În această lună (mai), ziua a douăzeci şi patra -

Preacuviosul Părintele nostru Simeon cel din muntele

minunat (Minei)

La Vecernie

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: 3 ale

Praznicului şi 3 ale Sfântului.

Stihirile Sfântului, glasul al 8-lea

Podobie: O, prea slăvită minune! Izvorul vieţii în mormânt

se pune, şi scară către Cer mormântul se face; veseleşte-te
Ghetsimanì, a Născătoarei de Dumnezeu sfântă casă. Să
strigăm credincioşii, pe Gavriil având începător cetelor: cea
plină de dar bucură-te, cu tine este Domnul, Cel ce dă lumii
prin tine mare milă.

Biruind săltările trupului, şi îmbrăcându-te cu omorâre

aducătoare de viaţă, ți-ai săvârşit sufletul, stâlp scris având
bunătăţile cele cuprinzătoare, prin fapte, făcân-du-te ca un
luminător pururea luminos, prea fericite, strălucind cu
darul peste toate marginile pământului, cuvioase Simeoane.

Zburând prin dragostea cea dumnezeiască, şi depărtându-te

de cele de pe pământ, şi înălțându-te către ceruri, încă
purtând trup îmbrăcat cu ţărână; pentru aceasta arătat te-ai
făcut întocmai vieţuitor cu îngerii, întinzându-te pururea cu
dumne-zeieştile suiri, te-ai suit unde este lumina cea
neapusă Părinte Simeoane.

1
 Subţiindu-ţi trupul cu sihăstriile, Simeoane, ţi-ai arătat
sufletul înălţat şi apropiat de Dumnezeu, şi primitor
Duhului, şi cu puterea Lui te-ai învrednicit a săvârşi
minunile cele mai presus de fire, căci unde este lucrarea
Lui cea prea făcătoare, se isprăvesc toate cele mai presus
de gând şi de cuget.

Slavă..., glasul al 2-lea, a lui Ghermano.

După ce te-ai suit după închipuire în muntele cel minunat şi

înalt, şi după ce ai intrat întru cinstitul chivotul stâlpului ca
într-un altar, ai arătat faptă prea aleasă, şi suire privirilor;
însă prin faptă ţi-ai luminat viaţa, împodobindu-te cu
legături de fier, ca cu nişte podoabe de aur, iar prin suire
vedeai pe Dumnezeu, şi te vedeai de el, grăind însuţi cu
Dânsul, pe care roagă-L cinstite Simeoane, pentru sufletele
noastre.

Şi acum..., a praznicului.

Iar de va fi în post, a Născătoarei.

Podobie: Când de pe lemn, mort Te-ai pogorât, cel din

Arimateea pe Tine, viaţa tuturor, cu smirnă şi cu giulgiu
Te-a înfăşurat, Hristoase şi cu dragoste s-a îndemnat a
săruta, cu inima şi cu buzele, trupul Tău cel nestricat. Însă
fiind cuprins de frică, se bucura strigând către Tine: Slavă
smereniei Tale, iubitorule de oameni!

Toată fărădelegea, tot păcatul fără ferire am făcut eu

ticălosul, de toată pedeapsa sunt vrednic, dă-mi Fecioară
pricină de pocăinţă, ca să mă arăt acolo neosândit, căci pe

2
tine te aduc rugătoare, pe tine te chem ajutătoare, ca să nu
mă ruşinezi pe mine, dumnezeiască Mireasă.

A Crucii, a Născătoarei

Cărbunele, pe care l-a văzut mai-nainte slăvitul Isaia, cu

chemarea Părintelui Celui ce L-a odrăslit pe Dânsul, Se
întrupează din Maica cea neispitită de bărbat, şi născându-
Se, ca un miel fără prihană Se junghie de bunăvoie, luând
păcatele lumii. Pentru aceasta Mieluşeaua şi Fecioara
văzându-L pe Cruce, cu arma întristării s-a rănit.

Stihoavna zilei.
Slavă..., a cuviosului, glasul al 6-lea.

