Arhanghelul, Nr. 45,2023
Arhanghelul, Nr. 45,2023
Arhanghelul, Nr. 45,2023
1
Şi ţin de el cu tărie,
Vor mai înflori zile ca Să nu zboare
acestea… Spre alte hotare,
La capătul
Cel mai din urmă.
Nina Ceranu
Câinii latră mai jos în sat,
Semn că pacea s-a aşezat
O arşiţă cumplită a strâns în
Şi-n frunzele pomilor adiate din cer.
chingi satul,
Stingher,
Valea,
S-a aninat luceafărul
Muntele…
De astrul nopţii.
E atâta linişte încât parcă-i auzi încercarea,
Din dreapta mea,
Înspre seară,
Şopotul pârâului
De a ne ocroti
Taie noaptea-n două,
De tăria vipiei de peste zi,
Alunecând spre dimineaţa,
Spartă de trudnicii cocoşi,
Ce va veni cuminte,
Care marchează
Adăpată cu pocale de rouă.
Cine ştie ce ore din zi.
Va cădea
Scăpătat pe-o buză de deal,
Câte-o stea…
Soarele se duce-n ale lui,
Greierii o vor rătăci de la unul la altul.
Hai-hui
Să-i lase loc lunii,
Foalele vântului se-nfoaie-n tăciuni,
Care de vreo trei nopţi
Primenindu-i de spuza albicioasă
Se tot chinuie să-şi ia forma rotundă
Care-i macină ca o pecingine.
Şi să se limpezească-n fântâna afundă.
Şi se face iar noapte…
E mai împlinită,
Cutreierată de şoapte…
Poate unde-a auzit că va fi ploaie de stele
Şi vrea ca-n jocul de iele,
Satul şi-a tras obloanele.
Să se prindă şi ea.
Singurătăţile-s
Deocamdată-i amurg.
Ele-înde-ele…
Greierii,
În împărăţia nopţii,
Concertează.
Povestaşul
Şi-a trimis răvaşul
Ne-a intrat unul şi-n casă,
Fără adresă
Derutat, confuz.
Şi nici recipisa n-o mai găseşte.
La facerea zilei ea însăşi lucrează,
Ca-n fabulă, e slăbănog,
C-un fir de busuioc
Negru, nehrănit şi bineînţeles
C-o pală de vânt, şi-un vis de noapte…
Fără nelipsita-i chitară
C-un pahar din apa casei,
Pe care a pierdut-o în vară.
Tămâiată
Şi-n miros de pită nouă…
Stau şi priveghez focul,
Să-i aflu jocul
Dintr-un turn al Penelopei
Şi ce-l ţine viu.
Am privit soarele
Până ce ochii mi s-au umplut de lumină.
Mi-am alcătuit,
În bruma asta de viaţă,
(Va urma)
Fragil agăţată de-un capăt de aţă,
Un pic de veselie
2
Restituiri: prin venirea noului leat, ei scăpau parțial de corvoada
din unitate. Privirile lor nu ne încurajau, ci mai
degrabă ne ironizau... „Nu știți voi, băieți, ce vă
Din amintirile unui colonist din Gătaia
așteaptă!”. Cu adevărat, emoția și starea apăsătoare a
(XVII) unei incertitudini în noul mediu de viață, ne chinuiau
încă. Ele au rămas în sufletul nostru fragil și n-au
„Drum bun, băiatul meu iubit putut fi spălate prin îmbăierea de la intrare.
Și de ți-o fi mai rău vreodată, -Veți intra în această încăpere în ordine,
Dă-mi anii tăi și îți promit bagajele le așezați sub patul repartizat de către
Că fac și zece ani armată”. caporal, apoi rămâneți în picioare alături și ascultați
următoarea comandă, ne atenționă sergentul când ne-
Victor Macarevici am oprit în fața unei uși întredeschise.
Ne-am bucurat nespus de mult când ne-a
Potrivit mi se pare acest catren din care se permis să ne alegem patul și să ne așezăm
desprinde ideea, cu un ușor substrat ironic, că tatăl deocamdată unde vrem și lângă ce coleg dorim. La
recrutului nu mai poate merge în locul fiului la cină, am coborât grupați și în liniște. Doar ne mai
cătănie, întrucât nu-i permite vârsta. De aceea, îngheonteam, n-aveam curajul să vorbim. Serveam
părintele, cu drag, îi urează masa civilizat, iar, după un timp
„Drum bun!”, sugerându-i că va măsurat de gradați, ni se ordona să
trebui să treacă singur prin ne ridicăm și să așteptăm afară.
această etapă a vieții: Acum, eram lăsați liberi în curte.
maturizarea. Este ceea ce mi-a Încă nu aveam un cunoscut de
dat de înțeles și tatăl meu când, aproape, un prieten cu care să mă
la plecare, am luat valiza și mi-a vorbesc și să ne confesăm reciproc.
amintit că dumnealui a înfruntat Așa că, în carnețelul cu insemnări,
războiul și s-a întors cu bine. stând pe o bancă lăturalnică, mi-am
Odihnească-l Bunul D- notat primele impresii trăite în acest
zeu pe bătrânul nostru părinte, început de viață cazonă...„ Mă aflu
care ne-a învățat să fim tari și în orașul... în data de ... Aștern cu
răbdători în confruntările ce ne- mâna tremurândă (oare de ce?)
