REVISTA - NR - 3 - 2020 - LAUDA - SEMINTELOR - CELOR DE FATA SI-N VECI TUTUROR

CASA CORPULUI DIDACTIC ALBA
Editura Universul Şcolii
„În Irlanda există termenul «revival the things that are lost», recrearea lucrurilor care sunt deja pierdute,
trecute în istorie. Această reînviere e absolut necesară.
Va veni şi în România. Numai că România are o mare şansă:
poate să pornească această renaştere în timp ce tradiţiile sale sunt încă vii.
Şi atunci se creează o legătură între ce e trecut şi ce e viitor,
iar asta o să fie o reuşită unică în Uniunea Europeană. “ Peter Hurley
LAUDĂ SEMINȚELOR,
CELOR DE FAȚĂ
ȘI-N VECI
TUTUROR!
PUBLICAŢIE PERIODICĂ CU LUCRĂRILE
CONCURSULUI
,,Laudă semințelor, celor de față și-n veci tuturor’’
ISSN 2668-0076, ISSN-L 2668-0076
Alba Iulia
2020
Laudă semințelor, celor de față și-n veci tuturor, ISSN 2668-0076, ISSN-L 2668-0076,
nr.3, anul 2020
EDITURA UNIVERSUL ŞCOLII

a CASEI CORPULUI DIDACTIC ALBA
Alba Iulia , Str. G. Bethlen nr. 7, Cod 510009
Tel. 0258/826147, Fax. 0258/833101
Web: www.ccdab.ro,
E-mail: [email protected]
[email protected]
Director CCD Alba:

Prof. Vasilca Doina Carmen
Redactor: prof. Jude Laurenţiu
Colaboratori: prof. Crișan Monica,
prof. Nandrea Maria, prof. Oros Ligia
Elena, ing. ec. Onişoru Viorica Gențiana,
secretar Ota Silvia
Tehnoredactare: aj. analist
programator Popa Ioan
Cordonator simpozion: Prof. Jude
Laurențiu
© Autorii, materialelor publicate, conform

legislaţiei în vigoare, răspund în faţa legii, în ceea ce
priveşte plagiatul sau orice altă formă de atingere a
dreptului de autor.
Parafrazându-l pe Dimitrie Gusti :

datoria axială a cadrului didactic și a
învățământului este aceea față
de comunitatea națională care devine astfel
însăși rațiunea existenței acestui învățământ
și a unei asemenea profesii.
2
nr.3, anul 2020
SUMAR Pag.
1. CUVÂNT ÎNAINTE 8
1.1. „Ia” cartea cu cea mai veche scriere din lume, alături de scrierea de la 9
Tartaria, scrierea cu hieroglife, cuneiformă și feniciană
https://www.facebook.com/Ioan-Sorin-Apan-1522443334681773/
1.2. Irlandezul Peter Hurley, la Vaslui, ANDREI NICOLAE , 13
https://www.activenews.ro/stiri-social/Irlandezul-Peter-Hurley-la-Vaslui-
1.3. Româna e un fenomen fără precedent în lume… 15
https://ortodoxia.ro/index.php/article/emil-cioran-ca-sa-treci-de-la-limba-romana-la-
limba-franceza-e-ca-si-cum-ai-trece-de-la-o-rugaciune-la-un-contract
1.4. Biomul pontico-carpato-dunărean înainte de anul 1821, Prof. JUDE 17
LAURENȚIU, Colegiul Național „Horea, Cloșca și Crișan” Alba Iulia
2. Secţiunea ESEU, CRITICĂ ŞI ISTORIE LITERARĂ - elevi și profesori

2.1. Tăcerea, o dimensiune existențială a căutării sinelui, Autoare: MARINCAȘ 48
MARINELA ADRIANA, profesoară la Colegiul Național „Horea, Cloșca și
Crișan” Alba Iulia, jud. Alba, România
2.2. Conotații ale conceptului de cultură în opera lui Lucian Blaga, Autoare: 52
PĂDURARI VICTORIA, profesoară la Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”, s.
Sudarca, r-nul Dondușeni
2.3. Eminescu şi Blaga. De la identitate și alteritate culturală la identitate și 56
alteritate interioară, Autoare: MARIANA DEACU, profesoară la Colegiul
Naţional Pedagogic „Constantin Brătescu”, Constanța, jud. Constanța
2.4. „Laudă semințelor celor de față și-n veci tuturor”, elevă ZDRAGUȘ 60
VITALIA la Liceul Teoretic Ștefănești, s. Ștefănești, r-nul Floreșt. Îndrumătoare
Prof. DELEU LUCIA
2.5. Arta vieții în opera lui Blaga, Autoare: VALERIA ROMAȘCAN, elevă la 61
Instituția Publică Liceul Teoretic “Ion Creangă” din Soroca. Îndrumătoare: Prof.
FELICIA VOICU
2.6. Lumină și mit- esențele iubirii, Autoare: BUHA ALEXANDRA-MARIA, 63
elevă la Colegiul Național de Informatică „Tudor Vianu” București.
Îndrumătoare:Prof. GEORGESCU DELIA-MONICA
2.7. Tornada îngerilor, Autoare: VERNIGORA ARIADNA, elevă la Liceul 66
Teoretic „Vasile Alecsandri” Bălți, mun.Bălți. Îndrumătoare:Prof. MARANDICI
ALA
2.8. Lucian Blaga, un spirt euphorionic, Autor: MIRON VASILE, elev la 70
Colegiul Național „Ștefan cel Mare”, Târgu-Neamț, Jud. Neamț. Îndrumătoare:
Prof. MATEI RAMONA
2.9. Iubirea ... mirabila sămânţă a veşniciei, Autoare: LAZĂR MARIA 73
DENISA, elevă la Colegiul Național „Horea, Cloșca și Crișan” Alba Iulia, jud.
Alba. Îndrumătoare: Prof. MARINCAȘ MARINELA ADRIANA
2.10. Tema operei și vieții lui Lucian Blaga, Autoare: GROSU IRINA, elevă la 76
Liceut Teoretic Ștefănești, s. Ștefănești, r-nul Florești. Îndrumătoare:Prof. BALAN
PARASCOVIA
2.11. Lucian Blaga, unic in toate, Autoare: BALEA ALEXIA NATALIA, elevă 78
la Liceul cu Program Sportiv, Alba- Iulia. Îndrumătoare:Prof. MIHALTAN MARIA
2.12. Oglinda trecutului, Autoare: MOROȘAN ANGELINA, elevă la Colegiul 79
Național „Sfântul Sava” București. Îndrumătoare:Prof. PORUMBEL ANDREEA
2.13. Lucian Blaga – o personalitate remarcabilă a secolului XX, Autoare: 83
FRANDEȘ ANCA-VASILICA, elevă la Liceul Tehnologic „Lucian Blaga” Reghin.
Îndrumătoare:Prof. POP NATALIA
3
nr.3, anul 2020
2.14. Adevăratul visător al întregului neam!, Autoare: GUȚU ROXANA, elevă 84

la Instituția Publică Liceul Teoretic ,,Constantin Stere”, orașul Soroca.
Îndrumătoare:Prof. CRAVEȚ SUZANA
2.15. Satul românesc în viziunea lui Lucian Blaga, Autoare: ELISABETA 86
ȘERBAN, elevă la Liceul Teoretic„Traian” din Constanța. Îndrumătoare: Prof. dr.
CRISTINA-MARIA IVAN
2.16. Crezul artistic blagian: „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”, 88
Autor:Elev: MĂCEŞ ANDREI, de la Colegiul Naţional Pedagogic, Constanţa.
Îndrumătoare: Prof. MARIANA DEACU
3. Secţiunea CREAȚIE LITERARĂ - elevi și profesori

3.1. Hristos şi bunicul meu, Autoare: IOAN CASANDRA, profesoară la Şcoala 94
Gimnazială „Axente Sever”, Aiud, jud. Alba
3.2. Argument pentru eternitate, Autoare: RUSU- BUCICO VERONICA, 95
profesoară la Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri” Bălți, municipiul Bălţi
3.3. Teama de copil, Eternitatea unui sat, Luminile sunt stinse, Autoare: 96
STANCU TANIA MIHAELA, profesoară la Școala Gimnazială Nr. 39, Bucuresti
3.4. Umblăm prin timp fără popas, Autoare: BEJENARI VIORICA, profesoară 98
la Instituția Publică Liceul Teoretic ,,Ion Creangă”, or. Soroca
3.5. Femeia din litere, Femeia din hârtie, Suflete de gală, Autoare: dr. 100
ZAHARIA DANIELA, profesoară la Liceul Teologic Adventist „Ștefan Demetrescu”
– București, București
3.6. Nu am nicio fotografie cu tata, Autoare: ENEA GELA, profesoară la 102
Liceul de Arte "Marin Sorescu" Craiova, Județul Dolj
3.7. Laudă seminței, Autoare: DAN ELENA, profesoară la Școala Gimnazială 104
Romuli, Năsăud, Județ Bistrița –Năsăud
3.8. Rana amintirii, Vinovăție, Autoare: SĂLNICEAN CRINA, Profesoară la 105
Colegiul Național „Mihai Eminescu”, Lăpușel, județul Maramureș
3.9. Tăcere în fața Cuvântului, Autoare: BEJENARI VALERIA, elevă la 106
Instituția Publică Liceul Teoretic ,,Constantin Stere”, orașul Soroca.
3.10. Dor de ea, Corabia emisferei nordice, Autoare: DUMITRU IULIA, elevă 108
la Liceul Teologic Adventist „Ștefan Demetrescu” București, București.
Îndrumătoare:Prof. dr. ZAHARIA DANIELA
3.11. Jertfă către Soare, Autoare: GHIȘA ȘTEFANIA-MARIA, elevă la Colegiul 109
Național „Horea, Cloșca și Crișan” Alba Iulia. Îndrumătoare:Prof. BUSUIOC
CARMEN
3.12. Reculegere, Mai lucidă ca oricând, De chipu-mi, Autoare: BALAN 111
TATIANA, elevă la Instituția Publică Liceul Teoretic „Ștefan Vodă”, or. Ștefan
Vodă. Îndrumătoare:Prof. ȘTEFAN NATALIA
3.13. Tu ești poetul..., Autoare: MIHAELA LUȚA, elevă la Instituția Publică 113
Liceul Teoretic „Ion Creangă” din Soroca. Îndrumătoare:Profesoară îndrumătoare
FELICIA VOICU
3.14. Neatingând omătul..., Văzduhu-n roșu, Sevrajul lui Adam, Autoare: 114
NEAGU MARINA ANDREEA, elevă la Colegiul Național „Ion Neculce” ,
Bucureşti. Îndrumătoare: Prof. dr. OLARU CĂTĂLINA
3.15. Din dragoste pentru Tine..., Autoare: ROTARU CORINA, elevă la Instituția 116
Publică Liceul Teoretic ,,Constantin Stere”, s. Racovăț, municipiul Soroca.
3.16. O rază din trecut, memorii, Autoare: CHISTRUGA CĂTĂLINA, elevă la 117
Liceul de Creativitate și Inventică ”Prometeu-prim”, orașul Chișinău.
Îndrumătoare:Prof. BOLOGAN TATIANA
4
nr.3, anul 2020
3.17. Mirosul dulce al versului, Mirosul poeziei, Autoare:Elevă: VERNIGORA 118

ARIADNA, de la Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri” Bălți, m. Bălţi.
Îndrumătoare:Prof. MARANDICI ALA
3.18. Iluzia fericirii, Autoare: CHIȘIU ANTONIA, elevă la Colegiul Economic 120
„Nicolae Titulescu”, Baia Mare, jud. Maramureș. Îndrumătoare: Prof.
BUCIUMAN LIVIA
3.19. Când toamna …, Rugăciune, Autoare:Profesoară MIHALTAN MARIA, de 121
la Liceul cu Program Sportiv, Alba- Iulia
3.20. Definiția feminitații țării, Moment de patriotism, Surd în trecut, 122
Binecuvântare, Autor: RADU LEONTE, elev la Colegiul Național Militar ,,Mihai
Viteazul” Alba Iulia. Îndrumătoare: Prof. DĂNCILĂ TEODORA
3.21. Toamna, doar tu…, Iubește-ma cum nimeni nu poate, Și plânge copila, N- 123
am să te uit, Autoare: ARION DENISA MARIA, elevă la Școala Gimnazială
Berghin. Îndrumătoare: Prof. DRUȚĂ ALINA
3.22. AMINTIRI, Autoare: HAȚEGAN ADINA LAVINIA, elevă la Liceul cu 125
Program Sportiv Alba Iulia. Îndrumătoare:Prof. MIHĂLȚAN MARIA
4. Secţiunea TRADUCERI DIN OPERA LUI LUCIAN BLAGA

- elevi și profesori
4.1. Iubirea în viziunea blagiană, Autoare: RODICA CUCU, profesoară la 127
Liceul Teoretic Rusestii Noi, c. Ruseștii Noi, r. Ialoveni, Republica Moldova.
4.2. Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, Pluguri, Autor: UNGUR ANDREI, 129
elev la Liceul Teologic Adventist „Ștefan Demetrescu” București, România.
Îndrumătoare: Prof. dr. ZAHARIA DANIELA
4.3. Iubirea, Biografie de Lucian Blaga, Autoare: ORBU ANA-MARIA, elevă la 131
Instituția Publică Liceul Teoretic „Ion Creangă” Soroca, or. Soroca, Republica
Moldova. Îndrumătoare: prof. GRUGINSCHI STELA
4.4. Love-the Guiding Light of the Universe, Autoare: DELIA MALCOCI, elevă 133
la Liceul de Creativitate și Inventică „Prometeu-prim”, Orașul Chișinău, Republica
Moldova. Îndrumătoare:Prof. DOINA GÂLCĂ
4.5. Traducere din „ Hronicul şi cântecul vârstelor”, Autor: COSTAN 135
DORIAN, elev la Şcoala Gimnazială “Axente Sever”, Aiud, jud. Alba, România.
Îndrumătoare:Prof. IOAN CASANDRA
4.6. Izvorul nopții / The Spring of Darkness, Trei fețe/ Three Faces, Autoare: 137
BARBUL CORINA, elevă la Școala Gimnazială Ardusat, jud. Maramureș,
România. Îndrumătoare:Prof. CICEU OANA
4.7. Filosofia vieții în opera blagiană, Autoare: COBANOGLU MELEK elevă 138
la Liceul Teoretic Rusestii Noi, c. Ruseștii Noi, r. Ialoveni. Îndrumătoare:Prof.
RODICA CUCU
4.8. Lumina ( The Light), Autoare: STOICA ALEXANDRA MARIA, elevă la 140
Colegiul Național Ion Neculce Bucuresti. Îndrumătoare:Prof. BRÎNDUȘA-ELENA
OMELIAN
4.9. Vei plânge mult ori vei zâmbi? Melancolie, Autoare: ANDREEA FORNEA, 141
elevă la Instituția Publică Liceul Teoretic “Ion Creangă” din Soroca. Îndrumătoare:
Prof. FELICIA VOICU
4.10. Izvorul nopții, Vei plange mult ori vei zambi, Amintire, Anii vieții, 142
Autoare: CĂTĂLINA IOPCEA, elevă la Instituția Publică Liceul Teoretic “Ion
Creangă” din Soroca. Îndrumătoare: Prof. LUDMILA ȚURCAN
4.11. Mi-aştept amurgul/ I wainting my sunset, Somn/ Sleep, Autor: ROBU 144
CRISTIAN, elev la Colegiul Național „Ion Neculce” , Bucureşti. Îndrumătoare:
Prof. dr. OLARU CĂTĂLINA
5
nr.3, anul 2020
4.12. Vară de noiembrie, Lumina Raiului, Autor: VLAD TĂNASE, elev la 146
FELICIA VOICU
4.13. Melancholy, Autoare:MARCU PETRA DENISA, elevă la Liceul ”Corneliu 147
Medrea” Zlatna. Îndrumătoare: Prof. RUSAN MIRELA
4.14. Visatorul, Autor: MĂRGINEAN DENNIS, elev la Școala Gimnazială 149
Berghin. Îndrumătoare: Prof. DRUȚĂ ALINA
4.15. Legendă, Umblăm pe câmp fără popas, Pământul, Autoare: MIHĂLȚAN 151
MARIA, profesoară la Liceul cu Program Sportiv, Alba- Iulia, jud. Alba
4.16. Mais, où sont les montagues?, Autoare: TOMPA ANA MARIA, profesoară 153
la Liceul Tehnologic Telciu, Loc Năsăud, jud. Bistrița-Năsăud
4.17. Iubire, Portret, Autoare:Prof. PETROVAN ELENA ANAMARIA, la Şcoala 154
Gimnazială „Nicodim Ganea” Bistra. Comuna Bistra, județul Alba
4.18. Biographie, Mémoire, Nous et la Terre, La source de la nuit, Autoare: 156
BURLACU FELICIA, elevă la Instituția Publică Liceul Teoretic ,,Constantin Stere”,
or.Soroca. Îndrumătoare:Prof. FLOREA ALIONA
4.19. La mănăstire/Au couvent, Prietenilor mei/ Á mes amis, Autoare: STOICA 159
MIHAELA, elevă la Colegiul Național „Ion Neculce” , Bucureşti.
Îndrumătoare:Prof. dr. OLARU CĂTĂLINA
4.20. Chêne vert, Autoare: MAN BIANCA, elevă la Liceul cu Program Sportiv 161
Alba Iulia. Îndrumătoare:Prof. ONIŢĂ VIORICA
4.21. Iubire, Catrenele dragostei, Autoare: ANDREEA CALDÂRI, elevă la 163
ANA IURCEAC
4.22. Je n'écrase pas le miracle du monde, Le printemps, Autoare: BĂBAN 165
ADINA, elevă la Colegiul Național „Mihai Eminescu” Baia Mare, jud. Maramureș.
Îndrumătoare:Prof. SALNICEAN CRINA
4.23. Je ne piétine pas la corolle de merveilles du monde, Autoare: CEBAN 167
MIHAELA, elevă la Instituția Publică Liceul Teoretic ,,Constantin Stere”,
or.Soroca. Îndrumătoare:Prof. FLOREA ALIONA
4.24. Vara, Autoare: TEODORA MARIN, elevă la Colegiul Naţional Pedagogic 169
„Constantin Brătescu”, Constanța. Îndrumătoare : prof. MARIANA DEACU
4.25. Le Chêne rouvre, La terre, Biographie, Autoare: MUȘCINSCHI 171
NICOLETA, elevă la IPLT ,,Constantin Stere”, or.Soroca. Îndrumătoare:Prof.
FLOREA ALIONA
4.26. Cântecul somnului, Poezia, Autoare: RÂȘTEIU DANA ANTONIA, elevă la 173
Școala Gimnazială „Nicodim Ganea” Bistra, jud. Alba. Îndrumătoare: Prof.
PETROVAN ELENA ANAMARIA
4.27. In noapte undeva mai e, Pământul, Autoare: HÎRCEAGĂ MIRUNA, elevă 174
la Liceul cu Program Sportiv Alba Iulia, jud. Alba. Îndrumătoare: Prof.
MIHĂLȚAN MARIA
4.28. Catrenele fetei frumoase, Izvorul nopții, Autor: OSIP BENIAMIN, elev la 175
Liceul Teologic Adventist „Ștefan Demetrescu” București, România. Îndrumătoare:
Prof. dr. ZAHARIA DANIELA
4.29. Pluguri, Melancolie, Autor: MOLDOVEAN ARTUR, elev la Liceul Teologic 177
Adventist „Ștefan Demetrescu” București. Îndrumătoare:Prof. dr. ZAHARIA
DANIELA
4.30. Inscripţie, Autoare: BUDAI BIANCA, elevă la Şcoala Gimnazială “Axente 178
Sever”, Aiud. Îndrumătoare : Prof. IOAN CASANDRA
5. Secţiunea: PREMII EDIŢIA a XV- a, 2020 - elevi și profesori
6
nr.3, anul 2020
5.1. ANEXA 1. TABEL NOMINAL cu premiile de la faza județeană a 181

județului Alba de la Concursului „LAUDĂ SEMINŢELOR, CELOR DE FAŢĂ ŞI-
N VECI TUTUROR!” EDIŢIA a XV- a, 2020
5.2. ANEXA 2. TABEL NOMINAL cu premiile de la faza națională și 183
internațională a Concursului „LAUDĂ SEMINŢELOR, CELOR DE FAŢĂ ŞI-N
VECI TUTUROR!” EDIŢIA a XV- a, 2020
7
nr.3, anul 2020
1. CUVÂNT ÎNAINTE
Revista
„LAUDĂ SEMINŢELOR, CELOR DE FAŢĂ ŞI-N VECI
TUTUROR!”
Revista ,,Laudă semințelor celor de față și-n veci tuturor” oferă un spațiu cultural scris elevilor și
cadrelor didactice de pretutindeni în care aceștia să-și prezinte realizările premiate la etapa națională și
internațională a Proiectului internaţional de literatură şi arte vizuale ,,Laudă semințelor celor de față și-n
veci tuturor”.
Proiectul promovează moștenirea culturală a pontico-carpato-dunărenilor, ce constituie plămada
filozofică a operei lui Lucian Blaga; moștenire care constituie pentru elevi și cadre didactice o resursă de
cunoaștere și înțelepciune de o valoare inestimabilă, în formarea propriei lor personalități în armonie cu
spațiul în care trăiesc.
Lucian Blaga ce aparține familiei Zeiței Geea mamă a oamenilor d’aci, a fost un filozof care a cercetat
misterul locurilor natale din biomul pontico-carpato-dunărean care pe durate eonice a generat, ca produse
firești, anumite mentalități, atitudini, comportamente și realizări ale speciei umane (Misterul la Lucian
Blaga este sinonim cu necunoscutul care este un obiect al muncii de cercetare sau subiect de abordarea a
cercetătorului).
Duratele eonice de maturare a mentalităților, atitudinilor, comportamentelor și realizărilor au dus la o
cernere a lor, rămânând peste posteritate doar ceea ce este bun și valid ce s-au constituit într-un excepțional
tezaur cultural pontico-carpato-dunărean, cu propria lui rânduială.
Comparativ cu duratele eonice viața unui om și faptele sale sunt infinitezimale dar sunt la fel ca
boabele de grâu ce bob cu bob umplu „cada de grâu” ori „grămezi de semințe pe arii” și-și derulează
existența tenace și cuminți; biomul este leagănul ce oferă acestor „semințe” visul eonic de evoluție
culturală.
În efervescența culturală europeană actuală abordarea tezaurului cultural pontico-carpato-dunărean își
găsește în opera blagiană repere de o deosebită valoare informațională și formativă prin accesul oferit la
fluviul de cultură al pontico-carpato-dunărenilor; fluviu ce-și află izvoarele în culturile preistorice și
năvălește peste europeni până azi.
Despre importanța europeană a culturii pontico–carpato-dunărenilor irlandezul Peter Hurley spune:
„În Irlanda există termenul «revival the things that are lost», recrearea lucrurilor care sunt deja
pierdute, trecute în istorie. Această reînviere e absolut necesară.
Va veni şi în România. Numai că România are o mare şansă: poate să pornească această
renaştere în timp ce tradiţiile sale sunt încă vii.
Şi atunci se creează o legătură între ce e trecut şi ce e viitor, iar asta o să fie o reuşită unică în
Uniunea Europeană. “ Peter Hurley
8
nr.3, anul 2020
1.1. „IA”
CARTEA CU CEA MAI VECHE SCRIERE DIN LUME, ALĂTURI DE SCRIEREA
DE LA TARTARIA, SCRIEREA CU HIEROGLIFE, CUNEIFORMĂ ȘI FENICIANĂ...
https://www.facebook.com/pages/Ioan-Sorin-Apan/1522443334681773
Romanii au scris de milenii, pe

straiele lor istoria lumii și sensul vieții!
Scriere asemănătoare cu cea de pe tăblițele
de la Tartaria și alte scrieri vechi: scrierea cu
hieroglife, cuneiformă și feniciană.
Costumele noastre populare și tot ce
ne-au lăsat moștenire străbunii adună într-o
scriere veche bogăția spirituală –
înțelepciunea - unui neam cu o bogată trăire
religioasă unică care ne dă identitate,
originalitate, adică specificul nostru pontico-
carpato-dunărean. Unele simboluri purifica
si protejeaza! Daca porti un astfel de
veșmant, e ca si cum ai avea o armură.
Costumele, tradiționale erau
extrem de importante și aveau permanent
rolul un scut activat, un scut menit să ne
apere de rele, să țină gândurile și energiile
negative departe!
Costumele populare au fost purtate
cu mândrie de prințese și regine.
Foto: Marie de Edinburgh în

primul ei costum țărănesc românesc dăruită
de regele Carol drept cadou de nuntă.
Rochia țărănească română a fost
introdusă de festivitățile și ceremoniile curții
de către regina Elisabeta a României
. (Sursa:
https://royalromania.wordpress.com/2012/07/07/marie-of-edinburgh-acquiring-the-romanian-identity/,
Colecția Diana Mandache)
<<O tradiție culturală nu se mai poate transmite astăzi dacă nu îi sunt înțelese semnele, gramatica și
mesajul. Artele, tradițiile, obiceiurile țărănești s-au degradat pentru că grupul socio-cultural care le performa
și-a pierdut viziunea despre lume, nemaiavând temei contextual, dar au continuat să subziste cu texte
culturale neprecizate și incomunicabile. Astfel, arta populară, costumul tradițional, cântecul, au fost scoase
din contextul sărbătorilor și obiceiurile, devenind simple valori de schimb.
9
nr.3, anul 2020
Autorul folosește analiza cultural semiotică pentru a descrie semnele și codurile, în vederea
transmiterii mesajului cultural și eliberării sensului acestuia. El spune că orice text cultural care nu poate fi
lecturat ca o narațiune cosmologică,
generând o viziune asupra lumii,
alunecă la marginea nonculturii sau a
kitsch-ului.
Folosind folclorul literar,
“Taina Cerului- Astronomie și folclor”
este o lectură a cerului tradițional
românesc din perspectiva arhaică a
țăranului român.
Dumnezeu dintru-nceputu/
Toată lumea o făcutu/ Și ceriu l-o
ridicatu/ Pe patru stâlpi de argintu/ Și
frumos l-ompodobitu/ Tăt cu stele
mânânțele/ Și cu luna cu lumina/
Soarele cu razele…(colindă)
Taina Mării Negre stabilește o
legătură între colindele românești care
au ca temă marea și descoperirile
contemporane de arheologie marină.
Folosind o antologie de texte, autorul
încearcă să demonstreze că Marea
Neagră a avut un rol important în
dinamica civilizației și culturii
românești tradiționale care a rămas în
memoria țăranilor fiind prezentă și azi în
texte de colindă.
Vine marea cât de mare/ Dar de
mare margini n-are/ Dar de lină țărmuri
mână/ Dar de tăt cine-o adună…(colind
din Maramureș)
Foto: Regina Elisabeta a

României ( Sursa:
https://familiaregala.ro/presa/articol/documentar-100-de-ani-de-la-moartea-reginei-elisabeta-a-romaniei-
1881-1916)
"Bucuria aceasta pe care o ai când îmbraci un costum popular, te face să te simți într-adevăr un om
mai puternic, mai motivat, mai legat de începuturile tale. Vedeți, în știință, căutarea principiilor este un lucru
fundamental. O știință se dezagregă dacă nu ține legătura cu propozițiile sale prime. Așa este și cu un neam,
cu un popor, iar principiile noastre merg adânc în preistorie.
Folclorul este vârful aisbergului care s-a păstrat la lumina zilei și cred că acesta este motivul pentru
care simțim noi puterea folclorului, atunci când il facem, bineînțeles, cu tot arsenalul lui hermeneutic. Intrăm
în comunicare cu niște filoane de viață care merg până la originile noastre." >>(Ioan Sorin Apan, sursa:
https://www.facebook.com/pages/Ioan-Sorin-Apan/1522443334681773 )
„Costumul tradițional este un adevărat templu la purtător, o imago mundi care conţine o sumă de
simboluri, hierofanii, revelări ale sacrului care îi dau o poveste şi ne dau în acelaşi timp nouă o identitate
culturală unică, inimitabilă".( Prof. Ioan Sorin Apan,
http://www.mesota.ro/muzeu/sorin_apan/)
„Ăsta este adevăratul brand românesc, templul la purtător - costumul popular tradiţional, în
care românul ştiut să-şi etaleze de-a lungul vremii valorile, în momentele-cheie ale existenţei sale. Atunci
10
nr.3, anul 2020
avea şi textele explicative, textele de folclor literar, care rezonau cu desenele, cu hieroglifele de pe costume.
Căci pe costum este scris acelaşi lucru - iată o viziune teologică deja! - anume că omul poate accepta lumea
nevăzută pornind de la simbolurile din lumea văzută şi astfel să-şi taie un drum înspre Dumnezeu.
Un costum nefalsificat trebuie să conțină o narațiune cosmologică, e o minirecapitulare a cosmosului.
Și este mai usor să înțelegi, dacă te ajuți de textul unei colinde, care capătă astfel, alăturată simbolurilor de
pe costum, un înțeles aparte: 'Iată vin colindători/ Printr-înșii și Dumnezeu /Îmbrăcați într-un veșmânt / Lung
din cer până-n pământ/ Scris e-n spate, scris e-n piept/ Scris e-n șale, scris în poale/ De-amandoua părțile
scris câmpul cu florile/ Iar prejurul poalelor scrisă-i marea tulbure/ Pe-ai săi umerei scriși sunt doi luceferi/
Pe umărul de-a dreapta scrise-s Soarele și Luna/ Pe umărul de-a stanga închipuită-i lumea." ( Prof. Ioan Sorin
Apan,
http://www.mesota.ro/muzeu/sorin_apan/ )
Foto: Ie, Sursa: https://manastirea.petru-voda.ro/2015/01/12/costumul-traditional-romanesc-

templu-la-purtator/
"Acum când cunoaştem vechimea, sacralitatea, funcţia apotropaică (alungarea duhurilor rele) a
acestor simboluri, înţelegem cu adevărat afirmaţia lui Ioan Sorin Apan de mai sus. Informaţia nu ne mai
permite să fim indiferenţi. Nu dispariţia folclorului este pericolul cel mai mare, ci denaturarea, vulgarizarea
lui, din păcate uneori chiar de către cei care îl promovează. (...) Nu cu disperate strigăte de alarmă de genul
„ne pierdem tradiţia!”, „dispare folclorul!” sau „ ne pierdem identitatea!”, trebuie să ne apropiem de aceste
simboluri, ci cu conştiinţa mileniilor pe care le avem în spate şi mai ales cu multă duioşie." ( Harris Wallmen
)
(Sursa: http://www.mesota.ro/muzeu/sorin_apan/)
11
nr.3, anul 2020
Foto: Regina Maria a României (Sursa: https://www.romaniaregala.ro/jurnal/regina-maria-143-

de-ani-de-la-nastere/attachment/tumblr_ldz0kdqxul1qcfftgo1_1280/)
12
nr.3, anul 2020
1.2. IRLANDEZUL PETER HURLEY, LA VASLUI

Autor ANDREI NICOLAE
lucru de sfidat. Noi am fost, primii, sclavii

Europei”, a spus el.
<<Irlandezul Peter Hurley, la Vaslui: Cineva mi-a zis la un moment dat: „În
Pentru mine, a fi român înseamnă o construcție fiecare limbă pe care o cunoști ești un alt om”. Eu
spirituală, o combinație între limbă, credință, cred că așa este! Construiești gândurile tale în
locul (pământul), tradițiile vii și această cămașă funcție de vibrația sunetelor.
albă a jertfei pe care ați purtat-o pe parcursul a Limbii română este o limbă latină, dar
sute de ani nu numai o limbă latină. De când am început să
citesc despre România, în 1994, am citit că ea este
Irlandezul Peter Hurley, cunoscut cea mai aproape de limba latină în Europa. Pot să
promotor al satului românesc și al valorilor îmi imaginez un munte al limbilor, și pe acest
autentice țărănești, a susținut la Vaslui o conferință munte este un râu care se numește „râul limbilor
intitulată „Tradiție și modernitate, istorie și prezent latine”. Româna este acolo unde izvorăște limba
pentru tânărul contemporan”, latină, mai sus. Este o limbă atât de frumoasă!
informează Episcopia Hușilor. Eminescu o folosește cel mai tare.
În cadrul evenimentului, Hurley le-a Când citesc cuvintele rugăciunii în
vorbit tinerilor despre ceea ce înseamnă să fii limba română eu cred că au putere și rezonanță. În
român și despre admirația pe care o poartă satului cuvintele din limba română, sunetul și sensul
românesc și culturii țărănești tradiționale. profund sunt foarte, foarte aproape”.
El i-a îndemnat pe tineri să nu se lepede Peter Harley crede că România are
de propria identitate, așa cum a făcut-o poporul vocația de a fi legătura dintre Răsărit și Apus:
irlandez, care și-a părăsit limba.
Hurley afirmă că românismul este „Al doilea cuvânt este credința.
definit de cinci piloni: Credința în Dumnezeu este foarte puternică.
- limba română; Sunteți singurul popor ortodox latin din lume. Asta
- credința; vă pune într-o poziție de balama între tot ce este în
- pământul; Est și tot ce este în Vest”.
- cultura tradițională; Pentru el, pământul se identifică cu
- jertfa. tradiția:
„Rețeta voastră, ceea ce vă face pe voi să
fiți diferiți, unici și prețioși, este foarte simplă, sunt „Al treilea este pământul. Limba,
cinci cuvinte: credința și pământul, mai ales Carpații. Carpații
sunt coloana vertebrală a poporului român. Stați la
Primul cuvânt este limba română. fel de confortabil pe partea estică și sudică precum
Fiecare neam, fiecare popor poate să spună: noi pe partea vestică. Carpații nu au fost niciodată un
avem limba cutare, în afară de Irlanda. În Irlanda zid de apărare, ci un copac în care ați urcat în orice
0.3% din populație mai vorbește irlandeză. moment de primejdie.
Nimeni nu poate să îți fure Pământ cum găsești în România, nu
identitatea, dar tu singur poți să o arunci la coșul de există în Europa. Din acest pământ atât de fertil și
gunoi. Acest lucru e foarte important! Vă spun din de roditor a izvorât o cultură tradițională, autentică
experiența irlandezilor. Noi am aruncat, acum 150 bineînțeles. A izvorât și a crescut o cultură
de ani, limba noastră străveche, la coșul de gunoi, tradițională atât de complexă și de frumoasă, atât
pentru că am fost „educați” să înțelegem că a fost de plină de valori! Prof. dr. Ion Bucur, fostul
ceva absolut nefolositor. Am fost învățați că nu poți director al Muzeului Astra din Sibiu, vorbește
să te duci în lume să prosperi cu limba irlandeză, despre țăranii din România ca despre o aristocrație
căci astfel ești un țăran irlandez nefolositor, un a țăranilor Europei. Și cred că așa este!
13
nr.3, anul 2020
Eu nu cred să fi fost cultura tradițională

irlandeză atât de frumoasă cum este cultura
tradițională românească, chiar și astăzi, când este
foarte încercată această cultură.
Cultura tradițională este al patrulea

cuvânt. Este vorba despre această tradiție vie,
această cultură tradițională vie, care încă se găsește
în această parte a Europei. Cum a zis Lucian Blaga,
această cultură tradițională, pe care o găsim astăzi
în România, este o verigă actuală a unui lanț
continuu. La noi, în Vestul Europei, lanțul s-a rupt
deja”, a explicat el.
Peter Hurley a încheiat astfel:
„A cincea trăsătură care vă definește,

care, probabil, este și cea mai dureroasă, este
jertfa. Această jertfă este continuă, aparent
interminabilă. Pentru mine, a fi român nu este un
pașaport sau un loc, ci seamănă mai mult cu o
vocație, a fi român înseamnă a avea o vocație. A fi
român nu înseamnă drepturi. Aproape niciodată nu
a însemnat drepturi, din păcate, dar înseamnă
responsabilitate. A fi român înseamnă o
responsabilitate asumată, o cruce pe care să o iei,
dar nu în sensul negativ, ci în sensul pozitiv al
conceptului.
Acestea sunt cele 5 trăsături pe care

cred că le-am cristalizat foarte pe scurt. Pot fi
pentru noi un fel de busolă când ne gândim ce
înseamnă a fi român. Nu înseamnă o clădire, un imn
național, un război sau o victorie și nici un templu,
ci este această construcție spirituală, o combinație
între limbă, credință, locul (pământul), tradițiile vii
și această cămașă albă a jertfei pe care ați purtat-o
pe parcursul a sute de ani”. >>
(Sursa: ANDREI NICOLAE ,
https://www.activenews.ro/stiri-social/Irlandezul-
Peter-Hurley-la-Vaslui-Pentru-mine-a-fi-roman-
inseamna-o-constructie-spirituala-o-combinatie-
intre-limba-credinta-locul-pamantul-traditiile-vii-
si-aceasta-camasa-alba-a-jertfei-pe-care-ati-purtat-
o-pe-parcursul-a-sute-de-ani-157539)
14
nr.3, anul 2020
1.3. ROMÂNA E UN FENOMEN FĂRĂ PRECEDENT ÎN

LUME…
Articol redistribuit SILVIA RADETCHI
<<Emil Cioran zicea, mai în glumă - mai în serios: “...ca să treci de la limba română la limba
franceză e ca și cum ai trece de la o rugăciune la un contract.” De ce e limba română așa o limbă unică? Nu
că vrem noi, românii obișnuiți, ci c-o admiră de la înălțimea propriilor studii chiar lingviștii și istoricii străini,
cărora nu le putem reproșa subiectivitatea.
Așadar, să auzim 11 motive, care saltă limba de baștină a lui Brâncuși pe podiumul “pietrelor”
rare ale omenirii.
1. Română este singura, din grupul de limbi romanice, care a supraviețuit în părțile acestea ale
Europei. Rămâne un mister: cum de s-a întâmplat așa, în condițiile în care pe-aici au trecut valuri peste valuri
de barbari, cu ale lor limbi slavice (din estul Eurasiei) sau uralice (din nordul Eurasiei).
Altfel spus, popoare cuceritoare cu graiuri “bolovănoase”, puternice, care-au îngenuncheat limba
latină pe oriunde au trecut. Mai puțin la noi.
2. Româna-i veche de 1700 de ani. Și că-i veche n-ar fi cine știe ce motiv de lauri, dar e veche în
acel fel în care, de-am călători în timp în Țara Românească acum 600 de ani, nu ne-ar fi chiar atât de deosebit
de greu să înțelegem ce le spunea unul ca Mircea cel Bătrân ostașilor săi.
Poate vă pare de la sine înțeles, dar adevărul e că foarte puține limbi din lume și-au păstrat
“trunchiul” întreg. Limba lui Shakespeare sau cea a lui Napoleon nu se pot lăuda cu așa o stare de conservare.
3. Dintre limbile latine, doar româna are articolul hotărât “enclitic”, adică atașat la sfârșitul
substantivului. Spunem “fata”, “băiatul”, “tabloul”, și nu “la fille”, “le garçon”, “le tableau”, cum ar fi în
franceză.
Chestia asta ne conferă o melodicitate intrinsecă-n grai, plus o concizie-n exprimare. Practic, ne
e de-ajuns un singur cuvânt, ca să ne facem înțeleși atunci, când ne referim la un obiect sau la o ființă anume.
Ei, majoritatea popoarelor au nevoie de două cuvinte pentru asta.
4. “Se scrie cum se aude.” Se scrie cum se aude, dar vine la pachet cu sute de particularități de
pronunție pe care noi, români fiind, le punem în aplicare ușor, natural, fără să le pritocim.
N-avem nevoie de manualul de fonetică la capul patului, pentru ca organul din cavitatea bucală
să se miște într-un fel când rostim “ceapă”, și în alt fel când rostim “ea”. Chiar dacă grupul de vocale e
același. Pentru vorbitorii de arabă, de pildă, regula asta se învață cu creionul sub limbă – sunt dintre cei
cărora le vine greu.
5. Lingviștii spun că, cel mai și cel mai bine, româna s-ar asemăna cu dalmata, din care istoria
păstrează doar câteva sute de cuvinte și propoziții. Problema cu dalmata e că nu mai circulă. Sunt 0 vorbitori
de dalmată pe Terra în acest moment, și probabil c-așa vor rămâne până la finalul veacurilor.
Dalmata a fost declarată limbă moartă pe 10 iunie 1898. Este data decesului ultimului ei vorbitor,
croatul Tuone Udaina, care o stăpânea parțial. Înainte să moară, Udaina a mărturisit, că limba îi e familiară
încă din mica copilărie, că și-i amintește “ca prin vis” pe părinții lui conversând, uneori, în această limbă.
6. Româna e limba cu al treilea cel mai lung cuvânt din Europa.
“PNEUMONOULTRAMICROSCOPICSILICOVOLCANICONIOZĂ”, 44 de litere. Definește
o boală de plămâni care se face prin inhalarea prafului de siliciu vulcanic. Interesant e, că boala nu prea se
face, deci nici cuvântul nu se folosește.
7. Limba română e intrată în patrimoniul UNESCO, aidoma Barierei de Corali din Australia,
Marelui Zid Chinezesc ori Statuii Libertății. Româna a intrat în patrimoniul imaterial al lumii prin două
cuvinte. E vorba de “dor” și “doină”, două cuvinte intraductibile, concluzionează UNESCO.
“Dor” și “doină” se comportă mai degrabă ca niște diamante roz, decât ca niște alăturări de sunete
– exprimă emoții, într-atât de specifice culturii noastre, încât traducerea lor în alte “glasuri” ar fi o
15
nr.3, anul 2020
contrafacere. Nu mai e nevoie să precizăm, că tot ele trec drept cele mai bogate în sens substantive din
română.
8. Alt aspect unic în lume, româna “dirijează” cuvintele latine după regulile balcanice.
Vocabularul e, vorba vine, “italienesc”, dar rânduielile gramaticale sunt de tip slav. Apar și coabitări între
cele două registre, latin și slav.
Concret, genul dativ și genitiv au aceeași formă (ca-n latină), timpul viitor și perfect se formează
după o regulă hibrid între latină și slavă, dar infinitivul se evită (ca-n limbile slave).
9. Nicio altă limbă nu folosește atâtea zicători și expresii. Româna e printre puținele limbi în care
“câinii latră și ursul merge”. E limba cu cele mai absurde imagini proverbiale, dar și limba în care proverbele,
deși tot un fel de metafore, sunt considerate limbaj accesibil, limbaj “pe înțelesul tuturor”.
Proverbele astea, spun specialiștii, exprimă cea mai intimă preocupare a poporului român –
sensul să fie bogat, dar fraza scurtă. Să spui mult în foarte puține cuvinte (la asta se referea și Alecsandri în
celebra “românul s-a născut poet”). Cu titlu de curiozitate, cele mai numeroase zicători autohtone au ca
subiect înțelepciunea – aproximativ 25% din totalul frazelor-proverb.
10. La fel de luxuriantă se dovedește româna și-n ceea ce privește numărul de cuvinte.
Președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, ne dă de înțeles că româna-i între primele 8 limbi ale
lumii. Ultima ediție a “Marelui Dicționar al Limbii Române” adună 170.000 de cuvinte. Asta-n condițiile în
care autorii au lăsat de-o parte diminutivele, și alea vreo 30.000.
11. La cât de veche e pe teritoriul european, româna ar trebui să aibă dialecte in interior, teritorial
– adică limba locuitorilor din Banat, de pildă, să fie mult-diferită de cea a locuitorilor din Maramureș (vezi
triada spaniolă-bască-catalană din Spania).
Și totuși, nu-i cazul limbii române, în “curtea” căreia există graiuri și regionalisme, însă nu
dialecte. Filologi ca Alexandru Philippide și Alf Lombard susțin că, iarăși, din punctul ăsta de vedere,
româna e un fenomen fără precedent în lume…>>
(articol preluat de pe siteul: https://ortodoxia.ro/index.php/article/emil-cioran-ca-sa-treci-de-la-
limba-romana-la-limba-franceza-e-ca-si-cum-ai-trece-de-la-o-rugaciune-la-un-contract) Articol
redistribuit. Silvia Radetchi
http://www.ccdab.ro/Editura/ 16
nr.3, anul 2020
1.4. BIOMUL PONTICO-CARPATO-DUNĂREAN

ÎNAINTE DE ANUL 1821
Prof. Jude Laurențiu
Colegiul Național „Horea, Cloșca și Crișan” Alba Iulia
Revista ,,Laudă semințelor celor de față și- culturile preistorice și năvălește peste europeni
n veci tuturor” oferă un spațiu cultural scris până azi.
elevilor și cadrelor didactice de pretutindeni în Despre importanța europeană a culturii
care aceștia să-și prezinte realizările premiate la pontico–carpato-dunărenilor irlandezul Peter
etapa națională și internațională a Proiectului Hurley spune: „În Irlanda există termenul
internaţional de literatură şi arte vizuale ,,Laudă «revival the things that are lost», recrearea
semințelor celor de față și-n veci tuturor”. lucrurilor care sunt deja pierdute, trecute în
Proiectul promovează moștenirea culturală a istorie. Această reînviere e absolut necesară.
pontico-carpato-dunărenilor, ce constituie Va veni şi în România. Numai că
plămada filozofică a operei lui Lucian Blaga; România are o mare şansă: poate să pornească
moștenire care constituie pentru elevi și cadre această renaştere în timp ce tradiţiile sale sunt încă
didactice o resursă de cunoaștere și înțelepciune de vii.
o valoare inestimabilă, în formarea propriei lor Şi atunci se creează o legătură între ce e
personalități în armonie cu spațiul în care trăiesc. trecut şi ce e viitor, iar asta o să fie o reuşită unică
Lucian Blaga ce aparține familiei Zeiței în Uniunea Europeană. “ Peter Hurley
Geea mamă a oamenilor d’aci, a fost un filozof
care a cercetat misterul locurilor natale din biomul
pontico-carpato-dunărean care pe durate eonice a
generat, ca produse firești, anumite mentalități,
atitudini, comportamente și realizări ale speciei
umane (Misterul la Lucian Blaga este sinonim cu
necunoscutul care este un obiect al muncii de
cercetare sau subiect de abordarea a
cercetătorului).
Duratele eonice de maturare a mentalităților,
atitudinilor, comportamentelor și realizărilor au
dus la o cernere a lor, rămânând peste posteritate
doar ceea ce este bun și valid ce s-au constituit într-
un excepțional tezaur cultural pontico-carpato-
dunărean, cu propria lui rânduială.
Comparativ cu duratele eonice viața unui om
și faptele sale sunt infinitezimale dar sunt la fel ca
boabele de grâu ce bob cu bob umplu „cada de
grâu” ori „grămezi de semințe pe arii” și-și
derulează existența tenace și cuminți; biomul este
leagănul ce oferă acestor „semințe” visul eonic de
evoluție culturală.
În efervescența culturală europeană actuală
abordarea tezaurului cultural pontico-carpato-
dunărean își găsește în opera blagiană repere de o
deosebită valoare informațională și formativă prin
accesul oferit la fluviul de cultură al pontico-
carpato-dunărenilor; fluviu ce-și află izvoarele în
nr.3, anul 2020
cultura și evoluția societății sunt planificate și

organizate pentru o dezvoltare durabilă pe termen
lung de sute de ani.
1.4.1. Dependența de Forța economică și militară asigură respectul
vecinilor și un rol important în relațiile
resurse. Biomul internaționale.
Ceva asemănător s-a întâmplat în mileniul I
Biomul reprezintă un ansamblu d.Hr. când imperiile pontico-carpato-dunărene
de ecosisteme, între care există anumite conexiuni având armate puternice țineau la distanță pe
specific ce-i conferă ansamblului o comportare de potențialii hrăpăreți;
întreg; cu anumite forme de organizare socială - un dezavantaj. Există convingerea că: în
generate de biotop, structuri funcționale, structuri lipsa unei armate puternice și a unei conduceri
economice; cu proprietăți și funcții comune competente și unitare un teritoriu bogat și
întregului ansamblu ce-l individualizează descentralizat politic va fi împărțit între vecinii
comparativ cu alte biomuri. puternici. Fără un rol important în relațiile dintre
Un exemplu de biom este spațiul pontico- țări, înapoiate economic2, disprețuite pentru
carpato-dunărean care datorită specificității sale – incapacitatea de a-și apăra resursele etc.
dată de sursele de existență ale omului: resurse1 Chiar dacă aparent li se respectă integritatea
naturale, factori abiotici specifici, o floră și teritorială, biomul este stăpânit de puteri străine
o faună specifică etc. - a determinat o anumită prin intermediul unor conducători marionetă.
evoluție a speciei umane pe durate eonice Politica descentralizărilor inițiatoare de autonomii
dezvoltând un complex cultural specific. locale, a cultivării orgoliilor unor mărunți lideri
Există abordări politice diferite cu privire la locali în schimbul resurselor, de sprijin acordat
existența unui biom cu bogate resurse naturale și grupărilor rebele declanșatoare de războaie civile
în același timp extrem de căutate – cum ar fi: sarea, etc. sunt de o eficiență deosebită - exemple sunt
aurul, fierul, arama, grânele, lâna, pieile, carnea, numeroase în continentul african bogat în resurse
peștele, mierea, ceara, un sol extrem de productiv dar cu o populație săracă și dezbinată.
etc. – văzute ca avantaje sau dezavantaje: Veniturile rezultate din comercializarea
- un avantaj. Există convingerea că: cu cât resurselor pleacă în afara țării în folosul celor care
un teritoriu are resurse naturale mai bogate, cu atât controlează resursele, cu consecințe firești în
locuitori sunt: mai prosperi și mai respectați de educație și instrucție, sănătate, cultură și evoluția
străini; se dezvoltă economic, își creează locuri de societății pe termen lung de multe sute de ani.
muncă pentru băștinași bine retribuite; producători Educația și instrucția răspunzând nevoilor
de bunuri competitive. Exportul de produse investitorilor străini căutători de mâna de lucru
manufacturate – nu materie primă - de calitate ieftină și disponibilă este focalizată pe învățarea
constituie o sursă importantă de venituri pentru limbilor străine.
băștinași și ca o consecință firească populația are
un trai mai bun. Educația, instrucția, sănătatea,
1
Bogățiile naturale avute de o țară nu aparțin unei de muncă, băștinașii fiind determinați să caute locuri de
singure generații, ci tuturor generațiilor viitoare, și de muncă în străinătate sau să lucreze în condiții mizere pe
aceea este o mare responsabilitate pentru generația salarii mici (exemplele sunt numeroase în Africa).
decidentă atunci când gestionează resursele, cine le Conglomerat de acțiuni generatoare de sărăcie,
deține, cum se exploatează și cine le controlează direcția inegalități economice ridicate, corupție ridicată,
veniturilor, cine este beneficiarul principal? Decizia eficiență guvernamentală scăzută, probabilitatea de
privind utilizarea veniturile obținute din comercializarea război civil și cheltuieli militare mari.
resurselor și transformarea în alte forme de capital poate „Deși dispunea de mari bogății pământene și
fi sub control autohton sau străin: poate ajuta atât subterane, mai ales cositor, Bolivia, din cauza
generațiile prezente cât și cele viitoare; poate contribui instabilității politice (loviturilor dese de stat), a devenit
la dezvoltarea durabilă a țării încât generațiile viitoare să unul din cele mai sărace state din America Latină. De
nu aibă de suferit. menționat este că la sfârșitul secolului al XIX-lea,
2
Din punct de vedere economic: sunt Bolivia cade pradă expansiunilor monopolurilor engleze
exportatoare de materie primă ieftină și importatoare de și americane.”(Sursa: https://playtech.ro/stiri/s-a-
produse finite scumpe generatoare de deficit comercial. decretat-starea-de-catastrofa-nationala-tara-nu-mai-
Nu transformă materia primă în bunuri de valoare face-fata-la-calamitati-213602)
adăugată mare, nu se dezvoltă economic, nu are locuri
nr.3, anul 2020
Fenomene politico-economice întâlnite în Pentru a răspunde coerent vecinilor din sud,

principate în mileniul al II-lea d.Hr. când o au loc transferuri de putere ce pun bazele unui
oligarhie politico-administrativă de proveniență imperiu și a noii dinastii4 a Amalilor - la putere
străină le-a controlat politic, în colonii și țările peste jumătate de mileniu - urmate de alte dinastii:
foste colonii- republici „bananiere”. Dinastia Balților, Dinastia Hunică, Dinastia
<< Republică „bananieră”- o țară ce Ardaric, Dinastia Krum în mileniul I d.Hr.
funcționa ca o întreprindere comercială pentru Aventura europeană a pontico-carpato-
obținerea profitului privat, care este condusă de o dunărenilor în spațiul european ce a remodelat
complicitate între monopolurile favorizate de stat, politic Europa a fost posibilă datorită existenței
și pentru care profitul obținut din exploatarea resursele necesare unui război de lungă durată.
domeniului public este proprietate privată, în timp a) Resurse naturale ale pontico-carpato-
ce datoriile generate de o astfel de exploatare sunt dunărenilor mult mai bogate decât ale celorlalți
de responsabilitate publică. [...] Conducerea țării europeni:
se realizează de către un guvern cleptocratic care - terenuri cultivabile. Câmpiile mănoase, cu
este manipulat de către interese corporatiste o climă prielnică cultivării cerealelor; dealuri
străine și funcționează cel mai adesea ca și un pentru pomi fructiferi, viţă de vie etc.;
guvern ceremonial care nu este responsabil în fața - pădurii ce oferă materiale de construcție și
cetățenilor săi. Angajații ocupând funcții influente combustibil. Muntele și dealurile acoperite cu
în sectorul public își exploatează funcțiile pentru păduri sunt bogate în vânat și oferă un mediu
obținerea de foloase necuvenite (prin deturnare de complementar propice vieţii omului, plaiurile
fonduri, fraudă, mită etc.), iar deficitul bugetar întinse bogate în pășuni oferă locuri pentru
rezultat este rambursat de către clasa păşunatul din timpul verii;
muncitoare.” (Bianca RADU, Dependența de - apele bogate în pește sunt potabile și o
resurse naturale – un avantaj sau o povară pentru resursă importanță de pește, dezvoltându-se
economia unei țări?, pescuitul ca activitate umană;
https://rtsa.ro/rtsa/index.php/rtsa/article/downloa - zăcămintele de minerale și minereuri aflate
d/484/481). >> din abundență, unele la suprafața pământului,
facilitează exploatările de: sare, fier, cupru, aur,
Aventura europeană a pontico- argint etc. O parte a populației se ocupă cu
transformarea lor în produse, respectiv
carpato-dunărenilor. comercializarea lor5. Pontico-carpato-dunăreni
Mileniul I d.Hr. erau renumiți prin calitatea superioară a armelor și
Mileniul I d.Hr. este mileniul fenomenalei o tehnică militară avansată dovedite prin
„aventuri europene a pontico-carpato-dunărenilor” campaniile militare în Imperiul Roman.
ce au remodelat politic Europa. b) Resurse umane ale pontico-carpato-
Invazia3 armatelor romane și crearea capului dunărenilor:
de pod peste Dunăre nu a înseamnat cucerire și Condiţiile geografice şi climatice favorabile
pacificare ci declanșarea unui război pe durata a existenței specie umane, soluri productive cu o
sute de ani cu numeroase bătălii și campanii climă temperată sănătoasă și prielnică pentru
militare peste Dunăre. Are loc mutarea mai în nord agricultură, sunt generatoare de aşezări umane
a centrului politic al carpato-dunăreano-ponticilor, extrem de populate și fertile pentru acele timpuri
Maramureșul Istoric devenind un centru politic de ce vor constitui o resursă umană formidabilă
primă importanță în noua conjunctură politică pentru un imperiu puternic și prosper cu rol
europeană, iar Vistula devine un fluviu dacic în important pe eșicherul politic european.
această Dacie Nordică.
3
Invazia romană îi pune pe pontico-carpato- prin consens, în unanimitate. De exemplu s-a păstrat
dunăreni în fața unui inamic extern comun în înaintare acest obicei în funcționarea seimul polonez în evul
peste Dunăre și a unui inamic intern: trădările și mediu.
pactizarea cu dușmanul ca oportunități a unor crai locali 5
O rută veche comercială ce viza importante
aflați în solda Romei și răspunzând la comenzile resurse, din interiorul arcului carpatic, unea Marea
acesteia– trădări ce au înlăturat și pe Decebal de la Getică de Marea Baltă (Baltică) ce trecea prin Pasul
conducere. Buții
4
Punctul slab și în același timp tare al acestor
structuri politice de tip imperial era luarea hotărârilor
nr.3, anul 2020
Bogăţia şi splendoarea arcului Carpatic, Un popor curajos și numeros este constrâns

câmpiile întinse, roditoare, numai bune de cultivat, obiectiv să-și caute spații mai mari și ca urmare are
podişurile înalte ferite de eroziunea apelor de și o religie ce să-l sprijine în expansiunea lui și este
primăvară, păşunile întinse şi grase adevărată creator de culturi7 prodigioase.
mană pentru animalele domestice, toate benefic
armonizate fac din spațiul geografic pontico- c) Relațiile politice cu vecinii. Darurile
carpato-dunărean o adevărată Grădină a Maicii solului şi subsolului: hrană din belşug, materiale
Domnului. Băștinași într-un spațiu bogat în de construcţii nelimitate, resurse minerale la
resurse, muncesc pentru a-le pune în valoare, discreţie nu se poate să nu le fi făcut cu ochiul și
creatori de rase și soiuri autohtone6 specifice străinilor și să nu devină un teritoriu tentant pentru
asigură producții îmbelșugate pentru acele timpuri, vecini; dar furia getică îi ține departe.
ce le asigură din abundență hrana cu o investiție Ne punem întrebarea de ce popoare
energetică scăzută și le asigură cantități imense de războinice cum erau perși, grecii, romanii,
produse pentru export- în mileniul al II-lea d.Hr. mongolii, plecaţi în căutarea de hrană nu au ocupat
principatele erau socotite „cămări” ale capitalelor aceste zone bogate, nu au fost atraşi de clima
imperiilor vecine. În antichitate grecii, fiind lipsiți, blândă şi temperată propice activităţii umane, nu s-
dezvoltă numeroase puncte de achiziție –cetăți- pe au așezat durabil ci au plecat şi s-au mulţumit cu
țărmul Mării Negre ce ilustrează bogăția în resurse sărăcia din zona mediteranei, a spațiul asiatic, a
a hiperboreenilor. Vestului Europei.
Consecințele prosperității se constată în „După vremuri mulţi veniră, începând cu
sporul natural al populației, o natalitate ridicată, o acel oaspe,/ Ce din vechi se pomeneşte, cu Dariu
populație numeroasă, sănătoasă și viguroasă a lui Istaspe;/ Mulţi durară, după vremuri, peste
creatoare de cultură temeinică cu numeroase Dunăre vrun pod,/ De-au trecut cu spaima lumii şi
activități socio-culturale. mulţime de norod;/ Împăraţi pe care lumea nu
O populație numeroasă, sănătoasă și putea să-i mai încapă/ Au venit şi-n ţara noastră
viguroasă generează o dezvoltare economică de-au cerut pământ şi apă/ -
prodigioasă cu consecințe firești, mai multe Şi nu voi ca să mă laud, nici că voi să te-
venituri din biruri și mai mulți soldați ce duc la nspăimânt,/ Cum veniră, se făcură toţi o apă ş-un
constituirea unei națiuni puternice și prospere. pământ.” (fragment din Scrisoarea a III-a de
Dări care să susțină campaniile militare pentru Mihai Eminescu)
armatele numeroase care vor face din mileniul I
d.Hr. un mileniu al pontico-carpato-dunărenilor. Motivul este de natură militară: oaspeții au
Această expansiune populațională și bogăție fost alungaţi de pe aceste teritorii după care au
în resurse generează inițiative sociale ce nu-i jinduit, de către oștile pontico-carpato-dunărene.
îngăduie să somnoleze într-o viaţă limitată într-un Confruntarea dintre invadatori și băștinași, a
spațiu restrâns și cultură stagnantă. Ocupații ce fost teribilă, dar localnicii cunoșteau arta
solicită expansiunea sunt: transhumanța și războiului şi o foloseau în beneficiul
campanii militare de cucerire pentru asigurarea lor. Invadatorii înfrânți se îmtorceau de unde au
libertății de a practica transhumanța. Prin venit sau căutau spații geografice mai sărace „
transhumanță se realiza cea mai rațională pentru că furia getică îi ținea departe”.
productivitate economică, adaptare la condițiile Invazia armatelor Romei în nordul Dunării a
climatice vară – iarnă și de relief deal-vale; la generat un război fratricid între cei veniți de la
munte vara, iar iarna în delte, bălțile de la șes și Roma și cei din spațiul pontico-carpato-dunărean
luncile râurilor unde iernile sunt blânde și se cu numeroase bătălii și campanii militare ce s-a
găsește hrană din belșug. întins pe o durată de sute de ani.
6
Soiuri și rase care se mai păstrează și azi la resurse. Exemple sunt numeroase. De exemplu genocidul
țărani și la băncile de semințe autohtone, bănci genetice din Congo Belgian pentru care Regele Belgiei și-a cerut
autohtone etc. scuze: https://www.digi24.ro/stiri/externe/moment-
7
În prezent suntem tentați să facem ierarhizări istoric-regele-belgiei-si-a-cerut-scuze-pentru-genocidul-
între culturi diferite, că o cultură ar fi mai bună decât alta. din-congo-cum-au-masacrat-belgienii-10-milioane-de-
Ierarhizare ce ar justifica campanii de civilizare. africani-1331073.
Campanii ce au ascuns în spatele lor acțiuni de jaf
efectuat de țări sărace în resurse în teritorii bogate în
nr.3, anul 2020
Pontico-carpato-dunărenii aveau o clasă acumulări de numeroase tezaure descoperite pe

