ALIMENTAŢIA

Proteinele
 PROTEINELE

ROL
 structural (16- 19 % din greutatea adultului)
 participă la formarea, reînnoirea şi repartizarea uzurii substratului
material al vieţii
 formaţiuni active biologic(enzime, hormoni, hemoglobină,etc.)
 tampon în menţinerea echilibrului acido-bazic
 în menţinerea presiunii coloid-osmotice
 pot lega apa, cationii
 sursă de N2, S, P pentru organism
 apărarea antiinfecţioasă prin stimularea genezei de anticorpi
 în detoxificare (compuşi de conjugare pentru toxic)
 energetic – neeconomicos
 PROTEINELE

Necesar

 pentru un adult: 1- 1,5 g / kg c / zi

 cantitativ: 13- 16 % din raţia calorică;
 calitativ - 30- 40 % proteine animale
 creşterea cantităţii de proteine este indicată în sarcină
şi alăptare, arsuri, anemii, evacuări pleurale şi
abdominale, postoperator.
 scăderea cantităţii de proteine se practică în bolile
febrile şi afecţiunile renale.
 PROTEINELE

Carenţa

 edem de foame,
 scăderea troficităţii pielii şi fanerelor,
 încetinirea vindecării plăgilor,
 leziuni hepatice asemănătoare cu ciroza, la copii,
 anemie, susceptibilitate mare la infecţii,
 hipovolemie, şoc,
 imposibilitatea de formare a osului şi calusului,
 incapacitatea rinichiului de a concentra urina etc.
Glucidele
 GLUCIDELE

Rol

 energetic - furnizează aproximativ 1/2 din calorii (1g

monozaharid eliberează 4,2 cal); singura sursă de
energie pentru creier, sistemul nervos periferic şi
hematii (foarte sensibile la scăderea glicemiei)

 de formare a depozitelor adipoase (raţia crescută în

glucide nu permite depozitarea excesului lor în
organism, ci presupune transformarea lor în lipide).
 GLUCIDELE

Rol

 de favorizare a arderii complete a lipidelor (sunt

necesare în cantitate mică şi la cei cu DZ)
 rol antitoxic
 prevenirea cancerului de colon
 reglarea peristaltismul intestinal, absorbţia diverselor
substanţe organice
 glucidele nedigerate din colon sunt substratul pentru
flora de fermentaţie
 intră în structura acizilor nucleici (riboza, dezoxiriboza
)
.
 GLUCIDELE

Necesar

 aproximativ 4- 8 g / kg c/ zi în funcţie de specificul

muncii
 cantitativ: aproximativ 50- 60 % din raţia calorică
totală
 calitativ: limitarea consumului de glucide rafinate
(maxim 10% din valoarea totală a raţiei calorice); 24-
30 g fibre alimentare
 Creştere: la copii, în boli febrile, caşexie, denutriţie,
afecţiuni hepatice, renale.
Lipidele
 LIPIDELE

Rol
 plastic - structural 15- 21 % din greutatea organismului
 energetic primordial 1g lipide - 9,3 calorii
 solvenţi şi vehiculanţi ai vitaminelor liposolubile A, E, K
 protecţie traumatică, termoreglare datorită repartizării subcutan sau în
jurul organelor
 sursă de bază pentru acizii graşi nesaturaţi
 influenţează pozitiv proprietăţile organoleptice ale alimentelor şi dau
senzaţia de saţietate
 stau la baza sintezei prostaglandinelor (substanţe derivate din acizii
grasi, servind drept mediatori într-un mare număr de fenomene
fiziologice şi patologice), hormonilor
 antitoxic
 în permeabilitatea membranei
 LIPIDELE

Necesar

 pentru adultul sănătos 0,7- 1 g lipide/ kgc/ zi

 cantitativ: 25- 35 % din totalul raţiei calorice (2% din totalul
caloriilor acoperit de AG polinesaturaţi – esenţiali)
 calitativ: respectarea proporţiei optime lipide animale /
vegetale 50%- 50 %
 Scădere: în cazul tulburărilor în metabolismul lor, în
insuficienţa glandelor ce intervin în digestia şi metabolizarea
lor (insuficienţa pancreatică, hepatică, nefroza lipoidică,
diabet zaharat, obezitate), în boli febrile.
 Creştere: în stări de subnutriţie, hipertiroidism (datorită
arderilor exagerate)
 Factori care influenţează alimentaţia.
Caracteristici normale