așteaptă. Ne-au iubit și ne-au gândurile și trăirile unui tânăr
protejat amândoi, și mama, și bănățean ajuns militar pe tărâm
tata, ne-au mustrat, ne-au mai ardelean....”. Mă eliberam în acest
mângâiat cu câte una părintește, fel de tensiunea inevitabilă, de
dar nu ne-au cocoloșit în fața emoțiile firești și încercam să mă
marilor provocări, pregătindu-ne autoîncurajez pentru încercările și
astfel pentru meandrele unui trai curat și demn. provocările pe care aveam să le parcurg. Recunosc că
Poate că și acesta-i motivul ce m-a ajutat să trec mai nostalgia care își făcuse cuib în inima mea mă însoțea
ușor peste spaima pe care o acumulasem de la încă și trebuia s-o răzbesc cumva. Încet, încet civilia
încorporare și până la sosirea în unitatea de la Cluj. rămânea în urmă. Regulamentul militar și asprimea
Îngăduiți-mi să continui evocarea despre anii ordinelor ne zdruncinau amintirile.
mei de militărie. După ce am rupt-o cu civilia, iar De-acum știam din ce grupă facem parte, din
hainele, care miroseau a sat, a copilărie și a ce pluton, din ce companie și din ce batalion.
adolescență în libertate, zăceau deja într-un sac ce Universul milităriei ne copleșea și, ciudat, chiar
urma să fie trimis acasă, am luat valiza de lemn, începea să ne placă unele momente. Instrucția de
singurul confident, și, trăgănd-o agale, am urcat la front, marșurile secondate de cântecele ostășești, ne
etajul întâi al clădirii. Încă eram debusolați, emoționau. Parcă aud și azi, cum, plutonul unu, o
executam ordinele date învăluiți într-o respirație a formație de referință, se întorcea în cazarmă.
necunoașterii și a unui aer al timidității, înghițeam Frânturile unui cântec cazon se apropiau tot mai mult
în sec poruncile și pășeam pe treptele scărilor spre de poarta unității. Undele sonore se rostogoleau
un liman imaginar. La capătul unui coridor lat și tremurând pe șoseaua asfaltată. Țâșnind din tinerele
obositor de lung, urma să fie dormitorul grupului lor piepturi, șuvoiul melodic întâlnea în drumul lui
de nou veniți. poarta metalică silind-o să vibreze în același ritm.
Cei din anul al doilea se uitau la noi, Soldatul de serviciu de la punctul de control se grăbea
bobocii, parcă ne plângeau de milă. Se bucurau că s-o deschidă. Marea de glasuri se revărsă în curtea
3
unității militare, ca un val oceanic ce legăna în vizite pastorale: de Bobotează, Sfintele Paști,
drumu-i toată suflarea. Cei din curte se opreau, cei Înălțarea Sfintei Cruci și Nașterea Domnului nostru
de la ferestre admirau și toți reconoșteau că aceasta Iisus Hristos.
era una din părțile frumoase ale cătăniei.
Așa am gândit și noi cei care îmbrăcarăm nu Activitatea cultural-educativă:
demult vestonul de soldat. Numai că nu-i toată ziua
soare. Mă gândesc la exercițiile de dezechipare de Educația religioasă a fost prezentă la fiecare
seara, când tu trebuia să te dezbraci în doi timpi și serviciu religios prin intermediul predicii (omilie,
trei mișcări. Adică, pe durata cât caporalul număra predică tematică și ocazională) dar și prin cateheză
rar până la cinci, răcanul zvărlea alături boneta, ilustrată cu ajutorul calculatorului.
dezlega rapid șireturile de la bocanci, scotea iute La bisericile din Birda și Sângeorge au fost
picioarele pe podea, forța cureaua să iasă mai iute distribuite ,,Ziarul Lumina” al Patriarhiei Române și
din cataramă, desfăcea repede nasturii de la cămașă revista ,,Învierea” a Arhiepiscopiei Timișoarei. Tot
și de la veston, le smulgea de pe trupul încălzit, și, pentru credincioșii din cele două comunități a fost
în același timp, își scutura întregul corp ca să-i dăruită publicația ,,Arhanghelul, revistă de cultură și
alunece pantalonii și, astfel, să câștige timp, ca, religie rurală” în 4 numere. Ultimul număr a adus
atunci când gradatul comanda: Drepți!, tu, credincioșilor și un calendar creștin-ortodox de
neinstruitu-le, să stai smirnă în izmene și maiou, buzunar.
adică dezechipat. Ei, dar pentru asta trebuia Au fost realizate momente culturale și educative
antrenament. Cine nu se încadra era abonat la prin prezentări și expoziții de carte, expoziție de
spălarea coridorului de alături. Unii își ispășeau costum popular, poezie, cântec religios și patriotic și
pedeapsa seara, alții, dimineața. Te îngrozeai doar film documentar la Ziua Culturii Române, Ziua Unirii
când îl vedeai. La zece metri lungime și trei lățime Principatelor, Ziua Universală a Iei și Ziua Națională
aveai ce șmotrui!! Așa că exersam și singuri astfel a României. La Sângeorge s-a desfășurat recitalul de
de mișcări. Poate și acestea făceau parte din colinde destinat copiilor ,,Vin colindătorii cum
inventarul de exerciții de pregătire fizică a veneau odată…” ajuns la cea de-a V-a ediție.
luptătorului de mâine. În perioada lunilor decembrie 2020-aprilie
2022 s-a desfășurat în parohie și în filie, Concursul
Prof. Iosif Marius Circa Național Catehetic. Proiectul propus de Parohia Birda
(Continuarea serialului a obținut, în urma jurizării, Premiul al II-lea la nivel
în numărul următor...) județean.