politică de războinici experimentați, hârșiți în teritoriul României și la formarea unei clase
lupte, „care au fost mai războinici decât oricare războinice rebele, lacomă de averi și săracă la
dintre oamenii care au trăit cândva – şi aceasta nu minte – o elită ce va pune în pericol propria sa
numai datorită tăriei trupului lor, dar şi pentru că îi existență.
convinsese să fie astfel slăvitul lor Zamolxis. Călcâiul lui Ahile în acest spațiu bogat în
Crezând că nu mor, [...] ei sunt mai porniți pe lupte resurse a fost elita în special cei ce constituiau elita
[...]” (împăratul Iulian, 331-363). Pe lângă un hicleană8 lacomă de averi și săracă la minte -
armament mai performant decât romanii pontico- clasa politică, clasă războinică- care de ce era mai
carpato-dunărenii aveau cea mai teribilă armă: avută devenea tot mai zurbagie alimentând
voința de a lupta până la moarte. Aveau totuși un conflictele interne cauzând descentralizări
perfid inamic intern: tendința unor conducători de numeroase pentru a-și satisface orgoliile
a trăda și pactiza cu dușmanul, trădări văzute ca personale9.
oportunități personale pentru îmbogățire, În mileniul al II-lea d.Hr s-a excelat în
privilegii, înlăturarea rivalului politic, dobândirea activități hiclene, viclenii prin care o elită extrage
tronului etc. venituri necuvenite – pot fi legale10 - de pe urma
Cu plusurile și cu minusurile lor acești majorității.
războinici au distrus Imperiul Roman și au impus Succesiunile reunificatoare a pontico-
tribut Romei și Constantinopolului. carpato-dunărenilor sub conducerea dinastiilor:
Mileniul I d.Hr. îi prezintă pe războinicii Dinastia Amalilor, Dinastia Balților, Dinastia
pontico-carpato-dunăreni ca luptători feroce, Hunică, Dinastia Ardaric, Dinastia Krum, la fel ca
ucigând cât mai mulți inamici posibil, pentru a fi mai târziu Dinastia Asaneștilor, Dinastia
onorați în viața de după moarte. Necesitatea de a Arpadiană, Dinastia Mușatinilor, Dinastia
se distinge în luptă și dorința de a învinge și de a Basarabilor și Dinastia de Hohenzollern-
obține cât mai multă pradă de război au dus la Sigmaringen11 care prin politica lor au readunat
8
<<Intrigile, comploturile, alianţele contra 10
Jaf realizat legal. Un exemplu din multele altele
conducătorului –împărat, domnitor, principe, voivod- ca este ceea ce s-a întâmplat în Transilvania. O elită
şi trădarea făţişă la vreme de război cădeau toate sub oportunistă a produs legi prin care s-au confiscat
incidenţa hicleniei. Hiclenia se pedepsea cu moartea, mai proprietăți de la populația valahă schismatică.
rar cu surghiunul şi întotdeauna cu exproprierea, în ciuda Consecințele sunt majore de tipul „fură și fugi” generând
faptului că nici pravilele şi nici obiceiul pământului nu o societate în care nu se construiește ci una în care se
prevedeau că pentru vina cuiva ar răspunde penal prăduiește. O societate în care o minoritate prin legi
membrii familiei vinovatului. Acuzaţia de hiclenie era ca nelegiuite jefuiește pe marea majoritate. O societate în
o pecete pe toţi membrii masculini ai familiei pentru mai care cei ce prăduiesc depozitează în imperiile vecine ce
multe generaţii, mai ales atunci când ea se referea la un au prăduit în eventualitatea că la un moment dat vor
furt din veniturile domneşti. […] trebui să fugă și să-și salveze agoniseala și viața dacă cei
Nesupunerea principilor pământeni si pactizarea prăduiți se vor revolta. Această elită prădătoare fiind o
cu Imperiul Rus sau cel al Habsburgilor nu au fost atat elită a căror interese nu sunt autohtone... Salvarea este în
de suparatoare pe cat au fost intrigile si pârele infinite ale instrucția și educația corectă nu una prădătoare.
boierilor pământeni, care supralicitau birul pentru 11
De menționat că membrii Dinastiei de
asigurarea influentei si promovarea intereselor mai Hohenzollern-Sigmaringen nu au germanizat sau au
intotdeauna antinationale. transformat în englezi pe români ci au contribuit la
Guvernarea fanariota a fost rezultatul trădărilor dezvoltarea culturală a țării și mai mult decât atât au
boierilor locali si nu o idee pe care turcii au nascocit-o de respectat dorința poporului mergând în război împotriva
“florile mărului”, ci pur si simplu un “antidot” la trădările Germaniei. Migrați din Germania și Anglia au realizat
boierilor pământeni care se trădau între ei, trădau poporul România Mare. Regina Maria a României și Regina
și până la urmă își schimbau și stăpânii “sponsori.” Elisabeta a României, au patronat cultura română, cu
>>(https://ro.wikipedia.org/wiki/Hiclenie; realizări pe care așa zisele elite din lumea bună
https://politeia.org.ro/editoriale/2012-spre-sfarsit- românească de atunci nu au fost în stare nici să le
despre-legitimitate-si-tradare/3903/). înțeleagă decum să le realizeze. Motivul pentru care
9
Pentru elita hicleană vânzarea unor părți din țară unele elite de atunci nu puteau înțelege acțiunile
sau chiar întreaga țară însemna o oportunitate. Aceștia reginelor și le priveau cu dispreț este rezultatul instrucție
erau „morții vii”, cum îi numește Tolstoi sau idioții-utili și educație și a unor cadre didactice ce disprețuia pe
care după ce erau folosiți erau disprețuiți chiar de cei ce- români. Regina Maria a României și Regina Elisabeta a
i foloseau. României formate printr-o educație și instrucție fără
prejudecăți au putut să compare echidistant cultura
nr.3, anul 2020
teritoriile – mai multe sau mai puține- care au fost Dinastia Asaneștilor își încheie existența
separate de elita zurbagie; au contribuit la destul de repede.
dezvoltarea culturală a pontico-carpato- Politică bizantină la nivel înalt. La
dunărenilor, cultură ce azi o întâlnim sub numele începutul mileniului în spațiul pontico-carpato-
de cultură populară. dunărean o altă dinastie își revedică dreptul de
Evul mediu timpuriu ne oferă și un alt posesori de „os domnesc”. Arpadienii ajunși în
element unificator realizat cu mult timp în urmă de Câmpia Panonică încep propria „saga” de adunare
dinastia Amalilor - unificarea legislativă cunoscută a teritoriilor descentralizate din vechile imperii
sub numele de „ius valachicum12” – cu un areal pontico-carpato-dunărene.
geografic ce cuprindea teritorii ce azi fac parte din: Evident că Roma și Constantinopolul
Polonia, Silezia, Moravia, Slovacia, Serbia, priveau cu teamă această renaștere imperială la
Croaţia etc. granița lor. Mileniul I d.Hr le dovedise ce pot face
În mod firesc, într-un anumit spațiu din punct de vedere politico-militar cei d’aci când
geografic, istoria ne descrie suișuri și coborâșuri, au o conducere unică.
„deal și vale” în viața politică, dar o temelie Ocazia scindării pontico-carpato-
culturală solidă va asigura flacăra dăinuirii dunărenilor apare în momentul în care Voicu
culturală multimilenară a unui popor, în spațiul dorește recunoaștere europeană. O solicită de la cel
geografic respectiv, indiferent cine sunt dinastiile mai puternic imperiu de atunci, Romania;
conducătoare. Constantinopolul îl refuză cu toate că era tentant,
măgulitor pentru împărat că o parte din Europa
aderă la partea răsăriteană, dar era prea periculos
Mileniul al II-lea d.Hr. până aducea sub acela-și sceptru pe adversarii romanilor
la Tudor Vladimirescu - domnul și ai grecilor din mileniul I; așa că-l împinge pe
trezirii naționale petiționar spre Roma. Roma îl recunoaște în anul
1000 ca rege punând condiții aparent minore.
ste un mileniu reformator, al unei Noi Ordini
Voicu acceptă și devine regele Ștefan, cu
Europene, la care o parte din valahi aderă sesizânu-
consecințe politice majore privind o nouă divizare
i oportunitățile. Societatea valahă are parte de
religioasă a spațiului pontico-carpato-dunărean. Se
transformări profunde descrise plastic de Grigore
înlătură un mare pericol, pentru Constantinopolul
Alexandrescu în fabula „Toporul și pădurea”, în
și Roma, ce se ivise odată cu apariția în nord a unei
cuvântarea lui Cațavencu care „ultra progresist ...
dinastii puternice cea a arpadienilor; potențialul
și liber-schimbist... voi progresul cu orice preț [și
conflict cu nordicii anulat prin inițierea
inevitabil să avem…] faliții noștrii” etc.
germenului scindări interne între pontico-carpato-
Începutul de mileniu pare promițător:
dunăreni.
Dinastia Asaneștilor, Dinastia Arpadiană, Dinastia
Mușatinilor, și Dinastia Basarabilor par că vor
ctitori o formațiune statală puternică. Dar n-a fost
să fie așa!
românească cu alte culturi ale lumii; și cultura lea d.Hr. când valahii au fost divizați sub puteri străine
românească populară a ieșit câștigătoare. cu alte sisteme legislative.
12
La sfârșitul mileniului I d.Hr. exista la pontico- Jus Valahicum, lex olachorum sunt expresii ce
carpato-dunăreni un sitem legislativ unitar care a apar în documentele medievale timpurii, ce
guvernat relațiile sociale răspunzând nevoilor imperiale consemnează punctul culminant al unei dezvoltări
amale cunoscute mai târziu ca obiceiurile pământului, legislative ale mileniului I d.Hr. în spațiul pontico-
legile firii, legile pământului, cutume iar de către străini carpato-dunărean; este vechiul drept care a guvernat
ca „Jus Valahicum”, „Lex Olachorum” etc. Începutul se relațiile sociale relativ unitar. Noile relații sociale ale
pierde în negura vremurilor în activitățile de adaptare a mileniului II d.Hr. nu pot face abstracție de acestea, într-
oamenilor la ecosistemul în care trăiesc, întărite în timp o primă etapă istorică.
dacă s-au dovedit valide, devenite rânduieli ale relaţiilor Schimbări sunt de la o epocă la alta, dar
dintre membrii aceleiaşi comunităţi, promovate de soliditatea corpului legislativ al mileniului I d.Hr. este
sistemul de cutume, datini şi tradiţii juridice, cu riturile vizibilă și-n prezent; există elemente care s-au transmis
juridice corespunzătoare, stabilite de bătrânii obștilor, din vechime ce dau dreptului nostru o identitate
Dinastiile din mileniului I d.Hr. unifică aceste cutume, specifică faţă de dreptul al popoare.
datini şi tradiţii juridice într-o formă unitară într-o lege a
țării, a cărei soliditate a fost confirmată în mileniul al II-
nr.3, anul 2020
Chiar dacă arpadienii aveau în obiectivul lor afara legii pe valahi ce se țineau de legile
politic refacerea imperiului13, evenimentele lor.
europene distrug ultimele posibilități politice: anul O elită care vedea oportunități15 acolo
1204 este un an de lansare a unui program politico- unde nu erau! De unde și proverbul „dă-i
religios european extrem de dur –program de
Doamne românului, mintea de pe urmă!”
reforme cu măsuri draconice, de confiscare a
Elitele zurbagii au descentralizat politic
pământurilor schismaticilor și redistribuirea
imperiile pontico-carpato-dunărene pentru a-și
bunurilor confiscate catolicilor cu consecințe
satisface orgoliile personale; și au văzut în alianța
milenare; urmat de anul 1308 când s-a definitivat
cu țările străine o oportunitate pentru a participa la
ruperea politico-religioasă a pontico-carpato-
împărțirea resurselor. Constituite în grupări
dunărenilor transformându-i din aliați în adversari
nobiliare rebele aflate într-un permanent conflict
ireconciliabili. Noii conducători ce au urmat
pentru acaparare de teritorii și resurse de la vecin
arpadienilor fără forța militară a valahilor nu au
duc la descentralizarea și la fărămițarea politică..
mai reprezentat un pericol pentru Roma;
Slăbiţi de certurile interne, conducătorii
Constantinopolul datorită jocului politic de la
valahi și elitele solicită sprijinul extern care profită
început de mileniu devenise Istanbul.
de situaţia economică şi socială dificilă de la un
Asta înseamnă politică bizantină la nivel moment dat pentru a se înstăpâni asupra țărilor
înalt!
valahe. Noile țărișoare create nu mai au armate
Ce a urmat sunt amănunte istorice,
puternice să țineau la distanță pe puternicii
consecințe firești ale evenimentelor din anii: Europei, mai lipsiți de resurse și mult mai
1000, 1204 și din anul 1308 ce au dus la un
hrăpăreți; noile țărișoare nu mai contează politic ci
conflict intern: „elitelor autohtone îmbogățite și
numai economic ca resursă de exploatat.
înobilate” împotriva „elitelor autohtone Mileniul al II-lea d.Hr. este un mileniu în
perdante”. care pontico-carpato-dunărenii, ca autohtoni,
Pontico-carpato-dunărene intrând într-un șir
cunosc un trend politic și economic descendent,
de descentralizări ce se finalizează politic prin
încât ajung să piardă aproape totul în a doua parte
intrarea sub stăpâniri străine care le va nega însăși
a mileniului: resursele preluate de nobilimea
existența valahilor. Scindările religioase grăbind
venită în ospeție, teritoriile fragmentate și ocupate,
procesul. Devenind dintr-un popor în fața căruia
limba disprețuită de noua elită în formare.
tremura Roma și Constantinopolul, un popor ce se
ascunde în păduri „neam pădureț” în secolul al
XVIII-lea. Dualismul valaho-arpadian
Descentralizarea imperiului pontico-
carpato-dunărean duce la un spațiu geopolitic
Politica elitelor „bogat în țărișoare” mai mult sau mai puțin unite,
Elitele14 valahe hiclene, lacome de conduse de voievozi, crai etc. slabi din punct de
averi și sărace la minte prin acțiunile lor vedere militar, în care grupuri boierești rebele,
oportuniste au dus țările la dezastru și au sunt într-o luptă continuă pentru acapararea de
pus în pericol însăși existența valahilor. resurse și putere politică. Ceva asemănător cu ce
Elite iubitoare de legi străine au scos în era la eleni în antichitate. Nevoia de ajutor militar
13
Urmărind etapele pe harta Europei nu se poate prin care pot fi ele judecate istoricește. «Drama
remarca această tendință de refacere a vechilor imperii neamurilor», cum o numea Iorga (sau a «popoarelor», am
pontico-carpato-dunărene: ieșire la Adriatica, campanii putea spune), se joacă în mare măsură pe cartea elitelor.
în sudul Dunării, Cetatea Chilia la Marea Neagră, ieșire În și prin ele se propagă ori se blochează «inspirația
la Marea Baltică prin regi ai Poloniei – prin etnică» a marilor colectivități și deci se pavează drumul
alianțe: Congresul medieval de la Visegrád în 1335, destinului creator al popoarelor.”( Ilie Bădescu ).
idee generatoare a ceea ce azi este Grupul Visegrád. 15
Elitele hiclene pentru a câștiga bunăvoința
O altă inițiativa Three Seas (a celor trei mări înaltelor porți străine se străduiau ca să îndeplinească
Marea Baltică, Marea Neagră și Marea Adriatică) condițiile grele impuse și chiar mai mult decât se cerea!
reunește 12 țări:Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Rezultatele văzute în prima etapă ca oportunități erau
Republica Cehă, Slovacia, Ungaria, Slovenia, Austria, dezastre pentru ei și țară; porți deschise pentru pierderea
Croația, România și Bulgaria. resursele și privilegiilor avute. În acest fel o parte din elita
14
„Ridicarea unui popor la condiția de popor pivot valahă ardeleană ajunge în starea de iobăgie- ca exemplu.
în istorie este principala datorie a elitelor și unicul criteriu
nr.3, anul 2020
extern este stringent pentru oricare parte aflată în Panoniei și din Transilvania la început de mileniu
luptă, este nevoie de un arbitru.... al II-lea.
Este momentul istoric când arpadienii intră Campaniei din anul 1241 condusă de Batu
în istorie. Venirea arpadienilor a fost relativ Han și Subotai obligă, în anii următori, ca
pașnică – pentru acele timpuri; ceva asemănător cu țărișoarele din est și sud să renunțe la orgolioasele
intervenția lui Filip al Macedoniei în Grecia. Chiar descentralizări sub patronaj vestic și să intre într-o
dacă inițial s-au declanșat lupte între boierii altă evoluție politică de sine stătătoare ce vor
autohtoni și nobilimea arpadiană în atac, repede s- ctitori Valahia și Moldova.
au încheiat păcile, eventual căsătorii între părțile în După moartea ultimului rege arpadian, sunt
conflict urmată de un dualism valaho-arpadian la aduse la tron dinastii din Apus care iau măsuri
conducerea politică și militară. ferme de integrare a Transilvaniei, Moldovei și
Arpadienii mai mult au profitat de luptele Valahiei în curentul ideologic europeana.
dintre pretendenții locali ai structurilor politice
descentralizate aliindu-se când cu unii când cu alții
pe principiul „cel ce împarte pacea, parte-și face”,
Cadrul legal
și de cele mai multe ori îi dominau pe amândoi La început de mileniu, valahii
beligeranții ca și garant al păcii; ceea ce explică transilvăneni sunt legal transformați în nobili
progresia lentă a avansări Regatului arpadian în catolici sau legal lăsați fără avuții prin jocul
Transilvania, avansare pe durata a aproape 300 de politic „alba-neagra”. „Alba-neagra”asigurând
ani16. un transfer rapid de capital iar cei ce pierd ca
în orice joc sunt înlăturați.
Elita valahă la rândul ei, se conduceau după
O lege este viabilă atât timp cât există
principiul – vizibil în basme- „vă primim, vă
instituția statală să o susțină cu o forță armată
omenim, ne încuscrim!”. Ceea ce a generat o clasă
corespunzătoare. Un stat unitar și centralizat, cu o
conducătoare, boierime, nobilime cu sânge foarte
armată puternică, va genera o lege puternică,
amestecat ce nu mai era nici valahă, nici arpadiană.
corectă și respectată și de străini.
După anul 1000, în funcționarea dualismului
Pontico-carpato-dunăreni descentralizându-
valaho-arpadian se implică călugării catolici ce
și imperiul într-o mulțime de crăii fără importanță
introduc treptat modelul politic apusean. Se
politică, aflate într-o permanentă gâlceavă, fac ca
realizează căsătorii mixte, înobilări după modelul
legile pontico-carpato-dunărene să-și piardă
vestic și convertiri la catolicism. Pentru a întării
puterea aplicativă, ele devin treptat istorie, și se
pacea instaurată, în cetățile importante
creează vidul legislativ care va fi umplut de cei ce,
garnizoanele sub conducere arpadiană sunt garante
cu toate că sunt străini, au forța managerială să
ale păcii instaurate între țărișoare. Această evoluție
impună respectarea de noi legi de o nouă
politică îmbrăca forma unei uniuni în jurul
corectitudine înlăturând treptat din relațiile oficiale
dinastiei arpadiene, în care crăiile valahe se
pe cele vechi.
integrează treptat într-un nou curent politic.
La începutul mileniului noii veniți cu legile
Unitatea valaho-maghiară era atât de
lor, sunt puțini și slabi, fără șanse de reușită în lipsa
puternică încât mai târziu la Posada valahii
ajutorului din partea unor valahi. De aceea vor
transilvăneni îl salvează pe regele angevin chiar
folosi o armă puternică –competiția – jocul politic.
dacă este un rege ce lupta împotriva valahilor din
Competiția pentru îmbogățire individuală ca joc
sud; unitate dovedită prin sacrificiul suprem al
economic și socio-politic cu regulamentul stabilit
valahului transilvan în locul regelui Ungariei.
de noii veniți, rezervându-și roluri de arbitri,
Boierii valahi înobilați și nobilii arpadieni tot una
judecători și moderatori. Valahii intră în joc
sunt, și când devin clasă politică (stare) alături de
căzând în capcana propriilor ambiții de îmbogățire.
starea sașilor și starea secuilor; adică una din cele
Ca la „alba-neagra” majoritatea pierd tot. Când își
trei clase politice a celor ce au împărțit resursele
dau seama este deja prea târziu, pentru că nu mai
țării.
au nimic..., iar o parte din valahi vor fi complicii și
Evenimentele din estul și sudul Carpaților
gardienii celor care manageriază jocul; oștile lor
privind reorganizarea domniilor sub protectorat
vor fi argumentul forte că jocul este corect, adică
vestic sunt asemănătoare cu cele din Câmpia
dreptul lor este corect!
16
Cercetătorul Kurt Horedt: în jurul anului 900, au ajuns pe Târnava, în următorii 50 de ani s-au deplasat
ungurii au ajuns abia până la Someşul Mic, în jurul până la linia Oltului, iar abia către 1200 au ajuns la arcul
anului 1000, valea Someşului Mic şi Mureşul, la 1100 carpatic.
nr.3, anul 2020
Cine are puterea face legea corectă și o pământuri şi bunuri după bunul plac al
aplică; incredibil că în Transilvania puterea nouă catolicilor. Mai mult chiar, uciderea sau jefuirea
s-a sprijnit pe oștenii valahi care nu au înțeles că acestor schismatici acum și eretici nu era un păcat,
intră într-o capcană luptând pentru o putere ci, cum se afirma adesea în cruciade, era „drumul
politică potrivnică și un rege potrivnic interesului către rai”. Această declarație a dat undă verde
lor spre pieirea lor și neamului lor. acțiunilor de integrare a Transilvaniei în marea
Valahii transilvăneni aveau proprietățile familie europeană prin spolierea valahilor şi
garantate de un sistem legislativ care nu mai avea marginalizarea lor politică.
în spatele lui forța militară necesară să-l susțină așa Pentru aceasta era nevoie de un cadru legal
că inevitabil vor pierde tot. Se salvează cei ce trec adecvat care să asigure transferul resurselor de la
de partea noilor veniți și cu care participă la schismatici la catolici.
„festinul social” al deposedării celorlalți valahi de Decretele regale emise de Ludovic I al
bunuri. Ungariei în 1366 la cererea nobililor legiferează
Astfel că valahii ce se țin de legile vechi stârpirea valahilor schismatici din zonă ca
ajung în afara legii. Alții văd oportunități noi - ca „răufăcători”, „rebeli“ şi „schismatici“. Se intră
urmare a ambițiilor personale și competiției pentru într-o nouă etapă politică, de război intern cu
îmbogățire creată ca momeală de noii veniți și valahi schismatici de confiscare a posesiilor: starea
legea nouă –joacă politic „alba-neagra”- cei ce nobiliară (ca şi regele) se află în război civil cu
trebuie câștigă ceilalți pierd. valahii.
După 136618 valahii transilvăneni nu pot să
devină o stare19 și nu pot să mai participe la
Legiferări nelegiuite adunările de stări ale Transilvaniei20 pentru că nu
Papa Inocenţiu al III lea în urma Cruciadei a
reușesc să-și constituie o elită politică
IV a din 1204 împotriva Bizanţului, a declarat pe
responsabilă21.
schimatici că sunt și eretici, cu drept de
Acest cadru legal este completat cu alte acte
deposedare17 cu forța a valahilor schismatici de
normative și de alți regi, apoi cu actul Unio Trium
17
„După 1204, documentele papale și regale - formau în cultura otomană copii purtători de „os
ungare se referă frecvent la episcopii și mănăstiri domnesc”, trimiși mai târziu ca domni în principate;
răsăritene care urmau să fie trecute în mâinile bisericii - formau în cultura otomană copiii cei mai isteți
romane, la pământuri, țări, cetăți, districte etc. ale și mai dezvoltați, nemusulmani, din ținuturile vasale; îi
românilor ”schismatici”, confiscate cu forța și preluate formau ca buni soldați, administratori etc. elite în armata
de catolici” (Ioan Aurel Pop, Regatul Ungariei între și administrația otomană. Acești copii reeducați mai
Apus și Răsărit). târziu ca ieniceri prădau, ucideau și luptau împotriva
18
Pentru prima dată în Transilvania, Ludovic de creștinilor din ținuturile de origine. Alți datorită
Anjou în 1366, emite un decret discriminatoriu bazat pe educației au contribuind decisiv la islamizare și
criterii etnice. „Actul a fost dat la cererea „tuturor dezvoltarea culturii și societății otomane cu toate că la
nobililor ţării noastre transilvane”, care s-au plâns că origine erau creștini.
suferă „nenumărate neajunsuri din pricina semeţei Fenomenul nu este izolat: și-n prezent olimpicii
viclenii a feluriţilor răufăcători, mai ales valahi.” și alți elevii cu capacități deosebite sunt selectați de către
Condițiile impuse de decret pentru menținerea și/sau unitățile de învățământ din vest pentru a fi formați în
accesul la statutul de nobil (în special condiția cultura respectivă. Profilul educațional dobândit îi va
apartenenței la Biserica Romano-Catolică și a posesiei face utili culturii asimilate. Să ne reamintim ce
unui certificat regal de donație asupra pământului concluziona Mahatma Gandhi: „O elită instruită de
stăpânit). Ca urmare, suveranul a dat nobilimii dreptul către colonizatori este principalul dușman al
„de a stârpi şi nimici din pomenita ţară pe răufăcătorii de poporului său”. Exemplul educațional otoman este
orice naţiune, în chip precis pe valahi” . edificator.
19
Nobilii transilvani au fost permanent atenți la 20
Dualismul a fost funcțional la început de
apariția unor personalități de excepție în rândul mileniu: valahii figurau printre naţiunile egale
valahilor; și în cazul în care apărea un tânăr cu capacități convocate la adunările voievodatului menționați în
deosebite era ridicat în anturajul nobilimii și extras din documente în anul 1291 la adunarea de la Alba Iulia și
masa valahilor, reeducat și școlarizat conform cerințelor ultima dată în anul 1355 la adunarea de la Turda.
vestice, apoi de regulă trimis cu misiuni și onoruri în altă 21
Elită politică responsabilă apare mai târziu în
parte. Acest procedeu eficient de recoltare a indivizilor momentul în care se constată că nu mai este loc la
cu capacități deosebite a sărăcit valahii transilvăneni de „festinul social”. Singurul rol ce li se oferea în „lumea
personalități care să-i ridice din starea de robie. bună” era de „țucălari”.
Procedeu practicat de otomani care:
nr.3, anul 2020
Nationum (Fraterna Unio) încheiat în anul 1437 în Sesizând oportunitățile generate de noile legi
timpul Răscoalei de la Bobâlna, Tripartitum-ul lui o parte din boierimea valahă participă la acest
Ștefan Werboczi întocmit după Războiul condus „festin social” de reîmpărțire a resurselor și va
de Gheorghe Doja. Pachet de legi reaprobate de deveni componenta cea mai bogată a nobilimii și
Dieta Transilvaniei în 1540 și de Diploma printre cele mai bogate familii nobiliare din
Leopoldină din 169;1 s-au aplicat în Transilvania Europa.
în practica tuturor instanţelor de judecată până Influența apuseană și nobilimea eclesiastică
la Revoluţia de la 1848. accelerează procesele de implementare a noului
cadru legal cu trecerea resurselor în mâna unui
O nouă nobilime în formare - de număr mic de boieri catolicizați ce devin
magnați/conți/baroni/grofi care alături de nobilii
fapt un partid veniți din apus și cei eclesiastici – foarte variată ca
Angevinii au reorganizat regatul social,
origine etnică- vor forma o grupare politică cu
economic, militar şi confesional în conformitate cu
interese specifice – o stare, un ordin, o națiune, un
normelor europene de atunci. Au fost reglementate
partid - ce treptat captează puterea economică și
aspectele privind proprietatea asupra resurselor -
politică.
pământului - pe bază de danii regale. Calitatea de
În această etapă istorică Transilvania
nobil și asimilarea altora la calitatea de nobil
cunoaște importante reforme implementate cu
condiționată de apartenența la catolicism și a
ajutorul unui cadru juridic apusean.
posesiei unui certificat regal de donație asupra
pământului stăpânit. Eliminarea (limitarea) altor
confesiuni şi religii etc. Valahi schismatici dați spre jaf
Noii veniți ca „hospites – oaspeți investitori” și pradă conform legii
în timpul arpadienilor și mai târziu aduși de O mare parte dintre boierii valahii, posesori
următoarele dinastii primesc donații, privilegii, de ai domeniilor din moși-strămoși conform legilor
la regi stipulate prin bule, diplome, certificate sau vechi erau refractari la toate aceste noutăți
alte acte emise de cancelariile regale după cum era europene și nici nu aveau „tipizatele” de posesie
obiceiul în vest conform noului cadru legal. cerute de noile autorități venite din vest, și locurile
Marea majoritate a valahilor transilvani, la „festinul social” se cam ocupaseră. Alte
fiind băștinași, aveau posesiile conform altor comunități valahe, adevărate țărișoare, extrem de
norme juridice acum caduce – nu mai exista numeroase, aveau pământuri, păduri etc. în
instituția statală să le susțină. Neavând „tipizatele” suprafețe mari organizate în devălmășie în
cerute de noile legi: certificate regale de donație și conformitate cu cadrul legal din mileniul I d.Hr.
apartenența la catolicism nu mai aveau nici un În aceste condiţii acești valahii care nu se
drept asupra pământurilor moștenite, așa i-au găsit încadrau în prevederile legale (nu aveau acte de
regii angevini, aşa i-au tratat confiscându-le danie a regalități ca proprietar general), adică
proprietățile. De reținut caracterul legal de încălcau legea, erau priviţi de regii angevini drept
confiscare cu forța a proprietăților valahilor, „răufăcători“, „răzvrătiţi“ la care se adăuga mereu
episcopiilor și mănăstirilor răsăritene. apelativul de „schismatic” ce atrăgea o altă cerință
Noul cadru legal de confiscare al de a fi „daţi spre jaf şi pradă”, adică deposedaţi de
proprietăților este întărit și de evoluția politică bunuri, fără ca aceasta să mai constituie un păcat,
europeană. o ilegalitate ci o necesitate pentru a aduce la „masa
În urma confiscăriilor au fost constituite festinului social” noi domenii, proprietăți, de
marile domenii regale, nobiliare, ale bisericilor și împărțit.
mănăstirilor catolice, autonomiilor săseşti şi Confiscările generau revoltă a populaţiei
secuieşti. valahe şi de multe ori chiar luarea înapoi cu forţa a
Bunurile confiscate acum în proprietatea bunurilor sau pământurilor contrar legilor noi –
regală, conform legii erau donate de rege cu acte ceea ce era extrem de grav și ilegal ca urmare
conform tipizatelor europene boierilor valahi ce făptașii, vechii proprietari, erau pedepsiți cu
treceau la catolicism și înobilați, „hospites – moartea sau fugeau peste munți. Autoritățile și
oaspeți investitori”, mănăstirilor catolice, nobilii constatau că valahii sărăciți sunt greu de
coloniștilor veniți din apus și altor nobili din supus ca urmare se va interveni în forță împotriva
anturajul regal. lor pentru a-i aduce la ascultare şi mai ales lăsaţi
nr.3, anul 2020
fără resurse, deci fără putere, și transformați în După cum se constata din numeroasele
slugi. revolte ce puneau în pericol domeniile și viața
Infracţiunile îndreptate împotriva legilor noilor nobili această alianță impune în
regale fiind sancţionate legal invariabil ca Transilvania o stare de război civil continuu între
pedeapsă cu moartea. o grupare cu doctrină de partid și o populație
Și cu toate acestea valahii țineau la legile numeroasă dar fără capacitatea de a se organiza.
vechi și doreau să-și ia înapoi proprietățile Primul partid cu doctrină de apartheid se
„restitutio in integrum”, fiind o amenințare realizează în anul 1437 - Unio trium naționum
permanentă pentru nobili și „hospites – oaspeții (Fraterna Unio)- împotriva oricărui dușman care le
investitori”, care-i puteau ține în ascultare pe va amenința resursele acumulate. Unio Trium
valahi numai prin teroare. Nationum nu era încă în mod explicit o alianță
<< Nobil ungur din Ardeal: “Să fi fost împotriva valahilor, dar nu include grupul etnic
orice, numai valah să nu fi fost! Pentru că intrând Universitas Valachorum la forme de participare
un valah (Mihai Viteazul – n.m.) în Ardeal, a ținut politică sau socială- valahii nu existau ca și clasă
mânia valahilor, pe care noi i-am ținut de slugi și politică ci numai ca slugi. Era o alianță a stărilor
din cauză că dinainte de intrarea lui Mihai în privilegiate un "pact de alianță mutuală militară și
Ardeal, furcile, spânzurătorile, locurile de osândă politică" încheiat pe parcursul Răscoalei de la
erau pline de valahi, aceștia ne urăsc, și acum au Bobâlna cu consecințe politice importante.
un domn din neamul lor.” >> (Ioan Aurel Pop) Programul politic al Unio trium naționum
Lupte grele s-au dat contra valahilor în (Fraterna Unio) este reluat în „Tripartitum-ul lui
vederea implementării noilor reforme regale ce Ștefan Werboczi”.
umpleau vidul legislativ creat prin pierderea Câștigul imens al aliaților constă în
puterii politice de către valahi. eliminarea valahilor transilvăneni schismatici ca
Treptat valahii schismatici dezorganizați adversar politic odată cu confiscarea proprietăților
pierd totul: drepturi, libertăţile religioase, elite, acestora; valahii devin popor de slugi "tolerați23"
reprezentarea politică, legile vechi devin cutume; necesari pentru a le lucra moșiile, pentru că „altfel
nici viața nu mai era a lor ci la bunul plac al ar trebui stârpiți”.
„domnului de pământ” – marea boierime era de Și nici nu vor mai fi pomeniţi în calitatea
partea regelui ca urmare a participării la de națiune. Dispar ca și clasă politică. „Neavând o
reîmpărțirea pământurilor confiscate – marea elită oficializată a lor, chiar dacă erau numeroşi, ei
boierime era acum marea nobilime a regelui. nu mai erau primejdioşi”, arată Ioan Aurel Pop în
”Istoria Transilvaniei. Fără drept de a fi proprietari
Primul partid cu doctrină de – li s-a luat tot la fel ca la incași și azteci- nu mai au
resursele necesare pentru a renaște politic.
apartheid Pentru a preîntâmpina o renaștere valahă
Această nobilime în mare parte boierii valahi
s-a practicat o ridicare a valorilor din rândurile
catolicizați la care se adaugă investitorii din apus
valahe în grupul celor trei națiuni aflate la putere:
și nobilimea ecleziastică catolică, devine extrem
Persoanele valahe ce posedau calități deosebite erau
de bogaă, depășind bogățiile nobililor din Apus.
ridicate din starea înapoiată de valahi, instruite și
Aceștia pentru a-și apăra bunurile au nevoie de
educate conform cerințelor și culturii apusene; apoi
sprijin politic și militar tot mai mult odată cu
promovate în funcții administrative, slujbe
creșterea nemulțumirilor valahilor, tot mai sărăciți,
nobiliare, ecleziastice sau militare adaptându-și
nemulțumiți și violenți22.
numele și comportamentul stării sociale în care au
Pentru a-și păstra domeniile și a-și menține
fost adoptați; favoruri ce asigurau o anumită
în posesie bunurile acaparate se aliază cu sașii și
stabilitate societății transilvane cu o elită ce se
secuii, care aveau și ei ca inamic comun valahi
lepăda de neamul valah acționând din interior
sărăciți și le era teamă că aceștia își vor lua înapoi
împotriva propriului neam odată cu reeducarea și
pământurile – prin revolte ce vizau „restitutio in
ridicarea pe trepte superioare ale societății. În felul
integrum”. Sașii ofereau și sprijin politic făcând
acesta se modifica compoziția etnică prin creșterea
legătura cu Apusul, iar secuii contribuție militară
importantă.
22
Transilvania evului mediu are un șir continuu 23
Valahii cu statut de "tolerați" sunt menținuți
de răscoale ale valahilor ce pun în pericol reformele și până în timpul împăratului Iosif al II-lea înainte de 1800.
cadrul legal instituit de rege și dietă.
nr.3, anul 2020
procentului celor ce susțineau stările privilegiate și Început de mileniul al II-lea d.Hr. în

scăderea procentului de valahi schismatici. Moldova și Valahia este al continuități dinastii
Poporul valah era permanent prigonit și imperiale vechi prin dinastiile Mușatinilor și
decapitat permanent prin pierderea elitelor pentru a Basarabilor, înfățișați în tablourile votive cu
nu se creea o clasă politică valahă – politică aplicată coroane și haine imperiale, dovezi sacre de
și azi în țările cu statut de colonie- coborâtori din case imperiale de demult altele
Această evoluție europeană începută de decât cele de la Roma și Constantinopol24.
regii angevini a fost favorizată decisiv de lipsa de Înrudirea celor două dinastii și
coeziunea de tip etnic a valahilor schismatici și de comportamentul asemănător sugerează existența
catolicizarea boierimii valahe ce a văzut o unui strămoș imperial comun...
oportunitate importantă pentru viitor în Nu mai au forța militară a Dinastiei
participarea la împărțirea proprietăților confiscate Amalilor, ca urmare nici imperiile vecine nu le
de la schismatici cât și de cadrul legal ce le proteja mai recunosc poziția imperială uzurpându-le
bunurile acaparate. titlurile, preluându-le coroanele și
Fenomenul este asemănător cu ce s-a îmbrăcămintea , interzicându-le să mai poarte
25
întâmplat în sudul Africii: coroană și canață. făcându-i vasali.

- albii ajungând în sud au constatat că Aflați într-o continuă prăbușire, treptat
pământurile sunt bune productive și bogate în dispar din istorie, numai pe urmașii lor îi întâlnim
resurse. Clima era blândă favorabilă locuirii și azi, purtători ai numelui de Basarab și Mușat;
umane; care nici nu știu că sunt coborâtori din dinastii
- au creat oportunitatea- vidul legislativ pe ilustre.
care l-au completat cu legi privind proprietățile Populației băștinașă avea statutul de răzeși
conform modelului european. Au constatat că sau moșneni și-și aveau moșiile, proprietățile,
autohtonii: xhosa și zulu nu aveau acte de protejate cu legea veche a cărei aplicare și
proprietate asupra terenurilor folosite conform existență era garantaă de domniile pământene
„tipizatelor” europene, deci legal nu erau Mușatine și Basarabe.
proprietari;. Moșiile moștenite de la străbuni și pământul
- atunci albi și-au produs acte de proprietate roditor le asigura bunăstarea și libertatea.
conform legilor europene; țara a devenit Probleme socio-economice majore apar în
proprietatea albilor iar pe băștinași iau „tolerat”; secolul al XVIII-lea în timpul domniilor străine
- fiindcă nu se puteau lipsi de forța de muncă fanariote când armatele turcești, rusești și austriece
nu se puteau lipsi de „tolerați”. Aveau nevoie de se aflau în principate sau când investitorii străini
forță de muncă să le extragă resursele, să le greci erau dornici de îmbogățire rapidă.
construiască clădirile, palatele să le întrețină etc. După Transilvania << Ţara Românească
Și pentru ca albi să fie în siguranță, au creat este de-a lungul întregului secol al XVIII-lea un
politica de apartheid. tărâm perfect al experimentelor sociale, politice,
militare, diplomatice, al experimentelor în general
Moldova și Valahia cu acte în de tot felul, un tărâm al tuturor posibilităţilor
bântuit de lipsa de securitate pentru toate
regulă, spre cadru legal european categoriile sociale, al tuturor abuzurilor nesfârşite
proiectat la Istambul care atingeau adeseori sfere ale inimaginabilului.
Din cauza perpetuării dinastiilor imperiale Un tărâm al contradicţiilor flagrante, adesori
băștinașe și stării sociale total diferită de cea din insolvabile şi aparent inexplicabile. […] marcat in
Transilvania scenariul transilvan este pus în primul rand de o serie de experienţe ticăloase,
aplicare și-n Valahia și Moldova de către greci cu nefericite şi nenorocite recurente (care au adus
ocazia domniilor fanariote dar cu întârziere de o grave prejudicii, dacă nu chiar prejudicii
jumătate de mileniu. insurmontabile in timp, dezvoltării armonioase şi
24
Impărații de la Roma și Constantinopol purtau 25
Cantemir a scris că Radu Negru vodă (...) și
cununi de lauri și nu coroane ca și cei din nordul Dunări. Dragoș (...) sunt de fapt urmașii unui alt Bogdan
Excepție o fac cei proveniți din spațiul dunărean, și cei voievod, care la rândul său, descindea din „Ioan (Asan
ce au condus oșteni recrutați la Dunăre - și au abordat al II-lea). Descenența imperială a lui Ștefan cel Mare
un comportament pentru a le câștiga adeziunea. este recunoscută de țarul Rusiei care s-a și încuscrit cu
Ștefan.
nr.3, anul 2020
durabile a principatului valah pe termen lung, atat În ceea ce privește rezultatele dezvoltării
din perspectivă politică, cat şi economică sau socio-economice în urma venirii investitorilor
socială, precum şi in materie de moravuri, maniere străini sunt evidente în descriile diplomaților
şi mentalităţi), dintre care prima (absolut străini de la București și Iași.
traumatizantă pentru memoria colectivă valahă) << Disperarea in care se găsea Ţara
este de ordin politic şi constă in exercitarea actului Romanească la sfarşit de epocă fanariotă este
guvernamental in Ţara Romanească in mod tiranic, evidenţiată şi de faptul că oamenii simpli işi
arbitrar şi samavolnic de către nişte străini – greci pierduseră definitiv speranţa intr-o ameliorare a
din Fanar puşi exclusiv pe căpătuială la Bucureşti, traiului cotidian determinată de posibilitatea
al căror unic obiectiv a fost administrarea coruptă schimbărilor domnilor pe tronul valah, pentru că
a treburilor publice in statul valah (in dorinţa de a toţi domnii fanarioţi, cu extrem de rare excepţii,
acapara şi secătui resursele naturale şi financiare erau in mod egal de răi şi de venali. […]
de care dispunea Ţara Romanească pentru ca De când Poarta a început să vândă la mezat,
acestea să fie risipite in achiziţii nemăsurate de lux, şi pe termen scurt, această „biată” Ţară
dar mai cu seamă in scopul licitării şi contra- Românească, aceluia dintre greci care oferea mai
licitării permanente la Constantinopol a tronului mult, „abia de poţi crede asupririle, tiraniile,
valah). […]”.>> (Sursa: (Bogdan Bucur - stoarcerile, ticăloşiile şi cruzimile” de toate felurile
Devălmășia valahă (1716-1828): o istorie anarhică pe care aceste „lipitori” […] le-au săvârşit pentru
a spațiului românesc) a se despăgubi repede de marile sume pe care le-
au antamat la Constantinopol pentru cumpărarea
<< „Cetăţeanul Parrant”, primul viceconsul domniei şi deci pentru a grăbi îmbogăţirea şi
trimis în Moldova […] în raportul pe care-l trimite pricopsirea mai înainte ca Poarta otomană să-i
lui Talleyrand, la 11 iunie 1798 […] mazilească şi să vândă altora acelaşi „privilegiu
Provincia aceasta are şi un stăpân, însă un nedemn de a jefui nestingheriţi” nefericitele
stăpân străin, care o jefuieşte, care este silit s-o principate dunărene. La aceste „nenorociri
jefuiască şi să facă acest lucru cu o grabă necrezut îndelungate şi obişnuite” îndurate de Ţara
de mare. Miniştrii de lângă el ştiu să facă întocmai Românească s-a adăugat şi pustiitorul război ruso-
ce face el. Toţi slujbaşii au grijă să le urmeze pilda, turc dintre Rusia şi Poartă (care s-a purtat pe
încât întreaga cârmuire nu este altceva decât un jaf; teritoriul Ţărilor Române în perioada 1768-1774 şi
toţi membri ei sunt niște lipitori dornice să sugă care timp de şase ani în şir a avut ca teatru de lupte
ultima picătură de sânge a unor mulţimi Ţara Românească), care a avut drept rezultat
vlăguite. distrugerea oraşelor şi satelor valahe, pustiirea
La Constantinopol, în fiece an, în fiece zi, în ogoarelor, devastarea pădurilor, prăpăduri
fiece ceas, se vor risipi, prin fel de fel de căi, „exercitate tot atât de turci şi de tătari, ca şi de ruşi
bogăţiile Moldovei. şi de cazaci”.
Din doi în doi ani, cel mult la trei ani, Poartă […] folosită adesea ca teatru de luptă,
îi dă un nou domnitor; acesta, secătuit de „nelegiuirile şi cruzimile nemaipomenite” pe care
cheltuielile făcute ca să-şi ţină rangul şi de preţul le fac trupele beligerante (otomane, ţariste şi
dat pentru scaun, pe care nu-l poate avea decât habsburgice) în trecerea lor prin Ţara Românească,
plătindu-l, vine în această provincie nu doar ca să în care „nu păzesc nici ordinea, nici disciplina, şi
domnească, să-şi plătească datoriile şi să adune calcă deopotrivă în picioare legile, religia şi
altă avere, ci şi ca să-şi îmbogăţească neamurile, omenia, despre care ei n-au avut niciodată nici cea
prietenii şi pe toţi cei ce-l slujesc. mai mică noţiune” şi în sfârşit, ciuma pe care o
Aşadar, din trei în trei ani, o nouă legiune aduc în principatul valah, „păşind” în urma
de astfel de vampiri ajunge în Moldova, săraci armatelor străine de ocupaţie. […] husarii jefuiesc
cu toţii, amărâţi şi din trei în trei ani, pleacă de şi fură în aşa hal încât nici nu se poate descrie. […]
aici încărcaţi de aur şi de bunuri, lăsând după Abuzurile săvârşite de trupele combatante
ei doar amintirea necazurilor şi gustul pentru o inamice pe teritoriul valah erau încurajate şi chiar
nepotilită lăcomie pe care vrednicii lor urmaşi răsplătite adesea de cele mai înalte autorităţi
o vor arăta negreşit”.>> (Sursa: politice ale Ţării Româneşti. […] sub „stăpânirea
https://www.historia.ro/sectiune/general/arti domnului Necolae Mavroghene, orânduit de
col/tara-moldovei-in-viziunea-unor-calatori- împărăţiia otomanicească cu mulţi ostaşi turci
straini) asupra nemţilor”, avea „acia bătălie pă vârful
munţilor” şi „pă cine găsea, măcar şi creştin, îl tăia,
nr.3, anul 2020
îi luoa capul şi îl duce la Mavroghene”. Domnul inevitabil de deznaționalizare mai puternic în

valah răsplătea cu generozitate aceste acte de Transilvania apare și-n Moldova și Valahia dar
bravură ostăşească, oferind „celanguri dă argint şi mult mai târziu. Dacă în Transilvania era
capoate roşii”, chiar dacă printre victime erau şi preponderent sub controlul vestului în celelalte
„dă ai noştri”. principate boierii se integrau spre Polonia, apoi
[…] În acele vremuri nenorocite în care se spre Rusia și Turcia. În sec. al XVIII-lea
poartă confruntări armate pe teritoriul Ţării fenomenul era de grecizare a boierimii ;
Româneşti], românii găsesc în munţi un refugiu - curentul non-integraționist în imperiile
sigur împotriva mâniei tiranilor lor, care nu străine vecine. Adepți curentului vedeau
îndrăznesc să meargă să-i caute acolo, temându-se numeroase oportunități în valorificarea resurselor
de cursele şi de dârzenia celor care îi locuiesc. >> pontico-carpato-dunăreni de către autohtoni și
(Bogdan Bucur - Devălmășia valahă (1716-1828): dezvoltarea socio-economică prin „noi înșine”.
o istorie anarhică a spațiului românesc). Pentru aceasta vedeau ca o condiție importantă
reunirea teritoriilor ce au fost separate în început
Dar timpul scurt al domniilor fanariote cât de mileniu al II-lea d.Hr. pentru a deveni un
mai ales revoltele sub formă de haiducie a generat partener credibil și important pe eșicherul politic
teamă în rândul „hospites – oaspeților investitori” european. Doreau ca valahii să fie ce au fost și
de a se implementa în mediul rural și de a-și chiar mai mult decât atât. Curentul antiintegrator
constitui domenii sigure. Ridicarea organizată a în imperiile vecine se manifesta puternic la popor
valahilor sub o conducere unică în anul 1821cu care spera în diminuarea birurilor și obligaților
mesajul clar al lui Tudor Vladimirescu la întâlnirea generate de o cultură străină felului lui de a fi, de a
față-n față cu Ipsilante: „eu sunt pornit a cere de fi folosit ca și carne de tun în războaiele purtate de
la sultan depărtarea grecilor din ţara mea, căci împărați pentru interese care nu erau ale valahilor
ei au prăpădit-o în decursul unui veac, şi să-l și nici nu-i priveau pe valahi.
rog să ne dea dreptul nostru strămoşesc a ne „Împărate, Împărate, pune pace, nu te bate,/
alege domn, mitropoliţi şi episcopi români, să Nu mai sunt feciori în sate,/ Fetele-s nemăritate/ nu
ne cârmuim ţara cu boierii noştri, cum a fost ea mai sunt feciori la plug...”(Cântec: Dinu Iancu
cârmuită din moşi strămoşi” (Dimitrie Sălăjanu)
Papazoglu). Prin revoluția sa, Tudor „Frunză verde ciocalină, / Vai de robia
Vladimirescu stopează procesul de lichidare a străină,/ Când te-apucă Neamțu’n mână/Îți dă
valahilor din istorie și mai mult decât atât readuc drumu’n țară strină,/ Unde n’ai tată nici mama, …
clasa politică valahă la putere în cele două Când bătaea înceta,/ Pe cătane le stringea,/ Și’n
principate, oprind prăbușirea valahilor. Începând groapă le arunca,/ Var pe iei așeza/ cu pământ îi
cu Tudor Vladimirescu valahii se lansează pe un astruca…” ( Poezii populare din Banat, E Hodoș)
parcurs istoric ascendent. Nici nobilimea, boierimea, ce nu a vrut să-și
schimbe religia și etnia nu priveau cu ochi buni
curentul integrator..
Curente social-politice valahe În primele ¾ din mileniu al II-lea d.Hr. clasa
În mileniul al II-lea d.Hr. în societatea
politică a curentului integraționalist și
pontico-carpato-dunăreană se conturează două
descentralizator devine tot mai puternică și duc
tendințe de evoluție politică:
spațiul pontico-carpato-dunărean într-o situație
- curentul integraționist în imperiile
economică dezastruoasă cu toate consecințele ce
străine vecine. Adepți curentului vedeau
decurg de aici. Pericolul devenise evident „Ce e rău
numeroase oportunități prin accentuarea
în robie nu e atâta robia, rău îi că dacă trece prea
descentralizărilor ca șansă ca împreună cu
multă vreme omu se învață cu ea; cu robia, cu frica,
investitorii străini să ajungă să stăpânească mai
cu supunerea, cu săru`mâna, să fie batjocorit şi să
multe resurse. Curent boieresc– nobiliar integrator
nu-i mai pese, se învaţă ca pasărea cea proastă cu
ce-și vedea protecția averilor cu ajutorul armatelor
colivia, care uită c-o şi ştiut zbura oarecândva, sau
imperiilor străine garante. Curent ce percepea
se teme să nu afle stăpânul că n-o uitat să zboare.
integrarea ca o sursă de sinecuri, slujbe în
Numai că amu cu voie de la împărat ori ba, am
structurile administrative ale imperiului bine
învăţat că se poate!” (replică a personajului Vasile
plătite, privilegii etc. Integrarea presupunea și
Ursu Nicula zis Horea, în filmul Horea, realizat în
descentralizări, o sursă de noi funcții
1984)
administrative și alte sinecuri. Fenomenul însoțit
nr.3, anul 2020
Chiar și soarta elitei hiclene autohtone în imperii din mileniul I d.Hr. importante teritorii în
secolul al VIII-lea „nu mai este ce a fost”; constată interiorul Arcului Carpatic;
că nu mai este loc la „festinul social” și singurul rol - într-o primă etapă vestici ocupă teritorile
ce-l mai poate avea este cel de „țucălar”. Valahiei până la Carpați, iar o parte dintre valahi
<<Odată numit, domnul numea în funcţiile cu familiile lor vor trece munții;
de mare răspundere oameni de-ai săi, uneori chiar - Mușatinii trec în Moldova alungați din
dintre cei care l-au creditat, iar boierimea locală vechile teritorii. Acesta este motivul real pentru
primea posturile administrative de mică care Matei Corvin restituie mușatinilor poseiuni în
însemnătate sau unele doar simbolice. Unii dintre Transilvania, ca urmare a unor drepturi mai vechi.
însoţitorii domnitorului fanariot, indiferent de Dar și aici vestici ocupă teritorile Moldovei până
statutul lor social anterior sau de averea pe care o la Carpați, iar o o parte dintre valahi cu familiile
aveau, puteau fi făcuţi pe loc sau la scurt timp de lor vor trece munții în Moldova;
la instalarea domnitorului, boieri de rang înalt, cu -pentru a fragmenta masa compactă de
toate avantajele şi privilegiile care decurgeau din valahi, vesticii vor aduce numeroși „oaspeți-
aceasta.>> (Bogdan Bucur - Devălmășia valahă investitori” în Transilvania pe care-i așează în cele
(1716-1828): o istorie anarhică a spațiului mai bune locuri. În acest proces de rearanjare
românesc). teritorială și populațională, o parte din vlalhii
Se renaște o elită politică responsabilă care se deposedați de moșii iau calea bejeniei, peste
socotește dezmoștenită ca urmare a trădările Carpați în Valahia și Moldova;
înaintașilor. Caută mijloace prin care să-și recâștige - schisma și bulele papale ce deposedează
poziția socio-politică a străbunilor: „nobilime şi legal de drepturi și proprietăți pe schismatici,
iobăgie să nu mai fie”(1784 Horea), Supplex creează alte valuri de emigrări spre spațiile
Libellus Valachorum Transsilvaniae (1791) și ortodoxe de peste Carpați;
„dreptul nostru strămoşesc [...], - condiția imperativă legală pentru a fi
să ne cârmuim ţara” (Tudor Vladimirescu 1821). nobilul era de a fi catolic. Duce la deposedarea
Curentul non-integraționist și unificator ca legală de titlurile nobiliare a celor ce nu sunt
urmare a dezastrului produs în secolele anterioare catolici producând alți emigranți valahi din
câștigă susținere și se impune treptat după anul Transilvania spre spațiul moldav și valah;
1821 când prin Revoluția lui Tudor Vladimirescu - numeroasele răscoale ale valahilor
„se sună trezirea națională”, urmată de ridicarea împreună cu alte pături oropsite din Transilvania
din genunchi sub domnitorul Alexandru Ioan vor duce la Codul de legi juridice civile și
Cuza, obținerea independenței sub Carol I și penale: Tripartitum opus iuris consuetudinarii
afirmarea europeană ca regat sub Ferdinand I și inlycti Regni Hungariae partiumque adnexarium,
Regina Maria a României. din 1517, prin care se definește conceptul de
„popor”, care îi cuprinde doar pe nobilii catolici, și
Transilvania exportatoare de conceptul de „plebe”, atribuită celor care nu erau
nobili. Se legiferează o politică de apartheid,
populații valahe și importatoare de valahii sunt excluși complet de la viața politică a
„hospites – oaspeți investitori” Transilvaniei; și în mod legal, generând emigrări
Valahii din interiorul Arcului Carpatic peste arcul carpatic;
fiind foarte numeroși vor face din Transilvania - răscoalele și războaiele curuților vor genera
un exportator masiv de valahi în Valahia și-n alte fugi, a celor învimși, peste Carpați;
Moldova iar mai târziu în lume: Rusia, - o altă parte dintre valahi pentru a fi liberi se
America etc. retrag la adăpost în zona muntoasă a Carpaților
Trasilvania încă de la începutul mileniului al populându-i, pendulând în funcție de contextul
II-lea d.Hr. este supusă unor valuri de reforme și politic de o parte și de alta, așteptând vremuri mai
presiuni culturale reformiste enorme din partea bune.
vestului. Noua cultură acționează asupra valahilor „acești săraci supuși români, care sunt, fără
prin diferite mijloace, ca un piston, împingând pe îndoială, cei mai vechi și cei mai numeroși
o parte dintre ei peste Carpați în Moldova și locuitori ai Transilvaniei, sunt chinuiți și
Valahia: împovărați cu nedreptăți de toată lumea, fie unguri,
-Dinastiile Basarabilor și Mușatinilor cu fie sași, așa de mult, că întra-devăr, soarta lor, când
origini transilvănene, moștenea de la vechile o cunoști, este foarte de compătimit și nu este decât
de mirat că se mai găsesc atâția din acești oameni
nr.3, anul 2020
și că n-au fugit cu toții” ( 1773, Împăratul Iosif al acestea aplicate unui popor educat de a fi liber îi
II-lea); fapt confirmat de rapoartele autorităților punea în mișcare pe autohtoni. Politica de
administrative din Transilvania care înregistrau apartheid dusă în Transilvania duce la un exod
plecarea masivă a forței de muncă din provincie permanent de valahi spre Moldova și Valahia, iar
spre teritoriile extra-carpatice. de fanarioți duce la exod la turci și la ruși, cât și-n
alte părți ale Europei. O mare parte dintre valahi se
Cei 4 adversari ai mileniul al II- retrag tot mai mult în păduri și munți, devenind în
secolul al XVIII-lea un neam pădureț, codrul fiind
lea d.Hr. în spațiul pontico- carpato- singurul prieten al valahului.
dunărean În același timp autoritățile atrag imigranți
În această parte a Europei se întâlnesc 4 din alte părți ale Europei oferindu-le celor veniți
adversari redutabili, al patrulea adversar este numeroase privilegii: pământurile cele mai bune
format din conglomeratul de țărișoare rezultate în confiscate de la localnici, scutiri de impozite,
urma descentralizărilor imperiilor pontico- autonomii etc.
carpato-dunărenilor; numai bune de a trece sub Pentru băștinași autoritățile impun reforme
stăpâniri străine. străine culturii autohtone, pun biruri și obligații
Spațiul pontico-carpato-dunărean era extrem greu de suportat obligându-i să ia calea exodului.
de tentant, și-l doreau ca un giuvaer pentru coroana În Valahia și Moldova sunt favorizați imigranții
lor împărații vecini, sau cel puțin părți cât mai mari greci și alte neamuri. Evident că în acest spațiu
din el. astfel că aceste dorințe devin direcții de geografic se ducea o politică de delocalizare a
acțiune politică pe termen lung pentru fiecare populației băștinașe, „de smulgere din rădăcini”
dintre ei și urmașii urmașilor lor: orchestrate de imperiile vecine prin interpușii lor.
- Imperiul Roman cu capitala politică la Faptul că elitele zurbagii și elitele hiclene au
Viena are interese geo-politico-economice spre determinat evoluția politică în primii 800 de ani
est; din mileniul al II-lea d.Hr. nu trebuie pusă numai
- Imperiul Țarist are interese geo-politico- pe seama imperiilor vecine că riscăm să ne retrăim
economice spre sud; istoria.
- Imperiul Otoman are interese geo-politico- Mulți pun toate relele pe seama imperiilor
economice spre vest. vecine dar nu este așa:
Spațiul pontico-carpato-dunărean este mult - „O cetate puternică se cucerește din
mai mult decât un El Dorado al Europei interior” (Învățătură);
Ceea ce probabil nu anticipasele cele 3 - „ Corabia nu se scufundă când este în apă,
imperii vecine era opoziția puternică a băștinașilor ci atunci când apa intră în ea. Nu este atât de
ceea ce face ca mileniul al II-lea d.Hr. să cuprindă important ce se întâmplă în jurul nostru, ci ceea ce
un lung șir de reforme nefinalizate, războaie, se întâmplă în interiorul nostru” (Învățătură).
dislocări de populații, presiuni externe pentru Este pentru aducere aminte că datorită
adaptarea de noi culturi, cât mai multe și mai atitudinii lor valahii până în secolul al XVIII-lea
diversificate – multiculturalismul și integrarea d.Hr. reușesc să piardă treptat aproape totul:
erau convingătoare sub oblăduirea oștilor străine. resurse, independență, teritorii, elite etc. Totul
Pentru mutarea băștinașilor s-a avut în afară de Dumnezeu, sufletul, obiceiuri și tradiții
vedere frânarea pe cât posibil a dezvoltării păstrate cu sfințenie de popor, singurul ce mai
economice, fără a afecta exploatarea resurselor, lupta „Iar noi locului ne ţinem, /Cum am fost aşa
tributuri cât mai mari către Înaltele Porți, trecerea rămânem:”.
în proprietatea străinilor a pământurilor și . Elitele politice ori regresează ca statut
resurselor, transformări culturale reformiste, politic ori trec în taberele imperiilor vecine
fragmentări religioase etc. Atragerea străinilor, ca integrându-se cu succes în curentele la modă.
oaspeți, acordându-le privilegii: cele mai bune Cele 3 imperii le refuză până și identitatea;
pământuri, scutiri de impozite, autonomii etc.; din de fapt considerau că problema valahă era
sud veneau grecii, din vest nemții, francezii, rezolvată și valahii eliminați de pe eșicherul politic
italienii, din est rușii etc. european.
Ca urmare mileniul al II-lea este un mileniu
cu puternice mișcări populaționale în spațiul
pontico- carpato-dunărean. Cu toate că sunt date
legi ce aparent legau de glie băștinașii, în mod real
nr.3, anul 2020
cunoașteri și evoluții; cunoașteri ce sunt transmise

din generații în generații, unele inconștient, prin
intermediul ADN-ului ca o memorie istorică de
1.4.2. Cultură umană de lungă durată.
Șuvoiul energetic26 care alimentează Roata
creștere a conștiinței, vieții este format din oferta biotopului (substanțele
spiritualității sub formă de anorganice din sol, CO2, din aer N2, energia
radiantă de la Soare) și reglat de factorii de mediu;
energie eonică (eonul dogmatic) toate armonizate sunt generatoare de
productivitate biologică și de energie eonică.
Conștiința este o formă de energie superioară Specificitatea biotopului și a factorilor de
rezultată în urma derulării succesiunilor de procese mediu va genera și o anumită biocenoză și o
biochimice de natură trofică în „Roata vieții”, care anumită specificitate de energie eonică.
pe axa timpului devine o „spirală a vieții” iar Ca urmare și specia umană va avea anumite
pentru specia umană o spirală de acumulare de caracteristici specifice ca rezultate obiective a
cunoaștere și de evoluție culturală ce duce la biomului în care trăiește; fapt valabil în Univers, la
creșterea conștiinței. nivel planetar cât și-n biomul pontico-carpato-
Extinsă pe axa timpului roata vieții devine o dunărean; concretizate prin anumite succesiuni de
spirală de dreapta, „Spirala vieții”. Mulțimea lor, civilizații, o anumită cultură eonică și oanumită
în timp, constituie un solenoid producător de conștiință.
informații în biom, de trecere de la dimensiunile Ca o consecință culturile și civilizațiile sunt
materiale la cele de câmp spiritual. produse ale ecosistemelor în care populațiile își
Privită din punct de vedere al fizicii duc existența. Fapt evident la grupurile
teoretice populaționale strămutate în alte ecosisteme,
„Roata vieții” este un produs vectorial a unor grupuri care au fost determinate să se adapteze
succesiuni de evenimente trofice care extinse pe cultural ecosistemului în care au intrat, devenind
axa timpului printr-o rotație spre dreapta altceva comparativ cu rudele din țara de origine27.
generează un vector al conștiinței perpendicular pe Încercările de remodelare prin instrucție și
roata vieții; vector ce trece într-o altă dimensiune educație după alte modele culturale aduse din
diferită de cea a lumii materiale din care provine, exterior se izbesc de factorii limitativi ai
un vector al cărui modul exprimă cantitatea de ecosistemului ce le readuc în starea de normalitate
cunoaștere acumulată, creșterea conștiinței și și de evoluție istorică spontană sau de extincție a
evoluție culturală. culturii și a civilizațiilor sau poate chiar a
„Cei vechi înțelegeau prin cuvântul «eoni» populațiilor. Importul de culturi generează struțo-
perioade istorice lungi, timpuri universale. «Eon» cămile culturale, ce generează haos în mentalitățile
înseamnă pentru noi o noua lume spirituală de și comportamentele membrilor societății.
lungă durată. Perioadele eonice se caracterizează „.şcoala n-ar trebui să fie o magazie de
printr-o creștere enormă a conștiinței, ele sunt mai cunoştinţe străine, ci o gimnastică a întregii
degajate de mediul cronospațial.“ (Lucian Blaga). individualităţi a omului; elevul nu e un hamal
Un factor determinant al „bogăției” acestor care-şi încarcă memoria cu saci de coji ale unor
succesiuni și implicit al producției de energie idei străine, sub care geme, ci un om care-şi
eonică este productivitatea ecosistemelor din esercită puterile proprii ale inteligenţei întărindu-
biom. şi aparatul intelectual, precum un gimnast îşi
„Spirala vieții” imprimă o evoluție a împuterniceşte până-n gradul cel mai mare
speciilor; Lucian Blaga spunea că duce la o aparatul fizic fie-n vigoare, fie-n îndemânare.
creștere a conștiinței ca urmare a dezvoltării […]O carte de citire nu e numai o enciclopedie
psihicului și proceselor psihice. Fiecare spiră își naţională; ci, dacă e bună şi cu îngrijire lucrată,
are propria sa contribuție adăugând propriile […] ea revarsă în mii de capete aceleaşi
26
E= mc2 mexicani sunt diferiți cultural între ei, și la rândul lor
27
Spaniolii au cucerit Lumea Nouă. Dar lumea deosebiți de spanioli- să nu uităm că biserica catolică
nouă i-a cucerit „pas cu pas” pe ei. Spaniolii ce i-au caută să-i țină în aceeaș „barcă” ca un puternic factor
cucerit pe azteci au devenit mexicani. Spaniolii ce i-au unificator.
cucerit pe incași au devenit peruani. Iar peruani și
nr.3, anul 2020
cunoştinţe, fără de nici o silă, căci nu se-nvaţă pe pe-un ţărmure-al Marii de Est mătăsoase
de rost; ea inspiră la zeci de mii de cetăţeni viitori nisipuri.”
aceeaşi iubire pentru trecutul şi brazda (fragmente din Mirabila sămânţă, de Lucian
pământului lor; ea preface, după o justă Blaga)
observaţie, o masă de indivizi, ce se-ntâmplă a Dar dezvoltarea lor culturală depinde de
locui pe aceeaşi bucată de pământ, într-un popor ecosistem și factorii limitativi.
ce menţine o ţară.” (Mihai Eminescu) "Ieșit-a semănătorul să semene sămânța sa.
Și pe când semăna, unele semințe au căzut lângă
Cunoaștem exemple de transplantări de drum și au venit păsările și le-au mâncat. Altele au
culturi cu o reușită îndoielnică: unii primari au căzut pe loc pietros, unde n-aveau pământ mult, și
adus palmieri și i-au plantat în zonele noastre îndată au răsărit, pentru că nu era pământul
temperate; spaniolii au dus cultura lor în America adânc. Iar când s-a ivit soarele, s-au pălit de arșiță
peste incași și azteci; în Peninsula Arabă se și, neavând rădăcină, s-au uscat. Altele au căzut
realizează transplantul civilizației occidentului între spini, dar spinii au crescut și le-au înăbușit.
care va rezista atât timp cât ecosistemele de aici Altele au căzut pe pământ bun și au dat rod: una o
vor fi alimentate cu energie externă pentru a sută, alta șaizeci, alta treizeci. Cine are urechi de
rezista; în momentul în care importul energetic se auzit să audă" (Pilda semănătorului, Matei 13, 3-
va sista natura va șterge ecosistemul antropic etc. 9).
Intervențiile externe pot acapara rezultatele
produselor culturale, ceia ce azi este evident prin
Importanța cultivării semințelor educarea și crearea condițiilor mediu socio-
economic ca tinerii absolvenți să plece în
în opera blagiană străinătate și să contribuie la depopularea masivă a
Pentru contemporani Lucian Blaga ne
țării.
reamintește că eonul dogmatic autohton „trăiește și
„Vorbind apoi, a zis Mântuitorul:
se manifestă puternic” și azi în România prin
- Căzu din boabe-o parte pe cărări,
„toate cele ale noastre”, prin construcția culturală
Și paseri au venit de sus cu zborul,
eonică în conformitate cu biomul pontico-carpato-
Și-obraznice-au mâncat și-au dus în zări
dunărean.
Atâta grâu! Și-amin, zic vouă,
Laudă seminţelor, celor de faţă şi-n veci
Că-n minte am slujbașii-acestei țări.
tuturor pregătite pentru evoluția culturală visată
Din boabe-o parte-n loc fără de rouă
pe măsura zestrei genetice excepționale:
Crescând pieri, dar el de vină nu-i,
„Un gând de puternică vară, un cer de
Căci Tatăl vrea, și-a lui e că nu plouă.
înalta lumină,/
Căzu-ntre spini o parte și-o văzu
se-ascunde în fieştecare din ele, când dorm./
Pierind de spini și umbră și cucută,
Palpită în visul seminţelor/
Și-amin vă zic, c-aceasta-i vina lui.
un foşnet de câmp şi amiezi de grădină,/
Și-a fost și-o parte-n bun pământ căzută,
un veac pădureţ/
Și patruzeci o boabă fost-a dând,
popoare de frunze/
Și-o seama șasezeci, și multe- o sută.
şi-un murmur de neam cântăreţ./
Sfârșitul, Doamne, l-ai păstrat în gând?
[...]
Ca oameni răi aduși din multe locuri,
Culori luminate, doar ele destăinuie trepte
De-acel presimt ce mân-un lup flămând
şi har.
Spre-alți lupi venind cu bici și cu batjocuri
În rânduri de saci cu gura deschisă –
Bătură omul, și-al lui grâu l-au dus
boabele să ţi le-nchipui: gălbii,
În lacomul ponor al lor, în docuri.
sau roţii, verzi, sinilii, aurii,
El, bietul, încrezut în Cel-de-sus,
când pure, când pestriţe.
În caldul Prier își va-ncinge brâul,
Asemenea proaspete, vii şi păstoase
Să semene din nou,
şi lucii culori se mai văd
precum ai spus:
doar în stemele ţărilor,
Ei iarăși vor veni să-i prade grâul.
sau la ouă de păsări. Seminţele-n palme
Și, dacă-i lași tu, Doamne, - așa mereu,
de le ridici, răcoroase,
Din mâna cui să simt-aceștia frâul?
un sunet auzi precum ni l-ar da
De ce n-ai spus și-aceasta; Doamne,-al meu?
Tăcut, tu poate-ngrămădești mânia?
nr.3, anul 2020
Ori poate, vai, deși ești Dumnezeu, Evident că Octavian Goga ne dă de înțeles că
Nu știi nimic ce-amar e-n România?” nu este suficient numai să ne plângem; stropirea
(Parabola sămănătorului, de George numai cu lacrimi a unui vis ce s-a realizat în
Coșbuc) mileniul I d.Hr. nu este suficient.
Dar așa-i la noi în această Roată a vieții în Acum o parte din semințele cele mai
biomul pontico-carpato-dunărean în care visul de valoroase și mai rare sunt cerute la export chiar
a ieși din acest carusel nefavorabil nu a dispărut. dacă permanent acest popor este vitregit de
„La noi sunt codri verzi de brad veritabila elită:
Şi câmpuri de mătasă; „Mă rogi cu-n surâs şi cu dulce cuvânt
La noi atâţia fluturi sunt, rost să fac de seminţe, de rarele,
Şi-atâta jale-n casă. pentru Eutopia, mândra grădină,
Privighetori din alte ţări în preajma căreia fulgere rodnice joacă
Vin doina să ne-asculte; să-nalţe tăcutele seve-n lumină.
La noi sunt cântece şi flori
Şi lacrimi multe, multe... Neapărat, mai mult decât prin oraşul
rumorilor,
Pe boltă, sus, e mai aprins, c-o stăruinţă mai mare
La noi, bătrânul soare, decât sub arcade cu flori,
De când pe plaiurile noastre voi umbla primăvara întreagă prin târguri
Nu pentru noi răsare... căutând vânzători de sămânţă.
La noi de jale povestesc
A codrilor desişuri, Mi-ai dibuit aplecarea firească şi gustul
Şi jale duce Murăşul, ce-l am
Şi duc tustrele Crişuri. pentru tot ce devine în patrie,
La noi nevestele plângând pentru tot ce sporeşte şi creşte-n izvornită.
Sporesc pe fus fuiorul, Mi-ai ghicit încântarea ce mă cuprinde în faţă
Şi-mbrăţişându-şi jalea plâng puterilor, în ipostaze de boabe,
Şi tata, şi feciorul. în faţa mărunţilor zei, cari aşteaptă să fie
Sub cerul nostru-nduioşat zvârliţi
E mai domoală hora, prin brazde tăiate în zile de martie.”
Căci cântecele noastre plâng (fragment din Mirabila sămânţă, de
În ochii tuturora. Lucian Blaga)
Şi fluturii sunt mai sfioşi
Când zboară-n zări albastre, Semințe cerute la „export” deși par
Doar roua de pe trandafiri neânsemnate dar sunt „după spiță alese”:
E lacrimi de-ale noastre. „Am văzut nu o dată sămânţa mirabilă
Iar codrii ce-nfrăţiţi cu noi ce-nchide în sine supreme puteri.
Îşi înfioară sânul Neînsemnate la chip, deşi după spiţă alese, îmi
Spun că din lacrimi e-mpletit par
Şi Oltul, biet, bătrânul... seminţele ce mi le ceri.”
Avem un vis neîmplinit, Sunt dorite să ia drumul spre alte meleaguri,

