Mo d u lu l 7 A lt ern a ti ve e d u ca țio n a le

MODULUL 7: ALTERNATIVA
EDUCAȚIONALĂ PLANUL JENA
Timpul mediu necesar pentru studiu: 120 minute.

Obiective educaţionale
În urma studierii acestui Modul, vei fi capabil:
- să enunți filosofia care stă la baza sistemului de învățământ alternativ
Planul Jena
- să defineşti conceptele: Planul Jena, grup de bază, grup de lucru, raport
de evaluare obiectiv, raport de evaluare subiectiv, corespunzătoare
sistemului de învățământ inițiat de Perer Peterson
- să descrii importanța comunității, muncii, serbării școlare, constituirii
grupelor de bază și nivel în derularea activităților didactice în alternativa
Planul Jena
- să explici modul în care se realizează evaluarea în sitemul de învățământ
alternativ Planul Jena.

Cuvinte cheie:
Planul Jena, grup de bază, grup de lucru, raport de evaluare obiectiv,
raport de evaluare subiectiv

Cuprinsul Modulului:
Modulul 4: ALTERNATIVA EDUCAȚIONALĂ PLANUL JENA .................... 131
Obiective educaţionale ...........................................................................131
Cuvinte cheie ..........................................................................................131
Cuprinsul Modulului ...............................................................................131

7.1. Peter Peterson: Activitatea și date biografice semnificative ......................... 132

7.2. Fundamentele teoretice ale alternativei pedagogice Planul Jena ................... 134
Mo d u lu l 7 A lt ern a ti ve e d u ca țio n a le

7.3. Repere practice privind organizarea procesului de învățământ în alternativa

educațională Planul Jena ....................................................................................... 137
Subiecte pentru autoevaluare: ............................................................................... 140
Întrebări de autoevaluare ........................................................................142
Bibliografie ........................................................................................................... 144

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 7

Cel care a întemeiat Planul Jena este Peter Petersen (1854-1952), figură
proeminentă a „educației noi”. Alternativa educațională Planul Jena a
cunoscut o dezvoltare remarcabilă după 1989, după căderea Zidului
Berlinului. Învățământul organizat după Planul Jena, există și în România
la nivel de ciclu preșcolar.

7.1 PETER PATERSON: ACTIVITATEA ȘI DATE

BIOGRAFICE SEMNIFICATIVE

Peter Petersen (1854-1952) a studiat la Universitatea din Leiptzig, apoi la

Copenhaga, Jena și a fost preocupat de filosofie, religie, istoria culturii. A
lucrat ca profesor în învățământul secundar aproximativ 11 ani, timp în care
a predat filosofie, istorie, limba engleză, ebraică, religie. Și-a obținut
doctoratul în filosofie cu lucrarea Problematica dezvoltării filosofiei lui
Wundt – o contribuție la metoda istoriei culturii.

Lucrează un timp în cadrul Institutului de educație la țară, iar ceea ce vede

aici îl va inspira, ca în 1924, să transforme Școala experimentală de la Jena
într-o școală orientată pe muncă și spre viață. Experimentul a început cu 21
Mo d u lu l 7 A lt ern a ti ve e d u ca țio n a le

de copii iar n an mai târziu s-a organizat o structură şcolară completă cu 8 ani
de studiu, copiii fiind împărţiţi în trei grupuri (Cuciureanu, 2006).
A obținut licența în pedagogie la Universitatea din Hamburg cu teza Istoria
pedagogiei și filosofiei aristotelice în Germania protestantă.

În 1923 a fost chemat la Universitatea din Jena pentru a prelua conducerea

Institutului Pedagogic, precum și școala experimentală aparținătoare acestui
institut.

Cu ocazia Congresului „Educației Noi” de la Locarno, din 1927, Peter

Petersen și-a expus experimentul său școlar. Este momentul în care s-a impus
pe plan internațional conceptul de Planul Jena. La scurt timp după acest
congres a publicat lucrarea Planul Jena al unei școli complementare,
generale și libere după principiile noii educații”, lucrare cunoscută și sub
numele de Planul Jena cel mic și tradusă în limba română în perioada dintre
cele două războaie mondiale.