Factori

Biologici: vârsta, activitatea fizică, calitatea dentiţiei şi

a mucoasei bucale ; masticaţie eficientă; digestie şi
absorbţie adecvată
Psihologici: emoţii, stres
Climaterici: alimentele diferă în funcţie de anotimp
Sociologici: statut socio-economic (deprinderi,
sărăcie) ; religie/cultură; educaţie; tradiţii; obiceiuri
alimentare
Cognitivi: cunoştinte despre cantitate, calitate, orar
 Factori care influenţează alimentaţia.
Caracteristici normale

Caracteristici normale

Apetit = poftă de mâncare, dorinţa de hrană

(senzaţie agreabilă)
Senzaţie de foame = nevoia de a manca (senzaţie
dezagreabilă)
Senzaţie de saţietate = senzaţie de plenitudine
când nevoia de hrană este satisfăcută
 Modificări ale alimentaţiei

Modificări ale apetitului

1. Hipoorexie = apetit diminuat ;

inapetenţă
2. Hiperorexie (poliorexie) = apetit
exagerat
3. Anorexie = scădere marcată sau
pierderea apetitului
 Selectivă – intoleranţă
pentru anumite alimente
 Mentală – cauze psihice
 Modificări ale alimentaţiei

Modificări ale apetitului

4. Sitofobie = repulsie patologică faţă de

alimente
5. Bulimie = tulburări de comportament
caracterizate prin episoade de ingestie
incoercibilă a unor cantităţi importante
de alimente
6. Polifagie = consum exagerat de alimente
datorită apetitului crescut
 Modificări ale alimentaţiei

Modificări ale gustului

1. Ageuzie = pierderea totală /parţială a gustului

2. Hipergeuzie = exagerare a gustului
3. Parageuzie = senzaţie gustativă eronată
4. Cacogeuzie = senzaţie gustativă falsă, de gust
neplăcut, fără prezenţa unui aliment în cavitatea
bucală
 Modificări ale alimentaţiei
Modificări ale deglutiţiei
1. Disfagie = greutate la înghiţire
2. Aerofagie = înghiţirea unei cantităţi mari de aer
odată cu saliva sau alimentele rapid ingerate
3. Odinofagie = durere la deglutiţie
Modificări ale secreţiei salivare
1. Sialoree = exagerare a secreţiei salivare (ptialism,
hipersalivaţie)
2. Hiposalivaţie = diminuarea secreţiei salivare
 Modificări ale alimentaţiei
Modificări ale transportului alimentelor în tubul digestiv

1. Greaţă – senzaţie (neplacută) de vărsătură

2. Vărsătură – eliminare pe gura a conţinutului gastric (parţial/total)

3. Regurgitaţie – întoarcerea alimentelor din stomac/ esofag în gură,

fără efort sau greaţă

4. Pirozis – senzaţie de arsură care pleacă de la epigastru, esofag,

faringe (însoţită /nu de regurgitaţie)

5. Ruminaţie - revenire în gură a unor fragmente alimentare şi

remestecarea lor (mericism)

6. Tahifagie – obicei de a ingera repede alimentele, cu masticaţie

insuficientă
 Modificări ale alimentaţiei
Deprinderi alimentare greşite
1. Cheilofagie – tic al unor indivizi, caracterizat prin
muşcarea buzelor
2. Geofagie – obicei de a mânca pământ
3. Alte modificări:
- greşeli în alegerea şi prepararea alimentelor
- orar nesatisfăcător al meselor
- pierderea obişnuinţei prin schimbarea condiţiilor de mediu
Modificări ale greutăţii corporale
1. Obezitate = creşterea greutăţii corporale cu 15 – 20 %
faţă de G ideală (o creştere mai mică =
supraponderal/hiperpoderal)
2. Denutriţie = perturbare a nutriţiei caracterizată de
scăderea greutăţii (subnutriţi, caşexie)
 Rolul AM în alimentaţie

 calculează necesarul de calorii/24 ore, în funcţie de

activitate, vârsta, sex, stare generală
 asigură o raţie echilibrată: nr. de calorii + echilibru
între P,L, (origine animală,vegetală ) G, vitamine,
săruri minerale, apa,
 explorează gusturile şi deprinderile alimentare ale
individului, pentru a alege alimente în fcţ. de asta dar
şi în funcţie de nevoi
 înlocuieşte alimentul la nevoie cu un altul, conform
echivalentelor cantitative şi calitative
 Calculul raţiei alimentare

Raţia alimentară

 cantitatea de alimente ingerate care satisface

cantitativ şi calitativ toate nevoile nutritive ale
individului pe o perioadă de timp de 24 ore.
 Se calculează în functie de MB, activitate fizică;
activitate depusă la locul de muncă
 Se exprimă sub formă de nevoi energetice (număr de
calorii) , fie sub forma de nevoi în factori nutritivi
(G,P,L); fie sub forma nevoilor în alimente (“x” număr
de grame de pâine, etc.)
 Calculul raţiei alimentare