Copil al suferinţii, dar zeii solari nu sunt încântați de tratarea
De jalea lui ne-am răposat semințelor în afara tradiției.
Şi moşii, şi părinţii... „De-alintarea aceasta mă ţine departe
Din vremi uitate, de demult, doar teama
Gemând de grele patimi, de-a nu trezi zeii, solarii,
Deşertăciunea unui vis visătorii de visuri tenace, cuminţi.”
Noi o stropim cu lacrimi...
(Noi, de Octavian Goga) În biom oamenii în funcție de biotop și
Visul semințelor de a genera o cultură poate biocenoză își au propria evoluție culturală, în
fi întrerupt de existența factorilor limitativi de propria lor nișă trofică, propria lor educație și
intervenția externă. instrucție. Un pericol permanent pentru existența
nr.3, anul 2020
lor este existența sau crearea factorilor limitativi, precum toanele, furia, incapacitatea de
scoaterea lor din ecosistem. concentrare, violența sau timiditatea excesivă28.
La modul general, intervenția antropică să Când într-o societatea se aduc un număr
aibă în vedere starea de normalitate a mare de indivizi cu alte tendințe , tensiunile create
ecosistemului pentru a asigura starea de armonie. împing viața socială spre haos cu numeroase
contradicții interne încununate cu revolte. Ca
exemplu este spațiul geopolitic balcanic numit de
Tendințe și trebuințe formate și unii diplomați „butoiul cu pulbere al Europei”,
implementate prin educație și creat în urma unor secole de activitate diplomatic
instrucție pentru a-l putea împărți și stăpâni.
Tendinţele umane Rezolvarea acestor situații, aparent
Tendințele umane sunt energii potențiale conflictuale, au ca soluție viabilă o educație și
naturale stocate în interiorul unui organism instrucție corectă și realistă.
generatoare de tensiuni interne capabile de a
efectua sau nu anumite acţiuni sau de a le favoriza Trebuințele -nevoile - speciei umane
sau nu executarea; apar din subconștient și îi Trebuințele -nevoile - umane sunt un
determină pe oameni să facă anumite acțiuni în ansamblu de cerinţe ce apar sub formă de dorinţe,
mod irațional și inconștient. aşteptări, aspiraţii ale oamenilor: de a avea, de a
Se manifestă ca niște forţe oarbe de acţiune fi, de a şti, de a-şi însuşi bunuri materiale şi
spontană ce izvorăsc din organism şi sunt orientate servicii, și de a folosi bunuri materiale si servicii
spre o anumită ţintă. Și lipsa tensiunilor interne care devin nevoi efective în functie de educația și
exprimă o tendință. instrucția primită, respectiv condițiile de producție
Prin ele oamenii asimilează informații și se existente la un moment istoric și geopolitic dat.
adaptează la cultura ecosistemului, la timpul, la Trebuințele motorul evoluției în biocenoză
locul, la grupul și la societatea în care trăiesc. sunt tot mai complexe pornind de la organismele
Tendințele au un comportament oportunist primare spre specia umană
– conservator. Specia umană pentru a exista și a-și asigura
Când tendințele umane sunt înțelese și starea de echilibru are nevoie de produse
respectate, adulții - la fel ca și copii -sunt materiale, produse spirituale, produse informale și
“normalizați”, adică au liniște interioară, bucurie, produse acționale.
pace. Ei se pot concentra, își pot găsi singuri Produsele respective sunt rezultatele
drumul bun în viață și duc la bun sfârșit ceea ce și- activităţilor, acţiunilor şi comportamentelor
au propus, pot face față frustrării și fac alegeri oamenilor, determinate de anumite motive. Omul
raționale se bucură de viață se văd împliniți. Se pot nu acţionează niciodată determinat de un singur
adapta, au autodisciplină și autocontrol, sunt motiv, ci sub influenţa unei structuri
independenți și siguri pe sine. Au o încredere în motivaţionale. Element central al structurii
sine echilibrată, au o stimă de sine sănătoasă și sunt motivaționale este trebuința29.
conștienți de nevoile celorlalți și atenți la acestea. Omul caută starea de echilibru într-un
Trăiesc în armonie între ei și cu mediul. ecosistem în care este consumator de resurse sub
Când aceste tendințe care s-au cosacrat fie formă de produse reglându-și comportamentul în
sunt blocate fie, într-un fel sau altul, împiedicate să funcție de acestea. În aceste conexiuni sunt situații
se manifeste, omul are comportamente deviante în care echilibrul este amenințat sau chiar afectat,
28
„De exemplu, dacă un copil este întrerupt în găsim căi de înlăturare a acestora.”(Sursa:
mod frecvent din ceea ce face, el va avea dificultăți de http://www.casamontessori.ro/educatia-
concentrare, pentru că nu i s-a permis să se dezvolte în montessori/tendintele-umane/)
această direcție. Să ne imaginăm că, în prezența unui 29
Trebuința sau nevoia reprezintă o manifestare
copil de 3 ani, într-o dimineață mai intâi ne îmbrăcăm și interioară naturală, care declanşează căutarea unei
apoi ne spălăm pe dinți, în alta mai întâi ne spălăm pe anumite categorii de obiecte sau determină tendinţa de
dinți și apoi ne îmbracăm, iar în alta uităm să ne mai îndeplinire a unui anumit act. Termenul de trebuinţă
spălăm pe dinți, s-ar putea ca el sa facă o criză de nervi desemnează şi stările de dependenţă fiziologică şi
pentru că mediul nu-i oferă ordinea și precizia de care el psihologică ce se dezvoltă ca urmare a consumului
are nevoie. Așadar, atunci când un copil are un repetat de anumite substanţe, alimente etc.
comportament deviant, trebuie să căutăm care sunt
obstacolele care blochează expresia tendințelor sale și să
nr.3, anul 2020
care declanşează comportamente specifice la - comportament de adaptare față de

nivelul organismului în scopul de a ajunge la trebuințele dinspre bază;
acțiuni necesare restabilirii echilibrului - comportament creator de trebuințe sau de
homeostatic, percepute sub formă de cerințe. împrumut spre vârful piramidei.
Omul este o fiinţă biologică, socială şi Evoluția omului, dezvoltarea sa, se
raţională a cărei existenţa şi dezvoltarea solicită realizează prin și pentru satisfacerea acestor
satisfacerea unor multiple trebuințe proprii trebuințe în ansamblul lor.
ecosistemului sau induse din exterior. Trebuințele au un caracter sistemic,
Trebuințele proprii ecosistemului sunt de unitar/integrat, dinamic si nelimitat aflat intr-o
bază, existențiale, de regulă sunt puțin continuă creștere, diversificare și restructurare
conștientizate pentru că se găsesc; când din diverse pentru a căror satisfacere a generat de-a lungul
motive ele lipsesc pot declanșa adevărate tragedii timpului mari transformări sociale, revoluții,
individuale și sociale. războaie. Unele generatoare de mari frământări
Trebuințele induse din exterior sunt străine sociale au fost trebuințe efemere renunțarea la ele
ecosistemului nu sunt importante, de regulă sunt nu au blocat societatea și viața a mers înainte. De
puternic conștientizate prin reclame; când din exemplu: Japonia pierde războiul, renunță la
diverse motive ele lipsesc, lipsa lor poate trece trebuințele care au împins-o în război dar devine
neoservată de regulă înlocuite cu altele de aceeași una dintre cele mai mari puteri economice ale
valoare individuală și socială. Trebuințele induse lumii, ca urmare a altor trebuințe - un exemplu de
sunt create prin aducerea de produse din exterior ce poate face educația și instrucția înțeleaptă
sau crearea de produse noi care să devină generatoare de trebuințe cu o societate în criză. Un
vandabile în urma reclamelor, generând noi alt exemplu se referă la schimbările în ierarhia
trebuințe ce se vor manifesta atât timp cât acestea trebuințelor și la nivel de individ: oameni care au
se importă/ produc și sunt pe piață. Acestea sunt ajuns în ierarhia socială pe trepte înalte, vipuri, la
trebuințe de mică importanță biologică dar cu mare un moment dat lasă tot ce au realizat,
importanță în manipularea socială. De exemplu conștientizează alte trebuințe și devin monahi, etc.
navigatorii, cuceritorii ai lumilor noi, duceau ca – exact la polul opus celor inițiale.
produse pentru troc: mărgele de sticlă, cuie etc. și Generarea permanenta de noi trebuințe este
primeau în schimb medalioane de aur, mari o caracteristica a dezvoltarii și progresului
cantități de alimente30 etc. societății care uneori o ia razna prin politica de
La trebuințele induse din exterior trebuie marketing și dorința de manipulare socială.
discernământ în adopție, o analiză anticipată a Prin educație și instrucție se inițiază
efectelor, încât să se evite cele ce perturbă convingător trebuințe, generând activități,
armoniile ... generând de la conflicte sociale până tehnologii de producție prin care omul își
la afectarea stării de sănătate fizică sau psihică a realizează condițiile si produsele/bunurile
individului. adecvate satisfacerii trebuințelor inoculate
anterior, care la rândul lor sunt generatoare
Piramida trebuințelor umane permanente de noi trebuințe ș.a.m.d..
Trebuințele situate la baza piramidei Trebuința este un element esenţial al
trebuințelor în ierarhia Maslow sunt cele mai motivaţiei și reprezintă un motor al oricărui
puternice, primitive, comune atât tuturor mecanism economic. Organizarea societății,
oamenilor cât și animalelor, sunt spontane, managementul socio-politic, presupune
instinctive. gestionarea trebuințelor umane: furnizarea de
Cu cât o trebuință este mai aproape de vârful trebuințe sau ștergerea altora din orizontul public.
piramidei, cu atât este mai slabă și specifică Faptul că multitudinea lor nu poate fi
individului respectiv și supusă unui filtru rațional; satisfăcută cu bunuri luate direct din natură, decât
în vederea satisfacerii ei asumându-și și parțial, duce la activitatea economică, reorganizări
responsabilitățile ce decurg ca urmare a acceptării politice etc. Majoritatea bunurilor ce satisfac
și a satisfacerii ei. trebuințele trebuie creată prin muncă, activitate
Omul are abordări diferite ale trebuințelor: prin care şi în care oamenii, pornind de la
30
„Acolo insularii au adus fructe, găini, porci, instrumente, perle false, nasturi și alte o mie de
pești și bucăți de pânză pe care le-au schimbat cu cuie, fleacuri care erau comori pentru ei.” ( Louise-Antoine de
Bougainville)
nr.3, anul 2020
necesităţile lor, îşi determină interesele, caută şi Omul n-are posibilitatea să treacă peste aceasta
creează mijloace corespunzătoare pentru atingerea opreliște, fiindcă ea e înscrisă în ființa și structura
scopurilor propuse. sa. Marele Anonim nu va avea deci prilejul să se
Nesatisfacerea îndelungată a unor trebuinţe răzbune.“ spune Lucian Blaga
duce la perturbări majore ale echilibrului psihic al Matematic, cenzura transcendentă este
personalității, iar la nivel macro-social la revolte. infinitul pe care nu-l poți atinge; geometric este
De aceea, trebuințele prin actualizare politică, evoluția asimptotică a unei curbe ce nu atinge
generează cele mai puternice motive sau mobiluri asimptota la o distanță finită; geografic este
de acțiune. deplasarea spre orizont pentru a atinge cu mâna
Faptul că trebuințele și stringența satisfacerii bolta cerească; social este progresul spre o țintă
lor sunt instinctive constituie motorul, mobilul politică; instructiv educativ este calitatea și
întregii activități social-economice pe care o performanța; astronomic este de a ajunge la
desfășoara indivizii și societatea; iar transformate marginea Universului, este o matrioșkă a
în mobiluri ale activitatii sociale, trebuințele devin cunoașterii.
interese economice iar mai departe politice. Conceptul cenzurii trancendente nu este o
Trebuințele umane înțelese de oameni și limitare a ființei umane într-o „cunoaștere
devenite mobiluri ale confruntării sau cooperării paradisiacă”, nu este o restricționare a rațiunii
lor în vederea dobândirii resurselor și bunurile privind accesul la cunoștere ci o deschidere spre
necesare satisfacerii trebuințelor, reprezintă infinitul cunoașterii umane „cunoaștere luciferică”
interesele politico-economice purtătoare de cu toate consecințele ei la infinit.
rearanjări geopolitice. Utilizarea recompenselor Etimologic, trans inseamna dincolo iar
sau a anumitor avantaje poate diminua tensiunea verbul latinesc ce i se alătură s-ar traduce prin a te
socială generată de trebuințe; fapt aplicat în cățăra. Obiceiul copiilor de a se cățăra în copaci,
principate când oaspeții-investitorii străini au fost pe garduri, pe stâlpi exprimă nevoia, tentația de a
recompensați cu domenii, privilegii și alte resurse. se înălța, de a se depărta de sol (Solomon Marcus)
Inventarea de trebuințe noi și diseminarea – o formă primară de transcendență.
lor în societate poate diminua presiunea Așa începe transcendența; să treci dincolo
trebuințelor nesatisfăcute – fiind un procedeu de limitele, de cadrul ce ți-a fost impus prin
politic de detensionare a grupurilor umane. naștere, să nu rămâi sclavul percepției senzoriale și
Trebuințele apar ca cerinţe ale vieţii umane, empirice, să încerci să le depășești.
ale existenţei şi dezvoltării purtătorilor lor - Transcendența este atât la destinațtie cât
oameni, grupuri sociale, naţiuni - fixate în și la origini, este o trebuință existențială.
conştiinţa oamenilor prin educație și instrucție;
intrând în obiceiurile lor, trebuințele capătă un Reguli, mentalități, aspirații în
caracter obiectiv.
Trebuințele şi motivaţiile sunt atribute care spațiul pontico-carpato dunărean
ne definesc şi ne diferenţiază, care determină
evoluția socio-politico-economică. Trebuințele și stringența instinctivă a
Educația și instrucția constituie un satisfacerii lor determină realizarea în societate a
instrument de implementare de trebuințe și produselor necesare ce să satisfacă cerințele.
motivații de o forță și eficacitate excepțională cu Realizarea produselor presupune existența
consecințe benefice sau malefice. resurselor. Trebuințele există în funcție de resurse;
De aceea educația și instrucția nu trebuie iar resursele sunt date de biom. Mai mult decât atât
lăsată la bunul plac a unor reformatori de ocazie ce pentru a satisface trebuințele materia primă din
se joacă inconștient cu destinele umane, ca niște resurse trebuie prelucrată pentru a se obține
nebuni lăsați la butoanele unei bombe atomice. produsele, iar de multe ori trebuie dobândite
resursele pașnic sau cu forța generându-se evoluții
economice, sociale, iar mai apoi politice,
Nevoia de transcendență - geopolitice.
nevoia de a da un sens vieții Într-o altă abordare în biom determinate de
„Prin cenzura transcendentă nu sunt oprite biom (ca rezultatele firești ale biotopului,
anume cunoașteri la care s-ar putea totuși ajunge. factorilor ecologici și biocenozei într-o relație
Prin cenzura transcendentală e oprită însăși spontană cauză – efect) vom întâlni anumite:
cunoașterea deplină, pozitivă, nedisimulatoare. relaţiile dintre oameni şi natură (prin intermediul
nr.3, anul 2020
cărora se constituie forţele de producţie ale intelectualilor satul este atemporal. Forţele de
societăţii), relaţiile de producţie (care formează producţie care se dezvoltă în sânul satului,
baza economică a unei societăţi), relaţii sociale resursele materiale nu solicitau relații de producție
(legate de familie, comunitate, clase etc.), noi ca urmare lumea era „încremenită” în timpul
suprastructura instituţională şi ideologică (prin „roții anotimpurilor”.
intermediul căreia se instituie un ansamblu de O „roată existențială” era în organizare
relaţii spirituale şi formele conştiinţei sociale care familiei, a societății civile corespunzătoare
mediază aceste relaţii dintre oameni); forme de nevoilor sociale satisfăcute în interiorul obștii,
organizare socială și evoluție culturală, istoric de lucratul pămâtului prin asolament, pășunatul etc.
la cele mai simple la cele mai complexe, cu un anumit consum și forme corespunzătoare de
Formele de organizare socială şi, în esenţa schimb într-o sucesiune ciclică de dezvoltare
ei, întreaga succesiune istorică a acestora, socio-economică durabilă.
depinzînd de resursele biomului, de O roată a schimburile produselor între obști,
transformărilor modurilor de producţie datorită ca formă de organizare: târgurile, bâlciulile,
evoluție științei și tehnicii. iarmaroacele ce aveau ca prim scop petrecerea,
Indivizii dintr-o generație conștientizează o spectacolul, și din acest motiv durau săptămâni și
relativă autonomie din punct de vedere existenţial chiar luni, comerțul de bunuri importante era în
şi acţional; dar generaţie următoare îşi înscrie ultimele zile.
activitatea în cercul condiţiilor materiale Scranciobul, hora tot acest mesaj al roții
preexistente, modificîndu-le totodată potrivit schimbărilor ciclice îl implementau cu
noilor trebuințe în evoluție – aici cunoașterea semnificații religioase ce se pierd în negura
umană ascendentă are rol transcendent spontan. timpului; totul se rotește, „ce este a mai fost și va
Formaţiunile sociale se nasc una din alta, mai fi!”.
ordinea lor are un caracter cauzal genetic, iar Sistemul obștesc de organizare era un sistem
succesiunea lor ne apare ca un proces istoric politic producător de armonie cu principiul „ceea
determinat, noul se încastrează în vechi, etaj de ce este este!, iar ceea ce este este suficient”
civilizație după etaj de civilizație pe structurile de generatoare de liniște de starea de bine și de
rezistență vechi; aspectul exterior zugrăveala se prelungirea timpului „veșnicia s-a născut în obște”
poate schimba, dar pentru a nu se prăbuși nu se de unde și vorba „câtu-i ziua de lungă” și zilele
afecteză structurile de rezistență; chiar mai mult erau percepute de om ca lungi; generând ceea ce
decât atât pentru a da trăinicie etajului următor și a astăzi – bineînțeles adaptate la specificul religios-
nu se prăbuși se reactualizează structuri de se mai întâlnește în obștiile monahale.
rezistență pornind de la fundament; noi structuri Această excepțională moștenire culturală s-
de rezistență cu o continuitate de la bază până la a construit de-a lungul timpului ca bază a
ultimul etaj în construcție (generația ce ctitorește). existenței omului și societății umane pentru
În esență pe durate lungi de timp, fără generația următoare; generație care-și aduce
schimbări catastrofice se ctitorește etaj după etaj propria contribuție la următorul etaj al
de generațiie după generație ce se schimbă una constructului cultural. În general în acest spațiu
după alta odată cu civilizațiile într-o evoluție geografic constructul cultural fiind un produs
spontană, continuă și naturală producându-și firesc al ecosistemului în acțiunea sa asupra
edificiul cultural. Construcția culturală în omului. Omul nu poate face altceva decât ceea ce
ansamblul ei este unitară, fiecare etaj de civilizație îi este permis de către ecosistem, în mod
întrgindul pe cel precedent și la rândul lui baza individual, în familie sau societate.
imediată pentru următorul, dar mesajul cultural Și relațiile sociale se modifică în funcție de
rămâne; în esența lor aceleași rămân structurile de condițiile de mediu ( exemplu sugestiv este
rezistență: regulile, cutumele, mentalitățile, pandemia cu efect asupra relațiilor sociale) ca
aspirațiile indivizillor generate de ecosistem – rotaţii cu propria precesie față de axa codului
sunt tradițiile încremenite în timp. de reguli ale obști și cu propriile nutații
De exemplu: modurile de producţie de tip (oscilații) de adaptare.
obștesc din spațiul pontico-carpato-dunărean sunt În spațiul pontico-carpato-dunărean
un produs al biotopului și factorilor ecologici ce ecosistemul a dat unitate normelor - la nivelul obști
participau constant la un proces ciclic „roată a prin unificarea normelor de la nivelul familiei,
timpului” primăvară, vară, toamnă, iarnă, generalizate și esențializate la nivelul pontico-
primăvară ș.a.m.d. –de unde în concepția carpato dunărean sub forma unui cod de reguli de
nr.3, anul 2020
dogme cuprinse sub forma legilor blagine. Unitatea - davele centre culturale extrem de
mesajului asigurată de călugării din numeroasele numeroase (davele un loc unde se adunau
dave situate pe înălțimile munților; „călugări înțelepții), un loc important de promovare a
învățători a celor drepte și în același timp medici” instrucției și educației cele bune și utile
ce cutreierau spațiul pontico-carpato-dunărean și de concretizate în timp prin Legile pelasgilor, geților,
hardughiile (școlile) autohtone . Viaţa religioasă a valahilor și azi prin obiceiurile, tradițiile,
credincioşilor pontico-carpato-dunărenii depinzând mentalitățile ce ne individualizează în spațiul
în primul rând de principiul care guvernează lumea european;
– de a nu face rău31 - armonia tainică a curgerii - călugări învățători ai celor drepte și în
naturii în timp. Pontico-carpato-dunărenii i-au același timp medici ce cutreierau spațiul pontico-
înţeles legile şi le-au transmis mai departe prin carpato-dunărean;
normele înțelepte indicând comportamentele - organizări statale imperiale specifice
sociale corecte, corectitudine morală, de pace, şi de mileniului I d.Hr. cu o întindere imensă, sub
de fiecare dată reînnoite în rituri32. conducerea dinastiei Amalilor și a altor dinastii
În prezența „zeilor solari” au realizat unitatea până la Dinastia Basarabilor și Mușatinilor ce au
spirituală a ceea ce astăzi constatăm în spațiul dus la dezvoltări culturale cu efecte de durată.
pontico-carpato dunărean; unitate ce depășește După câteva secole de prăbușire, pașoptiști,
limba vorbită și nuanțele religioase. Alexandru Ioan Cuza și Dinastia de Hohenzollern-
Preocuparea pentru utilizarea piramidelor Sigmaringen au reluat procesul firesc de
naturale oferite cu dărnicie de către relieful construcție și consolidare a culturii autohtone.
Carpaților ne duce cu gândul că acești călugări Toate acestea au acționat unitar,
cunoșteau energiile oferite de piramide. O energie determinate de ecosistem, generând o cultură, ca
psihică, ce se materializează prin interacții un cod istoric comun întipărit în ADN –memorie
interumane nevăzute ce unesc oamenii în grupuri istorică- ce indiferent de limba vorbită transcende
și comunități pentru a–și finaliza acțiunile în lupta în timp și spațiu de mii de ani, ce ne conectează la
pentru existență. O credință într-o conștiință misterul suprem al existenței. Nu putem să nu
infinită (Dumnezeu) este liantul spiritual despre remarcăm unitatea mesajului cultural dată de:
acestea vorbește Lucian Blaga în eonul dogmatic. - mesajul colindelor ce transcende prin
Această unitate spirituală a fost corabia care conectarea la divinitate și la timpurile istorice,
a purtat pe valahi peste partea nefericită a uneori preistorice. "În viziunea noastră colinda nu
mileniului al II-lea d.Hr. este muzică corală religioasă, şi nu se execută
Chiar dacă specia umană s-a abătut uneori de frontal în faţa unui public căruia să-i încânte
la cursul firesc și armonios cu natura factorii urechea, ci este un eveniment social complex şi
limitativi existenți au readus-o la cursul firesc profund interactiv ce conţine prin participaţie atât
evitând factorii perturbatori ai stării de climax. colindătorii cât şi gazdele la casa acestora, satul,
cosmosul şi pe Dumnezeu Însuşi. Ceremonialul
Unitatea moștenirii culturale colindei repune lumea în ordinea principală,
Moștenire culturală are o anumită unitate reinstalând timpurile Originare, curăţând lumea şi
generată de numeroși factori de unitate culturală: făcând viaţa mai suportabilă; sigur că nu erau
- factorii de mediu, îndeosebi factorii excluşi nici afonii de la bucuria colindei, întrucât
limitativi ce au generat anumite comportamente conta îndeplinirea ritului de alungare a demonilor
necesare existenței umane în care: Carpații, cât şi a funcţiilor matrimonială şi funerară." (Ioan
Dunărea, Marea Getică și poziționarea pe glob au Sorin Apan, acebook.com/Ioan-Sorin-Apan-
avut roluri decisive; 1522443334681773/)
- bogățiile solului și subsolului; http://minisat.home.ro/c1.html
- clima temperat-continentală, sănătoasă și ;
blândă;
31
Legile care fac bine - binele care garantează adus de apostoli şi o bază religioasă autohtonă. Se ştie
continuitatea lumii este opusul a celor ce promovează însă că multe rituri religioase, mituri şi simboluri datează
răul, producătoare de dezordine, falsitate, instabilitate şi dintr-o epocă foarte veche, care-și continuă existența și
haos. au o mare popularitate și azi chiar dacă încărcătura
32
Creștinismul pe care-l cunoaştem este religioasă explicită s-a atenuat.
întemeiate pe învăţătura şi experienţa mesajului creștin
nr.3, anul 2020
- mesajul basmelor, poveștilor ce transcende starea de normalitate sau duc la dezastru instructiv
conectându-ne la moduri de organizare umană, educativ cu consecințe vizibile în atitudinile,
armonie cu natura și divinitatea; comportamentele, competențele, aptitudinile,
- promovarea frumosului și binelui, care sunt priceperile și deprinderile generațiilor formate în
ca o rază de soare sau un val de iubire; urâtul și culturile de tip struțo-cămile.
răul condamnabile; Beneficiind de condiţii pedoclimatice
- asocierea frumosului cu sacrul; favorabile, de legături culturale lesnicioas pontico-
-mesajul benefic al existenței și carpato-dunărene au creat aici bazele unei vieţi
accesibilității fericirii; basmele se încheie cât se economice şi spitrituale infloritoare. Ne stau
poate de fericit; așa erau oamenii pe atunci;. mărturie descoperirile arheologice, dezvoltarea
-răspunde nevoilor spirituale și meşteşugurilor, moștenirea culturală,
fundamentele morale bazate pe dragostea pentru superioritatea spirituală a pontico–carpato-
moșie, unitatea familiei și respectul părinților, dunărenilor în ansamblu.
armonia cu natura; încrederea în viața de după Ecosistemul a dezvoltat o cultură proprie,
moarte, de aceea oamenii de aici erau renumiți prin ideală pentru menținerea ecosistemului în starea de
vitejia în luptă. arma cea mai puternică în lupta lor climax. Orice intervenție culturală exterioară a
fiind lipsa fricii intelectualilor purtători de pseudocultură
Soliditatea bazei culturale este generată de neadaptată pune în pericol stare de cvasiechilibru
construcția în armonie cu ecosistemul pontico- – climax. Efortul de implementare culturală
carpato-dunărean, ca un produs firesc al străină, în mod firesc, era percepută ca intervenții
ecosistemului, edificată și validată pe durate străine, iar intelectuali ca marionete ale străinătății
multimilenare - începând din preistorie și și firesc să fie respinși de populație (exemple sunt
consolidată în cadrul imperiilor pontico-carpato- numeroase și azi în diverse colțuri ale planetei
dunărene din mileniul I d.Hr.; soliditate ce o face unde sunt violente conflicte culturale).
să dăinuie în primii 800 de ani ai mileniului al II- Fără a fi refractari noului valahii aveau un
lea d.Hr. când evoluții politice în luptele pentru dezvoltat spirit de discernământ și adaptare în sens
domnie o pun în fața unui pericol major, pericolul bun fără a intra în conflict cu natura oferită de
de a dispărea din istorie. Bunul Dumnezeu.
Pregătirea intelectuală33 a elitelor venite din
Întâlniri între culturi diferite diverse ecosisteme imperiale era purtătoare de
Culturile și civilizațiile sunt produse ale mesaje diferite și contradictorii, firești de altfel la
ecosistemelor în care populațiile își duc existența Înaltele Porți și nu aici. Pentru implementarea
sub stricta supraveghere a factorii limitativi ai culturală Înaltele Porți le ofereau oastea necesară
ecosistemului ce le readuc în starea de ca ajutor, pentru că exista interesul socio-
normalitate. Importul de culturi generează struțo- economic comun de acapararea resurselor; singura
cămile culturale, ce generează haos în deosebire era direcția în care resursele erau duse.
mentalitățile, comportamentele membrilor Rezultatul era dezbinarea ce convenea la toți
societății sau poate să ducă chiar la extincțiile cei ce-i exploatau pe valahi, ajutându-i în numele
populațiilor. În timp aceste struțo-cămile culturale unei pseudo-dreptăți pe unii împotriva celorlalți și
dispar și societatea revine în starea de viceversa pentru a se extermina reciproc- o
normalitate. Nimeni până acum nu și-a propus să vendetă fără sfârșit din care cobeligeranții pierd în
inventarieze aceste derapaje culturale și costurile folosul celor ce-i manageriază. Existența unui
lor! număr mare de pretendenți la domnie era o
condiție importantă pentru a asigura controlul
Remodelările prin instrucție, educație etc. extern în teritoriul valah.
dirijată conform culturilor externe se izbesc de Țărănimea nu era interesată de aceste
factorii limitativi ai ecosistemului ce le readuc în experimente culturale aiuristice, sistemul de
33
Pregătirea pe la curțile străine nu le era puteau înțelege starea de normalitate din ecosistemul pe
favorabilă la întoarcerea acasă decât în măsura în care își care-l doreau să-l guverneze, pe de altă parte populația îi
recuperau investițiile în anturajul străin și obțineau și percepea ca răuvoitori prin distrugerea relațiilor socio-
profit din teritoriile primite spre guvernare spoliindu-le economice și politice funcționale bine verificate ca
cât mai repede posibil până nu veneau alții cu mazilirea. valabile pe durate de milenii.
Nu aveau nici sprijinul poporenilor; pe de o parte ei nu
nr.3, anul 2020
referință al lor era extrem de solid adică autohtonizare, elitele autohtone se vor transforma
ecosistemic, dacă munceau conform legităților cultural-se vor înstrăina- în altceva decât ceea ce
ecosistemului aveau din ce trăi și era și surplus au fost părinții, străbunii lor; și-n timp renegându-
pentru a umple cămările imperiale; dacă se luau și neamul, vor fi mult mai cruzi cu neamul lor
după „cai verzi pe pereți” mureau de foame, sete și decât străinii. De aceea în Transilvania soarta
frig. Ideile intelectualiste importate, vremelnic la plebeei este mult mai crudă decât în Moldova și
modă, nu le asigura existența, le aduceau Valahia.
foametea, mizeria, neajunsurile. Mai ales că elitele Elitele străine și înstrăinate duc fragmente
de import pentru a-și recupera investițiile (mita, din spațiul pontico-carpato-dunărean spre integrări
peșcheșurile, darurile etc.) le luau cu japca și în imperiile vecine, și dispariția lor ca entități
bruma de avut ce-l mai agoniseau. politice forțând transformări culturale majore,
Cultura și educația adusă de intelectuali de la toate prezentate „în culori roz” ca niște evoluții
înaltele porți chiar dacă erau într-un ambalaj benefice și progresiste pentru autohtoni, cu toate
extrem de atrăgător în fapt nu era utilă - genera că acești autohtoni ajung în cea mai mare mizerie
probleme socio-economice și politice grave în umană - sclavi la străini.
ecosistem. Spațiul pontico-carpato-dunărean ajunge un
Limbajul simplu curat în opoziție cu spațiu al contradicțiilor definite prin: resursele de
limbajul plin de politețuri, lingușiri, fals- vorbe mare valoare, bogăția și luxul elitelor străine și
hiclene- și acțiuni perfide și parșive intră într-o înstrăinate, în raport cu sărăcia de nedescris a
totală contradicție cu vorbirea directă și acțiunea băștinașilor și blocarea culturală autohtonă.
deschisă a valahului de rând. Transformările sunt așa de puternice și
Diferențe culturale mari și interese diferite vizibile încât în secolul al XVIII-lea viața culturală
generau măsuri administrative nepopulare cu a țăranilor este diamentral opusă elitelor care-i
efecte falimentare. conducea. Mentalitățile promovate de autorități
sunt diametral opuse celor promovate de cultura
Cultura elementul ce asigură populară, tradiții, obiceiuri, basme, povești etc. –
acestea din urmă venind ca niște mesaje din
dăinuirea unui popor timpurile vechi. Între viața culturală a elitei și viața
Să faci ce trebuie! ! Numa bine și rău culturală a băștinașilor apare o prăpastie ce în
la nime !!! Să respecți rânduiala!, Să ai un secolul al XVIII-lea d. Hr. va duce la mari
rost!, Ce zice lumea? convulsiuni sociale. Cei ce conduceau țara nu mai
Pierderea independenței statale și puterii reprezentau interesele țării ci ale străinilor.
politice este evidentă de-a lungul celor 800 de ani Consecința politică pe plan
din prima parte a mileniului al II-lea d.Hr. marcat internațional: curțile străine în secolul al XVIII-
de lupte crâncene pentru tron în interiorul lea erau convinse că „problema valahă” este
dinastiilor mușatine și basarabe ce duc spre rezolvată definitiv, adică valahii vor dispărea din
dezastrul politic pentru băștinașii care sunt într-o istorie; singura problemă era în întrebarea pe care
continuă prăbușire pierzând treptat drepturile și și-o puneau: Cum își vor împărți între ei acest
libertățile avute. Principiul „os domnesc pentru a teritoriu bogat?
domni” aduce mulți pretendenți la tron, care Fiecare și le doreau să le împodobească
apelând la oști străine închină țările, când la unii coroana, iar pe valahii datorită cerbiciei lor în luptă
când la alții. Elita devine treptat tot mai pe post de „carne de tun” în armiile lor. (problema
dependentă de străini și mai depărtată de băștinași; poloneză fusese simplu de rezolvat, fisura
principatele constituiau pentru elita înstrăinată și culturală se produsese cu sute de ani în urmă și ea
elita străină în ospeție o sursă de îmbogățire lucrase în timp).
rapidă; elitele nu mai conduceau ci tot mai mult Pentru aceasta vorba ceia :„cei în mână nu-i
jefuiau. minciună”, se permanentizează prezența armatelor
În Transilvania procesul de transformări străine – turcă, rusă și austriacă-în așa zisele
sociale este mai rapid; odată cu eliminarea principate; aflate într-un conflict interminabil ce
Dinastiei Kan se pierde o șansă, se încheie un pustia principatele. După ce în prima partea
capitol istoric de evoluție culturală a elitei alta mileniului II d. Hr. autohtonii trecuseră peste
decât cea de import. Autonomiile politice Carpați masiv pentru a scăpa de binefacerile
ulterioare vor fi sub stricta supraveghere a Vestului culturale vestice, în secolul al XVIII – lea apare și
cu ajutorul elitelor de import în ospeție și fenomenul migrației din Valahia și Moldova la
nr.3, anul 2020
turci și la ruși. O mare parte dintre valahi în premodernă si modernă, Editura Enciclopedică,
Carpații autohtonii își căutau salvarea! Bucureşti, 1997, p.133)
Bogățiile, poziția geografică și cultura veche Baza culturală este atât de temeinic
și solidă au constituit impedimente majore în construită într-o memorie istorică multimilenară
varianta de soluție finală pe care imperiile vecine încât prăbușirea politică din mileniul al II-lea
și-o doreau pentru valahi! d.Hr., pe o durată de cca. 800 de ani la cel mai jos
nivel posibil nu reușește să o distrugă, încât odată
ce mesajul politic al lui Tudor Vladimirescu a fost
Dăinuire culturală pontico- spus valahii să renască din cenușa istoriei și să fim
carpato-dunăreană ceea ce suntem azi.
Rezistența în fața tuturor vicisitudinilor
mileniului al II-lea d.Hr. ce a asigurat unitate Moșteniri culturale într-o
culturală valahă a fost dată de:
-cultura temeinic edificată în obștile continuitate din preistorie până azi
înaintașilor noștri; Avem parte de o moștenire colectivă de
- Transilvania care în mod continuu a extraordinar de multe lucruri bune! pe care trebuie
„trimis” valahii din interiorul Arcului Carpatic în să ne străduim să le păstrăm. Aceste lucruri alături
Valahia și-n Moldova influențănd-le continuu de multe altele ne sunt familiare și de la sine
cultural și unindu-le. Drama transilvănenilor înțelese de noi, sunt tradiționale; și foarte mulți
fugiți mențineau permanent visul de a fi din nou dintre noi, de obicei nu le „vedem” nu le
ceea ce au fost odată. Transilvania este inima conștientizăm valoarea decât în momentul în care
care a pompat în mod continu valahi și idealuri le pierdem.
în spațiul pontico-carpato-dunărean fiind un Dar acestea, ce compun tradiția noastră, prin
element de unitate culturală indiferent care valoarea lor sunt însă vizibile și produc aprecieri
erau stăpânii vremelnici ce promovau structuri extraordinare din partea străinilor care se
străine. Indiferent de acțiunile de spargere a conectează la tezaurul nostru cultural; exemplele
unității valahe cu populații străine, prin sunt extrem de numeroase, confirmate de persoane
colonizări pe lângă Carpați; cu autoritate culturală, formate printr-o educație
- fuga în munți asigura comunicarea și și instrucție fără prejudecăți antivalahe, dintre
transhumanța ca formă de existență liberă și de care nu putem să nu menționăm pe Regina Maria
comunicare; a României și Regina Elisabeta a României.
- Carpații nu despărțeau ci uneau pe Specificul cultural pontico-carpato-
valahi prin adăpostul oferit în vremurile grele dunărean a impresionat pe străini din
ale mileniului al II-lea d.Hr. Nu trebuie uitat antichitate și până azi prin elementele sale
nici faptul că cele două dinastii Mușatinii și identitare:
Basarabii sunt cu origini tot transilvane cu
- cuprinse în creații monumentale ce să
același strămoș imperial Armân ( în armână –
mușata se traduce prin – frumoasa). dăinuie peste milenii în care portului tradițional
Este evident specificul pontico-carpato- este cu grijă scos în evidență pe: Columna lui
dunărenilor la care „gândul bun” este un deziderat, Traian, Arcul de triumf al lui Constantin, Arcul de
„vorba bună” un sfat, iar „fapta bună” un mod de triumf al lui Galeriu, statuile din lucrarea lui
acțiune; o trinitate a cinstei, milosteniei și omeniei; Leonard Velcescu: „Les Daces dans la sculpture
și nu în ultimul rând când situația o cere cerbicia romaine. Étude d'iconographie antique”;
cu care luptă pentru dreptate. „O români! Îmi spun - brandul de țară propus de Institutul
în sinea mea, voi sunteţi maeştrii Europei în ceea Cultural Român din New York „ia34” ce-și are
ce priveşte ospitalitatea. Această virtute, care la parcursul existențial pornit din culturile
noi a cedat locul egoismului şi nu mai este preistorice. „La blouse roumaine", element
exercitată decât în mare şi cu ostentaţie de către identitar cu valoare de document scris incifrat
naţie, voi o posedaţi pe deplin.]” (J.A. Vaillant, religios întâlnit prima dată pe obiectele ceramice
Dan Berindei, Românii şi Europa in perioadele descoperite de arheologi la culturile Turdaș-Vinca-
Cucuteni-Gumelnița-Tiszapolgar; adevărate
Ziua Universală a Iei este sărbătorită, începând

34
cu anul 2013, la 24 iunie, odată cu sărbătoarea de

Sânziene.
nr.3, anul 2020
semene de circulație a culturii pontico-carpato- - „România e singura țară din Europa care își
dunărene din vechime până azi. „Ia” românească are scrisă istoria în propriul ei aur!!!” (Barbara
a fost sursă de inspirație pentru creația Deppert Lippitz, cel mai mare expert în aur din
vestimentară a unor celebri designeri precum Yves Europa). Tăblițele de la Sinaia vorbesc peste timp
Saint Laurent, Jean Paul Gaultier, Kenzo, Tom și nu numai ele! Numărul imens de tezaure
Ford, Oscar de la Renta, Agatha Ruiz de la Prada, descoperite în spațiul pontico-carpato-dunărean
Anna Sui, Philippe Guilet etc. și purtată de vorbesc de la sine despre vechimea și bogăția
celebrități. „Ia” imortalizată în lucrări de artă: ''La culturală a băștinașilor;
blouse roumaine'' (1940) tablou al pictorului - numeroasele și imensele așezări umane
francez Henri Matisse şi în alte tablouri semnate sunt argumente pentru oferta de resurse a biomului
de Camil Ressu, Ion Theodorescu-Sion, Francisc pontico-carpato-dunărean din cele mai vechi
Şirato, Nicolae Tonitza, Dumitru Ghiaţă ş.a. timpuri până azi.
Pictorul Constantin Daniel Rosenthal a înfăţişat-o Istoric toate acestea de mai sus sunt
pe Maria Rosetti, în ''România revoluţionară''. moșteniri culturale ce dovedesc și asigură
„Ia” este purtătoarea a celei mai vechi dăinuirea culturală multimilenară. La acesata se
scrieri35 din lume, a cărei citire din indolență adaugă și faptul că:
modernă a elitei culturale actuale se pierde treptat; - relațiile sociale sunt obiectiv determinate
- costumele populare, adevărate enciclopedii de condițiile de mediu;
la purtător, a cărei scriere este din lipsă de interes - oamenii nu se pot sustrage, nu pot ocoli
tot mai greu citită și înțeleasă. Costumul popular legile naturale ale existenței viului ( în prezent
este un „templu la purtator36” spune Ioan Sorin cunoscute sub numele de legile ecologiei) oricât ar
Apan; încerca să le deformeze, factorii limitativi îi readuc
- muzeele de tehnică populară sunt un izvor la realitate iar pe cei ce se încăpățânează îi
de cunoaștere a realizărilor tehnico-științifice ale elimină.. Oricât de mult ar dori să forțăm,
pontico-carpato-dunărenilor; răspunsul factorilor de mediu, al ecosistemului va
- jocurile populare prin complexitatea lor au fi pe măsură și nu va fi de vină decât nepriceperea
un limbaj nonverbal cu o bogată încărcătură noastră.
informațională religioasă și nu numai a căror Iar cultura care este produsul firesc al
origine se pierde în negura timpului; ecosistemului constatăm că dăinuie într-o
- colindele, strigăturile etc. prin limbajul construcție extraordinară ce vine din preistorie
paraverbal completează imaginea ce trebuie să ne- până azi, într-o dezvoltare și evoluție firească;
o facem despre bogăția specificului cultural devenire culturală a băștinașilor ce spun „apa trece
autohton; pietrele rămân”!
35
Cămașa tradițională purtată de femei „Ia inimitabila” Asta este adevaratul brand românesc,
păstrează vechea tradiție, prin decorare subliniază costumul popular traditional, in care românul a știut sa-si
diferențele de vârstă, ocazii și stare socială și determină etaleze de-a lungul vremii valorile, in momentele-cheie
compoziția ornamentală a costumului, restul pieselor ale existentei sale. Caci pe costum este scris acelasi lucru'
asociindu-se cu cămașa, cu care trebuie în mod imperios iata o viziune teologica deja! 'anume ca omul poate
să se acorde ca epocă, vârstă, ornamentică, cromatică” accepta lumea nevazuta pornind de la simbolurile din
(Varvara Buzilă). lumea vazuta si astfel sa-si taie un drum inspre
Broderia poate fi inspirată de natură sau poate Dumnezeu. Un costum nefalsificat trebuie sa contina o
cuprinde motive geometrice, stilizate, cusute în linii naratiune cosmologica, e o minirecapitulare a
drepte, oblice, sau sub formă de steluțe. Motivele și cosmosului' Si este mai usor sa intelegi, daca te ajuti de
culorile folosite diferă însă în funcție de zona etnografică textul unei colinde, care capata astfel, alaturata
și de ocazia cu care se purta acest obiect vestimentar simbolurilor de pe costum, un inteles aparte' 'Iata vin
(nuntă, înmormântare sau altă sărbătoare importantă în colindatori/Printr-insii si Dumnezeu/Imbracati intr-un
lumea satului arhaic etc). vestmant /Lung din cer pana-n pamant/Scris e-n spate,
36
<<Costumul popular este un „templu la scris e-n piept/ Scris e-n sale, scris in poale/De-amandoua
purtator”. Ioan Sorin Apan îți poate vorbi zile intregi partile scris campul cu florile/Iar prejurul poalelor scrisa-
despre semnificatiile nebanuite ale costumului popular i area tulbure/Pe-ai sai umerei scrisi sunt doi luceferi/Pe
romanesc, „un adevarat templu la purtator, o imago umarul de-a dreapta scrise-s Soarele si Luna/ Pe umarul
mundi care contine o suma de simboluri, hierofanii, de-a stanga inchipuita-i lumea'.>>(
revelari ale sacrului care ii dau o poveste si ne dau in https://www.mesota.ro/muzeu/sorin_apan/ )
acelasi timp noua o identitate culturala unica,
nr.3, anul 2020
Vacuumului moral al lumii de azi i se și alții care apărau cetatea. Cetatea în sine arată că
propune ca remediu o renaștere spirituală în această elită razboinică avea un scop nu numai de
spiritul pontico-carpato-dunărean. a proteja accesul către materiile prime care se afla
Acest spirit nu produce o segregare, ci se în munții Banatului dar și în Transilvania, un fel de
adresează tuturor celor care recunosc că la temelia văamuire a traseelor comerciale”
culturii și civilizației celor ce locuiesc azi în spațiul Cetatea nu a avut doar un rol defensiv, ci și
pontico-carpato-dunărean, se află construcția unul de expunere al puterii unei comunități, a unei
multimilenară pe fundament trainic autohton elite războinice. (Alexandru Szentmiklosi. Sursa:
indiferent că azi se numesc valahi, vlahi, români, https://www.opiniatimisoarei.ro/puternica-cetate-
maghiari, bulgari, slavi etc. ce-putea-rivaliza-cu-roma-sau-babilonul-si-se-
În opera sa Blaga se oprește la marea masă a inalta-langa-timisoara-dezvaluie-noi-secrete-ce-
pontico-carpato-dunărenilor adică la oamenii țări, comori-au-gasit-arheologii-foto/28/09/2017;
la oamenii pământului acesta, la copii Zeiței Geea https://www.tion.ro/stirile-judetului-timis/timis-
adică la geți, la oamenii d’aci adică la daci; daco- fortificatia-de-la-cornesti-de-pe-vremea-troiei-
geți, valahi etc. cum binevoiau să-i numească iese-la-lumina-se-va-infiinta-un-punct-muzeal-
vecinii... 476871)
Operei blagiene nu se oprește la elitele care - Cetatea veche de la Sântana a fost ridicată
au trecut în tabăra vecinilor imperiali pentru că: „O cu aproximativ 3.400 de ani în urmă fiind una
elită instruită de către colonizatori este principalul dintre cele mai mari şi impunătoare cetăţi din
dușman al poporului său” (Mahatma Gandhi) și Europa: Fortificaţie uriaşă, care se întinde pe
nici la cei ce se încadrează la grupul populațional aproape 90 de hectare, şi a fost împrejmuită cu
„Sărman popor, naivitatea și credulitatea, te vor şanţuri de apărare adânci de peste patru metri, dar
duce la pieire!" (Mareșalul Ion Antonescu). şi cu valuri de pământ de peste 20 de metri. La
Avem o istorie scrisă în aur dar mare atenție! vremea respectivă, cetatea de la Sântana era o
că lucrurile bune pot fi distruse cu ușurință, dar cu capitală a Europei.( Rüdiger Krause, Florin
greu pot fi create! Gogâltan. Sursa: https://www.aradon.ro/aradon-
stirile-judetului-arad/descoperire-uriasa-cetatea-
Exemple de imense așezări veche-din-santana-de-patru-ori-mai-mare-decat-
cunoscuta-troia-84974/)
umane: - Orașul fortificat de la Turdaș, mai vechi
1. Fortificația de la Cornești - datează de
decat piramidele din Egipt, se întinde pe 100 de
pe vremea Troiei. Are 1.700 de hectare, patru
hectare. Zidurile sale imense de apărare,
incinte fortificate, dispuse concentric, s-au folosit
cartierele gigantice și multitudinea de vase și
aproape 1 milion de metri cubi de pamant, s-au
statuete valoroase oferă ruinelor un cadru
defrisat peste 10.000 de hectare de padure, care au
estetic aparte.
fost folosite pentru structura de lemn a valurilor de
Oraș cu „case imense și ca înălțime și
aparare. „Valurile de pământ” au avut deasupra
anvergură, cu podina suspendată”, înconjurat
palisade, înălțimea de aproximativ 4 metri și
cu un sistem de fortificații compus din 11
adâncimea șanțurilor de apărare de cuprinse intre
palisade și șanturi successive. Arheologii au „
3 metri si 4,7 metri adancime, cu o deschidere intre
găsit 60 de cuptoare pentru arderea obiectelor
11 si 15 metri.. Tehnica de construcție sugerează
de mici dimensiuni și singura concluzie care se
prezența unor indivizi specializați, care au avut
poate trage este că aici se făceau statuetele,
cunoștințe solide privind structurile de rezistență și
idolii pentru o țară. Și această mare așezare
metodele de consolidare a acestora.
sacră cu caracter urban livra aceste piese,
„ Insa, ce nu s-a putut calcula, dar care arata
consacrate deja, spre comunități. E singura
totusi un volum mare de munca, dar si o organizare
așezare din toate cele cercetate până acum din
extrem de precisa, este curățarea periodica a
Europa neolitică care are un număr așa mare
șanțurilor de apărare, […] insumate sunt 32 de
de cuptoare”
kiloemtri lungime. Aceste șanțuri arată faptul că
(Sabin Adrian Luca
exista o elita războinică, cu un lider suficient de
https://editiadedimineata.ro/descoperire-
puternic, care avea și măsurile de coerciție, dar și
senzationala-pe-traseul-autostrazii-sibiu-nadlac/)
cele de răsplată pentru serviciile respective.
Categoric un segment al populației se ocupa de
agricultură, un altul de tăiat lemne, altul de păstorit
nr.3, anul 2020
10. http://www.enciclopedia dacica.ro
BIBLIOGRAFIE
1. Alexandru Busuioceanu, Zamolxis,
Editura Meridiane, Bucureşti, 1985.
2. Cristinel Nicu C. TRANDAFIR, Valori
europene in „obiceiul pămantului”specific satelor
devălmaşe romaneşti(sec. XIV-XIX),
https://www.google.ro
3. Gabriel Gheorghe, GETICA – Studiu
Introductiv de Gabriel Gheorghe,
http://gandirea.ro/getica-studiu-introductiv-de-
gabriel-gheorghe/
4.Gabriel Gheorghe, ANTROPONIMIE
ROMÂNEASCĂ,
http://gandirea.ro/antroponimie-
romaneasca/
5. Gabriel Gheorghe, Carpaţii, “solniţa”
Europei, http://gandirea.ro/carpatii-solnita-
europei/
6. Gabriel Gheorghe, LINGVISTICA,
ISTORIA… DEFILEE DE ERORI,
http://gandirea.ro/lingvistica-istoria-defilee-de-
erori/
7. Leonăchescu, N.P., Istoria şi condiţiile la
limite tip Dirichlet, GETICA, nr. 3-4, 1992, p. 32-
40.
8. Leonăchescu, N.P., Premise istorice ale
tehnicii moderne româneşti, Vol. I, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1995, p. 238.
9. Ioan-Aurel Pop, Ioan Bolovan, Istoria
Transilvaniei, Editura Școala Ardeleană, 2016.
nr.3, anul 2020
Secţiunea
ESEU, CRITICĂ ŞI ISTORIE LITERARĂ
– elevi și profesori
nr.3, anul 2020
Motto:
„Omule, ţi-aş spune mai mult, dar e-n zadar,
– şi-afară de aceea stele răsar şi-mi fac semn să tac
şi-mi fac semn să tac”.
(Lucian Blaga, Taina iniţiatului)
2.1. TĂCEREA, O DIMENSIUNE EXISTENȚIALĂ A

CĂUTĂRII SINELUI
Profesoară MARINCAȘ MARINELA ADRIANA,
de la Colegiul Național „Horea, Cloșca și Crișan”
Alba Iulia, jud. Alba, România
dezvelească misterul sfinxului, n-avem decât să

Se resimte astăzi, parcă mai mult ca privim nemărginirea prin poarta inimii noastre şi
oricând, nevoia de a vorbi despre o dimensiune astfel să o vedem curată, minunată şi dreaptă. E
existențială a tăcerii. Goana spre tăcere a literaturii vremea să înţelegem o dată că dacă în noi înşine nu
se ivește în atmosfera unui vacarm existențial în găsim contactul imediat cu veşnicia, nu-l găsim
care cel mai tare răsună „țipătul” de neputință al nicăieri în altă parte.
omului modern din tabloul lui Munch, vocea În postura de teoretician al tăcerii cosmice
apocalipsei și revolta aproape metafizică a omului, și al tăcerii interioare, Lucian Blaga se dovedește a
corelate cu setea omului de liniște. Parafrazându-l fi un spirit aparte, cufundat în alchimia celor mai
pe Platon, am spune că mamele ne învață să ardente problematici ale veacului său, mereu
cuvântăm, iar zeii să tăcem. E poate și crezul lui preocupat să regândească relația dintre eu și
Lucian Blaga care transformă, într-o manieră alteritate, supusă unor întrebătoare tristeți. Pe
subiectivă, corolarul conștiinței poetice într-o același filon tematic, A. E. Baconsky, în lucrarea
adevărată artă a tăcerii, hrănită de convigerea că Panorama poeziei universale contemporane,
drumul poeziei a încetat să mai fie exclusiv drumul considera că ceea ce-i dă dreptul la universalitate
cuvântului. Trăind într-o Pâlnie dantescă în care poetului veşnic aplecat asupra întrebărilor lumii, e
totul este înecat în cuvinte, se cuvine să ne amintim tocmai tăcerea sa. În acest sens, el afirmă: „Există o
că Universul însuși a fost creat într-o profundă şi rostire şi mai ales o tăcere care e numai a lui; nu
desăvârşită tăcere. Dacă la început a fost Cuvântul, cunosc niciun alt poet european care să fi imprimat
înseamnă că înaintea lui a fost...Tăcerea. Căci tăcerii asemenea ciudate valori expresive, cum o
tăcerea, spre deosebire de liniştea primordială, întâlnim în lirica lui. Nu e doar o problemă de ritm,
impune cu precădere o prezenţă, un mister. de accent sau de muzică. Tăcerea lui e trena
Cuvintele posedă harul de a releva orice rostire însă cuvintelor, lumina sau întunericul de care are
tăcerea recuperează mereu ne-spusul. Fiecare nevoie. Dar uneori tăcerea lui devine cuvânt mai
cuvânt strivește o infinitate de tăceri, în vreme ce presus de legile graiului.”37 Poezia se ivește, de
Nerostitul poate naşte o multitudine de sensuri, aceea, în corolarul viziunii blagiene, din adâncul
chiar dincolo de logos, iar, în sens creştin, cuvântul tăcut al sinelui poetic, la fel cum la început a fost
în sine este Marele Mister. Ca totalitate nerostită, tăcerea.
tăcerea nu este nicidecum un vid, o absenţă, ci este Efluvii de trăire peste fire, paginile
un intermezzo între Nimic şi Cuvânt. Cât despre biografice deschid drumuri încă neparcurse de
căutarea sinelui, poetul avea să-și mărturisească ochiul vigilent al criticii și înlesnesc ideea că există
crezul artistic în opera Pietre pentru templul meu în viața, dar și în creația lui Lucian Blaga o plenară
spunând că dacă cugetarea obişnuită nu e în stare să simfonie a esenţelor sunetului, căreia îi corespunde,
37
A. E. Baconski, Panorama poeziei
universale, București, Editura Albatros,
1972, p.35.
nr.3, anul 2020
negreșit, o simfonie a tăcerii. O adâncă melancolie caracterului taciturn, de care omul Blaga a fost de
răzbate din confesiunile autorului și, în mod altfel conștient. Preludiu al deschiderii spre
implicit, de aici se naşte tonalitatea care îl revelație, tăcerea este, în ceea ce-l privește pe
caracterizează cel mai bine pe poetul-filozof. E Lucian Blaga, o întoarcerea către realitatea ontică,
vorba de fraze ale căror nuanţe se exprimă în mai fascinantă decât orice tentație profană a
sonorităţi ce merg de la strigătul de desperare până existenței. Prin filiația memoriei, în cele mai
la resemnarea mută. Tăcerea poate fi oportună inopinate situații, gândurile i se concentrau spre
pentru luminarea unui gând înainte de a fi pătruns în tumultul interior: „Se întâmpla uneori, ca după
lumea Cuvântului, dar se poate vorbi și de o tăcere conversații, de ore, să cad în tăceri fără ieșire. N-
care zace latent în subteranul ființei și care își ia aveam puterea să le preîntâmpin, și odată înființate,
timp de cugetare, este tăcerea premergătoare n-aveam mijloc să le curm. Trebuia să le las să-și
creației, liniștea conștientă, necesară concentrării facă de cap. Erau tăceri a căror prelungire mă
spiritului și fecundării gândului care se plămădește, stingherea pe mine însumi.”38 Transpare, de aici,
se decantează, se luminează înainte de pătrinderea comuniunea între viața poetului şi opera lui, între
în lume prin cuvânt. lumea sa lăuntrică şi rândurile aşternute pe hârtie.
Se simte, cu o acuitate aparte, în Hronicul și Între rostirea cotidiană şi cuvântul întemeietor,
cântecul vârstelor, sfiala de a lua în primire, copilul Blaga a presimţit o prăpastie peste care nu
cuvântul, „păcatul originar al omenirii”, aidoma cu se putea trece decât după experienţa tăcerii în faţa
ispita retragerii din lumea cuvintelor, cu dorinţa miracolelor ivite clipă de clipă. Tăcerea a constituit
muţeniei: „Lăsați-mă să umblu mut printre voi!”, ar climatul prielnic pentru decantarea cuvintelor
spune Marele Anonim, dorind poate să mântuie mirate în panta curcubeului care după ploaie îşi bea
cuvintele de păcatele unei lumi mercantile. Din frumuseţea şi nefiinţa. De copilărie se leagă apoi
această muțenie inițială, poetul își înfrânge sentimentul de beatitudine pe care îl încerca atunci
neputuințele și, prin operă, se rupe treptat din când se scălda în baia de seminţe strălucitoare, izvor
tăcerea lui. Ce caută, însă el? Care să fie semnifcația al tinereţii fără bătrâneţe, metaforă concretă a
muțeniei lui? El are poate sentimentul că nu aparține creaţiei. La început, nu cuvântul se impune, ci
lumii acesteia muritoare, că, născându-se în sfera tăcerea, liniștea străbătută doar de tulburările sevei
cuvântului ar pierde Paradisul tăcerii. El e prieten ori ale sângelui, ori ale luminii: „De pe un umăr pe
al adâncului, al liniștii, sortit să contemple pururi altul/ tăcând, îmi trec steaua ca o povară”, declară în
absolutul androginic din care s-a dezlipit. Teama de poezia Biografie. Dezavuarea cuvântului și
a intra în lumea cuvântului, ca şi teama de a ieşi substituirea lui cu făptura obiectivă a lumii, cu
dintr-însa, care-l ispiteşte uneori pe poet, are, în chipul tăcut al lucrurilor, al trăirilor, precum și cu
economia sufletului său, un sens metafizic. Aceasta tot ce ține de refuzul rostirii în beneficiul unei
este opera în care căutarea sinelui îl împinge pe interiorizări fecunde, validează o poetică a tăcerii
autor la o rătăcire în hăţişul avatarurilor pe care care trăiește în creația blagiană.
diferitele identităţi le-a avut de-a lungul anilor. Ca Poetul, un soi de Demiurg, concurând cu
un colecționar de exuvii, Lucian Blaga păstrează Dumnezeu însuși, se interoghează și rămâne pe
toate aceste identităţi care devin adevărate pânza umbrelor care îi interzice să ajungă la sinele
personaje, toate fiind variante ale unei ființe lucrurilor, căci în relaţie cu Absolutul toată esența
complicate. Într-un sens de adâncime, romanul cuvintelor se vădește a fi în van. Chiar dacă cerul
devoalează un spirit goetheean, ardent, refugiat în întreg ar fi de pergament - se spune într-un text
turnul de fildeș al ideilor sale și preocupat de o poematic armean - dacă toţi copacii ar fi pene, dacă
cunoaștere aproape nepământeană. toate mările ar fi de cerneală şi chiar dacă toţi
Lumea logosului, pentru Blaga, este lumea locuitorii pământului ar fi scribi, şi-ar scrie zi şi
suferinţei, a timpului măsurat. Pentru el, ca şi pentru noapte, ei tot n-ar putea să descrie vreodată măreţia
Hölderlin, cuvântul este primejdios, căci ascunde în şi splendoarea creatorului lumii. Preferința pentru
el suferința şi stârnește spaima ființei. Dupa luarea tăcere este, pe această pânză artistică, o opțiune sine
în stăpânire a cuvintelor, predispoziția spre tăcere îi qua non. Tensiunea dintre tăcere și rostire, ivită mai
va însoți, asemenea unei umbre, întreaga viață, întâi la simboliștii francezi, ajunge în literatura
dizolvându-se în introspecție, pecete esențială a română, în forma pe care o înfățișează Lucian
38
Lucian Blaga, Hronicul şi
cântecul vârstelor, Bucureşti, Editura
Tineretului, 1965.
nr.3, anul 2020
Blaga. Tăcerea înseamnă, în fond, revolta celui care necreatului, ci devine Orfeu în căutarea izvorului de
consideră cuvântul, o stare captivă o „închisoare” a frumuseţi. Similar tăcerii, cuvântul repune în
ființei. Tăcut, însuși universul se înfățișează în drepturi tăcerea primordială, dintre poetul purtător
„corola de minuni a lumii”, în afara rostirilor. Când de cântec și lumea-cântare. Nu o dată, poetul își
totuși apare, cuvântul se revelează șoptit, aproape apleacă urechea spre „a asculta” tăcerea cosmică.
șoptit pe buzele gândirii poetice, atât timp cât trăirea Invitația adresată Penelopei de către Ulise, de a
nemijlocită îl poate substitui. Din bătăile inimii, ca rămâne în sfera necuvântului, înlesnește apariția
şi din vaietul celor care suferă şi se simt suferind, se unei tăceri încercate de sonorități tainice: „Să stăm
întrupează abia mai târziu: „Cuvintele sunt lacrimile în necuvânt și fără de amintire/ și, ca de sub
celor care ar fi voit aşa de mult să plângă şi n-au pământ,/ s-auzi în ce tăcere/ cu zumzete de roi,/
putut./ Amare foarte sunt toate cuvintele,/ de aceea frumusețea și moartea lucrează pentru noi.”(Ulise)
lăsaţi-mă să umblu mut printre voi,/ să vă ies în cale În această perspectivă orfică, poetul se ivește din
cu ochii închişi”39 (Către cititori). Muţeniei de la spatele umbrei și se înființează în lumea–cântare,
vârsta de aur a copilăriei, pe care copilul, pe atunci, revelându-se astfel pe sine. Totul se preschimbă
Lucian, nu voia s-o părăsească, îi corespunde într-o muzică a ideilor menite să înduioșeze
muțenia poetului care a gustat din amărăciunea sufletele împietrite ale Hadesului existențial „Nici o
cuvintelor. Poetul are menirea de a întinde o punte suferință nu-i așa de mare/ să nu se preschimbe-n
magică dinspre universul tăcerii spre cel al rostirii. cântare.” Pe urmele misterului blagian se vede o
Statutul său în poetica nou răspândită a tăcerii, este mişcare ascunsă a eului care se autocontemplă; el
unul superior. Bunăoară, în poemul Biografie încearcă, prin procesul de poetizare, conţinând in
vorbește despre cuvintele stinse-n gură, rămase nuce acel nescio quid, să pătrundă fenomenul
nerostite, în locul cărora caută „vibrații fără originar pe căi semănând cu cele pe care Mefisto le
cuvânt”. Tălmăcite în versurile poetului, aceste prezenta ca punţi spre mume. L-a urmărit toată
chipuri tăcute ale veșniciei depășesc rostirea și se viaţa, obsesiv, această persecuţie adâncă a muţeniei,
statornicesc sanctuarul ființei. ca un însemn emblematic al pelerinului purtător de
Tăcerea – spune Blaga într-o cugetare – e mister. În acelaşi timp, tăcerea e simbolul ostentativ
umbra unui cuvânt. Între a tăcea sub semnul al încercării, al instinctelor naturii de a se reîntoarce
misterului şi a tăcea sub semnul conştiinţei se în starea primordială, refuzul acceptării de a lua chip
desfăşoară drama poetică blagiană. Punerea în distinct, omenesc.
decantare a misterelor, decantarea semnelor Lumea, ca organizare stihială a materiei ca
criptografice revin iniţiatului. Poetul devine un și rămânerea în mister şi incognoscibil ca
iniţiat posedat, luând în posesie lumea odată cu solidaritate cu elementele, se converteşte în
revelarea semnelor şi tâlcurilor. Dar în aceste autentice valori lirice: „Dar mi-aduc aminte de
revelaţii nu întâlneşte un spaţiu protectiv, vremea când încă nu eram,/ ca de-o copilărie
dimpotrivă, descoperă marele plânset al vieţii, al depărtată,/ şi-mi pare aşa de rău că n-am rămas în
ivirii în lumină. Tainele se lasă cu greu descifrate ţara fără de nume./ Şi iarăşi îmi zic: nici o larmă nu
astfel încât poetul, strecurat prin revelaţie, în marea fac stelele-n cer./ Da, ar trebui să fiu mulţumit.”
taină a universului, înţelege că trebuie să tacă: (Linişte între lucruri bătrâne) Dincolo de amiaza
„Omule, ţi-aş spune mai mult, dar e-n zadar, – şi- vieții, ciclul mitic al existenței se pregătea să se
afară de aceea stele răsar şi-mi fac semn să tac, şi- închidă. În anul 1945, evocând în Hronicul și
mi fac semn să tac”. (Taina iniţiatului) Iniţiatul este cântecul vârstelor, tăcerea ce îi învăluise primii
un mare tragedian, convins că a spune „mai mult” patru ani de viață, Lucian Blaga anticipa, fără să
cititorilor este „în zadar”, de aceea preferă să tacă, știe, tăcerea adâncă ce îl va întovărăși constant, de
refuzând să facă auzit marele plâns al fiinţei, sensul la sfârșitul anului 1948 până la intrarea în neființă.
trist al întregului univers. Așadar, poetul foloseşte De la tăcere, urcă o treaptă spre cuvânt, încă una
cuvintele în starea lor de „graţie”, el redă limbajului spre cântec, până ajunge pe cea mai înaltă treaptă,
o funcţie recuperatoare a sensurilor pierdute. cea a confesiunii. Omul a cărui viață se topește în
Adoptând tăcerea ca atitudine poetică, operă, adună în pânzele corăbiei sale, precum Ulise,
poetul acordă un spațiu privilegiat și tăcerii adieri din multe orizonturi, dar absolut toate îl
muzicale sau tăcerii sonore. Ca un căutător al pietrei conduc spre pământul făgăduinței, spre pământul
filosofale, Blaga nu rămâne în anonimatul vatrei natale. În mod voit, întreaga sa viață poartă
39
Lucian Blaga, Poezii, București,
Editura pentru Literatură, 1966, p. 123.
nr.3, anul 2020
pecetea unei tăceri parcă de dincolo de lume, căci Bibliografie cercetată:

cântecul vieții are un început și, mai apoi, un sfârșit
botezat cu țărână. Tăcerea poetică este și tăcerea 1. Blaga, Lucian, Hronicul şi cântecul
omului Blaga, care, îndrăgostit fiind de Cornelia vârstelor, Bucureşti, Editura
Brediceanu, mărturisea, într-o epistolă trimisă în 8 Tineretului, 1965.
decembrie 1918: „Dacă tu eşti a mea, dacă tu îţi 2. Blaga, Lucian, Corespondență,
dăruieşti eul tău mie, atunci şi eu o să-ţi dăruiesc ţie București, Editura Dacia, 1989.
şi tuturor celorlalţi lucruri frumoase, unice în felul 3. Blaga, Lucian, Poezii, București,
lor... Altfel, crede-mă, aş închide buzele şi aş tăcea Editura pentru Literatură, 1966.
viaţa întreagă, căci nu ar putea vorbi cineva, dacă te- 4. Baconski, A. E., Panorama poeziei
a piedut. Aş tăcea retras în mine, şi nimeni n-ar şti universale, București, Editura
după moartea mea, că am trăit. Un singur izvor am Albatros, 1972, p.34-35.
pentru tot ceea ce fac: Tu!”40 5. Gruia, Basil, Blaga inedit – efigii
Misterioasă ca o patrie biblică, rămâne documentare, vol. II, Cluj-Napoca,
opera acestui poet vizionar, purtător al însemnelor Editura Dacia, 1981.
geniului şi, poate de aceea, ispitit să creeze mituri,
să-şi protejeze Marea Operă cu un sistem de
gândire ce va fi stârnit scepticismul unora şi uimirea
altora dintre merituoşii săi exegeți Lebăda se
întoarce în ținuturile de ceață și lumină ale
necunoscutului etern, lăsând în urma ei, un corn ce
va suna dulce a pace, a liniște, a întrebare, atât timp
cât Cineva... undeva va mai citi un vers de Blaga.
40
Lucian Blaga, Scrisoare către Cornelia
Brediceanu, în volumul Corespondență, București,
Editura Dacia, 1989, p. 230.
nr.3, anul 2020
Motto:
„Exodul din cultură ar duce la abolirea umanităţii.”
(Lucian Blaga)
2.2.CONOTAȚII ALE CONCEPTULUI DE CULTURĂ ÎN