P. Petersen a efectuat călătorii de studiu în Europa, America de Nord,

America de Sud, unde și-a popularizat ideile sale pedagogice.

În 1929 a fost invitat în Chile în calitate de consilier al ministrului educației

pentru a sprijini reforma învățământului primar si secundar. A fost o perioadă
profesor al Universității Santiago de Chile.

În 1945 a fost numit profesor și la Hale, în Germania, unde s-a ocupat de

pregătirea profesorilor.

După 1950, influența sovietica s-a facut tot mai simțită. Școala Jena a fost
desființată, fiind considerată periculoasă din punct de vedere ideologic. P.
Petersen a fost concediat pentru că s-a opus participării tinerilor sub 14 ani la
întâlnirile politice.

În 1951 Institutul Pedagogic de la Jena a fost desființat.

Mo d u lu l 7 A lt ern a ti ve e d u ca țio n a le

7.2. FUNDAMENTELE TEORETICE ALE

PEDAGOGIEI PLANUL JENA

Peter Patreson a căutat să își sprijine programul educațional numit

Planul Jena pe convingerea că orice sistem pedagogic trebuie să aibe la bază
o teorie despre om. Peterson (1932 apud Albulescu, 2014) postula că omul își
dezvoltă personalitatea prin raportare la trei sisteme de referință: relația cu
semenii, relația cu mediul natural înconjurător, relația cu comunitatea
spirituală și culturală. Comunitatea spirituală de care vorbește Paterson
trebuie înțeleasă inclusiv în sens religios, multor întrebări referitoare la
sensul existenței omului el le-a dat răspuns conform convingerilor sale
religioase creștine (Albulescu, 2014).
Conceptul de Planul Jena are trei dimensiuni
(https://docslide.com.br/documents/p-petersen.html):
a) latura teoretică, concepţia pedagogică;

b) cercetarea empirică - pornind de la realitatea procesului de învăţământ îşi

propune să verifice ipotezele teoretice şi să fundamenteze statutul de ştiinţă
al pedagogiei, prin realizarea scopului ultim al acesteia, şi anume, aplicarea
rezultatelor teoriei în practică;

c) latura practică, realizarea concretă a şcolii experimentale de pe lângă

Universitatea din Jena şi a altor şcoli bazate pe aceleaşi principii.

În ce privește latura teoretică, Peterson face distincția între educație

și formare. Astfel, spre deosebire de educaţie, care influenţează sentimentele
şi viaţa spirituală, formarea se adresează, în primul rând, intelectului şi
voinţei. Dacă în cazul educaţiei era suficient să vezi, să simţi, să acţionezi, în
cazul formării situaţia este diferită în funcţie de: capacităţile individuale
înnăscute, perseverenţa cu care se efectuează în mod sistematic şi planificat
cultivarea acestor capacităţi, metoda adoptată. Pornind de la aceste diferenţe,
P. Petersen consideră că în procesul de învăţare trebuie să se pornească de la
educaţia naturală, de la însuşirea liberă a culturii, de la imitarea unor situaţii
din viaţa reală; trebuie să se îmbine învăţarea naturală cu cea a lecţiilor.
Cadrul firesc în care se poate desfăşura acest proces este comunitatea şcolară,
Mo d u lu l 7 A lt ern a ti ve e d u ca țio n a le

în care cei implicaţi în procesul de învăţământ se pot autodefini în raport cu

colectivitatea. Învăţământul propriu-zis nu va ocupa în colectivitate decât un
rol secundar, iar scopul ultim al acestui proces nu este acela de a forma, ci
acela de a umaniza, de a duca prin intermediul comunităţii şcolare. Astefel,
din punctul lui de vedere educația are două forme (Peterson1932 apud
Albulescu, 2014):