Părinte vrednicule de minuni, arătatu-te-ai odrasla cea bună

a pustiei, şi apărător nouă, căci într-însa ți-ai câştigat
dorirea înălțimii celei cerești, şi te-ai învrednicit darului
tămăduirilor, din vistieriile Duhului cele nefurate. Pentru
aceasta cu amân-două te-ai arătat însuți lucrător minunilor,
prea cuvioase Simeoane, roagă-te să se mântuiască
sufletele noastre.

Şi acum..., a praznicului

Iar de este în post, a Născătoarei.

Podobie: A treia zi ai înviat...

Ochiul inimii mele îl ridic către tine, Stăpână, nu trece

puțina mea suspinare, în ceasul când va judeca Fiul tău
lumea, fii mie acoperământ şi ajutătoare.

3
 A Crucii, A Născătoarei

Văzând prea curată Născătoare de Dumnezeu, Viața

noastră spânzurând pe lemn, ca o Maică tânguindu-te ai
strigat: Fiul meu, şi Dumnezeul meu, mântuieşte pe cei ce
cu dragoste Te laudă pe Tine.

Tropar, glasul 1: Al răbdării stâlp ai fost râvnind părinţilor

celor mai dinainte cu-vioase, lui Iov întru patimi, lui Iosif
întru ispite, şi vieţii celor fără de trup fiind în trup.
Simeoane Părintele nostru, roagă-te lui Hristos Dumnezeu
să mântuiască su-fletele noastre.

Slavă..., Şi acum..., al praznicului sau al Născătoarei.

La Utrenie

Canoanele al Praznicului, cu Irmosul, pe 6, sau ale

Octoihului fără mucenicine, și al Cuviosului pe 6.

Canonul Cuviosului

Facere a lui Ioan Monahul

Cântarea 1
Irmos: Pe Faraon cel ce se purta în căruţe, l-a cufundat
toiagul lui Moise cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul
Crucii lovind şi despărţind marea şi pe Israel mergătorul
cel pedestru l-a izbăvit; pe cel ce cântă cântare lui
Dumnezeu.

Pomenirea ta este pricină de teologie adevărată, şi luminare

tuturor celor ce s-au adunat împreună, ca să laude cu inimi
4
curate slava ei şi viața ta cea vrednică de laudă, făcătorule
de minuni, Părinte Simeoane.

Din glasul Botezătorului şi din vedere s-a binevestit lăudată

maica ta şi te-a ză-mislit pe tine, şi te-a născut locaş cu
miros bun şi dumnezeiesc, Dumnezeirii celei în trei
Ipostasuri, prea fericite.

Slavă...

Marele Mergătorul înainte cunoscându-te din scutecele

prunceşti că vei fi locaş dreptății, dăruit de Dumnezeu mai
presus de fire, a poruncit să te fereşti de sânul cel stâng, şi
să te hrăneşti cu cel drept.

Şi acum..., a Născătoarei

Fiind împodobită cu multe feluri de daruri, ceea ce eşti de

Dumnezeu dăruită, şi ai născut mai presus de cuget şi de
cuvânt pe Cuvântul Tatălui, care S-a făcut trup pentru
nespusa milostivire, rămânând Fecioară curată, ceea ce eşti
binecuvântată.

Cântarea a 3-a

Irmos: Doamne, Cel ce ai făcut cele...

Din tânără pruncie ai fost nevoitor prea ales, şi adevărat

fierbinte iubitor frumuseții dumnezeieşti. Pentru aceea
cunoscându-te mai înainte din pântece Stăpânul, te-a sfinţit
Părinte Simeoane pururea pomenite.

5
 Din mica vârstă înţelepţindu-te, făcătorule de minuni,
cuvioase Simeoane, pe ade-vărată cunoştinţa Duhului, şi pe
Cel necuprins, cu însuţi ochii te-ai învrednicit a-l vedea,
înconjurat de puterile cereşti.

Luminându-ţi-se simţirile sufletului, din înfricoşata

vedenie, Părinte, ai câştigat mi-nunata alegere a celor bune
şi a celor rele, ai odrăslit viaţă fără greşeală, cuvioase
Simeoane.

Slavă...

Arătat a venit ta tine îngerul, care s-a trimis, învăţându-te

să iubeşti viaţa cea înge-rească, şi să mergi cu picioare
vesele pe urma Celui ce ți s-a arătat, purtătorule de
Dumnezeu, Părinte.