OPERA LUI L. BLAGA
Profesor PĂDURARI VICTORIA
Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”,
s. Sudarca, r-nul Dondușeni, Republica Moldova
cultură, existența se îmbogățește cu cea mai

Lucian Blaga a elaborat o teorie profundă, profundă variantă a sa. Cultura este semnul
multiaspectuală și originală despre cultură și despre vizibil,expresia, figura, trupul acestei variante.
om ca ființă creatoare de cultură, a evidențiat Cultura ține deci mai strâns de definiția omului
specificul etnicului și naționalului în decât conformația sa fizică sau cel puțin tot așa de
cultură,coraportul dintre cultura minoră și cultura strâns.” [16,50]
majoră și dintre cultură și civilizație. Cultura sau Pentru om, cultura, în ansamblul ei,
stilul de viaţă joacă un rol esenţial în medierea reprezintă mediul specific de existenţă. Ea
dialogului dintre mintea omului şi lume. Există o delimitează un domeniu existenţial, caracterizat
interdependenţă, între cultura în care trăieşte un om prin sinteza dintre obiectiv şi subiectiv, dintre real
şi structura contexului său. Rolul culturii este acela şi ideal. În fundamentul cultural al unei societăţi se
de a pune în lumină raţiunile lucrurilor, de a oferi află resortul afectiv şi spiritual ce orientează, adesea
cadrul şi a înlesni cunoaşterea, de a da reperele sau în forme mai puţin vizibile, opţiunile, deciziile şi
criteriile după care să fie judecată realitatea. Cultura comportamentele practice ale oamenilor. Cultura
organizează modul de viaţă al oamenilor conform defineşte astfel sintetic modul uman de existenţă şi
raţiunilor proprii (fie că acestea sunt produsul este simbolul forţei creatoare a omului. Destinul
experienţei, fie al revelaţiei etc.), având scopul de a- omului poate fi descifrat analizând acest imens
i apropia de adevăr. patrimoniu de creaţii spirituale şi tehnice, acumulat
Cultura reprezintă un subiect de mare în decursul veacurilor, în cadre geografice şi sociale
interes pentru toată lumea. De-a lungul timpului diferite, în societăţi având legi, instituţii, tradiţii şi
mulți autori și mulți filosofi au tratat acest subiect. structuri variate.
Se pare ca fiecare are ceva de spus despre cultura Cele mai aple contribuții le aduce filosoful
poporului din care face parte, dar câte lucrari s-au Lucian Blaga în domeniul filosofiei culturii.
scris legate pe această tema, atâtea păreri si opinii s- Constatarea aceasta nu trebuie să diminueze întru
au exprimat. Este normal, oarecum, ca fiecare sa nimic valoarea contribuțiilor sale la teoria
aiba o parere proprie, dar în acelasi timp, este cunoasterii, tot atât de importante. Accentul aici e
impresionant. Cultura reprezintă un subiect extrem pe amploare. Vom întâlni și în Trilogia Culturii
de amplu, care va fi abordat și de acum înainte de același spirit de sever control al concepțiilor și
mulți filosofi. Personal, sunt impresionată de câte punctelor de vedere anterior formulate de alții, și
scrieri am gasit legate de acest subiect si despre mereu noi idei având prospețimea ineditului. Dacă
faptul că, aproape fiecare autor are ceva de spus totuși insistăm mai mult asupra acestei trilogii,
legat de cultură și chiar dacă nu are un volum scris Trilogia Culturii, e pentru că aceasta răspunde mai
numai pe aceasta tema, în mod sigur, în una din mult scopului inițial al acestei cercetări: de a
scrierile lui a aminitit ceva despre tema noastră. analiza cât mai profund ideile de filosofie a culturii
Sunt extrem de impresionata de acest maxim interes a acestui mare filosof român.
care exista dintotdeauna și se menține la fel de Faţă de toate aceste realităţi, de o varietate
puternic odată cu trecerea timpului, întâlnit și la deconcertantă în ordinea vieţii umane, în care se
autorii clasici, dar si la cei contemporani. O definițe îmbină aspectul instrumental şi cel simbolic,
a culturii ne-o oferă Lucian Blaga, cel care a fost filosofia culturii are statutul metateoretic de
preocupat tot timpul de cultuă. El spune că: „Prin disciplină integratoare în raport cu abordările
nr.3, anul 2020
specializate, ce vizează domenii particulare ale hermeneutica. Toate aceste discipline s-au
valorilor şi creaţiei umane (ştiinţa, arta, religia etc.). intersectat şi s-au conjugat întrucât ele analizau câte
Filosofia culturii s-a cristalizat în a doua un aspect al unei realităţi unitare: lumea omului,
jumătate a secolului al XIX-lea şi a distinctă de natură. Astfel, se constituie demersuri
dobândit un loc central în tabloul disciplinelor teoretice care vizau elaborarea unei ontologii a
filosofice şi umanului. Dar care este esenţa realităţii sociale, a
socio-umane la începutul secolului XX. existenţei umane privite în datele sale definitorii?
Epoca modernă, prin formele ei noi de producţie şi Activitatea umană, care se concretizează în creaţia
organizare socială, prin dinamismul creaţiei de valori. Aşadar, lumea omului este alcătuită din
culturale (ştiinţifice şi artistice, în primul rând), dar valori create de om, prin care el îşi satisface diverse
şi prin noile mijloace de comunicare şi nevoi şi aspiraţii. Cultura este un sistem de valori –
difuzare a valorilor, a impus o idee fundamentală: iată un alt loc comun al teoriilor. Autonomizarea
omul treptată a câmpurilor de creaţie culturală în epoca
trăieşte într-un univers creat de el însuşi, modernă a produs şi „teoria” acestor forme de
care este în esenţă un univers simbolic, o lume de creaţie, privite în varietatea şi unitatea lor.
forme Analiza culturii devine o preocupare
şi limbaje prin care omul îşi traduce dominantă pe măsură ce interesul gândirii teoretice
experienţa practică şi cognitivă, prelucrează trece de la marile construcţii filosofice tradiţionale,
informaţia şi de la ontologia generală (a naturii), la
elaborează proiecte de acţiune. Cum să ontologia socială (cercetarea realităţii
numim acest univers şi aceste activităţi definitorii istorice şi sociale) şi apoi la ontologia culturii. Dacă
pentru în
condiţia umană: societate, mediu social, lumea omului cultura reprezintă nucleul
natură umanizată, raţionalitate, mediu tehnic, de concentraţie şi esenţialitate, atunci „chipul”
gândire omului
simbolică? Un singur termen a fost găsit trebuie căutat în această lume a creaţiilor
pentru a defini sintetic acest univers: cultura. sale. Dacă o dată cu omul şi „lumea” sa culturală
Totodată, ultimele două secole au produs o apare ceva nou în lume”, cum spune L.Blaga, o
schimbare fundamentală în mediul de viaţă al realitate ontologică nouă prin care „existenţa se
umanităţii, prin extinderea civilizaţiei de tip îmbogăţeşte cu cea mai profundă variantă a sa”,
industrial, care a dus la instaurarea unor noi moduri atunci în universul culturii putem descoperi
de viaţă, la impunerea unor noi forme de gândire, de manifestările şi tensiunile caracteristice
expresie şi de creaţie. Acestea au solicitat noi ale existenţei umane.
abordări teoretice şi ştiinţifice. Astfel, filosofia Revenind la ideea pe care o urmărim, din
culturii, ca disciplină ce studiază ansamblul suita acestor reducţii rezultă că ontologia culturii ne
creaţiilor prin care omul îşi construieşte un mediu poate oferi „cheia” pentru a descifra ontologia
specific de existenţă, s-a constituit sub influenţa umanului. De câte ori ne formulăm întrebarea ce
acestor noi experienţe sociale şi spirituale. este omul, ca formă specifică de existenţă, vom
Pentru abordarea acestor fenomene şi porni acum investigaţia din perimetrul axiologic
concepte a apărut o disciplină cu vocaţie privilegiat al ontologiei culturii. Această concluzie
integratoare – filosofia culturii. În ceea ce priveşte rezumă demersurile explicative şi comprehensive
analiza universului social şi uman, gândirea ale ştiinţei şi filosofiei din timpurile noastre,
teoretică a trecut de la disciplinele tradiţionale – reflecţiile acumulate din examenul aplicat condiţiei
filosofia istoriei, filosofia artei, filosofia religiei şi umane şi istoriei sale: „O ontologie a istoriei este,
filosofia socială – la cele specializate şi elaborate în realitate, o ontologie a culturii”, conchide
după exigenţele demersului ştiinţific modern, George Uscățescu.[12,74]
precum economia politică, sociologia, etnologia şi Dacă omul se raportează la lume numai din
antropologia culturală, consolidate în decursul perspectiva valorilor sale – pe care le-a produs, care
secolului al XIX-lea. Filosofia culturii este o îl exprimă şi pe temeiul cărora îşi desfăşoară
disciplină filosofică de sinteză, aflată la intersecţia existenţa specifică, în toate dimensiunile ei – atunci
acestor discipline şi ştiinţe socio-umane; ea s-a e evident că ontologia umanului nu poate fi decât
cristalizat la sfârşitul secolului al XIX-lea, paralel una „axiocentrică”, înţelegând prin aceasta că îşi are
cu întemeierea altor discipline, precum filosofia pivotul în ontologia culturii, fără a se reduce la ea.
valorilor (axiologia), filosofia limbajului, Filosofia culturii se intersectează cu o serie de
nr.3, anul 2020
discipline care studiază fenomenul cultural din cele mai importante realizări ştiinţifice ale
perspective particulare sau cu metodologii timpurilor moderne a fost recunoaşterea existenţei
specifice: sociologia şi psihologia culturii, teoria culturii”. [21,72]
valorilor, teoria comunicării, disciplinele etnologice Conceptul de cultură a început să fie utilizat
şi atropologice, filosofia limbajului, semiotica etc. tot mai frecvent în decursul secolului al XIX-lea,
Faţă de toate acestea, filosofia culturii odată cu formarea noilor discipline sociale. El a fost
aduce o perspectivă integratoare şi de ordin asociat cu cel de civilizaţie, impus încă din secolul
filosofic. Filosofia culturii are ca obiect central al XVIII-lea, pentru a semnifica progresul
determinarea sensurilor care sunt ataşate ideii de cunoaşterii şi al societăţii pe baza extinderii gândirii
cultură, analiza structurii morfologice a culturii şi a raţionale şi a mijloacelor tehnice de ameliorare a
raporturilor dintre formele de creaţie culturală. Ea condiţiei umane. Opoziţia dintre „civilizaţie”
investighează un câmp problematic amplu, care s-a (semnificând progresul uman) şi „barbarie”
constituit prin diverse abordări teoretice şi în care se (semnificând faza medievală sau fazele primare ale
pot trasa câteva dominante: istoriei umane) a funcţionat în epoca Luminilor ca o
Raportul dintre cultură şi natură, polaritate fundamentală, însoţită de polaritatea
semnificaţiile culturii pentru existenţa omului; modern/arhaic, sau modern/premodern.
Analiza creaţiilor umane din Specializarea semantică a celor doi termeni s-a
perspectiva axiologică, adică din perspectiva valorii produs după perioada romantismului, când au fost
pe care le-o acordă indivizii şi societăţile; descoperite literaturile populare,
Raportul dintre cultură şi civilizaţie, folclorul, elementele de cultură aparţinând
dintre înfăptuirile materiale, instrumentale şi civilizaţiilor rurale.
creaţiile de ordin spiritual; Gândirea filosofică a dezvăluit faptul că
Evoluţia istorică a tipurilor de culturii, structura, conţinutul şi funcţiile culturii sunt
raportul dintre schimbarea socială şi schimbările din determinate obiectiv, prin complicate mecanisme
sfera culturii, tensiunea dintre tradiţie şi inovaţie; mijlocitoare, de interacţiunile ei cu sistemul social
Raportul dintre unitate şi diversitate în global, cu principalele domenii ale vieţii sociale.
câmpul culturii, dintre diversele tipuri de identităţi Cultura nu este un adaus facultativ la condiţiile
(etnice, naţionale, sociale etc) şi formele de materiale, un lux sau o podoabă accesorie, ci o
universalizare istorică; latură indispensabilă a existenţei umane, un sistem
Analiza culturilor ca sisteme integrate de creaţii care răspund unor cerinţe existenţiale
de valori şi forme de expresie, între care se concrete. Nu poate fi imaginată o societate umană
manifestă solidarităţi şi corespondenţe ce pot defini care să nu dispună de un minim „echipament
anumite configuraţii culturale distincte (epoci, cultural” pentru înţelegerea şi transformarea
stiluri, curente culturale etc.). mediului; o societate nu-şi poate epuiza energiile
Problema fundamentală a filosofiei exclusiv în sfera producţiei de bunuri de consum, ea
culturii priveşte definiţa culturii. Filosofia culturii s- nu poate supravieţui fără a produce cultură, adică
a născut în jurul a două concepte fundamentale: fără a fi suportul unor creaţii acumulate şi
valoare şi stil. Primul concept vizează semnificaţiile sedimentate istoric care să-i asigure continuitatea
pe care le au creaţiile umane într-un context dat, iar eforturilor de umanizare a naturii, de perfecţionare
al doilea - unitatea formelor de gândire şi de a relaţiilor sociale, de dezvoltare a personalităţii
expresie. Ulterior, la acestea s-au adăugat şi alte umane.
concepte şi realităţi studiate: forme simbolice, Tot aici ar trebui amintit şi faptul că prin
limbaje, forme de comunicare, sens, semnificaţie, cultură se modelează personalitatea umană, întrucât
interpretare etc. Noţiunea de cultură este ea însăşi cultura tezaurizează şi transmite modele
un produs al întâlnirilor practice dintre culturile comportamentale, atitudini omologate social, reacţii
particulare, rezultatul cunoaşterii reciproce şi al dobândite şi învăţate, întregul „corp” istoric al
interdependenţelor dintre societăţi, fenomen care, omului ca fiinţă socială. Cultura tezaurizează
fără a lipsi în stadiile anterioare, s-a amplificat în experienţa socială şi cognitivă, deţine formele în
epoca modernă şi contemporană. „De-a lungul care se exprimă conştiinţa de sine a unei societăţi,
întregii sale istorii, omul a fost doar vag conştient elaborează şi întreţine mecanismele prin care se
de existenţa culturii şi chiar acest grad de conştiinţă afirmă creaţia umană.
l-a datorat numai contrastelor dintre obiceiurile
propriei societăţi şi obiceiurile societăţii cu care s- Concluzie: Cultura este privită ca rezultat
a întâmplat să intre în contact... Astfel că una dintre al efortului de cunoaștere al omului, de transformare
nr.3, anul 2020
a naturii și de creație, cu rezultatele sale eficiente de 2. BLAGA L. Trilogia Culturii ,vol 9

a fi realizat un spirit cultivat, de a-l fi deprins cu o ,Bucuresti,Editura Minerva, 1985.
cultură estetică, religioasă, etc. Cultura este deci 3. BLAGA L. Trilogia Valorilor,vol
privită ca efort de cunoaștere care are o eficiență în 10,București,Editura Minerva, 1987.
comportamentul, în stările atitudinale, în modul de 4. BLAGA L. Mitologia
organizare a vieții fiecărui individ. Omul cult este culturii,București, Editura Humanitas,
apt să-și organizeze relațiile interumane pe baza 1994.
unui sistem de valori acceptat de comunitate și 5. DRIMBA O. Filosofia lui Blaga,
integrat în tot ceea ce întreprinde individul. București, Editura Excelsior-Multi
Cultura se referă la idealul de viață al omului care Press, 1994.
nu se limitează la viața intelectuală, ci înseamnă
înflorirea persoanei în întregul său. Omul cult are un
ideal de viață spirituală care înseamnă deopotrivă o
viață intelectuală intensă, o viață socială angajantă,
militantă pentru instaurarea unor valori culturale și
morale, care să aibă ca rezultat armonizarea
intereselor oamenilor și realizarea solidarității lor în
direcția promovării progresului general al
comunității.
Bibliografie
1. BLAGA L. Geneza metaforei si sensul
culturii, Mitologia culturii (III), Editura
Humanitas, 1994.
nr.3, anul 2020
Motto : ,,Eu este un altul ”- Arthur Rimbaud
2.3. EMINESCU ŞI BLAGA. DE LA IDENTITATE ȘI

ALTERITATE CULTURALĂ LA IDENTITATE ȘI ALTERITATE
INTERIOARĂ
Profesor DEACU MARIANA
Colegiul Naţional Pedagogic, Constanţa
unei substanțe spirituale.Cultura română este o

Identitatea în spațiul culturii rezultă din cultură a memoriei, care presupune atât
eternitatea valorilor românești , unele dintre ele raționalitatea vieții culturale, cât și inconștientul
având caracter universal în timp ce alteritatea arhetipal al acestei culturi.
culturală reprezintă întâlnirea și acceptarea celuilalt. Prin urmare, criteriul psihologic al
Pot fi remarcate două criterii de determinare a identității culturale presupune o identitate a-
identității, după cum remarcă Derek Parfit41 și corporală, care se formează pe experiența pe care o
anume un criteriu fizic și un criteriu psihologic. Un avem cu alteritatea, cu ceea ce este dincolo de noi.
criteriu fizic al identității culturii române este Identitatea unei culturi, ca și cea a unei persoane, se
reprezentat de continuitatea spațio-temporală a validează numai prin raportare la diferit.
acestei culturi, pe care o putem stabili prin repere Pe de altă parte, înainte de a discuta despre
stabile date de valori . Insă, pentru a înțelege alteritatea culturii române, trebuie puse în discuție
identitatea culturii române trebuie să inventariem rosturile alterității. Alteritatea este o categorie
toate momentele esențiale ale acesteia. La început a filozofică prin care este posibilă trecerea de la Unu
fost cultura nescrisă, întrupată în folclor.Câteva la Multiplu. Identitatea și alteritatea reprezintă o
piese de rezistență, precum Miorița sau Meșterul dualitate metafizică fundamentală. Spațiul culturii
Manole, individualizează cultura română motivând române nu a fost niciodată străin de alteritate. Acest
identitatea acesteia care s-a menținut secole de-a spațiu, care a reprezentat latinitatea nord-dunăreană,
rândul. Cultura scrisă a adus ceva nou în identitatea a fost înconjurat de elemente străine și a fost nevoit
fizică a culturii române, de la Dimitrie Cantemir ca, timp de secole, să accepte inserția celorlalți.
până la sistemele filozofice ale lui Lucian Blaga și Aceasta s-a realizat prin conviețuire şi îmțelegere și
Constantin Noica.De asemenea prin creația lui poate fi considerat un exemplu de acceptare și de
Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Nichita Stănescu, recunoaștere a alterității. Deși a vrut mereu să își
Marin Sorescu, cultura scrisă a depășit spațiul păstreze identitatea, cultura română nu a respins
național și s-a raportat la cel universal adică la niciodată relațiile cu celelalte culturi. Ea s-a
alteritatea care se află dincolo de îmbogățit permanent și a crescut în timp atât datorită
identitate.Identitatea fizică a culturii române devine dezvoltării ei interne firești, cât și capacității de a
una de excepție prin capodoperele lui Constantin asimila și de a filtra, în registru propriu, elemente
Brâncuși, prin muzica lui George Enescu, prin opera culturale străine. Mai mult decât atât, chiar dacă au
științifică a lui Mircea Eliade, prin scrierile lui Emil existat condiții vitrege pentru creația autentică, ea a
Cioran, prin invențiile lui Henri Coandă. Acestea fost asigurată atât din interiorul României, cât și de
pot fi considerate reperele cele mai potrivite care fac românii care au trăit în străinătate. Exilul românesc
trecere de la național la universal, cele care împacă după cel de-al doilea război mondial a contribuit
identitatea cu alteritatea. substanțial prin Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen
Celălalt criteriu al identității culturii Ionescu la creșterea valorică a culturii românești și
române, cel psihologic, presupune continuitatea la intrarea acesteia în universalitate. Astăzi, cultura
41
Derek Parfit , Reasons and Persons ,
Claredon Press, Oxford 1984, în Secolul XXI, Nr. 1-7/
2002, p. 32
nr.3, anul 2020
română trece, ca toate culturile lumii, printr-un Astfel, în acest context, propoziția lui
proces de criză care se datorează confruntării tot mai Arthur Rimbaud ,, Eu este un altul” domină opera
pregnante cu restul lumii. Această confruntare este eminesciană. Dualitatea eului eminescian, o
una valorică, ceea ce presupune concurența, ieșirea dualitate comună poeziei postromantice, se observă
din izolare, adaptarea la cerințele globalizării. în complexul orfic în care se integrează trăirea
Globalizarea va produce tot mai mult relativism labirintului. Cel care conștientiza că ,,viața este
cultural și va adânci, probabil, criza culturilor așadar o antiteză ” trăia în același timp melancolia
naționale, depersonalizarea acestora. unității : ,, Antiteza dintre om și natură a decis. Și
În ceea ce privește subiectivitatea creatoare, noi suntem natură. Să restabilim unitatea” .
identitatatea și alteritatea pot fi dezbătute prin Oda ( în metru antic) este una din poeziile
raportare tot la o criză, la un fenomen cunoscut în de sinteză eminesciană, care cuprinde, la nivel
critica și hermeneutica literară sub numele de ,, criza ontologic și la cel al limbajului o proiecție a
identității” care se presupune că ar sta la baza labirintului interior, a dualității trăirii orfice a eului.
,,sentimentului alienării” prezent în unele opere Se observă la Eminescu pe de-o parte dorul unității
poetice, in special în cea eminesciană și blagiană. , al armoniei (,, Căci menirea vieții mele / E pe mine
să mă caut”) iar pe de altă parte teroarea existenței,
În studiul critic ,, Identitate și alteritate. a labirintului , a amenințării.
Eminescu și Blaga”, exegetul Rodica Marian42 În acest context, l-am putea menţiona pe
problematizează cele două sensuri distincte ale Gaston Bachelard43 care nota că ,, ființa în labirint
alterității : ,, o alteritate interioară, în care alterul este subiect și totodată obiect , conglomerate în
este coexistent eu-lui și o altă alteritate, tot ființa pierdută”. Ființa există și la Eminescu în Odă
neconflictuală, în care eul își regăsește alterul într-o căci poezia este o proiecție, ca viziune și expresie a
dimensiune a profunzimilor sufletului”. Autoarea labirintului. Oda își manifestă sensul labirintic
descoperă ideea unei alterități construite nu în printr-un vast oximoron .Labirintul interior se
registrul opoziției - în care, prin reducerea lui tu la exprimă textual printr-o serie de sintagme
un acela are loc asimilarea unuia de către celălalt, oximoronice ,, să-nvăț-a muri”, ,, suferință tu,
fără păstrarea individualității sau identității proprii dureros de dulce”, ,,voluptatea morții”, ,,jalnic
a celui asimilat - ci în cel al identității între eu și tu, ard”, ,,nepăsare tristă”, ,,să pot muri liniștit”.
înțeles ca un alter în care are loc păstrarea Asemenea Ioanei Em. Petrescu, pentru care Oda
individualității fiecăruia în parte, aceasta fiind este ,, o odă a Ființei ” ,Edgar Papu o consideră
aşadar o soluție fructuoasă pentru explicarea ,,cea mai înaltă distilare către esența ființei ”. Oda
subiectivității creatoare de poezie/ artă. În acest nou este din toate punctele de vedere o poezie a
sens pe care îl circumscrie autoarea, alteritatatea nu reintegrării în Ființă. Suferința ,,dureros de dulce”
se opune subiectivității absolute, ci vine în apare în momentul sesizării Celuilalt , prin Eros.
prelungirea acesteia, mai precis ea ține de ipostazele Ochii turburători , dincolo de imaginea din exterior,
eului creator și de relația lui cu universul creat în există în sine, sunt cei văzuți în oglindă, realitate a
textul poetic. Rodica Marian se distanțează critic de relației Eu-Celălalt. Se observă, de altfel, în versul
acele exegeze literare bazate pe psihanaliza ,,Piară-mi ochii turburători din cale” poziția
freudiană, care a sesizat scindările patologice ale sintactică a pronumelui de perosana întâi lângă verb,
eului empiric, scindări ce ar distruge unitatea dar determinând gramatical substantivul ,,ochii”.
conștiinței, determinând apariția unei multiplicități Eminescu a căutat deseori în limbă această sintaxă
de euri lipsite de coerență și unitate. În această a echivocului, care exprimă atât ambiguitatea
ordine de idei, în plan textual, Rodica Marian propriului eu, cât și dorința unității. Implicarea lui
argumentează că fenomenul alterilor imprimă eu în oglindă este observabilă și în cuprinderea
textelor poetice o ,,semantică complexă” , în care semnificativă a lui Nesus, Hercule și Pasărea
revelația poetică respinge sentimentul tragismului și Phoenix căci Eminescu se întoarce spre figurile unei
a sfâșierii. Acest lucru se realizează, în textul poetic, mitologii personale.Poetul se vede în actul
prin apariția mai multor ipostaze ale eului creator, metamorfozei labirintice, adresându-se unui ,,tu” ca
înțelese ca alteri ai eului liric. lector subiectiv dar consacrat astfel obiectiv : ,,
Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus/ Ori ca Hercul
42
Rodica Marian , Identitate și alteritate
în lirica lui Lucian Blaga, ROCSIR- Revista
43
Gaston Bachelard, Pămânrul şi reveriile
odihnei, Ed. Univers, Bucureşti, 1998, p. 173
Română de Studii Culturale, nr 1/ 2006 , p. 16
nr.3, anul 2020
înveninat de haina-i” Este un tu transpus în reprezentativ și prag liric absolut al creației

persoana a treia, prin Nesus, Hercule și apoi prin blagiene, s-au scris multe exegeze, analizându-se
Pasărea Phoenix : Pot sa mai re'nviu luminos din el semantica negațiilor, precum și antiteza celor două
ca / Pasărea Phoenix? ”. Astfel , eu-tu-el devin lumini: lumina mea versus lumina altora tradusă în
corespondente, sunt imagini oglindite ale dorului de cadrul relației identitate versus alteritate. Această
ființare. Simbolul Păsării Phoenix, cea existentă în relație a fost explicată prin conceptele sistemului
sine, sieși sursă a regenerării prin moarte este, ca filozofic blagian congruiente temei cunoașterii
simbol al eului eminescian, atât o revelație a descrisă prin metaforele revelatorii lumina mea /
identității cât și a alterității. lumina altora care sugerează cele două tipuri de
Tema poeziei este expusă de la primul vers, cunoaștere specifice aparatului filozofic dar și eului
iar relația reversibilă început-sfârșit, în planul liric blagian. Astfel, se plasează în opoziție
existențial coincide cu relația început-sfârșit la atitudinea poetică de potențare a marilor taine ale
nivelul limbajului. De la ,,Nu credeam să-nvăț a Universului – cunoașterea luciferică ( eu cu lumina
muri vreodată” se ajunge la ,, Ca să mor liniștit, pe mea sporesc a lumii taină ) cu intenția altora de
mine / Mie redă-mă. Pronumele personal de descifrare a misterului – cunoașterea paradisiacă (
persoana întâi este în întregime declinat, la toate Lumina altora / sugrumă vraja nepătrunsului
cazurile, ceea ce are semnificația absolutizării eului, ascuns) . Se conturează astfel două modalități de
cuprins și lingvistic în metamorfoză. cunoaștere a lumii care aparțin aceluiași eu poetic
scindat : una rece, rațională și precisă pe care Blaga
Dar sensul metamorfozei este vizibil în o numește cunoașterea paradisiacă și una ,, mistică
gradarea cu sens inițiatic a elementelor din grupul ” ( așa cum o numea și Călinescu ) pe care Blaga
nominal, unde, precum în grupul verbal, se află o numește ,, cunoaștere luciferică ”.
obsesiva persoană întâi : manta-mi, ochii mei, cale- La fel de evident ca la Eminescu,
mi, suferință, voluptatea morții, propriu vis, fenomenul relației identitate-alteritate apare în lirica
nepăsare tristă. Cercul ritualic este recognoscibil și blagiană ca o coexistență perpetuă, un fel de osmoză
în trecerea de la un eu inclus în formele verbale antinomică rezolvabilă prin transfigurare poetică :
începând cu ,, nu credeam” până la exorcizarea din plurivocitatea eului creator, cu o implicită
finalul poeziei : Ca să pot muri liniștit pe mine / Mie cuprindere a lui tu și el , dar și a unor euri simultane,
redă-mă. Se ajunge de la un eu ascuns la un eu răstoarnă ecuația aparent net antitetică ( lumina mea
aparent exteriorizat, când, de fapt, el exprimă vs lumina altora ) din poemul program ,, Eu nu
sensul profunzimii : pe mine, mie , mă . În ultimul strivesc corola de minuni a lumii”. Aceeași
vers se resoarbe sensul inițiatic al versului cu care transfigurare este surprinsă în poemul numit
începe poezia. În confruntarea dintre persoanele sugestiv ,, Liniște”: Atâta liniște-i în jur de-mi pare
întâi, a doua și a treia din text, se observă alteritatea că aud/ cum se izbesc de geamuri razele de lună. //
ca dorință de revenire către sine, către identitate. În piept mi s-a trezit un glas străin/ și-un cântec
Oare eu, tu, el nu e totuna ? ( Mihai Eminescu) . cântă-n mine un dor, ce nu-i al meu / Atâta liniște-i
Tulburătorul text al Odei cuprinde atât eşecul , cât în jur de-mi pare că aud/ cum se izbesc de geamuri
şi neîncetatata interogaţie şi dorinţa revenirii la razele de lună / O, cine știe- suflete-n ce piept îți vei
starea originară, de la Multiplu la Unu, la Fiinţă. cânta/ și tu odată peste veacuri/ pe coarde dulci de
Precum Eminescu, Lucian Blaga nu este liniște, / pe harfă de-ntuneric –dorul sugrumat.
cutremurat de grija exacerbată și pozitivă a Nicio perplexitate ori durere nu însoțește irumperea
integrității personalității. Dezinvoltura cu care în pieptul poetului a unui glas străin, de care în
circulă diseminarea eu-lui în gândirea blagiană niciun caz nu se simte amenințat. Dimpotrivă,
apare în majoritatea textelor. această revelație pare provocată, protejată de o
În creația celor doi mari poeți adesea nu atmosferă de împăcare, de o liniște fără seamăn. Din
există limite tranșante între eu și non-eu și, de acest adânc de liniște, în care eul se retrage, prielnic,
asemenea, nu apare înghețul tragic în fața scindării în sine, apare alter-ul, care nu este posibil să-i pară
trupului de suflet. Așadar cei doi mari poeți resimt străin eului locutor, adică conștiinței celui care
nonconflictal relația dintre identitate și alteritate. În vorbește. Sfârșitul oarecum retoric al poemului
expresionism scindarea formativă a eului este proiectează sufletul alter-ului într-un viitor
promovată programatic, iar eul expresionist blagian îndepărtat, reînviind într-un cântec al unui alt piept,
este un eu scindat care își valorizează multiplicitatea în aceleași condiții necesare, ,,pe coarde dulci de
manifestărilor. Despre poezia ,,Eu nu strivesc liniște”. Oricât de numeroase și răspândite ar fi
corola de minuni a lumii”, considerată eșantion utilizările ori chiar prezențele persoanei întâi în
nr.3, anul 2020
versurile blagiene, nu este prea greu de constatat că MARIAN, RODICA, Identitate și alteritate
ele acoperă în esență o alteritate și, în aparență, o în lirica lui Lucian Blaga, ROCSIR- Revista
falsă subiectivitate. Criticul Mircea Tomuș44 pune Română de Studii Culturale, nr 1/ 2006
un accent mai special pe fenomenul adesea sesizat PAPU, Edgar, Poezia lui Eminescu, Editura
al disoluției eului liric blagian într-o multitudine de Junimea , Iași , 1979.
ipostaze: ,, Lucian Blaga rezolvă poetic cele mai PARFIT, Derek , Reasons and Persons ,
grave probleme ale omului în univers și în Claredon Press, Oxford 1984, în Secolul XXI, Nr.
eternitate. La el limitele care separă eul de non-eu, 1-7/ 2002 ( Ceea ce credem că suntem) , publicație
subiectul de obiect , sufletul de natură se periodică de sinteză editată de Uniunea scriitorilor
estompează și dispar. Totul devine mister, dar un din România și Fundația Culturală Secolul 21
mister elocvent și revelator, al unei alte lumi, ale PAZ, Octavio „Dubla flacără. Dragoste
unor lumi de adevăruri mitice și magice, grefate pe şi erotism”, Bucureşti, Humanitas, 2003
metafizic, pe absolut. ” PETRESCU, Ioana Em. –
Oare eu, tu, el nu e totuna ? ( Mihai Eminescu. Modele cosmologice și viziune poetică .
Eminescu ) . A fi unul însuși este, totdeuana, a Minerva, București 1978.
ajunge să fii acel altul care suntem și pe care îl TOMUȘ , Mircea , Prefață la ediția Lucian
purtăm în interiorul nostru. ( Octavio Paz). Eu este Blaga. Poezii, Editura pentru Literatură, București,
altul ( Arthur Rimbaud). Aceste străfulgerări se 1968.
regăsesc în modul de gândire poetică prin care se
construiesc multe poeme model ale
weltanschauung-ului eminescian și blagian.
BIBLIOGRAFIE
1. Surse primare
BLAGA, Lucian ,Poezii, Pontica,
Constanța.
BLAGA, Lucian ,Trilogia culturii,
Spațiul mioritic, Humanitas, București 1994.
EMINESCU, Mihai , Poezii. Proză
literară, București, Cartea Românească, 1978.
EMINESCU, Mihai, Fragmentarium, Ed.
Științifică și Enciclopedică, București 1981
2. Surse secundare
BACHELARD,Gaston,Pământul şi
reveriile odihnei, Ed. Univers, Bucureşti, 1998,
HIRGHIDUȘ, Ion, Identitate și alteritate
în spațiul cultural românesc, Analele Universității
,, Constantin Brâncuși, Târgu Jiu, Seria Litere și
Științe sociale, Nr 3/ 2010.
IRUC, Paul, Eminescu și devenirea
poeziei române moderne, Editura Europolis,
Constanța , 2008
MARIAN, Rodica, Identitate și
alteritate: Eminescu și Blaga, Editura Fundației
Culturale Ideea Europeană, București,2005.
Mircea Tomuş, Prefață la ediția Lucian

44
Blaga. Poezii, Editura pentru Literatură,

București, 1968. , p. 97
nr.3, anul 2020
2.4. ,,LAUDĂ SEMINȚELOR CELOR DE FAȚĂ ȘI-N VECI

TUTUROR”
Elevă ZDRAGUȘ VITALIA cl.a-VIIIb-a,
Prof. îndrumător DELEU LUCIA
Liceul Teoretic Ștefănești, s. Ștefănești, r-nul Florești
Copiii, ce reprezintă cu adevărat aceste creștere minunată alături de persoanele dragi

ființe? sufletului nostru. Părinți, profesori care la fel sunt
Noi copiii suntem urmașii părinților noștri. niște persoane importante în dezvoltarea noastră,
Suntem un adevărat rod al mamei și al tatei. Părinții bunicii, surorile, frații și alte persoane importante
noștri au fost la fel copiii ca și noi, doar că ei erau pentru viața noastră. Toate lucrurile frumoase se
mult mai „amestecați” în muncă, dar noi suntem săvârșesc cu ajutorul părinților și al profesorilor.
niște simpli urmași care au nevoie numai de Calitățile pe care noi le punem poseda sunt
telefoane și calculatoare performante. Noi copiii ne foarte multe, iarăși revenind la tema seminței.
dorim prea multe în ziua de azi și credem că totul Sămânța noastră trebuie să fie cea mai lăudată, dar
este posibil, că totul la ce ne gândim este o realitate din păcate nu este. Noi generația care a venit după
care mereu este realizabilă. părinții noștri trebuie să ne dăm prea bine seama că
Dar cu adevărat ce sunt aceste dorințe pe familia joacă rolul cel mai important în viața
care le avem noi copiii un mit sau o realitate? noastră. Sămânța noastră este una plină de egoism
Revenind la realitatea în ziua de azi noi și de cruzime, dar poate că următoarea generație va
suntem doar niște copii răsfățați care își „pun” fi altfel, poate va fi mai iubitoare și mai omenească.
părinții la încercări grele. Nu așa trebuie să decurgă
sămânța lor pe care ei o cresc, o hrănesc, o învață
cele mai frumoase lucruri. Cuvintele urâte sunt o
problemă foarte gravă în societatea noastră de azi.
La fel există prieteni care ne influențează la astfel
de lucruri. Astfel de lucruri nu sunt o cale spre
propria noastră dezvoltare ci mai degrabă mai mult
spre influența lucrurilor urâte asupra noastră.
Mulțumirea față de părinții noștri trebuie să fie unul
dintre lucrurile de bază pe care noi trebuie să o avem
ca valoare principală. Sunt o mie de lucruri pe care
noi le datorăm părinților noștri care mereu se
străduia să ne îndrume spre calea succesului. Noi
mereu trebuie să ținem cont de deciziile lor, de
sfaturile lor și de implicarea părințiilor în viața
noastră. Sămânța noastră din sec. XXI nu este una
premiabilă pentru copilăria, sau chiar și pentru
creșterea noastră. Pentru a avea o generație
înfloritoare trebuie să fim fericiți, cei mai împliniți,
cei mai iubitori copii pentru a avea o copilărie, o
nr.3, anul 2020
Motto:
„Când oceanele se umflă în fiecare zi, ridicându-se unul sau doi metri în matca sa, pentru ca apoi
să cadă din nou în sine, cine ar bănui ca intenția lui reală, tainică este de a se înălța până la Lună"
Lucian Blaga
2.5. ARTA VIEȚII ÎN OPERA LUI BLAGA

Elevă VALERIA ROMAȘCAN,
la Instituția Publică Liceul Teoretic “Ion Creangă” din Soroca, Republica Moldova
Profesor îndrumător: FELICIA VOICU
spirituală, care cernută prin vreme și furtuni, dă mai

apoi naștere talentelor ce toarnă această energie în
Suntem cu toții diferiți prin caracter, opere. De aceea, arta specifică poporului român este
viziuni, principii, sentimente. Ceea ce ne leagă pe autentică, mai deosebită, mai frumoasă, fiindcă
toți este ceea ce ne definește - Timpul. Din primele conține o parte din sufletul universul creator al
clipe ale vieții devenim „ceasornice” cu timpul identității noastre culturale.
definit pentru fiecare, asteptând cu teamă sau, Nicolae Iorga afirma: „Poeziile lui
uneori, cu ardoare, clipa în care vom păși spre Blaga sunt bucăți de suflet, prinse sincer în fiecare
Marea Trecere. clipă și redate de o superioară muzicalitate în
Lucian Blaga e poetul care a denumit versuri care, frânte cum sunt, se mlădie împreună
astfel fenomenul scurgerii vieții. În viziunea sa, cu mișcările sufletești înseși. Această formă elastică
sfârșitul existenței unei ființe pe pământ nu este permite a se reda și cele mai delicate nuanțe ale
decât o transpunere în altă lume, un nou început. cugetării și cele mai fine acte ale simțirii. E și
Viața în sine este un drum, un labirint. Cursul vieții filosofie înăuntru, o melancolică, dar nu
nu poate fi modificat sau contrazis. Însă pe acest deprimantă filosofie, care leagă împreună toate
drum apar persoane care lasă o amprentă, care devin aspectele dinafară ale naturii și, înlăuntru, toate
un exemplu pentru ceilalți și/sau un model intr-ale mișcările prin care și noi îi răspundem.” Blaga este
artei. Fiecare dintre noi devine eroul propriului poetul ce scoate la iveală cele mai frumoase cuvinte
destin. Unii lasă în urmă o amintire demnă, pentru din cele mai adânci tăceri. Fiind conștient de faptul
care sunt păstrați în memorie și sunt elogiați, iar alții de puterea cuvântului. Cuvântul e forța care ne
pur și simplu își trăiesc viața fiind duși de val și înalță și/sau ne coboară, indiferent de câtă putere
cuceresc astfel., avem în clipa când apelăm la el, Lucian Blaga a
Lucian Blaga a conturat tema încadrat cuvântul în cele mai frumoase aspecte, l-a
condiției umane în multe opere remarcabile ale sale, cântat, l-a proslăvit, l-a simțit și l-a durut. Poezia sa
unele din ele fiind „În Marea Trecere”, „Eu nu proaspătă ca roua, veche ca biblia, trainică ca piatra
strivesc corola de minuni a lumii”, „Meșterul și dulce ca patima pătrunde în adâncuri și atinge
Manole”, etc. „Eu nu strivesc corola de minuni a coardele sufletului.
lumii” este o ars poetică, pe planul din față al căreia Blaga este primul poet român notoriu
stă autorul însuși, dezvăluindu-ne două aspecte ale care a reușit să îmbine formele poetice naționale cu
propriului său act de creație. Prin operele sale și cele europene. I-a idolarizat pe Goethe, Kant,
respectiv, prin exemplul său, Blaga a demonstrat că Platon, Hegel, Bergson, etc. Poetul s-a afirmat în
omul se regenerează prin creație. Arta este locul de epoca apariției pe arena literară a expresionismului.
refugiu al sufletului, unde pe lângă faptul că poți fi „Poemele luminii” atestate expresionismului, se
singur cu gândurile tale, mai poți primi plăcere, un caracterizează prin sentimentul absolutului,
soi de catharsis. Creația este balsamul ce tămăduie tulburarea intensă a eului creator, retrăirea autentică
sufletul, iar poporul român s-a născut cu arta creației a fondului mitic primitiv, spiritualizarea peisajului,
dăinuită în interiorul său, pentru ca să-i dea naștere tensiune maximă...
pe parcursul existenței sale. Neamul nostru a Cele mai remarcabile opere ale lui
acumulat de-a lungul istoriei sale o anumită energie Lucian Blaga sunt: „Extaz”, „Eu nu strivesc corola
de minuni a lumii”, „În marea trecere”, „Vei plânge
nr.3, anul 2020
mult sau vei zâmbi?”, „Gorunul”, „Amurg de amănunte perioada cea mai fragedă a vârstei sale -
toamnă”, „Dorul”, „Femeia”, „Eva”, „Biografie”, copilăria. Blaga își amintește cu ardoare de
„Fata Morgana”, „Către cititori”, „Sonata lunii” ... timpurile când a plecat să învețe în altă țară și era
Blaga fiind antagonistul citatului lui Voltaire : „O pus în fața a numeroase încercări- să își facă
mare de cuvinte, într-un pustiu de idei”, a reușit să prieteni, să învețe bine pentru ca să devină mândria
ofere lumii o mulțime de idei spuse în puține părinților și să se formeze ca personalitate. Spiritul
cuvinte: „Cu cuvinte stinse în gură/ am cântat și său încărcat cu un bagaj de valori și cunoștinte îl
mai cânt marea trecere,/ somnul lumii, îngerii de determină să se întoarcă acasă și să se prezinte ca un
ceară”(„Biografie”). Opera de debut a poetului om nou, complet diferit de cel care plecase.
este poezia „Pe țărm” și studiul „ Reflecții asupra Lucian Blaga este autorul unui amplu
intuiției lui Bergson”. Volumele sale: „ În Marea și original sistem filosofic. Ideile sale constituie o
Trecere”, „Poemele luminii”, „Pașii profetului”, operă de artă aparte, dizolvate într-o sinteză
„La cumpăna apelor” și altele sunt adevărate originală. Acestea lasă amprente adânci în sufletele
miracole ce proslăvesc arta, limba, dragostea și alte cititorilor, fiind simțite pe propria piele. Imensitatea
valori primordiale fără de care viața își pierde cursul creației scriitorului constituie un ocean nemărginit
firesc și sensul. plin de lumină, care-l putem numi „Apa vieții”,
Poetul afirma „Dorul este un organ de fiindcă dupa ce parcurgem opera lui Blaga privim
cunoaștere a infinitului”. Poporul român are în lumea cu alți ochi și prețuim cu mai multă ardoare
cuvântul „dor” o afirmație superioară a sufletului viața. El este într-adevăr un om de geniu, asemeni
său. Lucian Blaga a conturat motivul dorului în lui Dante și lui Goethe, despre care se spune că nu
multe din operele sale, una din acestea fiind poezia vor muri atâta timp cât creația lor trăiește.
„Dorul”. Poemul dat, încadrat în curentul În concluzie, vreau să afirm că
expresionist, abordează una din temele majore - neamul românesc e mândru de eroul națiunii sale -
tema iubirii. Sensul dorului este mai mult decât Lucian Blaga. Opera sa e cartea noastră de vizită și
estetic și mai profund decât psihologic, prezența afirmarea că pe acest colț de rai există lucruri sfinte
acestei stări este o consecință a dezintegrării omului și nemuritoare. Nouă nu ne rămâne decât să
din Marele Tot. Cât de paradoxal nu ar fi, dar transmitem mai departe acest tezaur inedit, fiindcă
adevarul este că ne-am născut cu acest sentiment în noi a fost sadită sămânța universului pentru ca să
dăinuit în adâncul sufletului. Și ce nu am face, dorul dăm roade și să înflorim.
în concordanță cu dragostea mereu vor fi florile Creația scriitorului reprezintă o originală
inimii omenești. dovadă a libertăţii de a gândi a neamului nostru.
Blaga s-a afirmat nu numai prin Mesajele educaţionale actuale pe care le transmit
prisma poeziilor, el fiind și dramaturg, filosof, operele sale rămân încă prea puţin studiate şi
traducător. Cea mai profundă piesa de teatru este aplicate.
„Meșterul Manole”, unde Manole apare ca icoană a Lucrările marelui poet rămân o fereastră
durerii și simbol al jertfei pentru creație. Lucian deschisă și reprezintă un interesant material
Blaga conturează conflictul psihologic din interiorul cultural, iar valorile acesteia îndreptăţesc pe deplin
protagonistului care se leagană între dragoste și o abordare complexă întru valorificarea literaturii
eternitate și a dat expresie unei viziuni filosofice naționale.
asupra condiției omului de artă. Jertfa devine o Lucian Blaga afirma „E din neamul mare al
tulburătoare dramă umană, conflictul din conștiința licuricilor – omul: un vierme ce se transformă în
lui Manole se adâncește atunci când soarta o lumină când iubeşte. ”, iar artistul a iubit cu nesaț...
hărăzește pe Mira, iar meșterul contopește cele două
iubiri: pentru soție și pentru biserică. Originalitatea
dramei lui Blaga constă în scopul acestuia de a-și
impune punctul de vedere asupra sensului vieții și
asupra omului cu arta trecută prin vene,
demonstrând că puterea sufletească depășește de
mai multe ori condiția fizică, căci curajul este un
generator spiritual. Prin această piesă, autorul arată
că unele decizii pot să te marcheze pentru toată
viața, fiind mai tragice și mai adânci ca moartea.
În lucrarea autobiografică „Hronicul și
cântecul vârstelor”, scriitorul a descris cu lux de
nr.3, anul 2020
Motto:
„Din muguri amari înfloresc potire grele de nectar”
Lucian Blaga
2.6. LUMINĂ ȘI MIT-ESENȚELE IUBIRII

Elevă BUHA ALEXANDRA-MARIA,
de la Colegiul Național de Informatică „Tudor Vianu” București, România
Profesoară îndrumătoare GEORGESCU DELIA-MONICA
bărbatul este surprins în atelierul său, sub luminile

candelelor ce ar trebui să îi ghideze lucrul, alături de
Atât lumina, cât și fondul mitic sunt macheta mănăstirii și de călugărul Bogumil ( o
fundamente ce țin de natura ființei umane în referință directă la bogomilism). În acea noapte
viziunea blagiană. Pe când ambele îl vor influența întunecată, Manole ar fi în stare să dea tot ce îi stă
pe autorul Poemelor luminii pe tot parcursul artistic, în putere pentru a duce planul la final-se pierde în
întrucât stau la baza întregului său sistem filosofic, numere și măsurători, încearcă să găsească o metodă
ele își găsesc referentul în plan personal, legându-l rațională de a ridica lăcașul. Creația sa îl depășește,
de copilărie și familie. Lumina, fie ea viață, cere de la el imposibilul, iar oricât s-ar împotrivi,
divinitate sau chemare, este unul dintre elementele singura ieșire vizibilă este prin curmarea unei vieți.
la care omul, în special creatorul, se raportează, așa Mai mult, nu știe cine îi oferă această scăpare- să fie
cum meșterul Manole din tragedia omonimă ce are oare Răul, deși de ce ar vrea să ducă la împlinire un
la bază mitul Mănăstirii Argeșului va fi urmărit de simbol al divinului și purității? Să fie în schimb
lumină în timpul construcției bisericii și se va pierde Binele, dar de ce ar cere sacrificiul suprem, o
odată cu ea. Mitul, de altfel prezent în tragedie prin vărsare de sânge? Întrebările sunt cutremurătoare,
inspirația autorului și a personajelor, dar și prin căci pun ființa între două forțe cărora nu li se poate
simpla considerație de la începutul piesei ce o opune, nu le mai poate acuza. Oricine ar fi în spatele
fixează într-un timp mitic românesc, este o acestui mister, îi luminează pașii lui Manole spre
constantă a amintirilor sale din perioada copilăriei. damnare, dar și împlinire a creației.
Hronicul sau cântecul vârstelor este învăluit în Mira este vitalitate, spiritul ce îl ține în
povești, în imagini aflate la limita dintre realitate și viată pe Manole, celălalt destin al său, una dintre
folclor, construite pe fondul lumii satului lumini. Este jumătate din soțul ei, așa cum este și
transilvănean din care provine autorul. Cu anii, biserica, pe care la un moment dat bărbatul nu le mai
Lucian Blaga va fi purtat pe meleaguri noi, urmând poate diferenția: ambele la fel de sfinte, căi de
să studieze la Sibiu, Brașov și Viena, iar identitatea mântuire (Pentru el femeia adusă de peste apă nu e
etnică, mitologică, îl va urma mereu. tocmai totul, dar să zicem jumătate din tot. Cealaltă
Doare lumina, sunetul doare, lumea jumătate este ea). Tragedia inimii sale este că cele
doare, spune Manole după zidirea soției sale sub două nu pot coexista, trebuie să renunțe la cea mai
raze de soare ce dădeau impresia că totul este doar firavă dintre ele pentru a împlini un vis și o poruncă.
un joc de sus. Iubirea lui, viața ei, credința- pe toate Stinge o lumină pentru a naște alta. În viziunea
le-a jertfit glasului ce nu îi dădea pace nici zi nici Mirei, iubirea lor este suficientă pentru o viață
noapte, le-a cuprins în taina bisericii sale, dar mai simplă și îndestulată (Pentru noi lumina cea din colț
ales în cea a sufletului. Dar ce îi rămâne după ce ajunge), deși înțelege că Manole aspiră către o
părăsește lumina? Este o formă fără conținut, lăsată lumină mult prea puternică, mistuitoare. Relația lor
în voia umbrelor, căci odată cu Mira se jertfește și este strânsă, cei doi fiind de nedespărțit, Mira
meșterul; în el nu mai există nimic uman (Manole reprezentând o temelie pe care meșterul se poate
nu mai este. Privește mînile astea sângerate din baza; mai târziu își va fonda întreaga creație pe ea.
senin, sunt ale mele? Manole a plecat. Manole nu Cu toate acestea, se ascunde de soție, prevăzându-i
mai este.). soarta crudă. Nu poate trăi cu gândul că el este
Menirea lui Manole este să construiască călăul propriei iubiri, propriului suflet. Le smulge
biserica, un destin ce se transformă într-o caznă de pe amândouă și le clădește acolo unde umbra cerului
7 ani (De șapte ani pierd credință, pierd ziduri și i-a dictat.
somn). Idealul devine o capcană. În primă instanță,
nr.3, anul 2020
Lumina nu este doar cea care animă știute de fiecare dată când mezinul familiei o cere,
trupurile celor doi, dar și chintesența creației. preferatul său fiind unul ce semăna cu Tinerețe fără
Biserica se va naște din piatră și lumină- Clădiți-mi bătrânețe și viață fără de moarte: voiam iarăși și
lăcaș din lumină și piatră, poruncește unul dintre iarăși s-o aud din gura mamei. De fieștecare dată
zidari. Ea leagă ce este fără de viață și moarte cu un povestea mă tulbura în toată ființa. Autorul își
jurământ de sânge. Mira este clădită între ziduri, proiectează mama în arhaic, considerând-o o ființă
crezând că este doar un joc, punându-și toată primară ce trăiește conform credințelor din folclor
încrederea în meșter. În descrierea cadrului actului și crede în puterile misterioase ale lumii, dar care nu
al patrulea, autorul menționează că pe locul unde se lasă prinsă în visare. Ochii ei, porți ale sufletului,
Mira e de tot acoperită cade un mănunchi de raze, sunt descriși ca fiind mari de basm. Amintirea
sugerând că jertfa nu a fost uitată, ci călăuzită de iubirii pentru mama sa va fi mereu marcată și de
puterea supremă. În același timp, lumina ar putea fi aspectul folcloric care o individualizează de orice
un simbol al iubirii ucise, un far ce va aduce oameni altă persoană din viața sa.
de pretudindeni să vadă lăcașul sacrificiului. Prin el, Spațiul în care se naște și trăiește urmărit
se întocmește un pact: lumina Mirei-viață și iubire- de mitic (Satul era pentru mine o zonă de minunate
devine lumina bisericii-purtătoarea de har divin. interferențe: aici realitatea cu temeiurile ei
Lui Manole îi este luată lumina ochilor, e palpabile se întâlnea cu povestea și cu mitologia
văduvit de suflet. Din el rămâne o brumă de de biblică ce-și aveau și ele certitudinile lor.). Se află
nebunie, o umbră ce nu își mai recunoaște corpul. la baza munților, între culmi înalte ce îl fac să
Manole a plecat cu Mira, e prins în ziduri alături de viseze: simțeam însă că Munții Apuseni puteau
ea. Îi este greu să își recunoască lucrarea și mai ales totuși să fie o margine, marginea lumii, și că
ideea de a fi urmat planul din pură credință în ceea dincolode ei nu mai este decât povestea. Aici începe
ce i se cere. Odată cu terminarea bisericii nu mai să-și pună primele întrebări legate de moarte, viață,
crede și nimic nu îl mai leagă de viață. Replicile de bine și de rău, manifestându-și curiozitatea cu
meșterului răscolesc până în adâncul ființei: fiecare ocazie. În procesul de descoperire, are parte
Luminile au fost întâile lui cuvinte, Mira cel din de mici experiențe ce îl vor marca mai departe,
urmă! Dar mie mi-a cerut tot. Am crezut că în clipa precum ideea că cerul se mișcă și îl urmărește pese
cea mai înaltă a încercării va opri cu un semn tot sau episodul cu cărăbușul de aur ce a dispărut din
lucrarea. Dar nu, mie mi-a cerut tot. Din bucuria cutia sa, dând vina pe forțele malefice.
vieții am închipuit lăcașul. Cel ce se ridică e din Tot în acea perioadă cunoaște viața la
suferința morții. O parte din pedeapsa sa o stână cu toate obiceiurile și vorbele bacilor (Vedeam
reprezintă și a trăi mai departe cu amintirea uciderii și auzeam de toate la stână. Culegeam vorbele
Mirei pentru restul timpului, preferând să își ciobanilor, luam parte, ca privitor, la mulsul oilor,
găsească sfârșitul alături de cele două entități lângă strungă, și mângâiam în celar cașii, înșirați
fundamentale, integrate. Actul său este unul de ca pânile, să se dospească, pe polițe curate spălate
ascensiune, spre lumină, coborând apoi de pe cu zăr.). Va fi mereu pasionat de viața la munte,
culmile care l-au ridicat și frângându-se pe chiar și atunci când va fi prins între cărțile de
pământul din care provine. Sufletul său, trecut prin filosofie, facultate și dorința arzătoare de a scrie.
probele crude, este în final eliberat de pedeapsă. Mai târziu, vrea să obțină o sinteză între
Tragedia meșterului Manole și a cunoștințele dobândite în urma lecturilor sale și
capodoperei sale este inspirată din unul dintre cele mitologia ce i-a fost alături întotdeauna. Așa că își
patru mituri fundamentale, cel al jertfei pentru imaginează mitul lui Zalmoxe, înhipuindu-l drept
creație. Și astăzi biserica pare învăluită într-un un poem dramatic, totuși ceva îl împiedică pe
mister ce nu se va destăinui niciodată, așa cum toate moment- Nu mă găseam însă câtuși de puțin în
locurile invocate în Hronicul și cântecul vârstelor dispoziția sufletească de a proceda la întruchiparea
par izvorâte din povești. Lucian Blaga este, de altfel, artistică.
un personaj ce poartă amprenta miticului și care Lucian Blaga va păstra o parte din sine în
transmite liniștea celor din jur. acel timp mitic evocat la începutul operei sale
Copilăria și-a petrecut-o în casa dramatice și va oglindi în viziunea sa despre lume
părintească din Lancrăm, fiind al noulea dintre frații că iubirea își trage sevă din lumină, uneori devenind
Blaga. Pe tatăl său îl vede ca pe un pasionat om al chiar ea cea care dă viață.
cărții, mama sa fiind figura emblematică, un stâlp al
familiei după moartea soțului. Tot ea este cea care îl BIBLIOGRAFIE
inițiază îm lumea poveștilor cu cele câteva basme pe
nr.3, anul 2020
Blaga, Lucian, Teatru vol 1, Editura

Minerva, București, 1984, pag 318,332,333,
376,392, 394,400,402;
Blaga, Lucian, Hronicul și cântecul
vârstelor, Editura Humanitas, București, 2018,
pag 19,21,31,32,52,262.
nr.3, anul 2020
Motto:
„Soarta e o prăpastie în care cădem numai dacă privim prea mult în ea.”
Lucian Blaga
2.7. TORNADA ÎNGERILOR

Elevă VERNIGORA ARIADNA
Profesor-coordonator: MARANDICI ALA;
mun.Bălți, Republica Moldova
de formal,alunecarea printre circomvolunțiunile

tale.”Cel mai jenant era faptul că ,ținând romanul
voluminos în mână,mi se adresase atât de familiar și
Biblioteca își extindea măreția
chiar lipsit de excentritate, încât sentimentul rușinii
incontestabilă ,iar umbra pașilor mei crea personaje
și inferiorității intelectuale mi-a acaparat momentan
hidoase pe suprafața pereților văruiți într-un alb
gândirea și perplexitatea cu care refuzam orice
impecabil. Pentru prima oară am resimțit
încercare de pribegie printre pădurea talentelor,pe
ademenirea suavă în mrejele ameliorătoare a
care cu probabilitate,le putusem revela prin
romanelor,pe care adineaori le consideram simple
intermediul anvergurii intelectuale.Cu o notă de
secvențe de celuloză arboricolă descompusă și
rebelitate și indiferență ascunsă sub solzii
transformată în ceva învechit,ceva care mereu
multicolori și trandescenți ai unui cameleon,îi
rezona prin contraversele stârnite printre tinerii
răspunsem ostil:”Eu însă,dragă doamnă
promotori ai inovării și poate chiar degradării
bibliotecară,consider că nebunii ascund acel miez
monstruoase și infinite.
de genialitate superioară,ai cărora ipoteză nu prea
Înaintând tot mai mult spre ușile ce-și
tangenteaza cu opinia greșită a Domniei
ramificau decorul post-interbelic ,resimțeam
Voastre.Recunosc că ,până acum, acumulasem o
mirosul bântuitor al poeziilor însoțit de îndrumarea
credibilitate primejdioasă în cinstea faptului că pot
romancieră pentru pătrunderea în aceste culise de
viziona totul de sus în jos,dar slovele dvs. pot
gânduri întredeschise de biblioteca visului,ce
întruchipa și calea ordinară a muritorilor de rând-
fuziona până la inconștient scepticismul meu febril
care în loc să inventeze,să aplaneze întreaga Cale
și evoluția sau poate exercitarea forței supranaturale
Lactee cu sumedenie de tehnologii
asupra trupului ce se zbatea între nălucire și realitate
informaționale,comemorează după regretabila
arzătoare.Încăperea de un alb îngălbenit mă
stingere din viață, majoritatea persoanelor de artă,ce
întâmpina cu brațele deschise spre roadele
cu întreg palmaresul de rime,picioare triple și
imaginației și întruchipării realiste a
metamorfoze literare,rămân îngropați în țărâna
perfecționării,oricât de personale și neînțelese ar fi
muritorilor și întunecimii apatice,inferioare.”Limba
,totuși încingând la nivelul cugetului un farmec
mișcărilor umane avea drept indicator mimica
necuprins.Bibliotecara ce până acum ,cu chipul ăla
deranjată,a cărei demnități fusese parcă superficial
camuflat în universul romanelor,pe care presupun
acoperită cu un strat de ceață a tulburării de gânduri
că le trecea cu vederea,creând un anturaj genial sub
pe care le exprimasem,dar revenindu-și din acest
lentilele sale groase și îngrozitoare,mișcase uscat și
astral al concepțiilor reduse personale,mi se
lipsit de însuflețire din buzele subțiate și înconjurate
adresase :”Hm...ai într-adevăr o gândire bine
de multitudinea amprentelor răfuielelor de timp
structurată,dar ....după o repriză cu sine însuși
prăpăstioase,pronunțând cu o notă de severitate
continuase...haide să ne oprim la obiectivul tău
înșelătoare și superioară în glas următoarele:”Prin
principal.Așadar,Emanuela,ce adieri de imaginație
prisma experienței mele școlare,mai rar întâlnești
te aterizează pe suprafața bibliotecii
persoane atât de contraversate și ramificate în două
noastre?”Raționalizând de banalitatea expozițiunii
extremități diametral opuse,ce poposesc ca o
sale,răspunsem :”În primul rând,biblioteca nu este
răfuială de gânduri fulgerătoare,în biblioteca ce
una separată,interdependentă, iar eu nu reprezint o
primește în brațele sale orice doritor,mai pe scurt -
ființă superioară de" homo sapiens" precum ar fi
mediocritatea după cum văd,își șterge treptat,chiar
"titanii sapiens",ce pot efectua un salt contrariu
nr.3, anul 2020
tuturor legilor metafizice și fiziologice,de mai bine spulberau inovator libertatea cu care înaintam spre
de 10-20 m și ,întra-doilea ,mă consider mai personalul și vibrantul dor.Traversând strada,într-o
probabil un căutator de contopiri științifico- astfel de euforică preschimbare ,nu deslușisem
fantastice,ceea ce nu neapărat indică proveniența semnalizarea zădarnică a automobilelor.Peste
mea nălucitoare,imaginară și abstractă.Dincolo de câteva clipe,fasciculele orbitoare ale unui
slovele-mi complexe,necesit o sursă de acumulare a vehicul,semnalizarea asurzitoare și răstimpul
bateriilor galvanice,prin intermediul a ceva poezie brăzdat între oscilația dintre viață și moarte,și-a
filosofica,cugetare ce pornește de la inundarea instaurat paralizia rațională și musculară ,crezând
fantasmagorică a macrocosmosului într-un că întunecimea va aclama bezmetic gândirea pentru
microcosmos personal,dar încă sunt confuză în totdeauna,dar înșelându-mă complet,odată ce
privința veritabilității acestor creații întruchiparea de un alb impecabil ,fără a întrevede
geniale,culminante,infloritoare.”Însoțită de un gest trăsăturile fizice,mi-a oferit un braț supranatural de
aflat la culmea stupoarei,bibliotecara,după câtva ajutor,lăsându-mă ca o biată fărâmă a corăbiei
timp de cugetare efectuase stânga împrejur către naufragiate pe suprafața malului ce devalopa
biblioteca din spatele său și. cotrobăind speranța inepuizabilă.Întru-un șoc
imperceptabil,își ațințise privirea asupra unui roman mintal,redeschisem pleoapele după ceva timp,în
pe care,cred că,îl considera cel mai convenabil care străzile supraaglomerate au desfășurat un
pentru mine.Romanul materializa o cărțulie de 80- semicerc în jurul corpului mai degrabă mort decât
90 pagini,a cărei copertă de față întruchipa farmecul viu.Intimidându-mă de prezența atâtor persoane,de
literelor izvorâte “Poemele luminii”de eternizarea fețele acestora inundate de inșelătoria cu care
grafică a tiparului,având parte de un rărunchi doreau să-mi ofere un prim pas de ajutorare,mă
fasciculat de secvențe orbitoare dar totodată ridicasem în capul oaselor,radiind de energia vitală
liniștitoare a luminii și o îngălbeneală ,sau poate numai momentană,după perioada atât de
divină,neprețuită a paginilor împestrițate cu slovele scurtă de regenerare psihică,ignorând orice
aurii și veșnic vibrante.După toate chestiile întrebare stupidă de simțire personală,de
panoramice și formale ale dobândirii sau restituirii circumstanțe și nedreptatea cu care șoferul și-a
romanului de poezie,care lumina și împresura camuflat personalitatea printre mii de alte vehicule
puntea de gheață vampirică,necuprinsă,într-o undă .Eu însă am rămas incertă acestui fenomen și, cu o
călduță de licoare impotriva toxinelor mediului privire înspăimântată dar aplanând o doză de curaj
înconjurător,mă adresasem entuziasmat și definitiv personal ,ștersem ultimile particule de praf de pe
cu un ton schimbător bibliotecarei:”Resimt suprafața uniformei școlare,strângându-mi în
palpitarea accelerată a sufletului,iar cel de-al VI-lea repezeală,rechezitele și desigur romanul,care nici de
simț străbate însemnătatea deschiderii porților spre data aceasta nu mă lăsase în primejdie,trimițând un
nemurirea , îndrăgostirea ,învăluirea angelică în înger păzitor pentru salvarea și binecuvântarea
această rezonanță poetică doar datorită romanului acestui moment renăscător.Dar poate era un simplu
,pentru care vă sunt profund recunoscătoare,lăsând joc de iluzie...În orice caz,fără nicio întrebare în
o lacună inexplicabilă a atitudinii mele de legătură cu adevăratul colac de salvare și măreția cu
odinioară,și încrustând umilința sau sinceritatea care și-a îndeplinit misiunea
acestor recunoașteri esențiale.Deci,pe înălțătoare,continuasem traiectoria străzii,de parcă
curând,doamnă bibliotecară!”.Fiind fermecată de o scurtă absență vitală îmi domina gândirea diafană.
preschimbarea atitudinii mele Odată ajunsă spre casă,mă refugiasem în
corespunzătoare,bibliotecara îmi zâmbise camera învechită de la mansardă,unde cele mai
reciproc,luându-și rămas bun : “Fie ca stropii întunecate concepții enigmatice,radiau cu
picurați de începutul și copleșirea inovatoare a prodigiosul rezultat al creațiilor literare și
acestui roman,să-și preschimbe pentru totodeauna anturajului mirific de gravură fenomenală,lecturând
conținutul într-un gând filosofic și îndreptat spre arzător poemele sufletului,poemele ce brăzdau
ținutul enigmatic al minunilor.La revedere!”. întunecimea și meticulozitatea gândirii mele,pentru
Prin câteva mișcări pline de eleganță și a încrusta pe vecie însemnătatea nesfârșită a
maiestuozitate,ieșisem din încăperea materializării ,dintr-o ascendență de parazitară
liceului,contemplând razele purificatoare ale pseudoindependență,într-o cea mai veritabilă
Soarelui,ciripitul inepuizabil a privighetorilor din poveste fantastică.Recitind în continuare poeziile
curtea școlară brăzdată de salcâmi și blagiene ,observasem cum,în deplinătatea miezului
plopi,atmosfera inundată în veritibilitatea scurgător de noapte,un fascicul straniu,o lumină de
farmecului copleșitor,de parcă toate limetele bizaritate și naufragiu infinit în propriul nucleu
nr.3, anul 2020
fantomatic,predomină și-și încinge valoarea ca un albului cu concepțiile fantomatice ,și bineînțeles

cerc magic,chiar în mijlocul camerei de la Rachel-aventuristă și iubitoarea sportului
mansardă.O forță ademenitoare exercită un extrimal,cu a cărei personalitate de o masculinitate
potențial sporit de atracție arzătoare,către cercul ce profundă,ne înțelegeam de minune și inițiam chiar
contopește și camufleaza fantasticul în realist,ce și în timpul orelor plictisitoare(cu excepția celor de
împarte lumea în două sfere a interiorizării și fizică și chimie pe care James le contempla ca o
exteriorizării acerbe,pentru ca peste câtva timp,să regină a științei arzătoare),consiliile
întrevăd parțial,pe fragmente,trăsăturile prietenești,amicale,în care tot felul de concepții
fizice,schematizate din flăcările tot mai diametral opuse se expropiau într-o divinitate
voluminoase și pâlpâitoare: ba un nas proeminent și presupusă.Drept urmare,uitând complet de cele
puternic arcuit de raza laterală a flăcării,ba o petrecute,viața își scurgea esența din vechea-i albie.
frântură dintr-un deget plăpând ce-și întindea Într-o noapte inundată de brăzdarea
lungimea virtuoză către întruchiparea mea,ba mirifică a cuvintelor blagiene despre mistica
printre focul ce forma cercul paradisal și totodată necuprinsă, mă primblam prin Pădurea Misterioasă,
mistic,demonic,întrezăream pleoapele închise de-a denumire dată de mine și amicii nebunatici, care se
lungul căror gene se scurgea o lacrimă nestinsă și afla chiar lângă casa învechită și construită
preluând toate aceste suite de imagini perisaltic. Instantaneu , o briză ușoară de vânt
bolnăvicioase,împotriva cărora nu mă puteam nici răscolea frunzișul veșted autumnal,precedat fiind de
contrazice, nici adera,formasem o imagine bântuirea viscolului culminant printre pădurea ce
totalitară, asemuind-o cu cea a lui Blaga din striga cu timbrul de înger neputiincios și
tinerețea-i încrustată pe coperta cărții ce o neajutorat.Cerul de un plumburiu înspăimântător,își
lecturasem odinioară,găsisem tangența cu exactitate extinse nuanța purpurie apocaliptică,iar printr-o
.Evrika! De-abia acum îmi dădusem seama de fulgerare transversală,ploaia ciobănească și-a răfuit
transmiterea simbolurilor dumnezeiești ale potopul groaznic,care influența încă mai mult viteza
destinului,datorită romanului ce devalopa esența vântului singuratic,pierdut prin haosul gandului.O
cristalinizată de susținere și aterizare pe suprafața vijelie abia perceptabilă în Nord-Vestul pădurei
vibrantă .Momentan,întruchiparea atât cea ilustrată fulgera cerul,tranformându-se treptat,într-o
pe coperta principală a romanului,cât și cea adevărată calomnie-o tornadă ce destrăma orice
imaginată printre flăcările care dăduse dispariției viețuitoare și dezarma sufletul de răbdare și dorință
instantanee, își spulberase existența. Adâncită în de viață promulgatoare.Aveam impresia că
fantasme și iluzii multilaterale, reușisem să inving picioarele-mi înțepenite fugeau pe același loc,iar
nenumăratele insomnii,pentru a mă îndestula din panorama extinsă încrusta,pe necuprins de
morfina poetică,ce o simțisem ca o muza euforică și veste,chiar cei 3 prieteni,aflați complet neajutorați
relaxantă printre vise,paralizându-mi complet în fața răfuielii nu doar naturale dar și
vocea,respirația,bătaia sufletului,și lăsându-mă occulte,scufundate în mistica slovelor
prinsă într-o vrajă neestetică,incompatibilă cu mute.Nutream să întăresc conexiunea,doream să
cugetul,țintită doar interiorizat de privirea—mi strig cu ghiare de coarde vocale,dar gura-mi era
înspăimântată,care însă,în următoarea dimineață impanzită de spini ai durerii,doream să plâng dar
șterse complet din analizatorii informației această ochii-mi erau secați de purificare și
mizeră posibilitate de imaginare vizuală. neajutoarare,doream să deslușesc slovele
Povestisem aceste fenomene deznădăjduite a prietenilor,dar aveam impresia că
optice,câtorva prieteni școlari,dintre care Chloe-cea sunt la mii de kilomtri depărtare...Ce se
mai devotată prietenă сu care restabilisem după 5 intampla?Forțele pozitive și-au transformat esența
ani de despărțire,conexiunea fluorescentă de negativă?
familiaritate și destăinuire,James-tocilarul clasei ce Dintr-odată,prin brazda haosului,un
însă,pe lânga noțiunile relativității lui Einstein și cea fascicul de lumină a brăzdat tornada,întinzându-mi
a discriminantului ,era înnebunit după jocurile fan mâinele și rechemându-mă către paradisala
tastice video,destăinuind de fiecare dată istorii tot deconectare de realitate...iar apoi,în jurul meu
mai îngrozitoare și mirifice,aplanate de forța apăruse sumedenie de îngeri păzitori.Ăsta era
negativă,teleptia,invizibilitatea,semi-vampirismul sfârșitul?Mă așteptasem oare la un deznodământ de
și semi-vârcolăcia încrustate într-o singură doză ultimă rechemare îngerească spre mormânt?Am
umană ,de transformare neverosimilă-toate după întins mâinele de un alb bolnăvicios.Pentru un
părerea Chloe-i ,o invenție copilărească,eu însă moment,eliberându-mă din ghiarele mirajului
regăsind miezul de fragă al existenței negrului și realist,mă văzusem față în față celui căruia îi
nr.3, anul 2020
datorasem viața,cu cel care mi-a străpuns gândurile

