SEMINAR DE CERCETARE

Suport de curs pentru ÎnvăŃământ Deschis la DistanŃă

Conf. univ. dr. Sorin Dan Şandor

Anul II
Semestrul II

1
I. InformaŃii generale
 Descrierea cursului
Cursul de Seminar de Cercetare pentru anul II AdministraŃie Publică ÎnvăŃământ la
DistanŃă are următoarele obiective:
 Să explice realizarea unei lucrări de cercetare în administraŃia publică;
 Să explice utilitatea cercetării sociale în administraŃia publică;
 Să încurajeze gândirea riguroasă, ştiinŃifică;
 Să recapituleze principalele metode de cercetare utilizate in ştiinŃele sociale;
 Să recapituleze câteva modalităŃi de prelucrare simplă a datelor cu
ajutorul programului SPSS;
 Fixarea cunoştinŃelor şi stabilirea unor deprinderi necesare unui cercetător
prin intermediul unei aplicaŃii practice.
În consecinŃă în prezentul suport de curs vor fi prezentate elemente necesare unei
cunoaşteri a domeniului. Pentru o reală cunoaştere se recomandă consultarea
bibliografiei.
Evaluarea se va desfăşura pe baza susŃinerii unei lucrări de cercetare.

 Organizarea temelor în cadrul cursului

Cursul de Seminar de Cercetare îl completează pe cel de Metode şi tehnici de
cercetare in ştiinŃele socio umane şi este organizat în 5 teme majore. Fiecărei teme
îi corespunde un modul. Fiecare modul este organizat în trei sau patru unităŃi specifice.
Primul modul, „Etapele unei cercetări”, prezintă în prima parte principalele
concepte necesare pentru înŃelegerea pregătirii cercetării (Unitatea 1. Pregătirea
cercetării. Paşi preliminari): teorii, ipoteze, variabile, cantitativ, calitativ, validitate,
fidelitate, metodă de cercetare, instrument de cercetare. În cea de-a doua parte, Unitatea
2. Etapele unei cercetări, sunt explicitate, în principal, etapele şi designul unei cercetări
ştiinŃifice. În a treia parte, Designul cercetării, se regăseseşte metodologia de realizare a
unei cercetări ştiinŃifice.
Cel de-al doilea modul, „Partea teoretică a cercetării”, explicitează Definirea
domeniului (Unitatea 1), Studiul bibliografiei, (Unitatea 2) şi ConstrucŃia ipotezelor

2
(variabile, ipoteze), (Unitatea 3). O descriere a principalelor concepte pentru această temă
poate fi găsită în silabusul cursului la paginile
Cel de-al treilea modul, „Partea practică a cercetării”, dezbate, în cadrul primei
unităŃi principalele metode de colectare a datelor: observaŃia, experimentul, analiza
documentelor, interviul, sondajul de opinie, în cea de-a doua parte fiind realizată o
abordare a problematicii eşantionării, iar în cea de-a treia parte sunt explicitate probleme
legate de analiza şi interpretarea datelor.
Al patrulea modul al cursului, „Prelucrări statistice ale informaŃiei cu
ajutorul SPSS”, introduce analiza datelor. Cea dintâi unitate prezintă, explică şi
exemplifică principalele noŃiuni teoretice legate de introducerea datelor. În cadrul
celei de-a doua unităŃi sunt prezentate noŃiuni de bază de analiză a datelor cu
ajutorul SPSS, în cadrul celei de-a treia unităŃi sunt prezentate aspecte esenŃiale privind
comunicarea rezultatelor, iar cea de-a patra unitate prezintă modul în care putem folosi
rezultatele SPSS în alte aplicaŃii.
Cel de-al cincilea si ultimul modul al cursului, „Prezentarea rezultatelor
cercetării”, prezintă elemente privind concluziile cercetării, raportul de cercetare şi
elementele specifice stilului ştiinŃific.
Resursele internet şi bibliografia prezentată sunt necesare pentru însuşirea temeinică a
noŃiunilor prezentate pe parcursul cursului şi pentru iniŃierea de noi aplicaŃii în domeniul
ştiinŃelor socio-umane.

 Formatul şi tipul activităŃilor implicate de curs

Seminarul de cercetare îşi propune să fie unul cât mai interactiv având în vedere
că discutăm despre o activitate de cercetare individuală, dar asistată. La întâlnirile
programate se vor discuta aspecte legate de cercetările întreprinse de către studenŃi. Pe tot
parcursul semestrului studenŃii pot (şi sunt încurajaŃi) să contacteze cadrul didactic pentru
a primi aprecieri despre munca desfăşurată până la un anumit moment şi sugestii pentru
continuarea cercetării.

 Materiale bibliografice obligatorii (orientativ – 5- 8 rânduri)

În continuare sunt prezentate, pe scurt, materialele bibliografice obligatorii:

3
 1) Chelcea, Septimiu, Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative şi
calitative, Editura Economică, 2001
2) Şandor, Sorin Dan, Analiză şi cercetare în administraŃia publică, Accent, 2004
3) Rotariu Traian şi IluŃ Petru, Ancheta sociologică şi sondajul de opinie,
Polirom, 1997
4) Rotariu, Traian (coordonator), Bădescu Gabriel, Culic Irina, Mezei Elemer,
Mureşan Cornelia, Metode statistice aplicate în ştiinŃele sociale, Polirom, 2000

 Materiale şi instrumente necesare pentru curs

Pentru parcurgerea cu succes a cursului şi mai ales pentru realizarea analizei
datelor cantitative, este necesar programul IBM SPSS (Statistical Package for Social
Sciences). O versiune de probă a acestui program poate fi descărcată de pe pagina:
www.spss.com (trial version – necesită înregistrare). Orice interogare a unor motoare de
căutare cum ar fi Google, Bing ş.a. după cuvintele cheie SPSS download vor returna un
număr mare de rezultate. La data scrierii materialului cea mai nouă versiune de SPSS
este versiunea 19, dar orice variantă mai nouă de 10.0 poate fi folosită pentru nivelul de
analize solicitat.

 Calendar al cursului (orientativ - 1 pagină)

Calendarul va include ordinea în care vor fi abordate temele de curs,
Introducere. Precizări terminologice

Modulul I. Etapele unei cercetări

 Unitatea 1: Pregătirea cercetării. Paşi preliminari
 Unitatea 2: Etapele unei cercetări
 Unitatea 3: Designul cercetării

Modulul II. Partea teoretică a cercetării

 Unitatea 1: Definirea domeniului
 Unitatea 2: Studiul bibliografiei
 Unitatea 3: ConstrucŃia ipotezelor (variabile, ipoteze)

4
Modului III. Partea practică a cercetării
 Unitatea 1: Metode de colectare a datelor
 Unitatea 2: Probleme de eşantionare
 Unitatea 3: Analiza şi interpretarea datelor

Modulul IV. Prelucrări statistice ale informaŃiei cu ajutorul SPSS

Unitatea 1: Introducerea datelor
Unitatea 2: Proceduri de prelucrare statistică
Unitatea 3: Grafice
Unitatea 4: Cum putem folosi rezultatele SPSS în alte aplicaŃii
Modulul V. Prezentarea rezultatelor cercetării
 Unitatea 1: Concluziile cercetării
 Unitatea 2: Raportul de cercetare
 Unitatea 3: Elemente de stil

BIBLIOGRAFIE

 Politica de evaluare şi notare

Tipul de evaluare: susŃinere lucrare de cercetare.
În aprecierea lucrării de cercetare se punctează calitatea prezentării stadiului
actual al cunoaşterii în domeniul temei alese (partea teoretică), adecvarea metodologiei
propuse la obiectivele cercetării, corectitudinea analizei datelor şi legătura dintre cele trei
părŃi ale lucrării.
Modalitatea şi cerinŃele pentru a intra la examenul de mărire: data examenului de
restante si marire a notei va fi programat de comun acord cu studentii; în cazul în care
există diferenŃe faŃă de examenul iniŃial se pastreaza nota de la ultimul examen. Daca la
examenul initial a fost promovat examenul, iar la cel de marire nu a fost promovat,
examenul ramane promovat, cu nota 5.

5
 Elemente de deontologie academică
PoziŃia universităŃii sau a catedrei de AdministraŃie Publică în raport cu plagiatul
se regăseşte la pagina: http://www.apubb.ro/Documents/Licenta/ReguliPlagiat.pdf
Lucrările de cercetare trebuie să fie individuale şi originale. Prezentarea unei
lucrări în care sunt încălcate regulile prezentate duce la notarea lucrării cu 1 şi sesizarea
Comisiei de Etică a Catedrei pentru a stabili alte măsuri disciplinare (care pot merge până
la propunerea de exmatriculare).
 StudenŃi cu dizabilităŃi
Mentionam disponibilitatea noastră de a sprijini studenŃii afectaŃi de
dizabilităŃi motorii sau intelectuale pentru a identifica eventuale soluŃii in vederea
oferirii de şanse egale acestora.

 Strategii de studiu recomandate

Suportul de curs poate fi parcurs in aproximativ 5 ore. Aprofundarea şi înŃelegerea
sa necesită însă cel putin două parcurgeri ale acestuia.

II. Suportul de curs propriu-zis

Cursul va fi structurat pe module care, la rândul lor, vor fi organizate în unităŃi.
Modulele cuprind câte trei unităŃi cu excepŃia celui de-al patrulea, care cuprinde
patru unităŃi.

6
CUPRINS

Introducere. Precizări terminologice...................................................................................8

Cantitativ şi calitativ........................................................................................................9
Validitate şi fidelitate.....................................................................................................11
MODULUL I. Etapele unei cercetări................................................................................14
Unitatea 1: Pregătirea cercetării. Paşi preliminari.........................................................15
Unitatea 2: Etapele unei cercetări..................................................................................16
Unitatea 3: Designul cercetării......................................................................................21
Modulul II. Partea teoretică a cercetării.............................................................................23
Unitatea 1. Definirea domeniului de studiu...................................................................23
Unitatea 2. Studiul bibliografiei....................................................................................24
Unitatea 3. ConstrucŃia ipotezelor (variabile, ipoteze) ..................................................26
Modulul III. Partea practică a cercetării............................................................................34
Unitatea 1. Metode de colectare a datelor......................................................................34
Numărare şi măsurare....................................................................................................36
Metode de colectare a datelor........................................................................................40
ObservaŃia .....................................................................................................................41
Experimentul..................................................................................................................45
Analiza documentelor....................................................................................................50
Interviul..........................................................................................................................53
Sondajul de opinie.........................................................................................................55
Studiul de caz.................................................................................................................62
Unitatea 2. Probleme de eşantionare.............................................................................64
Unitatea 3. Analiza şi interpretarea datelor...................................................................66
DistribuŃia univariată .....................................................................................................66
DistribuŃia bivariată .......................................................................................................74
Modulul IV. Prelucrări statistice ale informaŃiei cu ajutorul SPSS ...................................81
Unitatea 1. Introducerea datelor....................................................................................82
Unitatea 2. Proceduri de prelucrare statistică................................................................86
Unitatea 3. Grafice.........................................................................................................96
Unitatea 4. Cum putem folosi rezultatele SPSS în alte aplicaŃii ..................................100
Modulul V. Prezentarea rezultatelor cercetării................................................................101
Unitatea 1: Concluziile cercetării................................................................................101
Unitatea 2: Raportul de cercetare................................................................................102
Unitatea 3: Elemente de stil.........................................................................................105
BIBLIOGRAFIE..............................................................................................................107

