Cautarea Sinelui
Cautarea Sinelui
Cautarea Sinelui
ÎN CĂUT~ SINELUI
t='..I
Jurnal despre Constantin Noica
14 mai 1968 - 7 martie 1986
1910, Primăvara
-IN rr
CĂUTAREA SINELUI
t:=V
L
fructifică momentul cairotic. Marcuse, care m-a cucerit, şi Evantaiul aparent nelimitat al şanselor pe care le are
întoarcerea la natură recomandată în Eros şi civilizaţie nu-i în faţă îl determină adesea pe tânăr să se mulţumească a
spun nimic. îl simt ca pe un clasic în viaţă, incapabil să trăi doar la nivelul posibilului.
primească noutăţile prezentului.
--- .
----
--· - Extraordinarele cuceriri ale ştiinţei nu ne pot
Indiferenţaeste constitutivă omului. Altfel ar trebui împiedica să ne întrebăm: cum e cu putinţă spiritul? şi,
să murim odată cu cei dragi. Supravieţuirea înseamnă mai ales, cum e cu putinţă ca, odată ajuns la fiinţare, să
indiferenţă. recadă în neant?
-· - -- ·--
Estomparea creştinismului într-o lume dominată de Există sentimente metafizice. Materia filosofiei prime
ştiinţă şi tehnică a permis înţelegerea condiţiei umane devine sursăa trăirii. Un astfel de sentiment încercăm în
în toată nuditatea sa: omul fiinţă către moarte. De aici faţa morţii. Ordinea cosmică şi locul omului în cuprinsul
şi importanţa pe care o capătă problematica morţii în ei pot inspira şi ele sentimente metafizice. Lor le dă
filosofia contemporană. expresia psalmul 8:
rr
INCĂUTAREA SINELUI
t:::::/
Bătrâneţea pregetă şi dă pregetarea drept prevedere. morale sunt luate drept defecte ale gândirii. Pentru ochiul
neatent, timiditatea echivalează cu prostia.
---- .---- -- .
---
întreaga viaţă a omului este lupta cu un singur cuvânt:
niciodată. Expresie a nereuşitei definitive, el ne ameninţă Virilitatea este de neconceput fără inteligenţă. Un
cu rămânerea în stare de posibilitate a înzestrării noastre. bărbat prost, oricât de puternic, nu este decât un mascul.
Reuşita în viaţă înseamnă victoria întotdeauna parţială
asupra neantului posibilităţii nerealizate. -- ·-
-- · -- Dorinţaa cărei realizare este incertă îşi creează un
început de împlinire iluzorie: speranţa.
Nu vreau să fac cutare lucru, spui adesea, şi te
mândreşti cu voinţa ta negativă. De fapt, nu poţi să vrei
un anumit lucru. Nu eşti liber să doreşti totul, aşa cum nu
--- .
----
eşti liber să faci totul. Dorinţacare nu are şanse de realizare este o premisă
pentru sentimente negative: invidie, resentiment.
- ·-
Uneori ne imaginăm viitorul sub puterea unei stări
- ·-
sufleteşti prezente. Tot ce ne aşteaptă devine sumbru Bârfa este hrana spirituală a celor stăpâniţi de
într-un moment de neîmplinire; dimpotrivă, viitorul ni invidie. Ea urmăreşte micşorarea calităţilor persoanei
se pare senin când prezentul ne surâde. De aceea, vom vizate, dar şi a valorii pe care o încorporează: un mod de
fi feriţi de surprize dacă vom suspenda orice anticipare viaţă superior, un post înalt care conferă putere socială
izvorâtă din nuanţa afectivă a clipei. etc. A pune în evidenţă slăbiciunile celor favorizaţi de
soartă înseamnă a demonstra că ei nu-şi merită poziţia
- ·- -- .---- pe care o deţin şi că ea nu este de neatins. „Cu mai mult
noroc" ar fi putut reveni bârfitorului. Astfel alină bârfa
Adesea curajul trece drept inteligenţă. Calităţile chinurile celui ros de invidie, oferindu-i o consolare
morale apar ca virtuţi ale intelectului. Mai ales în imaginară .
vremurile de restrişte spirituală, curajul bunului-simţ
este confundat cu agerimea minţii. Şi invers: slăbiciunile --- .