a) Educația naturală, care emerge din experiențele de viață spontane,

nepregătite, pe care persoana le trăiește de-a lungul întregii vieți. Prin
aceste experiențe persoana poate să se perceapă pe sine și să perceapă ce
este în jurul său, conștientizează noi sentimente de care este capabil,
discerne valori și acționează în spiritul lor;
b) Educația conștientă, care se realizează conform unui plan pedagogic,
presupunând pregătirea, provocarea și organizarea unor experiențe de
viață.
Cercetarea empirică s-a născut pe de o parte din necesitatea de a
sprijini practic pedagogia ca ştiinţă, iar pe de altă parte a rezultat din nevoia
simţită de profesorii şcolii experimentale de la Jena de a grupa şi sistematiza
experienţele rezultate direct din procesul de învăţare. S-a ajuns la întocmirea
unor protocoluri care cuprind observaţii sistematizate şi care pot fi utilizate
practic de cadrele didactice. Protocolurile au devenit cu timpul un instrument
prin care profesorii îşi pot împărtăşi reciproc experienţa şcolară şi prin care
se poate realiza perfecţionarea metodelor de predare.

Latura practică s-a contrat în şcoala experimentală, şcoală ce a

existat şi înainte de venirea lui P. Petersen la conducerea ei. În cadrul acestei
şcoli, nu se impun idealurile adulţilor, ci copiii îşi aleg singuri aceste idealuri;
ei se pot mişca liber, alegându-şi grupul din care să facă parte în funcţie de
interesele proprii. Libertatea nu este restrânsă de profesor, ci de colectivitate.
Prin intermediul grupului se ajunge la o viaţă socială intensă, ce contribuie la
formarea personalităţii copilului şi la umanizarea lui. Şcoala organizată după
Planul Jena este o şcoală a comunităţii. Considerat ineficient şi forţat (pentru
că nu respectă ritmul individual de dezvoltare al copiilor, sistemul claselor
organizate pe ani de studiu este desfiinţat. Comunitatea este cea în cadrul
Mo d u lu l 7 A lt ern a ti ve e d u ca țio n a le

căreia elevii se pot manifesta ca fiinţe sociale. În interiorul acestei comunităţi

de viaţă şi muncă, ei învaţă să se manifeste activ şi-şi dezvoltă conştiinţa
socială. În diferite grupuri, elevii vor fi pe rând conducători şi copii îndrumaţi,
în funcţie de aptitudinile proprii. Cei mai dotaţi îi vor sprijini pe cei mai puţin
dotaţi, cei mai în vârstă pe cei mai tineri şi astfel, se va crea un profil moral
armonios. Ei se pot pronunţa asupra problemelor de interes comun, pot lua
decizii, dar vor trebui să se supună şi deciziilor grupului. Şcoala este o şcoală
a muncii, cu un învăţământ integrat. Elevii lucrează individual sau în grupuri
mici, se orientează în funcţie de ritmul personal de lucru, dar, în acelaşi timp,
se armonizează cu grupul. O uniformizare a elevilor este lipsită de sens,
pentru că ei au aptitudini şi interese diferite. P. Petersen a încercat să îmbine
în şcoala experimentală de la Jena activitatea interdisciplinară individuală cu
cea organizată şi îndrumată de profesor. Spaţiul joacă un rol important, în

sensul că sala de clasă devine o încăpere şcolară special amenajată pentru a

Dacă ai înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci te

rog să răspunzi la următoarea întrebare:
Care sunt sistemele de referință în funcție de care se
formeză personalitatea, după Paterson?
........................................................................................
...
........................................................................................
...
........................................................................................
...
........................................................................................
...

Dacă consideri că ai răspuns corect, verifică-te mai jos.

Dacă nu, atunci te rog să revii asupra paragrafelor
parcurse până acum, pentru a le aprofunda.

Răspunsul corect la întrebarea anterioară este:

Peterson postula că omul își dezvoltă personalitatea
prin raportare la trei sisteme de referință: relația cu
semenii, relația cu mediul natural înconjurător,
relația cu comunitatea spirituală și culturală.
Mo d u lu l 7 A lt ern a ti ve e d u ca țio n a le

Dacă ai răspuns corect, te felicit!

Dacă nu, atunci trebuie să revii asupra paragrafelor
parcurse până acum, pentru a le aprofunda.

corespunde scopurilor educaţiei şi caracteristicilor elevilor. Ca atare, băncile

sunt înlocuite cu mese şi scaune, uşoare şi mobile, ce pot fi aşezate în orice
configuraţie. Toţi pereţii sunt acoperiţi cu table.

