Referat Semiologie

Anul 1B AMG

Referat Semiologie - generalitati

Termenul de semiologie provine din grecesul semeion = semn si logos =

stiinta, vorbire.

Definitie: Semiologia studiaza semnele si simptomele, precum si utilizarea

lor pentru diagnostic prognostic.

Notiunile de baza folosite de semiologie sunt simptomele, semnele,

sindroamele si datele de investigatie complementara sau paraclinica.

Simptomele bolilor au un caracter subiectiv, sunt relatate de catre bolnav si

pot fi variabile de la un caz l alatul, in functie de modul de perceptie al
fiecarui pacient.

Semnele sunt manifestari obiective, deci mai exacte, constatate de un medic

sau chiar de persoana bolnava.

Sindromul este un grup de semne reunite pe baza aceluiasi tip de modificari

structurale si/sau functionale ale unor organe sau sisteme, grup patologic
sau etiologie neprecizata.

Simptomele pot fi:

– particulare, cu specificitate de organ, aparat sau sistem (de ex: hemoptizia,

icterul etc).
– generale, intalnite intr-o multitudine de boli sau sindroame, nespecifice
unui organ sau aparat (de ex: febra, transpiratii, cefalee, astenie, insomnie
etc).

Concepte semiologice fundamentale

1. Sănătate 2.Boală & diagnostic 3.Simptom 4.Semn 5.Sindrom 6.Raţionament

clinic

Boala - antonimul sănătăţii (definiţie negativă). • -Boli fizice (somatice): •

medicale (medicina internă si subspecialităţile ei, neurologia, endocrinologia etc)
Referat Semiologie
Anul 1B AMG

sau chirurgicale (chirurgia generală, ortopedia, neurochirurgia etc) • -Boli psihice:

psihiatria • -Boli sociale (sărăcia, discriminarea rasială, religioasă sau sexuală etc),
care depăşesc domeniul medicinii, dar care interrelaţionează întotdeauna cu cele 2
categorii anterioare.

Diagnosticul

Diagnosticul - mijloc de comunicare în lumea medicală. De aceea diagnosticul

trebuie să se conformeze normelor internaţionale (cuprinse astăzi în International
Classification of Diseases ediţia 10 (ICD-10) adoptată de toate ţările membre OMS
în 1994). La modul ideal, denumirea unei boli trebuie să fie cît mai succintă şi
descriptivă posibil.

Semiologia

Semiologia nu presupune numai identificarea şi descrierea diverselor manifestări

de boală, nu este o simplă arhivistică medicală, ci implică interpretarea acestor
manifestări în contextul • -cauzelor (etiologiei) • -mecanismelor de producere
(patogeniei) • -leziunilor apărute (morfopatologiei) • -modificărilor funcţionale
determinate de boală (fiziopatologiei semnelor clinice).

Bolile pot fi definite, în consecinţă, pe baza unor caracteristici diferite:

1. Etiologic (ex: bolile infecţioase)

2. Morfologic (ex: stenoza mitrală în care nu există o singură etiologie, dar în care
poate fi identificată o leziune morfopatogică)

3. Fiziopatologic (ex: BPOC în care nu există o unică etiologie, iar morfopatologia

e nespecifică, bronho-obstrucţia constituind elementul definitoriu)

4. Sindromatic (ex: sindromul picioarelor neliniştite în care nu poate fi identificată

o cauză, tulburări morfopatologice sau fiziopatologice specifice).

Aceste 4 tipuri de definire a bolilor reprezintă de fapt 4 trepte de cunoaştere, în

care diagnosticul etiologic reprezintă treapta superioară, iar cel clinic
(sindromatic), treapta inferioară.
Referat Semiologie
Anul 1B AMG

Boli ale mai multor organe şi sisteme se pot manifesta printr-un acelaşi simptom,
după cum o aceeaşi boală se poate manifesta prin simptome diferite în funcţie de
particularităţile organismului afectat.