întunecate de razele luminii înalte,îngerul care
acompania orice moment,iar acum,noblețea
incontestabilă și aripile de culoarea flacărei aplanau
întreg cugetul meu,contopindu-mă cu acest idol
poetic și memorialist,într-un singur eu
nestins.Atingând suprafața catifelată a pielii sale
prin care puteai invizibil întrevedea lumea
înconjurătoare,pătrunsem într-un colț al ringului de
luptă dintre demoni,îngeri și farmec presupus,dintre
care consideram că demonii furaseră prietenii mei
,iar îngerimea nesfârșită își răsfrângea aripile
călăuzitoare asupra creștetelor umane,deslușind,în
brazda bătăliei și vărsării sângelui malefic,sau celui
înălțător ,ultimile slove ale zeului care mi-a
preschimbat existența mizerabilă într-o frumusețe
inexplicabilă:"Aici ești in siguranță,iar romanul pe
care ți-l expediase însăși Dumnezeu,te va
călăuzi,alături de părinții,prietenii tăi mereu,pentru
a gusta din aroma cuvântului artistic.Fie ca
zâmbetul angelic să nu-și șteargă niciodată visarea
necuprinsă.”
Lăcrimând de fericire,el mă conduse către
Camera Tainică,unde ,după câte-mi explicase,exista
o cupă acumulatoare de apă purificatoare
dumnezeiască, în care orice persoana putea să-și
răsfrângă lacrima pentru ștergerea din amintirea
muritorilor sau pentru revenirea în viață,minunea
neostenită,visarea regăsită,ce se poate materializa în
realitate.Amintindu-mi cele mai intense sentimente
alături de brațul ajutător al prietenilor și legăturii
vibrante,dragostei purificate,lacrima-unica
desbarasare de deșertăciune sufletească,se răsfrânse
pe suprafața apei tămăduitoare,și formând
încontinuu drepte închise,unde înălțătoare,brăzda
mijlocul meu cu lumina,care treptat dispăruse din
această periferie a demonismului și divinității
copleșitoare,văzându-se din nou în realitatea
regretabilă și ameliorătoare.
Mă îmbrățișasem pentru ultima dată cu
prietenii mei,după care, mâna călăuzitoare mă
conduse pentru totdeauna către porțile paradisului
poetic,limpezind zbuciumul dintre viață și moarte
într-o imortalizare conștientă.
nr.3, anul 2020
Motto:
„Parabola seminței care murind dă rod îmbelșugat devine motivul tipic
marcând ieșirea din apocalipsă, resurecția”
(N. Balotă)
2.8. LUCIAN BLAGA, UN SPIRT EUPHORIONIC

Elev: MIRON VASILE
Colegiul Național „Ștefan cel Mare”, Târgu-Neamț
Jud. Neamț
Profesor îndrumător: MATEI RAMONA
poștă, preoți sau primari. Rezultatul este această

Lucian Blaga este recunoscut pentru opera generație tânără inaptă (sau poate doar ignorantă) în
sa beletristică și filosofică, dar este mai puțin a conștientiza rolul pe care îl are în construirea a
evidențiată contribuția sa hotărâtoare la ceea ce a ceea ce însemna România Mare, mai ales din punct
însemnat redeșteptarea literaturii ardelene într-o de vedere cultural.
perioadă în care cultura românescă era „amorțită”. De aceea, spuneam că mari personalități fac
Este necesară o clarificare a ceea ce înseamnă apelul un apel la redeșteptare, la asumarea unui
la deschidere pe care Blaga îl lansează prin angajament al tinerilor datori să aducă în prim plan
amprenta euphorionică a operei sale. zorii unei evoluții pe plan micro și macro. În
În perioada interbelică, în literatura literatură, această mutație, atât de necesară, se
română se reflectă „criza formativă a tinerei produce la Blaga, iar Cioran este primul care „vede
generații”45 ardelene. Personalități marcante ca personalitatea blagiană ca pe o sinteză în miezul
Emil Cioran, Bucur Țincu și Mircea Eliade căreia se contopește elementul tipic al culturii
subliniază nevoia tinerei generații de a fi conștientă grecești cu acela al culturii occidentale”46, adică
de propria misiune, fiind liberă de misiuni istorice ceea ce va însemna, mai târziu, idealul euphorionic
(Marea Unire fiind înfăptuită la 1918), liberă să-și al Cercului literar de la Sibiu. Un reflex (așa cum îl
construiască un ideal. Dar această generație este consideră, de altfel, Ion Vartic) al acestei mutații
ignorantă la ceea ce înseamnă propria menire mai este apariția Cercului literar menționat mai sus.
ales din cauza faptului că și-a însușit modele greșite Această grupare literară și are rădăcinile în Cercul
generate de învățământul liceal ardelenesc. Această literar studențesc „Octavian Goga”, care era
stare catastrofală este rezultatul unui regim ce a format, în mare parte, din studenți ai lui Blaga. În
impus profesori valoroși pentru contextul politic și 1943, în timp ce Universitatea din Cluj era mutată
nu pentru bagajul lor cultural și pedagogic. Amintim la Sibiu, în urma Dictatului de la Viena, Ion
atât conflictele etnice generate de românii Negoițescu, membru al Cercului O. Goga, decide să
transilvăneni, dornici de a se alătura luptei alături de formeze o nouă grupare literară la care se vor alătura
Vechiul Regat, în speranța unirii cu Patria Mamă, Ștefan Augustin Doinaș, Cornel Regman, Radu
cu ungurii și austriecii ardeleni, cât și revoluționarii Stanca etc. Dacă la început părea o trădare față de
radicali ai lui Bela Kun, din Ungaria, care în 1919 magistrul lor (mai ales prin Manifestul publicat în
au declanșat o cruciadă comunistă împotriva statelor 1943 și adresat lui Eugen Lovinescu), Blaga acceptă
vecine, astfel întorcând ungurii transilvăneni schimbarea și decide să li se alăture, acceptând
împotriva statului român. Așadar, catedrele această luare de atitudine ce aclama, în plin război,
ardelene, ocupate majoritar de etnici maghiari și dorința de libertate.
germani, au fost eliberate. Necesitățile au impus În evoluția Cercului de la Sibiu,
numirea în funcția de profesor a unor impiegați de apare firesc orientarea spre un ideal pe care
45 46
Ion Vartic, Vestitorii lui Euphorion, în Ibidem, p. 84
Apostrof, XI, nr. 1-2, 2000, p. 78
nr.3, anul 2020
cerchiștii îl puneau sub semnul lui Euphorion. În reprezenta întâlnirea cu Poezia (ne inspiră tot
romanul epistolar ce cuprinde corespondența dintre spusele lui Balotă: „Poezia însăși mă întâmpina în
Ion Negoițescu și Radu Stanca din perioada 1946- versurile lui Blaga”50) sau întâlnirea cu Filosofia.
1947, este surprinsă foarte bine esența acestuia. I. Apelul la deschidere despre care vorbeam
Negoițescu face referire, evident, la personajul mai sus nu se referă doar la faustic, adică la ceea ce
goethean, fiul Elenei și al lui Faust, însă dorește să înseamnă valori occidentale, ci la împletirea
păstreze ipostaza inițială a lui Euphorion, urmârind apolinicului cu fausticul, adică al ordinii grecești cu
un deznodământ fericit: „Euphorion e mânat spre avântul nesăbuit occidental. Rămâne fidel acestui
dezastru […] eu voi propune ca țintă a noastră pe schelet al gândirii chiar și în perioada în care este
acel Euphorion inițial al lui Goethe, în care s-au cenzurat de la publicare și este nevoit să facă
armonizat ordinea, măsura, regula grecească și traduceri pentru a supraviețui. Ne gândim,
fausticul-romanticul germanic”47. bineînțeles la traducerea operei Faust de Goethe.
Din păcate, proiectul Euphorion al Așadar, Lucian Blaga este un autentic spirit
Cercului literar de la Sibiu, ce avea ca finalitate o euphorionic ce produce în literatura ardeleană (și
revistă văzută ca un caiet de critică, nu se implicit în literatura română) mutații notabile ce vor
materializează. Acesta rămâne la stadiul de acționa profund și diferențiat la criticii literari (de
propuneri pentru publicare și întâlniri care exemplu: Ion Negoițescu, Nicolae Balotă etc.),
permiteau ca în acest cadru restrâns să poată fi poeții (Ștefan Augustin Doinaș) și dramaturgii
prezentate lucrări care puteau avea un singur statut: (Radu Stanca) pe care i-a influențat. Prin opera sa,
acela de literatură pentru sertar. Instalarea filosofică sau beletristică, Blaga reușește să iasă din
comunismului aduce pentru cerchiști cenzură, tiparele unei generații, urmându-și menirea și
șicane și chiar anchete și închisoare. Însă, odată cu orientând literatura română într-o direcție evolutivă,
libertatea resimțită începând cu 1965, Nicolae cu atât mai mult cu cât contextul social și politic era
Balotă încearcă (și reușește) să regrupeze Cercul și potrivnic. Chiar dacă ar putea exista voci care să
să se întoarcă la valorile pe care euphorionismul le amintească de colaborarea sa cu regimul comunist,
promova. Ca redactor al revistei Familia va trasa o menționăm că aceasta a fost, totuși, limitată,
direcție acestei reviste care să se supună acelui deoarce a refuzat un post de conducere în partid,
Euphorion inițial al cerchiștilor. motiv pentru care este înlăturat de la catedră și îi
Ceea ce îi datorează cea de-a patra sunt refuzate operele și articolele de la publicare.
generație postmaioresciană (cerchiștii) lui Lucian Această asociere temporară cu regimul comunist
Blaga este conștiința filosofică (așa cum mărturisea este doar un compromis pe care îl face pentru a
Nicolae Balotă în volumul Euphorion). Astfel, putea scrie, pentru a-și putea continua activitatea.
influența lui Blaga „acționează în structurile de Suntem datori să-i oferim recunoașterea și atenția pe
profunzime și diferențiat de la un autor la altul”48: care Blaga le-a câștigat prin contribuția întregii sale
la Radu Stanca observăm că propune teatrul cu opere la ceea ce înseamnă plus valoare în cultura
amprente tragice, Doinaș aduce resurecția română. Suntem datori să facem acest lucru fără a-
baladescului (de fapt, Stanca și Ștefan Augustin l obliga să facă compromisuri, adică avem obligația
Doinaș urmăresc această axă a tragicului preluată de de a dezvălui fidel fondul operei sale.
la Blaga), iar despre Balotă putem spune că a rămas
cel mai fidel lui Blaga prin metoda filosofică pe care
o propune critica sa. Putem merge până la a afirma
că și ideea resurecției (adusă în atenție de cerchiști)
are ca sursă opera blagiană. Aducem ca argument
poezia Marea trecere care înglobează „parabola
seminței care murind dă rod îmbelșugat devine
motivul tipic marcând ieșirea din apocalipsă, Bibliografie
resurecția”49. Iată că Balotă surprinde în aceste 1. Lucrări critice
cuvinte destinul artistului Blaga, dar, mai ales, ceea Balotă, Nicolae, Euphorion, Ed. a II-a,
ce va dăinui după Blaga: opera acestuia va Editura Cartea Românească, București, 1999
47
Ion Negoițescu, Radu Stanca, Un roman 49
Nicolae Balotă, Euphorion, Ediția a II-a,
epistolar, Editura Albatros, București, p. 33 Editura Cartea Românească, București, 1999, p. 393
48
Petru Poantă, Cercul literar de la Sibiu, 50
Nicolae Balotă, Peregrin prin patria
Editura Ideea Europeană, București, 2006, p. 71 cuvintelor mele, în Vatra, nr. 6-7, 2008, p. 49
nr.3, anul 2020
Negoițescu, Ion, Stanca, Radu, Un roman

epistolar, Editura Albatros, București, 1978
Poantă, Petru, Cercul de la Sibiu, Editura
Ideea Europeană, București, 2006
2. Articole în reviste
Vartic, Ion, Vestitorii lui Euphorion, în
Apostrof, nr. 1-2, 2000, p. 77-88
Balotă, Nicolae, Peregrin prin patria
cuvintelor mele, în Vatra, nr. 6-7, 2008, p. 49
nr.3, anul 2020
Motto:
,,Iubeşti ...când simțiri se deşteaptă
că-n lume doar inima este,
că-n drumuri la capăt te-aşteaptă
nu moartea, ci altă poveste.”
(L. Blaga, Iubire)
2.9. IUBIREA ... MIRABILA SĂMÂNŢĂ A VEŞNICIEI

Elevă LAZĂR MARIA DENISA,
de la Colegiul Național „Horea, Cloșca și Crișan” Alba Iulia, jud. Alba, România
Profesoară îndrumătoare MARINCAȘ MARINELA ADRIANA
Ca poet al spectacolului universal,

Blaga își asumă o viziune de tip heraclitean. Lumea
Privită în încheieturile ei, iubirea, lui Heraclit este lumea noastră, a devenirii. Conform
această mirabilă sămânță a veșniciei, redată prin concepției filosofului grec, elementul aflat la baza
fragmente poetice sau aluzii risipite în întreaga existenței este focul. Imaginea focului viu își află, la
substanță a operei blagiene, ne poartă prin puhoiul Blaga, întruchiparea în femeie. Starea de flacără
de impresii coborât din uimirea bărbătească în fața eternă e frumusețea feminină. O ecuație profund
Sfinxului feminin, de aceea, universul liric blagian elegiacă se naște între îndrăgostitul pătruns de
ne invită, în calitate de cititori, să simțim vibrațiile extază și ,,urna” cu cenușa lui pe care o vede peste
autentice ale conștiinței blagiene, preocupată să ani în ,,palmele” iubitei (Frumoase mâini). Femeia
construiască imagini neparcurse de ochii criticilor este aidoma unei Vestale, chemată să întrețină focul
întrucât fiecare creație relevă multiple chei de sacru al iubirii și să înlesnească deschiderea spre
interpretare, iar cum erosul este o componentă cerul absolutului: ,,ia sfatul vestalelor dacă flacăra
esențială a liricii lui Blaga, un resort al jubilației, ni vrei s-o întreții./ Ți-am zis alte dăți: vezi tu jeraticul,
se pare captivant să încercăm a descoperi truda în vatră?/ Din fumul albastru ce iese/ mereu
metamorfozele pe care le comportă iubirea, temă cerul se țese.” (Ceas). Iubirea iese astfel de sub
născută din raportarea la alteritate. Expresie a tutela dizolvantă a duratei efemere și tinde spre
vitalității sufletești, aceasta preia atributele unei ,,cerul” ideatic al transcendenței, vreme în care
viori, devenind coarda dulce a sufletului uman, accentul liric se deplasează de pe grija trecerii pe
,,harpa” care îngână cântecul orfeic al poetului. frenezia cu care cuplul întreține flacăra erosului.
Plimbându-ne prin ,,pădurea Iubirea, pentru că ține de regimul luminii, este
narativă” a liricii blagiene, ne răpește vraja celui destinată arderii și, totodată, trecerii din timpul viu
mai nobil sentiment uman petrecut în interiorul unei în timpul mort, timpul cenușii. Suprema ardere nu
lumi complexe, uneori paradoxală, în care poetul își mai aparține erosului, ea este un act de aducere
expune concepția despre viață prin intermediul unui aminte, de proslăvire a celor morți și un semn de
stil specific, dominat de acuitate. Încă din cele mai așteptare pentru cei ce vor veni. Creată de
străvechi timpuri, dragostea a fost fie glorificată, fie lumânările care ard molcom în sfeșnice, de jăraticul
sancționată de poeți, scriitori sau cântăreți. Ea din vetre, această ardere supremă simbolizează o
reprezintă sentimentul celest care ne aruncă în al altă lume, lumea celor apuşi, inclusiv pe cea a
nouălea cer sau ne poate damna la melancolie în cel erosului, întruchipată într-o lumină-cântec: ,,Dacă
mai îndepărtat colț al infernului. Ipostazele eului în lumina ar cânta/ Vărsându-mi puzderia/ noi am
lirica lui Blaga nu pot fi concepute în afara întinsei vedea cum cântecul/ consumă materia” (Suprema
și capitalei arii a poeziei erotice. Astfel, iubirea ardere). Între frumusețe, iubire, zbor și cenușă,
devine act de identitate primordial în ceea ce legătura este organică, iar perechea, bărbatul și
privește atitudinea poetului vizionar. femeia, se exprimă prin ardere.
nr.3, anul 2020
În mitologia subiectivă a poetului, în elementarității, iar din eros o deschidere spre natura
înfățișarea ei din ultima etapă a creației, am putea primară, trăită mijlocit.
spune chiar că erosul are o funcție hotărâtoare Privită prin lupa pedantă a criticilor,
întrucât constituie un factor de transfigurare a eului erotica lui Blaga atestă un frenetic elan spre
în procesul alchimic de reastaurare a condiției transcendență ,,Iubind, suntem în tine Elohim”
adamice, paradisiace. Dominată de obsesia (Psalm), dublat de o trăire a sentimentului în afara
realizării unității dintre fragment și totalitatea cuvintelor: ,,Să vorbim mai puțin și mai rar”
cosmică, viziunea blagiană trebuia să angajeze și (Domniţele). Între acești doi poli, erosul apare sub
dimensiunea erotică a lirismului. Urmărind formă de chip adorat al Celuilalt, al femeii iubite,
modurile de reprezentare ale subiectului uman încă perpetuă revelație a unei lumi de dincolo, mai
din primele poeme, sentimentul iubirii este presus de fire, și, totodată, întruchipare vie, ardere
inseparabil de însăși geneza acestei viziuni. Deja pură, în existența de scrum a vremelniciei. Iubirea
,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” exprimă se distinge ca o constantă lirică impresionantă, fapt
raportul dintre eu și univers în termenii săi ideali ca care îl face pe Șerban Cioculescu să vadă în Blaga
o relație fundamental erotică. Această poezie- ,,un mare cântăreț al iubirii pe toate coardele lirei,
program așază iubirea la temelia însăși a existenței în toate modurile, de la catrenul epigramatic sau
umane în armonie cu exteriorul, definind-o ca madrigalesc, la mediație sau la imnul de neobosită
energie integratoare. ,,Lumina” iubirii, ca substanță slăvire a sufletului feminin”. Atitudinea generală a
a subiectului, era echivalentă aici cu cea a lumii, îndrăgostiților se înscrie într-o zonă atemporală,
lumină învăluitoare, izvorând din adâncurile ,,fără ieri, fără azi”, relevată ca moment sacral, de
nocturne ale cosmosului. Și dacă ,,lumina mea” era semnificație metafizică. Vremelnicia contingentului
opusă ,,luminii altora”, nu același lucru se întâmplă se luminează la prezența iubitei. Iubind, poetul nu
când intră în scenă femeia iubită. Este singura mai e singur, femeia, cu forța sa emanativă, îi
prezență asupra căreia metafora luminii integratoare deschide simultan calea spre un timp al fericirii
se extinde, exprimându-se în termeni identici cu cei terestre și spre revelația eternității. Blaga cultivă o
ce caracterizau însuși subiectul poetic – ,,lumina iubire metafizică, el vede în relația erotică implicit
mea” (,,așa-s de negrii ochii tăi,/ lumina mea”). treapta necesară spre veșnicie.
Stăruind asupra liricii care poartă Poezia iubirii construiește un cadru
semnătura blagiană, se nuanțează faptul că femeia aparte în economia sufletească a poetului, în care
este, mai presus de toate, simbolul vag determinat al evenimentele sufletești nu fac decât să reprezinte, în
unor forțe vital-spirituale, manifestându-se mic, o realitate care le depășește, nu în esență, ci în
exploziv. În viziunea tânărului Blaga, femeia se amploare. Un poem precum ,,Nu-mi presimţi” pune
întrupează într-o prezență telurică, sfințeniei și semnul egalității între ,,nebunia” dionisiacă și
mândrei străluciri spiritualizate, atașându-i-se ,,iubire”, stări ce ating profunzimile vitalității care
voluptatea ascunsă a păcatului, senzualitatea dinamizează cosmosul întreg: ,,Nu-mi presimți tu
pătimașă ce răscolește furnicarul de porniri. Precum nebunia când auzi/ cum murmură viața-n mine”,
dragostea însăși, ființa care o provoacă, creează debutează poemul. Setea de lumină, de avânturi, de
locul unde se realizează armonia iubirii, coincidența patimi, setea de lume și soare, sub semnul căreia
contrariilor și, cel puțin două poeme, așază pe sunt văzute vremurile Genezei, caracterizează
același plan, natura profundă a ambilor membri ai deplin și natura erosului blagian din primele poezii.
cuplului. Poezia ,,Vei plânge mult ori vei zâmbi?” Astfel stând lucrurile, erosul reînviat în ființa umană
vorbește, în subtext, despre ,,noroiul” adunat în va avea în permananeță o funcție de regenerare,
sufletul luminos al bărbatului, sub semnul tocmai pentru că reactualizează timpul mitic.
,,înfrățirii” dintre Dumnezeu și Satan, în timp ce Lirica blagiană trădează latura lipsită
,,Lumina raiului” pregătește o similară ,,împăcare” de cuvinte potrivite a poetului în raport cu
a elementelor opuse, caracterizând natura sufletului omagierea unei asemenea frumuseți precum ființa
feminin, într-o manieră aforistică definitorie pentru iubită. Sacrificiul în favoarea iubirii se arată a fi fără
multe poezii din întâiul volum al lui Blaga. În limite, cu atât mai decis cu cât cuvântul poetic își
legătură cu prezența femeii, vom observa cât de relevă ineficiența: ,,Tu, rodie/ tu floare mie, cu
mult comunică lirica erotică, încă din ,,Poemele puteri de zodie, / unde și când găsi-voi singurul
luminii”, cu întreaga viziune a lui Blaga. Sub acest cuvânt/ În cercul nopții să te-ncânt?” (Ardere). Ce îl
unghi, sensul fundamental al erosului rămâne preocupă pe poet este de a imagina un chip al femeii,
același întrucât face din femeie un simbol al în multiplele sale conotații. Blaga nu descrie, nu
analizează, nu judecă, pur și simplu arată, invită
nr.3, anul 2020
privirea, simte cu ,,ochiul sufletesc” chipurile Iubirea, sentimentul pe care se brodează întreaga
frumuseții feminine în variatele lor nuanțe. În acest existență a omului, este, în fond, mirabila sămânță a
joc imaginar, locul cuvintelor este unul secundar veșniciei. Misterioasă ca o patrie biblică rămâne
limitat la indicarea unei metafore animate, tăcut sau opera acestui scriitor atemporal, purtător al
abia șoptit: ,,dar inima mi-e grea că nu aud însemnelor geniului și, poate de aceea, ispitit să-și
cuvântul” (Ermetism). Necuvântul nu-și are cauza protejeze literatura cu un sistem de gândire ce va fi
în eventuala sterilitate a spiritului, ci într-un stârnit uimirea multora dintre merituoșii săi
preaplin al vieții în dimensiunea lui plenară, în fața contemporani.
căreia rostirea nu se justifică, apare drept Ca într-o poveste, literatura, ca spațiu
convențională, simplificatoare. al interpretării artistice, scurtează pe cărări doar de
Poetul ,,corolei de minuni a lumii” ea știute, drumul alunecos care duce spre cel mai
include poezia sa cu tematică erotică în lirica de nobil sentiment uman, iubirea, cea care, potrivit
meditație filosofică. În volumele ,,Poemele luminii” viziunii blagiene, se clădeşte pe fundația frumuseții
Blaga tratează tema iubirii din perspectiva culiselor ușor atinsă de nefrumusețe. Stare de grație, iubirea
unui suflet expresionist ce trăiește cu maximă devine o împărtășire din substanța originară a lumii,
intensitate... iubirea. Trăind marea iubire, ființa având substrat intelectual. Poeziile născute pe
unană coboară la straturile originare ale vieții, fundalul blazonului blagian sunt, așa cum remarcă
repetă, într-o experiență subiectivă, vraja Nicolae Iorga, ,,bucăți de suflet” prinse sincer în
începutului paradisiac. Iubirii îi place să se întoarcă fiecare clipă, iar sublimul acestei lumi, Iubirea,
în arhaic, generând circumstanțe despre comunică impecabil cu vibrația molipsitoare a
amărăciunile îndurate de om, despre nefericirea de sufletului blagian.
a se ști un damnat al cerului și un frustrat în relațiile
pământești. Prin Eros se realizează izomorfismul cu
Dumnezeu: „Erosul este singurul Dumnezeu cu Bibliografie:
infinit de multe ipostaze”, afirma Vasile Fanache.
Femeia este una din aceste ipostaze, iar farmecul 1. Mincu, Marin, Lucian Blaga, Poezii,
iubitei este un mister indefinibil și necuantificabil. Editura Albatros, Bucureşti, 1983.
În universul pur blagian, tragedia condiției umane în 2. Muntean, Ironim, Iacob, Oliviu, Lucian
lume se estomează profund prin „surâsul” iubirii: Blaga – azi în şcoală, Editura Şcoala Albei,
„Iubirea este al doilea surâs al tragediei noastre. Sau Alba Iulia, 2001.
poate, totuși, întâiul” (Vasile Fanache). 3. Pop, Ion, Lucian Blaga, universul liric,
În universul erotic blagian un loc Editura Cartea Românească, Bucureşti,
aparte îl ocupă iubirea-amintire, iubirea care nu mai 1981.
este. Femeia se profilează ca dureroasă absență, 4. Fanache, Vasile, Chipurile uitate ale
prezentă exclusiv în memoria afectivă prin detalii veşniciei în lirica lui Blaga, Editura Limes,
emoționante. Poetul nu contenește să divinizeze Cluj-Napoca, 2007.
iubita care nu mai este şi să o perceapă ca fiind tot
atât de vie ca și odinioară. Ea stăruie ca prezență
imaginară, sublimându-se în cântec: ,,Trecutul
cântă. De aici farmecul amintirii” (Aforisme).
Poezia amintirii sau a iubirii care nu mai este evocă
focul stins al pasiunii, rămas să supraviețuiască prin
cel ce s-a trezit singur. Frumusețea femeii, oricât ar
fi de intensă, se supune severității involuției
heraclitiene. Contemplând-o, poetul nu poate
înlătura gândul că ea este doar o amăgire pe care o
mai poate recupera doar cu ,,măsura” imaginarului.
Creația salvează astfel iubirea de la stingerea totală.
Blaga a scris despre iubire pe tot
parcursul vieții, a iubit pasional și a fost iubit până
la divinizare. Iubirea a intervenit în biografia lui ca
un har mântuitor. Datorită ei s-a înțeles pe sine în
profunzime, și-a redescoperit energia interioară și a
putut să-și dea întreaga măsură a geniului creator.
nr.3, anul 2020
Motto:
“Laudă semințelor, celor de față și-n veci tuturor”
Lucian Blaga
2.10. TEMA OPEREI ȘI VIEȚII LUI LUCIAN BLAGA

Elevă GROSU IRINA,
de la Liceut Teoretic Ștefănești, s. Ștefănești, r-nul Florești
Republica Moldova
Profesor coordonator: BALAN PARASCOVIA
în singurătate și tristețe:
Sunt tristă, mi-e greu, dar mereu privesc la “Suflet prăbușit în humă ca în perne”
el, la cine? La cel ce se autodefinește “mut ca o (Lângă Vatră)
lebădă’’, adică scriitorul Lucian Blaga. Unul dintre Fiecare poezie a sa pornește din trăiri și,
cele mai importante figuri ale culturii românești. din păcate, cel mai adânc el resimțea suflarea morți.
Prin operele sale pline de tristețe, taină și durere a “şi mut
câștigat faima și sufletele multor oameni, care ascult cum creşte-n trupul tău sicriul,
printr-o minune, fascinați de opera sa și în special, sicriul meu,
eu o adolescentă în devenire citesc scrierile sale cu fiecare clipă care trece,
până în ziua de azi. Ca să conștientizez mesajul gorunule din margine de codru”.
operei sale este necesar să-i înțeleg personalitatea. (Gorunul)
Ceia ce este un lucru dificil, pentru mine este că el Satul pentru poet este un motiv foarte
se afirmă ca o personalitate ciudată, chiar dacă scrie important, deoarece acolo și-a petrecut anii
despre lucruri reale și pe înțelesul tuturor. Ași dori copilărei:
să-i pun multe întrebări și sunt sigură că va avea “Eu cred că veșnicia s-a născut la sat
răspuns la toate. Cred că sunt multe gânduri și Aici orice gând e mai încet
dorințe pe care și le-ar fi dorit realizate. Îmi pare Si inima-ți zvâcneste mai rar
rău că nu m-am născut în anul 1895 pentru a-l ajuta Ca si cum nu ți-ar bate în piept
și-ai fi mereu alături ca un prieten de nădejde. Ci adânc în pământ undeva”
Înstrăinat de libertate ce tot o caută: (Sufletul satului)
“în muta, seculară căutare Această poezie îmi sugerează liniștea și
de totdeauna, veșnicia satelor noastre românești. Opera prin care
pâna la cele din urmă hotare”. intru în veșnicie este “Lauda somnului”: În somn
(Autoportret) sângele meu ca un val se trage drept la părinți. Și
Eu nu știu cum a fost L. Blaga în viață, dacă poezia sa ne cucerește prin sinceritatea ei, ea
când și-a dat seama pentru prima dată că există vorbește putenic printr-o substanță făcută din cele
putere în cuvintele sale sau care a fost cartea ce l-a mai înalte dureri și neliniști, care atinge sufletul
făcut să plângă pentru prima dată, nu știu multe omenesc. După Eminescu, Blaga a fost poetul cel
lucruri,dar prin opera sa încerc să găsesc indicii sau mai profund implicat în construcția unui mit poetic
secrete ascunse în versuri pentru a găsi ieșire din național, căruia a știut să-i confere o valoare
acest labirint literar. A debutat în filozofie cu eseul universală. În poezia“Amintire” versurile date au o
“Reflexii asupra intuiției lui Bergson” ca o lumină aromă de tristețe și singurătate. Autorul este încins
într-o noapte sumbră și plină de mister, ucigător de de tristețe, iar amintirile-i trec ca vulturii deasupra
taine. Faza sa poetică a fost deschisă de poeziile “Pe noastră. Eu, o elevă, ce sunt fascinată de opera lui
țărm” și “Noapte”. Poetul avea o dorință enormă de Blaga sunt complet de acord cu spusele lui Nicolae
a fi și trăi o capacitate enormă de a intui lumea Iorga:“Poeziile lui Blaga sunt bucăți de suflet,prinse
cosmicului și terestrului. Cel puțin aceasta am simțit sincer în fiecare clipă și redată de o superioară
citind versurile sale. Opera sa este un tot organism, muzicalitate în versuri, care frânte cum sunt se
armonios și dinamic. Eul liric apare uneori înfășurat mlădie împreună cu mișcările sufletești înseși.
nr.3, anul 2020
Această formă elastică permite a reda cele mai fine

acte ale simțirii”.
Acum când poezia lui L. Blaga m-a
fermecat prin mesajul său, doresc să-i îndemn pe
colegii mei să citească și să recitească opera
Domniei Sale, pentru a putea înțelege tendințele
moderne într-o limbă pură și fluidă.
nr.3, anul 2020
Motto:
‚,Nu exista un prieten mai loial ca o carte.”
Lucian Blaga
2.11. LUCIAN BLAGA, UNIC ÎN TOATE

Elevă BALEA ALEXIA NATALIA
Liceul cu Program Sportiv, Alba- Iulia.
Profesor îndrumător: MIHALTAN MARIA
Blaga a declarat in repetate randuri faptul ca ea a

In satul cu nume de Lacrimă, Lancrăm, ales de a duce mai departe opera părintelui ca pe
s-a nascut cel mai titrat autor, filozof si diplomat o datorie de onoare si de suflet . Se spune că numele
roman, a carui viata pare desprinsa dintr-un roman fiicei marelui poet si filosof provine de la cuvântul
in care credinta inspirată de educatia primită, ”dor” iar r-ul din nume a fost o provocare pentru
teologia si filozofia au coabitat măiestrit . poet care nu a reușit niciodată să pronunțe ușor
Geniul din Lancrăm s-a înscris la consoana ”r”.
facultatea de Teologie din Sibiu mai mult din Lucian Blaga iubea natura, care i-a fost
considerente practice si anume pentru a evita și o sursă nesecată de inspiratie, adora excursiile in
înrolarea în armata austro-ungară. Filozof profund natură, cu predilectie în Muntii Apuseni,
el considera că poți să-ți ajuți mai mult patria cu memorabilă fiind exprimarea: ”România este un
ajutorul literelor maiestuos însiruite. spatiu ondulant”.
Fire introvertită Lucian Blaga a fost un Întocmai unui alt geniu ( din literatura
singuratic, si-a adorat familia si a avut putini franceză, Balzac) Blaga iubea cafeaua consumând
prieteni pe principiul: non multum sed multa. în timpul creației cantități impresionante din
Sensibilitate dusă până la extrem, poetul era licoarea preferată.
deosebit de afectat de orice comentariu mai putin pe Poet si filosof de excepție, intelectual de
placul său, la adresa operelor sale. Petre Hossu renume el a fost cel mai tânăr membru al Academiei
spune în acest sens în cartea sa ”Memorialul Lucian Române și, de asemenea a fost propus pentru a primi
Blaga”că poetul era o natură irascibilă mai ales premiul Nobel pentru literatură.
când cineva avea o părere rea despre operele sale.
De altfel începutul vietii marelui poet  Lucian Blaga, Hronicul și cântecul vârstelor,
a stat sub semnul …. muțeniei pană la 4 ani acesta Humanitas, București 2012;
nu a vorbit ceea ce i-a adus porecla în sat de  Dimitrie Vatamaniuc, Lucian Blaga, 1895-
”Mutul”. La vârsta de 4 ani mama sa a avut o 1961. Biobibliografie, București, Editura
discuție ”serioasă” cu micuțul taciturn explicându-i Științifică și Enciclopedică, 1977
că trebuie sa înceapă sa vorbească pentru a nu face
familia de rusine. Fapt genial, copilul a început să
vorbeasca direct in propoziții lungi, chiar
sophisticate, spre uimirea tuturor.
Parcursul său educațional a fost unic,
iar la universitatea din Viena, unde și-a terminat
studiile a cunoscut-o pe viitoarea sa soție. Cei doi
au trăit o poveste de dragoste exemplară demnă de
cinematografie, rodul dragostei lor fiind fiica lor,
Dorli Blaga. Aceasta, ca și mama sa și-a adorat
părintele și a continuat să publice după moartea lui
din magistrala operă blagiana.In acest sens, Dorli
nr.3, anul 2020
Motto:
„De la viaţă să nu aştepţi nimic, dimpotrivă, tu trebuie să-i dai totul.
Numai aşa vei fi scutit de deziluzii şi te poţi bucura de tine,
de lupta, de independenţa şi de puterea ta creatoare.”
(Lucian Blaga)
2.12. OGLINDA TRECUTULUI

Eleva: MOROȘAN ANGELINA,
de la Colegiul Național „Sfântul Sava” București
Profesor îndrumător: PORUMBEL ANDREEA
,
Pe apele învolburate ale Styx-ului, omul și împletesc într-un straniu vârtej de durere și plăcere,
scriitorul se avântă într-o călătorie terifiantă, din chinul unei forme străvezii, a anilor demult
înfruntând haosul al cărui deznodământ fatidic este trecuți, apare cu un licăr de speranță neorânduiala
inexorabil. Prin puterea artistică a demiurgului, eternă – esența creației originale. Astfel, orizontul
dezordinea aparentă se concretizează într-un spațial al inconștientului devine un spațiu matrice,
univers utopic al sufletului, ascuns lumii exterioare. cum îl numește Blaga, la adăpostul căruia se
Din entropie se naște un refugiu spiritual, refugiază în timpul exilului interior. Acuzat de
puritatea sa absolută ascunzând secretele vastului neutralitate, ba chiar mai rău, de complicitate cu
interior neexplorat. Astfel, ființa umană se regimul terorii roșii, scriitorul dezvăluie însă, după
spiritualizează, ascensiunea către cunoaștere treizeci de ani de la moartea sa, analiza sa
paradisiacă, dar și luciferică, înălțând sălbatica minuțioasă referitoare la vremurile corupte și
esență creatoare și străpungând barierele rigurosului depravate prin intermediul romanului în care a
regim al realității. Caron își poartă pasagerul pe consemnat cele mai sugestive opinii critice, dar și
mări de liniște, tăciunii mocnind ai rebeliunii arzând traumatizantele experiențe ale sufletului creator
molcom într-o sobă abandonată, în timp ce artistul încarcerat. Înlăturând scrumul timpului necruțător,
se autocenzurează și tace alături de luntraș, se poate observa temelia dragostei pentru satul
meditând asupra reînnoirii lumii, a cărei cenușă tradițional românesc, ce a supraviețuit
fină, de un alb orbitor asemenea flăcării cele mai apocalipticului și a fost conservat în inima
fierbinți, se așterne peste ascuțitele vârfuri semețe scriitorului, spațiul matricial devenind unul
care au supraviețuit cataclismului istoric. Marele mioritic. Detaliile deseori trecute cu vederea în
Anonim nu permite ca el, scriitorul, să devină un copilărie, a căror importanță eternă a fost alungată
anonim pierdut sub masca neiertătoare a în universul efemeridelor, sunt luminate de dorința
indiferenței, ci îi pune aura exponențialității în a da nestăpânită a retrăirii anilor naivității, infantila
glas spațiului mioritic, succesiunii de dealuri și văi inocență alinând cunoașterea cicatrizată a sufletului.
ale sufletului românesc. Retragerea în universul infinitelor
Pentru a ajunge la adevărta posibilități, unde spiritul se metamorfozează într-un
comprehensiune a semnificațiilor romanului astru selenar ce cuprinde întreg înțelesul lumilor, se
postum „Luntrea lui Caron”, trebuie mai întâi să transformă în exercițiul de supraviețuire al lui Blaga
traversăm oceanul dens ca cerneala al imaginației din timpul izolării sale totale.
născută din iubire față de originile primordiale, Incipitul operei nuanțează ideea de haos ordonat,
silueta difuză a realității oglindindu-se în apele începutul primăverii profetice constând în chiar
tulburi ale laturii descătușate, libere a sfârșitul libertății intelectuale. Bombardamentele
inconștientului. Amintirile sunt îndesate fără milă în din 1944 surprinse în aceste prime pagini reprezintă
sertarele bine organizate ale minții umane, ferecate factorul declanșator care trezește omul din letargia
cu cheia și ascunse privitorului, însă ce se întâmplă dulce a unei stări vegetative conform căreia
odată ce viața însăși freamătă pe sub stratul schimbările bruște nu vor modifica radical
superficial al epidermei lemnului, șuierânșu-și principiile existențiale. Totuși, pentru gânditorii
doina de jale? Cu un foșnet de hârtie învechită, de perioadei respective, evoluția terorii înlănțuite
timp îngălbenită, toate faptele și ideile trăsnite se fufese deja prefigurată. Lucrarea cu caracter
nr.3, anul 2020
autobiografic surprinde viața acestui personaj unic iscălind momentele simbol ale perioadei comuniste.
de pe scena literaturii române, Blaga realizând o Realitatea este transferată pe o peliculă fragilă,
autoanaliză a propriilor laturi divergente, care se irizații ale imaginației colorând un filtru cristalin.
întrepătrund însă atunci când rațiunea și viziunea Ficțiunea îmbrățișează adevărul ascuns, tesând o
creatoare se topesc în cruda revelație a lumii broderie a postmodernismului din literatura română,
irevocabil alterate. Cele două personaje principale, elocventă pentru ororile aduse de influențele rusești.
Axente Creangă și Leonte Pătrașcu, sunt alter ego- Intelectualii vremii sunt opresați, forțți să-și
urile scriitorului, fiecare concretizând atitudinile cenzureze operele. În caz contrar, pedeapsa capitală
diferite ale acestuia referitoare la fragedul regim mascată de tenebrele închisorilor care nu apăreau pe
comunist ce urma să se instaleze pe plaiurile hartă avea să le fie atribuită. Deși Blaga și-a păstrat
României, imediat dupa cel de-al Doilea Razboi tăcerea pe durata traversării Styx-ului, acesta a
Mondial. Primul eu este întruchipat de poetul situat marcat evenimentele șocante din istorie, creionând
într-un plan îndepărtat față de istoria în continuă un posibil viitor a cărui idealitate propusă nu ar fi
desfășurare, deconectat de la viața cotidiană. Acesta fost decât o refracție a României sovietice. Prin
preia în cea mai mare parte autobiografia lui Blaga, iubire, acesta depășește greutățile și probele
fiind un narator relativ detașat de tumultul politic destinului, recreând o idilă spirituală. Astfel, Axente
iscat. Înainte de război, eroul este puternic angajat întreține, pe rând, două relații de dragoste inedite și
în sistemul diplomatic, după care este înlăturat de la contrastante, cele două femei din viața sa
catedră și ajunge să dețină un umil post de modificându-i radical percepția asupra
bibliotecar. Operele sale sunt criticate și ridică întâmplărilor petrecute. Relația întreținută cu
numeroase întrebări legate de metafizică, studiul preoteasa Octavia este simbolică pentru cunoașterea
complex al existenței umane stârnind controverse. paradisiacă, raționamentul și cumpătarea
Toate aceste evenimente au fost întrezărite împletindu-se cu datoria morală față de societate. O
și în viața scriitorului, destinul său fiind profund oarecare distanță imperceptibilă este impusă între
afectat de tribulațiile sentimentale și obstacolele sufletele celor două personaje, oglinda
vremii. Leonte Pătrașcu, filozoful îndârjit care personalităților contrastante refelctând dorințele și
proiectează încă de la început disoluția societați scopurile antitetice care se întrepătrund doar cu
odată cu instaurarea noului regim, păstrează doar ajutorul dragostei învăluită în mister și ceață
câteva amănunte autobiografice, acesta avînd totuși fumurie, răceala sa nebănuită străbătând trupul
o simbolistică inestimabilă pentru romanul fragil al supravețuitorilor. Finalul fatidic al poveștii
episodic. El este puternic implicat în acțiune, amoroase sfâșie balansul dintre calm și complacere
întuchipând un pilon important în fața căruia cursul în situație, năruind lumea lui Axente. Sinuciderea
istoriei se încolăcește, încearcă să-l dărâme, apoi își iubitei sale reprezintă întocmai acel moment
continuă drumul infinit. declanșator de melancolie și durere din existența
Sufocat de destrămarea universului personajului, reverberațiile suferinței zguduindu-i
domestic și a celui politic, Lucian Blaga se retrage întreaga ființă. Răscrucea la care a ajuns
în misteriosul spațiu mioritic, eliberând simbolizează trecerea de la un univers la altul,
inconștientul cosmonic. Aici, sufletul renaște, lumea interioară întruchipâd adăpostul izolat de
ajungând la dimensiuni astronomice pentru a exteriorul crud, ce aduce alinare spirituală și
cuprinde înțelesurile lumii care îl fascinează și care, consolare pentru pierderea aparentei fericiri
totodată, îi provoacă o incredibilă repulsie bazată pe încorsetate într-o apăsătoare monotonie și
disiparea moralității și îndepărtatrea de principiile rigurozitate a vremurilor. Asemenea unei păsări
existențiale. Opera lui este generată de însăși pheonix, din cenușă, eroul renaște, acesta
această refulare a realității corupte, melanjul dintre regăsindu-se pe sine cu ajutorul Anei, o făptură de o
furia cauzată de regimul brutal și neșlefuita dorință deosebită grație și tandrețe, a cărei inimă
de creație în esența sa cea mai pură frângându-se în binevoitoare înalță spiritul acestuia. Treptat, o ușă
mii de cioburi care reflectă imaginea insolită a tainică se deschide între cei doi, invitându-i într-o
romanului blagian. Tumultul ce definește traiul oază de liniște, dragostea metafizică ajungând la
agitat al scriitorului învăluie opera sa într-un văl dimensiuni astronimice, prin care poetul percepe
fumuriu de ceață, iluziile unui viitor prosper licărind întreaga lume. Astfel este dezvăluită inefabila
prin perdeaua opacă a trecutului destrămat. Captiv frumusețe a vieții în forma ei neșlefuită,
într-o distopie crudă, unde violența și înșelătoria comprehensiunea semnificațiilor ascunse ale
controlează oamenii prin teama chinuitoare a morții, traiului omenesc fiind percepută de poet prin filtrul
Blaga simte nevoia arzătoare de a se confesa, imaginației și a veritabilei simțiri în cea mai
nr.3, anul 2020
autentică formă a sa. Lumina oribitoare și pasiunea a remodela din scrumul lor un univers idilic,
feroce generată de ispitele condiției umane învăluie nealterat de ispita puterii nemărginite. Vigoarea
sufletul armonios al artistului, deschizând porțile personajelor păstrează tenacitatea autorului,
nevăzute ale speranței muribunde, a cărei licărire capacitatea lor de autoconservare salvându-le de la
poate fi țntrevăzută prin perdeaua fumurie a soarta cruntă a răzvrătiților pripiți.
disoluției sferei intelectualilor. Viziunea lui Axente Filozoful Leonte se luptă cu inexorabila
asupra întâmplărilor vremii este una originală, schimbare, căutînd neîncetat un răspuns la
spiritul său nonconformist transfigurând artistic întrebarea De ce?. Acesta călătorește pe marea de
ororil și teroarea ce bântuia țara în opere sublime. cerneală a enigmelor de nerezolvat, prevestind
Mărturiile sale sunt atestate ale furtunii sfârșitul generației de intelectuali asupriți de
devastatoare ce transforma irevocabil lumea sa, dictatura nemiloasă a unui regim totalitar.
aterând cursul istoriei pentur totdeauna. Neliniștile care îl cuprind anticipează răsturnare
Confruntarea cu imposibilitatea opunerii bruscă de situație – metamorfoza universului într-un
demersului evenimentelor este încercarea supremă fluture de noapte, orb și totodată atras de lumina
cu care protagonistul se luptă, sufletul lui sălbatic, difuză a felinarelor mortale ca de un far salvator,
liber în spațiul mioritic fiind copleșit de disiparea arzând asemenea foilor desprinse de hârtie – se
moralității și propulsia șocantă a violenței adună asemenea cărămizilor în sufletul
oripilante. Zbuciumul dintre dorința de răzvrătire și gânditorului, fiecare piesă de puzzle aducând un
simpla consemnare alături de criticarea și analiza plus de culoare, dar și de suferință, creând astfel un
minuțioasă a faptelor nemaiîntâlnite până atunci zid impenetrabil de bănuieli devastatoare.
creând o fisură în suprafața impenetrabilă a sinelui, Zădărnicia îl copleșește, dorul stărnit de îngrădirea
crevase străbătând oglinda tracutului. Vechile libertății în gândire sau exprimare împlantând ace
principii existențiale sunt eliminate, sfărmându-se de gheață în sufletul său. Leonte duce o luptă aprigă
sub impactul dureros al schimbărilor. Tulburările cu filozofia regimului, întrezărind adevăratele
politice l-au afectat într-un mod straniu pe Blaga, intenții mârșave ale sistemului tentacular, ce
acesta insuflând înflăcărata dorință de manifestare a strangula orice voce care îndrăzea să răsune în
nemulțumirii și de transformare a viitorului sumbru vastitatea pustiului păturii intelectualilor. Cu ultima
după bunul plac personajelor sale. Ele joacă roluri putere de a se opune, realizînd că nu există scăpare,
indispensabile în transmiterea realității uitate unor acesta se aruncă în Râpele Roșii, luându-și viața.
generații care ar putea avea șansa de a învăța din Gestul său simbolic poate fi interpretat ca
greșelile altora, prețuind liberatea și accesul un ultim act de sfidare împotriva societații care l-a
nelimitat la cunoaștere, accederea la adevăratul dezamăgit prin ignoranța ei, trupul profan și spiritul
înțeles al universului reprerzentând un simplu sacru reunindu-se cu pămîntul care i-a dat viață.
capriciu, nu o ilegalitate comisă sub lumina Unirea cu diviniatea este momentul simbolic pentru
ocrotitoare a lunii. Mâhinrea sufletească este redescoperirea sinelui, pătrunderea în universul
apăsătoare, atât scriitorul, cât și eul ficțional vegetal dezlănțuind forțele aievea ale naturii din
suferind pedeapsa cruntă a intelectualilor – care provenim, cenușa și sufletul nostru regăsind
cenzurarea operelor și a gândurilor. Deși în ochii pacea de mult visată în leagănul vieții. Astfel sunt
lumi, Blaga părea că a găsit o modalitate de a prefigurate evenimentele devastatoare care vor
accepta viața tulbure, insipidă și monocromă, altera irevocabil lumea, sfârșitul generației
refugiindu-se în interiorul propriului suflet stors de intelectualilor proiectându-se pe pelicula
vlagă, acesta nu și-a putut stăpâni nevoia spirituală cinematografică a vremii. Ura pentru sistem și lipsa
de a judeca și de a reda boala ontologică adusă de puterii de a lupta pentru concepțiile și drepturile sale
negura orientului. Experințele prin care trec îl îndeamnă pe Leonte să redevină una cu pământul
filozoful și poetul sunt probe a căror veridicitate care i-a dat naștere, ultimul său gest de înfruntare a
constă în chiar sfârșitul deznădăjduitor al romanului șarpelui otrăvitor ce controlează lumea postbelică.
postum, licărul luminii străvezii străpungând vălul Atitudinile contradictorii ale personajelor principale
sufocant al rigorilor impuse de noul sistem. Revolta nu se exclud, ci pun în evidență conflictul interior al
sufletului supus unor chinuri groaznice este lui Blaga, lupta dintre dorința de a schimba
domolită de evadarea în planul ireal, lăuntric. lucrurile, de răzvrătire și instinctul de
Asemenea increatului, spiritul năvalnic al artistului autocoservare, dezvoltat întocmai pentru a examina
nu poate fi studiat și examinat de restul lumii, acesta cu meticulozitate cursul aprig al istoriei, timpul
putând doar să existe în cochilia trupului firav, sfîșiind orice pact ar fi avut cu cetățenii fideli și
arzând preconcepțiile și doctrina comunistă pentru întorcându-se împotriva lor prin torenții și furtunile
nr.3, anul 2020
devastatoare care construiesc din rămășițele unor melodioasă narare eclipsează orice alt roman.
bibelouri sparte un mecanism de ceas fără cusur, Existența fragilă a lui Blaga, odată recunoscut în
funcționând după regulile neiertătoare și incorecte întreaga țară suferă o dramă incomparabilă cu ale
ale dictaturii. Se observă o simetrie sugestivă între incidente minore care au reverberat prin cavernele
debutul romanului și sfârșitul acestuia, filozoful cu tuciurii ale sufletului. Căderea în dizgrație,
un suflet aprig și poetul care rezidă într-o bibliotecă denaturarea sa și criticarea operelor sale unice în
umilă încrucișându-și drumurile în aceste două lume dizolvă carcasa de aur a spiritului
momente decisive pentur soarta lor, cât și a lumii. problematizant, acesta izolându-se în străfundul
Conexiunile dintre viziunile celor două ființei, acolo unde laudele și minciunile nu l-ar
personaje sunt strâns legate de percepția lor față de putea atinge, singurul omagiu oferit universului
dispariția și exterminarea personalităților culte ale fiind jertfa sinelul artistic. Condiția creatorului este
vremii, nenumărați prieteni de-ai lor suferind un una deplorabilă, oglindită în romanul ce plasează
final tragic, precum moartea sau înlăturarea cititorul într-o distopie aproape fantastică, și totuși
progresivă din funcție, așa cum este caul lui Axente. reală. Divizându-și personalitatea în personajele
Închisoarea este cu greu evitată de cei doi, simbolice, Blaga reușit să transmită ideile radical
riscul de a-și petrece restul zilelor sub povara diferite aflate într-o permanentă convergență –
denigrării și a întunericului etern care absoarbe sfredelitoarea dorință de reîntregire cu universul
lumina nemuritoare învăluindu-i într-o cortină infinit și puterea inumană de a trăi pentru a se
sângerie de teamă. Căile urmate de personalitățile confesa, atestând ororile disoluției societății.
vremii sunt limitate de posibilitățile universului Ultimii ani de viață ai scriitorului sunt
aflat într-o continuă degradare socială și politică. brodați cu ață neagră pe pânza porosă a hârtiei,
Exilul, izolarea și întoarcerea la origini reprezintă romaul ce întegește șiragul de opere blagiene,
principalele drumuri desfășurate de pe mosorul cu concentrând amalgamul de sentimente
ață al ursitoarelor, destinul croind o țesătură contradictorii și viziuni situate în aparentă opoziție.
întunecată a viitorului. Un zid invizibil se interpune Mărturia sa este un melanj de stiluri și idei despre o
între Blaga și exteriorul halucinant, a cărui lume care se fărmițează asemenea biscuiților
dezordine ilogică se transformă în prevestirile râncezi dintr-o casă părăsită. Mozaicul abstract al
catastrofle ale filozofului. Dincolo de sticla fumurie, versurilor încununate speranței și al întrebărilor fără
scriitorul observă și notează tulburările societății răspuns se topește într-un vârtej halucinant de culori
românești, dând dovadă de un incredibil spirit critic și senzații, redând plastic imaginea dispariției
și o gândire analitică de o acuratețe impecabilă. apoteotice a intelectualilor.
Manuscrisul redactat era păstrat mereu
într-o servietă, pentru a nu ajunge pe mâna
autorităților manipulatoare. Aici erau consemnate
sub forma unui roman autobiografic tribulațiile
sufletești ale scriitorului, împletite cu elemente
elocvente pentru cruzimea și ipocrizia regimului
recent instalat în vârful piramidei. Ideile și
suferințele lui Blaga se refractă în oceanul tulbure
de cerneală, artisticul Axente preluând viziunea sa
unică aspura lumii. Narațiunea devine aproape
lirică, nevoia de refulare interioară păstrând încă
aprentele cenușii ale poeziei. Fărâme de versuri
desperecheate, scăldate în lumină și speranță sunt
risipite de vânt peste praful sclipitor al vremurilor
trecute, destinul sfărmânu-se sub apăsarea de plumb
a tiraniei. Asemenea unui virus, concepțiile
depravate ale sovieticilor penetrează scutul minții,
otrăvind gândirea logică și rațională a oamenilor.
Mărturia autorului împovărat de adevărul sfîșietor
al intereselor ascunse dăinuie în fața timpului
malițios, ferindu-se de ochii curioși ai ignoranților
și închizându-se între filele cărții care urma să
ajungă o capodoperă istorică și biografică, a cărei
nr.3, anul 2020
Motto:
A filozofa.
A filozofa înseamnă a încerca să răspunzi cu mijloace supermature
la întrebări pe care și le pun copii” ( Lucian Blaga)
2.13. LUCIAN BLAGA – O PERSONALITATE REMARCABILĂ A

SECOLULUI XX
Elevă: FRANDEȘ ANCA-VASILICA,
la Liceul Tehnologic „Lucian Blaga” Reghin.
Îndrumătoare:Prof. POP NATALIA
Lucian Blaga este una dintre personalitățile tineri a fost prin citatele sale filosofice, regăsite atât
cele mai importante și semnificative din cadrul în cărți, cât și în discursuri și chiar propriile sale
literaturii române. Acesta s-a născut pe 9 mai 1895, poezii, cum ar fi „Dacă vrei să ajungi la fericire,
în satul Lancrăm, din județul Alba, fiind cel mai mic atunci puneți orice țintă, numai un singur lucru nu:
din cadrul familiei sale și a decedat la 6 mai 1961, fericirea.” fapt care se regăsește în poezii, ca de
în schimb îți menține vie prezența prin operele, pe exemplu „Iubire”, care înfățișează clar și concis că
care le-a lăsat în urma sa și pe care, cu fiecare poetul se ghida după acest principiu filosofic. În
generație trecătoare, le valorificăm tot mai mult prin continuare, poeziile și citatele sale ajută tinerii, și nu
studiul acestora în școli sau de bunăvoie. numai, în a evolua și a se dezvolta pe plan personal.
A fost un filosof, poet, dramaturg, traducător, În anul 1937, a fost membru al Academiei Române,
jurnalist, profesor universitar, academician și dar și al asociației „Prietenii legiunii”, iar în 1940, a
diplomat român, care a marcat perioada interbelică fost încadrat în mișcarea legionară din Sibiu.
prin intermediul elementelor de originalitate, care îl Pentru a-l onora, în zilele noastre, noi, românii,
pot încadra în înscrierea sa în universalitate. facem ceea ce ne stă în putință pentru a-i respecta
Primele sale scrieri au fost publicate în ziare, cum operele, care se studiază în școală, celebrăm ziua de
ar fi „Tribuna”, în care a publicat poezia „Pe țărm”, 9 mai prin amintirea acestuia reflectată în lecturi,
în anul 1910, sau ziarul „Românul” cu studiul scrieri, texte compuse, toate în cinstea lui.
„Reflecții asupra instituției lui Bergson” în anul Acesta a compus poezii până în ultimii ani de viață,
1914. În 1919, a publicat, la Sibiu, placheta de ceea ce aduce încă un motiv pentru care, Lucian
versuri „Poemele luminii”, precum și culegerea de Blaga este cea mai mare personalitate creatoare din
aforisme „Pietre pentru templul meu”. secolul al XX-lea, care a rămas, nu doar în istoria
I s-au tipărit primele traduceri de poezie, în limba României, dar și în inima poporului român.
germană, în revista „Die Brucke”, în anul 1922. Una
dintre principalele teme este dragoste, iubirea, Bibliografie
folosind un „limbaj urât” și marcând idei abstracte. Lucian Blaga, Discobolul- Aforisme și Însemnări,
Blaga mai utiliza teme cum ar fi moartea sau Editura Publicom, 1945
cunoașterea, acesta prezentând idei filosofice în Lucian Blaga, Poemele Luminii, Biroul de
fiecare dintre poeziile sale, având alte perspective imprimare COSÎNZEAN, Sibiu, 1919
asupra vieții și a componentelor acesteia. Webografie
„A filosofa. A filosofa înseamnă a încerca să https://booknation.ro/curiozitati-despre-lucian-
răspunzi cu mijloace supermature la întrebări pe blaga/
care şi le pun copiii.” exprimă Lucian Blaga în http://www.istoria.md/articol/511/Lucian_Blaga,_b
cartea sa „Discobolul- aforisme și însemnări”, prin iografie
care explică gândirea sa filosofică și mereu unică și https://www.versuri.ro/versuri/lucian-blaga-iubire-
desăvârșită, care îl caracterizează pe poet, pe _6e17.html
înțelesul tuturor. https://prezi.com/yjzdvzz9gurh/lucian-blaga-
Acesta a ajutat mulți tineri în formarea lor, mai ales biografie-si-activitatea-literara/
pe cei care făceau parte din cercul literar de la Sibiu,
iar principala cale în a-i îndruma în spre bine pe
http://www.ccdab.ro/Editura/
nr.3, anul 2020
Motto:”Vieții nu i-am rămas dator nici un gând,

dar i-am rămas dator viața toată!”
(Lucian Blaga)
2.14. ADEVĂRATUL VISĂTOR AL ÎNTREGULUI NEAM!