7.3. REPERE PRACTICE PRIVIND ORGANIZAREA

PROCESULUI DE ÎNVĂȚĂMÂNT ÎN ALTERNATIVA
EDUCAȚIONALĂ PLANUL JENA

În alternativa Planul Jena, conținuturile sunt tratate interdisciplinar și se pornește,

pe cât posibil, de la situații autentice de învățare. Orientarea în mediul
înconjurător ocupă un loc central având la bază experiența nemijlocită, cercetarea
și descoperirea personală.
Proiectarea didactică se realizează în mod specific alternativei educaționale
Planul Jena pe o săptămână, pe proiecte tematice sau teme individuale respectând
atât principiile didactice cât și principiile generale ale planului Jena. Tematica
abordată se regăsește în “Cheie către lume”, curriculum organizat pe domenii
experiențiale. Acesta este elaborate de experți de la Institutul Național de
Dezvoltare a Curricumului din Olanda și cuprinde ca tematici: viața mea, ciclul
anului, conviețuire, mediul înconjurător și proximitate, comunicare, producție și
consum, tehnică.
În alcătuirea programului de activități pe o zi, în alternativa educațională
Planul Jena se au în vedere:
 introducerea cercului de scris ca moment fix al zilei în care se
dezvoltă o anumită temă (din viaţa cotidiană)
 cursul de iniţiere în care se urmăreste formarea de deprinderi –
predare
 perioada compactă (lucru pe fișe)
 introducerea cercului închis în care se propune tema săptămânală
Mo d u lu l 7 A lt ern a ti ve e d u ca țio n a le

Școala organizată după Planul Jena este deschisă elevilor cu vârste

între 6 și 16 ani. Anii de studiu sunt planificați după conținut, nu după vârstă.
Gradul de maturitate al elevului îl poate promova dintr-un grup de bază în
altul. Astel, în școală, nerenunţând total la împărţirea tradiţională a copiilor,
se introduc mai multe tipuri de grupuri:
a) Grupuri de bază
Pot fi identificate patru grupuri de bază: inferior (6-9 ani), mijlociu (9-12
ani), superior (12-14 ani), de tineret (14-16 ani). În funcție de ritmul
individual, elevii stau mai mult sau mai putin într-un asemenea grup. În
fiecare an, cam o treime din elevi părăsesc grupul sau intră în grup.
b) Grupuri de lucru:
- grupuri de nivel, alcătuite în interiorul grupurilor de bază, cunoscându-
se trei nivele (nivel I -inferior, nivel II -mediu, nivel III –grup superior), în
funcție de capacitatea de asimilare și înțelegere în învățare a elevilor.
- grupuri de lucru propriu-zis – se lucrează la diferite proiecte.
c) Grupuri de masă – se formează spontan în jurul unei mese, în funcție
de afinitățile și interesele elevilor. Sunt grupuri mici (3-6 persoane) și
foarte dinamice.
Organizarea pe grupuri impune și altă organizare a cursurilor. Nu mai
există un orar zilnic, ci un orar săptămanal. Tipurile de cursuri care se
combină în procesul de învățământ sunt de mai multe tipuri:
a) cursuri de inițiere – inițierea elevilor mai mici în deprinderile de bază
și a celor mai mari în unele domenii noi;
b) cursuri opționale;
c) cursuri de nivel – materia de învățământ este împărțită pe mai multe
nivele supraordonate. În organizarea lor se ia în considerare
dezvoltarea intelectuală a elevilor;
d) cursuri de fixare – cadrul didactic lucrează individual cu elevii.
Durata optimă a unei unități de predare – învățare este de 75 minute, în
funcție de tipul activității.
Metodele de învățământ cele mai utilizate sunt:
Mo d u lu l 7 A lt ern a ti ve e d u ca țio n a le

