Genul

Dramatic
Proiect realizat de eleva Ivanov Daniela
Genul Dramatic-definitie

• Genul dramatic cuprinde totalitatea operelor scrise pentru a fi reprezentate

pe scena unui teatru. De aceea, operele dramatice presupun o limitare în
timp și spațiu a acțiunii reprezentate. În operele dramatice apare un conflict
dramatic, care este axa în jurul căreia se dezvoltă acțiunea, bazată pe
împrejurări, pasiuni și caractere care se ciocnesc. Personajele textului
dramatic comunică prin intermediul dialogului și al monologului, autorul
intervenind doar în indicațiile scenice (didascalii). Indicațiile scenice apar
între paranteze sau în subsolul paginilor și se referă la acțiunea personajelor,
la gesturi, la decor, la mimica etc. Personajele iau cu totul locul autorului, a
cărui intervenție indirectă se manifestă prin indicațiile de regie, care se
numesc indicatii scenice-didascalii.
Cracteristici

• Operele aparținând genului dramatic au trăsături specifice:

• acțiunea este declanșată de conflictul dramatic ce constă în confruntarea a
două personaje, idei, situații;
• prezintă o structură specifică: replici, scene, acte (sau tablouri);
• replicile sunt precedate de numele personajului care le rostește;
• singura intervenție a autorului se face prin didascalii (indicații scenice);
• modul de expunere predominant este dialogul sau monologul.
Specii ale Genului Dramatic

• Tragedia
• Comedia
• Drama
• Tragedia: - conflict puternic și deznodământ grav; - personaje excepționale, exponente ale unei cauze mărețe în
lupta cu puternice forțe adverse. De regulă, acest conflict se sfârșește odată cu moartea eroului. Nu se știe cu
exactitate care sunt originile tragediei, dar în mod sigur, ea s-a dezvoltat în Grecia antică.
• Comedia: - maniera comică (satirică)în prezentarea personajelor, întâmplărilor, moravurilor; - conflict relevant; -
deznodământ vesel. Comedia este o specie a genului dramatic care prezintă tipuri umane, situații și moravuri
într-o viziune jovial-satirică sau critic-ironică, construindu-și structurile textuale și limbajele scenice pe categoria
estetică a comicului. Comicul poate fi: de situație, de limbaj, de nume, de moravuri și de caracter.
• Drama: - conflict puternic; - împletirea elementelor grave cu cele comice; - receptarea vieții în toată
complexitatea și diversitatea ei. Drama se distinge prin întâmplările și situațiile tragice care o caracterizează,
caracterul personajelor fiind analizat în profunzime.
 • Textul dramatic este scris cu scopul de a fi
Textul Dramatic jucat pe scena .Fiind destinat sa devina
spectacol,textul dramatic impune anumite
limite in ceea ce priveste amploarea in timp
si spatiu a actiunii reprezentate.
• Textul dramatic este impartit in acte si
scene.
• Actul este subdiviziunea formala a unei
pise de teatru si cuprinde mai multe scene.
• Scena sau tabloul este subdiviziunea unui
act,in general delimitata conventional de
intrarea sau iesirea unui personaj din scena
sau prin modificarea locului si atipului
actiunii.Uneori delimitarea scenelor
vizeaza unitatea actiunii,chiar daca numarul
petsonajelor de pe scena nu se schimba .
Textul dramatic are doua coponente:textul dialogat si indicatiile autorului.
Textul dialogat este alcatuit din repricile personajelor.
Replica este fiecare interventie a unui personaj
Autorul textului dramatic(dramartugul) imagineaza actiunea,construieste schimbul de replici dintre personaje si
ofera indicatiile scenice despre modulul in care textul poate fi reprezentat.
Indicatiile autorului su indicatiile cenice reprezinta vocea dramaturgului,nefiind rostite de actori.Ele se pot regasi
atat inaintea textului dioalogat, cat si in interiorul acestuia,situate cand sunt plasate ,de regula,intre paranteze
rotunde.De cele mai multe ori,se prefera marcarea indicatiilor autorului prin scriiera cu italice.Cunoscute si sub
denumirea de didascalii,indicatiile autorului se impart in doua categorii:externe si interne.
• Din categoria indicatiilor externe,fac parte titlul,lista personajelor,datele despre spatiul si
timpul actiunii,inclusiv informatiile despre décor.Indicatiile interne anunta decupajul in ac
te si scene,referindu-se si la intrarile si iesirile din scena ale personajelor,la deplasarea lor
pe scena,la intonatie si mimica,la gesturile si actiunile acestora sau la momentele de
tacere.Numele personajului,aflat in fata replicii si scris cu majuscule,este tot o indicatie
interna.
• Termenul didadsaclii provine din limba greaca,in care era folosit pentru a numi
caietele cu indicatii date actorilor inaintea reprezentatiei.
• Textul dramatic, cunoscut si sub denumirea de piesa de teatru,este scris cu scopul
de afi transpus pe scena,deci reprezentat.
•Intr-o reprezentatie teatreala,sunt implicate mai multe persoane:
•regizorul-propune o interpretare a piesei pe care o monteaza,scrie scenariul
regizoral,selecteaza actorii si ii indruma la repetitii,avizeaza schitele pentru
decorurisi costume,efectele sonore,luminile etc.
•actorii-interpreteaza personajele pe scena
• Scenograful-deseneaza,sub indrumarea regizorului,decorulsi cosstumele,acesteaurmand
a fi realizate in atelierele teatrului
• Coregraful-colaboreaza cu regizorul si indruma actorii in vederea realizarii dansurilor sau
a miscarilor ritmice,atunci cand este cazul
• Costumierul-realizeaza costumul,respectand modelul propus de scenograf
• Machierul-specialist in arta machiajului
• Recuzitorul-responsabilul cu recuzita,procura si pastreaza recuzita necesara pentru
reprezentatii:mobila,obiecte etc.
• Tehnicianul de lumini-se ocupa de luminile din timpul reprezentatiei
• Tehnicianul de sunet-raspunde de efecte sonore necesare reprezentatiei
 Personajul Dramatic
• Personajul dramatic se asemana cu personajul dintr-un text narativ,fiind rodul imaginatiei
autorului,dar are o dubla natura:fiintei fictionale I se alatura o fiinta reala,care este
actorul.
• Personajele din textul dramatic comunica prin intermediul dialogului si al monologului.
• Personaju dramatic este construit in od direct,prin notatiile autorului(lista
personajelor si indicatiile scenice)sau prin deducerea trasaturilor sale din
comportament,din gesturi.din limbaj,din relatiile cu celelalte personaje.
Dialogul Dramatic
Dialogul este modalitatea predomionanta de comunicare in textul dramatic si se constituie
din schimbul de replici intre doua sau mai multe personaje
Dialogul dramatic permite conturarea evenimentelor,a timpului si a spatiului desfasurarii
lor,fiind si un mijloc de caracterizare a personajelor.
• Intr-un text dramatic,conteaza atat informatiile transmise prin dialog,cat si
definirea relatiilor dintre personaje.
• Dialogul in teatru este supus unei conventii.
• Replicile schimbate de personajele intrupate de actori sunt auzite de
spectatori.Acestia asculta un dialog care,in aparenta,nu le este adresat.
• Dialogul in textul dramatic se situeaza pe doua planuri,fiind pe de o parte
comunicare intre personaje si,pe de alta parte,comunicare cu
publicul(spectatorii).
Monologul Dramatic
• Monologul dramatic este o varietate a dialogului si consta dintr-o interventie ampla a
unui personaj in prezenta sau in absenta altui personaj,care nu urmeaza de dreptul sau la
replica.