Metabolismul bazal / cheltuiala minimă de

energie

= energia necesară unui individ aflat în stare de veghe, în

repaus fizic şi psihic, la cel puţin 24 de ore după ultima
ingestie de proteine şi cel puţin 12 ore după ultima
masă, în condiţii de neutralitate termică (20-21 ˚C)
 nevoile bazale sunt acelea necesare pentru realizarea
proceselor vitale: circulaţie, respiraţie, excreţie,
contracţie musculară, etc.
 Calculul raţiei alimentare

MB variază în funcţie de:

 Greutate,
 Vârstă,
 Sex ( diferenţa apare după vârsta de 3 ani şi rămâne
ulterior mai crescut cu 10% la sexul M)
 Diferite stări fiziologice: sarcină, alăptare
 Factori de mediu: climat rece sau cald
 Patologie
 Calculul raţiei alimentare

SURPLUS SURPLUS
 20-25 cal/kgc/zi – repaus  800-900cal/zi –
la pat sedentară
 30-35 cal/kgc/zi – exerciţii  900-1400 cal/zi –
uşoare uşoară
 35-40 cal/kgc/zi – exerciţii  1400-1800 cal/zi –
moderate moderată
 40-45 cal/kgc/zi –  1800-4500 cal/zi –
exerciţiu intens grea, f. grea
 50-60 cal/kgc/zi –
exerciţiu foarte intens
 Calculul raţiei alimentare

Într-o raţie echilibrată

 PROTEINE – 11-13% din totalul raţiei

calorice
 45-50% P de calitate superioară
LIPIDE – 25-30% din totalul raţiei calorice
 aproximativ 50% de origine animală
GLUCIDE – 55 -60% din totalul raţiei
calorice
 Aprecierea stării de nutriţie

 necesită măsurarea înălţimii, a greutăţii corporale, a

perimetrului toracic, a perimetrului abdominal (la
nivelul ombilicului – în ortostatism şi clinostatism),
aprecierea pliului cutanat (de ex. cel abdominal are
valori normale de 1 – 1,2 cm)
Determinarea G ideale:
Indice Broca - > înălţimea (cm) – 100
IMC Quetelet = greutatea (kg): înălţime la pătrat
(m) ; normal = 22
 Aprecierea stării de nutriţie

Determinarea G ideale:
Formula Lorentz - > G = 50 + 0,75 (T -150) +
[(V-20):4] x 0,9
G = greutate corporală exprimată în kg ;
T = talia exprimată în cm ;
V = vârsta exprimată în ani ;
0,9 = factor de corecţie aplicat numai la femei
Indicele de robustitate Piquet - > înălţimea
(cm) – perimetrul toracic – greutatea ; VN = 10-
30
 Alimentaţia pacientului

Tipuri:
 Alimentaţie activă
 Alimentaţie pasivă
 Alimentaţie pe sondă
 Alimentaţie prin gastrostomă /
jejunostomă
 Alimentaţie parenterală
 Alimentaţie prin clisma picatură cu
picatură
 Alimentaţia pacientului

Alimentaţia activă

 În sala de mese
 În salon – la masă
 În salon – la pat, şezând
 În salon – la pat, în decubit lateral
 Alimentaţia pacientului

Alimentaţia pasivă

 Când starea generală a pacienţilor nu le permite să se

alimenteze singuri, aceştia trebuie să fie ajutaţi.

 Asistenta se plasează în dreapta pacientului pe un scaun;

verifică temperatura alimentelor; cu mâna stângă ridică
uşor capul pacientului, eventual împreună cu perna, şi
serveşte pacientului supa cu lingura.

 Alimentele solide se taie în prezenţa pacientului, iar

lichidele se vor oferi din vase speciale (cu capac şi cioc sau
cu paiul
 Alimentaţia pacientului

Alimentaţia pe sondă
Indicaţii
 Postoperator când e necesar
 Tulburări de deglutiţie, tumori faringiene
 Traumatisme cerebrale, marii arşi
 Afecţiuni de origine nervoasă centrală: AVC,
traumatisme craniene, come, anorexie psihică
 Sindrom de intestin scurt
 Boala Crohn
 Alimentaţia pacientului

Alimentaţia pe sondă

Contraindicaţii

 Absolute: vărsături incoercibile, ocluzie

intestinală, peritonită
 Relative: pancreatită acută, DZ sever,
decompensat, coma hepatică
 Alimentaţia pacientului