Şi acum..., a Născătoarei

Pe mine cel ce eram odinioară omorât, m-ai adus iarăşi din

nou către viață, ceea ce singură ai născut Viața cea
ipostatnică, de care lovindu-se moartea cea vrăjmaşă, arătat
s-a rupt, Preacurată.

Irmosul: Doamne, Cel ce ai făcut cele de deasupra

crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte
întru dragostea Ta, că Tu eşti marginea doririlor şi
credincioşilor întărire, Unule, Iubitorule de oameni.

Condacul și Icosul praznicului.

Sedealna, glasul al 8-lea.

6
 Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul în pântecele tău
zămislind fără ardere, Maica lui Dumnezeu, în chip de
negrăit ai născut pe Cel ce a făcut toate şi în braţele tale ai
avut pe Cel ce ţine toate şi la sân ai hrănit pe Cel ce
hrăneşte lumea. Pentru aceasta, te rog pe tine, Preasfântă
Fecioară, să mă izbăveşti de greşeli, când va fi să stau
înaintea feţei Ziditorului meu, Stăpână Fecioară curată,
atunci să-mi dăruieşti ajutorul tău, că pe tine te am nădejde
eu, robul tău.

Înaintea zămislirii sfințindu-te Părinte, ceea ce Te-a născut

pe Tine, Te-a arătat odraslă prea frumoasă, vrând ca să fii
vas Dumnezeiescului Duh, cu a căruia putere crescând,
mulţimea duhurilor celor viclene cu toiagul credinței o ai
rănit. Pentru aceasta mutându-te cu mărire te-ai făcut stâlp
neclintit al credincioşilor şi lumi-nător luminos, vrednicule
de minune, Simeoane; roagă-te lui Hristos Dumnezeu,
iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu dragoste cinstesc
sfântă pomenirea ta.

Slavă..., glasul 1.

Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule, ostaşii străjuindu-

l, morţi s-au făcut de strălucirea îngerului ce s-a arătat, care
a vestit femeilor Învierea. Pe Tine Te mărim, Pierzătorul
stricăciunii, la Tine cădem, Cel ce ai înviat din mormânt la
Unul Dumnezeul nostru.
Înrădăcinându-te pe piatra voirilor lui Hristos, te-ai arătat
stâlp ridicat pe pământ, întărind marginile pământului cu
arătările tămăduirilor. Pentru aceea cu credinţă săvârșindu-
ți pomenirea, ne luminăm, strigând ție Părinte: Mântuieşte-
ne pe noi cu rugăciunile tale.

7
 Şi acum..., a praznicului

De este în post, a Născătoarei: Învredniceşte Preacurată

ticălosul meu suflet, şi-l mântuieşte pe el, cel ce pentru
mulţimea greşelilor s-a alunecat întru adâncul pierzării,
prea curată, şi în ceasul cel înfricoşat al morţii să mă
mântuieşti de dracii cei ce mă clevetesc şi de răspunsul cel
înfricoşat.

A Crucii, a Născătoarei

Având folosința ta prea curată, şi prin rugăciunile tale

scăpându-ne de răutăţi, cu Crucea Fiului tău pretutindenea
fiind păziţi, după datorie pe tine toţi cu bună credinţă te
slăvim.

Cântarea a 4-a

Irmos: Tu eşti tăria mea Doamne, Tu eşti şi puterea, Tu

eşti Dumnezeul meu, Tu eşti bucuria mea, Cel ce nu ai
lăsat sânurile părinteşti şi a noastră sărăcie o ai cercetat.
Pentru aceasta cu proorocul Avacum strig către Tine: Slavă
puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Nicicum n-ai suferit să mai rămâi în lume Părinte, având

povăţuitor pe Hristos puterea lui Dumnezeu, şi petrecând în
pustiile cele neumblate, aveai adunare cu fiarele fără de
frică, fiind copil, şi te veseleai la ostenelile trupului.