a) conversația (dialogul) – săptămâna începe și se sfârșește cu diferite

tipuri de dialog: dialogul în cerc, conversația formativă.
b) jocul – este utilizat, în special, în primii trei ani, dar și mai târziu, ca
formă de recapitulare.
Formele de organizare a procesului de învățământ sunt:
 munca –folosită în toate tipurile de cursuri și este, adesea, combinată
cu dialogul și jocul.
 serbarea – ocupă un loc și un rol important în viața școlară deoarece
are un caracter social foarte pronunțat.
Evaluarea
Nu se folosește sistemul notării. Are loc o evaluare continuă pe bază de
observație. Toate observațiile se trec într-un caiet, pe fiecare an.
La sfârșitul fiecarei etape se elaborează două rapoarte:
a) un raport subiectiv – discutat cu elevii, cu accent pe aspectele pozitive,
pe progresele înregistrate, pe încurajare;
b) b) un raport obiectiv - discutat numai cu părinții și care cuprinde
aspecte legate de nivelul dezvoltării elevului.
Repentenția nu există.

Dacă ai înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci te

rog să răspunzi la următoarea întrebare:
Care sunt tipurile de grup ce se pot regăsi în școala
organizată după Planul Jena?
........................................................................................
...
........................................................................................
...
........................................................................................
...
........................................................................................
...
........................................................................................
...
........................................................................................
...
........................................................................................
...
Mo d u lu l 7 A lt ern a ti ve e d u ca țio n a le

Dacă consideri că ai răspuns corect, verifică-te mai jos.

Dacă nu, atunci te rog să revii asupra paragrafelor
parcurse până acum, pentru a le aprofunda.

Răspunsul corect la întrebarea anterioară este:

În școala unde se implementează Planul Jena, nu se
renunţă total la împărţirea tradiţională a copiilor,
specificul constă însă în introducerea mai multe tipuri
de grupuri: grupuri de bază (inferior, 6-9 ani; mijlociu,
9-12 ani; superior, 12-14 ani; de tineret, 14-16 ani);
grupuri de lucru (grupuri de nivel și grupuri de lucru
propriu-zis); grupuri de masă.

Dacă ai răspuns corect, te felicit!

Dacă nu, atunci trebuie să revii asupra paragrafelor
parcurse până acum, pentru a le aprofunda.
Mo d u lu l 7 A lt ern a ti ve e d u ca țio n a le

Subiecte pentru autoevaluare:

Întrebări de autoevaluare
1. Ce metode de predare - învățare sunt folosite școala organizată
după planul Jena?
Scrie răspunsul tău aici:
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
Răspunsul corect la întrebarea de mai sus este:
În învățământul alternativ Planul Jena, cel mai frecvent sunt folosite
următoarele două metode:
a) conversația (dialogul) – săptămâna începe și se sfârșește cu diferite
tipuri de dialog: dialogul în cerc, conversația formativă.
b) jocul – este utilizat, în special, în primii trei ani, dar și mai târziu, ca
formă de recapitulare.

2. În ce constă specificul activității de evaluare în școala organizată

după planul Jena?
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
Mo d u lu l 7 A lt ern a ti ve e d u ca țio n a le

.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
Răspunsul corect la întrebarea de mai sus este:
Evaluarea în sistemul de învățământ alternativ Planul Jena are următoarele
particularități:
- nu se folosește sistemul notării
- are loc o evaluare continuă pe bază de observație
- toate observațiile se trec într-un caiet, pe fiecare an.
La sfârșitul fiecarei etape se elaborează două rapoarte: un subiectiv –
discutat cu elevii, cu accent pe aspectele pozitive, pe progresele
înregistrate, pe încurajare și un raport obiectiv - discutat numai cu părinții
și care cuprinde aspecte legate de nivelul dezvoltării elevului.

3. Cum se constituie grupurile de lucru?

.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
Răspunsul corect la întrebarea de mai sus este:
În costituirea grupurilor de lucru se au în vedere:
 grupurile de nivel, care se constituie în cadrul grupelor de bază, în
funcție de nivelul de înțelegere în învățare
 grupurile de lucru propriu-zis, în care se lucrează la diferite proiecte.
Dacă aţi terminat de răspuns la întrebările de mai sus, verificaţi-vă
răspunsurile date confruntându-le cu materialul teoretic prezentat în acest
Modul.