În 16 septembrie a avut loc la Birda
aniversarea revistei de cultură și religie rurală
(Urmare din p. 1) ,,Arhanghelul” cu prilejul împlinirii a zece ani de
apariție neîntreruptă (2012-2022). Momentul
Au fost săvârșite 18 Botezuri, 14 în parohie aniversar a debutat cu slujba Tedeumului de
și 5 în filie și 7 Cununii, din care 5 în parohie și 2 în mulțumire oficiat de un sobor de preoți și a fost urmat
filie. Tainele Mărturisirii și Împărtășirii au fost de lansarea cărții Arhanghelul. 10 ani în slujba
oficiate cu precădere în cele patru posturi din timpul comunității parohiale, 227 p.. Realizat de către
anului, dar și de câte ori credincioșii au simțit preotul Valentin Bugariu, volumul oferă cele mai
această nevoie. reprezentative articole care au apărut în cursul vremii
În cadrul ierurgiilor amintim cele legate de în publicația de la Birda, cronica parohială și
sfârșitul trupesc al omului. Au fost prohodiți 13 fotografii din cotidianul vieții bisericești din Birda și
credincioși, 10 în parohie și 3 în filie. A fost oficiată Sângeorge.
ierurgia sfințirii apei la Bobotează și Izvorul La nivel de parohie au fost organizate
Tămăduirii. Cu prilejul Praznicului Înălțării activități religios-culturale concretizate în oficierea
Domnului au fost pomeniți eroii locali la Sfintei Liturghii în sobor, împărtășirea copiilor,
Monumentele din Birda și Sângeorge. acțiuni filantropice, cateheze susținute atât în parohie,
Slujbă de Tedeum au fost oficiată cu prilejul cât și în filie.
începerii anului școlar (15 septembrie), de
mulțumire la începutul anului bisericesc și civil, și (Continuare în p. 11)
Tedeumul la sărbători bisericești cu prilejul Zilelor
dedicate unirii românilor.
Pastorația individuală a fost realizată prin
intermediul Tainei Spovedanii, dar și prin cele patru
4
Documentar:
Unirea bărbatului cu femeia prin Taina ce monahul este încă din momentul alegerii căii
Cununiei este lucrare divină. Când în rugăciunile ei monahismului.
Biserica se roagă pentru tineri ca Dumnezeu să-i Privind prin prisma celor de mai sus, divorţul
unească cu „sfânta unire cea de la El” exprimă este un abandon, este abandonare a căii ce duce spre
faptul că Dumnezeu este Cel ce lucrează: „Întinde desăvârşire. Dar ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur
mâna Ta din sfânt lăcaşul Tău şi uneşte pe robul cu referire la toate acestea? Iată ce spune: „Ceea ce a
Tău (N), cu roaba Ta (N), pentru că de către Tine se unit Dumnezeu, omul să nu despartă. Dacă tu, le zice
însoţeşte bărbatul cu femeia…”. Pentru că unirea Hristos, îmi spui de Moise, Eu îţi spun de stăpânul lui
este de la Dumnezeu, omul nu are voie să o Moise. În afară de aceasta, Mă sprijin şi pe timpul
despartă, să o desfacă, fapt precizat şi în Sfinta când s-a legiuit căsătoria. Dumnezeu dintru început i-
Evanghelie (Matei 19, 6) şi preluat apoi sub formă a făcut pe ei bărbat şi femeie (Facerea 1, 27), şi legea
de rugăciune în Taina Cununiei. Cei ce şi-au unit aceasta, chiar dacă pare dată acum de Mine, este mai
viaţa prin Taina Cununiei au făcut aceasta ca să dea veche decât legea lui Moise şi-i foarte chibzuită, că n-
naştere de prunci, ca să se ajute reciproc şi, o aduce numai pe femeie alături de bărbat, ci-i
împreună să dobândească împărăţia lui Dumnezeu. porunceşte să lase pe tatăl şi pe mama ei; şi nici nu
Ţinta este aceeaşi realizată, însă, pe căi diferite. legiueşte ca bărbatul să vină la femeia sa, ci să se
Unii dobândesc împărăţia lui Dumnezeu urmând lipească de ea; iar prin acest cuvânt arată că unirea
calea aspră a monahismului. Alţii dobândesc este de nedesfăcut. Apoi nici nu se mărgineşte numai
împărăţia lui Dumnezeu urmând calea la fel de la atâta, ci cere ca unirea lor să fie şi mai strânsă, că
aspră a vieţuirii în familie. Este interesant faptul că, spune: „Vor fi amândoi un trup. Apoi, după ce a citat
cei ce se căsătoresc şi nasc copii, la bătrâneţe devin legea aceasta veche, după ce a arătat că este vrednică
bunici. Acest apelativ are mai mult conotaţie de credinţă pentru că Dumnezeu a dat-o, Hristos, cu
duhovnicească chiar dacă în mod obişnuit este autoritate, o tălmăceşte şi El şi legiuieşte, zicând:
folosit pentru a exprima Deci nu mai sunt doi, ci
o relaţie de rudenie de un trup. După cum este o
familie pe linie crimă să tai trupul
consangvină. omenesc, tot aşa este o
În limba greacă nelegiuire să desparţi
călugăr inseamnă femeia de bărbat. Şi
bătrân bun, îmbunătăţit, Hristos nu s-a oprit la
iar în limba română atâta, ci a adăugat şi pe
bunicul sau bunica nu Dumnezeu, zicând: Ceea
este doar o rudă în ce a unit Dumnezeu, omul
familie, ci este un om bun (bunicul), un om să nu despartă. Hristos arată deci că divorţul este şi
îmbunătăţit, o persoană care stârneşte respect şi împotriva firii şi împotriva legii; împotriva firii,
admiraţie prin bunătate şi viaţă spirituală pentru că se taie trupul; împotriva legii, pentru că cei
pilduitoare. Am putea spune că bunicul este ce vor să divorţeze fac lucrul acesta împotriva lui
călugărul din familie, iar călugărul este şi el „un Dumnezeu Care i-a unit şi a poruncit să nu se
bunic” în mănăstire. După Sfântul Maxim despartă”.