7
Introducere. Precizări terminologice
FuncŃionarii publici de control sau de execuŃie se confruntă adesea cu
întrebări precum: „CâŃi cetăŃeni....?”, „În ce măsură...?”, „Cât de eficace şi eficient este
un anumit serviciu?”, „Cât de mulŃumiŃi sunt cetăŃenii în legătură cu o anumită
măsură?”, „ De ce sunt mulŃumiti sau nemultumiŃi cetăŃenii?”, „Care sunt
categoriile de cetăŃeni (ne)mulŃumiŃi?”. De asemenea, ei au nevoie de informaŃii
despre numărul şi categoriile de oameni care au anumite caracteristici, despre costurile şi
beneficiile unui anumit program sau trebuie să decidă care sunt cele mai importante
probleme pentru comunitate şi care care ar fi modalităŃile optime de rezolvare.
FuncŃionarul trebuie să poată face distincŃia între programele sau proiectele
de succes şi cele nereuşite, bazându-se pe date concrete şi depăşind abordarea intuitivă.
Pentru a lua deciziile corecte şi performante, pentru a monitoriza punerea lor în practică
şi pentru a le analiza rezultatele, funcŃionarii publici trebuie să se bazeze pe date.
De aceea ei trebuie să colecteze şi să analizeze datele, să realizeze cercetări pentru a avea
răspunsul la anumite întrebări despre politicile publice, despre proiectele şi programele pe
care le administrează, despre populaŃia pe care o deservesc. Char dacă prin natura
activităŃii lor nu trebuie să realizeze cercetări pentru a avea acces la date, ei
primesc adesea rapoarte privind derularea sau rezultatele unui program/proiect, privind
performanŃele angajaŃilor sau atitudinea populaŃiei vis-a-vis de anumite servicii ale
administratiei.
CunoştinŃele dobândite la seminarul de cercetare vă pot fi de folos în a recunoaşte
rapoartele şi studiile care au la bază cercetări valide din punct de vedere ştiinŃific, datele
pe care vă puteŃi baza pentru a lua o decizie, cercetările care duc la
rezultate distorsionate, şi pe care nu vă puteŃi baza. Cine şi cum a realizat cercetarea? În ce
condiŃii au fost adunate datele, cum au fost selectaŃi subiecŃii, despre ce tip de date este
vorba şi ce metode de colectare a datelor şi de analiză şi interpretare a lor au fost
utilizate? Există o legătură logică între ipoteze, partea teoretică, partea practică şi
concluzii? Seminarul de cercetare, prin informaŃiile oferite vă ajută să gasiŃi răspunsul la
toate aceste întrebări şi la multe altele. Astfel, vi se pune la dispoziŃie un instrumentar cu
ajutorul căruia veŃi putea

8
simplifica, aşeza pe baze ştiinŃifice şi eficientiza procesul de luare a deciziilor în
administratia publică.
Un alt scop al seminarului de cercetare este de a constitui un exerciŃiu
pentru elaborarea lucrării de licenŃă – lucrare prin care absolvenŃii trebuie să-şi
demonstreze capacitatea de a duce la bun sfârşit o cercetare proprie.

Cantitativ şi calitativ
Există de multă vreme în rândul cercetătorilor o dezbatere în jurul unor stiluri de
cercetare, calitativ şi respectiv cantitativ. Cele două sunt foarte diferite.
Cercetările cantitative folosesc numere şi metode de analiză statistică. Ele tind să
se bazeze pe măsurarea numerică a unor aspecte specifice fenomenelor studiate cu scopul
testării ipotezelor cauzale. Cercetările cantitative se bazează pe paradigme de tipul celor
pozitiviste, experimentale sau empirice.
Cercetările calitative, deşi acoperă o mare varietate de abordări, nu se bazează pe
măsurări numerice, urmărind descrierea comprehensivă a unui eveniment sau a unei
unităŃi sociale. Cercetările calitative se bazează pe paradigme de tipul celor
fenomenologice, constructiviste, naturaliste sau post-moderniste.
Din punct de vedere al paradigmei există următoarele diferenŃe între abordări:1
Punct de Întrebare Cantitativă Calitativă
vedere
Ontologie Care este natura Realitatea este obiectivă Realitatea este
realităŃii? şi singulară, subiectivă şi multiplă
independentă de
observator
Epistemologie Care este relaŃia IndependenŃă InteracŃiune
cercetător-subiect
de cercetare?
Axiologie Ce rol au valorile? IndependenŃă faŃă de Încărcată de judecăti de
valori valoare

1
John W. Cresswell, Research Design. Qualitative and Quantitative Approaches, SAGE Publications,
1994, p. 5

9
Retorică Care este limbajul Formal Informal
cercetării?
Metodologie Care este natura  Deductivă  Inductivă
procesului de  Cauză şi efect  Factori care se
cercetare  Design static, influenŃează reciproc
categoriile  Design în
identificate înainte construcŃie pe
 Nu ia în considerare parcurs
contextul  Dependentă de
 Orientată spre context
explicaŃie şi  RegularităŃi şi teorii
predicŃie construite pentru
 Evaluată în funcŃie înŃelegere
de validitate şi  Evaluată prin
fidelitate verificare

Cele două abordări au şi o atitudine diferită faŃă de teorii. Cercetările cantitative

sunt orientate în primul rând spre verificarea teoriilor, câtă vreme cele calitative încearcă
mai mult să genereze teorii.
Referitor la metodele folosite, în cazul primei abordări avem metode care folosesc
tehnici structurate (experiment, sondaje, observaŃia pe baza unei grile structurate,
câtă vreme în cazul celei de a doua lucrăm cu tehnici nestructurate (observaŃia
participativă, interviul individual intensiv, interviul de grup, studii de caz, variante de
analiză a documentelor).
În opinia multor autori dezbaterea este prea încinsă vizavi de o problemă care nu
este reală. Ambele abordări sunt utile, contribuind fiecare în felul său la sporirea cantităŃii
de cunoştinŃe. În efectuarea unei cercetări este foarte util să se folosească şi
metode calitative şi metode cantitative. Inclusiv modul în care se raportează aceste
abordări la problema generării teoriei sugerează o astfel de abordare: calitativul contribuie
la apariŃia unei teorii, pe care o putem testa prin intermediul cantitativului. Într-un mod
similar funcŃionează lucrurile când ne gândim la profunzimea rezultatelor, cele
calitative

10
11
excelând la acest capitol, astfel încât ar putea fi util să îmbogăŃim rezultatele
datorate metodelor cantitative cu ajutorul calitativului.
În practică s-ar putea ca la începerea unei cercetări să fim mai puŃin lămuriŃi faŃă
de anumite aspecte ale fenomenului studiat, să avem de a face cu o problemă mai puŃin
structurată. Prin intermediul unor cercetări calitative (studiu de caz, interviuri individuale,
analiza documentelor) putem afla mai mult, astfel încât să ne putem rafina teoria, să
emitem diferite ipoteze, să construim mai bine instrumentele de culegere a datelor. Doar
în acest moment, când am reuşit să structurăm problema, putem să devenim cantitativişti.
În condiŃiile unei probleme bine structurate (în care avem informaŃiile necesare)
putem aborda cantitativ problema. Totuşi, şi aici aportul calitativului poate fi util pentru
explicarea fenomenului. De exemplu rezultatele unui sondaj de opinie ne-ar putea sugera
că populaŃia este mulŃumită de activitatea primăriei şi anumiŃi factori care o determină.
Merită totuşi să vedem care sunt mecanismele prin intermediul cărora aceşti factori
influenŃează percepŃia asupra fenomenului. Putem să aflăm acest lucru prin intermediul
unei metode calitative cum ar fi interviul de grup focalizat (focus-grupul).
Astfel de încercări de a efectua cercetări cu metode mixte în care sunt utilizate
concomitent tehnici structurate şi nestructurate, sau în care se apelează la tehnici semi-
structurate (cum ar fi. interviul semi-structurat) sunt tot mai des încercate. În ceea ce
priveşte administraŃia evaluarea pe baza unor metode mixate (Mixed Methods
Evaluation) câştigă tot mai mult teren.

Validitate şi fidelitate
O definiŃie des folosită a validităŃii este cea a lui Hammersley, conform căreia o
cercetare „este validă sau adevărată dacă reprezintă cu acurateŃe acele trăsături ale
fenomenului pe care-şi propune să-l descrie, explice sau teoretizeze” 2. Pe scurt problema
validităŃii este: „măsurăm cu adevărat ceea ce vrem să măsurăm?”
Există mai multe tipuri de validitate:
 De conŃinut (internă);
 Predictivă (externă sau legată de criterii);
 De construct (coerenŃa).
2
M. Hammersley, Some notes on the terms 'validity' and 'reliability, British Educational Research Journal,
13(1)/1987, p. 69

12
 Validitatea internă se referă la inferenŃele privitoare la relaŃiile cauzale pe care se
bazează cercetarea noastră. Pentru cercetările care nu apelează la cauzalitate, şi în special
pentru cele calitative, în locul validităŃii interne se foloseşte credibilitatea. Acest tip de
validitate este extrem de important în momentul în care cercetarea noastră urmăreşte
evaluarea unui program şi se ne spune dacă efectele observate se datorează sau nu
programului nostru. Cu alte cuvinte avem validitate internă când relaŃiile de tip
cauză- efect pe care le testăm sunt cele care acŃionează în cadrul fenomenului studiat şi nu
altele, pe care le-am omis.
Validitatea externă se referă la posibilitatea de a generaliza rezultatele cercetării.
O cercetare este bine făcută în momentul în care rezultatele sunt valabile pentru toată
populaŃia la care ne referim, nu doar pentru un anumit grup. În acest moment putem să
generalizăm aceste concluzii pentru întreaga populaŃie în medie. Acest tip de validitate
este strâns legat de cercetările bazate pe eşantionare şi ameninŃările cele mai importante
vin tocmai de la lipsa de reprezentativitate a eşantioanelor. De exemplu, o cercetare
făcută pe studenŃii unui anumit an, dintr-o anumită facultate, dintr-o anumită universitate
nu ne va permite să spunem că „studenŃii din România sunt satisfăcuŃi de calitatea
pregătirii pe care o primesc”, chiar dacă aşa spun studenŃii noştri, pentru că există o lipsă
de validitate externă datorată lipsei de reprezentativitate a eşantionului nostru.
Validitatea de construct se referă la caracteristica pe care o măsurăm. Constructele
reprezintă categoriile pe care le-am folosit pentru descrierea şi înŃelegerea
raporturilor dintre elementele unui model explicativ. Validitatea de construct se referă de
fapt la calitatea operaŃionalizării pe care am făcut-o, la modul în care am „tradus”
conceptul în variabile măsurabile. Problema nu este chiar atât de uşoară pe cât pare,
datorită complexităŃii unor concepte. Dimensiunile conceptului pe care le-am
identificat s-ar putea să acopere doar o parte din concept sau să depăşească graniŃele
conceptului.
Fidelitatea se referă la calitatea sau constanŃa măsurătorilor noastre. În
ştiinŃele exacte instrumentele de măsură sunt foarte precise (putem măsura aproape cu
precizie absolută lungimi, temperaturi, mase, etc.). În ştiinŃele sociale nu este aşa.
Aici ştim că rezultatul obŃinut al măsurării este suma dintre măsura reală şi eroarea de
măsurare (pe care o presupunem a fi aleatoare). Fidelitatea se calculează după mai multe
măsurări şi este raportul dintre varianŃa adevărată şi varianŃa observată, putând să ia

13
valori între 0

14
(lipsă totală de fidelitate) şi 1 (fidelitate totală). Trebuie să identificăm o eventuală eroare
sistematică (de exemplu atunci când acul cântarului este iniŃial la 5 kilograme în loc de
zero), care trebuie înlăturată.
Între fidelitate şi validitate este o relaŃie de tipul necesar, dar nu suficient. Pentru a
avea validitate trebuie să avem un instrument fidel, dar care să şi măsoare ceea ce dorim.
Cu alte cuvinte, degeaba avem un cântar bun, nu putem măsura temperatura cu el.