Sărind prin munţi ca cerbul, doreai la izvoarele cele de la

Dumnezeu curgătoare, şi aflându-le pe ele, ți-ai săturat
setea cea de dragostea lui Dumnezeu, din care bând,

8
 izvorăşti teologhisiri, arătându-te către faţa lui Hristos,
Părinte Simeoane.

Slavă...

Dumnezeiescul Ioan stând la stâlp, mai-nainte de suirea ta

către el, te vedea pe tine cu ochii cei înţelegători, copil cu
haina albă purtându-te ca pe o căruţă, îndre-ptându-te de
stâlp luminos, cuvioase Părinte.

Şi acum..., a Născătoarei
Din rudenia cea împărătească a lui David, tu Fecioară ai
odrăslit şi ai născut pe Împăratul, Cuvântul, care mai-nainte
de veci negrăit a strălucit din Tatăl, şi mai presus de gând.
Pentru aceea noi credincioşii te fericim cu cuget
dumnezeiesc, ca pe o Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 5-a

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel ce eşti

Lumină neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin pe
mine ticălosul; ci mă întoarce şi la lumina po-runcilor Tale
îndreptează căile mele, rogu-mă.

Domnul ca un copil cu prea bună cuviinţă plin de

frumuseţe, de față a venit la tine, când aveai şederea la
stâlp, Părinte, şi strălucindu-ți mărire de răbdare, precum ai
cerut, S-a arătat pe sineşi răstignit.

Dumnezeiască viața ta a strălucit cu lumina descoperirilor,

de a căror dumnezeiesc mir al bunei miresme făcându-te
plin, muceniceşte ai biruit taberele cele potrivnice ale
dracilor, ca o slugă a lui Dumnezeu, Simeoane.
9
 Slavă...

Prin curăția gândului, înălțându-te cu priviri dumnezeieşti,

şi având de la Dumne-zeu inima izvor de înţelepciune, care
izvorăşte pâraie dătătoare de viață, cuget-ătorule de
Dumnezeu ai luminat sufletele celor bolnavi, prea fericite
Părinte.

Şi acum..., a Născătoarei

Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu, care se înţelege

dimpreună cu Tatăl mai-nainte de veci, sălăşluindu-Se în
pântecele tău, pentru bogăţia milostivirii S-a sărăcit, şi S-a
arătat Om pe pământ făcându-Se trup, Fecioară Născătoare
de Dum-nezeu, prea lăudată.

Cântarea a 6-a

Irmos: Rugăciunea mea voi înălţa...

Înălțându-te cu bunătăţile ca dumnezeiescul Moise, şi

suindu-te pe stâlp înalt din voie dumnezeiască te-ai înălţat
cu duhul, şi primind putere luminătoare te-ai mărit ca
acela, Părinte.

Săgetând vrăjmaşul nebuneşte, şi-a deşertat tolba de

săgeţile cele stricătoare de suflet, iar turnul sufletului tău
nu l-a mişcat, căci era întărit cu bună alcătuire pe piatra cea
nesfărâmată a lui Hristos, purtătorule de Dumnezeu.

Slavă...

10
 Veselindu-Se Stăpânul tău Hristos de tine, răbdai cu
înlesnire sudorile sihăstriei tale, care ți-a dat ție toiag foarte
putincios, şi te-a îndemnat să tămăduieşti cu acela bolile
celor neputincioşi, dumnezeiescule Părinte.

Şi acum..., a Născătoarei

Ştiind grăitorii de Dumnezeu prooroci, prin arătări

înseninătoare, adâncimea tainei tale celei înfricoşate, au
vestit mai-nainte că vei să zămisleşti în pântecele tău pe
Dumnezeu, ceea ce eşti fără prihană, şi acum noi văzând
plinirea, credem prea curată Fecioară.

Irmosul: Rugăciunea mea voi înălţa către Domnul şi Lui

voi spune scârbele mele, că s-a umplut sufletul meu de
răutăţi, şi viaţa mea s-a apropiat de iad şi ca Iona mă rog:
Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

Condac, glasul al 2-lea:

Podobie: Cele de sus căutând de tot necazul ne izbăvim, de

Dumnezeu Născătoare.