Mărturisitorul, „monah este cel care şi-a desfăcut În concluzie, vom spune că familia
mintea de lucrurile pământeşti şi prin înfrânare, prin contemporană traversează o perioadă de criză
dragoste, prin cântare de psalmi şi prin rugăciune se profundă care îmbracă forme variate. Aşa cum
lipeşte statornic de Dumnezeu”. Deci cel ce se sublinia Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, criza
lipeşte statornic de Dumnezeu prin rugăciune care confruntă familia astăzi se manifestă sub trei
curată, eliberarea de grijile pământeşti şi înfrânare aspecte: „criza economică (sărăcie, şomaj,
este într-un fel monah pentru că duce viaţa aceluia nesiguranţa zilei de mâine), criza morală (avortul,
care prin voturi sfinte s-a hotărât să facă acestea, iar divorţul, abandonarea copiilor, libertinajul ş.a.) şi
în familie, mai ales la bătrâneţe, omul devine ceea criza spirituală (sectarismul, fanatismul şi
prozelitismul religios)”.
5
Această criză este veche şi nouă în acelaşi în valoare priceperea pastorală slujitorilor ei şi
timp. Veche prin conţinutul ei şi nouă datorită folosind instrumentele, metodele şi mijloacele puse la
contextului în care îşi face simţită prezenţa. Pentru îndemână de Sfinţii Părinţi şi, în special, de Sfântul
că este veche, criza familiei îşi află vindecarea prin Ioan Gură de Aur, din care am citat mai devreme.
cuvântul sfânt şi ziditor al celor vechi, Sfântul Ioan
Gură de Aur fiind şi dascălul celor care au ales să-şi Bibliografie:
dobândească mântuirea în sânul familiei. Pentru că
este nouă, această criză se vindecă printr-o nouă * Preot Gh. Tilea: Familia creștină la Sf. Ioan Gură
interpretare a gândirii şi experienţei Sfinţilor Părinţi de Aur
adaptată contextului concret în care * Preot dr. Dumitru
ea se manifestă. Familia este Fecioru: Ideile
cununa creaţiei: „Când Dumnezeu pedagogice ale Sf.
a făcut lumea, coroana creaţiei Sale Ioan Hrisostom
a fost familia: bărbat şi femeie, * David Ford:
care au primit binecuvântarea de a Bărbatul și femeia în
creşte, a se înmulţi şi a stăpâni viziunea Sfântului
pământul (cf. Facerea 1, 27-28). Ioan Gură de Aur
De aceea, în Biserica Ortodoxă, la
Cununie, se pun mirilor coroane pe ∗Constantinia Iorda:
cap”. Aceasta înseamnă că grija
Educația
pastorală faţă de familie se
preșcolarilor după
întemeiază pe însuşi actul creaţiei.
principiile Sfântului Ioan Gură de Aur
Ea nu face parte din preocupările sociale ale
Bisericii, ci, prin Biserică, se manifestă grija lui
Dumnezeu Însuşi faţă de familie. Aşa se explică de * Sfântul Ioan Gură de Aur - mare dascăl al lumii și
ce Dumnezeu-Cuvântul „alege ca loc al venirii Sale ierarh
ca Om printre oameni o familie”, de ce „Noul Adam
începe ridicarea neamului omenesc din păcat * Virgiliu Gheorghe: Gură de Aur, atletul lui Hristos
alegând tocmai familia” şi de ce „prima minune pe
care o va săvârşi Mântuitorul în activitatea Sa * Viata Sfântului Ioan Gură de Aur - Ed.
publică se petrece la întemeierea unei noi familii, la I.B.M.B.O.R.
nunta din Cana Galileii la care a fost invitat El,
Iisus, şi mama Sa, Fecioara Maria (cf. Ioan 2, 1-
11)”. * Pr. dr. Marin Stamate: Educația creștină în opera
Restaurarea familiei astăzi trebuie să înceapă Sfântului Ioan Gură de Aur
cu restaurarea gândirii şi înţelegerii noastre despre
familie, cu redescoperirea planului lui Dumnezeu cu * Pr. prof. Ioan G. Coman: Personalitatea și
privire la familie şi a vocaţiei pe care familia o are actualitatea Sfântului Ioan Gură de Aur
în planul lui Dumnezeu. Pentru aceasta, Biserica,
prin slujitorii ei, trebuie să-şi intensifice activităţile * Lumina Sfintelor Scripturi - Antologie tematică din
pastorale care să aibă în centrul preocupărilor opera Sfântului Ioan Gură de Aur. Vol. I (A-I)
familia, să alcătuiască programe pe termen mediu şi
lung de ocrotire a familiei, de promovare a valorilor
morale în familie, de protejare şi ajutorare a * Lumina Sfintelor Scripturi - Antologie tematică din
familiilor aflate în ciză economică, morală sau opera Sfântului Ioan Gură de Aur. Vol. II (I-Z)
spirituală, să intensifice cateheza în rândul tinerilor
şi să se preocupe atent de pregătirea acestora pentru * Ierom. dr. Teofan Mada: Viața în Hristos, după
viaţa de familie. Prefacerea sufletelor în familie, Sfântul Ioan Gură de Aur.
precum s-a făcut schimbarea apei în vin la nunta din
Cana Galileii, începe cu schimbarea, cu prefacerea
duhovnicească a potenţialului familist, a tânărului
încă necăsătorit. Altfel spus, grija Bisericii nu Pr. lect. univ. dr. Marius Florescu,
trebuie să fie orientată doar spre vindecarea a ceea Facultatea de Teologie din Timișoara
ce este bolnav şi atacă familia astăzi, ci şi spre, sau
mai ales spre, preîntâmpinarea îmbolnăvirii punând
6
Fundațiile școlare și rolul lor în Privită prin prisma realităţii din timpul
formarea intelectualității românești dualismului austro-ungar, când politica de îngrădire a
posibilităţilor de activitate a şcolilor naţionalităţilor
bănățene
asuprite a atins maximum de intensitate, sprijinirea la
învăţătură a elevilor şi studenţilor a devenit o
1865-1918 necesitate de prim ordin.