Nu aţi răspuns corect la toate întrebările? Nu fiţi dezamăgiţi,

căci vă recomandăm să reparcurgeţi materialul teoretic şi cu
siguranţă veţi putea răspunde acestor întrebări. E simplu! Puteţi de
asemenea, să vă notaţi eventualele nelămuriri, pentru a le clarifica
în cadrul întâlnirilor faţă în faţă.
Aţi răspuns corect la toate întrebările? FELICITĂRI!!!
Continuaţi parcurgerea acestui Modul pentru a vă pregăti
corespunzător în vederea atingerii obiectivelor stabilite pentru
acest Modul.
Mo d u lu l 7 A lt ern a ti ve e d u ca țio n a le

Subiecte pentru evaluare şi control

Întrebări de evaluare
1. Ce aduce nou alternativa Planul Jena, prin comparație cu învățământul
tradițional în ce privesc formele de organizare ale activităților și
alcătuirea claselor?
2. Care este convingerea lui Peter Peterson cu privire la muncă, în
școală?
3. Prezentați avantajele sistemului de organizare pe grupuri de bază și
grupuri de nivel.

Referate

Referatul numarul 1. Specificul Pedagogiei Freinet.

Referatul numarul 2. Analiza comparativă a sistemului de

învățământ tradițional vs. Freinet.

Termen pentru postare: sfârşitul săptămânii 7.

Aplicaţii
Ai de realizat şi de postat ca şi document MS Office Word, pe pagina
web a disciplinei, la butonul creat în acest scop în secţiunea specifică
aferentă Săptămânii 5, rezolvarea/soluţia la una din următoarele
teme:
Mo d u lu l 7 A lt ern a ti ve e d u ca țio n a le

1. Reflectați, discutați în perechi/grupe și redactați un material pe

aproximativ două pagini, în care să argumentați existența unei
școli a comunității
2. Elaborați o schemă grafică în care să cuprindeți aspectele legate
de viziunea lui Peter Peterson cu privire la educație

Termen pentru postare: sfârşitul săptămânii 7.

Rezumatul acestui Modul

Inițiatorul conceptului pedagogic Panul Jena a fost pedagogul german Peter

Petersen, care în 1924 l-a aplicat la școala experimentală a Universității din
Jena (Germania).
Proiectarea didactică se realizează în mod specific alternativei educaționale
Planul Jena pe o săptămână, pe proiecte tematice sau teme individuale
respectând atât principiile didactice cât și principiile generale ale planului
Jena. În alternativa Planul Jena, conținuturile sunt tratate interdisciplinar și se
pornește, pe cât posibil, de la situații autentice de învățare. Orientarea în
mediul înconjurător ocupă un loc central având la bază experiența
nemijlocită, cercetarea și descoperirea personală. După Peterson, dezvoltarea
personalității copilului poate să se realizeze în relația cu semenii, relația cu
mediul natural înconjurător, relația cu comunitatea spirituală și culturală.
Anii de studiu sunt planificați după conținut, nu după vârstă. Astel, în școală,
nerenunţând total la împărţirea tradiţională a copiilor, se introduc mai multe
tipuri de grupuri: grupuri de bază (inferior, 6-9 ani; mijlociu, 9-12 ani;
superior, 12-14 ani; de tineret, 14-16 ani); grupuri de lucru (grupuri de nivel
și grupuri de lucru propriu-zis); grupuri de masă.
Organizarea pe grupuri impune și altă organizare a cursurilor. Nu mai
există un orar zilnic, ci un orar săptămanal. Tipurile de cursuri care se
combină în procesul de învățământ sunt de mai multe tipuri: cursuri de
inițiere, cursuri opționale, cursuri de nivel, cursuri de fixare.
Mo d u lu l 7 A lt ern a ti ve e d u ca țio n a le

Bibliografie obligatorie

Both, K. Vreugdenhil, K. (2006). Carta şcolii primare – principiile Planului

Jena, în: Revista de Pedagogie, 1-12;p.39-40
http://www.cnae.ro/documents/principii_planul_jena.pdf

Bibliografie suplimentară (facultativă)