• Fiind subiectiv, simptomul se află sub influenţa a trei categorii de factori: • -

factori care ţin de bolnav • -factori care ţin de mediul medical • -factori care ţin de
personalul medical.

Factorii

• Prin conlucrarea acestor factori iau naştere diverse atitudini ale pacienţilor faţă de
propria boală : • unii fac efortul de a se autoconvinge că boala nu există sau nu e
gravă; • alţii elaborează strategii complicate de apărare pentru a îndepărta atenţia
de la adevăratele probleme; • alţii caută să atragă atenţia prin boală pentru a ieşi
dintr-o situaţie stressantă emoţional; • alţii simulează boala pentru a câştiga
anumite avantaje cum ar fi concediul medical sau pensionarea şamd.

Important!

• De aceea medicul, în baza cunoştinţelor sale teoretice, dar mai ales a experienţei
practice, trebuie să discearnă adevărata valoare a fiecărui simptom.

Anamneza

• Tehnica semiologică prin care se evidenţiază simptomele, modul lor de debut şi

de evoluţie şi prin care se precizează importanţa lor diagnostică se numeşte
anamneză ( gr, anamnesis - aducere aminte) şi constă practic în dialogul dintre
medic şi pacient axat pe problematica bolii.

Interogatoriu

• În acest dialog bolnavul este lăsat să-şi descrie liber suferinţa, iar medicul
intervine cu întrebări ţintite pentru a detalia aspectele care i se par neclare în
relatare. De aceea anamneza se mai numeşte şi interogatoriu sau interviu.

Anamneza conţine 6 capitole 1 -Datele personale (paşaportale) ale pacientului 2 -

Motivele consultaţiei / internării 3 -Istoricul bolii 4 -Antecedentele personale
patologice (APP) 5 -Antecedentele heredo – colaterale (APHC) 6 -Condiţiile de
viaţă şi muncă
Referat Semiologie
Anul 1B AMG

Orice medic indiferent de specialitate, procedura efectuată cel mai frecvent de un

medic este anamneza

Important!

• Cea mai frecventă nemulţumire a pacientului nu este cea că “medicul meu nu ştie
medicină”, ci aceea că “medicul meu nu mă ascultă”! ori “dacă mă ascultă nu mă
aude”

Semnul - spre deosebire de simptom, este o manifestare a bolii care poate fi

constatată în mod obiectiv de către examinator. • • Fiind obiectiv, semnul este
întotdeauna reproductibil (constatat şi de alţi examinatori prin practicarea aceloraşi
metode de examinare). De reţinut ! • „Simptomul aparţine simţurilor, iar semnul
aparţine raţionamentului”

Baza diagnosticului

• În funcţie de metoda de examinare, semnele pot fi: • 1.Clinice • 2.Paraclinice

Semnele clinice

• Patru tehnici fundamentale: • Inspecţia • Palparea • Percuţia • Ascultaţia.

Inspecţia - examinarea vizuală a pacientului

• Este prima şi cea mai simplă metodă obiectivă de investigaţie semiologică, dar de
o mare valoare diagnostică.

• Inspecţia

• -necesită luminozitate corespunzătoare (de preferat lumina naturală);

• -trebuie să ţină cont de pudoarea pacientului, dar fără să neglijeze nici o regiune a
corpului (explicând necesitatea examenului); • -se începe cu extremitatea cefalică,
urmată de gât, torace, membrele superioare, abdomen şi membrele inferioare; • -
trebuie efectuată în poziţie statică (în clino- şi ortostatism) şi apoi în mişcare. • ”
Problema medicilor nu este aceea că nu ştiu destul, ci că nu observă îndeajuns.“
(D. Corrigan)

Palparea - examinarea pacientului prin intermediul simţului tactil al mâinilor

Referat Semiologie
Anul 1B AMG

• Toate modificările decelate vor fi descrise sub aspectul: • -Localizării în funcţie

de regiunile topografice ale corpului • -Orientării spaţiale • -Mărimii • -Formei • -
Conturului • -Consistenţei • -Sensibilităţii spontane sau la palpare • -Mobilităţii