O bună parte din şcolile româneşti din
Cadrul istoric al întemeierii Transilvania, Crişana, Maramureş, Bucovina şi Banat
fundaţiilor erau sprijinite de către diferite societăţi culturale,
dintre care un rol important l-au jucat „ASTRA”,
Mişcarea de emancipare naţională a înfiinţată în 1861, cu sediul la Sibiu, şi
românilor bănăţeni, în diferitele ei forme de „Transilvania”, înfiinţată în 1867, cu sediul la
manifestare, poartă amprenta realităţilor social- Bucureşti.
politice specifice, desfăşurându-se pe coordonate Societatea ASTRA - cel mai important
programatice şi de timp proprii. aşezământ cultural-ştiinţific al românilor din
În ciuda progreselor înregistrate pe plan Transilvania – a avut un rol deosebit de important în
economic şi social, Banatul şi părţile ardelene impulsionarea activităţilor culturale ale românilor
pătrund mai târziu în aria de bănăţeni3, în încurajarea înfiinţării
manifestare a iluminismului, nu de societăţi culturale, reuniuni ale
atât în receptarea valorilor femeilor, cu scopuri filantropice, de
iluministe europene, cât mai ales în ajutorare a copiilor săraci, de
producţiile originale. Cele câteva sprijinire a şcolii româneşti4.
personalităţi culturale ale În legătură cu activitatea
iluminismului bănăţean, prezente Societăţii ASTRA, desigur trebuie
în viaţa culturală românească de la menţionată ca având un rol deosebit
începutul secolului al XIX-lea, nu contribuţia bănească deosebită în
pot acoperi lipsa unei pături scopuri cultural-filantropice, puse în
intelectuale româneşti chemată să slujba afirmării societăţii româneşti
realizeze contactul cu masa largă a a Băncii Albina de la Sibiu. Totalul
poporului, să difuzeze cultura şi sumelor alocate în acest scop între
ideologia epocii în cadrul larg anii 1872-1918 se ridica la
românesc1. 684.540,27 k (coroane)5. Banca
În timpul dominaţiei Albina a contribuit şi la zidirea
habsburgice şi mai apoi austro- (construirea) unei şcoli din
ungare, situaţia materială precară a Episcopia Caransebeşului6.
poporului român, compus în
imensa majoritate din ţărani cu
loturi mici de pământ, nu permitea susţinerea Prof. Dr. Virginia Ardelean*
copiilor la şcoli superioare. Era o realitate
întreţinută în mod conştient de autorităţi.
Românii bănăţeni „…înţelegând marea
menire a ştiinţei de carte, cu sacrificii mari au căutat
între toate împrejurările a-şi întreţine şcoli naţionale
şi a crea centre culturale cari au fost pârghiile a Muzeului de Istorie şi Etnografie Lugoj, la Luminiţa Wallner-
Bărbulescu, Aspecte ale vieţii culturale româneşti în oraşul
salvatoare în cumplita strădanie de a-şi afirma şi
Lugoj în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi primele
menţine naţionalitatea”2. decenii ale secolului al XX-lea, în „Studii şi Comunicări de
Etnografie-Istorie”, III, Caransebeş, 1979.
* Studiul „Fundațiile școlare și rolul lor în formarea intelectualității românești bănățene ” face 3
Elena Boruga, ASTRA la Oraviţa, 1898-1918, în „Banatica”,
parte (capitol) din lucrarea „Școală și identitte în Episcopia Caransebeșului” (teză de doctorat
VIII.
nepublicată) a prof. dr. Virginia Ardelean, susținută la Universitatea din București în 2007, 4
Dr. Victor Lăzărescu, Fundaţii lugojene în sprijinul elevilor şi
coordonator prof. univ. dr. Liviu Maior.
studenţilor bănăţeni, în „Mitropolia Banatului”, anul XXXV,
1
N. Bocşan, L. Gyémant, Aspecte ale luptei culturale şi 1985, 11-12, p. 816.
5
politice a românilor bănăţeni în prima jumătate a secolului al Mihai D. Drecin, Banca Albina din Sibiu, Instituţie naţională a
XIX-lea, în „Banatica”, Reşiţa, II, 1973, p. 347. românilor transilvăneni (1871-1918), Editura Dacia Cluj-
2
Aurel E. Peteanu, Poporul român bănăţean din judeţul Napoca, 1982, p. 163.
6
Caraş-Severin (Poezia, obiceiurile şi particularităţile graiului Protocolul Şed. Sen. Şc., 1913/45/6547 – 50 coroane pentru
său), manuscris autograf în cerneală în Colecţia de documente zidirea şcolii din Maciova.
7
Pagini de literatură: sclavele faraonului, Isit. Pe lângă iubirea celor doi
autorul prezintă Egiptul şi chiar elemente ale religiei
egiptene: înmormântarea, concepţia despre judecata
Monografia existenței umane în sufletului după moarte, sacrificiul vacii, chiar
romanul românesc interbelic Unamonu este preot la templul lui Isis, Osiris şi
Horus.