De cele de sus dorind, cele de jos ai lepădat, şi ca un Cer

stâlpul făcându-ți, printr-însul ai strălucit cu raza
minunilor, cuvioase, şi lui Hristos Dumnezeului tuturor te
rogi neîncetat pentru noi toți.

Icos: Pomenirea cea prea luminoasă a fericitului, ca o zi de

mântuire s-a arătat nouă, gonind noaptea cea adâncă a
patimilor, prin strălucirea înfrânării, şi lumi-nând cu faptele
cele prea alese; întru care ca nişte stele adunându-ne toți
cre-dincioşii, cântări de bucurie să aducem luminătorului
11
Simeon; căci privind de sus ne luminează pe noi, şi negrăit
dăruieşte pace, rugând neîncetat pe Hristos Dum-nezeu
pentru noi toţi.

Sinaxar

Întru această lună în 24 de zile pomenirea prea

cuviosului Părintelui nostru Simeon din Muntele
minunat.
Stih: Locuia Simeon mai înainte minunat muntele
pământului.
Iar acum locuieşte prea minunat muntele Cerului.
În ziua a douăzeci şi patru,
Simeon schimbă muntele minunatul.

Acest cuvios a fost în zilele bătrânului Iustin, şi a fost

născut în Antiohia Siriei, din tată Ioan, care era din Edesa
şi din maica Marta, fiind crescut întru aceeaşi cetate a
Antiohienilor. Iar cele de acolo înainte toate lucrările
minunate, spun că unele s-au întâmplat, altele a făcut el,
mai presus de om. Zămislirea din pântece ce s-a făcut prin
rugăciune, şi mai înainte de zămislire, mărturisirea
Mergătorului înainte şi Botezătorului, ce a arătat mai
înainte maica sa, fapta cea bună, şi întregirea, care era să
aibă fiul ei, şi cum că după ce s-a născut, s-a părăsit de tot
de sânul cel stâng, arătând semnul acesta, că copilul era să
aibă iute şi tare pornirea şi călătoria spre cele de-a dreapta
lucruri, şi nu spre cele de-a stânga.

Şi cum că făcându-se de șase ani, în care vârstă pentru

neplecarea simțirii au tine-rescul obicei a se lenevi şi a se
aduce prea lesne spre orice s-ar întâmpla, iar el defăimând
toate cele de jos, sosi la munte, şi îndată cu vremea
12
obişnuindu-se, începu a se deprinde cu petrecerea cea grea
şi cu răbdarea.

Şi avea adese dumnezeieşti vedenii şi îngereşti arătări,

care-l îndreptau spre cele ce trebuia a face, şi-l îndemnau
cu asemănarea bunelor şi relelor, adică cele bune să aleagă,
şi de cele rele să fugă, şi cum că în trup covârşind ale
trupului, hrănindu-se nu cu omenească hrană, ci cu
nemuritoare, ce i se da de la Cer, aşa a petrecut până la
ieşirea din trup.

Însă acestea, şi cea nespusă mulţime a minunilor, arată mai

pe larg istoria lui; atâta numai este vrednic să însemnăm, că
lăsând lumea din tânără vârsta lui, întâi s-a dat pe sine la
mânăstire, la care a fost pogorât din munte, întru care locui
şase ani mai înainte; iar de acolo suindu-se în stâlp, stătu
ani optsprezece.

Deci mergând la minunatul munte petrecu zece ani, la un

loc înalt de pietre seci. Şi suindu-se în stâlpul cel mic a
petrecut patruzeci şi cinci de ani, de i s-a făcut toată
vremea vieţii lui ani optzeci şi cinci. Şi dintr-aceştia
şaptezeci şi nouă i-a săvârşit cu cea peste firea omenească
luptă şi răbdare, şi adormind s-a mutat spre mărirea
îngerilor şi aşezare.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor mucenici Meletie