Eleva: GUȚU ROXANA
de la Instituția Publică Liceul Teoretic ,,Constantin Stere”,
orașul Soroca, Republica Moldova
Îndrumător: profesor CRAVEȚ SUZANA
.
Lucian Blaga - Marele poet, dramaturg şi „mea”, ,,meu”, verbe la persoana I singular „nu
filosof modernist, care a reuşit să-şi lase amprenta strivesc”, ,,nu ucid”, ,,sporesc”, ,,iubesc”, etc.
în literatura română ca un poet al sentimentului Poezia e un act de creaţie, iar iubirea e o cale
cosmic, desăvârșit printr-un fior metafizic și o de cunoaştere a misterelor lumii prin trăirea
existență într-un plan filosofic expresionist. El este nemijlocită a formelor concrete. Lumea este văzută
unul dintre poeţii români, care după Eminescu a ca o uriaşă floare cu petale palpitând de bine ca o
reuşit să dea un sens înalt și profund Iubirii. Poezia „corolă de minuni”, aceste minuni transformându-
sa constituie un prim moment de sincronizare se pe parcursul poeziei în „adâncimi de întuneric”,
deplină a formelor poetice românești cu cele în „neînțelesuri şi mai mari”. Aceasta ne
europene. Un poet al gândirii filosofice, ce a cântat demonstrează faptul că în centrul demersului poetic
frumuseţea plaiurilor noastre. E creatorul unor se situează eul blagian cu un lirism subiectiv de tip
imagini poetice originale cu o valoare incontestabilă confesiv, raportat la lumea care-l înconjoară.
care se remarcă prin mai multe etape de creație: Întâlnim un șir de simboluri ca: lumina, trupul,
ascensiune – cădere – echilibru, astfel, argumentând sângele, ochiul, pleoapa, oglinda, timpul, moara,
o traiectorie existențialistă. elementul acvatic, prundul, albastrul, aurul, focul,
Din primul volum de versuri - „Poemele cenuşa, somnul, moartea, etc. Lumina, în planul
luminii”(1919) ce se deschide cu poemul „Eu nu senzorialului, are sensul de vizibilitate, care, prin
strivesc corola de minuni a lumii” adeverim similitudine cu vizibilitatea razelor de lună conduce
prezența artei poetice moderne, o confesiune lirică la metafora ,,raze de lună pentru lumina mea”,
ce susţine aceleaşi idei formulate şi în „Trilogia având o deschidere a sensului pentru acceptarea
cunoașterii”. Cu mijloacele liricului, poetul luminii drept un simbol al cunoaşterii. Identificăm,
vorbeşte de dualitatea cunoaşterii, deosebind de fapt, două modalități de cunoaștere a lumii –
gândirea logică, paradisiacă, de cea poetică, poetică sau luciferică și rațională sau analitică:
luciferică. Poezia „Eu nu strivesc corola de minuni ,,lumina mea” / ,,lumina altora”. Observăm o
a lumii” este un manifest, o artă poetică, deoarece cunoaștere poetică plină de tandrețe și iubire,
autorul îşi exprimă propriile convingeri despre arta purtătoare de lumină, pe când cea rațională,
literară şi despre aspectele esenţiale ale acestora - paradisiacă, este brutală și rece. Spre deosebire de
teme, modalităţi de expresie, precum şi despre rolul omul de știință, poetul își face apariția mai ușor în
poetului - raportul acestuia cu lumea şi cu creaţia, miezul tainei, cu ajutorul imaginației, sporindu-i
problema cunoaşterii. semnificațiile. Astfel, soarele este simbolul de
Tema poeziei exprimă eul stihial care se sorginte mitică și descrie un izvor de speranţă și
găsește în centrul întregului Univers și care o aspiraţie. „Credinţa mea o sorb puternică din soare”,
descoperă în planul creației numai prin iubire. Fiind „spre soare râd”. Soarele semnifică permanenţa și
o poezie de tip confesiune, lirismul subiectiv se statornicia vieţii. Un al simbol este cel al cerului, în
evidenţiază prin atitudinea poetică transmisă în mod care poetul se regăsește în spaţiul luminii şi focului
direct şi la nivelul expresiei prin mărcile cosmic, exprimând, totodată, credinţa într-o forţă
subiectivităţii: pronumele la persoana I singular divină.
„eu”, adjectivele posesive la persoana I singular Poezia se caracterizează prin expresivitate,
impunându-se prin metafore sugestive ,,corola de
nr.3, anul 2020
minuni”, ,,flori”, ,,ochi”, ,,buze”, ,,morminte”; în amintiri cu frumoasele și neobositele metafore ce

epitete ,,sfânt mister”, ,,largi fiori” ; repetiții, ne răscolesc sufletul, ne alimentează viața, valorile
antiteze ,,eu” - ,,alții” , la care se alătură numeroși neamului, cugetând la sentimente nobile și clare,
termeni aparținând câmpului semantic al misterului: încălzite de Soare.
,,mister”, ,,taină”, ,,zare”, ,,nopții”.
În poezia „Rune“, volumul „La cumpana
apelor“, scriitorul, Lucian Blaga, este vizibil că
toată natura, toată ființa, poartă o pecete, un semn.
Simbolul își etalează culoarea înţelesului abstract în
interiorul materiei, nu înafară, iar acest înţeles este
oricum indescifrabil, individualizator. „Stane de
piatră, jivine, cucută / Poart-o semnătură cu cheie
pierdută”. Cheia este pierdută și nimeni nu poate
pătrunde dincolo de ceea ce este permis, de fapt,
neavând permisiunea de a descifra toată
complexitatea unei ființe.
De asemenea, potrivit mesajului poeziei
,,Rune”, toată lumea poartă amprenta semnului, a
runei în fiinţa sa. Epitetul „veacuri uitate“ se
ascunde „în chip de rune“. Păsările, o detaşare a
materialului de spiritual prin inversiunea „liturgice
zboruri“ poartă sub aripi semnul runelor. Luna
personificată, aflată în slujba luminii poartă pe faţă
semnul vrăjit al runei. Crinii muntelui asemenea
astrului ceresc, poartă runele urcându-le spre
creştet: „Crinii muntelui - subtlunari - / şi-o duc
neajunsă pe creştet. Făpturile toate poartă semnul,
runa, ,,Făpturile toate, ştiute şi neştiute, / poart-o
semnătură.“ Mamele poartă runele pe frunte prin
însăşi viaţa care se naşte prin ele. Luncian Blaga
conturează acest lucru prin metafora „Sub ceruri
mumele-o poartă pe frunte.“ Timpul devoreazã, iar
existenta este o ,,mare trecere”. Meditaţia asupra
,,marii treceri” este o componentã fundamentalã a
poeziei lui Blaga, poet extraordinar al timpului:
,,încã un an, o zi, un ceas/ şi drumuri toate s-au
retras/ de sub picioare, de sub pas. / Încã un an, şi-
un vis, şi-un somn / şi-oi fi pe sub pãmânturi domn
/ al oaselor ce drepte dorm”. Starea de disperare
izbucneşte uneori in imagini apocaliptice, în care
toate lucrurile plâng şi se sfârşesc.
Astfel, Lucian Blaga, rămâne sa fie unul dintre
cei mai de frunte poeți ai neamului nostru, care va
suna veșnic în amintirea nemuritoare și în sufletele
aprige ale poporului român. De fiecare dată, revine
nr.3, anul 2020
Motto:
,,Laudă seminţelor celor de faţă şi-n veci tuturor”
2.15. SATUL ROMÂNESC ÎN VIZIUNEA LUI LUCIAN BLAGA

Elevă: ELISABETA ȘERBAN,
de la Liceul Teoretic„Traian” din Constanța
Îndrumător: Prof. dr. CRISTINA-MARIA IVAN
cereşti în înalt.” De asemenea, autorul mărturiseşte:

Câţi dintre noi mai apreciază satul ,,Satul era pentru mine o zonă de minunate
românesc? Câţi dintre noi înţeleg magia unui suflet interferenţe: aci, realitatea, cu temeiurile ei
colectiv? Mai avem noi un ideal naţional când cei palpabile, se întâlnea cu povestea şi cu mitologia
mai mulţi se întrec în a pleca din ţară sau suntem biblică, ce-şi aveau şi ele certitudinile lor. Îngerii şi
,,condamnaţi ai vieţii”? Tartorul dracilor, cu puii săi negri, erau pentru mine
Filosof, poet, dramaturg, romancier, fiinţe ce populau însăşi lumea satului.” Un alt
memorialist, traducător şi diplomat, Lucian Blaga episod semnificativ îl reprezintă momentul când o
este ales membru al Academiei Române, iar în ziua bătrână vede în rana copilului muşcat ,,nişte mici
de 5 iunie 1937 rosteşte celebrul discurs ,,Elogiul căţei”. Astfel, ia naştere mitul turbării - ,,cel puţin
satului românesc”. Acesta este tradus în germană tot atât de impresionant ca a fiarei apocaliptice”.
(1943), în italiană şi în franceză (1989), circulând în Caracterul fabulos al satului este ilustrat şi în
Occident sub formă de manifest, susţinând, în anul poezia, publicată în 1943, ,,Satul minunilor”- ,,Plin
căderii comunismului, mişcarea ce se opunea este satul de-aromele zeului, ca un cuib de mirosul
demolării aşezărilor urbane din România. Scriitorul sălbăticiunii. Legi răsturnînd şi vădite tipare
ardelean, Lucian Blaga, creionează satul românesc minunea ţîşneşte ca macu-n secară”. Totuşi, această
atât ca o matrice a spiritualităţii individuale, cât şi a paradigmă de gândire - bazată pe credinţă, fără
societăţii. vreun ,,act de raţiune”- nu poate fi înţeleasă de cei
În primul rând, lumea satului constituie care se încăpăţânează să creadă strict ceea ce poate
tărâmul unei existenţe trăite din plin. Aici omul nu fi controlat. Tocmai de aceea, Lucian Blaga afirma:
este limitat de rânduielile civilizaţiei, pierzându-şi ,,săteanul nostru reprezintă un tip mult mai superior,
stabilitatea, sensul tradiţional al rolului său în lume, mult mai nobil, mult mai complex în naivitatea sa”.
al noţiunii de adevăr (,,într-o trează tristeţe şi într-o Astfel, săteanul se bucură de o cunoaştere profundă
superficialitate lucidă”), ci caută să înţeleagă rostul a lumii (cunoaşterea luciferică), un fel de bucurie de
vieţii, lumea în totalitate (,,A trăi la sat înseamnă a a trăi, de un optimism aparent neîntemeiat dacă
trăi în zarişte cosmică şi în conştiinţa unui destin luăm în calcul greutăţile vieţii. Dar mulţumită
emanat din veşnicie”). Din dorinţa de a înţelege şi acestui mod de a trăi, Lucian Blaga îşi îndeamnă
din nevoie de a explica fenomenele lumii, au apărut cititorii să se reîntoarcă la rădăcini, la ,,unanimul
credinţele şi miturile populare. Căci ,,satul era astfel nostru înaintaş”, la satul românesc: ,,Prietene,
situat în centrul existenţei şi se prelungea prin crescut la oraş, fără milă.... vino să-ţi arăt brazdele
geografia sa de-a dreptul în mitologie şi în veacului. Pe dealuri, unde te-ntorci, cu ciocuri
metafizică” (L. Blaga - 1937). Această reacţie înfipte-n ogor sănătos, sunt pluguri, pluguri,
mitică, spontană, a săteanului este evidenţiată şi în nenumărate pluguri: mari păseri negre, ce-au
romanul memorialistic ,,Hronicul şi cântecul coborât din cer pe pământ. Ca să nu le sperii- trebuie
vârstelor” (Lucian Blaga – 1965). Observând că să te apropii de ele cântând. Vino-încet.”
cerul se ţine după ei, protagonistul împreună cu (,,Plugurile”)
Adam al Vicii hotărăsc să meargă în direcţii opuse
pentru a-l despica şi a afla ce fac îngerii. Însă cerul În al doilea rând, încă de la geneza sa,
nu se despică şi nu se aude ,,niciun pocnet de grinzi poporul român a fot legat întotdeauna de sat. Dar
nr.3, anul 2020
mai mult decât legătura om-natură, este sentimentul flăcări. Nu se luptă cu nimeni, dar se simte învins.”
de apartenenţă, magia unui suflet colectiv. Astfel, De asemenea, disoluţia sacrului este redată şi prin
satul reprezintă izvorul vieţii din generaţie în epitetul ,,serafimi cu părul nins”, relevându-se
generaţie (,,Copilo, pune-ţi mainile pe genunchii amprenta trecerii timpului.
mei./ Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.”- Având în vedere cele menţionate, susţin
,,Sufletul satului”). De asemenea, în una din operele că satul românesc nu este o simplă aşezare urbană,
sale filosofice (,,Orizont şi stil. Spaţiul mioritic”), ci izvorul spiritualităţii noastre. Prin spiritul său
Lucian Blaga susţine că satul reprezintă ,,matca specific, prin credinţele şi obiceiurile acumulate,
stilistică” a culturii- ,,Avem un orizont sufletesc al satul românesc întruchipează ceea ce ne reprezintă
nostru, acel spaţiu indefinit ondulat, ca plaiurile ca şi popor, ceea ce ne face români. Aşadar, vă
ţării, manifestat îndeosebi în doină şi în cântecele îndemn să nu uităm de această preţioasă temelia, să
noastre, şi nu mai puţin într-un unanim sentiment nu ignorăm satul românesc!
românesc al destinului”. În poezia ,,9 mai 1895”
evocarea satului cuprinde clipa irepetabilă a naşterii Bibliografie:
poetului (,,în cea noapte te-am ales ca prag de Lucian Blaga, Hronicul și cântecul vârstelor,
lume”), dar şi credinţa populară în destinul omului, Editura Humanitas, București, 2012;
în aceea întoarcere definitivă în lut (,,sunetele Lucian Blaga, Elogiul satului românesc, 1937;
lacrimei/ la chemări adânci de mume”). Astfel, Lucian Blaga, vol. Nebănuitele trepte, Editura
cultura noatră autentică a izvorât din sufletul satului Doina, 2002;
- ,,Desigur, geniul e o condiţie. Dar o cultură majoră Lucian Blaga, Lauda somnului, Editura Cartea
mai are nevoie şi de o temelie, iar această temelie Românească, București;
sine qua non e totdeauna matca stilistică a unei Daniela Șontică, Lucian Blaga și fascinația
culturi populare”. Totodată, scriitorul subliniază copilăriei la sat, în ziarul Lumina, septembrie 2019.
faptul că putem înţelege cultura populară doar dacă
descoperim sursa: ,,Să iubim şi să admirăm cultura
populară, dar, mai presus de toate, să luăm
contactul, dacă se poate cu centrul ei generator,
binecuvântat şi rodnic ca stratul mumelor. ” În altă
ordine de idei, satul este atemporal, având ,,tăria
fără pereche de a boicota istoria” - ,,Câte-s altfel-
omul, leatul! Neschimbat e numai satul”
(,,Întoarcere”). Dar în ciuda acestui aspect de sine
stătător, satul românesc -ca materie- va dispărea
odată cu moartea spiritului, prin renunţarea la
credinţă şi la idealuri, prin ignoranţă. Acest proces
de transformare a unui sanctuar într-o groapă de
mormânt este conturat în opera ,,Paradis în
destrămare”. (,,Noaptea îngeri goi zgribulind se
culcă în fân: vai mie, vai ţie, păianjeni mulţi au
umplut apa vie, odată vor putrezi şi îngerii sub glie,
ţărâna va seca poveştile din trupul trist.”). Deşi acest
dezechilibru nu e evident, lupta împotriva lui este
considerată deja pierdută. Astfel, legendarul biblic
apare în viziunea tragică a neputinţei: ,,Portarul
înaripat mai ţine întins un cotor de spadă fără de
nr.3, anul 2020
Motto:
,,Câteodată, datoria noastră în faţa unui adevărat mister nu este să-l lămurim,
ci să-l adâncim aşa de mult încât să îl prefacem într-un mister şi mai mare ”
( Lucian Blaga)
2.16. CREZUL ARTISTIC BLAGIAN. EU NU STRIVESC

COROLA DE MINUNI A LUMII
Elev: MĂCEŞ ANDREI
de la Colegiul Naţional Pedagogic, Constanţa
Îndrumător: Prof. DEACU MARIANA
Ca orice text programatic care deschide un mod expres să se exprime la persoana I. Când
volum (,,Poemele luminii” - 1919), poemul ,, Eu nu Blaga spune ,, eu” , el deja presupune poezia ca
strivesc corola de minuni a lumii” este o artă manifestare imperativă a individualităţii în raport
poetică, conţinând mecanismele prin care poetul îşi cu lumea şi cu ceilalţi. Arta poetică ,,Eu nu strivesc
exprimă perspectiva asupra creaţiei. Lucian Blaga corola de minuni a lumii ” sintetizează viziunea
modifică esenţial conceptul de act poetic care nu blagiană despre lume, care implică o dublă
mai este înţeles ca meşteşug ci ca o modalitate perspectivă, poetică și filozofică, dată de vocația
fundamentală de situare a eului în univers, de a fi în autorului. Misterul este un concept fundamental atât
şi prin poezie. al operei filozofice a lui Blaga cât și a celei poetice.
Volumul ,,Poemele luminii” dar și textul ,,Eu nu În opinia sa, rolul poetului este de a potența tainele
strivesc corola de minuni a lumii” conţin toate lumii prin trăirea interioară și prin forța imaginației.
elementele programului expresionist : sentimentul Optând pentru cunoașterea luciferică, poetul
absolutului, isteria vitalistă (elanul, dorul de viață), desemnează ,, propria cale”: adâncirea misterului și
exacerbarea eului creator, amplitudinea spirituală, protejarea tainei prin creație. Rolul poeziei este
interiorizarea şi spiritualizarea peisajului, acela ca, prin mit si simbol, elemente specifice
tensiunea maximă între eu şi lume pentru că eul imaginației, creatorul să pătrundă în tainele
tinde să se manifeste stihial, dionisiac (dezlănţuit, Universului, sporindu-le.
pasional) şi să acopere lumea (frenezia dionisiacă Prin urmare, tema poeziei este filosofică : este vorba
– trăire exuberantă prin instictele primare) , Marele de cunoaștere descrisă prin metaforele revelatorii
Anonim (instanță spirituală ce poate fi comparată cu „lumina mea” / „lumina altora” care sugerează cele
Hyperion din opera lui Eminescu). Expresionismul două tipuri de cunoaștere specifice sistemului
este o tendinţă a modernismului şi a apărut iniţial în filozofic blagian. Astfel, poetul plasează în opoziție
domeniul artelor plastice în Germania între 1911 - atitudinea poetică de potențare a marilor taine ale
1925. Intrat de prin 1918 în limbajul manifestelor Universului: cunoașterea luciferică ( ,,eu cu lumina
literare, expresionismul tinde să eticheteze diversele mea sporesc a lumii taină” ) cu intenția altora de
moduri de expresie ale febrei spirituale care descifrare a misterului şi cunoașterea paradisiacă (
consumă o serie de poeţi germani din epoca de criză ,,Lumina altora / sugrumă vraja nepătrunsului
a anilor din ajunul, din timpul şi imediat după ascuns” ). Se conturează astfel două modalități
primul război mondial. În versurile expresioniştilor de cunoaștere a lumii : una rece, rațională și precisă
transpare semnificativ drama spirituală umană, pe care Blaga o numește cunoașterea paradisiacă și
senzaţia de pierdere în haos, perceperea tragică a una ,, mistică ” ( așa cum o numea și George
realităţii şi presentimentul unei iminente catastrofe Călinescu ) care le aparține poeților pe care Blaga o
universale. Aşadar, Lucian Blaga este cel mai numește ,, cunoaștere luciferică ”.
cunoscut poet afiliat modernismului expresionist. Titlul este o metaforă revelatorie care semnifică
ideea cunoașterii luciferice. Pronumele personal
Poezia ,, Eu nu strivesc corola de minuni a „eu” corespunde influențelor expresioniste
lumii” este o confesiune a unui crez care cere în (exacerbarea eului) și exprimă atitudinea de
nr.3, anul 2020
protejare a misterelor lumii, atitudine izvorâtă din ascuns”,, adâncimi de întuneric” ,, taina nopţii”.
iubire. Verbul la forma negativă „nu strivesc” Atitudinea de amplificare a misterelor se
exprimă refuzul cunoașterii de tip rațional și împlineşte prin iubire însă iubirea nu are la Blaga
opțiunea pentru cunoașterea luciferică / poetică. doar o funcţie sentimentală. Este mai degrabă un
Metafora revelatorie corola de minuni a lumii, instrument al cunoaşterii , o cale de pătrundere în
imagine a perfecțiunii, a absolutului, prin ideea de misterele lumii universale. Așadar cunoașterea
cerc, de întreg , semnifică misterele universale iar lumii în planul creației poetice este posibilă numai
rolul poetului este contemplarea și adâncirea tainei prin iubire, prin comunicarea afectivă totală : Eu nu
care ține de o voință de mister specific blagiană. strivesc .../ căci eu iubesc.
În volumul ,, Geneza metaforei şi sensul De asemenea, apare în poezie raportul

culturii” , Lucian Blaga conceptualizează două bipolar eu-lume exprimat prin câteva arhetipuri ale
tipuri de metaforă : metafora plasticizantă – cea lumii înconjurătoare dar şi ale fiinţei individuale
care sensibilizează imaginea poetică, o face mai totodată ,, şi flori şi ochi şi buze şi morminte”.
plastică, mai expresivă ( ex: Zăpada.....,,lan de Aceste elemente marchează o situare afectivă a
diamanturi” – V. Alecsandri ,, Mezul iernei” ) şi eului faţă de lume ( ,, Căci eu iubesc şi flori şi ochi
metafora revelatorie – îndeplineşte calităţile şi buze şi morminte”) . Lumea pe care poetul
metaforei plasticizante dar, în plus, îmbogăţeşte aspiră să o cunoască este formată din aceste
conţinutul ideatic al imaginii, aprofundând, în sens atribute care simbolizează concretizări ale
filosofic, înţelesul termenului înlocuit. ( ex: ,, misterelor :flori (elemente vegetale simbolizând o
moartea....mândră crăiasă, a lumii mireasă”,, existenţă pură, ingenuă și frumusețe) , ochii
Mioriţa”- metaforă revelatorie ; numele metaforei (simbolul conştiinţei umane reflexive, al cunoaşterii
provine tocmai de la această capacitate rară a și al spiritualității ) buzele ( sugerând
acestui tip de metaforă de a dezvălui cugetări deopotrivă rostirea şi sărutul), morminte (
profunde , sensuri primordiale) . incluzând marea taină a morţii). Enumerarea
Crezul poetic blagian începe cu vocabula ,, eu” , acestor simboluri nu este arbitrară ci, în ordine
persoana întâi fiind acut marcată textual. ( ,,eu” crescândă a elementului de mister cuprins în ele.
apare de 5 ori) . Acest pronume personal deschide Eul liric blagian se identifică cu toate formele de
secvenţele fundamentale ale poemului având manifestare a misterelor.
funcţia de a consemna stilistic egocentrismul Secvenţă poetică introdusă adversativ, lumina,
absolut al metodei poetice. Textul se scrie ca o devine un sinonim poetic al cunoaşterii prin care eul
manifestare a individualităţii subiective privită în se contopeşte cu taina lumii ( ,, dar eu” / „eu cu
raport cu lumea şi cu alţii. ( eu – lumina altora) lumina mea sporesc a lumii taină ”) . În sistemul
Eul poetic se afirmă printr-o atitudine negativă poetic blagian lumina este un simbol totalizator
încă de la început marcată prin verbele la forma care tinde să desemneze o realitate transcendentă.
negativă : nu strivesc, nu ucid, desprinse parcă Lumea este exprimată printr-o metaforă ca fiind
dintr-un decalog personal. Eul se retrage din faţa o superbă corolă de minuni ( miracole, taine
universului exterior şi comunică tainic cu întregul revelate ce se arată eului în toată splendoarea lor
univers interior. Grija de a nu destrăma ,, vraja ) pentru ca apoi pe parcursul poeziei aceste minuni
nepătrunsului ascuns” este de fapt grija de a nu să se obscurizeze treptat, transformându-se în
dezveli taina propriului eu insondabil , de a nu-l ,,adâncimi de întuneric” şi ,,ne-nţelesuri şi mai
divulga prin cuvânt decât parţial. Taina şi misterul mari”.
sunt fenomene ale căror sensuri nu pot fi Scriitorul recurge la o comparaţie amplă , menită să
ordonate prin logos. explice simbolic modul blagian de investigare a
Corola de minuni a lumii este o metaforă lumii şi de înţelegere a misterelor : aşa cum lumina
revelatorie care se referă la o lume imaginară, la difuză a lunii nu identifică obiectele aflate sub
un univers interior constituit din cele mai razele ei, ci le dilată contururile, tot astfel eul liric
profunde aspiraţii ale fiinţei. Din intenţia eului sporeşte tainele lumii ,, cu largi fiori de sfânt
poetic de a ,, nu strivi, a nu ucide, a nu sugruma, mister”. Autenticul creator nu numai că întreţine
a nu lumina, ci de a păstra o atitudine de misterul deja existent, ci îi amplifică dimensiunile,
reculegere , se nasc atributele lumii care devine potenţându-l .
astfel o corolă de minuni , metaforă ce se
amplifică treptat, potenţând ideea de mister prin
elemente ca ,, taine”, ,, vraja nepătrunsului
nr.3, anul 2020
La nivel stilistic, toată poeza este construită pe taină”- simbol pentru misterele lumii. „Luna”
metafore revelatorii. Metafora: „corola de minuni a devine simbol al misterului pentru că razele lunii
lumii” va fi un simbol pentru mister; metafora vor amplifica vraja nepătrunsului ascuns.
„calea mea” semnifică drumul pe care il parcurge Sentimentul major care se desprinde din acest crez
poetul în creaţia lui, drumul spre cunoaştere; estetic este acela de contopire până la identificare
metafora „lumina altora” semnifică cunoaşterea cu misterele lumii universale , cu substanţa
paradisiacă, ştiinţifică, raţională (va distruge ascunsă a lumii, la care eul poetic se simte
misterul prin analiză şi sinteză); metafora „vraja participând. Actul poetic converteşte misterul, nu îl
nepătrunsului ascuns” este sinonimă Marelui reduce. Misterul este substanţa esenţială şi originară
Anonim, misterul ontologic, cel care nu se lasă a poeziei. Iar cuvântul poetic nu înseamnă, ci
descifrat şi care va pune între el şi lume cenzura sugerează , nu explică misterul universal, ci îl
transcendentă; metafora „lumina mea” este în protejează prin transfigurare.
permanentă opoziţie cu „lumina altora”, este simbol
pentru cunoaşterea luciferică; metafora „a lumii
ANEXA 1
REPERE CUNOAŞTEREA LUCIFERICĂ / POETICĂ CUNOAŞTEREA PARADISIACĂ/
Tip II / minus cunoaştere ŞTIINŢIFICĂ
Tip I / plus cunoaştere
- proprie filozofiei , religiei, creaţiei artistice;
Definire - prin intermediul ei omul înaintează în orizontul - conceptual, îşi e sieşi suficientă;
misterului cu dorinţa de a atinge esenţa lui imaterială -caracteristică ştiinţei, operează empiric
(latura criptică - partea care se ascunde). şi raţional, logic, negând existenţa
- izvorul ei se află în inconştient iar instrumentele misterului ;
sale sunt intuiţia şi contemplaţia; - se opreşte la dimenisunea perceptibilă,
-introduce problematicul , tatonarea teoretică, materială a Universului, ceea ce Blaga
neliniştea şi aventura , tot atâtea momente care numeşte latura fanică a misterului (
repugnă cunoaşterii paradisiace; partea care se arată) .
- are ca scop potenţarea, adâncirea misterului şi nu - rece, raţională, precisă .
lămurirea lui ;
-este specifică sensibilităţii poetului , care este
indirectă şi îmbogăţeşte fiinţa artistică.
-cunoaştere mistică”- George Călinescu
Astrul LUNA SOARELE
simbolic
corespondent
- de a proteja, de a potenţa, de a spori misterul, tainele - de a explica tainele vrând să
Scopul lumii prin forţa imaginaţiei şi prin iubire. lumineze misterul , pe care astfel să îl
- ,,există pentru fiinţa omenească o singură şansă de reducă.
a lua contact cu realitatea însăşi , nu prin simţuri, nu - este directă, sortită eşecului,
prin idée, ci prin punere de probleme, prin deschidere deoarece nu îmbogăţeşte fiinţa, ci o
de mistere ca atare” (Lucian Blaga) sărăceşte.
Instrumentul creaţie / poezie ştiinţă/ logică / raţionamente

Exemple din „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” „lumina altora”
text
ANEXA 2
nr.3, anul 2020
Tip de Metafora plasticizantă Metafora revelatorie

metaforă Plasticizare >
expresivitate/ sugestivitate revelatorie ˃ revela , a dezvălui cugetări profunde, sensuri
ascunse, primordiale
-sensibilizează imaginea -îndeplineşte toate calităţile metaforei plasticizante, dar, în plus,

Definire poetică, o face mai plastic, îmbogăţeşte conţinutul ideatic al imaginii, aprofundând, în sens
mai expresivă filozofic, înţelesul termenului înlocuit ;
-are rolul de a potenţa misterul esenţial , de a releva conţinutul ;
-dă frumuseţe limbajului - completează neputinţa expresiei directe , este un act revelator al
liric fără a-i incifra misterului ;
conţinutul; - rezultatul incongruenţei dintre lumea concretă şi cea a
- simplu element retoric în noţiunilor abstracte ;
discursul poetic . - imagine poetică în care se concentrează un înţeles major despre
lumea în care trăim.
Exemple Zăpada- lan de diamanturi Corola de minuni a lumii –misterele, tainele universului;
zale argintie Calea mea- drumul pe care îl parcurge subiectul poetic în creaţia
sa;
Vasile Alecsandri Vraja nepătrunsului ascuns- Marele anonim, misterul ontologic ;
Lumina altora- cunoaşterea paradisiacă , raţională;
Lumina mea – cunoaşterea luciferică, poetică .
Adâncimi de întuneric- misterul
Lucian Blaga
ANEXA 3 IZOTOPIA MISTERULUI BLAGIAN
TAINELE
VRAJA
NE-NŢELESURI ŞI NEPĂTRUNSULUI
MAI MARI ASCUNS
COROLA
DE
MINUNI
flori, ochi, buze, morminte
mmmmmmm
MMmismm
SFÂNT ADÂNCIMI
MISTER DE ÎNTUNERIC
TAINA
NOPŢII
ANEXA 4
nr.3, anul 2020
EU
CU
LUMINA
MEA
CUNOAŞTERE
LUCIFERICĂ
NU
NU STRIVESC SPORESC IUBESC ÎMBOGĂŢESC
UCID
DAR –conj. adversativă/ raport bipolar eu – ceilalţi (poet - lume)
LUMINA ALTORA
CUNOAŞTEREA
PARADISIACĂ
SUGRUMĂ VRAJA / STRIVEŞTE

COROLA DE MINUNI
( ucide misterul)
nr.3, anul 2020
Secţiunea
CREAȚIE LITERARĂ
nr.3, anul 2020
Motto:
« Viaţa mi-a dăruit prieteni de aur,
smirnă şi tămâie»
3.1. HRISTOS ŞI BUNICUL MEU

Profesoară: IOAN CASANDRA
Şcoala Gimnazială “Axente Sever”, Aiud
Hristos şi bunicul meu

O anumită vechime
« Toţi erau vinovaţi, toţi au făcut
ceva ! » Descântec vechi aceste cuvinte şopotind
aşa îmi spunea bunicul meu printre pietre,
într-o zi când înfloriseră platanii în parc Inul îmbibat de apă şi sineală
şi mâna Maicii Domnului. Urzeala inimii, trainincă, bătută cu maiul.
Treceam pe lângă crucea Lui. Urzeala minţii – cârpă lepădată.
Nu ştiam Cine este şi am întrebat.
Bunicul mi-a povestit cum oamenii Aceste cuvinte şopotind printre pietre
l-au bătut, l-au pironit, l-au scuipat şi i-au Caprifoiul mut
pus sub sunetul ritmic al boturilor tăietoare.
o cunună de spini. Şi mi-a mai spus că nu
era vinovat. Preaplin
Acum avea trandafiri la picioarele-i
însângerate. Izvorul de cuvinte musteşte,
Iar eu – nu eram om,
Reavăn pământ îl filtrează.
fiindcă pe atunci
Pietre îl şlefuiesc şi-l diguie.
Nu răstignisem pe nimeni.
Izvorul bălteşte,
Acum îmbăiază pietre verticale
O adevărată cascadă.
Viaţa
Inima mi-e un ochean de sticle colorate,
Viaţa mi-a dăruit prieteni de aur, smirnă şi Fiecare ceas iveşte în ea
tămâie. Un alt tipar, un miros dulce de vanilie
Cei de aur mă primesc în casele lor şi ne minunăm şi de scorţişoară adie dinspre galben,
împreună unii de alţii. dinspre stacojiu,
Cei de smirnă mă povăţuiesc şi înţelepciunea şi-o sarea şi piperul înfloresc acest caleidoscop
revarsă peste mine ingenuu.
Ca un abur subţire.
Cei de tămâie se arată rar, doar în vis, comunicând Toracele cutie de rezonanţă uriaşă,
cu mine peste timp. cu mâini şi picioare ca o ţestoasă ;
Aceştia nemaiavând trup îmi rostuiesc poteca, Sufletul – un păianjen dibuind
Iar rănile lor cicatrizate îmi sunt dâre de lumină. Scrisul cu lumină.
nr.3, anul 2020
Motto:
„Cine crede- n zbor e stăpân peste zare.”
(L.Blaga)
3.2. ARGUMENT PENTRU ETERNITATE

Profesoară RUSU- BUCICO VERONICA,
de la Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri” Bălți, municipiul Bălţi
Sămânţa nemuririi prin vine azi îmi curge

Argument pentru eternitate Şi greul cel din lume iar carnea mi-o
lui Lucian Blaga străpunge.
M-aplec peste-a ta carte ca valul peste
Nu ai strivit corola de minuni a lumii, ţărm –
Ci ai iubit cu îndrăzneala humii Eu ştiu: până la moarte cu rugi o să mă-
Înaltul cerului şi stelele sihastre, nsemn.
Ce-şi au coroană întinderile-albastre.
Tu ai crezut... şi-n plânsul rugăciunii La marginea speranţei

Ai auzit ce îţi şopteau gorunii.
Arcade de lumini ai adunat Amestec în cugetul meu ecoul timpului,
În veşnicia care s-a născut la sat. pierdut în imensitatea gândului paradisiac.
Privirea ta rupea spinii din soare Gânduri luciferice aşteaptă, la marginea

Şi-i convertea în spaţii siderale. speranţei reci,
Tăcere... clipe lungi în destrămare remedierea visului stingher.
Şi doruri sfinte, hohote amare...
Din cer, precum o descătuşare, alunecă
Tu căutai să mângâi prin cuvinte umbrele dorului sihastru-
Desculţe toamne-n ploi și ierni cumplite.
Nepăsător ardeai în focul nemuririi, Vis albastru
Din coame de poeme creştea şi bobul de primăvară.
pâinii.
Mai poartă sub umbrela liniştii serii
Trecutu-ţi viu cu nimb ce spintec-răul Cioburi rătăcite din gândul ancestral.
Aprinde ruguri de lumini în hăuri.
Îngenunchiat în vânt la colţ de casă, Senzaţii abrupte...
Aduni, prin rugi, căldura-n rece oase. Spre final?!
Şi tot ce-i ne-nţeles în taină se preschimbă

Şi-n zbor semeţ de aripi se-nfiripă.
Cenuşa nenăscută doarme-n semănătură,
Din ea cresc crinii focului ce ard în
bătătură.
Hotar din mii de lacrimi – lumina cea de

ieri –
Şi azi rune cărunte nasc mândre primăveri.
Te caut! Da mi-e sete. Păharul meu e plin...
Dorul de mântuire e psalmul tău divin.
nr.3, anul 2020
Motto: „Oriunde am pleca și-am fi

Cu gândul tot in sat vom reveni”
3.3. TEAMA DE COPIL, ETERNITATEA UNUI SAT,

LUMINILE SUNT STINSE
Autoare: STANCU TANIA MIHAELA,
profesoară la Școala Gimnazială Nr. 39, Bucuresti
TEAMA DE COPIL
LUMINILE SUNT STINSE
Pe vremea când eram copilă
Priveam la tot cu mare milă, M-am reîntors acum la mine-n sat
Mă emoționam mereu, Să văd cu ochii mei ce s-a schimbat...
Gândindu-mă la tot ce-i rău. Nu mai sunt pomii verzi sau înfloriți
Și nici copii în straie primeniți.
Și mă temeam, strângând din dinți
Că nu voi mai avea părinți, Luminile sunt stinse-n fiecare casă
Că într-o zi de toamnă tristă Și nici perdeaua nu mai pare trasă.
Voi strânge lacrimi în batistă. Sunt ani de când o ușă n-a mai fost
deschisă
Și-a trecut timpul ca nebunul Sau o lumină n-a mai fost aprinsă...
Și azi părinți am...numai unul,
Mi-e greu să știu că fără tată S-au dus bătrânii, ulița-i pustie
O să răzbesc prin vânt și zloată. Și nici copiii care s-o învie,
Să fugă alergând la vale,
Dar am putere să mai sper Ieșindu-le părinților în cale.
Că de acolo...de la cer
Mi-o va lăsa mai mult pe mama, Să urce dealul, sus la săniuș
Că numai ea ne știe seama. Sau să alunece pe derdeluș,
Să stea-n zăpadă pân la asfințit...
Noi pe la sate așa am tot trăit.
Am mai trăi și azi de-am mai fi mici

Și-am mai avea pe-acolo și bunici...
Dar ei s-au dus demult și-au tras cortina
Și-au stins în fiecare casă și lumina...
nr.3, anul 2020
ETERNITATEA UNUI SAT
Eternitatea unui sat se naște din sămânță pură

Și omului pornit de-acolo îi vezi în palme viața dură.
E greu să sapi, să ari, să dai la animale,
Dar lucrurile-acestea sfinte, le vezi pe dosul palmei tale.
Și tălpile bătătorite de-atâta umblet și trudire,

Ne umplu ochii greu de lacrimi și sufletele de iubire.
Lăsăm o lacrimă să cadă din colțul ochiului închis
Și o pornim pe brazda fină a gliei, spre un drum deschis.
Căci Dumnezeu ne-a deschis drumuri spre bucurie...și necaz

Și de-am trudit de mici în sate, asta se vede pe obraz.
Pe-obrazul cel brăzdat de riduri și linii fine, dar adânci
În care poți citi și astăzi cum am trudit din greu, pe brânci.
Nu ne împotrivim nici astăzi la ce e mult și ce-i mai greu,

Pentru că-n brazda din adâncuri e și acum tot neamul meu.
Îl mai stropesc și eu cu lacrimi ce curg în valuri sau șiroaie,
Ca să le ud mereu pământul, în caz că nu vine vreo ploaie.
nr.3, anul 2020
Motto:
Umblăm prin timp fără popas,
Întreabă-te cu ce-ai rămas?
3.4. UMBLĂM PRIN TIMP FĂRĂ POPAS

Profesoară BEJENARI VIORICA
de la Instituția Publică Liceul Teoretic ,,Ion Creangă” or. Soroca
Umblăm prin timp fără popas Tăcând...

Umblăm prin timp fără popas O tăcere avu-i în preajmă,
Nici făr-un nume, fără glas. O tăcere și doar una,
Hotare, veac, tărâm s-au șters. Care-a fost mereu alături,
Ce-a mai rămas în univers? Precum soarele și luna.
Vom pierde tot de n-om păzi, Precum soarele și luna,

Până și graiul într-o zi. Ți-a vegheat durerea toată,
De nu îl vom iubi curat Precum dorul, precum muma,
Cum de profeți fură lăsat. Ea te-a așteptat la poartă.
L-a cizelt și El, tăcând, prin vis, Chiar să-ți fi făcut din deget
Ștergând tot slinul demult strâns, Nu erai așa supus.
L-a lustruit și i-a dat viață, Și dorind să-mpaci pe toate-
L-a pus nu-n spate, dar în față. Tu ai scris, dar nu ai spus.
Umblăm prin timp fără popas, Pana fostu-ți-a și mirul,

Întreabă-te cu ce-ai rămas? Dar și un cuțit tăios.
De nu vorbești corect și spui Vorba-ți plină poate-ajunge
Cuvântu-ales al bardului. Și pân’ dincolo de os.
nr.3, anul 2020
Îndemn Greierușa
Într-un secol al vitezei, Iară bate-ncet la ușă

Secol fără de răgaz, În lumina blândei lune,
Tu, copil al inerției, Cea care aduce dorul
Fă măcar un pic popas. Greierușa, greierușa.
Stai, privește, mai citește, Și ca prin minune totul

Cântă, spune, taci de vrei, S-a oprit. Până și pasul.
Însă nu-ți uita trecutul, I s-a ușurat de-odată
Căci e-n tine, vrei nu vrei. Și necazul.
Colo, pe raft, prăfuită, E vrăjit de-a ei cântare,

Zilnic cartea te așteaptă- De privirea-i jucăușă,
Cu mult drag fu ea gândită, Muza lui de altă dată-
Pentru tine-o nouă treaptă. Greierușa, greierușa...
Căci în ea se-ascunde dorul

Și-un mister neîncetat,
Doar din ea oricând afla-vei
Că veșnicia s-a născut la sat.
Și doar din ea vei ști de Înviere,

Și de Balada fiului pierdut,
Și de un Drum de toamnă care duce
Printre culori spre absolut.
nr.3, anul 2020
Motto:
„Poetul este singura ființă care-și poartă inima în afară de sine.”
Lucian Blaga
3.5. FEMEIA DIN LITERE, FEMEIA DIN HÂRTIE,

SUFLETE DE GALĂ
Profesoară dr. ZAHARIA DANIELA,
de la Liceul Teologic Adventist „Ștefan Demetrescu” – București, București
FEMEIA DIN HÂRTIE

FEMEIA DIN LITERE
În Castelul timpului, Încă din antichitate,

e de printre zeii Olimpului,
Galerie de Artă pentru Femeia din litere. s-a uitat să se scrie şi despre
Se susţine şi un tedeum suava femeie din hârtie.
pentru naşterea ei din tilde.
Intrarea este liberă, dar orice intrând nu ştie În bibliotecă, din lutul cărţilor,
că se ridică spre azur, matinal,
………………………...... un trup...
cine-a zărit femeia din litere devine neom Respirări de autori îi dau suflare de viaţă.
şi rătăceşte prin castel Se naşte în fiecare dimineaţă,
toată viaţa sa, pentru o zi zglobie,
trăită apoi inimaginabila femeie din hârtie.
între două coperte, Porneşte să trăiască în micul paradis de
între două tablouri, artă,
între două corzi. colindă voalurile lumii
prin muzee, teatre, filarmonici...
Neomul nu trebuie trezit din orfism!
Neomul rămâne pe veci închis Apoi, seara, te-mbie
în Castelul Artelor – să nu o laşi la colţuri de stradă, în pustie,
să-şi ducă în spate litera-cruce, ci pune-o într-o carte, la presat – file de
pe cavatinele scări. artă.
(E mai comod, totuşi, să-ţi iei, în adagio, Şi-n altă dimineaţă,

un lift.) renaşte din litere, sunete, culori,
în sinestezie,
ea – mereu suava - femeie din hârtie.
nr.3, anul 2020
SUFLETE DE GALĂ
Să ai mereu sufletul pregătit de gală!
Ding! Dang! Dong!

– de trei ori prelung,
înainte de spectacolul vieţii.
Se joacă extraordinar, fără sufleur...
poate că s-a cam exagerat cu fardurile,
cu măştile, cu zâmbetele...
În pauza dintre actele 2-3,
se inversează rolurile:
actorii trec în sală şi privesc
piesa publicului.
Oamenii încep: se regăsesc, se salută,
poate se şi iubesc.
Dar ce bine le stă aşa – cu suflete de gală!
Nu, nu observăm că s-a exagerat
cu fondul de ten,
că nu se mai văd bine inimile.
Ştim atât de bine
să ne ascundem „ridurile”.
.....................................................
Se aplaudă, deja se aplaudă?
E un final sau un debut?

Sufletele de gală s-au aranjat iar
- să o ia de la început.
nr.3, anul 2020
Motto:
Altă zi și n-am șters praful de pe cea de ieri...
3.6. NU AM NICIO FOTOGRAFIE CU TATA

Profesoară ENEA GELA
Liceul de Arte "Marin Sorescu" Craiova, Județul Dolj
nu știu prin ce subterfugii ale vârstei

nu am nicio fotografie cu tata buzunarul creștea și el odată cu mine
tata nu s-a plâns niciodată
ce bine ne-ar fi stat împreună sau eu mă aflam la celălalt capăt al înțelegerii
aș fi lăsat să treacă de la mine/m-aș fi aplecat
puțin azi
cât să părem la fel de înalți/tata îl însoțesc pe ultimul drum
cu bunăvoința lui firească mi-apropii buzele de mâinile tatei
mi-ar fi dat să trag dintr-un kent ca de niște crucifixe în noaptea
ca să ies în poză Învierii
matur
vor mai fi ocazii/îi spun
după divorțul alor mei ca și cum el m-ar auzi/ca și cum
ne-am așezat la mese diferite nu acesta este finalul
inconștienți
depresivi acasă am găsit o fotografie din ziua nunții lor
flămânzi scăpată de prăpădul mamei
așteptând porția noastră de viață am tăiat-o frumos/pe jumătate
din mâinile aceleiași afurisite de chelnerițe m-am așezat la mijloc/între ei
ea întârzia să fac un selfie/dar
și... întârzia ieșeam din cadru/eram
dintr-odată prea mare
boxele au slobozit je suis malade sau ecranul era prea mic
Lara Fabian/ori Dalida în versiunea vivre vor mai fi ocazii/mi-am spus
n’ importe qui
vocea Sonet
vibra peste foamea din noi Prin pieptul nostru trec apusuri către lume,
o acoperea Agonizând în raze ofranda zilei, jar!
aș fi vrut să se apropie mama Când clipe sparg ades’ clepsidrele cu brume,
tata Viesparul gustă mierea și-nțeapă temerar.
s-o danseze puțin
îi și vedeam cum alunecă unul într-altul La padina stupinei, vârtejul unui roi
În camuflaj de floare, adună pulberi dulci.
de la masa lui Cu franjurile orei ne spânzurăm și noi,
tata nu privea decât farfuria adâncă/pesemne De va muri grădina, în negrele spelunci.
zeama lungă și acră a despărțirii îi sta în gât
altceva n-a vrut să mai încerce/spunea Ieșim din scena vieții prea brusc maturizați,
orice supă reîncălzită e bună s-o arunci la câini Cu nordul scris în perne și sud fără noroc,
Ne perforează pieptul insigna de soldați,
i-am trimis scrisori/fotografii
în costum de gimnazist/în costum de licean Configurând în stele un nimb de iarmaroc!
în costum de îndrăgostit Străini deja, cât suntem de soartă înfierați,
Ne vom preface iarăși în lut, apă și foc.
i-am cerut bani de buzunar
nr.3, anul 2020
spre tabuurile copilăriei

ursoaica (taci și dormi că te ia ursoaica!)
nu mai aștept nimic de la copilărie
în copilărie a rămas undeva pe fundul memoriei precum o
am trăit cu frica teribilă de ursoaică clisă de gem
mănâncă-ți supa că te ia ursoaica/dormi pe fundul borcanului
că vine ursoaica
mergi la grădiniță din iarna asta ce mă sfătuiești să păstrez și ce să-ți
(exista și pentru mersul la grădiniță trimit
o ursoaică) vine la mine o umbră se preface că sunt eu/când
încă nu știam câtă bărbăție se află
animalele astea fioroase într-un plâns adevărat
mișunau prin toate cotloanele
aveau sălaș în case unde creșteau copii mi se așază umbra în brațe
a fi căpăta acolo reflexe insurgente și brațele se fac atât de grele încât o rog să mă
pline de putere scape de ele
te luau de guler/te scoteau afară în ger promisiuni sunt pe toate rafturile existenței
câteodată umbra mi se mută în ochi
îți luau chiar mărul dosit în buzunar globii oculari devin o perfuzie cu ficțiuni/mintea
din felia de pâine cu marmeladă mai primeai doar un ac lung și subțire/de unică folosință
jumătate 12 cm în pielea realității și nicio sângerare
târziu adevărată
am învățat că orice boală are leacul ei/prin urmare
și frica de la mine până la tine înflorea cândva un
buzele învinețite se dau cu puțin ruj/mâinile câmp cu maci
înghețate se pun în mănuși altfel de sânge într-un altfel de trup
pâinea încă o frustrare a copilăriei/vei zice
nu are nimeni dreptul să ți-o înjumătățească dar lasă
acum toate vârstele sunt înșelătoare
nu-mi e frică decât toate au o ursoaică ascunsă/care
că n-o să găsesc cuvinte potrivite să-ți scriu te-ar sfâșia din te miri ce.
știu ce vrei să spui
poezia e un fel de sanatoriu/din care
nu mai ieși niciodată întreg la minte
despre suflet să nu pomenim aici/sufletul
nu se lasă palpat în stare vie
este esență tare
doar că și el uneori se-nmoaie
de la rugăciuni
se face precum sânul maicii Fevronia după
vecernie
cald/lunguieț ca o pară cauciucată bună să destupe
trupul
să-i elibereze virtuțile
în ce ne privește pe noi
să-ți scriu înseamnă să mă fac auzită
să-ți demonstrez că am curaj
pot aștepta o nenorocire cum aștepți trenul/deși
bate vântul prin buzunare
în loc de bilet îmi rămâne fantezia oricărei
destinații
nr.3, anul 2020
Motto:
"...Să fim noi înșine,sub stelele noastre, și să îngăduim și celorlalți să fie ei...
tot ei înșiși sub stelele lor." Lucian Blaga
3.7. LAUDĂ SEMINȚEI

Profesor DAN ELENA,
de la Școala Gimnazială Romuli, Județ Bistrița –Năsăud
Laudă seminței
La ceas aniversar,
Fără intenții de fraudă,
Se cuvine să-i aducem laudă,
Marelui Blaga, poet priceput,
Mut ca o lebădă...la început!
Cu versul cioplit fără seamăn,
Găsit pe-o cărare din Lancrăm,
Aduce-n mireasma grădinii
Frumoase Poeme- a luminii.
Și cum îi place poetului
Să meargă spre Pașii profetului,
Meditând în profundă tăcere
Numai la Marea trecere,
Aduce prinos Domnului
Prin Lauda somnului,
Ajunge la Cumpăna apelor
Și La curțile dorului,
Tot scriind volume de Poezii,
Toate nespus de înțelepte
Ce te duc spre Nebănuitele trepte...
nr.3, anul 2020
Motto:
" Sunt vinovată că am strâns în mine
Pietrișul clipelor ce dor"
3.8. RANA AMINTIRII, VINOVĂȚIE

Profesor: SĂLNICEAN CRINA
de la Colegiul Național „Mihai Eminescu”Lăpușel, Județul Maramureș
Rana amintirii
Vinovăție
Voi cădea odată din mine.
După mine altul va urma.
Moartea mea va fi poarta, sub care, Sunt vinovată că am strâns în mine
Alți oameni se vor săruta. Pietrișul alb al clipelor ce dor,
Ca lacrima, ce n-a putut să nască,
Fulgi de stea se vor stinge în lacrimi. În zi de sărbătoare un izvor.
Un izvor va sfârși undeva.
Amintirea mea va fi rană, Sunt vinovată că mi-am dus de mână
În cei ce mă vor căuta. Înspre aiurea cel mai frumos vis
Și l-am împins într-un adânc de toamnă,
Nu vor ști însă-n ce loc, Să putrezească-n frunze de cais.
Mă răsfir peste crini de zăpadă
Și de greieri în păr mi se coc Sunt vinovată c-am lăsat să cadă,
Și de pot depărtări să mă vadă. Peste cuvinte burnița tristeții
Și-acum îți scriu cu gânduri de zăpadă
Numai ropotul ploii târzii Pe care nu le-aud decât poeții.
Îmi va umple craniul cu timp,
Să-mi viseze-n orbite lumina,
Unui alt neștiut anotimp.
nr.3, anul 2020
Motto:
,,O singură rugăciune am:
,,Doamne, să nu mă lași niciodată să fiu mulțumit cu mine însumi!”
3.9. TĂCERE ÎN FAȚA CUVÂNTULUI

Elevă BEJENARI VALERIA,
de la Instituția Publică Liceul Teoretic ,,Constantin Stere”, orașul Soroca
Profesoară îndrumătoare CRAVEȚ SUZANA
Somn liniștit Fiu al faptei
Lasă-mă să adorm cu gândul, Un fiu al faptei sunteți,

Că te-ai răspândit prin stele, Un fiu și-un patriot,
Să veghezi cum neamul doarme, O rugăciune spusă-n tihnă,
Să ne tot păzești de rele. O taină, o veste, un tot…
Ne admiri, tăcând, dar iară, Sunteți precum o zare

Ne trimiți din ceruri zboruri Din negură ivită,
Să simțim a câta oară- Ce și-a urmat destinul
Multe, vii, rănite doruri... Și nu s-a dat strivită!
Hai! Răsai din întuneric! Sunteți martirul slovei,

Ș-ocrotește-a noastră țară! Căci ați dorit-o pură
Privește cu duioșie Mișeii să n-o defaime
Cum păstrăm a ta comoară! Trecând-o prin a sa gură.
Sunteți altarul slovei,

Eternitate Mister fermecător,
Istoria prezentă,
Luminând ca o stea seara, Destin, iubire, dor...
bolta cerească perfecționează
Uimitor, dar el se coboară,
lucind, gândul idealizează.
Cugetă cu iscusință,
apogeul să-și atingă,
Imaginându-și cu dorință
galaxii, prin cuvântul său s-aprindă.
A visat la eternitate,
a și devenit!
Numele său prezintă-
un infinit!
nr.3, anul 2020
Cuvânt de infinit
Călător prin vise
Mereu vorbind în tăcere,
Ai ajuns a fi printre stele, Deseori îmi vii prin vise
Lucind chiar și pe pământ Și-mi destăinui cele scrise,
Cuvâtul tău a devenit sfânt. Al tău fulgerător gând
Mi-a tulburat lăuntricul cânt.
Ai admirat veșnicia de la sat
De grația luminii n-ai uitat Aș dormi o zi și-o noapte
Ai simțit-o mereu în interior, Doar s-ascult a tale șoapte,
Ea oferindu-ți aripi pentru zbor. Despre drumul lung al lui Columb
Ce-a zdrobit frica cea de plumb.
Ai cucerit lumi diferite,
Unele ademenitoare, altele risipite, Despre cum își lasă-n urmă zeii
Dar nu te-ai dezamăgit Templele ce-au devenit muzee.
Și le-ai inspirat cuvânt de infinit. Da, timpul este trecător,
Însă al său ecou e nemuritor!
Ai spus că paradisul s-a destrămat,
Cerul a rămas făr-al îngerilor cântat, Îmi rostești despre grația femeii
Flacăra flămândă a iadului Ai cărei suflet e greu să-l cutreieri.
Încet înghite lumina raiului. O asemeni cu o melodioasă vioară
Care, tăcând, devine a ta lăcrimioară.
În amurgul de toamnă
Vorba ta ne-ndeamnă, Te-aș visa în continuitate,
Că și cerul se aprinde Să nu se termine această noapte!
De-ale tale strălucitoare cuvinte. Să-mi inspiri în suflet lumină
Din a ta cuvânare senină!
Astăzi, te găsim în eternitate,
Sufletul tău, iubind libertatea,
A tipărit pe istoria neamului,
Măreția și enigma graiului!
nr.3, anul 2020
Motto:
„Iubind, ne-ncredințăm că suntem."
Lucian Blaga
3.10. DOR DE EA, CORABIA EMISFEREI NORDICE

Elevă DUMITRU IULIA
Liceul Teologic Adventist „Ștefan Demetrescu” - București
Profesor îndrumător: prof. dr. ZAHARIA DANIELA.
DOR DE EA CORABIA EMISFEREI NORDICE
Arșița sufletelor noastre urcă din Sahara. Timpul, marele croitor,

Au căzut și zăpezile neașteptate peste ele. ne orânduiește fiecăruia hainele -
Prima dezlănțuire a sufletului, acelea croite din clipe creponate,
o magnitudine de impulsuri... pe care uităm să le mai analizăm.
Ea se duce... călătorește, iubește, Îmi deschid fermoarul infinit de mulțumiri

dar se întoarce mereu la țărm, și caut în buzunarul sufletului
mereu la același vechi, statornic și iubit firimituri pierdute, de iubire ...
ponton. petale creponate de amintiri mă invadează
El stă, așteaptă, călătorește cu gândul... și văd acele mâneci recunoscătoare
o așteaptă doar. care m-au îmbrățișat mereu.
Se va întoarce mereu, Străbat tivul vârstei și ajung
cu comori, cu urme și răni, la cotorul vieții în carouri...
cu vise spulberate, cu adevăruri uitate.
El, în dragostea lui, o primește, Stau la un capăt al unui meridian mobil.
o iubește și o mângâie. Tu stai pe o aureolă boreală, la un pol.
Astfel, sufletul își dezlănțuie simțirile, Doar gândurile migrează între noi
formând funii de legătură ca un vârtej sclipitor
între el și mare, ce poate fi zărit de la Ecuator
funii rezistente furtunilor, durerilor și altor și din alte galaxii.
iubiri...
Așa e marea - iubită de țărm, Chiar acum îți trimit în dar
cu arșițele și zăpezile ei africane. o corabie cu pânzele sufletului ei umflate
de dor,
și-n ea - un înger cu o carte în mână...
Era cartea nașterii noastre împreună
nr.3, anul 2020
Motto:
„…Nu mai calcă pe pământ/
cine calcă-n suferință./
Ea schimbă la față argila, o schimbă în duh….”
(Lucian Blaga)
3.11. JERTFĂ CĂTRE SOARE

Elevă GHIȘA ȘTEFANIA-MARIA,
de la Colegiul Național „Horea, Cloșca și Crișan” Alba Iulia
Profesoară îndrumătoare BUSUIOC CARMEN
Jertfă către Soare Cercetând necuprinsul

În zadar îți cauți umbra! Nemărginirea cerului se vede atât de
Nici eu nu mai știu în ce catren, bine de pe pământ,
printre ziduri mute, am jertfit încât nu ai mai vrea să ai aripi,
o pată de culoare. ci doar să privești în jur, pe câmpul
nesfârșit,
Din sângele tău și-au luat seva să te îneci și să te înalți
toate metaforele care prin durere și al său cânt,
încearcă să prefacă căci doar tu,
realitatea în etern. doar tu
poți să cânți,
Am jertfit umbră, și să spui înaltului: sunt!
căci doar umbră-am cunoscut
și-am măsurat-o în silabe. Aici, jos, nu-i doar zbor, nici viață sau
visare,
Nu te puteam cuprinde pe tine, nu e numai crezare,
căci în suflet nu purtam soare! E și altceva,
E aproape Tot…
Soarele era sus, pe cer, iar eu încercam
să-l recreez în mine, prin poezie.
nr.3, anul 2020
Întrebarea
Trăiam într-o pădure în care nu

pătrundea soare,
unde ochii nu aveau de ce să existe,
pentru că nu puteau înțelege nimic,
iar aripile ar fi produs doar un zbor
învălmășit.
Ne-am fi lovit doar cu ele

zadarnic de-ale înaltului zale.
Așa nu știm nici cât de mângâietor

lumina soarelui doare
sau că
ne-ndreptam spre-același sfârșit.
Ai vrea să spui că e mai dulce când
omul nu știe că moare...
Când răspunsurile nu apar,
pentru că nici măcar
nu ne ridicăm fruntea
într-un gest de-ntrebare.
Poate atunci,
chiar prinși într-ale timpului gheare,
pătrunși de-al său venin,
am înțelege măcar că
prin măsurarea clipei sale
i s-a dăruit omului necuprinsa zare,
iar setea de sens își va găsi leac.
În zadar vom mai crede atunci

că-ntr-o iarbă sfântă stă nemurirea
prinsă în veac fără veac.
nr.3, anul 2020
Motto:
„Poezia este veșmântul în care ne îmbrăcăm iubirea și moartea”
(L. Blaga)
3.12. RECULEGERE, MAI LUCIDĂ CA ORICÂND, DE CHIPU-MI
Elevă BALAN TATIANA,
de la IPLT „Ștefan Vodă”, or. Ștefan Vodă,
Îndrumător: profesoară ȘTEFAN NATALIA
Reculegere De chipu-mi
Cu dor de infinit De chipu-mi șters

am pornit spre est Nu-ți vei mai anina speranțe
mi-era uscat de necuprins Cu ațe aurii încolătăcind toată fața.
dor de gheaţă de albul neatins Ochii mei nu mai sunt leagănul
ajungând cu paşi repezi întârziaţi Sclipirilor tale de profundă filosofie
m-au îmbrăţişat copacii Și lungă cugetare.
îmbrăcaţi în negru secătuiţi de Nu vei mai încerca să pătrunzi
plâns şi tot învârtindu-se în cercuri Prin fisurile slăbiciunii față de tine
linii am ajuns să văd martirii Către partea mea de infinit.
mii de păsări inerte Genele vor uita ce înseamnă
prefăcute-n scrum insecte Să adoarmă sub dulcea greutate
iepuri carbononizaţi din fugă A cuvintelor tale siropoase.
la doi paşi o vulpe -nălucă Nu vei mai desena pe piele,
toţi vrednici ostaşi de război Fiindcă-s tatuată tiranic cu numele tău
stau înşiraţi ca un gunoi –
căci n-au găsit de cuviinţă Fiece milimetru, fiece por respiră
să-i înmormânteze ah turnat-au Doar cu permisiunea ta.
peste sufletul meu fiere turbat de Am pierdut de mult autonomia asupra
ură ameţit cu furie s-au cutremurat Mea.
plămânii plini de mânie când Am devenit ruina unei cetăți de
printre carne putrezită şi fum necucerit ,
moartea s-a luat la întreceri Căci ai înțeles că adevăratul sfârșit e-n
dând foc coarnelor de cerb n-o călcâiul minții.
opreşte nimic sfâşiind acerb şi -n Ai țintit exact acolo,
vreme ce gura tot mai tare cască Ca să cad pradă ochilor
curmând vieţi ca într-o falsă ruletă Care mai degrabă sunt călăi,
rusească omenirea cu un rânjet Ce trec cu ascuțișul
nebun priveşte vacarmul ca pe un Prin rațiune și sentiment.
tablou de Edward Moon
bătând din toate clopotele
pentru Notre-Dame
la îngenuncherea Siberiei
nr.3, anul 2020
Mai lucidă ca oricând
La ceasul când scriu poeţii

Mă gândesc la sensul vieţii,
Sunt mai lucidă ca oricând ,
Picături de mare pe obrazu-mi curg.
Doamne, Doamne, noi nu trăim,
Nici măcar existăm -
Cu morile de vânt luptăm .
Curge apa, curge la vale,
Sparge bolovani şi îşi face cale,
Pe când noi suntem striviţi de nisip .
Obsedaţi de gândul supremaţiei ,
Cine mai cunoaşte mirosul gliei?
Avem de toate
Până peste poate ,
Dar păcat că
În suflet suntem goi
Şi ne mănâncă viermele din noi.
nr.3, anul 2020
3.13. TU EȘTI POETUL...

Elevă MIHAELA LUȚA,
de la Instituția Publică Liceul Teoretic „Ion Creangă” din Soroca
Îndrumător: profesoară FELICIA VOICU
Tu ești poetul...
„Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”

Eu doar iubesc să fiu iubit...
Și doar o patimă răsună -
Cu-a lumii taină...
A rătăcit, și-a căutat în necuprinsul

firii:
„Și rând pe rând din învelișul lor de vrajă”
A stins iubiri și patimi nebănuite
O sete de lumină - o sete de tăcere,
Căutând...
O, dragule ! îți adresez această

frământare
Cum tu cu-n farmec expresiv,
M-ai transformat fără sfială-n laitmotiv
„Tendințele ambivalente constituie mareele”
Poetul ce tulbură experiențele...
M-ai inspirat să-mi recunosc până și

noroiul,
M-ai inspirat cum nime-n lume cineva
La tine diminețile și serile mi-e gândul.
Tu mi-ai adus căința și iubirea,
„Vei plânge mult ori vei zâmbi? ”
Prezența ta lăuntrică mi-ar fi de-

ajuns
Să simt intrarea ta în sfera mea,
„Căci eu iubesc și ochi și flori și buze”
Iubesc corola de minuni a muzei.
Îndelungat ți-e drumul răposat

Și zeci de mii de pilotine,
Te însoțesc sperând c-ajung la mal
Revolte, urlete, suspine...
nr.3, anul 2020
Motto:
Viaţa-o plimbare prin somn.
3.14. NEATINGÂND OMĂTUL... , VĂZDUHU-N ROȘU,

SEVRAJUL LUI ADAM
Elevă NEAGU MARINA ANDREEA,
de la Colegiul Național „Ion Neculce” , Bucureşti
Profesoară îndrumătoare Prof. dr. OLARU CĂTĂLINA
Neatingând omătul... Văzduhu-n roșu
Şi poate crezi că pot să patinez, Era un înger căzut

Apa s-ating Cuprins în văzduh,
În suflet focul ți-l sting. În flăcări
Haos, dezordine, furtuni mă-ncing. În văpăi apuse.
Aleg să te-ating, Un paradox neînțeles,
Să-ți fiu Eva, să-ți fiu dor, Un pleonasm bine ales,
Un vuiet permergător, Două cuvinte alăturate.
O rază la fereastră, Poate sunt muzică
Un lac cuprins în foc, Sau poate o pată...
Adânc, neatins Pe inimă-mi pictează,
Prins în abis. Sufletu-mi veghează,
Noroi, plânsete sau urzici?
Dar care noi? O ciumă sau un arici?
Eu sau tu. O naștere sau o moarte?
Niciodată eu şi tu. Suntem în primordial...
Tu şi ea? Dar privim departe.
Abisul se cuprinde-n voi... Îmi vezi ochii?
În adâncuri, Lacrimi sau doar strălucire?
În păcate te pierzi... Poate mai multă iubire
Te limitezi, Cuprinsă-ntr-o carte
Precum un om...în a lui agonie Uitată-ntr-o vizită
Îl privim de sus Strivită-n culori,
Din nori, dintr-un puf delăsător Spuse de ale tale buze moi...
Prins în degradare.
În puhoaie
Se-adâncesc dorințele
Se dezvăluie ispitele.
Tu ești ea,
Sunteți voi.
Eu sunt eu,
Un porumbel căzător,
Precum o stea sau o dorință
Vreodată neîmplinite.
nr.3, anul 2020
Sevrajul lui Adam
Abis,
Dor,
Jale
Sau frumos?
Un tumult neîntors?
O piedică lângă un măr...
Roșu, un foc sau un luceafăr?
Mai bine...un lagăr.
Deasupra-i porumbelul surâzând
Dedesubtu-i un ciubăr în vânt
Prins în furtună și-n valuri.
Fulgere sau noi ispite?
În extaz sau în agonie?
Poate cuprinsă-n ale mele dorințe
Prinse-n Adam
Sau ascunse-n sevraj...
nr.3, anul 2020
Motto:
,,Nu credeam să-nvăț a muri vreodată”
(M. Eminescu)
3.15. DIN DRAGOSTE PENTRU TINE...