ADAM ŞI EVA (1925) În capitolul al III-lea, El - babiloneanul
Rebreanu tratează splendid o temă delicată Gungunum se îndrăgosteşte de Ea - Hamma. Iubirea
şi nouă în literatura română: fenomenul “déjà vu” este transferată în plan oniric. Acţiunea se petrece în
prezentat asemeni romanticilor prin reîncarnare sau Babilon. Ne sunt furnizate elemente religioase ale
metempsihoză. Doar Eminescu avusese curajul de a babilonienilor. Marduc este zeul zeilor, vaca albă
aborda metempsihoza în Avatarii faraonului Tla. animal sfânt, credinţa în zeiţa Iştar şi practicarea
Geneza romanului se află într-o experien-ţă prostituţiei sacre.
personală a autorului de “déjà vu” În capitolul al IV-lea, El – romanul Axius – o
“Pretextul romanului Adam şi Eva e o scenă iubeşte pe Ea – sclava Servilla. Personajul handicap
trăită prin septembrie 1918, la Iaşi. Pe strada este soţia lui Axius, pentru că ea decide moartea
Lăpuşneanu, pe o răpăială de ploaie, am întâlnit o unuia din membrii cuplului etern.
femeie cu umbrelă. Din depărtare m-au uimit ochii Observăm că în capitolele I şi IV intervine
ei verzi şi mari, parcă speriaţi, care mă priveau cu o diferenţa socială.
mirare, ce simţeam că trebuie să fie şi în ochii mei. Mahavira e un Sudra iar Servillia e sclavă.
Femeia mi se părea cunoscută, deşi îmi dădeam Capitolul al IV-lea prezintă viaţa şi obiceiurile
perfect seama că n-am văzut-o niciodată. Am trecut romane în linii mari. Sunt prezentate elemente ale
privindu-ne cu bucurie şi curiozitate, ca şi când ne- religiei romane: credinţa în zeul Eros, pelerinajul de
am fi revăzut după vreme îndelungată. Nu ne-am la Delphi; Axius va studia filozofia: epicureismul,
oprit deşi ne-am fi dorit amândoi. După ce am trecut stoicismul şi hedonismul.
câţiva paşi, mi-a părut rău că m-am oprit şi am Apare pomenit Iisus. (p. 148)
întors capul. Făcuse şi ea aceeaşi mişcare, Capitolul al V-lea este cel mai ciudat,
îndemnată, desigur, de acelaşi imbold. Pe urmă a deoarece Ea – Maria este fictivă, născută din “coasta”
dipărut pentru totdeauna.”7 imaginaţiei lui prin animizarea unei icoane. El - este
Romanul are şapte capitole ce reprezintă o călătorie călugărul catolic Adeodatus.
iniţiatică, în religia, cultura ţinutului şi timpului Capitolul furnizează informaţii despre ispitele
respectiv. cărnii din călugărie, plecarea din mănăstire şi
Făcând abstracţie de problema reîncarnării, pelerinajul prin lume, autorul prezintă una din
romanul tratează una din cele mai mari dorinţe ale temerile omenirii din jurul anului 1000: aşteptarea cu
fiecărui om, găsirea perechii potrivite. Personajele nerăbdare a sfârşitului lumii.
trăiesc o iubire enormă după o singură privire. Din Capitolul al VI-lea plasează acţiunea în Franţa
păcate, iubirea este tragică, fiecare capitol în timpul revoluţiei franceze din 1789. Autorul
sfârşindu-se cu moartea unuia sau ambilor realizează în linii generale o schiţă a epocii: ateismul,
protagonişti. combaterea credinţei, anticlericismul; este semnalată
În capitolul I, El - indianul Mahavira apariţia lui Emile (Sur l’education) de J.J Rousseau.
aparţine castei inferioare, iar Ea - fecioara Yvone este călugăriţă, fiind judecată pentru credinţă;
Navamalica este viitoarea soţie a regelui Arjuna. Gaston, deşi ateu, nu numai că o apără, dar se şi
Capitolul prezintă India, viaţa şi obiceiurile îndrăgosteşte de ea; eroii sunt decapitaţi.
oamenilor simpli şi săraci dar şi ale celor bogaţi. Capitolul al VII-lea aduce acţiunea romanului
Autorul tratează câteva probleme legate de religia în România. El - Toma Novac este profesor
Indiei, viaţa călugărilor care trăiesc izolaţi de lume, universitar de filosofie, iar Ea - Ileana este căsătorită,
binecuvântările şi rugăciunile lor care sunt benefice plănuind să-şi părăsească soţul. Acesta îl împuşcă pe
pentru om, sunt prezentate invocaţii către câţiva zei: Toma foarte grav.
Surya, Aruna. Eroul sfârşeşte tragic. Un teoretician al reîncarnării este Aleman
În capitolul al II-lea, El - egipteanul prieten cu Toma.
Unamonu se îndrăgosteşte pierdut de una din Observăm că există o simetrie la sfârşitul şi
începutul fiecărui capitol
7
Rebreanu, Fanny, Jurnalul doamnei, “Eu şi eroinele mele”,
nr. 3/1983 Prof. Manuela Matits
Director Școala Gimnazială Săcălaz
8
Cateheza: întâmpină aceste mulțimi? Pe Hristos? Pe mântuitorul
lumii, Unsul lui Israel? Nu. Ei îl îmtâmpină pe un
închipuit rege și lider pământesc al maselor, un
conducător viteaz și voinic care îi va izbăvi din mâna
Intrarea Domnului in Ierusalim.
cotropitorilor romani. S-au adunat aici, exaltați, să-l
Tristețea Mântuitorului vadă nu doar pe Iisus, ci și pe Lazăr cel înviat a patra
zi, poate unii chiar mai curioși decât de Hristos
Dumnezeu: ,,Deci mulțime mare de iudei au aflat că
Pregătirea aperceptivă: este acolo și au venit nu numai pentru Iisus, ci să vadă
Dragi credincioși, cu toții am aflat atât din și pe Lazăr pe care-l înviase din morți” (Ioan 12, 9).