15
MODULUL I. Etapele unei cercetări

OBIECTIVE: Acest modul este realizat cu scopul de a familiariza studenŃii

cu etapele care trebuie parcurse pentru realizarea unei cercetări ştiinŃifice.
Validitatea rezultatelor unei cerectări depinde în mare parte de procesul de planificare a
cercetării. Planificarea cercetării ajută la o mai bună înŃelegere a problemei studiate,
la evitarea culegerii unor date inutile. Definirea problemei care urmează a fi investigată
şi stabilirea legăturii logice între studiul bibliografiei în domeniu, formularea ipotezelor,
designul studiului, alegerea şi designul instrumentelor de cercetare, analiza şi
interpretarea datelor şi prezentarea rezultatelor sunt principalele obiective ale cunoaşterii
etapelor unei cercetări.

GHID DE STUDIU: StudenŃii vor trebui să urmărească în primul rând elementele

necesare pentru definirea temei de cercetare: domeniul de studiu, interogaŃia de pornire şi
modelul logic al cercetării. În al doilea rând, vor trebui să îşi însuşească metode de studiu
al bibliografiei în domeniu: care sunt opiniile exprimate în literatura de specialitate în
legătură cu problema supusă cercetării, ce alte cercetări similare s-au efectuat şi cu ce
rezultate sunt principalele întrebări.

BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE:
Şandor, Sorin Dan, Analiză şi cercetare în administraŃia publică, Accent, 2004

BIBLIOGRAFIE OPłIONALĂ
Chelcea, Septimiu, Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative şî calitative,
Editura Economică, 2001
Rotariu Traian şi IluŃ Petru, Ancheta sociologică şi sondajul de opinie, Polirom, 1997

16
 Unitatea 1: Pregătirea cercetării. Paşi preliminari
Obiective: Conştientizarea utilităŃii procesului de pregătire a cercetării. Timpul
acordat parcurgerii paşilor preliminari, se recuperează prin coerenŃa şi rapiditatea derulării
etapelor propriu-zise ale cercetării. Explicitarea faptului că în această etapă preliminară se
clarifică domeniul de cercetare şi tema cercetării.
Cuvinte cheie: planificarea cercetării, utilizarea modelelor, construcŃia modelelor, tipuri de
modele utilizate în cercetare
Cercetarea trebuie să înceapă cu o planificare riguroasă. Primul pas îl reprezintă
stabilirea interogaŃiei de pornire şi determinarea scopului cercetării. Trebuie, de
asemenea, să stabilim exact de ce date avem nevoie.
Interogatia de pornire este o întrebare cu mai multe răspunsuri posibile. (În absenŃa
posibilităŃii mai multor răspunsuri, nu s-ar justifica cercetarea.. Pentru a afla
răspunsul interogaŃiei care stă la baza cercetării sunt necesare date empirice
masurabile şi observabile. Prin definiŃie, cercetarea implică studiul unor informaŃii
observabile. Pentru a determina răspunsul, pot fi utilizate atât informaŃii calitative, cât şi
cantitative.
Să luăm ca exemplu interogaŃia: Ajută informatizarea la
îmbunătăŃirea performanŃelor funcŃionarilor publici?”. Observăm că există mai
multe răspunsuri posibile. Mai mult, pentru a răspunde la această întrebare, avem
nevoie de informaŃii empirice, observabile. Totuşi, aşa cum este formulată, întrebarea nu
oferă suficiente informaŃii despre datele care ne interesează. Ce inŃelegem prin
informatizare şi ce înŃelegem prin performanŃă?, Despre care funcŃionari este vorba?
Din ce Ńară?, Din ce localitate?, Din ce instituŃie?, Din ce birou? Ce tip de
legătură este urmărită între informatizare şi performanŃă? Pentru a limita aria de
cercetare, trebuie să stabilim scopul cercetării. O cercetare in urma căreia dorim să
decidem dacă să dotăm sau nu un birou cu computere, imprimante, internet, să trimitem
oamenii la cursuri de calificare etc. va fi diferită de o cercetare prin care dorim să
evaluăm eficacitatea unui program de informatizare gata implementat.
Stabilirea scopului unei cercetări nu se reduce la enunŃarea motivului
care determină realizarea studiului. Cercetătorul trebuie să acorde atenŃie
şi grupului/publicului interesat de această cercetare, modului în care urmează a fi utilizate
informaŃiile, momentului în care informatiile vor fi necesare şi utilizate, precum şi

17
 resurselor care se doresc a fi investite în cercetare. În momentul în care cercetătorul
împreună cu cei interesaŃi stabileşte scopul cercetării, poate face o listă cu întrebările care
prezintă interes în cadrul cercetării şi poate decide de ce date este nevoie pentru a fi
obtinute răspunsurile căutate. Astfel pregăteşte terenul pentru alegerea instrumentelor
adecvate de colectarea datelor, pentru selecŃia eşantionului şi economiseşte timp şi alte
resurse.

Unitatea 2: Etapele unei cercetări

Obiective: Familiarizarea studentilor cu etapele care trebuie parcurse pentru
realizarea unei cercetări şi schiŃarea unei imagini clare privind succesiunea acestor etape.
Cuvinte cheie: domeniu de studiu, studiul bibliografic, formularea ipotezelor,
designul studiului, designul instrumentelor de cercetare, analiza datelor, legătura dintre
concluzii şi ipoteze.
Cercetarea este un proces care are etape distincte. O reprezentare grafică arată astfel:3

Determinarea
domeniului de

Studiul
bibliografiei
Designul studiului
Formularea ipotezelor

Efectuarea
studiului

3
V. R.Boehm, Research in the „Real World” – a Conceptual Problem, în Personnel Psychology, vol. 33,
1980, p. 496 Analiza datelor

Elaborarea unei explicaŃii alternative

Nu Rezultatele confirmă ipotezele? Da Prezentarea rezultatelor

18
Există trei mari etape: pregătirea cercetării (determinarea domeniului de studiu,
studiul bibliografiei, formularea ipotezelor şi designul studiului), efectuarea ei şi
finalizarea cercetării.

În prima etapă trebuie rezolvate problemele teoretice şi metodologice. Contează aici:

 TEMA aleasă: uneori o problemă poate apărea la un nivel foarte vag.

Problema trebuie înŃeleasă şi delimitat obiectul studiului;
 BIBLIOGRAFIA: care este stadiul de cunoaştere în domeniu? Ce se cunoaşte,
care sunt teoriile care se pot aplica şi care sunt argumentele pro şi contra
fiecărei dintre ele? În funcŃie de rezultatele studiului bibliografiei se
poate ajunge la o schimbare a domeniului de studiu, eventual la o nouă
înŃelegere a obiectului studiului;
 IPOTEZELE: fac parte din teoria sau modelul pe care vrem să-l testăm.
Trebuie să stabilim care sunt variabilele dependente şi care sunt cele
independente, ce relaŃii între variabile ar merita cercetate, ce variabile de
control trebuie folosite;
 OPERAłIONALIZAREA: ce indicatori vreau să folosesc? Care este nivelul
de măsurare la care vreau să ajung? Care sunt unităŃile de măsură ? Cum pot
să ajung de la indicatori la indici?;
 ALEGEREA METODEI ŞI TEHNICII: în funcŃie de considerente ştiinŃifice,
dar şi de buget sau de timp va trebui să alegem una din cele cinci metode:
observaŃia, experimentul, sondajul de opinie, interviul, analiza documentelor
şi care tehnică (formă a metodei) va fi aplicată. În măsura în care este şi
posibil şi necesar se va apela la triangulaŃie (folosirea mai multor metode).
Pentru fiecare posibil subiect fiecare metodă are anumite avantaje şi anumite
dezavantaje.

19
Dacă dorim să facem evaluarea activităŃii unei instituŃii publice avem mai multe opŃiuni,
sondajele de opinie fiind doar una dintre posibilităŃi. Iată care ar fi metodele care ar putea
fi utilizate şi care le sunt avantajele:4
Strategia de Tip de Date Tip de Metoda de Necesitatea
evaluare evaluare informaŃii eşantionare unei baze de
comparaŃie
Sondaj Descriptivă Date noi Tind să fie Eşantion Nu
şi normativă cantitative probabilistic
Studiu de caz Descriptivă Date noi Tind să fie Eşantion Nu
şi normativă calitative, non-
pot fi probabilistic
cantitative
Experiment Impact Date noi Cantitative Eşantion Da, esenŃial
pe teren (cauză şi sau probabilistic
efect) calitative sau nu
Analiza Descriptivă, Date Tind să fie Eşantion Poate să
documentelor normativă şi existente cantitative, probabilistic existe sau nu
de impact pot fi sau nu
calitative

 EŞANTIONAREA: cum îmi pot alege eşantionul de persoane sau

evenimente? În ce măsură trebuie să-mi asigur o reprezentativitate cât mai
bună?
 CONSTRUCłIA INSTRUMENTELOR: cum pot obŃine datele?
Ce instrumente voi folosi? Există instrumente pe care le pot construi sau va
trebuie să-mi construiesc eu unele noi? (pentru multe probleme există deja
indici care pot fi folosiŃi: de exemplu pentru determinarea gradului de
acceptare a unor persoane aparŃinând altei etnii se poate folosi Scala DistanŃei

4
GAO/PEMD, Designing Evaluations, martie 1999, p. 32

20
 Sociale construită de E.S. Bogardus, pentru determinarea gradului de
satisfacŃie în muncă s-au construit mai multe scale, etc.).
Faza de efectuare a studiului cuprinde:

 COLECTAREA DATELOR: aici există mai multe probleme, unele legate de

corectitudinea operatorilor de interviu sau sondaj, altele de codificarea
răspunsurilor pentru a le putea introduce în proceduri de prelucrare statistică
(inclusiv a răspunsurilor libere);
 ANALIZA DATELOR: ce proceduri statistice pot fi aplicate datelor? Îmi
permit acestea să-mi testez ipotezele?
Finalizarea studiului se referă la concluzii şi la inserŃia socială a rezultatelor.