Felea, G. (2014). Planul Jena la împlinirea a două decenii de existenţă în

cadrul învăţământului preuniversitar românesc, în Revista de Pedagogie,
62,(2); 41-55

Bibliografie
Albulescu, I. (2014). Pedagogii alternative. București: Editura ALL
Comănescu, I., (2003), Prelegeri de didactică şcolară, Editura Imprimeria
de Vest, Oradea
Cuciureanu, M. Planul Jena – O provocare peste decenii. În: Învăţământul
primar. Revistă dedicată cadrelor didactice. Nr. 1-3/2006. Editura
Miniped, Bucureşti, 2006.
Cuciureanu, M. Planul Jena – o provocare peste decenii. În: Pedagogii
alternative. Revista de Pedagogie Nr. 1-12/ 2006. (p.33-38).
Cazan, C.M., Petrescu, C. (2017). Alternative educaționale. București: Pro
Universitaria
Felea, G. (2003). Alternativele educaţionale din România. Cluj – Napoca:
Editura Triade.
Felea, G. (2014). Planul Jena la împlinirea a două decenii de existenţă în
cadrul învăţământului preuniversitar românesc, în Revista de Pedagogie,
62,(2); 41-55
Martinescu, L. (2014). Orientarea în mediul înconjurător în Planul Jena în
Revista de Pedagogie, 62,(2); 69-75
https://docslide.com.br/documents/p-petersen.html
Mo d u lu l 7 A lt ern a ti ve e d u ca țio n a le

BIBLIOGRAFIE

Albulescu, I. (2014). Pedagogii alternative. București: Editura ALL

Comănescu, I., (2003), Prelegeri de didactică şcolară, Editura
Imprimeria de Vest, Oradea
Bălan, O. (2011). Tehnici Freinet în şcoala
tradiţională. http://www.didactic.ro/revista-electronica/revista-
electronica-didactic-ro-issn-aa844-4679-iunie-2-aaaa/tehnici-freinet-
in-scoala-traditionala-prof-inv-primar-balan-ovidiu-gr-sc-petru-rares-
bacau
Bocoș, M.D. (2013). Instruirea interactivă. Repere axiologice și
metodologice. Iași: Editura Polirom
Bodoacă, D., Ani, O. & Ianco, R. (2013). Pedagogia Freinet,Tehnicile
Freinet. Disponibil pe Internet: http://pipp-
bn.blogspot.ro/2013/05/pedagogia-freinet_5453.html
Burke Walsh, K. (1998). Crearea claselor orientate după necesităţile
copiilor de 8,9,10 ani. Children Resources International, în colaborare
cu Institutul pentru o Societate Deschisă, Step by Step- un program
pentru copii şi familii
Burke Walsh, K. (1999). Predarea orientată după necesităţile copiilor.
Children Resources International, în colaborare cu Institutul pentru o
Societate Deschisă, Step by Step- un program pentru copii şi familii
Cabrancea, I.M. (2012). Alternativa educaţională „Step By Step” în
învăţământul primar, disponibil pe
http://www.concursurilecomper.ro/rip/2014/martie2014/66-
cabranceaiuliacristina-alternativa_educationala.pdf
http://www.ccdcluj.ro/vechi/Preuniversitaria/v2,nr1/Articole%20Preuniversi
taria%20online/3.Alternative%20educationale/Diugan%2BVasvari.pd
f
Mo d u lu l 7 A lt ern a ti ve e d u ca țio n a le