Stratilatul şi a celor îm-preună cu dânsul: Ioan, Ştefan,
Serapion egipteanul şi Calinic vrăjitorul (magul); şi a
celor doisprezece comiți şi tribuni, şi a celor trei femei:
Marchiana, Paladia şi Sosona, şi a celor doi prunci:
Chiriac şi Hristina, şi a tuturor celor unsprezece mii
două sute şi opt, care împreună cu dânşii au mărturisit.
13
 Stih: Cinstiţi nevoitori pentru vrednica de cinste Treime.
Mai mult decât a vieţui au ales ieşire din lume.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne

mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a

Irmos: Tinerii cei ce merseseră din Iudeea în Babilon

oarecând, cu credinţa Treimii văpaia cuptorului au călcat-o,
cântând: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Cu cuget vitejesc fugind de orbirea lumii, şi de căderile

măririi celei deşarte, ai poftit să te linişteşti, neîncetat
strigând: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Întinzându-ți mâinile tale în chip de Cruce şi rugându-te, ai

văzut pe Hristos dimpreună cu îngerii întru slavă negrăită,
Dumnezeu poruncindu-ţi, să te sui peste acest munte
minunat, de Dumnezeu purtătorule.

Slavă...

Sârguindu-te cu gând de călătorie cerească, te-ai suit la

stâlp, plecându-te dumne-zeieştilor arătări ale Stăpânului,
şi ai ajuns la acest munte, care l-a numit minunat, Părinte
Simeoane.

Şi acum..., a Născătoarei

Cei ce umblăm întru lumina Domnului, veniţi toți să

lăudăm pe singură Născătoare de Dumnezeu, pe cetatea cea
14
 sfântă a Împăratului Hristos, pe Maica cea prea curată, pe
Maica lui Dumnezeu, care este mântuirea credincioşilor.

Cântarea a 8-a

Irmos: De şapte ori cuptorul...

Întru puterile sufletului tău cele bine alcătuite, cuvioase, s-a

sălăşluit strălucirea cea cu trei lumini, de care ca dintr-o
Dumnezeire luminându-te, ai zidit mărit înaintea stâlpului,
casa ei cea de trei ori fericită, şi ai legiuit întru aceea, să
cinstim în veci pe Treimea cea nezidită, Părinte Simeoane.

Lucrarea cea atotputernică a Sfântului Duh, sălăşluindu-se

dumnezeiește întru tine, prea fericite, a îndemnat să alerge
de la marginile lumii la tine, pe toţi cei nebuniţi de duhuri
viclene, pe care şi tămăduindu-i cu toiagul cel de finic, îi
învăţai pe ei: Lăudaţi pe Ziditorul în veci.

Cugetarea cea trupească a tinereţelor, cu postul şi

rugăciunea o ai supus Duhului, şi aprinderea celor
dinlăuntru stingând, ai surpat pe om şi te-ai arătat ca unul
ce mai mult nu mănâncă; ci hrănindu-te numai cu hrana cea
cerească, cânţi pe prici-nuitorul acestora în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh,

Domnul

Ceata cea dumnezeiască a ucenicilor, ţie îţi dă Părinte,

Hristos Dumnezeu cel mi-nunat, pe care primindu-i cu
dragoste, i-ai luminat cu învăţăturile, ca să alerge pe calea
înfrânării. Cu care împreună odihnindu-te întru împărăţie,
slavosloveşti pe Împăratul tuturor întru toţi vecii.
15
 Şi acum..., a Născătoarei

Roagă pe Fiul tău şi Domnul pentru noi, care curat şi

lămurit strigăm, şi te mărturisim Maică lui Dumnezeu, prea
curată, ca să ne ceri dezlegare păcatelor, şi să aflăm
izbăvire noi cei ce cu credinţă cântăm: Noroade prea
înălţaţi pe Hristos în veci.

Irmosul:

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului,

cântându-I şi prea înălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

De şapte ori cuptorul, tiranul haldeilor l-a ars nebuneşte,

cinstitorilor de Dum-nezeu; iar văzându-i pe aceştia cu
putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului au
strigat: Tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare
prea înălţaţi-L întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a

Irmos: Înfricoşatu-s-a tot auzul...

Prin rugăciunile tale îmblânzind pe Hristos, care a săturat
cu puţine pâini adunare de mulți oameni, ai umplut cu
binecuvântările tale jitnițele cele deşarte de la stau-lul tău,
şi ai mântuit turma ta de foamete, de trei ori fericite
Simeoane.