 CONCLUZII: teoria avansată a fost confirmată sau nu? Care sunt implicaŃiile
rezultatelor asupra bazei teoretice? Ce recomandări se pot face pentru
programe sau politici publice? Cum s-ar putea îmbunătăŃi cercetarea?
Cercetările se confruntă cu o problemă importantă, cea a inserŃiei sociale a
rezultatelor. Prezentarea rezultatelor unui studiu într-o lucrare ştiinŃifică sau în
mass- media nu este suficientă pentru ca să fim siguri că el va ajunge la urechile celor
interesaŃi. Cum pot ajunge informaŃiile provenite din cercetare să constituie un input în
formularea şi implementarea unor politici?
Factorii care determină folosirea acestui tip de informaŃii pot fi consideraŃi:
1. Actualitatea problemei. Dacă problema studiată este de cel mai mare interes şi
cu un grad mare de actualitate, informaŃiile sunt binevenite, administraŃia fiind
mult mai dispusă să le folosească. În plus, în problemele “fierbinŃi”, deseori
nu există suficientă informaŃie, ceea ce face ca orice nouă sursă să fie
binevenită.
2. Modul în care sunt transmise către cei interesaŃi. Dacă informaŃiile ajung
la factorii de decizie prin intermediul unui colaborator de încredere, şansele de
utilizare cresc. Această afirmaŃie pare tributară mentalităŃii “pile, relaŃii,
cunoştinŃe”, dar realitatea ne arată că pe căile obişnuite de comunicare
informaŃia are mari şanse să se oprească pe biroul unui birocrat
oarecare.

21
 PrezenŃa unui avocat al acestor informaŃii ajută mult la aducerea lor la
cunoştinŃa celor cu putere de decizie.
3. InformaŃia nu trebuie să contrazică politica şi bugetul instituŃiei.
InstituŃiile vor privi cu mult mai multă bunăvoinŃă un studiu care le susŃine
deciziile, îl vor folosi ca argument în favoarea lor, a politicilor aplicate.
Prea puŃine instituŃii sunt dispuse să efectueze schimbări majore în
programele adoptate. În condiŃiile în care studiile susŃin poziŃia instituŃiei,
dacă există sugestii pentru schimbări de mai mică importanŃă, care nu
afectează bugetul instituŃiei, există şanse mai mari ca acestea să fie efectuate.
4. Bunul nume sau renume al autorului cercetării. ImportanŃa acestui factor este
evidentă. Credibilitatea informaŃiei este determinată în mare măsură
de credibilitatea celui care o produce. Dacă autorul are în spate o largă
experienŃă a unor studii obiective, care au avut impact în rândul administraŃiei,
şansele ca informaŃia să fie luată în considerare creşte.
5. Implicarea instituŃiei în desfăşurarea cercetării. Acest aspect este
important din două puncte de vedere. În primul rând, dacă instituŃia este
consultată în privinŃa cercetării, aceasta capătă un anumit caracter de
cercetare proprie a instituŃiei, care va privi mult mai favorabil rezultatele
obŃinute. În al doilea rând, prin colaborarea beneficiarului cercetarea poate
deveni mult mai aplicată nevoilor acestuia. Deseori cercetările sunt
concentrate pe probleme sau întrebări generale, în vreme ce problemele
specifice ale unor instituŃii sunt lăsate fără răspuns sau cu unele răspunsuri
parŃiale.
6. Modul de redactare al informaŃiei. Aici este vorba de mai mult decât despre
aspectul estetic al prezentării informaŃiei, deşi şi aspectul “ambalajului” este
important. Raportul de cercetare trebuie să fie cât mai complet, cât mai clar,
dând posibilitatea evaluării cât mai precise a rezultatelor. Raportul de
cercetare trebuie scris în funcŃie de beneficiar. În condiŃiile în care
beneficiarul este o instituŃie publică, presupusă a nu avea specialişti în
domeniul cercetării sociale trebuie evitat să se insiste prea mult pe prezentarea
tehnicilor de cercetare, cu accentul pe aspecte care pentru beneficiar sunt
esoterice. În schimb, trebuie enunŃată problema cât mai clar, astfel

22
ca

23
 beneficiarul să nu se aştepte mai mult decât i se oferă, prezentarea rezultatelor
să se facă sub două forme, una concentrată destinată şefului instituŃiei, care nu
dispune de prea mult timp, şi una mai largă, destinată subordonaŃilor acestuia,
adică celor care vor transforma informaŃia oferită în propuneri oferite şefului.

Unitatea 3: Designul cercetării

Obiective: Introducerea principalelor tipuri de design al cercetării.

Cuvinte cheie: cercetări fundamentale, aplicative, evaluative, experiment, cvasi-
experiment
Folosim aici termenul de design într-un sens mai restrâns decât cel de proiectare,
preferând sensul de strategie de cercetare.
Strategia trebuie să Ńină seama de scopul cercetării noastre. Delbert Miller distinge
trei tipuri mari de cercetări:5
 Fundamentale (pure), având ca obiective dobândirea de cunoştinŃe noi şi
dezvoltarea teoriei. Alte denumiri ar fi cercetare academică sau teoretică;
 Aplicative, orientate spre analiza problemelor sociale şi găsirea soluŃiilor de
rezolvare, contribuind la fundamentarea deciziei (exemple: analiza politicilor
publice şi unele tipuri de evaluare a programelor);
 Evaluative, orientată spre determinarea efectului diferitelor acŃiuni (exemplu:
evaluarea programelor).
Din alte punct de vedere putem distinge între cercetări orientate spre
explicaŃie (caracteristice abordării cantitative) sau înŃelegere (caracteristice abordării
calitative). Mai avem cercetări descriptive (cum ar fi monografiile) sau normative, în care
prezentăm cum ar trebui să fie fenomenul.
Cercetarea din cadrul Seminarului de cercetare trebuie să fie orientată spre
explicaŃie sau înŃelegere. Nu sunt acceptate lucrări descriptive sau normative.
În funcŃie de mai multe criterii putem clasifica strategiile de cercetare astfel:6
 Experimentale sau non-experimentale;

5
Delbert Miller, Handbook of Research Design and Social Measurement, Sage Publications, 1991, citat în
Ioan Mărginean, Proiectarea Cercetării Sociologice, Polirom, 2000, p. 59
6
Ioan Mărginean, op cit, p. 59

24
  Transversale sau longitudinale;
 Comparative sau non-comparative;
 Cu o metodă sau mai multe;
 Studii de caz sau ale fenomenelor de masă;
 Cu interacŃiune cercetător-subiect (obtrusive) sau fără (non-obtrusive);
 Interactivă (subiectul intervine pe parcursul cercetării) sau non-interactivă;
 Cantitative sau calitative (discutate în capitolul precedent).
În acest capitol vom discuta despre primele două categorii.
DistincŃia între design experimental sau non-experimental (numit deseori
cvasi- experimental, pentru a sugera apropierea de logica experimentului) se referă la
posibilitatea de a împărŃi aleator subiecŃii în grupuri experimentale şi de control. Această
împărŃire caracteristică designului experimental permite controlarea efectelor variabilelor
care nu sunt incluse explicit în studiul nostru. În cazul designului non-experimental
trebuie făcute eforturi serioase pentru determinarea efectului acestor variabile.
Designul experimental este cel mai puternic din punctul de vedere al
validităŃii interne, adică al relaŃiilor cauzale pe care vrem să le verificăm.
Din punct de vedere al timpului putem distinge designuri transversale şi
longitudinale. Un studiu transversal este acela care se desfăşoară într-un singur moment
de timp, obŃinând o secŃiune transversală a fenomenului studiat. Un studiu longitudinal
este acela care se desfăşoară în timp, cuprinzând cel puŃin două valuri de măsurare. Avem
şi aici o distincŃie între măsuri repetate şi serii de timp, distincŃie datorată numărului de
măsurări efectuate. Nu există o regulă generală, dar analiza statistică a seriilor de timp
necesită minimum douăzeci de valuri de măsurare.

25
Modulul II. Partea teoretică a cercetării

OBIECTIVE: Acest modul este realizat cu scopul de a familiariza studenŃii cu paşii care
trebuie urmaŃi pentru a realiza fundamentarea teoretică a lucrării de cercetare.
GHID DE STUDIU: StudenŃii vor trebui să urmărească în primul rând elementele necesare
pentru definirea temei de cercetare. StudenŃii vor trebui să îşi însuşească metode de studiu
al bibliografiei în domeniu: care sunt opiniile exprimate în literatura de specialitate în
legătură cu problema supusă cercetării, ce alte cercetări similare s-au efectuat şi cu ce
rezultate sunt principalele întrebări.
BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE:
Şandor, Sorin Dan, Analiză şi cercetare în administraŃia publică, Accent, 2004
BIBLIOGRAFIE OPłIONALĂ
Chelcea, Septimiu, Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative şî calitative,
Editura Economică, 2001
Rotariu Traian şi IluŃ Petru, Ancheta sociologică şi sondajul de opinie, Polirom, 1997

Unitatea 1. Definirea domeniului de studiu

Obiective: Delimitarea domeniului de studiu .

Cuvinte cheie: domeniu de studiu, temă de cercetare

Prima etapă a cercetării este delimitarea domeniului de studiu. Mai precis: ce

vrem să cercetăm? Trebuie făcute o precizare: datorită specificului secŃiei, este foarte clar
că trebuie să alegem ceva legat de administraŃia publică şi despre România.
Tot în această fază trebuie să ne fie clar ce tip de cercetare vrem să desfăşurăm.
Pentru Seminarul de Cercetare trebuie să desfăşurăm un studiu de tip explicativ: să
încercăm să înŃelegem de ce un anumit fenomen legat de administraŃia publică se prezintă
într-un anumit mod. Trebuie înŃeles cât mai bine că aici avem de a face cu un alt tip de

26
lucrare decât cel cerut sub titlul de referat la alte materii. Nu poate fi acceptată la acest
seminar drept cercetare o descriere a modului de funcŃionare a unei instituŃii gen: Primăria
din localitatea X funcŃionează pe baza Legii L, care prevede că aceasta are
următoarele atribuŃii .... Organizarea Primăriei este ...
În exercitarea atribuŃiei A1 Legea L1 prevede că ... şi mai avem Hotărârea H1
care prevede că... În fiecare an există 5000 de cetăŃeni care depun cereri pe baza legii
L1, din care o 4000 sunt rezolvate pozitiv şi 1000 negativ.
În exercitarea atribuŃiei A2 se aplică legea L2, HG H2, HCL 1034 şi 4428, care spun
că...şi aşa mai departe.
Ceea ce avem mai sus este o cercetare de tip monografic, ori noi nu ne propunem
la această materie să scriem monografia Primăriei X.
Ceea ce ne interesează pe noi este să obŃinem ceva cât mai apropiat de genul:
Fenomenul Y (legat de administraŃia publică) se datorează următorilor factori: X!, X2, ...,
Xn.
Sau, într-o formulare specifică matematicii sau ştiinŃelor exacte:
Y=f(x1, x2, ..., xn)
În alegerea lor trebuie să ia în considerare câŃiva factori:
► Nivelul de cunoştinŃe pe care îl au asupra fenomenului pe care şi-l propun să-l
studieze. Este foarte greu să studiezi un fenomen despre care nu ai cunoştinŃe.
Studierea bibliografiei ar ajunge să dureze prea mult timp;
► Posibilitatea obŃinerii datelor: cu cât acestea sunt mai greu de obŃinut, cu atât timpul
alocat lucrării va fi mai lung şi procesul mai anevoios. Preferabil este să ne alegem
subiectul lucrării astfel încât să avem date mai uşor de colectat, mai repede şi cu un
cost mai mic.
► În momentul în care a ales obiectul de studiu un cercetător ar trebui să fie capabil să
răspundă la întrebarea: „ce vrei să demonstrezi?”.