Sfânta Scriptură, din slujbele și predicile din Au venit la un spectacol, au venit să se convingă de
Biserica noastră, despre Intrarea triumfală a existența minunilor. Și iată la acest moment, văzând
Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim. Cu toții mulțimile exaltate, mai-marii iudeilor se sfătuiesc să-l
am participat la slujbele de Florii, cu tristețe, omoare și pe Lazăr. Pentru că în ajun se sfătuiseră
conștientizând episodul Patimilor lui Hristos, dar și deja să-L omoare pe Hristos – din cauza lui Lazăr, din
cu bucurie în suflet, dătătoare de speranța Învierii cauză că a săvârșit așa minuni, precum nimeni
care va urma. niciodată nu mai făcuse. Iar, hotărâți să-L omoare pe
Anunțarea temei: Hristos, acum iau decizia de a-l omorî și pe Lazăr –
Astăzi vom vorbi despre această Intrare așa ca masele să nu-l ridice în slăvi pe acesta, să nu-i
cum este percepută ea de cei mai mulți, dar și sub strige și lui osanale.
aspect mai puțin tratat, și anume tristețea resimțită În mijlocul acestei primiri festiviste,
de Mântuitorul în acele clipe. triumfătoare, sta Hristos. Răscumpărătorul nostru este
Tratarea: trist. În mijlocul însuflețirii generale cu care L-a
Cu o săptămână înainte de Patimile Sale, primit sfânta cetate, Domnul rămâne abătut. Da,
Domnul nostru Iisus Hristos a intrat în Ierusalim, pe tocmai Acela căruia I se adresau toate osanalele nu se
un asin înconjurat de ucenicii săi. bucura de ele ba, mai mult,
Scopul acesteia estedescoperit și de apropiindu-se de oraș, a lăcrimat: ,,Și
Sfântul Evanghelist Luca, cap. 9, când s-a apropiat, văzând cetatea, a
51: ,,Și când s-au împlinit zilele plâns pentru ea, zicând: Dacă ai fi
înălțării Sale, El S-a hotărât să cunoscut și tu, în ziua aceasta, cele ce
meargă la Ierusalim”. ,,Mulțimea sunt spre pacea ta!” (Luca 19, 41-
recunoscându-L ca fiind adevăratul 42). Dacă ar fi priceput că El este
Mântuitor, L-a întâmpinat cu Mesia, care a venit să mântuiască, că
ramuri de finic și cântări de el este Împăratul său – nu pămânesc,
bucurie”. Mântuitorul vine călare ci ceresc! Domnul știa ce va trebui să
pe asin, blând și smerit, iar îndure poporul, care avea să se
mulțimea Îl întâmpină ca pe un lepede de El. Știa că vor veni oștile
biruitor, cu ramuri și cu aclamații. romane și vor împresura Ierusalimul,
Cele două atitudini: smerenia și că îl vor supune grozăviilor de
biruința sunt strâns legate.,,Osana! nedescris ale asediului, că cetatea va
Binecuvântat este Cel ce vine întru fi nimicită, încât nu va mai rămâne
numele Domnului, Împăratul lui din el piatră peste piatră, și că
Israel!” (Ioan 12, 13) striga templul va avea aceeași soartă. O,
mulțimea. ,,Ci cei mai mulți sin dacă Ierusalimul ar fi știut că slujește
mulțime își așterneau hainele pe cale, iar alții tăiau mântuirii lui! El n-a venit ca să se facă împărat
ramuri de copaci și le așterneau pe cale” (Matei 21, pământesc, ori să așeze poporul israelit mai presus de
8). Dar ce înseamnă ,,Osana”? ,,Osana” înseamna toate celelalte popoare, deși tocmai aceasta era
mântuiește, izbăvește, salvează” (Sf. Nicodim așteptarea iudeilor. Împărăția lui Hristos nu este din
Aghioritul). Manifestarea mulțimii la Intrarea această lume și slava Lui nu putea să aibă nimic în
Domnului în Ierusalim însemnă de fapt comun cu strălucirea de paradă a împăraților
recunoașterea lui Iisus ca fiind drept ,,Cel ce vine”, pământești. Iisus înainta trist printre oamenii veseli,
adică Mesia, Fiul lui David și Împăratul Păcii, desolaridându-se de ei prin mâhnirea Sa, știind că,
despre care grăiseră proorocii. Evenimentul acesta peste puțin timp, cei care acum Îl primeau cu
are loc puțin timp după învierea lui Lazăr, prietenul ,,osanale” în curtea lui Pilat vor striga: Ia-L,
Domnului. În realitatea tristă, oare pe cine răstignește-L! Răstignește-L” (luca 23, 21). Știa că
9
unul dintre ucenici În va vinde, că altul se va lepăda De ce se entuziasmează mulțimile? Este
de Dânsul, că restul, afară de uceniul Ioan, fiul lui aclamat: ,,Osana”, adică cel ce mântuiește, salvează,
Zevedeu, Îl vor părăsi. Înaintea ochilor Săi dar din păcate, nu pentru mântuirea și salvarea
dumnezeiești se desfășura întreaga durere ce-L sufletului, ci pentru scoaterea din robia pământească a
aștepta în Ierusalim: procesul, batjocorirea, stăpânirii romane. Poporul nu a ințeles adevărata Sa
condamnarea la moarte, bătăile, cununa de spini și, menire. Nu a înțeles că Împărăția Sa nu era cea
în cele din urmă, moartea amară pe Cruce. Deși pământească, ci cerească.