Cazan, C.M., Petrescu, C. (2017). Alternative educaționale. București: Pro

Universitaria
Comănescu, I., (2003), Prelegeri de didactică şcolară, Editura Imprimeria de
Vest, Oradea
Condrea, A. Pedagogia Waldorf – ciclul primar și gimnazial.
http://www.waldorf-
iasi.ro/userfiles/file/Articole/Pedagogia%20Waldorf%20ciclul%20pri
mar%20si%20gimnazial%20_%20Adrian%20Condrea.pdf
Cuciureanu, M. Planul Jena – O provocare peste decenii. În: Învăţământul
primar. Revistă dedicată cadrelor didactice. Nr. 1-3/2006. Editura
Miniped, Bucureşti, 2006.
Cuciureanu, M. Planul Jena – o provocare peste decenii. În: Pedagogii
alternative. Revista de Pedagogie Nr. 1-12/ 2006. (p.33-38)
Cucoș, C. (2006). Pedagogie. Ediția a II-a revizuită și adăugită, Iași: Editura
Polirom
Czegenyi, L. (2013). Ritmul, marele învăţător în educaţie. Revista Asociaţiei
Educatoarelor Waldorf din România, nr.1
Dana, A. (2014). Despre seminarul pentru formarea educatoarelor Waldorf -
Cluj Revista Asociaţiei Educatoarelor Waldorf din România, nr.4
Diugan, H., Vaşvari, D. (20012). Step by step – învăţământul tradiţional,
două sisteme complet diferite?, disponibil pe
Felea, G. (2003). Alternativele educaţionale din România. Cluj – Napoca:
Editura Triade.
Felea, G. (2014). Planul Jena la împlinirea a două decenii de existenţă în
cadrul învăţământului preuniversitar românesc, în Revista de
Pedagogie, 62,(2); 41-55
Martinescu, L. (2014). Orientarea în mediul înconjurător în Planul Jena în
Revista de Pedagogie, 62,(2); 69-75
Montessori, M. (1977). Descoperirea copilului. București: Editura Didactică
și Pedagogică
Montessori, M. (2006) (trad.). Mintea absorbantă. Drobeta Turnu Severin:
Editura A.P.A
Mo d u lu l 7 A lt ern a ti ve e d u ca țio n a le

https://copilariefericita.files.wordpress.com/2013/01/89797326-maria-
montessori-mintea-absorbanta.pdf
Pettini, A. (1992). Metode moderne de educație –Freinet și tehnicile sale.
București: CEDC.
Popescu, D. (2010). Alternativa educaţională Montessori. Analele
Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe ale
Educaţiei. 2;43-52
Rădulescu, M. (1992). Pedagogia Freinet-un demers innovator. Iași: Editura
Polirom. Disponibil pe Internet:
http://l.facebook.com/l.php?u=http%3A%2F%2Fwww.didactic.ro%2F
revista-electronica%2Frevista-electronica-didactic-ro-issn-aa844-
4679-iunie-2-aaaa%2Ftehnici-freinet-in-scoala-traditionala-prof-inv-
primar-balan-ovidiu-gr-sc-petru-rares-
bacau&h=ATMKFiUtHxnrXFyTgZeCa_HEI6XWPdnj6AuQ8hCiyuK
p5n8RiZVOROqvfhlPhlU-vR9MSBfHQWVgX_j-
wvOeed70AHXUrC3sI4KtFokNl7UINNwaJec8eP7kW4HCxbPMe-
KS5oxc180UdBkPLiY&s=1
Stanciu, M.. (1992). Reforma conținutul învățământului. Iași: Editura
Polirom.
Steiner, R. (1993). Înnoirea artei pedagogico-didactice prin știință
spirituală. Centrul pentru Pedagogia Waldorf din România, București
Steiner, R. (2004).(trad.) Cum se dobândesc cunoștințele despre lumile
superioare? Cluj Napoca: Editura TRIADE
Steiner, R. (2006). Teze antroposofice. Bucureşti: Univers Enciclopedic
http://waldorftm.ro/specificul-pedagogiei-waldorf/.
***LEN nr. 1/2011
***Planul cadru pentru învățământul Waldorf
https://www.google.ro/search?q=programele+si+planurile+cadru+pent
ru+învățământul+waldorf&ie=utf-8&oe=utf-8&client=firefox-
b&gws_rd=cr&dcr=0&ei=2naywbcekixfu-k5lrae
***Metodologia privind organizarea şi funcţionarea alternativei
educaţionale Step by Step în unităţile de educaţie timpurie - învăţământ
Mo d u lu l 7 A lt ern a ti ve e d u ca țio n a le

antepreşcolar şi preşcolar şi în unităţile de învăţământ primar şi

gimnazial
***https://docslide.com.br/documents/p-petersen.html