Unitatea 2. Studiul bibliografiei

Obiective: Explicarea nevoii de a parcurge sistematic literatura şi alte cercetări realizate

în domeniu.
Cuvinte cheie: teoretic, empiric, studiul bibliografic

27
 Acest al doilea stadiu al lucrării (orientativ: circa 15 pagini) are rolul de parte
teoretică a lucrării de cercetare, restul fiind legat de partea empirică.
În sens mai larg, teoria “înseamnă un corp de propoziŃii cât de cât articulate, într-
un raport de congruenŃă”7 Există patru categorii de teorii, împărŃite pe patru nivele
de tărie:8
Sisteme de clasificare ad-hoc, în care observaŃiile empirice sunt organizate şi
clasificate în categorii construite arbitrar;
Taxonomiile sunt sisteme de categorii construite astfel încât să poată fi descrise
relaŃii între ele;
Sistemele teoretice combină taxonomiile cu cadrele conceptuale, dar acum
descrierile, explicaŃiile şi predicŃiile sunt legate într-o manieră sistematică. Un
sistem teoretic cuprinde un set de concepte descriptive, concepte operaŃionalizate
(variabile) şi un set de propoziŃii care constituie un sistem deductiv;
Teoriile axiomatice constituie un tip de sistem teoretic cuprinzând un set de
concepte şi definiŃii, un set de propoziŃii care descriu situaŃiile cărora teoria li se aplică, un
set de propoziŃii (între care axiome şi teoreme) care descriu relaŃiile între variabile şi un
sistem logic pentru deducŃii.
Pentru ca teoria să ajungă “o plasă în care să putem cuprinde lumea” („a net to
capture the world”, în termenii lui Karl Popper), există câŃiva paşi care trebuie întreprinşi.
Primul pas este cel al definiŃiilor. Acestea pot fi abstracte sau operaŃionale.
DefiniŃiile abstracte corelează anumite caracteristici fără a le lega de fenomenele
observate. OperaŃionalizarea constă în găsirea unei metode sau măsuri prin care să
conectăm conceptul cu realitatea. Următoarea fază este cea a formulării ipotezelor.
Acestea specifică relaŃia între fenomenul care este explicat sau variabila dependentă şi
variabilele explicative sau independente. Ipotezele pot lua mai multe forme, gen variabila
independentă influenŃează, afectează, prezice, creşte împreună, este în legătură cu, este o
condiŃie necesară, este o condiŃie suficientă, este o condiŃie necesară şi suficientă, ş.a.m.d.
Un set de astfel de ipoteze se constituie într-o teorie. La un nivel mai înalt de formalizare

7
Traian Rotariu, Petre IluŃ, op. cit., p. 21
8
Chava Frankfort-Nachmias, David Nachmias, op. cit., p. 14

28
avem modelul, care este o abstractizare a realităŃii. Modelele pun în evidenŃă
anumite caracteristici ale lumii reale care sunt relevante pentru subiectul cercetării,
explicitează relaŃiile dintre acestea, permit formularea de propoziŃii testabile din
punct de vedere empiric despre aceste caracteristici.
În studiul bibliografiei trebuie avute în vedere următoarele:
1. Trebuie identificate sursele cele mai relevante în legătură cu tema abordată;
2. Trebuie incluse materiale de ultimă oră, care să ne arate diferitele evoluŃii, până în
prezent;
3. Materialele folosite trebuie privite critic, nu trebuie nici să fie acceptate ca atare, doar
pentru că autorul respectiv s-ar putea să fie o autoritate în domeniu, dar nici să fie
respinse datorită propriilor noastre concepŃii asupra problemei studiate;
4. Trebuie să evaluăm valoarea materialelor existente, astfel încât să nu ajungem să ne
bazăm pe materiale care au o valoare secundară. Întotdeauna trebuie să încercăm să
ajungem la sursa unei anumite opinii ştiinŃifice, nu la lucrări compilate sau inspirate
din acestea (de exemplu: dacă vorbim de lupta de clasă, acest concept îi aparŃine lui
Marx, nu numeroşilor gânditori marxişti);
5. În elaborarea părŃii teoretice trebuie să dăm dovadă de claritate şi coerenŃă; În general,
în fiecare domeniu, pentru fiecare problemă există mai multe teorii care încearcă să
explice în mod diferit realitatea. Fiecare teorie merită menŃionată; În final trebuie
să ajungem la o prezentare cât mai cuprinzătoare a cunoştinŃelor legate de tema propusă.

Unitatea 3. ConstrucŃia ipotezelor (variabile, ipoteze)

Obiective: Explicarea legăturii dintre variabile şi ipoteze.

Cuvinte cheie: teoretic, empiric, deductie, inducŃie, definiŃie, ipoteze, variabile

În viaŃa de zi cu zi ne întâlnim des cu momente în care apar raŃionamente de genul

„Dacă întreprindem acŃiunea X atunci se va întâmpla Y”. De unde ştim acest lucru?

29
 De-a lungul timpului problema surselor cunoaşterii s-a pus deseori. Există mai
multe modalităŃi de a răspunde la întrebarea “de unde ştii?”:
 Modul tradiŃional, bazat pe autoritatea sursei. Surse cum ar fi conducătorii de
la diferite nivele, savanŃi cunoscuŃi, legislaŃia ş.a. intră la acest capitol;
 Modul raŃional, bazat pe logică;
 Modul mistic, iraŃional, bazat pe revelaŃii divine, profeŃii, vise premonitorii, etc;
 IntuiŃie, simŃuri, percepŃia comună: cel mai des întâlnit, mai ales în domeniul
realităŃilor sociale. “Se ştiu” foarte multe lucruri, dar există dovezi pentru prea puŃine
dintre ele. O afirmaŃie gen “toŃi funcŃionarii sunt corupŃi” este derivată din
această percepŃie comună;
 Cercetarea empirică, proprie ştiinŃei.
Filosofia ştiinŃei lucrează cu anumite presupuneri:9
 Natura este ordonată şi regulată;
 Natura poate fi cunoscută;
 Toate fenomenele naturale au cauze naturale;
 Nimic nu este evident de la sine;
 Cunoaşterea provine din dobândirea experienŃei;
 Cunoaşterea este superioară ignoranŃei.
Scopul ştiinŃei este producerea unei acumulări de cunoştinŃe care să permită
explicarea, predicŃia şi înŃelegerea fenomenelor empirice. Pe măsura dezvoltării societăŃii
umane, numărul de ştiinŃe a crescut în permanenŃă, printre ultimele apărute fiind şi
ştiinŃele socio-umane, în care se înscrie şi administraŃia publică. Metodele de
cercetare folosite în administraŃia publică sunt cele care au fost impuse de sociologie şi se
regăsesc în marea majoritate a ştiinŃelor sociale, în ultimele decenii ştiinŃa administraŃiei
publice încercând să împrumute metode şi din alte ştiinŃe sociale (în principal din
ştiinŃele economice).
AdministraŃia publică nu poate face abstracŃie de social. Indiferent de modul
în care concepem administraŃia, fie ca un instrument de aplicare a legii, executant al
deciziei politice sau ca un furnizor de servicii nu trebuie să uităm că se lucrează cu
oameni şi

9
Chava Frankfort-Nachmias, David Nachmias, Study Guide to Accompany Research Methods in the Social
Sciences 5 th edition, St. Martin’s Press, 1996, p. 2

30
pentru oameni. InteracŃiunile sociale intra şi extra organizaŃionale nu pot fi neglijate. În
plus, metodele de cercetare impuse de sociologie pot fi aplicate în oricare din
ştiinŃele care “patronează” ştiinŃele administrative (ştiinŃele juridice, politice sau
economice).
RelaŃia dintre teoretic şi empiric este una destul de controversată. Toată
lumea este de acord că ambele faŃete trebuie să fie prezente în orice demers
ştiinŃific, într-o măsură mai mică sau mai mare.
Există însă problema temporalităŃii, trei posibilităŃi fiind întâlnite: anterioritatea,
în care caz cercetarea empirică este folosită pentru a verifica teoria, emergenŃa,
teoria născându-se pe parcursul cercetării şi posterioritatea, în care caz teoria are o
funcŃie de interpretare a unor rezultate obŃinute de către empiric. În realitate, există
foarte puŃine cazuri în care teoria să nu se bazeze pe date empirice sau de cercetări în
care teoria să nu fie prezentă, între teoretic şi empiric existând o determinare reciprocă.
Rolurile fiecăreia ar putea fi sintetizate astfel:10
Teoretic Empiric
 Identificarea temelor de cercetare;  IniŃierea unor noi teorii, pe baza
 Formularea de concepte şi unor fapte sau rezultate noi,
clasificări complexe; neaşteptate;
 Formularea ipotezelor referitoare la  Reformularea teoriei pe baza unor
modul în care se produc anumite noi descoperiri;
fenomene sociale;  Specificul empiricului presupune
 Punerea în relaŃie a faptelor clarificarea conceptelor
empirice cu altele.  Validarea sau invalidarea teoriilor
propuse;
Trebuie spus că nici teoria, nici empiricul nu sunt unitare. În sens mai larg, teoria
“înseamnă un corp de propoziŃii cât de cât articulate, într-un raport de
congruenŃă”11. Există patru categorii de teorii, împărŃite pe patru nivele de tărie:12
 Sisteme de clasificare ad-hoc, în care observaŃiile empirice sunt organizate şi
clasificate în categorii construite arbitrar;

10
Schemă inspirată din P. Lazarsfeld (pentru rolul teoreticului) şi R. K. Merton (pentru empiric), citaŃi în
Traian Rotariu, Petre IluŃ, Ancheta sociologică şi sondajul de opinie, Ed. Polirom, 1997, p. 20-21
11
Traian Rotariu, Petre IluŃ, op. cit., p. 21
12
Chava Frankfort-Nachmias, David Nachmias, op. cit., p. 14

31
 Taxonomiile sunt sisteme de categorii construite astfel încât să poată fi descrise relaŃii
între categorii;
 Sistemele teoretice combină taxonomiile cu cadrele conceptuale, dar acum descrierile,
explicaŃiile şi predicŃiile sunt legate într-o manieră sistematică. Un sistem teoretic
cuprinde un set de concepte descriptive, concepte operaŃionalizate (variabile) şi un set
de propoziŃii care constituie un sistem deductiv;
 Teoriile axiomatice constituie un tip de sistem teoretic cuprinzând un set de concepte
şi definiŃii, un set de propoziŃii care descriu situaŃiile cărora li se aplică teoria, un set
de propoziŃii (între care axiome şi teoreme) care descriu relaŃiile între variabile şi un
sistem logic pentru deducŃii.