Percuţia

• Percuţia (din lat, percultio - a izbi, a lovi) - examinarea pacientului prin simţul
auditiv, în urma lovirii ritmice a unor arii corporale. • Percuţia digito-digitală:
degetul mijlociu al mâinii drepte loveşte ca un ciocănel degetul mijlociu al mâinii
stângi, care este aplicat pe suprafaţa zonei cercetate

Percuţia produce un sunet cu • -Intensitate • -Tonalitate • -Timbru • caracteristice,

în funcţie de prezenţa sau absenţa aerului în zona percutată

Timpanismul - o varietate de sonoritate mai intensă, muzicală, produsă de

conţinutul aerian al unor spaţii închise, cu pereţi regulaţi, cum ar fi stomacul şi
intestinele (fiziologic) sau cavernele pulmonare (patologic)

Ascultaţia • examinarea fenomenelor acustice determinate de vibraţiile spontane

care se produc în interiorul toracelui, abdomenului sau vaselor.

Semnele paraclinice:

• -Biologice (de laborator): examinarea compoziţiei diverselor lichide biologice. • -

Funcţionale: examinarea performanţelor diverselor aparate şi sisteme. • -
Imagistice: examinarea imaginii diverselor organe, sisteme şi aparate şi a
rapoartelor dintre ele • -Morfologice: examinarea produselor de biopsie.

• Fiecare simptom şi semn prezintă anumite caractere semiologice pe care

anamneza, examenul fizic şi respectiv interpretarea examenelor paraclinice trebuie
să le precizeze

Exemplu:

• -Durerea are un sediu, o iradiere, un orar de apariţie, o durată, o intensitate,

anumiţi factori care o exacerbează sau o ameliorează etc • -Icterul are o intensitate,
se asociază / nu cu prurit, scaune acolurice şi urină hipercromă etc • -Opacitatea
pulmonară identificată Rx are un sediu, anumite limite, o intensitate etc
Referat Semiologie
Anul 1B AMG

5. Sindromul • Sindromul (gr, syn = împreună; dromos = alergare, cursă) = grupare

de simptome şi semne legate între ele printr-o particularitate structurală sau
funcţională

Sindromul - Conceptul de sindrom este util deoarece:

• -simptomele şi semnele pot avea cauze multiple • -diverse boli ale unor diverse
organe se pot manifesta prin simptome şi / sau semne foarte asemănătoare. • -
asocierea simptomelor şi semnelor prezente concomitent restrânge aria suspiciunii
diagnostice şi direcţionează investigaţiile, scurtând timpul până la instituirea
tratamentului adecvat

Conceptul de sindrom nu se suprapune peste cel de boală:

• -Sindromul poate fi prezent în cadrul mai multor boli • -O boală se poate
manifesta printr-unul sau mai multe sindroame • -În stadiile incipiente, boala
poate să nu producă simptome sau semne decelabile prin tehnicile clinice şi
paraclinice existente (stadiul preclinic sau asimptomatic al bolii).
.Raţionamentul clinic
• Raţionamentul clinic - procesul complex prin care medicul evidenţiază,
analizează şi sintetizează simptomele, semnele şi sindroamele în vederea
formulării diagnosticului şi schemei terapeutice adecvate
Etică medicală
• Teorie despre datorie, despre originea, caracterul şi normele obligaţiei morale în
general
Deontologie
• 1.Compartiment al eticii care se ocupă cu studiul normelor şi obligaţiilor
specifice unei activităţi profesionale
• 2. Ansamblu al normelor de conduită şi de obligaţiuni pe care trebuie să le
respecte un medic
• Deontologie medicală - totalitatea regulilor şi uzanţelor care reglementează
relaţiile dintre medici sau dintre aceştia şi bolnavii lor