Alimentaţia pe sondă

Avantaje:

 Menţine intactă mucoasa intestinală

 Dieta are o compoziţie asemănătoare cu cea
naturală
 Alimentaţia urmează traseul fiziologic:
intestin, ficat
 Alimentaţia pacientului

Alimentaţia pe sondă
Complicaţii

 Datorate sondei: ulceraţii nazale sau

esofagiene, inflamaţii (otită, faringită),
deplasarea sondei, obstruarea ei etc.
 Aspiraţie traheo –bronşică, pneumonie de
aspiraţie
 Greţuri, vărsături, crampe abdominale, diaree
 Hiperglicemie, dezechilibre hidroelectrolitice
etc.
 Alimentaţia pacientului

Alimentaţia pe sondă

Materiale necesare

 sonde , aparate de perfuzie speciale, cu pungi

de 1-2 l
 soluţii nutritive care trebuie să îndeplinească
nişte condiţii:
 să fie omogene şi fluide pentru a nu astupa sonda
 să fie la temperatura sub 37° C
 Alimentaţia pacientului

Alimentaţia pe sondă

Materiale necesare

 soluţii nutritive care trebuie să îndeplinească nişte

condiţii:
 să conţină substanţe uşor digerabile
 să fie bine tolerate de stomac
Ex.: lapte natural sau praf, ouă crude, ulei, frişcă,
smântână, iaurt, zahăr, miere, cacao, supe de carne
sau de zarzavat, sucuri de fructe, ceaiuri
 Alimentaţia pacientului

Alimentaţia pe sondă
Tipuri de diete

 Dieta de tip integral,obţinută prin mixarea

alimentelor folosite în mod obişnuit în alimentaţie.
 Dieta formulată, care nu necesită adaos de fermenţi
pancreatici şi care ţine cont de afecţiunea individului
 Dieta modulară care se obţine prin amestecarea la
patul pacientului a principiilor alimentare
 Alimentaţia pacientului

Alimentaţia pe sondă
Pregătirea P
Psihică – informare, explicare
Fizică – asemanătoare cu cea pentru sondajul gastric
Tehnica
 Se introduce sonda de alimentaţie
 Se alege şi se pregăteşte tipul de dietă
 Iniţial se administrează o soluţie de tip gesol (pentru
verificarea toleranţei digestive – conţine glucoză, NaCl,
KCl,carbonat de Na şi apă)
 Alimentaţia pacientului

Alimentaţia pe sondă

Tehnica
 Se alege modul de administrare:
- intermitent – în bolus la bolnavii
conştienţi, 300-500 ml în 45 min. la 3-4 ore
(20 ml/min)
- continuu – prin picătură
gravitaţională sau cu ajutorul unei pompe, 1-2
pic/sec
 Alimentaţia pacientului

Alimentaţia pe sondă
Îngrijiri ulterioare
 Monitorizarea bolnavului (exam. abdomenului,
aprecierea semnelor de supraîncărcare, etc.)
 Nu se administrează pe sondă antiacide, tablete
 După întreruperea alimentaţiei se administrează 20
ml. apă
 Se respectă cu stricteţe regulile de asepsie şi
antisepsie
 În caz de febră şi pneumonie de aspiraţie se întrerupe
alimentaţia
 Bolnavul trebuie cântărit periodic
 Alimentaţia pacientului

Alimentaţia prin gastrostomă /

jejunostomă
Indicaţii
 pacienţii la care se presupune că alimentaţia va fi de
lungă durată
 când există obstrucţie gastro-intestinală superioară
Tehnica
După testarea toleranţei gastrice, se poate începe
introducerea în sistem perfuzabil pe tubul Pezzer a
primului aliment: lapte – 500 ml/2-3 ore (diluat în ½
l ceai).
 Alimentaţia pacientului

Alimentaţia prin gastrostomă /

jejunostomă

Tehnica

 După prima administrare se montează dop la

gastrostomă, cu menţinerea lui un interval de
3-4 ore.
 Alimentaţia pacientului

Alimentaţia prin gastrostomă / jejunostomă

Tehnica – introducere de alimente normale
 La 48 de ore de la introducerea laptelui se începe
secvenţionalizarea meselor cu introducerea :
 cărnii mixate – 100 grame X 3/24 ore,
 3-4 ouă/24 ore,
 100g zahăr/24 ore, 10 ml ulei, lapte 1-2 l/zi.
 Numărul meselor este de 6-8 /24 ore, volumul fiind
progresiv crescător de la 50-100 ml/doză, în prima
săptămână până la 200-250/doză, în săptămânile
următoare.