DeducŃie şi inducŃie
Două mari metode de raŃionament: deducŃia şi inducŃia. RaŃionamentul deductiv
porneşte de la general, trecând la specific. Este o abordare top-down, de sus în jos, în care
încercăm să aplicăm reguli generale în situaŃii specifice.
RaŃionamentul inductiv funcŃionează în mod contrar: pornim de la
situaŃii specifice, încercând să identificăm regularităŃi pe care să le putem
generaliza. Este o abordare bottom-up, de jos în sus, în care pe baza situaŃiilor specifice
încercăm să găsim reguli generale.
Trebuie să avem grijă să evităm anumite erori de raŃionament. Prima dintre ele se
numeşte eroarea ecologică. Aceasta apare în momentul în care încercăm să facem
predicŃii faŃă de indivizi pe baza analizei unei întregi populaŃii. De exemplu, dacă ştim că
indivizii din popoarele nordice sunt în majoritate blonzi, nu putem deduce că un anumit
individ este blond. Eroarea excepŃiei poate apărea atunci când încercăm să facem
generalizări pe baza unor cazuri deviante, excepŃionale. De exemplu, din studiul
unei găini cu trei picioare am putea ajunge la concluzia că toate găinile au trei picioare.
Astfel de capcane trebuie evitate atât în cercetare cât şi în viaŃa de zi cu zi.
Pentru ca teoria să ajungă “o plasă în care să putem cuprinde lumea”, conform
expresiei lui Karl Popper, există câŃiva paşi care trebuie întreprinşi:
1. Primul pas este cel al definiŃiilor. Acestea pot fi operaŃionale sau conceptuale.
Primele sunt legate de modul de funcŃionare a unui concept (de exemplu: media finală

32
 de absolvire este o definiŃie operaŃională a performanŃei unui student). DefiniŃiile
conceptuale trebuie să:
a. delimiteze clar atribute sau calităŃi unice, evidenŃiind genul proxim şi diferenŃa
specifică;
b. să nu fie circulare (adică să nu apeleze la alt concept care se defineşte şi el prin
raportare la cel care este definit);
c. să fie pozitive (definim prin ceea ce este, nu prin ceea ce nu este);
d. să folosească termeni clari.
2. OperaŃionalizarea constă în găsirea unei metode sau măsuri prin care să conectăm
conceptul cu realitatea, dintr-un alt punct de vedere putem spune că operaŃionalizarea
e un ansamblu de proceduri prin care măsori aspecte manifeste ale unui lucru
abstract;
3. Următoarea fază este cea a formulării ipotezelor. Acestea specifică relaŃia între
fenomenul care este explicat sau variabila dependentă şi variabilele explicative sau
independente.
Ipotezele se deduc din teorie. După definiŃia dată de Caplow, „o ipoteză
este enunŃul unei relaŃii cauzale într-o formă care permite verificarea empirică”13. Din
această definiŃie putem vedea şi rolul cel mai important al ipotezelor, cel de testare sau
verificare a teoriei. Într-un sens mai larg ipotezele au rolul de a descrie în termeni
concreŃi ce ne aşteptăm să se întâmple în studiul nostru.
Ipotezele sunt enunŃuri despre posibila relaŃie dintre mai multe variabile. Ele pot
lua mai multe forme, gen variabila independentă influenŃează, afectează, prezice, creşte
împreună, este în legătură cu, este o condiŃie necesară, este o condiŃie suficientă, este o
condiŃie necesară şi suficientă, ş.a.m.d. , toate relativ la variabila dependentă (cea pe care
o studiem). Un set de astfel de ipoteze se constituie într-o teorie. Karl Popper consideră
că numărul de ipoteze posibile pentru o teorie este infinit, astfel încât confirmarea unei
ipoteze nu duce la confirmarea teoriei şi de aceea ajunge la concluzia că cel mai
important lucru pentru o teorie este ca aceasta să fie falsificabilă (să poată fi invalidată),
ceea ce se poate face prin invalidarea unei singure ipoteze. În practică, fiecare teorie
conŃine (cel puŃin în mod explicit) un set restrâns de ipoteze.

13
Theodore Caplow, 1970, L’Enquête sociologique, Armand Colin, 1970, p. 119

33
 Pentru ca ipotezele pe care le avansăm să fie credibile trebuie să avem o coerenŃă
externă, adică să nu contrazicem ceea ce se cunoaşte deja (în cazul în care nu ne-am
propus tocmai acest lucru), precum şi o consistenŃă internă, adică să nu avem contradicŃii
între ipoteze.
Modul clasic de testare al ipotezelor este cel prin intermediul ipotezei nule.
Presupunem că avem ipoteza:
H1 – între variabilele A şi B avem o relaŃie.
Noi vom testa de fapt ipoteza contrară, numită ipoteza nulă:
H0 – între variabilele A şi B nu există nici o relaŃie.
În momentul în care reuşim să infirmăm ipoteza nulă putem spune că se confirmă
ipoteza de la care am plecat.
La un nivel mai înalt de formalizare avem modelul, care este o abstractizare a
realităŃii. Modelele pun în evidenŃă anumite caracteristici ale lumii reale care sunt
relevante pentru subiectul cercetării, explicitează relaŃiile dintre acestea, permit
formularea de propoziŃii testabile din punct de vedere empiric despre aceste caracteristici.
Orice cercetare începe prin a clarifica natura problemei care va fi studiată. Vom
obŃine un set de concepte, noŃiuni abstracte prin care ne reprezentăm lumea. Din această
fază trebuie să ajungem prin operaŃionalizarea conceptelor la nivelul variabilelor.
În general se încearcă explicarea schimbărilor survenite în variabila dependentă pe baza
variabilelor independente. Mai putem introduce variabile de control prin care să putem
verifica dacă nu cumva asocierea observată între variabila dependentă şi cea sau cele
independente nu este cumva doar aparentă, variaŃia observată fiind datorată variabilei de
control.
De exemplu: dacă încercăm să măsurăm satisfacŃia clienŃilor unui serviciu public
trebuie să întreprindem o operaŃionalizare a conceptului de calitate a serviciului.
OperaŃionalizarea se efectuează prin identificarea dimensiunilor cele mai
importante ale conceptului. Pentru calitate avem două aspecte: cel tehnic (ce primeşte
clientul), şi cel funcŃional (cum se desfăşoară interacŃiunea client-furnizor, respectiv
evidenŃiază satisfacŃia clientului cu privire la legătura ce se stabileşte între el si
funcŃionarul public). Nici un aspect nu trebuie să fie neglijat, mai ales că în administraŃie

34
aspectul tehnic depinde de multe ori de cel funcŃional (de exemplu, lipsa de informare
poate face ca anumiŃi cetăŃeni să nu-şi poată primi drepturile sau serviciile cuvenite).
Fiecare dimensiune trebuie la rândul ei descompusă pe sub-dimensiuni sau
factori, până când ajungem să putem măsura efectiv ceea ce dorim.
Dimensiunea tehnică a calităŃii se poate operaŃionaliza mai departe având în
vedere caracteristicile tehnice ale serviciului furnizat.
În ceea ce priveşte factorii funcŃionali putem menŃiona14:
1. Aspecte tangibile: clădiri, echipamente, personal, comunicaŃii;
2. Credibilitate: abilitatea de a respecta angajamentele cât mai riguros;
3. Promptitudine: dorinŃa de a ajuta clienŃii, de a fi cât mai prompŃi;
4. CompetenŃă: abilităŃi şi cunoştinŃe;
5. PoliteŃe: respect, consideraŃie şi amabilitate;
6. Onestitate: cinste şi corectitudine;
7. SiguranŃă: lipsa pericolului, a riscului şi a îndoielii;
8. Comunicare: informarea clientului la timp şi într-un limbaj accesibil;
9. Acces: uşurinŃa cu care clientul poate intra în contact cu furnizorul;
10. ÎnŃelegerea faŃă de client: eforturile de a cunoaşte clientul şi nevoile sale.
Fiecare astfel de factor poate fi măsurat şi constituie o variabilă, iar valorile pe
care le ia sunt indicatori (de exemplu, răspunsul la întrebarea dintr-un chestionar „cât de
mare este averea dumneavoastră?” este indicatorul averii respondentului. Prin respectiva
întrebare urmărim măsurarea variabilei avere).
Din aceşti indicatori se poate construi un indice. Presupunând că am reuşit să
măsurăm fiecare indicator al calităŃii serviciului pe o scară de la 1 la 10, că
aspectul tehnic, evaluat la 7.50 contează 70% din aprecierea totală şi că toŃi factorii
funcŃionali au fost apreciaŃi la maximum, 10.00, vom obŃine indicele
calităŃii serviciului Q=7.50*0.7+10*0.3=8.25.
Ce ne interesează cel mai mult este ce fel de relaŃie există între două sau
mai multe variabile. Ne interesează mai multe aspecte ale unei relaŃii:

Valarie A. Zeithaml, A. Parasuraman, Leonard L. Berry, Delivering Quality Service:

14

Balancing Customer Perceptions and Expectations, NY, The Free Press, 1990, p.226

35
1. DirecŃia: o relaŃie poate fi pozitivă (dacă valoarea variabilei independente va creşte,
va creşte şi valoarea celei dependente) sau negativă (în caz contrar);
2. Tăria relaŃiei: în ce măsură variabila independentă o influenŃează pe cea dependentă?
Din desenul de mai jos se poate observa că dacă avem variabila dependentă y şi
variabila independentă x şi reprezentăm relaŃia dintre ele ca şi cum ar fi vorba de o
ecuaŃie de gradul întâi (deci o relaŃie liniară), putem avea mai multe situaŃii.
Am reprezentat grafic o relaŃie pozitivă puternică, una pozitivă slabă şi una
negativă perfectă (în care dacă valoarea lui x creşte cu o unitate, valoarea lui y va
creşte tot cu 1).Tăria relaŃiei este dată de valoarea absolută a pantei dreptei
prin care am reprezentat relaŃia. Dacă exprimăm relaŃia dintre cele două
variabile sub forma y=ax+b, coeficientul a reprezintă tocmai panta, b fiind valoarea
lui y în momentul în care variabila independentă, x, este 0.

y
RelaŃie pozitivă, tare

RelaŃie pozitivă, slabă

x
RelaŃie negativă, perfectă

36
Modulul III. Partea practică a cercetării

OBIECTIVE: Acest modul este realizat cu scopul de a familiariza studenŃii cu metodele de

colectare a datelor, cu problematica eşantionării şi cu metodele de analiză şi interpretare a
datelor.

GHID DE STUDIU: StudenŃii vor trebui să urmărească particularitătile fiecăreia

dintre metodele de colectare a datelor, modul de construcŃie a unui eşantion şi
principalele metode de analiză şi interpretare a datelor, care vor duce în cele din urmă la
realizarea părŃii practice a cercetării.

BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE:
Şandor, Sorin Dan, Analiză şi cercetare în administraŃia publică, Accent, 2004
BIBLIOGRAFIE OPłIONALĂ
Chelcea, Septimiu, Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative şî calitative,
Editura Economică, 2001
Rotariu Traian şi IluŃ Petru, Ancheta sociologică şi sondajul de opinie, Polirom, 1997

Unitatea 1. Metode de colectare a datelor

Obiective: Explicarea legăturii dintre concepte, variabile şi ipoteze, a procesului de

operaŃionalizare a conceptelor

Cuvinte cheie: concepte, variabile, nivele de măsură, metode de colectare a datelor,

observaŃia, experimentul, analiza documentelor, interviul (individual sau de
grup), sondajul de opinie, studiul de caz.
Al treilea stadiu al lucrării se cuprinde mai multe părŃi. Mai întâi trebuie
menŃionate ipotezele emise, conceptele folosite şi operaŃionalizarea lor. Mai apoi trebuie
precizat designul cercetării.