Eleva ROTARU CORINA,
de la Instituția Publică Liceul Teoretic ,,Constantin Stere” s. Racovăț, municipiul Soroca
Îndrumătoare: Prof. CRAVEȚ SUZANA
Plouă peste suflet Un vis din amintiri
Plouă lin, o ploaie caldă, Printre stele trece luna,

Vântul suflă liniștit. Singurică la culcare...
Sus un vrăbioi pe-o creangă, Stelele îi țin cununa,
Ciripind, a adormit. Cu lumini de lumânare.
Băncile în parc sunt goale, Și Luceafărul lucește,

Și aleele-s pustii... Sus în cer ca o icoană,
Vântul saltă printre ramuri Și ograda îmi sfințește,
Eu te-așteapt, dar Tu nu mai vii. TU, lumină de aramă!
Felinare-n întuneric, Casa-i caldă, bucuroasă,

Bezna nopții o destramă. Dar... cu lacrimi în ferestre,
Deschizând un drum feeric, Răsfoim noi amintirea...
Cu lumina de aramă. Ca-nntr-o carte cu povești.
Joacă ploaia liniștită, Sărbătorile-s trecute,

În havuzul adormit... Clopoței nu se aud.
Parcă e o simfonie, Tristă a rămas ograda...
Însă, Tu... n-ai m-ai venit! Și în beznă s-a pierdut.
Sub umbrela înstelată, Singur stau pe prag în noapte,

Singur stau și tot aștept... Ascult liniștea din sat.
Vreau să te mai simt odată, Rece-i pragul sfânt al casei...
Cum te strâng, la al meu piept! Dorul roade neîndurat...
Noaptea-i lungă, dar... se trece,

Cântă cocoșii în zori...
Pe rând casa ne petrece,
Toți suntem noi trecători!
nr.3, anul 2020
Motto:
” Prezentul tace sau vorbește; numai trecutul cântă.
De aici farmecul amintirii.”
3.16. O RAZĂ DIN TRECUT, MEMORII

Elevă: CHISTRUGA CĂTĂLINA,
de la Liceul de Creativitate și Inventică ”Prometeu-prim”, orașul Chișinău
Îndrumătoare: Prof. BOLOGAN TATIANA
RUGĂMINTE SPERAȚA
Pe când stăteam eu singuratic, Ochii ei ce străluceau,

Plângând de dorul meu hieratic, Atât de blând ei licăreau,
Îmi amintesc și-acuma bine, Ca un spectru-ntre lumini,
De sufletul ce-mi aparține. Ca o rază printre spini.
Ce a plecat cândva, deodată, Printre oameni mulți și răi,

Făr-a spune totodată, Printre case, printr-ai săi,
Ce-o frământă, ce o doare, Se simțea ca o regină,
Ce o ține-n închisoare. Fără inimă haină.
Se simțea ca un lăstar,
Am strigat de-atâtea ori, Ce creștea fără habar.
Să o văd măcar prin nori,
N-am văzut, nici n-am simțit, Nu e rea, dar nici nu-i bună,
Decât o boare l-asfințit. Toată lumea ce-o îndrumă,
Îi e teamă, dar nu-i frică,
Plângând acuma ochii verzi, Zboară ca o rândunică.
Ce i-am pierdut printre livezi, Înspre boltă, cât mai sus,
Eu te mai rog odată, Doamne, Precum pașnicul Iisus.
Salveaz-un suflet ce nu moare.
A murit în încercare,
Căci speranța vină n-are,
A murit în fața lor,
Într-un zbor ce-i plin de dor.
nr.3, anul 2020
Motto:
” Poetul. Un donator de sânge la spitalul cuvintelor.”
Lucian Blaga.
3.17. MIROSUL DULCE AL VERSULUI, MIROSUL POEZIEI

Elevă: VERNIGORA ARIADNA,
de la Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri” Bălți, municipiul Bălţi
Profesor-coordonator: MARANDICI ALA
Nu urcă spre poteca infinită,

Motto : Dar străpunge întunecimea,
«Dacă vrei să ajungi la fericire, atunci pune-ţi Separă limita spre nălucirea,
orice ca ţintă, numai un singur lucru nu: Care nu mai tresare, sub a ta înfiorare,
fericirea..» Care nelimpezită încă, ecoul mi-l topește
Lucian Blaga Într-o fluiditate deșartă,o simplă joacă murdară
Mirosul dulce al versului de închipuri tranșante,
O simplă risipă de timp ce nu iși mai oprește
Alunecă pe perișorii senzitivi ai Universului , Fuiorul tristeții și regăsirilor perplexe,
Iar dragostea mă împresoară Zbuciumând momentul,euforia-mi domină
În nisipul scurs de clepsidra rară. bizarele reflexe,
Printre picăturile de sânge, Ea zdruncină din accelerarea către tine,și se
Lacrima de înger înalță iarăși,
Va ateriza pe slovele unei scrisori Pentru că a ta închipuire,să-mi întindă o mână
Uitate în sertar,oxidate printre flori Din adâncimile cerului,către pământ
Ale destinului ce revarsă dulcii mei fiori, Să te inunde ca fluturii pribegi în al meu gând,
Vernigora Ariadna! Iar spaima cea păgână ,traiectorie sufletească
Las-o în paradisul tău,încununeaz-o cu o slovă
nefirească...
Euforia recheamă, apropierea se destramă Restabilește liniștea imprimată în floarea
sărutului,
Tu ești pata ce zdruncină norii, Și evaporă-ți regretele prin forța mutului,
Susurul apei recheamă fiorii Separă limitele,revino din nou
Doar pentru a urma rămășița unui vis , Și îndreaptă-ți , Blaga ,astru veșnic,cugetarea
Iar spinii dragostei incolțesc nestins îngerească către noi,
Pentru a-mi străpunge pielea cu ghiarele Euforia cea eternă să-ți preschimbe dulce slovele
meschine, din foi,
Amintirea-mi ascunde lacrimile profunde. Iar lacrima de fericire să-ți inunde obrazul de
A-și dori să zbor spre necuprins , timp,
Dar colacul de salvare destramă cugetul prelins. Care tresare sub al vieții ghimp !
Printre slovele tale ,ce renasc odată cu visarea,
Printre presimțirile vibrante și înaintarea către
șoapte,
Într-un paradis pierdut,într-un suflet mut,
Într-o retezare de aripi și un gust nevrut
De trecut, ce scapără printre stele,atât de mult ...
Și totuși preschimbarea ta
Într-o statuie ,devorarea mea
nr.3, anul 2020
Mirosul poeziei
Motto:” Poetul. Un donator de sânge la spitalul
cuvintelor.” Lucian Blaga.
Mă plimb în paradisul tău,

Gândul tot farmecă deslușitul zeu,
Frumusețea o destramă prin obsesia mea ,
Tu îți zdruncini visarea ,întruchiparea ta .
Tăcerea e prea asurzitoare ,
Răscolirea timpului,pururea de înfiorare,
Tu în continuare mă stropești
Cu sentimentul fierbinte de dorințe trupești,
Dar cartea deschisă la capitolul ce zbuciumă
mereu,
Lacul cristalin de regăsire și muzeu
Al cugetării infinite către tine .
Fruntea de aur și copleșirea poetică
Străpunge întunecimea bezmetică ,
Cosmosul învolburat și gândul vibrant
Mă pierde în ochiul destinului ameliorant.
Tu îmi domini poteca de călăuzire ,
Dar versurile tale încrustate pe vecie ,
Ascund sensul nostalgic,copleșire...
Și până la urmă ,cad în haosul nestins
Mânat de sângele sacrificiului prelins ,
Iar scrisoarea oxidată într-un sertar ,
Urmărește fantomatic al meu gând bizar,
Vocea filosofică răsună printre stele,
Timbrul zboară ca cometa printre ele,
Ochii plâng într-o clepsidră suspendată,
De pârghia timpului și versului ameliorată,
Pentru a-ți aduce gândul către noi...
Nesfârșiții tăi,supuși cititori!
nr.3, anul 2020
3.18. ILUZIA FERICIRII

Eleva CHIȘIU ANTONIA,
de la Colegiul Economic „Nicolae Titulescu”, Baia Mare, jud. Maramureș,
Prof. coord. BUCIUMAN LIVIA
Iluzia fericirii
Neliniștea acumulată
Are la baza o faptă acceptată
De inițiatorul ce a ocupat
Un leagăn ce nu-i era lui dat.
Ești un scamator de vise,

Un creator de zâmbete ucise,
Zdruncinat de probleme și sfâșiat de durere,
Empatic creator, de vise trădător …
Întunericul taina ți-o păstrează;

Cu ochii închiși, prin beznă cauți lumină,
Nu trebuie să vezi, ci să simți
Patimi fără sfârșit.
nr.3, anul 2020
Motto:
,,Cine crede-n zbor e stăpân peste zare. ’’
Lucian Blaga
3.19. CÂND TOAMNA …, RUGĂCIUNE

Profesoară MIHALTAN MARIA,
de la Liceul cu Program Sportiv, Alba- Iulia
Când toamna … Rugăciune
Când toamna … Te rog, Doamne-n fapt de seară

creşte stavili Să ne ierți, deȚi-am greşit
in fața soarelui Să trimiți a ta iertare
năvalnic, Intr-un nour de argint
,
Când toamna fură Și, te rog sa pui in suflet
campului- verdeața , Liniştit si blând alint
pădurii- larma , Să trimiti pe căi te taină
copilului –jocul, Din adânc de gând, Cuvânt.
vieții-tinerețea…
Să ne bucuram, totusi,
de răsuflarea ei cu iz de ploi,
de maiestria cu care pictează
padurea tacută,
de liniştea serii timpurii,
de minunea descoperirii
altor taine-n septembrie,
de dorul tăcerilor din suflet,
de frumusețea tinereții târzii!
nr.3, anul 2020
Motto:
„Cel mai frumos lucru al Dumnezeirii este
că Dumnezeu se află și în sufletele celor care îl contestă ,
fără ca aceștia să i se poată opune "
3.20. DEFINIȚIA FEMINITAȚII ȚĂRII, MOMENT DE

PATRIOTISM, SURD ÎN TRECUT, BINECUVÂNTARE
Elev: RADU LEONTE,
elev la Colegiul Național Militar ,,Mihai Viteazul” Alba Iulia,
Prof. îndrumător: DĂNCILĂ TEODORA
Definiția feminitații țării Surd în trecut
Femeia a învățat să meargă singură prin M-am rătăcit într-o peșteră superficial
timp. cunoscută cu obloane de ecou.
Călcând strâmb și sângeriu , Obloanele strigă spre ieșire,
A devenit un dresor de calamitate. Dar eu sunt prea distras.
M-am întrebat mereu de unde izvorăște Sunt prea distras ca să mă îndrept spre
frumusețea ei, ecou.
Căci frumusețea atrage invidia, Întunericului în care mintea se afundă
Iar invidia Încearcă să se aprindă fără vreun pic de
Nu este doar o frustrare persistentă, lumină, fără vreun pic de auz.
Ci mai degrabă o demonstrație a ceea Într-adevăr, ochii au un mare defect.
ce-nseamnă frumos; Ei îți pot arăta doar prezentul.
Făr' cercei și mărgeluțe, Auzul este cel care te conectează cu
Împrăștiind doar parfumul generațiilor, trecutul neștiut.
Ea își țese-n ie, Curând voi auzi și eu,
Cu degețele prăfuite de surghiun, Iar peștera în care voi fi rătăcit nu va
Un imn cântat de noi, de descendenți. mai avea echivoc
Pentru că va avea lumina strămoșească.
Moment de patriotism
Un cuib este uneori un anotimp cu zori

de sticlă. Binecuvântare
Păsările îl zgârie până când se
acomodează cu ideea zborului, cu Am fost binecuvântat să pot atinge
văzduhul. pământul românesc.
Ele își cercetează identitatea în văzduh. Pămantul nu este doar pământ.
Fiecare fulg devine parte din văzduh, Nu este acel pământ din "de când lumea
Însă cuibul este adevărata identitate a și pământul" .
păsării. Acela nu a fost trecut prin proba
Nici o pasăre nu s-a născut în plin zbor sângelui.
Zborul este de fapt contextul cuibului, Pământul nostru este viu
Libertatea înseamnă momentul în care Prin simplul fapt că ne supunem lui.
pasărea se refugiază în cuibul ei, Cu toții ne naștem din lutul strămoșesc
Dar oare Și sfârșim prin a deveni lut strămoșesc.
Care este momentul în care noi, păsările, Am fost binecuvântat să pot atinge
ne așternem în libertatea cuibului pământul românesc.
nostru?
nr.3, anul 2020
3.21. TOAMNA, DOAR TU…,

IUBEȘTE-MA CUM NIMENI NU POATE, ȘI PLÂNGE
COPILA, N-AM SĂ TE UIT
Elevă: ARION DENISA MARIA,
la Școala Gimnazială Berghin
Îndrumătoare: Prof. DRUȚĂ ALINA
Toamna, doar tu… Și plânge copila
Nu știu cum se face, dar toamna mai Nu-i nimeni să te vadă când tu plângi,
mult Iar lacrima pe obraz ți se naște,
Mă prinde un dor nebun după tine, Cu-n gest nevinovat vrei s-o alungi
Scriu tot mai des, și gândul mi-ascult Și tot ce a fost, acum vrei a întoarce.
Și inima-mi spune că ești pentru mine.
Și plângi copilă amar la ceas târziu,
O var-a trecut și multe vor trece Un singur gând îmi pare nu-ți dă pace:
La fel le trăiesc, intens și plăcut, „Aș fi putut aproape să-i mai fiu
Azi toamnă-i aici și timpu-i mai Și sufletul...cine să-mi împace!”
Dar mie..., ce crezi? Îmi placi mai mult.
Și-ți vine așa a rupe norii,
O toamnă și-un dor nebun în inimă-mi Iar cerul să-l împarți în două
E versul cu care încep să-ți vorbesc, Să prinzi cu mâna treapta scării
Am multe cuvinte ce-n suflet la țin. S-ajungi la el în lumea nouă!
„Te vreau!” „Te ador!”„Ce mult te
iubesc!” Să cazi la pieptul lui deodată,
Cu mâna-n păr să-i te joci
Să-l mai întrebi: Ce mai faci tată?
Iubește-ma cum nimeni nu poate Și-o lacrimă să-i ștergi de poți!
Alunga-mi durerea, dă-mi mii de fiori. Să-ți ceri iertare pentru toate,
Și aruncă-mă-n visul tău cu plăceri, Că i-ai furat din viață timp
Ca până la cer cu mine să zbori Și nu i-ai fost mereu aproape
Să uit tot ce-a fost în ziua de ieri. Așa cum el și-ar fi dorit.
Iubește-ma tu cum nimeni nu poate.

Cuprinde-mă-n brațe și ține-mă strâns
Să uit de trecut, să uit chiar de toate,
Căci inima mea prea mult a mai plâns.
Dă-mi clipe frumoase, o toamnă

întreagă,
Dă-mi visele tale, să le-mplinesc!
Zâmbete largi și gura-ți de fragă,
Motivul pentru care din nou vreau să
iubesc!
nr.3, anul 2020
N-am să te uit
Nu-mi pot lăsa visul deoparte,

Ești ce-mi doresc dintotdeauna.
Privirea ta, dulce-ți soapte
Mă însoțesc de atunci întruna.
Nu pot să uit mi-e greu...să știi,

Chiar de a-și pleca în lumea mare.
Oriunde fug, tu vei veni
Te ți de mine atât de tare!
Și buzele-ți simt mereu...

Și trupul tău îl simt perfect
Mă întreb „De ce nu pot fi eu
Un insensibil mai direct?”
N-am să te uit nicicând să știi...

Rezis cu greu, căci triste-s toate
Mi-e sufletul așa pustiu...
Mai dă-mi, te rog, o zi și-o noapte.
nr.3, anul 2020
Motto:
“Poezia este casatoria realitatii cu idealul, sufletul poetului.”
Lucian Blaga
3.22. AMINTIRI
Elevă: HAȚEGAN ADINA LAVINIA,
la Liceul cu Program Sportiv Alba Iulia
Îndrumătoare:Prof. MIHĂLȚAN MARIA
AMINTIRI Cântecul nostru
Ca o adiere de vară, Asfințitul își face prezența

Cu o blândă aură Ceasul umbrelor apare
Îmi cântai cântecele Stelele, cavalerii lunii
Îmi mângâiai gândurile… Clipesc enigmatic pe cer
Acum, in singurătate Vocile noastre grațios împletite
Stau pe dealuri întunecate… Toate melodiile șoptite,
Zăpada muribundă astăzi le mai cânt.
Pare o imensa undă Necrezând într-un deznodământ,
Încet, mi se-nchid pleoapele noaptea s-a așternut
Amurgul colinda, iar, satele. Intru in casă,
așteptând un nou început…
nr.3, anul 2020
Secţiunea
TRADUCERI
DIN OPERA LUI LUCIAN BLAGA
nr.3, anul 2020
Motto:
Dragostea pe scurt:
,, Ea cântă și eu ascult. Pe buzele ei calde mi se naște sufletul” Lucian Blaga.
4.1. Iubirea în viziunea blagiană

Traduceri în limba engleză
Autoare: RODICA CUCU,

profesor la Liceul Teoretic Rusestii Noi,
c. Ruseștii Noi, raionul Ialoveni
Iubire Love
Iubeşti - când ulciorul de-aramă You love - when the copper jug
se umple pe rând, de la sine it fills itself in turn
aproape, de flori şi de toamnă, close, of flowers and autumn,
de foc, de-anotimpul din vine. of fire and veins season.
Iubeşti - când suavă icoana You love - when the suave icon
ce-ţi faci în durere prin veac is doing in pain through the ages
o ţii înrămată ca-n rana you keep it framed like the wound
străvechiului verde copac. of ancient green tree.
Iubeşti - când sub timpuri prin sumbre You love - under times through the dark
vâltori, unde nu ajung sorii, winds, where the suns do not reach,
te-avânţi să culegi printre umbre you rush to gather in the shadows
bălaiul surâs al comorii. the white smile of the treasure.
Iubeşti - când simţiri se deşteaptă You love - when feelings' awake

că-n lume doar inima este, in the world where only the heart is,
că-n drumuri la capăt te-aşteaptă the roads at the end await you
nu moartea, ci altă poveste. not death, but another story.
Iubeşti - când întreaga făptură, You love - when the whole being,
cu schimbul, odihnă, furtună with the exchange, rest and storm
îţi este-n aceeaşi măsură it is the same to you
şi lavă pătrunsă de lună. and lava penetrated by the moon.
Catrenele dragostei The love's quatrains
Dragă-mi este dragostea Darling it is my love

bântuită de sprâncene, haunted by eyebrows,
de sprâncene pământene, by earthy eyebrows,
lungi, pieziş-răsăritene. long, eastern-slanting .
Dragă-mi este dragostea, Darling it is my love,

soarele din an în veac, the sun from year to year,
dragostea ce poartă-n ea the love carries in it
moarte-ades şi-ades un leac. death often and often a cure.
nr.3, anul 2020
Spune-se că-n holdă coaptă It's said at ripe harvest

macul îl dezbraci c-o şoaptă. the pope undresses him like a whisper.
Dragă-mi este dragostea darling it is my love
care zice: nu şi da. which says: no and yes.

mare face inima, makes great heart,
mare pe cât lumea-zare, great as the world is,
mică pe cât lacrima. and small as the tear.

care face stea şi stea that makes star and star
din pământurile noastre - from our lands -
prin poienile albastre. through the blue meadows.
Sângele îşi ştie visul. Blood knows its dream.

cu-nălţimile şi-abisul with the heights and the abyss
şi cu ce mai are-n ea. and what's left of it.
Dragă-mi este dragostea - Darling it is my love -

locului nu pot s-o ţin, I can't hold it on the place,
căci frumseţea ei dispare and her beauty is gone
în frumseţile-i ce vin. in the beauties that come.

dragă uneori furtuna sometimes I love the storm
şi-un păcat pe care-l arde and a sin that burns
pe la miezul nopţii luna. at midnight the moon.
Din aleanul trupului From the body alliance

sufletul se naşte. the soul is born.
Dragă-mi este dragostea darling it is my love
ce de ani mă paşte. that for years tracks me.
Dragostea ne-o ţină zeii, Love is holded by Gods,

să ne-ncânte funigeii to delight the spiders
ca urzeala inului like linseed warp
firele destinului. the threads of destiny.
Bibliografie: Autor: Lucian Blaga; Titlu: ,,Opere”, Volumul I,

Chișinău, Ed. Știința, 1995.
nr.3, anul 2020
Motto :
„O poezie tradusă trebuie să fie în primul rând poezie
și numai în al doilea rând tradusă.”
4.2. EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII,

PLUGURI
Autor: UNGUR ANDREI
Liceul Teologic Adventist „Ștefan Demetrescu” București
Îndrumătoare: Prof. Dr. ZAHARIA DANIELA
Eu nu strivesc corola de minuni a I do not crush the world’s wonders corolla

lumii
I do not Crush the world’s wonders corolla
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii And My mind does not slay
şi nu ucid The mysteries I meet
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc Along my way
în calea mea In flowers, eyes, on lips or graves.
în flori, în ochi, pe buze ori morminte. The glare of others
Lumina altora Strangles the magic of the deep unknown
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns in depths of darkness,
în adâncimi de întuneric, But i,
dar eu, I, with my light enhance the mystery of the world
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină - And just as with her white rays the moon
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna does not diminish, but flatteringly
nu micşorează, ci tremurătoare Keeps magnifying the mystery of the night,
măreşte şi mai tare taina nopţii, So I, myself, enrich the tarry dark horizons
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare With overwhelming Thrills of holy mystery
cu largi fiori de sfânt mister And everything that goes beyond my reason
şi tot ce-i neînţeles Shifts into larger secrets under my own eyes-
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari for I do love
sub ochii mei- the Flowers and the eyes and lips and graves.
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.
Pluguri Plows
Prietene crescut la oraş My friend grown in the city

fără milă, ca florile în fereastră, Without mercy, like the flowers in the window
prietene care încă niciodată n-ai vazut My friend who has never seen
câmp şi soare jucând subt peri înfloriţi, Field and sun playing under blossomed pears
vreau să te iau de mână, I want to take your hand
vino să-ţi arăt brazdele veacului. Come, I want to show you the furrows of the
century
Pe dealuri, unde te-ntorci,
cu ciocuri înfipte-n ogor sănătos, On the hills, wherever you turn
sunt pluguri, pluguri, nenumarate pluguri: With beaks stuck in the healthy field
mari păseri negre There are plows, plows, uncountable plows:
nr.3, anul 2020
ce-au coborât din cer pe pământ. Huge black birds

Ca să nu le sperii - descended from heaven to earth.
trebuie să te apropii de ele cântând. To not scare them
You have to approach them singing.
Vino-încet.
Come slowly.
Translated from Romanian by Ungur Andrei, 11th class, Adventist Theological High School
“Stefan Demetrescu”, Bucharest.
nr.3, anul 2020
Motto:
Iubirea învinge totul
4.3. IUBIREA, BIOGRAFIE DE LUCIAN BLAGA
Autoare: ORBU ANA-MARIA, elevă la IPLT „Ion Creangă” Soroca

Îndrumătoare:Prof. GRUGINSCHI STELA
BIOGRAFIE BIOGRAPHY
Unde şi când m-am ivit în lumină nu ştiu, Where and when I came to light I do not know,
din umbră mă ispitesc singur să cred from the shadow I am tempted to believe
că lumea e o cântare. that the world is a song.
Străin zâmbind, vrăjit suind, Strain smiling, spellbound
în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare. in the middle of it I am filled with wonder
Câteodată spun vorbe cari nu mă cuprind, Sometimes I say words that I don’t understand
câteodată iubesc lucruri cari nu-mi răspund. sometimes I love things that I do not answer
De vânturi şi isprăvi visate îmi sunt The winds and dreamy dreams are my full eyes,
ochii plini, Walking I walk like everyone else
de umblat umblu ca fiecare: when guilty on the covers of Hell
când vinovat pe coperişele iadului, when without sin on the mountain with lilies
când fără păcat pe muntele cu crini.
Closed in the cicle of the same glass
Închis în cercul aceleiaşi vetre i exchange mysteries with ancestors,
fac schimb de taine cu strămoşii, the mud washed by water under stones
norodul spălat de ape subt pietre. In the evening, a lot happens as I listen
Seara se-ntâmplă mulcom s-ascult to the pouring
în mine cum se tot revarsă stories of long forgotten blood
poveştile sângelui uitat de mult. Blessing the bread and the moon
Binecuvânt pânea şi luna. The day I live scattered by the storm
Ziua trăiesc împrăştiat cu furtuna. With words extingnished in his mouth
Cu cuvinte stinse în gură i sang the passage even more
am cântat şi mai cânt marea trecere, from one shoulder to the other
somnul lumii, îngerii de ceară. I silently pass the star as a burder.
De pe-un umăr pe altul
tăcând îmi trec steaua ca o povară.
BY LUCIAN BLAGA
de LUCIAN BLAGA
IUBIRE LOVE
Iubeşti - când ulciorul de-aramă You love- when the brass jar
se umple pe rând, de la sine it fills in by itself
aproape, de flori şi de toamnă, close by, flowers and autumn
de foc, de-anotimpul din vine. or fire, of season to came
Iubeşti - când suavă icoana You love- when the icon saunded
ce-ţi faci în durere prin veac what are you doing in pain through the ages
nr.3, anul 2020
o ţii înrămată ca-n rana you keep it framed like a wound of

străvechiului verde copac. an old green tree
Iubeşti - când sub timpuri prin sumbre You love- when under times though the
vâltori, unde nu ajung sorii, shadows
te-avânţi să culegi printre umbre values, where the sunsets do not reach
bălaiul surâs al comorii. you are about to gather in the shadows
the broom of the treasure
Iubeşti - când simţiri se deşteaptă
că-n lume doar inima este, You love- when feelings are awake
că-n drumuri la capăt te-aşteaptă as in the world, only the heart is
nu moartea, ci altă poveste. the rounds are waiting for you at the end
not death, but another story
Iubeşti - când întreaga făptură,
cu schimbul, odihnă, furtună You love- when whole invoice
îţi este-n aceeaşi măsură in exchange, rest, storm
şi lavă pătrunsă de lună. it is the same to you
and lava penetrated by the moon
de LUCIAN BLAGA
BY LUCIAN BLAGA
nr.3, anul 2020
Motto:
Poetry is a garment in which we clothe our love and death.
4.4. LOVE-THE GUIDING LIGHT OF THE UNIVERSE

Autoare: DELIA MALCOCI,

elevă la Liceul de Creativitate și Inventică „Prometeu-prim” Orașul Chișinău
Îndrumătoare: Prof. DOINA GÂLCĂ
Izvorul Nopții ”The spring of night”

de Lucian Blaga By Lucian Blaga
Frumoaso,
ţi-s ochii-aşa de negri încât seara Oh, beautiful,
când stau culcat cu capu-n poala ta Your eyes are so dark that in the evening
îmi pare When I lie my head in your lap
că ochii tăi, adâncii, sunt izvorul It seems
din care tainic curge noaptea peste văi That your eyes, your deep eyes, are the spring
şi peste munţi şi peste seşuri From which the night mysteriously flows over
acoperind pământul glens
c-o mare de-ntuneric. And over mountains, and over meadows
Aşa-s de negri ochii tăi, Covering the land
lumina mea. With a sea of darkness.
That is how dark your eyes are,
My light.
Bibliografie: Lucian Blaga, ”Poezii”, editura Minerva, București-1989
Iubire ”Love”
de Lucian Blaga By Lucian Blaga
Iubesti - când ulciorul de-aramă You love-when the brass jug bottom
se umple pe rând, de la sine Fills up, successively, almost
aproape, de flori si de toamnă, By itself, with flowers, and autumn,
de foc, de-anotimpul din vine. And fire, and season you feel in your bones.
Iubesti - când suavă icoana You love-when the suave icon

ce-ti faci în durere prin veac You make from aching in time
o tii înrămată ca-n rana Keeping it framed as the wound
străvechiului verde copac. Of the ancient green tree.
You love-when sometimes through gloomy
nr.3, anul 2020
Iubesti - când sub timpuri prin sumbre Winds, where the sun does not reach,
vâltori, unde nu ajung sorii, You go to collect throughout the shadows
te-avânti să culegi printre umbre The fair smile of the treasure.
bălaiul surâs al comorii.
You love-when feelings awake
Iubesti - când simtiri se desteaptă Because there is only the heart in the world,
că-n lume doar inima este, And by the end of the road awaits you
că-n drumuri la capăt te-asteaptă Not death, but another, new story.
nu moartea, ci altă poveste.
You love-when the entire being,
Iubesti - când întreaga făptură, Alterning, resting and storm
cu schimbul, odihnă, furtună Becomes to you in the same way
îti este-n aceeasi măsură The lava pierced by the moon.
si lavă pătrunsă de lună.
nr.3, anul 2020
Motto:
“Formula era pentru noi una sacră »
4.5. TRADUCERE DIN « HRONICUL ŞI CÂNTECUL
VÂRSTELOR”
Autor: COSTAN DORIAN
elev la Şcoala Gimnazială “Axente Sever”, Aiud
Îndrumătoare:Prof. IOAN CASANDRA
1.Cam din același timp mă urmărește și At that time, the memory of the day when
amintirea unei zile când am pus la încercare I tested the sky began catching up to me. Walking
cerul. Umblând o dată pe ulițăcu ochii in sus , am on the street once, staring upwards, I noticed that
bagat de seamă că cerul venea tot cu mine. the sky was coming with me. The zenith was
Zenitul se mișca din loc - ținându-se neîntrerupt moving around, keeping up with me at all times. It
deasupra mea! Era o descoperire cu totul nouă, was an utterly new discovery, which made me feel
pe care mă simțeam obligat să o păstrez ca un obliged to keep it as a secret in my heart. I started
mare secret în cel mai ascuns ungher al inimii. to plan out my future, so that no one would find
Începeam să-mi tălmacesc viitorul pe linia de vis about this secret. Everyday I tested the zenith, if it
a acestei descoperiri, încât pentru nimic în lume was going to come with me or not. I would've
nu m-aș fi încumetat s-o împărtașesc și altora. În surely been very disappointed if I found out one
fiecare zi puneam zenitul – la încercare, dacă se day that the zenith was failing me. Although, one
mai ține pe urmele mele sau nu. Aș fi fost fără day, while I was taking a break after playing, I told
îndoială dezamăgit de moarte să fi aflat într-o Vica’s Adam my secret and how special I am.
bună zi că zenitul mă trădează. Și continuam să Immediately Adam looked up and started walking.
țin taina sub trei lacăte si șapte peceți. Totuși, He then turned to me and said: “The sky is
odată, în răgazul dintre două jocuri, îi spun lui following me too!”. I looked at him with a grin on
Adam al Vicii, cât de ales este creștetul meu, sub my face, doubting it and then I felt bewildered.
tăria cerului. Numaidecât Adam își ridica și el Adam persisted by saying “By my soul”, the eay of
ochii - și o ia razna. Pe urmă se-ntoarce și-mi keeping oaths back then in my village. “By your
zice: “Și cu mine vine cerul!” L-am privit cu un soul - you're not lying?” I asked once again, even
zâmbet de milă, cu îndoială apoi, și pe urmă cu though I knew this sort of question is pointless. “By
nedumerire. Adam își întărea cele spuse cu un my soul, I'm not lying" Said Adam, which made
“zău curat", formula curentă a jurămintelor în sat. me feel ashamed. That saying was too important
“Zău curat – nu minți?” îl mai întreb eu odată, cu for us to doubt it anymore. I was extremely sad that
toate că știam că orice asemenea întebare era de I was not the chosen one, but at the same time,
prisos. “Zău curat – că nu mint" făcu înca o data another thought made me give it another try.
Adam c-o hotărâre ce mă rușină. Formula era “Listen, Adam, I told him, you go that way on the
pentru noi una sacră. Decât sa mai fi putut sta la road and I go the other way. If the sky is following
îndoială. Eram dezolat că nu mă dovedeam a fi you, as you're saying then it will be ripped apart
singurul ales, dar în aceeași clipă un alt gând mă and we'll see what's inside it. Maybe we will see
îndruma către o nouă încercare. “Ascultă, Adam, even angels…” Adam, surprised by my way of
îi zic eu, tu s-o iei pe uliță în sus, eu o iau pe uliță thinking, which sounded unmistakable, walked
in jos. Dacă cerul se ține de tine, cum zici, și vine down the road and I went the opposite way. After
și cu mine, cum zic, atunci crapă și zărim ce-I we've walked about one hundred steps, without
acolo înăuntru. Poate că o să vedem chiar hearing any loud cracks, we stopped. The sky didn't
îngerii…” Și Adam, înduplecat și el de logica crack. We came back to one another. “Did the sky
mea, ce părea închegată și făra greș, o luă pe uliță follow you?” I asked him, “It did" answered Adam,
în sus, iar eu pe uliță în jos. După ce mântuiră “It followed me too, I said, but then why did it not
suta de pași, fără de a auzi nici un pocnet de get ripped apart?”
nr.3, anul 2020
grinzi cerești în înalt, ne oprirăm, Tăria albastră

nu s-a despicat. Ne-am apropiat iarăși unul de
celălalt. “Mergea cerul cu tine? Îl întreb.
“Mergea”, zise Adam. “Și cu mine mergea,
răspund eu, dar atunci de ce nu crapă în două?”
(Lucian Blaga – Hronicul şi cântecul

vârstelor)
2. Față de noi, mama se purta într-un fel, With us, my mom talked one way and my
și tata într-altul. Nu vorbesc acum despre mama, dad in another kind of way. I don't mean that my
ca duh al rânduielii, ci despre ea ca o întrupare a mom was severe, I'm saying she's very nice with us
duioșiei și a grijei. Tata nu-și da pe față bătăile and endearing. My dad didn't show us affection. He
inimii, ce le avea pentru noi. El se păstra la kept his distance, with a cole attitude which made
depărtare, într-o atitudine de asprime ce părea him look like he's not interested at all. He watched
domolită numai de-un oareșicare dezisteres. El își over us only with his presence, without anything
întindea veghea asupra noastră prin simpla sa else other than that. I was too young to understand
prezență, fără a ne ține cu tot prețul sub uitătură. him properly. Only after a while I found out from
Eram încă prea mic pentru a-I fi putut părrunde my older siblings that my dad was a kind person
firea și cugetul. Numai târziu putui să aflu – de la when he was surrounded by people who
frații mei mai mari și de la alții cari i s-au abătut understood him. I also found out that he was a free
prin apropiere – că tata era de o exuberanță caldă thinker, even though he was a pope. Neither of
și de-o volubilitate deosebit de simpatică atunci these qualities didn't stop him from fulfilling his
când se nimerea să se simtă la largul său, între duty for the altar. He raised his prestige towards the
prieteni, ce-i arătau înțelegere. Mai aflam că era un villagers in another way too, such as being the
liber-cugetător, deși preot. Nici una, nici cealaltă adviser of Lancrăm, speaking to people from the
dintre aceste trăsături nu l-au împiedicat totuși să- village. His advice worked great. “How's the pope
și împlinească din plin datoriile față de altar, doing, or the one with the silver beard and golden
cădelniță și catapeteasmă. Prestigiul, față de săteni, mind?” the villagers were asking, following his
și l-a sporit și altfel, și mai ales ca mare sfetnic al path and his advice. The same way the pope was
Lancrămului, în care calitate el dăruia din prinosul telling his kids to study more the villagers did too
minții sale întregului sat. Exemplul său prindea, to their kids, without shying away from it. It's hard
căci era sugestiv și viu. “Ce face Popa, sau cel cu to find in all of Transilvania another village a
barbă de argint și cu mintea de aur?” se întrebau higher percent of very intelligent people in
țăranii, iscodindu-I cărariile și pașii, și-I urmau comparison with Lancrăm's. the villagers were
pilda. Cum popa își îndruma copiii spre carte, hard workers, but kind of poor. The small area of
țăranii porniseră a face la fel, fără prea multă land had to be compensated by the quality of it's
șovăire sau sfială. Anevoie se va găsi în tot work, which made the villagers have a rationalized
cuprinsul transilvan un alt sat care să fi azvârlit and specializedi cultivation. The cabbage,
peste marginile lui, pe podișurile mai înalte ale somehow, the speciality of the village. I remember
vieții naționale, un mai mare procent de of a broad meadow, with lots of channels coming
intelectuali decât Lancrămul. Localnicii erau from a river, filled with cabbage.
gospodari strădalnici, dar cam nevoiași. Puținul
pământului trebuia compensat prin calitatea
muncii, ceea ce a împins pe săteni și spre o
producție raționalizată și specializată. Varza
deveni, nu prea bănuiesc din care pricină,
specialitatea satului. Mi-aduc aminte de-o luncă
largă, străbătută de canale, scăpate din râu,
acoperită numai cu varză.
(Lucian Blaga – Hronicul şi cântecul
vârstelor)
nr.3, anul 2020
4.6. IZVORUL NOPȚII / THE SPRING OF DARKNESS,

TREI FEȚE/ THREE FACES
Autoare: BARBUL CORINA,

elevă la Școala Gimnazială Ardusat, jud. Maramureș
Îndrumătoare: Prof. CICEU OANA
Izvorul nopții The Spring of Darkness

de Lucian Blaga My beautiful,
Frumoaso, your eyes are that dark that in the evening,
ți-s ochii-așa de negri încât seara when I lay my head on your lap,
când stau culcat cu capu-n poala ta I think
îmi pare that your deep eyes are the spring
că ochii tăi, adânci, sunt izvorul and over mountains and over plains
din care tainic curge noaptea peste văi, cover in the earth
și peste munți, și peste șesuri with the sea of darkness.
acoperind pământul That’s how dark are your eyes,
c-o mare de-ntuneric. my light.
Așa-s de negri ochii tăi,
lumina mea.
Trei fețe Three Faces

de Lucian Blaga The child laughs:
Copilul râde: ’’My wisdom and my love is the game!’’
,,Înțelepciunea și iubirea mea e jocul!’’ The young man sings:
Tânărul cântă: ’’The game and wisdom is my love!’’
,,Jocul și-nțelepciunea mea-i iubirea!’’ The old man stays quiet:
Bătrânul tace: ’’My love and my game is wisdom!’’
,,Iubirea și jocul meu e-nțelepciunea!’’
nr.3, anul 2020
Motto:
,,Multe lucruri nu le vedem, fiindcă le privim prea de aproape”
Lucian Blaga.
4.7. FILOSOFIA VIEȚII ÎN OPERA BLAGIANĂ

Autoare: COBANOGLU MELEK,
Elevă la Liceul Teoretic Ruseștii Noi, r. Ialoveni, c. Ruseștii Noi,
Îndrumătoare: Prof. RODICA CUCU
Din cer a venit un cântec de lebădă From the sky came a swan song
Din cer a venit un cântec de lebădă. From the sky came a swan song.
Îl aud fecioarele ce umblă cu frumuseţi desculţe Maidens hear it as they walk with beauty
peste muguri. Şi pretutindeni îl aud eu şi tu. barefoot over buds. And everywhere it is heard
Călugării şi-au închis rugăciunile by you and me.
în pivniţele pământului. Toate-au încetat The monks closed their prayers in the cellars of
murind sub zăvor. the earth. They all stopped dying under the
Sângeram din mâni, din cuget şi din ochi. latch.
În zadar mai cauţi în ce-ai vrea să crezi. I was bleeding from my hands, my heart and my
Ţărâna e plină de zumzetul tainelor, eyes.
dar prea e aproape de călcâie In vain you still search what you would like to
şi prea e departe de frunte. believe.
Am privit, am umblat, şi iată cânt: The dust is full of the buzz of mysteries,
cui să mă-nchin, la ce să mă-nchin? but it's too close to the heel
Cineva a-nveninat fântânile omului. and it's too far from the forehead.
Fără să ştiu mi-am muiat şi eu mânile I looked, I walked, and here I am singing:
în apele lor. Şi-acuma strig: who to worship, what to worship?
O, nu mai sunt vrednic Someone poisoned the wells of man.
Să trăiesc printre pomi şi printre pietre. Without knowing, I also wet my hands
Lucruri mici, in their waters. Now they shout:
lucruri mari, Oh, I'm no longer worthy
lucruri sălbatice - omorâţi-mi inima! To live among trees and stones.
Small things,
great things,
wild things - kill my heart!
Sufletul satului The soul of the village
Copilo, pune-ţi mânile pe genunchii mei. Child, put your hands on my knees.
Eu cred că veşnicia s-a născut la sat. I believe eternity was born in the village.
Aici orice gând e mai încet, Here whatever thought is much slower,
şi inima-ţi zvâcneşte mai rar, and the pounding of your heart is rarer,
ca şi cum nu ţi-ar bate în piept, almost like it wasn't beating in your chest,
ci adânc în pământ undeva. but deep down somewhere else.
Aici se vindecă setea de mântuire Here your thirst for salvation is quenched
şi dacă ţi-ai sângerat picioarele and if you bleed your feet
te aşezi pe un podmol de lut. you sit on a clay deposit.
nr.3, anul 2020
Uite, e seară. Look, its night.

Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi, The soul of the village is fluttering beside us,
ca un miros sfios de iarbă tăiată, like a faint smell of cut grass,
ca o cădere de fum din streşini de paie, like a drop of smoke from the haystacks,
ca un joc de iezi pe morminte înalte. like a game of lambs on high graves.
nr.3, anul 2020
Motto-ul „Tomorrow Is Another Day!"

4.8. LUMINA ( THE LIGHT, By Lucian Blaga )
Autoare: STOICA ALEXANDRA MARIA,

elevă la Colegiul Național Ion Neculce Bucuresti
Îndrumătoare:Prof. BRÎNDUȘA-ELENA OMELIAN
Lumina The Light
Lumina ce-o simt The light I feel

năvălindu-mi în piept când te vad, Caving in beholding you
oare nu e un strop din lumina May it be the dash of light?
creată în ziua dintâi, Forged in the First Day,
din lumina aceea-nsetată adânc de viaţă? That light desperately craving for breath
Nimicul zăcea-n agonie Nothingness laying in agony

când singur plutea-ntuneric şi dat-a Soaring alone through darkness
un semn Nepătrunsul: Until the Lord said:
"Să fie lumină! " “Shall there be light!”
O mare A sea,
şi-un vifor nebun de lumină A crazed for light blizzard
https://Versuri.ro/w/gc17 Forged thereupon
facutu-s-a-n clipa: A thirst of sin, of peril, of longing, of passion
o sete era de pacate, de-aventuri, de doruri, de A thirst of life and sun
patimi,
o sete de lume şi soare. But when did that long ago blinding light
disappear?
Dar unde-a pierit orbitoarea Who may know?
lumină de-atunci - cine ştie?
The light I feel, caving in
Lumina ce-o simt năvălindu-mi Beholding you- you marvelous,
în piept când te vad - minunato, It's maybe the very last dash
e poate ca ultimul strop Of light, forged on the First Day.
din lumina creată în ziua dintâi.
nr.3, anul 2020
4.9. VEI PLÂNGE MULT ORI VEI ZÂMBI?

MELANCOLIE
Autoare: ANDREEA FORNEA,
elevă la Instituția Publică Liceul Teoretic “Ion Creangă” din Soroca
Îndrumătoare: Prof. FELICIA VOICU
Vei plânge mult ori vei zâmbi? Will you cry or will you smile?
Eu I
nu mă căiesc, don’t repent,
c-am adunat în suflet şi noroi- that I had gathered in my soul mud—
dar mă gândesc la tine. but I think about you!
Cu gheare de lumină With clows full of light
o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul, a morning will kill the dream once,
că sufletul mi-aşa curat, but my soul is so poor,
cum gândul tău il vrea, how your thoughts want,
cum inima iubirii tale-l crede. how your heart believes for love.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta? Will you cry a lot then or forgive?
Vei plânge mult ori vei zâmbi Will you cry a lot or smile,
de razele acelei dimineţi, by the rays of that morning,
în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă: where I’ll say to you without a trace for repetence:
"Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc “Don’t you know,that only in the lakes with mud
nuferi?" inside,grow lilies”
Melancolie Melancholy
Un vânt răzleţ îşi şterge lacrimile reci pe geamuri. A lonely wind is wiping his cold tears on the
Plouă. windows.
Tristeţi nedesluşite-mi vin, dar toată durerea, It is raining.
ce-o simt n-o simt în mine, My confusing sadness is coming,but all my pain,
în inimă, I don’t feel it inside me,
în piept, in my heart,
ci-n picurii de ploaie care curg. in my breast,
Şi altoită pe fiinţa mea imensa lume but in the raindrops that are blowing.
cu toamna şi cu seara ei And put it on my being the whole world
mă doare ca o rană. with her autumn and her night
Spre munţi trec nori cu ugerele pline. it hearts like a wound.
Şi plouă. Clouds are passing through the mountains.
And it is raining.
nr.3, anul 2020
4.10. IZVORUL NOPȚII, VEI PLANGE MULT ORI VEI ZAMBI,

AMINTIRE, ANII VIEȚII
Autoare: CĂTĂLINA IOPCEA,

Îndrumătoare: Prof. LUDMILA ȚURCAN
,,Izvorul noptii” de Lucian Blaga
,,Frumoaso, ,,Beauty ,
ti-s ochii asa de negri incat seara your are so black that in the evening
cand stau culcat cu capu-n poala ta when I lying in your lap
imi pare it seems
ca ochii tai, adanci, sunt izvorul like your eyes deep are spring
din care tainic curge noaptea peste vai from which night secretly flows above valleys
si peste munti si peste sesuri and above mountains and above plains
acoperind pamantul covering the soil
c-o mare de-ntuneric. with a sea of darkness.
Asa-s de negri ochii tai, Your eyes are so black,
lumina mea.” my light.”
,,Vei plange mult ori vei zambi”

de Lucian Blaga
,,Eu I
nu ma caiesc, don`t repent,
c-am adunat in suflet si noroi- that I collect in the soul and mud-
dar ma gandesc la tine. but i`m thinking about you.
Cu gheare de lumina With claws of light
o dimineata-ti va ucide odata visul, a morning will kill your dream one day,
ca sufletul mi-asa curat, that my soul is so clean,
cum gandul tau il vrea, as your thinking want,
cum inima iubirii tale-l crede. as your heart of love believe.
Vei plange mult atunci ori vei zambi Will you cry a lot or will forgive?
de razele acelei dimineti, Will you cry a lot or will smile
in care eu ti-oi zice fara umbra de cainta: about the rays of that morning,
,,Nu stii, ca numa-n lacuri cu noroi in in which i will say you without a shadow of repent:
fund cresc nuferi?” ,,Don`t you know, that only deep
In muddy lakes grow water lily?”
nr.3, anul 2020
,, Amintire” de Lucian Blaga
,,Unde esti astazi nu stiu. ,,I don`t know, where you are now...
Vulturii treceau prin Dumnezeu deasupra noastra. The Eagles passed though God above us.
Alunec in amintire, e-asa de mult de-atunci. Slip in memory, its a lot since then.
Pe culmile vechi unde soarele iese din pamant On old heights where sun comes out from Earth
privirile tale erau albastre si-nalte de tot. your looks were blue and high of all.
Zvon legendar se ridica din brazi. Legendary rumor rises from firs.
Ochi atotintelegator era iezerul sfant. The all understanding eye was holy lake.
In mine se mai vorbesti si astazi depre tine. In me it`s saying also today about you.
Din gene, ape moarte mi se preling. From eyelashes, dead waters flow slowly.
Ar trebui sa tai iarba , I should cut grass,
ar trebui sa tai iarba pe unde-ai trecut. I should cut grass where you have passed by
Cu coasa tagaduirei pe umar With ungrateful scythe on shoulder
in cea din urma tristete ma-ncing.” in the last sadness I warm myself.”
Anii vieții Years of life
În spaţiu tainic, fără mărturie, In the secret space, without testimony,

mă alesei cândva făptură vie. I have chosen me once a living creature.
M-au făurit râzând, cântând, părinţii. They made me laugh, singing, parents. They,
Ei, ţesătorii vieţii şi ai morţii, the weavers of life and death, gave me what the
mi-au dat ce-ngăduise soartea: fate had allowed:
au pus în mine soarele şi noaptea, They put the sun and night in me,
şi mi-au adus un drum în faţa porţii And they brought me a road in front of the gate.
"This is your way, my parents told me, You
"Acesta-i drumul tău, mi-au zis părinţii, start from the valleys to reach the glory of the
porneşti din văi s-ajungi în slava minţii." mind."
Pe cale-n lumea neagră am plecat. I went on the way to the black world.
Umblam, vedeam, dar nu mă închegam. I was walking, I could see, but I wasn't ending.
Vedeam, umblam, dar încă nu eram. I could see, I was walking, but I wasn't myself.
Prin anul lung, ah lung, de altădat' Through the long year, a long,
de-abia iubirea m-a întemeiat. Barely love founded me.
nr.3, anul 2020
Motto:
Puţini sunt cei care ştiu, cât de mult ar trebui să ştie, ca să ştie cât de puţin ştiu.
(W. Shakespeare
4.11. MI-AŞTEPT AMURGUL/ I WAINTING MY SUNSET

SOMN/ SLEEP
Autor: ROBU CRISTIAN,

elev la Colegiul Național „Ion Neculce” , Bucureşti
Îndrumătoare: Prof. dr. OLARU CĂTĂLINA
Mi-aştept amurgul I wainting my sunset
În bolta înstelată-mi scald privirea – In the stared vault I both my sight-

şi ştiu că şi eu port and I know in site
în suflet stele multe, multe my soul I wear a lot of stars,a lot
şi căi lactee, and alsow milky ways,
minunile-ntunericului. the wonders of the darknes.
Dar nu le văd, But I don’t see tham,

am prea mult soare-n mine have to much sun in site
de-aceea nu le văd. the way I don’t see tham.
Aştept să îmi apună ziua Wait my day to down

şi zarea mea pleoapa să-şi închidă, and my horizon eyelid to close,
mi-aştept amurgul, noaptea şi durerea, I waith my sunset, at night and pain,
să mi se-ntunece tot cerul my whopule ski to darken
şi să răsară-n mine stelele, and the stars to rise in side of my,
stelele mele, my stars,
pe care încă niciodată which never a again
nu le-am văzut. I did`t so tham.
(volumul „Poemele luminii“, 1919)
Somn Sleep
Noapte întreagă. Dăntuiesc stele în iarbă. The wholle night.The stars are dancing in the grass.
Se retrag în pădure şi-n peşteri potecile, They go back in to the forest and in the caves the
pathes,
gornicul nu mai vorbeşte. The thailor doesn’t speack.
Buhe şure s-aşază ca urne pe brazi. Plenty of births seating like boxes in trees.
În întunericul fără de martori In to the darknes with out witnesses
se liniştesc păsări, sânge, ţară the birdes are colening down,blood,country
şi aventuri în cari veşnic recazi. And advencers and you always refall.
Dăinuie un suflet în adieri, You feel the soul in the windblods,
fără azi, with out today,
fără ieri. with out yesterday.
nr.3, anul 2020
Cu zvonuri surde prin arbori With deaf rumars threw the arbors
se ridică veacuri fierbinţi. hot times are rising.
În somn sângele meu ca un val In side the sleep my blood pulles
se trage din mine threw to me
înapoi în părinţi. backing to my parents.
(volumul „Poemele luminii“, 1919)
nr.3, anul 2020
4.12. VARĂ DE NOIEMBRIE, LUMINA RAIULUI

Autor: VLAD TĂNASE,

elev la Instituția Publică Liceul Teoretic “Ion Creangă” din Soroca
Îndrumătoare: Prof. FELICIA VOICU
Vară de noiembrie Summer of November
Iubito-mbogăţeşte-ţi cântăreţul, Darling, enrich your singer,

mută-mi cu mâna ta în suflet lacul, Move with your hand the lake in my soul,
şi ce mai vezi, văpaia şi îngheţul, And what do you see, the flame and the frost,
dumbrava, cerbii, trestia şi veacul. The grove, the deer, the reed, and the century.
Cum stăm în faţa toamnei, muţi, How we stay in front of the Autumn, speechless,
sporeşte-mi inima cu-o ardere, cu-n gând. Increase my heart with a burning, with a thought.
Solar e tâlcul ce tu ştii oricând Solar is the significance what do you know anytime
atâtor lucruri să-mprumuţi. So many things to borrow.
O, lumea, dacă nu-i o amăgire, Oh, the world is not an illusion,

ne este un senin veşmânt. It is a clear garment to us.
Că eşti cuvânt, că eşti pământ, If you are word, if you are earth,
nu te dezbraci de ea nicicând. You never undress
O, lumea e albastră haină, Oh, the world is a blue coat
în care ne cuprindem, strânşi în taină, In which we hug tight secretly,
ca vara sângelui să nu se piardă, The blood of the summer not to be lost,
ca vraja basmului mereu să ardă. The spell of the fairy tale always to burn.
Lumina Raiului Light of Heaven
Spre soare râd! I'm laughing at the sun!

Eu nu-mi am inima în cap, I don't have my heart in my head,
nici creieri n-am în inimă. No brain in my heart.
Sunt beat de lume şi-s pagân! I'm drunk on people and I'm pagan!
Dar oare ar rodi-n ogorul meu But would it really bear in my field
atâta râs făr'de căldura raului? So much laughter without the heat of the evil?
Şi-ar înflori pe buza ta atâta vrajă, And would it blossom on your lip so much spell,
de n-ai fi frământată, If you were not worried,
Sfânto, Saint,
de voluptatea-ascunsă a păcatului? By the hidden pleasure of the sin?
Ca un eretic stau pe gânduri şi mă-ntreb: I'm thinking and asking myself like a heretic:
De unde-şi are raiul - Where does the Heaven has its light from?
lumina? - Ştiu: Îl luminează iadul I know: The hell lights it up with its flames!
cu flăcările lui!
nr.3, anul 2020
Motto:
”De fapt marile pasiuni rămân necunoscute, se consumă în anonimat”
4.13. MELANCHOLY
Autoare:MARCU PETRA DENISA,

elevă la Liceul ”Corneliu Medrea” Zlatna,
Îndrumătoare: Prof. RUSAN MIRELA
Melancolie Melancholy
de Lucian Blaga by Lucian Blaga
Un vînt răzleț își șterge lacrimile reci A stray wind wipes its cold tears
pe geamuri. Plouă. on windows. It is raining.
Tristeți nedeslușite-mi vin, dar toată Indistinct sadnesses are coming to me, but all
durerea, the pain,
ce-o simt, n-o simt în mine, which I feel, I do not feel it in myself,
în inimă, in the heart,
în piept, in the chest,
ci-n picurii de ploaie, care curg. but in the drops of rain, that flow.
Și altoită pe ființa mea imensa lume And grafted onto my being the huge world
cu toamna și cu seara ei with autumn and with its evening
mă doare ca o rană. it hurts me like a wound.
Spre munți trec nori cu ugerele pline. To the mountains are passing clouds with full
Și plouă. udders.
And it is raining.
Eva Eve
Cînd șarpele întinse Evei mărul, îi vorbi When the serpent offered Eve the apple, he talked
c-un glas, ce răsuna to her
de printre frunze ca un clopoțel de-argint. with a voice, that was echoing
Dar s-a-ntîmplat că-i mai șopti apoi from among the leaves like a silver bell.
și ceva în ureche But it happened that he whispered
încet, nespus de încet, something into her ear
ceva ce nu se spune în scripturi. slowly, extremely slowly,
something that is not mentioned in the scripture.
Nici Dumnezeu n-a auzit, ce i-a șoptit
anume, God Himself didn’t hear, what he whispered
cu toate că a ascultat și el. although He had listened.
Și Eva n-a voit s-o spună nici lui And Eve did not want to tell that to
Adam. Adam either.
De-atunci femeia-ascunde sub pleoape-o Since then the woman hides under her eyelids a
taină secret
și-și mișcă geana parc-ar zice and she’s moving her eyelashes like she seems to
că ea știe ceva, say
nr.3, anul 2020
ce noi nu știm, that she knows something,

ce nimenea nu știe, that we don’t know,
nici Dumnezeu chiar. that no one knows,
not even God.
Izvorul nopții The spring of the night

Frumoaso, My precious,
ți-s ochii așa de negri încît seara your eyes are so dark that in the evening
cînd stau culcat cu capu-n poala ta when I lay down my head on your lap
îmi pare, it seems like,
că ochii tăi adîncii, sunt izvorul your eyes, so deep and profound, are the spring
din care tainic curge noaptea peste văi from which secretly the water flows at night
și peste munți și peste șesuri, over valleys
acoperind pămîntul and over mountains and over lowlands,
c-o mare de-ntuneric. covering the earth
Așa-s de negri ochii tăi like a dark sea.
lumina mea. That’s how dark your eyes are
my light.
Bibliografie:
BLAGA, Lucian. Poezii: București: Minerva, 1986
nr.3, anul 2020
4.14. VISATORUL
Autor: MĂRGINEAN DENNIS

Elev la Școala Gimnazială Berghin
Îndrumătoare: Prof. DRUȚĂ ALINA
Amurg de toamnă Twilight of autumn
Din vârf de munţi amurgul suflă From the top mountain the twilight
cu buze roşii blowing
în spuza unor nori with red lips
şi-atâta clouds in ashes
jăraticul ascuns and - so much
sub valul lor subţire de cenuşă. embers is hidden
under their thin veil of ash.
O rază
ce vine goană din apus A ray
şi-adună aripile şi se lasă tremurând comes chasing the sunset
pe-o frunză: and gathering wings and left shivering
dar prea e grea povara - on a leaf:
şi frunza cade. but it's too heavy the burden
and the leaf falls.
O, sufletul!
Să mi-l ascund mai bine-n piept O soul!
şi mai adânc, Let me hide it better in my chest
să nu-l ajungă nici o rază de lumină: deeper,
s-ar prăbuşi. not to get one ray of light:
would collapse.
E toamnă.
It's autumn.
Volumul de poezii „Pașii profetului”, publicată în anul 1921

Lucian Blaga, Poezii vol. I-II, Editura Albatros, 1980, București;
Visătorul The dreamer
Spânzurat de aer printre ramuri Hanging in the air between branches

se frământă în mătasa-i treads in his nest
un păianjen. a spider.
Raza lunii The moonbeam
l-a trezit din somn Woke him up
Ce se zbate? A visat că But why is he struggling? He dreamed that
Raza lunii-i fir de-al lui și The moonbeam is his thread and
cearc-acuma să se urce Trying – now to climb
până-n ceruri, sus pe-o rază. Up to the skies, high, on a beam.
nr.3, anul 2020
Se tot zbate îndrăznețul And he is struggling, the little brave

Și s-azvârle. And he is fighting.
Și mi-e teamă And I'm afraid
c-o să cadă – visătorul. That he'll fall - the dreamer
Volumul de poezii „Poemele luminii”, publicată în anul 1919

Lucian Blaga, Poezii vol. I-II, Editura Albatros, 1980, București;
nr.3, anul 2020
Motto:
,,Cine crede-n zbor e stăpân peste zare.’’ Lucian Blaga
4.15 LEGENDĂ, UMBLĂM PE CÂMP FĂRĂ POPAS,
PĂMÂNTUL
Traduceri în limba franceză
Autoare: Prof. MIHALTAN MARIA

la Liceul cu Program Sportiv, Alba- Iulia
Legendă Légende
Strălucitoare-n poarta raiului Étincelante, Ève s’asseyait

sta Eva. dans la porte d`éden,
Privea cum ranele amurgului se vindecau pe Elle regardait comme les blessures du crépuscule
bolţi se guérissaient sur la voûte
şi visătoare et rêveuse
muşca din mărul, mordait la pomme,
ce i l-a-ntins ispita şarpelui. offerte comme tentation par le serpant.
Fără de veste Soudain
un sâmbure-i ajunse între dinţi din fructul un pépin du fruit maudit s’accrocha à ses dents.
blestemat. Plongée dans ses pensées, Ève le souffla dans le
Pe gânduri dusă Eva îl suflă în vânt, vent
iar sâmburele se pierdu-n ţărână,unde încolţi. et le pépin se perdit en poussière, où il germa.
Un măr crescu acolo-şi alţii îl urmară Là, un pommier poussa- et les autres le suivirent
prin lungul şir de veacuri. tout au long des siècles.
Şi trunchiul aspru şi vânjos al unuia din ei Et le tronc rêche et dur à la peine de lùn de
a fost acela ces arbres
din care fariseii meşteri a été celui-là,
ciopliră crucea lui Iisus. dont les pharisiens artisans
Oh sâmburele negru aruncat în vânt ciselèrent la croix de Jésus.
de dinţii albi ai Evei. Oh le noir pépin jeté au vent
par les blanches dents d`Ève.
Umblăm pe câmp fără popas On flâne sur le champ sans repos
Umblăm pe câmp fără popas On flâne dans le champ sans repos

sub zodii prin târziul ceas. sous les signes à travers l’heure tardive.
Hotare, veac, tărâm s-au şters. Frontières, éternité, pays supprimés.
Mai suntem noi şi-un univers. On reste encore nous et l’univers.
Pierdem în noapte, rând pe rând, On perd , tour à tour, en nuit
tot ce sub noi era pământ. tout qui était terre dessous.
Şi mergem iar în gând, la pas. Et on marche à pas, par nos penseés.
Un cer deasupra ne-a rămas. Au-dessus un ciel reste pour nous.
Vreo stea când cade din ţării, Une étoile, qui tombe de lìmmensité
fără să vrei, spre ea te ţii sans y pensant, tàttire, vers elle
şi poala-ţi potriveşti, s-o prinzi. Et l’on tend les bras pour la rattraper
Lucirea numai i-o cuprinzi. Mais son éclat on ne le comprend jamais..
nr.3, anul 2020
Şi cumpănim ce e, ce-a fost. Et en pensant au présent, au passé.

Noroc înalt, pornit cu rost, Haute chance commencée pour un but
ne-ntâmpină de sus prin vânt, Fait le vent nous donner la bienvenue,
să nu ne-ajungă-n văi nicicând. Pour quìl ne nous atteigne jamais.
PĂMÂNTUL LA TERRE
Pe spate ne-am întins în iarbă: tu şi eu. On s’est allongés sur l’herbe : toi et moi.
Văzduh topit ca ceara-n arşiţa de soare L’air fondait comme la cire au feu du soleil
curgea de-a lungul peste mirişti ca un râu. s’écoulait tel un fleuve à travers les champs.
Tăcere-apăsătoare stăpânea pământul Un silence pesant s’était emparé de la terre.
şi-o întrebare mi-a căzut în suflet până-n Une question m’est tombée alors au tréfonds
fund. de mon âme.
N-avea să-mi spună La terre n’avait-elle donc rien
nimic pământul? Tot pământu-acesta à me dire ? Toute cette terre
neîndurător de larg şi-ucigător de mut, d’un impitoyable horizon infini, d’une
nimic? silence assassine ,
Ca să-l aud mai bine mi-am lipit rien ?
de glii urechea — îndoielnic şi supus — Afin de mieux l’entendre j’ai collé
şi pe sub glii ţi-am auzit mon oreille à la surface de la terre —
a inimei bătaie zgomotoasă. incertain et soumis —
Pământul răspundea. et sous les sillons j’ai entendu
les battements tumultueux de ton cœur.
La terre répondait.
nr.3, anul 2020
Motto: La natura mon premier amour
4.16. MAIS, OÙ SONT LES MONTAGUES?

Autoare:Prof. TOMPA ANA MARIA,
de la Liceul Tehnologic Telciu, județul Bistrița-Năsăud
Dar munții - unde-s? Mais, où sont les montagues?
Din strașina curat-a veșniciei Les instants tombent comme les gouttes de pluie
cad clipele ca picurii de ploaie. dans la gouttière propre de ľ éternité
Ascult și sufletul îmi zice: J' écoute et mon âme me dit.
J' ai grandi, nourri par le mystère du monde
Eu am crescut hrănit de taina lumii et mon chemin se trouve dans les mains du
și drumul meu îl ține soarta-n palme, destin,
nemărginirea sărutatu-m-a pe frunte L' immensité m' avait baisé sur ma front
și-n pieptu-mi larg et dans ma poitrine large
credința mea o sorb puternică din soare. ma convinction puissante, je l'aspire du soleil.
Les instants tombent comme les gouttes de la
Din strașina curat-a veșniciei pluie, dans la gouttière propre de l'éternité.
cad clipele ca picurii de ploaie. J'écoute et mon âme se demande:
Ascult și sufletul se-ntreabă: Mais, les montagnes, òu sont-ils?
Les montagnes que je peux les déplacer de mon
Dar munții - unde-s? Munții chemin
pe cari să-i mut din cale cu credința mea? avec ma foi.
Je ne les vois pas, je les veux, je les appelle et ils
Nu-i văd, ne
îi vreau, îi strig și - nu-s! sont pas!
nr.3, anul 2020
Motto:
„Dumnezeu e necesar de aceea trebuie să existe.”(Dostoievski- „Demonii”)
4.17. IUBIRE, PORTRET

Autoare:Prof. PETROVAN ELENA ANAMARIA,

de la Şcoala Gimnazială „Nicodim Ganea” Bistra
Comuna Bistra, județul Alba
Iubire Amour
Iubeşti- când ulciorul de-aramă On aime- quand le pichet en laiton

se umple pe rând, de la sine se remplit tour à tour, de sa propre volonté
aproape, de flori şi de toamnă, tout proche, avec des fleurs et de l'automne
de foc, de-anotimpul din vine. de feu, de la saison d'interiorité.
Iubeşti- când suavă icoana, On aime- quand la suave icône sûre,

ce-ţi faci, în durere prin veac faite en douleur à travers les âges
o ţii înrămată, ca-n rana tu la gardes encadrée, comme dans la blessure
străvechiului verde copac. de l'ancien arbre vert et sage.
Iubeşti- când sub timpuri prin sumbre On aime- quand sous les temps à travers des
vâltori, unde nu ajung sorii, sombres
te-avânţi să culegi prin umbre ténébres, où le soleil nàtteint pas,
bălaiul surâs al comorii. on s'élance à ramasser parmi les ombres
le blond sourire du trésor las.
Iubeşti- când simţiri se deşteaptă
că-n lume doar inima este, On aime- quand les sentiments réalisent, mon
că-n drumuri la capăt te-aşteaptă frère,
nu moartea, ci altă poveste. que dans le monde le coeur est lùnique
territoire,
Iubeşti-când întreaga făptură et quàu bout des chemins nous espère
cu schimbul, odihnă, furtună au lieu de la mort, une autre histoire.
îţi este- n aceeaşi măsură,
şi lavă pătrunsă de lună. On aime- quand ton être entier et dur
avec l`échange, le repos, la tempête
est dans la même mésure,
lave pénétrée par la lune complète.
Portret Portrait
Aramă grea ca vinul-părul, Laiton lourd comme le vin- les cheveux

sprâncenele uşor piezişe, les sourcils aisément en biais,
o cută, vertical pe frunte, un pli, verticalement sur le front,
vădind trecutul de răstrişte. en prouvant le passé inquiet.
Uneori mărunţi, suflet de vară De petites épaules, l`âme d`été
nr.3, anul 2020
în bluza verde albăstrie, dans le chemisier bleu-vert,

ce sub solarele incendii qui sous les incendies du soleil
a devenit stins-cenuşie. est devenu gris divers.
Ţinut e totul sub surdină, Tout est gardé en sourdine,

inelul doar clipeşte, când lànneau ne fait que briller, quand ton esprit
frămânţi atâtea-n încăperea est mis à la torture dans la pièce divine
unei simţiri şi-a unui gând. dùn sentiment et dùne pensée.
Îţi zboară-n mână porumbelul, Le pigeon vole sur ta main,

ţi se supune duh şi-argilă. lèsprit et làrgile y sont serviles.
Culorile îţi stau în slujbă, Les couleurs sont à ton service,
carmin şi scrum de clorofilă. carmin et cendre de chlorophylle.
Şi mie-mi stau la îndemână Et cèst au bout de mes doigts

în grâu şi-n cer, în foc depline, en blé et en ciel, en feu pleines,
să te redau pe altă treaptă, te redonner sur une autre étape,
pe-accea ce ţi se cuvine. sur celle qui doit être la tienne.
Culori am pentru ce se vede Les couleurs, je les ai pour mon visible

şi pentru ce mai e veşmânt. et pour ce qui est mon vêtement.
Culorile le iau din apă, Les couleurs, je les prends de lèau,
din dulci otrăvuri şi din vânt. de doux poisons et du vent.
Doar pentru cele ce-s adaos Seulement pour ce qui est supplément
venind din sfânta ta planetă, en venant de ta sainte planète,
culori eu n-am în graiul lumii je ne connais ni couleur nommée
şi nici uleiuri pe paletă. ni des huiles sur la palette.
Bibliografie: Lucian Blaga- „Mirabila sămânţă”, Ed. pt. Literatură, Buc., 1968;
nr.3, anul 2020
Motto:
,,Lectura este singura care deține amploarea misterului
în expresivitatea existențială umană’’
4.18. BIOGRAPHIE, MÉMOIRE, NOUS ET LA TERRE,

LA SOURCE DE LA NUIT
Autoare: BURLACU FELICIA,

elevă la IPLT ,,Constantin Stere”, or.Soroca
Îndrumătoare: Prof. FLOREA ALIONA
Biografie Biographie
Unde și când m-am ivit în lumină nu știu, En quel lieu ni en quel temps je parus à la lumière,
din umbră mă ispitesc singur să cred je ne sais,
că lumea e o cântare. seul dans l’ombre je me convaincs de croire
Străin zâmbind, vrăjit suind, que le monde est un chant.
în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare. Je m’y accomplis étonné
Câteodată spun vorbe cari nu mă cuprind, un sourire étranger aux lèvres, en une ascension
câteodată iubesc lucruri cari nu-mi răspund. magique.
De vânturi si isprăvi visate îmi sunt ochii plini, Parfois je prononce des mots qui ne sont pas les
de umblat umblu ca fiecare: miens,
când vinovat pe coperișele iadului, parfois j’aime des choses qui ne me répondent pas.
când fără păcat pe muntele cu crini. Mes yeux sont pleins de vents et de prouesses
Închis în cercul aceleiași vetre rêvées.
fac schimb de taine cu strămoșii, Je marche comme tout le monde:
norodul spălat de ape subt pietre. tantôt pécheur sur les toits de l’enfer,
Seara se-ntâmplă mulcom s-ascult tantôt innocent sur les mots où croissent les lys.
în mine cum se tot revarsă Enfermé dans le cercle du même foyer
poveștile sângelui uitat de mult. j'échange des secrets avec les aïeux,
Binecuvânt pânea și luna. peuple sous les pierres par les eaux purifié.
Ziua trăiesc împrăștiat cu furtuna. Le soir il m’arrive paisible d’écouter en moi
l'ininterrompu débordement
Cu cuvinte stinse în gură des contes d’un sang depuis longtemps oublié.
am cântat și mai cânt marea trecere, Je bénis le pain et la lune.
somnul lumii, îngerii de ceară. Le jour je vis ballotté par la tempête. La bouche
De pe-un umăr pe altul emplie de mots éteints
tăcând îmi trec steaua ca o povară. j'ai chanté et je chante encore le grand passage,
Le sommeil du monde, les anges de cire.
Sans rien dire je fais passer d’une épaule sur l’autre
Mon étoile comme un fardeau.
nr.3, anul 2020
Amintire Mémoire
Unde eşti astăzi nu ştiu. Où es-tu aujourd’hui, je ne le sais pas.