---
((='
ÎN CĂUTAREA SINELUI
t::::V
bz
întâmplarea nu poate fi prevăzută, dar poate fi plasat întâmplarea şi care-ţi pune sau nu în valoare
folosită. însuşirile personale. Câte dintre figurile celebre ale
Bizanţului nu ar fi rămas pentru totdeauna anonime
---- . - -- dacă şi în această parte a lumii ar fi existat, aşa cum
se întâmpla în Occident, o reglementare rigidă a
Se spune că multe dintre marile descoperiri succesiunii la tron?
ştiinţifice
se datorează întâmplării. Nimic mai fals! Marile
descoperiri sunt produse de geniul savantului care ştie să --- .---
folosească întâmplarea.
Atribuim adesea eşecurile pe care le suferim propriei
---- . --- noastre incapacităţi. În fapt, ele sunt, nu de puţine ori,
urmări ale întâmplării. Chiar insuccesele repetate, care ne
Dintre cele omeneşti, numai întâmplarea are zădărnicesc orice întreprindere, pot fi independente de
atributele divinităţii. Ea este atotputernică, iar căile ei valoarea personală. Conştiinţa valorii proprii nu trebuie
sunt de nepătruns. Doar din partea ei ne mai putem să abdice în faţa sorţii potrivnice!
aştepta la minuni în această lume desacralizată.
Oamenii ar trebui să ridice temple în care să-i dedice ---- . ---
adoraţia . După câte ştiu, J. Monod este singurul
gânditor care a înţeles importanţa ontologică a Condiţia umană: nu poţi simţi cu adevărat
întâmplării, aşezând-o în Hazardul şi necesitatea la comuniunea spirituală cu femeia iubită dacă nu-i ţii în
însăşi temelia genului uman. braţe trupul.
-- · -- --- .---
Dacă citeşti istoria Bizanţului, vei fi uimit de Independenţa spiritului este o iluzie pe care
numărul mare de oameni simpli, bărbaţi şi femei, psihologia modernă (Freud) a risipit-o. Ireductibilitatea
lipsiţi de orice pregătire politică sau militară care, spiritului e cu totul altceva.
devenind împăraţi, s-au distins ca mari conducători de
oşti sau ca subtili diplomaţi. Aceste fapte incontestabile ---·- . ----
conduc la ideea că întâmplarea este hotărâtoare pentru
destinul individual. Eşti totul sau nimic nu atât prin Marxism sau existenţialism? lată o falsă problemă
calităţile tale, cât datorită situaţiei istorice în care te-a care a făcut să curgă zadarnic multă cerneală, căci nu e
f<l
iN CĂUTAREA SINELUI
t::::'..I
vorba despre teze opuse, izvorâte din acelaşi punct de Studiul ştiinţific al moralei o desacralizează. Ea
vedere, ci despre două perspective diferite. Marxismul îşipierde astfel atributul de „necondiţionată" . Trebuie
se ocupă de om ca societate, în timp ce existenţialismul să vedem în spiritul ştiinţific una dintre cauzele
îl studiază ca individ. Opoziţia lor este una a condiţiei relativismului moral contemporan.
umane (individ-societate) ş i de aceea nu poate fi
suprimată. -- · --
ÎN CĂUT~ SINELUI
e'.J
vieţiizilnice. Pascal afirma în Cugetările sale că omul Lumina zilei este stingheritoare erosului care se
obişnuit nu poate trăi în planul metafizic, unde e silit împlineşte. Faptul derivă din asocierea luminii diurne
să mediteze asupra condiţiei sale, asupra acelui Sein cu ideea de muncă. Ţinând de principiul plăcerii, erosul
zum Tode, refugiindu-se de aceea în distracţia cotidi- apare ca nepotrivit, ilicit, ziua, care, în împărţirea socială
anului. a timpului, este menită muncii.
----. --- şi-l irită prin monotonie este imposibilă. Casa de ţară nu
distruge ambianţa naturală, înlocuind-o cu una artificială,
întoarcerea la natură nu trebuie înţeleasă doar ca ci se aşază cu discreţie în mijlocul naturii.
reluarea contactului cu mediul natural. Ea înseamnă, Când se construieşte o casă la ţară, se ţine seama în
totodată, regăsirea naturii din om şi a principiului egală măsură de considerente estetice şi funcţionale. În
plăcerii care o guvernează. Aşadar, întoarcerea la natură oraşul modem, funcţionalitatea devine adesea singurul
.
---- ---- cartier de blocuri. Din cauza expansiunii blocului, locuirea
rr
iN CĂUTAREA SINELUI
~