37
 Recomandările privind pregătirea rapoartelor de anchete selective (Oficiul
Statistic al NaŃiunilor Unite, 1950)15 recomandă ca raportarea designului să cuprindă trei
părŃi:
► Descrierea generală (enunŃarea scopurilor anchetei, descrierea materialului
cuprins, natura informaŃiei colectate, metodele de colectarea a datelor, metoda de
eşantionare, data începerii şi durata anchetei, exactitatea, costul, evaluarea anchetei
în funcŃie de atingerea obiectivelor, responsabilitatea asupra datelor);
► Metoda de selectare a unităŃilor din eşantion;
► Personalul şi echipamentul utilizat;
► Analiza statistică şi procedeele de calcul;
► Precizia anchetei (erorile de eşantionare, gradul de concordanŃă dintre
investigatori independenŃi care tratează acelaşi material, comparaŃia cu alte surse de
informare, eficienŃa cercetării, observaŃii critice);
► ConsideraŃii finale.
O astfel de precizare se face pentru rigoare ştiinŃifică maximă. Pentru necesităŃile
Seminarului de Cercetare trebuie să precizăm metoda sau metodele de cercetare folosite,
instrumentul folosit (chestionar, ghid de interviu sau de observaŃie, etc.) – care
trebuie construit astfel încât să respecte operaŃionalizarea făcută, ce populaŃie supusă
cercetării şi în ce mod.
Alegerea metodei de cercetare se face în funcŃie de patru factori:
- domeniul de studiu;
- consideraŃii teoretice;
- specificul fiecărei metode;
- criterii practice (bani, timp, ş.a.).

Aceşti factori sunt în relaŃie fiecare cu fiecare:

15
citat în Septimiu Chelcea, Metodologia cercetării sociologice, Editura Economică, 2001, p. 577-578

38
 Domeniul ConsideraŃii
studiat teoretice

Metode de Criterii
cercetare practice

Alegerea metodei este foarte importantă. Nu orice metodă poate fi folosită la

orice. Sondajul de opinie ne poate ajuta să avem informaŃii cât mai complete, dar, deseori
nu suficient de „adânci”. Un interviu ne poate oferi astfel de informaŃii, dar acestea sunt
mai greu de generalizat la nivelul întregii populaŃii.

Numărare şi măsurare
Două operaŃiuni se impun în momentul în care avem de a face cu variabile:
numărarea şi măsurarea.
Numărarea presupune distingerea unor unităŃi de bază şi punerea lor în legătură cu
un anumit fenomen. De exemplu, numărăm câŃi cetăŃeni au beneficiat de un anumit
serviciu public. Ca urmare a operaŃiunii de numărare vom obŃine frecvenŃe. FrecvenŃele
pot fi:
 absolute, când se foloseşte direct numărul obŃinut (de exemplu, dacă 250.000 de
oameni au beneficiat de un serviciu public, 250.000 reprezintă frecvenŃa absolută);
 relative, când se raportează la numărul total de cazuri posibile (dacă numărul total de
posibili beneficiari ai respectivului serviciu a fost 1.000.000, frecvenŃa relativă este de
0.25 sau 40%).
Măsurarea presupune atribuirea unei valori numerice unei caracteristici a
variabilei (măsurăm o caracteristică, nu variabila în sine aşa cum măsurăm greutatea unui
obiect nu obiectul în sine). Pentru aceasta avem nevoie de un instrument de măsură care
să aibă un punct de referinŃă (punctul zero) şi o unitate de măsură.
OperaŃiunea de măsurare ne dă o primă idee despre ce însemnă calitativ şi
ce cantitativ. Astfel putem folosi patru tipuri de niveluri de măsurare, primele două
calitative şi următoarele cantitative:

39
1. nivelul nominal, care reprezintă pur şi simplu clasificări, în multe cazuri definite ad-
hoc. Categoriile folosite sunt construite astfel încât să nu avem un obiect care să poată
intra în două dintre ele. O măsură nominală este şi cea folosită pentru măsurarea
etniei unei persoane: avem următoarele categorii în România: “român”, „maghiar”,
„rrom” şi, pentru celelalte se foloseşte cel mai des “altă naŃionalitate”.

2. nivelul ordinal este acela în care putem construi o ierarhie a categoriilor (de exemplu,
venitul unei familii îl putem măsura la nivel ordinal introducând categoriile “peste 20
milioane”, “10-„sub 3 milioane”, „3-5,99 milioane”, “6-9.99 milioane”, etc.; un alt
exemplu este cel în care categoriile pornesc de la „foarte bine”, „bine”,..., mergând
până la „foarte rău”), fără însă a putea spune cât de mare este distincŃia între
două categorii particulare;

3. nivelul de intervale se foloseşte pentru variabile cu valori continue în cazul cărora

punctul de referinŃă a fost stabilit arbitrar, cum ar fi în cazul temperaturii, unde
0 pentru scara Celsius a fost stabilit punctul de îngheŃare al apei). În acest
cazuri nu putem stabili rapoarte (dacă astăzi au fost 10 grade şi ieri 20 nu putem
spune că astăzi a fost de două ori mai rece decât ieri);

4. nivelul de rapoarte: este un nivel de masurare de interval, dar în plus în acest caz
există un punct de referinŃă 0 (zero) care ne indică lipsa caracteristicii.
Trebuie spus că există multe variabile care pot fi măsurate pe mai multe niveluri
(venitul unei familii poate fi măsurat la nivel ordinal, dar şi la cel de rapoarte, dacă vom
folosi cifra exactă). Nivelul de măsurare trebuie ales în funcŃie de
necesităŃile cercetătorului provenite din metodele de prelucrare statistică pe care vrea să
le aplice. Trebuie menŃionat însă, că dintr-o variabilă măsurată la nivel de rapoarte se
poate obŃine una ordinală prin operaŃiuni relativ simple de transformare a datelor,
dar operaŃiunea inversă este imposibilă.
Pentru măsurare putem folosi şi scale. Acestea sunt instrumente care ne permit
ataşarea unor valori numerice unor observaŃii conform unei reguli. Avem de a face cu un
concept mai complex decât cel de indice. Un indice se compune din combinarea (de
obicei prin însumare) unor indicatori (valorile variabilelor luate în calcul), câtă vreme

40
scala vine şi cu reguli care ne ajută în interpretarea valorii fiecărei observaŃii, dar
şi a rezultatului final.
Cele mai cunoscute scale sunt cele ale lui Thurstone, Likert şi Guttman.
Scala Thurstone, în forma ei cea mai simplă, aceea a intervalelor egale, se
bazează pe generarea unui set de judecăŃi de valoare despre fenomenul studiat. De
exemplu, putem cere judecăŃi de valoare despre un anumit program. PropoziŃiile care le
exprimă trebuie să fie formulate la prezent, clare, să conŃină un singur enunŃ, să nu fie
aplicabile unor cazuri excepŃionale, să nu fie general acceptabile (de genul
veniturile populaŃiei trebuie să crească). Pentru a obŃine acest set de propoziŃii vom
folosi un grup cât mai mare de indivizi, astfel încât să obŃinem o diversitate cât
mai mare şi să nu omitem judecăŃi pertinente.
După ce am generat acest set urmează să-l evaluăm. Pentru aceasta trebuie să
obŃinem un grup de judecători care să aprecieze cât de favorabilă este judecata respectivă.
Pentru a obŃine un rezultat cât mai bun grupul trebuie să fie cât mai mare (vorbim aici de
100 sau 200 de persoane). Aceştia vor ataşa o valoare de la 1 (foarte puŃin favorabil) la 11
(foarte favorabil) – uneori se mai foloseşte notarea de la 1 la 7. Se recomandă să
eliminăm din grup judecătorii care plasează mai mult de 25% din aprecieri în aceeaşi
categorie. După ce am făcut evaluarea vom calcula mediana răspunsurilor pentru fiecare
judecată. Mediana reprezintă scorul dat de individul de la mijlocul distribuŃiei ordonate a
scorurilor de favorabilitate dacă avem un număr impar de judecători sau media scorurilor
celor doi indivizi din mijloc în cazul unui număr par. Mai calculăm şi medianele pentru
prima cuartilă (primul sfert) şi a treia (al treilea sfert), precum şi diferenŃa dintre ele.
Ordonăm propoziŃiile în ordine crescătoare după mediană şi descrescătoare după
diferenŃa inter-cuartile Vor fi selectate câte două propoziŃii cât mai apropiate de mijlocul
fiecărui interval (al propoziŃiilor cu aceeaşi valoare a medianei).
Pentru administrare vom ataşa la fiecare propoziŃie variantele acord şi dezacord,
vom include şi întrebări de clasificare precum şi de verificare a sincerităŃii.
Calculul scorului final se face prin împărŃirea numărului de propoziŃii cu care avem
acord la numărul total de propoziŃii.

41
 Scala Thurstone este greu de construit, dar foarte uşor de aplicat şi calculat. Este
bine să recurgem la construirea unei astfel de scale în momentul în care o vom aplica în
mai multe cazuri. În caz contrar efortul nu este justificat.
Scala Likert este o scală ordinală. Procedura este în mare măsură similară:
începem cu generarea de propoziŃii şi avem judecători care să le analizeze. Aceştia vor
evalua fiecare enunŃ faŃă de fenomenul studiat, de exemplu pe o scală de la 1 (dezacord
total) la 5 (acord total).
Selectarăm un enunŃ în momentul în care valoarea medie din cuartila 1 este
diferită semnificativ statistic faŃă de cuartila 4 (folosim pentru aşa ceva testul t de
semnificaŃie). Acest lucru înseamnă că respectivele enunŃuri fac o discriminare mai bună
între răspunsuri.
Pentru fiecare enunŃ se oferă o scală de răspunsuri de la 1 (dezacord total) la 5
(acord total) şi scorul total se calculează prin însumare.
Scala Guttman este tot una ordinală, dar cumulativă, în sensul că răspunsul
afirmativ la o întrebare presupune răspunsul afirmativ la întrebările anterioare (cu o
intensitate mai mică a opiniei). De exemplu, dacă am fi de acord să ne căsătorim cu o
persoană de altă etnie, se presupune că nu avem nimic împotrivă ca astfel de persoane să
ne fie prieteni, vecini, colegi de muncă sau să locuiască în acelaşi oraş.
Procedeul de construire se face într-un mod similar cu cele anterioare (aici
folosim doar răspunsuri DA şi NU). Pot apărea erori (adică să avem indivizi care nu
răspund conform presupunerii noastre, adică să spună DA la o întrebare cu intensitate
mare şi NU la una cu intensitate mică).
Vom selecta maximum 10-12 enunŃuri. Pentru a verifica validitatea scalei
vom folosi un coeficient de reproductibilitate:

Cr  1  Numar _ erori
Numar _ subiecti  numar _
itemi
Cu cât acest coeficient va fi mai apropiat de 1, cu atât scala noastră va fi mai
bună.