Vulturii treceau prin Dumnezeu deasupra Autrefois des aigles au-dessus de nous
noastră. traversaient Dieu.
Alunec în amintire, e-aşa de mult de-atunci. Je glisse dans la mémoire, tout cela est si
Pe culmile vechi unde soarele iese din pământ loin!
privirile tale erau albastre şi-nalte de tot. Sur la vieille terre où le soleil sort,
Zvon legendar se ridică din brazi. tes regards étaient bleus et montaient très
https://Versuri.ro/w/kd17 haut.
Ochi atotinţelegător era iezerul sfânt. Comme une légende une rumeur de légende
În mine se mai vorbeşte şi astăzi despre tine. s’élevait des arbres.
Din gene, ape moarte mi se preling. Le sac sacré était l’oeil qui savait tout.
Ar trebui să tai iarba, Au fond de moi aujourd’hui encore on parle
ar trebui să tai iarba pe unde-ai trecut. de toi,
Cu coasa tăgăduirei pe umăr En moi des eaux s’écoulent ma mort.
în cea din urmă tristeţe mă-ncing. Je devrais couper l’herbe,
Je devrais couper l’herbe que tu as été
la faux du reniement sur mon épaule
Et la dernière tristesse me saisit.
Noi şi pământul Nous et la Terre
Atâtea stele cad în noaptea asta. Tant d’étoiles tombent ce soir.

Demonul nopţii ţine parcă-n mâni pământul Le démon de la nuit tient la terre entre ses
şi suflă peste-o iască mains
năprasnic să-l aprindă. et souffle des boules de flammes sur la Terre,
În noaptea asta-n care cad violentes, brûlantes.
atâtea stele, tânărul său trup Ce soir, alors que tant d’étoiles tombent,
de vrăjitoare-mi arde-n braţe votre corps de jeunne sorcière
ca-n flăcările unui rug. brûle dans mes bras
Nebun, comme s’il était entre des flammes ardentes.
ca nişte limbi de foc eu braţele-mi întind,
https://Versuri.ro/w/nc17 Dans la folie,
ca să-ţi topesc zăpada umerilor goi, Je tends mes bras comme des pinces,
şi ca să-ţi sorb, flămând să-ţi mistui faire fondre la neige de vos épaules nues
puterea, sângele, mândria, primăvara, totul. et boire, de dévorer goulûment,
În zori când ziua va aprinde noaptea, votre force, le sang, la fierté, votre
Când scrumul nopţii o să piara dus printemps, tout.
de-un vânt spre-apus,
în zori de zi aş vrea să fim şi noi À l’aube quand le jour déclenche la nuit,
cenuşa, lorsque les cendres de la nuit sont parties,
noi şi - pământul. emportées
par le vent à l’ouest;
À l’aube, nous souhaitons également étre
seulement des cendres, nous et la Terre.
nr.3, anul 2020
Izvorul nopții La source de la nuit

de Lucian Blaga
Frumoaso, Ma belle,
ți-s ochii așa de negri încît seara Tes yeux sont si noirs que le soir
cînd stau culcat cu capu-n poala ta lorsque je suis étendu la tête posée sur tes
îmi pare, genoux
că ochii tăi adîncii, sunt izvorul il me semble
din care tainic curge noaptea peste văi que tes yeux profonds sont la source
și peste munți și peste șesuri, d'où s’écoule mystérieusement la nuit par-
acoperind pămîntul dessus vallées,
c-o mare de-ntuneric. monts et plaines,
Așa-s de negri ochii tăi recouvrant la terre entière
lumina mea. d'une mer obscure.
Si noirs sont tes yeux,
ma lumière.
nr.3, anul 2020
Motto:
Orice simplitate este o complexitate rezolvată. - Constantin Brâncuşi
4.19. LA MĂNĂSTIRE/AU COUVENT,

PRIETENILOR MEI/ Á MES AMIS
Autoare: STOICA MIHAELA,

elevă la Colegiul Național „Ion Neculce” , Bucureşti
Îndrumătoare: Prof. dr. OLARU CĂTĂLINA
La mănăstire Au couvent
De trei zile luna creşte ca un fagure Depuis trois jours la lune pousse comme un
de miere într-un stup. rayon
La mânăstire vine-o babă. Zice: de miel dans une ruche.
„Stareţ purtător de bolți cereşti, Au couvent, une vieille femme arrive. Elle dit:
să faci o rugăciune “Abbé porteur de voûtes célestes,
de ieșirea sufletului din trup.“ fais une prière
pour la sortie de petit âme du corps.”
„Pentru cine?“ “Pour qui?”
„Pentru mine.“ “Pour moi.”
La lune- est descendue sur la Bible
Luna - s-a coborât pe-o biblie et assise sur ses feuilles
și de pe file regarde en arrière à son propre visage vers le
privește înapoi la chipul ei spre cer. ciel.
En sentant à gel en laine un vieil homme arrive.
Cu miros de ger în lună vine un bătrân. Ses joues sont déchirés
Îi sunt obrajii zdrențuiți comme un vieux coiffe:
Întocmai ca un prapur vechi: “Bon père, je tàpporte un pain et une goutte
„Părinte bun, ți-aduc o pâine și un strop de vin, afin que ta douceur prie à làutel.”
de vin, ca să se roage la altar blândețea ta.“ “Pour qui?”
„Pentru cine?“ “Pour le troupeau de petits moutons.”
„Pentru turma de oițe.“ Plus tard, une jeune fille. Les étoiles qui
Într-un târziu o fată. Stele care cad tombent
sau poate-un vânt de toamnă-ar ști să spună ou peut-être un vent dàutomne pourrait dire
c-a fost frumoasă fată mai demult. si la fille était belle autrefois.”
Zice: Elle dit:
„Să ții o liturghie, stareț sfânt.“ “Fais une liturgie, saint abbé.”
„Pentru cine?“ “Pour qui?”
„Pentru - gândul meu.“ “Pour- ma pensée.”
Luna s-a-ngrădit c-un curcubeu. La lune sèst enclose par un arc-en-ciel.
(http://www.aboutromania.com/blaga48.html)
nr.3, anul 2020
Prietenilor mei Á mes amis
Veniţi după mine, tovarăşi! E toamnă, Venez après moi mes camarades! Cèst làutomne
se coace làbsinthe
pelinul în boabe de struguri cuit dans les grains de raisins
şi-n guşe de viperi veninul. et le venin dans les jabots de vipères.
C-un chiot vreau astăzi să-nchin Par un cri je veux trinquer ce jour-ci
în cinstea sălbatecii mele minuni, care pleacă à l`honneur de ma merveille sauvage, qui part
lăsându-mă singur, en me quitant tout seul
cu plânsul, avec les larmes,
cu voi avec vous,
şi cu toamna. et avec làutomne.
Veniţi mai aproape! - şi cel care are Venez plus proche!- et celui qui a
urechi de-auzit să audă: des oreilles pour entendre, quìl entend:
durerile nu sunt adânci decât atuncia când les douleurs ne sont pas profondes jusquàu moment
râd. où elles rient.
Să râdă deci astăzi în mine Alors quìl rit en moi aujourd`hui
amarul làmère
şi-n hohote mari să-şi arunce pocalul în nori! et en grands éclats de rire quìl jette le gobelet en
Veniţi lângă mine, tovarăşi, să bem! nuages!
Ha, ha! Ce licăreşte-aşa straniu pe cer? Venez près de moi, mes camarades, buvons!
E cornul de lună? Ha, ha! Quèst-ce quìl brille ainsi d`étrange sur le
Nu, nu! E un ciob dintr-o cupă de aur, ciel?
ce-am spart-o de boltă Cèst la corne de lune?
cu braţul de fier. Non, non! Cèst un débris dùne coupe dòr
Sunt beat şi aş vrea să dărâm tot ce-i vis, que jài cassé en touchant la voûte
ce e templu şi-altar. avec mon bras de fer.
Veniţi lângă mine, tovarăşi! Ca mâne-o să Je suis ivre et je voudrais abattre tous les rêves,
mor, tous les temples et tous les autels!
dar vă las moştenire, Venez près de moi, mes camarades! Je mourrai
superbul meu craniu, din care să beţi demain,
pelin mais je vous laisse comme héritage,
când vi-e dor de vieaţă, mon crâne magnifique, dòù vous pouvez boire
şi-otravă de làbsinthe
când vreţi să-mi urmaţi! - Veniţi după mine, quand la vie vous manque,
tovarăşi! et du poison
quand vous voulez me suivre! Venez après moi mes
camarades!
nr.3, anul 2020
Moto: Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
4.20. CHÊNE VERT

Traducere în limba franceză
Autoare: MAN BIANCA, elevă la
Liceul cu Program Sportiv Alba Iulia
Îndrumătoare: Prof. ONIŢĂ VIORICA
Gorunul Chêne vert
În limpezi depărtări aud din pieptul unui turn Dans les lontains limpids j’entends
cum bate ca o inimă un clopot une cloche de la poitrine d’une tour
şi-n zvonuri dulci qui bat comme un coeur
îmi pare et dans des doux bruits
că stropi de linişte îmi curg prin vine, nu de il me semble
sânge. que des gouttes de silence coulent dans mes
veines, pas de sang.
Gorunule din margine de codru,
de ce mă-nvinge Chêne vert, du bord de la forêt,
cu aripi moi atâta pace pourquoi avec des ailes molles
când zac în umbra ta triomphe sur moi tant de paix
şi mă dezmierzi cu frunza-ţi jucăuşă? quand je reste à l’ombre de ta feuille
et tu me frotte avec ta feuille espiègle?
O, cine ştie? - Poate că
din trunchiul tău îmi vor ciopli Oh, qui sait? Peut-être
nu peste mult sicriul, De ton tronc on me fera
şi liniştea Bientôt , le cercueil,
ce voi gusta-o între scândurile lui Et la silence que j’y goûterai
o simt pesemne de acum: Je la sens peut-être dès maintenant:
o simt cum frunza ta mi-o picură în suflet - Je la sens comme ta feuille la fait couler dans
şi mut mon âme-
ascult cum creşte-n trupul tău sicriul, Et muet
sicriul meu, J’écoute comme mon cercueil grandit dans
cu fiecare clipă care trece, ton corps,
gorunule din margine de codru. Mon cercueil,
À chaque instant qui passe,
Chêne vert, du bord de la forêt.
Vreau sa joc Je veux jouer
O, vreau să joc, cum niciodată n-am jucat! Je veux jouer, comme je n’ai jamais joué!
Să nu se simtă Dumnezeu que Dieu ne se sent pas en moi
în mine un esclave en prison, menotté.
un rob în temniţă - încătuşat. Terre, donne-moi des ailes:
Pământule, dă-mi aripi: flêche, je veux être, pour percer
săgeată vreau să fiu, să spintec l’infini
nemărginirea, que je ne vois plus autour de moi que du ciel,
să nu mai văd în preajmă decât cer, du ciel au-dessus,
deasupra cer, et du ciel sous moi-
şi cer sub mine - et éclairé par des vagues de lumière
nr.3, anul 2020
şi-aprins în valuri de lumină jouer

să joc étincelant des élans inouïs
străfulgerat de-avânturi nemaipomenite que Dieu respire librement en moi
ca să răsufle liber Dumnezeu în mine, qu’il ne grogne pas:
să nu cârtească: “Je suis esclave en prison!”
"Sunt rob în temniţă!
nr.3, anul 2020
4.21. IUBIRE, CATRENELE DRAGOSTEI

Autoare: ANDREEA CALDÂRI,

Îndrumătoare: prof. ANA IURCEAC
Iubire L' amour
Iubeşti - când ulciorul de-aramă Tu aimes quand la cruche en cuivre,

se umple pe rând, de la sine elle se remplit a son tour
aproape, de flori şi de toamnă, proche, des fleurs et de l' automne,
de foc, de-anotimpul din vine. du feu, de la saison de veines.
Iubeşti - când suavă icoana Tu aimes quand la douce icône

ce-ţi faci în durere prin veac que tu fais en douleur à travers le siècle,
o ţii înrămată ca-n rana tu la gardes encadrée comme une blessure
străvechiului verde copac. l' ancien arbre vert.
Iubeşti - când sub timpuri prin sumbre Tu aimes quand sous les temps par les tempêtes
vâltori, unde nu ajung sorii, sombres,
te-avânţi să culegi printre umbre où il n' y a pas de soleil,
bălaiul surâs al comorii. tu te jettees cueillir
le clair sourire du trésor.
Iubeşti - când simţiri se deşteaptă
că-n lume doar inima este, Tu aimes quand les sentiments s' éveillent
că-n drumuri la capăt te-aşteaptă que dans le monde il y a seulement le coeur,
nu moartea, ci altă poveste. qu' au bout du chemin, pas la mort,
t' attends mais une autre conte.
Iubeşti - când întreaga făptură,
cu schimbul, odihnă, furtună Tu aimes quand toute la créature
îţi este-n aceeaşi măsură avec échange, repos, tempête
şi lavă pătrunsă de lună. c'est dans la même mésure
lave pénétrée par la lune.
Catrenele dragostei Quatrains d' amour
Dragă-mi este dragostea L' amour m' est cher

bîntuită de sprîncene, hanté par les sourcils,
de sprîncene pămîntene, les sourcils terrestres,
lungi, pieziș-răsăritene. longs, avachis - orientales.
Dragă-mi este dragostea, L' amour m' est cher,

soarele din an în veac, le soleil d' année en siècle,
dragostea ce poartă-n ea l' amour qu' elle porte en elle
nr.3, anul 2020
moarte-ades și-ades un leac. la mort - souvent et souvent en remède.
Spune-se că-n holdă coaptă On dit qu' en moisson mûre

macul îl dezbraci c-o șoaptă. le coquelicot tu le deshabille à l' aide d' un
Dragă-mi este dragostea murmure.
care zice: nu și da. L' amour m' est cher
qui dit: non et oui.
Dragă-mi este dragostea,
mare face inima, L' amour m' est cher,
mare pe cît lumea-zare, qui fait grandir le coeur,
mică pe cît lacrima. grand comme tout le monde à l' horizon,
petit comme la larme.
Dragă-mi este dragostea
care face stea și stea L' amour m' est cher
din pămînturile noastre - qui fait l' étoile et étoile
prin poienile albastre. des nos terres
par les prairies bleus.
Sîngele își știe visul.
Dragă-mi este dragostea Le sang connaît son rêve,
cu-nălțimile și-abisul L' amour m' est cher
și cu ce mai are-n ea. avec les hanteurs et l' abîme
et avec ce qu' il a encore.
Dragă-mi este dragostea -
locului nu pot s-o țin, L' amour m' est cher ----
căci frumsețea ei dispare je ne peux pas le retenir,
în frumsețile-i ce vin. car sa beauté disparaît
dans les beautés qui viennent.
Dragă-mi este dragostea,
dragă uneori furtuna L' amour m' est cher,
și-un păcat pe care-l arde il chérie parfois l' orage
pe la miezul nopții luna. et un péche que la lune
brule à minuit.
Din aleanul trupului
sufletul se naște. De la souffrances du corps
Dragă-mi este dragostea l' âme est née.
ce de ani mă paște. L' amour m' est cher
au fil des années me couvre.
Dragostea ne-o țină zeii,
să ne-ncînte funigeii Que le Dieux nous tiennent l' amour,
ca urzeala inului que les araignées nous ravissent
firele destinului. comme la chaîne de lin
les fils du destin.
nr.3, anul 2020
Motto: " Viața mea!

O clipă de-ar fi fost să ție,
am întrerupt cu ea
o veșnicie."
( Lucian Blaga )
4.22. JE N'ÉCRASE PAS LE MIRACLE DU MONDE,

LE PRINTEMPS
Autoare: BĂBAN ADINA,

elevă Colegiul Național „Mihai Eminescu” Baia Mare, Județul Maramureș
Îndrumătoare: Prof. SALNICEAN CRINA
Je n'écrase pas le miracle du monde
Lucian Blaga
Je n'écrase pas le miracle du monde

et je ne tue pas
avec la raison les mystères, que je trouve
sur mon chemin
dans les fleurs, dans les yeux, sur les lèvres ou les tombes.
La lumière des autres
étouffe le mystère de l'impénétrable caché
au fond des ténèbres,
mais moi,
avec ma lumière, j'augmente le mystère du monde -
et si la lune avec ses rayons blancs
ne diminue pas, mais tremblante,
elle augmente encore plus le mystère de la nuit,
ainsi j'enrichis la nuit sombre
avec de larges tremblements de mystère sacré
et tout ce qui est incompréhensible
change en plus grands incompris
sous mes yeux-
parce que j'aime
également des fleurs, des yeux, des lèvres et des tombes.
Le printemps
Lucian Blaga
Savoir. Aimer.
Une fois de plus, encore et encore,
savoir signifie l'hiver,
aimer c'est le printemps.
nr.3, anul 2020
Aimer - ça vient
très loin de moi.
Aimer - ça vient
très loin de toi.
Savoir. Aimer.
Quelle est la voie, qu'est-ce qui te pousse?
Savoir - qu'est-ce que cela signifie?
Aimer - pourquoi as-tu peur
parmi les fleurs et dans la grande herbe?
Parmi les fleurs et dans la grande herbe,

passion sans péché
nous renverse à l'infini,
avec rumeurs et ardeur
d'abeilles réincarnées.
Une fois de plus, encore et encore,

aimer c'est le printemps.
nr.3, anul 2020
Motto: Je ne piétine pas la corolle de merveilles du monde

Motto: ,, Poezia este cea mai antică artă a spiritului omenesc.’’
Grigore Alexandrescu
4.23. JE NE PIÉTINE PAS LA COROLLE DE

MERVEILLES DU MONDE
Autoare: CEBAN MIHAELA,

:elevă la IPLT ,,Constantin Stere”, or .Soroca
Îndrumătoare: Prof. FLOREA ALIONA
Je ne piétine pas la corolle de merveilles du monde
Je ne piétine pas la corolle de merveilles du monde

et je n’assassine
de mes raisonnements les mystères que je croise
sur ma route,
dans les fleurs, dans les yeux, sur les lèvres ou sur les tombes.
La lumière des autres
étouffe le charme impénétrable qui se cache
au profond des ténèbres,
mais moi,
moi avec ma lumière j’amplifie le mystère du monde —
comme les rayons blancs de la lune
n’éteignent point mais au contraire
avivent l’obscur frémissement de la nuit,
de même j’enrichis moi aussi l’horizon ténébreux
des vastes frissons du saint mystère
et tout l’incompris
devient incompréhension plus grande encore
sous mes yeux —
car j’aime
les fleurs, les yeux, les lèvres et les tombes“.
LA LUMIÈRE
La lumière que je sens

envahir mon cœur en te voyant,
ne serait-elle point une goutte de cette lumière
qui fut créée au jour premier,
de cette lumière tant et tant assoiffée de vie ?
Le néant gisait à l’agonie
lorsque, solitaire flottant par les ténèbres, l’Insondable
fit un signe :
« Que la lumière soit ! »
nr.3, anul 2020
Et un océan
une folle tempête de lumière
dans l’instant fut :
il faisait soif de péchés, de désirs, d’élans, de passions,
soif de monde et de soleil.
Mais où donc s’est perdue l’aveuglante
lumière d’alors — qui le sait ?
La lumière que je sens envahir
mon cœur en te voyant — ô ma merveille,
est peut-être l’ultime goutte
de cette lumière qui fut créée au jour premier.
JE VEUX DANSER !
O, je veux danser comme jamais n’ai dansé !

Que Dieu ne soit point
en moi
comme esclave en prison — enchaîné.
Terre, donne-moi des ailes
et je serai flèche fendant
l’infini,
autour de moi ne verrai plus que le ciel,
ciel au-dessus,
et au-dessous ciel —
et flambant dans des flots de lumière
je danserai
traversé d’élans fulgurants
afin que Dieu respire en moi librement
et que cesse sa plainte :
« Je suis un esclave en prison ! »
nr.3, anul 2020
Motto:
,,Dorul este un organ de cunoaştere a infinitului”
4.24. VARA
Autoare: TEODORA MARIN,

elevă la Colegiul Naţional Pedagogic „Constantin Brătescu”, Constanța
Îndrumătoare : prof. MARIANA DEACU
Vara de Lucian Blaga L' été
La orizont-departe-fulgere fără glas À l’horizon, au loin, sans voix la foudre

zvâcnesc din când in când S'agitent de temps en temps
ca nişte lungi picioare de păianjen-smulse Comme les jambes longues araignée arrachés
din trupul care le purta. Du corps qui les portait.
Dogoare. Chaleur.
Pamantu-ntreg e numai lan de grau Les terres entièrement est que du blé
şi cântec de lacuste. Et de la chanson des sauterelles.
În soare, spicele îşi ţin la sân grăunţele Dans le soleil les épis ont le blé
ca niste prunci ce sug. Comme les bébés qui sucent.
Iar timpul îşi întinde leneş clipele Et pendant ses moments paresseux étirement
şi aţipeşte între flori de mac. Et engourdit entre les fleurs de pavot.
La ureche-i ţârăie un greier. Dans l’oreille criaille des criquets.
2. Dorul Le désir
de Lucian Blaga
Avide je bois ton parfum et je prends ton visage
Setos îţi beau mireasma şi-ţi Entre mes mains comme on serre
cuprind obrajii En son âme un miracle.
cu palmele-amândoua, cum cuprinzi
Si proche l’un de l’autre, tes yeux dans mes yeux, que
în suflet o minune.
Ne arde-aproprierea, ochi în ochi cum c’en est brûlure.
stăm. Et pourtant tu murmures à mon oreille que je te
Şi totuşi tu-mi şopteşti: "Mi-aşa de dor manque.
de tine!" Mystérieuse et hantée de désir tu m’appelles comme
Aşa de tainic tu mi-o spui şi dornic, si je vivais
parc-aş fi Exilé sur une autre planète.
nr.3, anul 2020
pribeag pe-un alt pãmânt.

Femme,
Femeie, Quelle mer portes-tu dans le cœur et qui es-tu ?
ce mare porţi în inimă şi cine eşti? Ô, que s’élève encore une fois le chant de ton désir,
Mai cântă-mi înc-o dată dorul tău, J’écouterai ta voix
să te ascult
Et chaque instant sera comme un bourgeon gonflé
şi clipele să-mi pară nişte muguri plini,
din care înfloresc aievea- veşnicii. Où fleurit en vérité – l’éternité.
nr.3, anul 2020
Motto:
Après avoir découvert que la vie n'a aucun sens, il ne nous reste rien d'autre à faire que
de lui donner un sens
4.25. LE CHÊNE ROUVRE, LA TERRE, BIOGRAPHIE

Autoare: MUȘCINSCHI NICOLETA,

elevă la IPLT ,,Constantin Stere”, or.Soroca,
Îndrumătoare:Prof. FLOREA ALIONA
Le Chêne rouvre
Dans des distances claires j'entends du coffre d'une tour

comment une cloche souffle comme un cœur
et dans de douces rumeurs
Je pense
des gouttes de silence me traversent, pas du sang.
Chêne rouvre du bord de la forêt,

pourquoi il me bat
avec des ailes douces tellement de paix
quand je suis dans ton ombre
et tu me frotte avec ta feuille espiègle?
Oh, qui sait? - Peut-être

de ton tronc ils me couperont
pas trop de cercueil,
et silence
que vais-je goûter entre ses planches
Je le sens en ce moment:
Je le sens quand ta feuille coule dans mon âme -
et muet
écoutez comment le cercueil grandit dans votre corps,
mon cercueil,
à chaque instant qui passe,
Chêne rouvre du bord de la forêt.
La terre
Nous sommes allongés sur le dos dans l'herbe: vous et moi.

Ciel fondue comme la cire dans la brûlure du soleil
coulait le long des pailles comme une rivière.
Un silence pressant régnait sur la terre
et une question m'est venue à l’esprit.
Il ne voulait pas me le dire
nr.3, anul 2020
Rien, la terre? Encore cette terre

impitoyablement écarquillés et muets,
rien?
Pour mieux l'entendre j'ai collé

l'oreille au pays - douteuse et soumise -
et sous le pays je t'ai entendu
du cœur qui bat.
Biographie
Où et quand je suis apparu, je ne sais pas,

à l'ombre je suis tenté de croire
que le monde est une chanson.
Alien souriant, sorcier soupirant,
au milieu, je suis émerveillé.
Parfois je dis des mots qui ne m'incluent pas,
parfois j'aime des choses auxquelles je ne réponds pas.
Je rêve de vents et de fins
les yeux pleins,
accessible à pied comme chacun:
coupable sur les toits de l'enfer,
quand sans péché sur la montagne avec des lys.
Fermé dans le cercle du même verre
ils échangent des mystères avec leurs ancêtres,
la boue lavée par l'eau sous les pierres.
Le soir ça arrive quand j'écoute
en moi comment ça continue de couler
histoires de sang depuis longtemps oubliées.
Bénis la lune et la lune.
Le jour où je vis éparpillé par la tempête.
Avec des mots éteints dans sa bouche

J'ai aussi chanté le grand passage,
le sommeil du monde, les anges de cire.
D'une épaule à l'autre
silencieusement je passe mon étoile comme un fardeau.
nr.3, anul 2020
Motto:
„Cărţile sunt unelte de trăit, instrumente existenţiale”- G. Liiceanu
4.26. CÂNTECUL SOMNULUI, POEZIA

Autoare: RÂȘTEIU DANA ANTONIA

elevă la Școala Gimnazială „Nicodim Ganea” Bistra, jud. Alba
Îndrumătoare: Prof. PETROVAN ELENA ANAMARIA
Cântecul somnului Le chant du sommeil
Plăcut e somnul lângă o apă ce curge, Comme cèst beau le sommeil auprès dùne
lângă apa care vede totul, dar amintiri nu are. eau qui coule
Plăcut e somnul în care auprès de l` eau qui tout voit , mais nà aucun
uiţi de tine ca de-un cuvânt. souvenir.
Somnul e umbra pe care Comme cèst beau le sommeil
viitorul nostru mormânt où tu oublies de toi comme dùn mot sans
peste noi o aruncă, în spaţiul mut. pareil.
Plăcut e somnul, plăcut. Le sommeil cèst lòmbre que
notre prochaine tombe
jette sur nous, dans lèspace silencieux.
Comme cèst beau le sommeil, comme cèst
beau!
Poezia La poésie
Un fulger nu trăieşte Un éclair ne vit pas

singur, în lumina sa, seul, dans sa lumière,
decât o clipă, cât îi ţine quùn moment, où dure
drumul din nor până-n copacul sa route du nuage jusqu`à làrbre
dorit, cu care se uneşte. désiré, avec lequel il sùnit comme ça.
Şi poezia este-aşa. Avec la poésie cèst la même histoire.
Singură-n lumina sa Seule dans sa propre lumière
ea ţine pe cât ţine: elle dure autant que dure:
din nour până la copac, du nuage jusqu`à làrbre,
de la mine pân` la tine. de chez moi, jusque chez toi, o âme pur.
Bibliografie: Lucian Blaga- „Mirabila sămânţă”, Ed. pt. Literatură, Buc., 1968;
nr.3, anul 2020
Motto :
„Arta e o chemare la care raspund cei mai multi nechemati”.
Lucian Blaga
4.27. IN NOAPTE UNDEVA MAI E, PĂMÂNTUL

Autoare: HÎRCEAGĂ MIRUNA,

Elevă la Liceul cu Program Sportiv Alba Iulia, jud. Alba
Îndrumătoare: Prof. MIHĂLȚAN MARIA
In noapte undeva mai e Dans la nuit quelque part il y a
În noapte undeva mai e Dans la nuit quelque part il y a

tot ce-a fost şi nu mai e, Tout ce qui était et ce n’est plus
ce s-a mutat, ce s-a pierdut Ce qui a bougé , ce qui est perdu
din timpul viu în timpul mut. Du temps vivant , au temps silencieux
În Hades e - tot ce-a trecut En Hades, tout s’est passé
Din aheronticul ţinut De l’ anherontic pays
vin toate amintirile. Tout les souvenirs viennent
În Hades e - tot ce-a trecut En Hades c’est tout qui est parti
prierii şi iubirile. Prières et amours .
PĂMÂNTUL LA TERRE
Pe spate ne-am întins în iarbă: tu şi eu. On s’est allongés sur l’herbe : toi et moi.
Văzduh topit ca ceara-n arşiţa de soare L’air fondait comme la cire au feu du soleil
curgea de-a lungul peste mirişti ca un râu. s’écoulait tel un fleuve à travers les champs.
Tăcere-apăsătoare stăpânea pământul Un silence pesant s’était emparé de la terre.
şi-o întrebare mi-a căzut în suflet până-n Une question m’est tombée alors au tréfonds de
fund. mon âme.
N-avea să-mi spună La terre n’avait-elle donc rien
nimic pământul? Tot pământu-acesta à me dire ? Toute cette terre
neîndurător de larg şi-ucigător de mut, d’un impitoyable horizon infini, d’une silence
nimic? assassine ,
Ca să-l aud mai bine mi-am lipit rien ?
de glii urechea — îndoielnic şi supus — Afin de mieux l’entendre j’ai collé
şi pe sub glii ţi-am auzit mon oreille à la surface de la terre — incertain
a inimei bătaie zgomotoasă. et soumis —
Pământul răspundea. et sous les sillons j’ai entendu
les battements tumultueux de ton cœur.
nr.3, anul 2020
Motto:
„Drumul poetului e mereu către izvoare.”
Lucian Blaga
4.28. CATRENELE FETEI FRUMOASE,

IZVORUL NOPȚII
Traduceri în limba rusă
Autor: OSIP BENIAMIN,

Elev la Liceul Teologic Adventist „Ștefan Demetrescu” București
Catrenele fetei frumoase Четверостишье о красивой девушке
I
Deoarece soarele nu poate să apună Потому что солнце не может зайти,
făr' de a-şi întoarce privirea după Не обратив внимание на дев крепости,
fecioarele Спрашиваю:
cetătii, mă-ntreb: Почему я должен отличатся от него?
de ce-as fi altfel decât soarele?
II Красивая девушка
O fată frumoasă e Окно, открытое в раи.
O fereastră deschisă spre paradis. Правдивее чем правда,
Mai verosimil decât adevărul Иногда как сон.
e câteodată un vis.
III Красивая девушка

O fată frumoasă e Глина, которая заполняет узоры,
lutul ce-şi umple tiparele, Дойдя до совершенства,
deşăvârsindu-se pe-o treaptă Где начинается сказка.
unde poveştile aşteaptă.
IV Какой чистый оттенок

Ce umbră curată Бросает девушка в свет!
aruncă-n lumină o fată! Это почти как ничего,
E aproape ca nimicul, Единственная вещь без пятна.
singurul lucru fără de pată.
V Красивая девушка
O fată frumoasă e Необходимость жизни,
a traiului cerişte, Небо небес,
cerul cerului, Орнамент кольца.
podoabă inelului.
VI Красотой из красоты ты явилась

Frumseţe din frumseţe te-ai ivit Неожиданное воплощение,
întruchipată fără veste, Как ''за тысячу и одну ночь''
cum "într-o mie şi una de nopti" История рождается из истории
povestea naşte din poveste.
nr.3, anul 2020
Красивая девушка
VII Как образ из дыма,
O fată frumoasă e Стопы которого, когда идет,
o închipuire ca fumul, Тревожат пыль на дороге.
de ale cărei tălpi, când umblă,
s-ar atârna ţărna şi drumul. Красивая девушка
Мираж из рассвета,
VIII Золото речи,
O fată frumoasă e Слеза райская.
mirajul din zariste,
aurul graiului, Красивая девушка
lacrima raiului. Как нам показывает солнце:
IX Старым способом новое чудо,
O fată frumoasă e Радуга, которая рвется из росы.
cum ne-o arată soarele:
pe cale veche o minune nouă, Ты, красивой девушкой, останешься
curcubeul ce sare din rouă. Продолжением нашей земли
Мечтой, и среди легенд
X Единственным настоящим
Tu, fată frumoasă, vei rămânea воспоминанием.
tărâmului nostru o prelungire
de vis, iar printre legende
singura adevărată amintire.
Izvorul nopţii Ночной ручей
Frumoaso, Красавица,
ţi-s ochii-aşa de negri încât seara Твой глаза такие черные,
când stau culcat cu capu-n poala ta Как лежу головой на твоих коленях
îmi pare Мне кажется
că ochii tăi, adânci, sunt izvorul Что твой глаза, глубоко, являются
din care tainic curge noaptea peste văi источником
şi peste munţi şi peste seşuri Из которого таино течет ночь по
acoperind pământul долинам
c-o mare de-ntuneric. И над горами и над ручьями
Aşa-s de negri ochii tăi, Покрывая землю
lumina mea. Морям тьмы
Такие черные твой глаза,
Мои свет.
nr.3, anul 2020
Motto:
„Limba este întâiul mare poem al unui popor.”
Lucian Blaga
4.29. PLUGURI, MELANCOLIE
Traduceri în limba rusă
Autor: MOLDOVEAN ARTUR,

Elev la Liceul Teologic Adventist „Ștefan Demetrescu” București
Melancolie Меланколия
Un vânt răzleţ îşi şterge lacrimile reci pe Один бездомний ветер вытирает
geamuri. свои холоднае слезы на окнох.
Plouă. Дождь.
Tristeţi nedesluşite-mi vin, dar toată Приходят ко мемя неясное печаль, но
durerea, вся боль,
ce-o simt n-o simt în mine, которая я чувствую не чувствую в
în inimă, меня,
în piept, в сердце,
https://Versuri.ro/w/0d17 в грудь,
ci-n picurii de ploaie care curg. но чувствую её в капли дождя
Şi altoită pe fiinţa mea imensa lume которые текут.
cu toamna şi cu seara ei И привитыи но моего существо
mă doare ca o rană. огромный мир
Spre munţi trec nori cu ugerele pline. с вои веснои и вечера
Şi plouă. мне болит как одна рана.
В горы прохождут тучи с полноми
вымя.
И дожд.
Pluguri Плуги
Prietene crescut la oraş Мой друг который выростил в городe

fără milă, ca florile în fereastră, без жалость, как цветы в окно,
prietene care încă niciodată n-ai văzut мой друг который никогда не видел
câmp şi soare jucând subt peri înfloriţi, поле и солнче которые играют под
vreau să te iau de mână, цветущие груши,
vino să-ţi arăt brazdele veacului. хочу взять тебя за руку,
прийти покажу тебя брозды векa.
Pe dealuri, unde te-ntorci,
cu ciocuri înfipte-n ogor sănătos, На холмы, где ты вернулся,
sunt pluguri, pluguri, nenumarate с ткнутыныи клювы в здоровый поле,
pluguri: есть плуги, плуги, бесчисленные
mari păseri negre плуги:
ce-au coborât din cer pe pământ. большиe черные птицы
Ca să nu le sperii - которые спустилиси с небес нa земле.
trebuie să te apropii de ele cântând. Чтобы них не пугать -
нада приближаться к ними с пеними.
Vino-încet.
Прийти медленно.
nr.3, anul 2020
Motto: “drumurile,ce rămân în noi,

ne duc şi ele, fără număr, undeva»
4.30. INSCRIPŢIE
Autoare: BUDAI BIANCA,
elevă la Şcoala Gimnazială “Axente Sever”, Aiud
Îndrumătoare : Prof. IOAN CASANDRA
Inscripţie Inscription
from „The iron age” by Lucian
din vol. ,,Vârsta de fier” de Lucian Blaga
Blaga
The roads, on which we don’t wander,
Drumurile, pe cari nu le umblăm, the roads which remain in us
drumurile, ce rămân în noi, will also carry us, countelessly, somewhere.
ne duc şi ele, fără număr, undeva. The words, which we don’t utter
Cuvintele, pe care nu le rostim, the words that remain in us
cuvintele, ce rămân în noi, also discover, without margins, the being.
descoperă şi ele, fără margini, făptura. The battles we don’t fight
Luptele, ce nu le dăm, the battles that remain in us
luptele, ce rămân în noi also enlarge, with misterz, our countrz.
ne lărgesc şi ele în taină patria. The seed, which we don’t give,
Sămânţa, pe care n-o dăruim, the seed that remains in us
sămânţa, ce rămâne în noi, also multiplies, without an end, the life.
multiplică şi ea fără capăt viaţa. The death, from which we don’t die,
Moartea de care nu murim, the death that remains in us
moartea ce rămâne în noi, also deepens our silence.
ne adânceşte şi ea tăcerea. And everywhere, throught everything,
Şi pretutindeni prin toate poetry sets its fundation.
îşi pune temei poezia.
Poeţii The poets
din vol. ,,Corăbii de cenuşă” de Lucian Blaga from „Ships with ash” by Lucian Blaga
Nu vă mirați. Poeții, toți poeții sunt Don’t be surprised. Poets, all poets, are
un singur, ne-mpărțit, neîntrerupt popor. one single, undivided, uninterrupted people.
Vorbind, sunt muți. Prin evii, ce se nasc și mor, On talking they are are mute. Through eons,
cântând, ei mai slujesc un grai pierdut de mult. which are born and die,
singing, they also serve a long lost voice.
Adânc, prin semințiile ce-apar și-apun,
pe drumul inimii mereu ei vin și trec. Deep, through tribes, which rise and set,
Prin sunet și cuvânt s-ar despărți, se-ntrec. on the heart’s path they always come and go.
Își sunt asemenea prin ceea ce nu spun. Thez would separate through sound and word,
they compete.
Ei tac ca roua. Ca sămânța. Ca un dor. They are alike by what they don’t say.
Ca apele ei tac, ce umblă subt ogor,
nr.3, anul 2020
și-apoi sub cântecul privighitorilor They are quiet like dew. Like seed. Like a
izvor se fac în rariște, izvor sonor. longing.
Like waters they are quiet, which are walking
underground,
amd then, beneath the nightingales’ song
they become a source in the clearage, a singing
source.
nr.3, anul 2020
Secţiunea
PREMII
nr.3, anul 2020
5.1. ANEXA 1
Concursul „Laudă seminţelor, celor de faţă şi-n veci tuturor!”, EDIŢIA a XV- a, 2020,
PREMIILE
la etapa județeană Alba
N Premiu
r. Premii acordate la secţiunea: eseu, critică şi istorie literară
cr
t.
1. Profesoară MARINCAȘ MARINELA ADRIANA, de la I
Colegiul Național „Horea, Cloșca și Crișan” Alba Iulia profesor
2. Elevă LAZĂR MARIA DENISA, de la Colegiul Național „Horea, Cloșca și I elev
Crișan” Alba Iulia
Profesoară coordonatoare MARINCAȘ MARINELA ADRIANA
3. Elevă BALEA ALEXIA NATALIA, de la Liceul cu Program Sportiv, Alba- II elev
Iulia,
Profesoară coordonatoare MIHALȚAN MARIA
Premii acordate la secţiunea: creație literară
1. Profesoară IOAN CASANDRA, de la Şcoala Gimnazială “Axente Sever”, Aiud I

profesor
2. Profesoară MIHALȚAN MARIA, de la Liceul cu Program Sportiv, Alba- Iulia II
profesor
3. Elevă GHIȘA ȘTEFANIA-MARIA, de la Colegiul Național „Horea, Cloșca și I elev
Crișan” Alba Iulia
4. Elev RADU LEONTE, de la Colegiul Național Militar ,,Mihai Viteazul” Alba II elev
Iulia
Profesoară îndrumătoare DĂNCILĂ TEODORA
5. Elevă ARION DENISA MARIA, de la Școala Gimnazială Berghin III elev
Profesoară îndrumătoare DRUȚĂ ALINA
6. Elevă HAȚEGAN ADINA LAVINIA, de la Liceul cu Program Sportiv Alba Iulia PS elev
Profesoară îndrumătoare MIHĂLȚAN MARIA
Premii acordate la secţiunea: traduceri în limba engleză
1. Elev COSTAN DORIAN, de la Şcoala Gimnazială “Axente Sever” Aiud I elev

Profesoară îndrumătoare IOAN CASANDRA
2. Elevă MARCU PETRA DENISA, de la Liceul ”Corneliu Medrea” Zlatna, II elev
Profesoară îndrumătoare RUSAN MIRELA
3. Elev MĂRGINEAN DENNIS, de la Școala Gimnazială Berghin III elev
4. Elevă BUDAI BIANCA, de la Şcoala Gimnazială “Axente Sever” Aiud PS elev
Premii acordate la secţiunea: traduceri în limba franceză
nr.3, anul 2020
1. Profesor MIHĂLȚAN MARIA, de la Liceul cu Program Sportiv, Alba- Iulia I

profesor
2. Profesor PETROVAN ELENA ANAMARIA II
de la Şcoala Gimnazială „Nicodim Ganea” Bistra, Comuna Bistra, jud. Alba profesor
3. Elevă MAN BIANCA, de la Liceul cu Program Sportiv Alba Iulia I elev
Profesoară îndrumătoare ONIŢĂ VIORICA
4. Elevă RÂȘTEIU DANA ANTONIA, de la Școala Gimnazială „Nicodim Ganea” II elev
Bistra
Profesoară îndrumătoare PETROVAN ELENA ANAMARIA
5. Elevă HÎRCEAGĂ MIRUNA, de la Liceul cu Program Sportiv Alba Iulia III elev
Premii acordate la secţiunea: arte plastice
1. Elevă PETRUȚA CRISTIANA- IOANA, de la Colegiul Naţional “I. M. Clain” I elev

Blaj
Profesoară îndrumătoare CARMEN SIMU
2. Elev IVAN MARIUS IOAN, de la Liceul „Corneliu Medrea” Zlatna II elev
Profesoara îndrumătoare RUSAN MIRELA
3. Elev OLAR VLAD, de la Colegiul Național Militar ,,Mihai Viteazul” Alba Iulia III elev
Profesoară îndrumătoare DĂNCILĂ TEODORA
4. Elev POPA LUCA, de la Şcoala Gimnazială “Axente Sever”, Aiud PS elev
5. Elevă ISPAS MEDA ANAMARIA, de la Liceul cu Program Sportiv Alba Iulia, PS elev
6. Elevă SEVESTREAN ANDREEA DACIANA, de la Școala Gimnazială Berghin PS elev
7. Elev POPA LUCA, de la Şcoala Gimnazială “Axente Sever”, Aiud PS elev
PS - Premiu Special
nr.3, anul 2020
5.2. ANEXA 2
ETAPA NAȚIONALĂ ȘI INTERNAȚIONALĂ
PREMIILE,
acordate la secţiunea: eseu, critică şi istorie literară
Nr. Premiu
crt. Premii acordate la ETAPA NAȚIONALĂ
1. Profesoară MARINCAȘ MARINELA ADRIANA, de la Colegiul Național I profesor

„Horea, Cloșca și Crișan” Alba Iulia, jud. Alba, România
2. Profesor PĂDURARI VICTORIA I profesor
Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”, s. Sudarca, r-nul Dondușeni, Republica
Moldova
3. Profesoară MARIANA DEACU, de la Colegiul Naţional Pedagogic „Constantin II
Brătescu”, Constanța, jud. Constanța, România profesor
4. Profesoară ZDRAGUȘ VITALIA, de la Liceul Teoretic Ștefănești, s. Ștefănești, r- II
nul Florești, Republica Moldova profesor
5. Elevă VALERIA ROMAȘCAN, de la Instituția Publică Liceul Teoretic “Ion I elev
Creangă” din Soroca, Republica Moldova
Profesoară coordonatoare FELICIA VOICU
6. Elevă BUHA ALEXANDRA-MARIA, de la Colegiul Național de Informatică I elev
„Tudor Vianu” București, România
7. Elevă VERNIGORA ARIADNA, de la Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri” Bălți, II elev
mun.Bălți, Republica Moldova
Profesoară coordonatoare MARANDICI ALA
8. Elev MIRON VASILE, de la Colegiul Național „Ștefan cel Mare”, Târgu-Neamț, II elev
Jud. Neamț, România
Profesoară îndrumătoare MATEI RAMONA
9. Elevă LAZĂR MARIA DENISA, de la Colegiul Național „Horea, Cloșca și III elev
Crișan” Alba Iulia, jud. Alba, România
Profesoară îndrumătoare MARINCAȘ MARINELA ADRIANA
10. Elevă GROSU IRINA, de la Liceut Teoretic Ștefănești, s. Ștefănești, r-nul Florești, III elev
Republica Moldova
Profesoară coordonatoare BALAN PARASCOVIA
11. Elevă MOROȘAN ANGELINA, de la Colegiul Național Sfântul Sava București, PS elev
România
Profesoară îndrumătoare PORUMBEL ANDREEA
12. Elevă FRANDEȘ ANCA-VASILICA, de la Liceul Tehnologic „Lucian Blaga” PS elev
Reghin, jud. Mureș, România
Profesoară îndrumătoare POP NATALIA
13. Elevă GUȚU ROXANA, de la Instituția Publică Liceul Teoretic ,,Constantin PS elev
Stere”, orașul Soroca, Republica Moldova
nr.3, anul 2020
14. Elevă ELISABETA ȘERBAN, de la Liceul Teoretic„Traian” din Constanța, jud. PS elev
Constanța, România
Profesoară îndrumătoare dr. CRISTINA-MARIA IVAN
15. Elev MĂCEŞ ANDREI, Colegiul Naţional Pedagogic „Constantin Brătescu”, PS elev
Constanţa, România
Profesoară îndrumătoare MARIANA DEACU
Premii acordate la ETAPA INTERNAȚIONALĂ
1. Profesor MARINCAȘ MARINELA ADRIANA, de la Colegiul Național „Horea, I profesor

Cloșca și Crișan” Alba Iulia, jud Alba, România
2. Profesor PĂDURARI VICTORIA, de la II
Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”, s. Sudarca, r-nul Dondușeni, Republica profesor
Moldova
3. Elevă BUHA ALEXANDRA-MARIA, de la Colegiul Național de Informatică I elev
„Tudor Vianu” București, România
4. Elevă VALERIA ROMAȘCAN, de la Instituția Publică Liceul Teoretic “Ion II elev
Profesoară îndrumătoare FELICIA VOICU
PS – Premiu special
PREMIILE,
acordate la secţiunea: creație literară
Nr. Premii acordate la ETAPA NAȚIONALĂ Premiu

crt.
1. Profesoară IOAN CASANDRA, de la Şcoala Gimnazială „Axente I profesor
Sever”, Aiud, jud. Alba, România
2. Profesoară RUSU- BUCICO VERONICA, de la Liceul Teoretic „Vasile I profesor
Alecsandri” Bălți, municipiul Bălţi, Republica Moldova
3. Profesoară STANCU TANIA MIHAELA, de la II profesor
Școala Gimnazială Nr. 39, Bucuresti, România
4. Profesoară BEJENARI VIORICA, de la Instituția Publică Liceul II. profesor
Teoretic ,,Ion Creangă”, or. Soroca, Republica Moldova
5. Profesoară dr. ZAHARIA DANIELA, de la Liceul Teologic Adventist III profesor
„Ștefan Demetrescu” – București, București, România
6. Profesoară ENEA GELA, de la Liceul de Arte "Marin Sorescu" Craiova, PS profesor
nr.3, anul 2020
Județul Dolj, România

7. Profesoară DAN ELENA, de la Școala Gimnazială Romuli, Năsăud, PS profesor
Județ Bistrița –Năsăud, România
8. Profesoară SĂLNICEAN CRINA, de la Colegiul Național „Mihai PS profesor
Eminescu” Lăpușel, județul Maramureș, România
9. Elevă BEJENARI VALERIA, de la Instituția Publică Liceul Teoretic I elev
,,Constantin Stere”, orașul Soroca, Republica Moldova
10. Elevă DUMITRU IULIA, de la Liceul Teologic Adventist „Ștefan I elev
Demetrescu” București, București, România
Profesoară îndrumătoare prof. dr. ZAHARIA DANIELA
11. Elevă GHIȘA ȘTEFANIA-MARIA, de la Colegiul Național „Horea, II elev
Cloșca și Crișan” Alba Iulia
12. Elevă BALAN TATIANA, de la Instituția Publică Liceul Teoretic II. elev
„Ștefan Vodă”, or. Ștefan Vodă, Republica Moldova
Profesoară îndrumătoare ȘTEFAN NATALIA
13. Elevă MIHAELA LUȚA, de la Instituția Publică Liceul Teoretic „Ion III elev
14. Elevă NEAGU MARINA ANDREEA, de la Colegiul Național „Ion III elev
Neculce” , Bucureşti, România
15. Elevă ROTARU CORINA, de la Instituția Publică Liceul Teoretic PS elev
,,Constantin Stere” s. Racovăț, municipiul Soroca, Republica Moldova
16. Elevă CHISTRUGA CĂTĂLINA, de la Liceul de Creativitate și PS elev
Inventică ”Prometeu-prim”, orașul Chișinău, Republica Moldova
Profesoară îndrumătoare BOLOGAN TATIANA
17. Elevă VERNIGORA ARIADNA, de la Liceul Teoretic „Vasile PS elev
Alecsandri” Bălți, m. Bălţi, Republica Moldova,
Profesoară îndrumătoare MARANDICI ALA
18. Elevă CHIȘIU ANTONIA, de la Colegiul Economic „Nicolae PS elev
Titulescu”, Baia Mare, jud. Maramureș, România
Profesoară îndrumătoare BUCIUMAN LIVIA
1. Profesoară IOAN CASANDRA, de la Şcoala Gimnazială „Axente I profesor

Sever”, Aiud, jud. Alba, România
2. Profesoară RUSU- BUCICO VERONICA, de la Liceul Teoretic „Vasile II profesor
Alecsandri” Bălți, municipiul Bălţi, Republica Moldova
3. Elevă DUMITRU IULIA, de la Liceul Teologic Adventist „Ștefan I elev
Demetrescu” București, București, România
4. Elevă BEJENARI VALERIA, de la Instituția Publică Liceul Teoretic II elev
nr.3, anul 2020
PREMIILE,
acordate la secţiunea: traduceri
Nr. Premiu
crt. Premii acordate la ETAPA NAȚIONALĂ
Premii acordate la: Traduceri în limba engleză
1. Prof. RODICA CUCU, de la Liceul Teoretic Rusestii Noi, c. Ruseștii I prof.

Noi, r. Ialoveni, Republica Moldova.
2. Elev UNGUR ANDREI, de la Liceul Teologic Adventist „Ștefan I elev
Demetrescu” București, România
3. Elevă ORBU ANA-MARIA, de la Instituția Publică Liceul Teoretic I elev
„Ion Creangă” Soroca, or. Soroca, Republica Moldova
Profesoară îndrumătoare GRUGINSCHI STELA
4. Elevă DELIA MALCOCI, de la Liceul de Creativitate și Inventică II elev
„Prometeu-prim”, Orașul Chișinău, Republica Moldova
Profesoară îndrumătoare DOINA GÂLCĂ
5. Elev COSTAN DORIAN, de la Şcoala Gimnazială “Axente Sever”, II elev
Aiud, jud. Alba, România
6. Elevă BARBUL CORINA, de la Școala Gimnazială Ardusat, jud. III elev
Maramureș, România
Profesoară îndrumătoare CICEU OANA
7. Elevă COBANOGLU MELEK de la Liceul Teoretic Rusestii Noi, c. III
Ruseștii Noi, r. Ialoveni, Republica Moldova elev
Profesoară îndrumătoare RODICA CUCU
8. Elevă STOICA ALEXANDRA MARIA, de la Colegiul National PS elev
„Ion Neculce” București, România
Profesoară îndrumătoare BRÎNDUȘA-ELENA OMELIAN
9. Elevă ANDREEA FORNEA, de la Instituția Publică Liceul Teoretic PS
“Ion Creangă” Soroca, Republica Moldova elev
10. Elevă CĂTĂLINA IOPCEA, de la Instituția Publică Liceul Teoretic PS elev
“Ion Creangă” Soroca, Republica Moldova
Profesoară îndrumătoare LUDMILA ȚURCAN
1 Elev ROBU CRISTIAN, de la Colegiul Național „Ion Neculce” , PS elev
1. Bucureşti, România
1 Elev VLAD TĂNASE, de la Instituția Publică Liceul Teoretic “Ion PS elev
2. Creangă” din Soroca, Republica Moldova
nr.3, anul 2020
Premii acordate la: Traduceri în limba franceză
1. Profesoară MIHĂLȚAN MARIA, de la Liceul cu Program I profesor

Sportiv, Alba- Iulia, jud. Alba, România
2. Profesoară TOMPA ANA MARIA, de la Liceul Tehnologic Telciu, II profesor
Loc Năsăud, jud. Bistrița-Năsăud, România
3. Elevă BURLACU FELICIA, de la Instituția Publică Liceul I eleva
Teoretic ,,Constantin Stere”, or.Soroca, Republica Moldova
Profesoară îndrumătoare FLOREA ALIONA
4. Elevă STOICA MIHAELA, de la Colegiul Național „Ion Neculce” I eleva
, Bucureşti, România
5. Elevă MAN BIANCA, de la Liceul cu Program Sportiv Alba Iulia II elevă
Profesoară îndrumătoare ONIŢĂ VIORICA
6. Elevă ANDREEA CALDÂRI, de la Instituția Publică Liceul II elevă
Teoretic “Ion Creangă” din Soroca, Republica Moldova
Profesoară îndrumătoare ANA IURCEAC
7. Elevă BĂBAN ADINA, de la Colegiul Național „Mihai III elevă
Eminescu” Baia Mare, jud. Maramureș, România
Profesoară îndrumătoare SALNICEAN CRINA
8. Elevă CEBAN MIHAELA, de la Instituția Publică Liceul Teoretic III elevă
,,Constantin Stere”, or.Soroca, Republica Moldova
9. Eleva TEODORA MARIN, de la Colegiul Naţional Pedagogic PS elevă
„Constantin Brătescu”, Constanța, România
Profesoară îndrumătoare MARIANA DEACU
10. Elevă MUȘCINSCHI NICOLETA, de la Instituția Publică Liceul PS elevă
Premii acordate la: Traduceri în limba rusă
1. Elev OSIP BENIAMIN, de la Liceul Teologic Adventist „Ștefan I elev

Profesoară îndrumătoare Prof. dr. ZAHARIA DANIELA
2. Elev MOLDOVEAN ARTUR, de la Liceul Teologic Adventist „Ștefan II elev
Premii acordate la: Traduceri în limba engleză
1. Prof. RODICA CUCU, de la Liceul Teoretic Rusestii Noi, c. Ruseștii I prof.

Noi, r. Ialoveni, Republica Moldova.
2. Elev UNGUR ANDREI, de la Liceul Teologic Adventist „Ștefan Ielev
nr.3, anul 2020
3. Elevă ORBU ANA-MARIA, de la Instituția Publică Liceul Teoretic II elev

„Ion Creangă” Soroca, or. Soroca, Republica Moldova
Profesoară îndrumătoare GRUGINSCHI STELA
Premii acordate la: Traduceri în limba franceză
1. Profesoară MIHĂLȚAN MARIA, de la Liceul cu Program I profesor

Sportiv, Alba- Iulia, România
2. Elevă BURLACU FELICIA, de la Instituția Publică Liceul I eleva
3. Elevă STOICA MIHAELA, de la Colegiul Național „Ion Neculce” II eleva
, Bucureşti, România
Premii acordate la: Traduceri în limba rusă
1. Elev OSIP BENIAMIN, de la Liceul Teologic Adventist „Ștefan I elev

PREMIILE,
acordate la secţiunea: arte plastice
Nr. Premii acordate la ETAPA NAȚIONALĂ Premiu

crt.
1. Prof. înv. primar ANDREICA ILEANA, I prof
de la Școala Profesională Dumbrăvița, Șișești, jud. Maramureș, România
2. Elev COSTIUC IGOR, de la Liceul Teoretic Republican „Ion Creangă”, I elev
mun. Bălți, Republica Moldova
Profesoară îndrumătoare MOLODIUC ELENA
3. Elevă STOICA NICOLE ANASTASIA, de la Colegiul Național „Iulia I elev
Hașdeu” București, România
Profesoară îndrumătoare VÂJOAICA ANDREEA
4. Elevă PETRUȚA CRISTIANA- IOANA, de la Colegiul Naţional „I. M. II elev
Clain” Blaj, jud. Alba, România
Profesor îndrumător CARMEN SIMU
5. Elevă DORMENCO LIDIA, de la Liceul de Creativitate și Inventică II elev
”Prometeu-Prim”, orașul Chișinău, Republica Moldova
Profesoară îndrumătoare BOLOGAN TATIANA
6. Elevă ORBU ANA-MARIA, de la Instituția Publică Liceul Teoretic „Ion III elev
Creangă” Soroca, orașul Soroca, Republica Moldova
Profesoară îndrumătoare GRUJONSCHI STELA
nr.3, anul 2020
7. Elevă GROSU IRINA, de la Liceul Teoretic Ștefănesti, r-nu-l Florești, III elev
Republica Moldova
Profesoară îndrumătoare PARASCOVIA BALAN
8. Elevă COSMINA MARIA, de la Liceul Teoretic „Mircea Eliade” - III elev
Scoala Gimnaziala Nr.1 Lupeni, jud. Hunedoara, România
Îndrumător: bibliotecar BLĂJAN GIANINA-KARINA
9. Elev MIRON PAUL DANIEL, de la Liceul Teoretic Sanitar Bistrița PS elev
jud. Bistrița-Năsăud, România
Profesoară îndrumătoare BLAGA CORNELIA
10. Elevă GROZAVU CORNELIA, de la Liceul Teoretic Republican „Ion PS elev
Creangă”, mun. Bălți, R Moldova
11. Elevă BEJENARI VALERIA, de la Instituția Publică Liceul Teoretic PS elev
12. Elevă TURCU SARA, de la Colegiul Național „ Ion Neculce” București, PSelev
România
Profesor îndrumător Prof. dr. TUDORICĂ AURELIAN
13. Elevă CAUNI MIRIAM, de la Colegiul Național „Mihai Eminescu” PS elev
Baia Mare, jud. Maramureș, România
Profesoară îndrumătoare SĂLNICEAN CRINA-VERONICA
14. Elevă IONELA CAZAC, de la Instituția Publică Liceul Teoretic “Ion PS elev
Profesor îndrumător FELICIA PÎNZARI
1. Prof. înv. primar ANDREICA ILEANA, de la Școala Profesională Iprof

Dumbrăvița, Șișești, jud. Maramureș, România
2. Elev COSTIUC IGOR, de la Liceul Teoretic Republican „Ion I elev
Creangă”, mun. Bălți, Republica Moldova
3. Elevă STOICA NICOLE ANASTASIA, de la Colegiul Național „Iulia I elev
Hașdeu” București, România
Profesoară îndrumătoare VÂJOAICA ANDREEA
nr.3, anul 2020
Publicația „LAUDĂ SEMINȚELOR ...” se adresează deopotrivă elevilor și cadrelor

didactice, precum și tuturor iubitorilor de cultură.
Încadrată în seria publicațiilor Editurii UNIVERSUL ŞCOLII a Casei Corpului Didactic
Alba, publică creațiile elevilor și cadrelor didactice – creații din domeniul cultural-artistic,
literatură, arte vizuale prezentate în cadrul Proiectului educativ „LAUDĂ SEMINŢELOR,
CELOR DE FAŢĂ ŞI-N VECI TUTUROR!”.
Proiectului educativ are următoarea tematică grupată pe secțiunile:

- eseuri, critică şi istorie literară;cercetare științifică pe tema operei,
activității de diplomat în slujba României Mari şi vieţii lui Lucian Blaga;
- creaţii literare ( o lucrare va conține minim 3 poezii maxim 5
poezii);
- traduceri (în limbile stabilite prin regulament pentru anul
respectiv) din opera lui Lucian Blaga;
- arte plastice - creații: desen grafică, pictură etc. ce imortalizează
aspecte din opera lui Lucian Blaga;
- informare-documentare (cercetare ştiinţifică numai pentru elevi).
Proiectul cuprinde mai multe etape succesive într-o competiție de

selecție a celor mai bune lucrări ale elevilor şi cadrelor didactice pe un areal
local, apoi județean, național și internațional (şcoală, judeţ, național și
internațional).
La etapa pe școală poate participa orice elev sau cadru didactic, din
școlile din ţară. Un concurent poate participa la oricâte secţiuni dorește, dar
cu o singură lucrare la o secţiune.
La etapa pe judeţ, participă lucrările trimise de școli la casele
corpului didactic din județe; lucrări care au câştigat secţiunile de la etapa pe
şcoală (câte o lucrare pentru fiecare secţiune), separat pentru elevi şi separat
pentru cadre didactice (adică maximum 9 lucrări dintr-o şcoală).
Etapa națională, cuprinde lucrările trimise de județe la Casa
Corpului Didactic Alba; lucrări care au câştigat la secţiunile de la faza pe
județ (câte o lucrare pentru fiecare secţiune), separat pentru elevi şi separat
pentru cadre didactice (maximum 9 lucrări dintr-un județ).
Etapa internațională, cuprinde lucrările trimise din străinătate la
Casa Corpului Didactic Alba și lucrările care au câştigat la secţiunile de la
faza națională (câte o lucrare pentru fiecare secţiune), separat pentru elevi
şi separat pentru cadre didactice (maximum 9 lucrări din România).
Evaluarea lucrărilor este realizată de către comisiile de specialitate

numite de Inspectoratul Școlar Județean Alba.
Casa Corpului Didactic Alba asigură managementul concursului.
Editura UNIVERSUL ŞCOLII

Alba Iulia , Str. G. Bethlen nr. 7, Cod 510009
Tel. 0258/826147, Fax. 0258/833101
Web: www.ccdab.ro,
E-mail: [email protected]
http://www.ccdab.ro/Editura/editura.html

REVISTA - NR - 3 - 2020 - LAUDA - SEMINTELOR - CELOR DE FATA SI-N VECI TUTUROR

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

REVISTA - NR - 3 - 2020 - LAUDA - SEMINTELOR - CELOR DE FATA SI-N VECI TUTUROR

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

REVISTA - NR - 3 - 2020 - LAUDA - SEMINTELOR - CELOR DE FATA SI-N VECI TUTUROR

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CASA CORPULUI DIDACTIC ALBA

Editura Universul Şcolii

EDITURA UNIVERSUL ŞCOLII

Director CCD Alba:

© Autorii, materialelor publicate, conform

Parafrazându-l pe Dimitrie Gusti :

2. Secţiunea ESEU, CRITICĂ ŞI ISTORIE LITERARĂ - elevi și profesori

2.14. Adevăratul visător al întregului neam!, Autoare: GUȚU ROXANA, elevă 84

3. Secţiunea CREAȚIE LITERARĂ - elevi și profesori

3.17. Mirosul dulce al versului, Mirosul poeziei, Autoare:Elevă: VERNIGORA 118

4. Secţiunea TRADUCERI DIN OPERA LUI LUCIAN BLAGA

5. Secţiunea: PREMII EDIŢIA a XV- a, 2020 - elevi și profesori

5.1. ANEXA 1. TABEL NOMINAL cu premiile de la faza județeană a 181

Romanii au scris de milenii, pe

Foto: Marie de Edinburgh în

Foto: Regina Elisabeta a

Foto: Ie, Sursa: https://manastirea.petru-voda.ro/2015/01/12/costumul-traditional-romanesc-

Foto: Regina Maria a României (Sursa: https://www.romaniaregala.ro/jurnal/regina-maria-143-

1.2. IRLANDEZUL PETER HURLEY, LA VASLUI

lucru de sfidat. Noi am fost, primii, sclavii

Eu nu cred să fi fost cultura tradițională

Cultura tradițională este al patrulea

„A cincea trăsătură care vă definește,

Acestea sunt cele 5 trăsături pe care

1.3. ROMÂNA E UN FENOMEN FĂRĂ PRECEDENT ÎN

1.4. BIOMUL PONTICO-CARPATO-DUNĂREAN

cultura și evoluția societății sunt planificate și

Fenomene politico-economice întâlnite în Pentru a răspunde coerent vecinilor din sud,

Bogăţia şi splendoarea arcului Carpatic, Un popor curajos și numeros este constrâns

Pontico-carpato-dunărenii aveau o clasă acumulări de numeroase tezaure descoperite pe

procentului celor ce susțineau stările privilegiate și Început de mileniul al II-lea d.Hr. în

întâmplat în sudul Africii: coroană și canață. făcându-i vasali.

îi luoa capul şi îl duce la Mavroghene”. Domnul inevitabil de deznaționalizare mai puternic în

cunoașteri și evoluții; cunoașteri ce sunt transmise

Avem un vis neîmplinit, Sunt dorite să ia drumul spre alte meleaguri,

care declanşează comportamente specifice la - comportament de adaptare față de

Ziua Universală a Iei este sărbătorită, începând

cu anul 2013, la 24 iunie, odată cu sărbătoarea de

10. http://www.enciclopedia dacica.ro

ESEU, CRITICĂ ŞI ISTORIE LITERARĂ

2.1. TĂCEREA, O DIMENSIUNE EXISTENȚIALĂ A

dezvelească misterul sfinxului, n-avem decât să

pecetea unei tăceri parcă de dincolo de lume, căci Bibliografie cercetată:

2.2.CONOTAȚII ALE CONCEPTULUI DE CULTURĂ ÎN

cultură, existența se îmbogățește cu cea mai

a naturii și de creație, cu rezultatele sale eficiente de 2. BLAGA L. Trilogia Culturii ,vol 9

Motto : ,,Eu este un altul ”- Arthur Rimbaud

2.3. EMINESCU ŞI BLAGA. DE LA IDENTITATE ȘI

unei substanțe spirituale.Cultura română este o

înveninat de haina-i” Este un tu transpus în reprezentativ și prag liric absolut al creației

Mircea Tomuş, Prefață la ediția Lucian

Blaga. Poezii, Editura pentru Literatură,

2.4. ,,LAUDĂ SEMINȚELOR CELOR DE FAȚĂ ȘI-N VECI

Copiii, ce reprezintă cu adevărat aceste creștere minunată alături de persoanele dragi

2.5. ARTA VIEȚII ÎN OPERA LUI BLAGA

spirituală, care cernută prin vreme și furtuni, dă mai

2.6. LUMINĂ ȘI MIT-ESENȚELE IUBIRII

bărbatul este surprins în atelierul său, sub luminile

Blaga, Lucian, Teatru vol 1, Editura