nimic din cele ce se vor întâmpla nu I-au rămas Asocierea:
străine, conștient, a pășit dincolo de trecătoarea Dacă astăzi Domnul a intrat în Ierusalim, ca
laudă spre mântuitoarea Sa suferință, ca să de sens Împărat al Cerului, o împărăție care nu este de pe
bucuriei celei adevărate prin Învierea Sa. Domnul lumea aceasta (Ioan 18, 33-27), venind sperit și călare
era trist fiindcă știa că mântuirea oamenilor este un pe un mânz de asin, la a doua venire, se va arăta în
urcuș foarte greu. Este trist pentru că doar peste chip de judecător drept. Iisus Hristos și-a arătat
câteva zile rugăciunea Lui va fi atât de încordată, iubirea față de om, înviind pe Lazăr, dar s-a și mâhnit
atât de puternică înaintea paharului morții, încât odată cu apropierea de Ierusalim: ,,Și când s-a
sudoarea Lui se transforma în picături de sânge. Era apropiat, văzând cetatea, a plâns pentru ea, zicând:
trist pentru că ucenicii săi înțeleseră prea puțin din Dacă ai fi cunoscut și tu, în ziua aceasta, cele ce sunt
ceea ce le-a propovăduit trei ani și jumătate, îl vede spre pacea ta” (Luca 19, 41-42).
pe Petru trădând doar peste câteva zile, îl vede pe Generalizarea:
Iuda vânzându-L în Grădina Ghetsimani. Și tristețea Cu Domnul intră în Ierusalim cel ce avea să
lui era și mai mare, știind că acesta, în loc să aleagă pătimească, să moară și să învie. Cei care, spun încă o
calea regretului pentru fapta făcută, prin harul dată, în dimineața Duminicii acesteia strigau:
pocăinței, Iuda avea să se sinucidă. ,,Osana!” peste numai câteva zile vor striga:
Mântuitorul Hristos, atât prin gesturi, prin ,,Răstignește-L!”. Hristos Domnul nu mai face o
discreția Sa, prin smerenia de a intra ca împărat pe minune astăzi, intrând în Ierusalim: îi unește laolaltă
un asin, prin ungerea de către Maria, anticipa pe toți. Ierusalimul iese în întâmpinarea Domnului,
Patimiile și moartea Sa, evenimente de o adâncime mulțime mare, unindu-i pe toți care poate în ziua
care scapă oamenilor. Același lucru se întâmplă cu aceea, cea dintâi a sătămânii, vor fi avut orice alte
noi. Astăzi îl întâmpinăm pe Hristos, având treburi. Ce lecție ne dă Domnul prin aceasta? Faptul
înțelesul adânc al lucrurilor, înțelesul pe care ni-l dă că, atunci când vine Hristos în viața ta, trebuie să le
experiența evenimentelor care vor sfârși cu Învierea lași pe toate celelalte și să te pregătești, cu stâlpări de
și așezarea de-a dreapta Tatălui a lui Hristos cel finic și cu bucurie, să-L întâmpini, strigând și
înviat. Acum ne e cunoscută dezlegarea enigmelor bucurându-te de venirea Lui.
care în vremea aceea pluteau în jurul persoanei Aplicarea:
Mântuitorului și al parcursului Său istoric. În ciuda Și spre acestă tristețe a Domnului suntem
acestui fapt, nu este sigur că majoritatea dintre noi chemați în această săptămână să ne îndreptăm,
suntem pătrunși de profunzimea lucrurilor. Poate că înțelegând ca și astăzi mesajul Domnului Hristos nu
ierția, ușurătatea firii noastre, lipsa seriozității ne țin este înțeles așa cum se cuvine. Domnul de fiecare
la suprafața evenimentelor. Nestatornicia iudeilor ar dată știe când mințim strigându-i: Osana! El are
putea fi și o nestatonicie a noastră, a credincioșilor nevoie de noi să-i strigăm din tot sufletul și din tot
din ziua de azi. cugetul nostru. N-are nevoie de noi farisei. N-are
Recapitularea: nevoie de noi să-i strigăm: Osana Fiul lui David!, dar
Care a fost scopul Intrării în Ierusalim a prin faptele noastre să-L răstignim. Între apostoli și
Domnului? Prin aceasta Domnul Iisus a plinit Iuda, între ,,Osana” și ,,Răstignește-L!” nu există cale
profeția proorocilor: ,,Bucură-te foarte, fiica de mijloc; și cei care vrem cu adevărat să fim ai lui
Sionului, veselește-te, fiica Ierusalimului, căci iată Hristos trebuie să învățăm de la Apostoli să intrăm cu
Împăratul tău vine la tine drept și biruitor; smerit și Domnul în Ierusalim și să strigăm pururea: ,,Osana!”
călare pe asin, pe mânzul asinei” (Zaharia 9, 9), dar ,,Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele
reprezintă și apropierea de Patimi și Înviere. Hristos Domnului!”. Amin!
a intrat în Ierusalim și în istorie, în chip diferit față
de ceilalți împărați și stăpânitori. El nu era un tiran
și nici nu ducea după Sine o mulțime de ostași care Gavril Ioan Georgiu,
trăiau în belșug prin biruri. Steagul lui Hristos era Student teolog
smerenia, sărăcia și simplitatea (Sf. Grigorie
Palama).
10
(Urmare din p. 4) Activitatea misionar-filantropică