Cuvintele cinstitei şi cuvioasei maicii tale Marta cele de

rugăciune, care se ruga, ca să te rogi lui Hristos, nu te-ai
lepădat a împlini cererea ei, şi ai gonit mânia cea trimisă de
Dumnezeu de la cetatea lui Dumnezeu, fericite.
16
 Cunoscându-ți sfârşitul nevoinţelor tale Simeoane, şi
despărțindu-te de trup te-ai învrednicit îndumnezeirii celei
negrăite, întru cele de sus, prea fericite; către care zburând
de aici, te bucuri cu duhul, văzând Lumina cea în trei
Ipostasuri.

Slavă...

Pe cei ce cu chemarea şi cu socotinţele tale prin rugăciuni,

din viața cea cu multe griji aleargă către tine şi la limanul
tău, mântuieşte-i din toate patimile vrăjmaşului, pe cei ce
luminat prăznuiesc pomenirea ta.

Şi acum..., a Născătoarei

Făcutu-te-ai lăcaş lui Dumnezeu, încăpând în pântecele tău

pe Cel neîncăput, şi ai născut întrupat pe Cuvântul cel mai
înainte neîntrupat; pe care roagă-L Preacurată să dăruiască
iertare greşelilor tuturor celor ce cu credinţă te slăvesc
pururea.

Irmosul: Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui

Dumnezeu pogorâre, căci cel Preaînalt de voie S-a pogorât
până la trup, din pântece fecioresc făcându-Se om. Pentru
aceea pe prea curata Născătoare de Dumnezeu, credincioşii
o mărim.

Luminânda

Podobie: Lumina cea neschimbată...

17
 Strălucind în pustie, toată lumea ai luminat, mulţimea
călugărilor se bucură întru pomenirea ta, Simeoane de
Dumnezeu purtătorule; nu înceta rugându-te pentru lume.

Slavă..., Şi acum..., a praznicului

Iar de este în post, să se zică a Născătoarei: Tu, prea curată

eşti părtinitoare şi turn tare, şi lumii apărătoare, şi către tine
cad, strigând: Mântuiește-mă din nevoi şi din focul cel
veşnic, ce va să fie, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară.

A Crucii, a Născătoarei

Mieluşeaua cea prea curată, una neîntinată, văzând cu

trupul spânzurat pe Cruce pe Emmanuil Mieluşelul şi
Cuvântul lui Dumnezeu, cuprinsă fiind de întristare a
lăcrimat.

Stihoavna Praznicului.

Iar de va fi în post, se zice din Octoih,

Slavă..., a Sfântului glasul al 6-lea.

Cuvioase Părinte Simeoane, în tot pământul a ieşit vestirea

isprăvilor tale. Pentru aceasta în ceruri ai aflat plata
ostenelilor tale, taberele drăceşti ai pierdut, cetele îngereşti
ai ajuns, a căror viață fără prihană ai râvnit, îndrăznire
având către Hristos, cere pace sufletelor noastre.

Şi acum..., a Născătoarei

18
 Darurilor celor mari te-ai învrednicit una prea curată
Fecioară, Maica lui Dum-nezeu, că ai născut nouă cu trup
pe Unul din Treime, pe Hristos Dătătorul de viaţă, spre
mântuirea sufletelor noastre.

A Crucii, a Născătoarei

Stând înaintea Crucii, Fecioara, oarecând în vremea

răstignirii, cu ucenicul cel iubitor de feciorie, şi plângând
grăia: Vai mie, cum pătimeşti, Hristoase, Cela ce dai
tuturor nepătimire.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.

La Liturghie

Fericirile praznicului, Peasna cea de rând, sau ale

Octoihului pe 4, şi ale Sfântului Cântarea a 3-a pe 4.
Prochimenul, glasul al 7-lea: Veseli-se-va dreptul de
Domnul... Stih: Auzi Dumnezeule glasul meu... Apostolul
către Coloseni: Fraţilor, îmbrăcați-vă ca aleşii lui
Dumnezeu... Aliluia, glasul 1: Fericit bărbatul care se teme
de Domnul,.. Evanghelia de la Matei: Zis-a Domnul, toate
îmi sunt date Mie... Chinonicul: Întru pomenire veşnică va
fi dreptul...

19