42
Metode de colectare a datelor
Metodele de colectare a datelor folosite pentru cercetarea în administraŃia publică
sunt împrumutate din arsenalul cercetării din ştiinŃele sociale. Există o dezbatere serioasă
legată de metodele care intră sau nu la acest capitol. Propunerea noastră de enumerare a
acestor metode este:
 ObservaŃia;
 Experimentul;
 Analiza documentelor;
 Interviul (individual sau de grup);
 Sondajul de opinie;
 Studiul de caz.
În alte lucrări sondajul de opinie (sau sondajul – survey) este privit ca o formă a
interviului, sau este desemnat sub numele instrumentului folosit în acest tip de cercetare,
anume chestionarul, sau ca o sub-specie a anchetei sociologice. Am optat pentru termenul
de sondaj de opinie (mult mai bine cunoscut decât cel de anchetă sociologică) pentru că
sugerează mai clar anumite caracteristici ale metodei: ne bazăm pe un eşantion (în
majoritatea cazurilor acesta este reprezentativ – ceea ce nu se întâmplă decât rareori în
metoda interviului) şi se referă la probleme ce suscită un larg interes public
(distincŃie importantă pentru domeniul administraŃiei publice). Nu trebuie să
supralicităm nici centrarea pe aspectul opinional, pe ceea ce cred, gândesc,
apreciază sau intenŃionează oamenii. Într-un sondaj de opinie putem include şi întrebări
legate de fapte şi cunoştinŃe. DiferenŃa dintre sondaj şi interviu este legată de
abordare (sondajul este cantitativ, interviul calitativ), structurare, reprezentativitate,
posibilitatea de a utiliza proceduri statistice de analiză a datelor.
Studiul de caz nu este recunoscut decât uneori ca o metodă validă de cercetare,
mai ales având în vedere că în celelalte metode studiază mult mai multe cazuri (în cazul
sondajului de opinie pot să fie mii). În plus, în realizarea unui studiu de caz putem folosi
multe dintre metodele enumerate mai sus. Dintr-un alt punct de vedere se consideră că
„studiul de caz nu este o alegere metodologică, ci o alegere a obiectului de studiu”16.

16
Robert E. Stake, Case Studies, în Norman K. Denzin, Yvonna S. Lincoln (ed.), Handbook of Qualitative
Research, Sage Publications, 1994, p. 236

43
Totuşi, am optat pentru includerea studiului de caz pe lista metodelor de colectare a
datelor datorită faptului că ne poate oferi alte date despre un fenomen sau un obiect şi
într-un alt mod decât celelalte metode.
Deseori o singură metodă nu este suficientă pentru a înŃelege fenomenul studiat sau
ne poate fi util să privim problema din unghiuri diferite. De aceea, dar şi pentru a
îmbogăŃi calitatea rezultatelor se pot folosi mai multe metode în cadrul aceleiaşi cercetări.
Această tactică se numeşte triangulaŃie.

ObservaŃia
ObservaŃia este cea mai veche metodă ştiinŃifică. Principalele ei caracteristici sunt:

 Este directă;
 Se desfăşoară cel mai des în mediul natural al subiecŃilor;
 Permite studierea unor subiecŃi care nu pot sau nu vor să se exprime;
 Permite compararea raportărilor verbale cu comportamentul efectiv;
 Se poate analiza şi contextul în care se desfăşoară comportamentul studiat.
ObservaŃia este foarte potrivită pentru studiul unor comportamente nonverbale sau
spaŃiale. Ea ne cere să construim un sistem de clasificare explicită, exhaustivă şi mutual
exclusivă a comportamentelor precum şi o metodă de eşantionare a perioadelor de timp în
care ne desfăşurăm studiul.
Astfel, dacă încercăm să observăm modul în care se desfăşoară circulaŃia într-o
intersecŃie va trebuie să ne construim un ghid sau o grilă de observaŃie în care să
includem tipurile de comportament posibile (în principal ne va interesa sensul în care se
mişcă maşinile, eventual viteza cu care trec prin intersecŃie şi cât aşteaptă la
semafor; putem face ceva similar pentru pietoni). Vom trece în acest ghid
observaŃiile noastre referitoare la fiecare participant în trafic. Trebuie avut în vedere
factorul timp: există ore de vârf, în week-end circulaŃia este redusă, dimineaŃa
oamenii merg la serviciu, după- masa se întorc, ceea ce ar putea modifica radical
circulaŃia din intersecŃie, etc. ObservaŃia noastră trebuie să nu neglijeze nici una dintre
perioadele în care comportamentul poate fi diferit. În momentul în care am lucrat bine s-
ar putea să aflăm cum am putea modifica mersul semafoarelor astfel încât să fluidizăm
circulaŃia din intersecŃie.

44
 Ghidul de observaŃie poate să nu existe (caz în care observatorul notează
comportamentele care i se par cele mai importante) sau să fie extrem de structurat,
cuprinzând toate posibilele comportamente, caz în care observatorul trebuie să noteze
doar frecvenŃa respectivelor comportamente.
ObservaŃia se poate desfăşura în mai multe feluri. O primă distincŃie se face între
observaŃii:
 Non-participative, în care observatorul este exterior fenomenului (cum ar fi exemplul
de mai sus). Este mai obiectiv, dar nu permite o cunoaştere mai intimă a contextului;
 Participative, în care observatorul este integrat în mediu;
O a doua distincŃie se face între observaŃii:
 Deschise (sau declarate), în care observatorul îşi declară calitatea. Apare aici
problema unei posibile modificări de comportament din partea celor studiaŃi, tocmai
datorită faptului că se ştiu observaŃi;
 Ascunse, în care observatorul nu-şi declară calitatea. În acest caz nu există probleme
referitoare la schimbări de comportament din partea subiecŃilor, fiind posibile
mai degrabă din partea observatorului, care poate ajunge să se identifice cu subiecŃii.
Pot exista şi probleme de natură etică, începând cu încălcarea vieŃii private şi
terminând cu posibilitatea unui comportament ne-etic din partea observatorului. În
ultimul caz, să ne închipuim un cercetător care vrea să studieze viaŃa unor bande de
infractori şi care ar trebui să se integreze în viaŃa bandei.
Există posibilitatea unor situaŃii intermediare, în care observatorul se integrează în
mediu, dar fără a fi un participant propriu-zis.
Din combinarea celor două criterii obŃinem 4 situaŃii distincte:17

Cercetător-„spion” Cercetător – „actor

recunoaşt
Gradde

social”
erea

17
Ruth C. Kohn, Pierre Negre, Les vois de l’observation. Repère pour les pratiques de recherche en
sciences humaines, Nathan, 1991, p. 118

45
 Observator Observator „neutru”
„nedeclarat”

Gradul de recunoaştere a statutului de cercetător

Slab< >Puternic

Există câteva reguli de observare, cele mai importante fiind legate de condiŃiile
prealabile. Unele dintre ele pot fi rezolvate cu ajutorul tehnicii moderne,
observaŃiile putând fi filmate.
CondiŃii prealabile:
- familiarizarea cu obiectivele cercetării;
- cunoaşterea unităŃilor de observaŃie: fiecare comportament observat trebuie să
fie corect inclus în grila de observaŃie;
- observaŃiile se notează cât mai repede cu putinŃă (este evident că
un observator „spion” nu va putea lua note decât după ce a ieşit din mediul
studiat).
În administraŃia publică observaŃia nu este folosită la adevărata sa valoare.
O primă cauză este explicarea problemelor prin cauze sociale sau economice (de genul:
sărăcia este datorată situaŃiei economice generale, salariilor mici, educaŃiei reduse,
provenienŃei dintr-o familie cu mijloace reduse, etc.). În anumite cazuri astfel de
explicaŃii nu sunt suficiente, comportamentul putând fi cauza reală, iar pentru
studiul comportamentelor observaŃia este cea mai bună metodă.
O a doua cauză este costul în timp şi forŃă de muncă pentru a face
suficiente observaŃii referitoare la un grup mare de oameni sau la o comunitate.
Cercetările efectuate pe astfel de teme durează perioade mari de timp, exact ceea ce
lipseşte de obicei într-o evaluare. Ca să dăm un exemplu, cercetarea unui clasic al
observaŃiei, William Foot Whyte, Street Corner Society: The Social Structure of an
Italian Slum (1943) a durat 5 ani!
ObservaŃia se poate dovedi utilă în multe cazuri. Să luăm doar un exemplu:
în cazul în care desfăşurăm un program de training pentru funcŃionari în domeniul
relaŃiilor

46
cu publicul, cum ne putem da seama cel mai bine de succesul sau insuccesul
programului? Posibilitatea cea mai corectă este să observăm cum se desfăşoară relaŃiile
cu publicul. Cel mai mare avantaj al observaŃiei este faptul că este directă: lucrăm direct
cu fenomenul studiat.

Grilă de observaŃie pentru învăŃare activă

Scopul cercetării este determinarea gradului în care profesorul încurajează învăŃarea

activă.
Grila este structurată, observatorul trebuind să identifice în ce măsură profesorul dă
dovadă de anumite comportamente. La final scorurile pentru fiecare comportament se
însumează, obŃinându-se scorul profesorului.

Numele profesorului: Clasa: Data:

Comportamentul profesorului
Transmite -4 -3 -2 -1 0 1 2 3 4 Facilitează
cunoştinŃe cunoaşterea
Distant şi formal -4 -3 -2 -1 0 1 2 3 4 Cald şi prietenos
Mediul clasei este -4 -3 -2 -1 0 1 2 3 4 Mediul clasei
rigid este flexibil
Cunoaştere bazată -4 -3 -2 -1 0 1 2 3 4 Cunoaştere
pe autoritate bazată pe
descoperire
Pune accentul pe -4 -3 -2 -1 0 1 2 3 4 Pune accentul pe
gândire unitară gândire diversă
Planifică şi conduce -4 -3 -2 -1 0 1 2 3 4 Permite elevilor
toate activităŃile să intervină în
planificare şi
conducere
Evaluează singur -4 -3 -2 -1 0 1 2 3 4 Implică elevii în

47
munca elevilor evaluarea muncii
lor
Evaluarea se face -4 -3 -2 -1 0 1 2 3 4 Evaluarea se
doar în scopul face pentru
notării diagnosticare

Scorul final:

Comentarii:

Sursa: http://www.cabarrus.k12.nc.us/pdf/ActiveLearningObsInstru.1.pdf

Experimentul
Experimentul este metoda specifică ştiinŃelor exacte. Simplificând la maximum,
vom spune că experimentul este acel tip de cercetare în care aplicăm un stimul sau un
tratament şi încercăm să vedem ce răspuns obŃinem. După un anumit număr de repetări ale
experimentului la valori diferite ale stimulului vom putea afla care este efectul acestuia.
Pentru a stabili dacă există o relaŃie de cauzalitate, adică dacă o modificare
a variabilei X va determina modificarea valorii variabilei dependente Y, trebuie să
stabilim dacă:
 Cauza este anterioară efectului;
 Modificarea valorii variabilei independente trebuie să ducă la o modificare a valorii
variabilei dependente;
 Trebuie să fie o explicaŃie logică şi convingătoare a legăturii dintre cele două
variabile;
 Trebuie eliminate alte posibile explicaŃii (relaŃia nu trebuie să fie doar aparentă, o altă
variabilă explicând fenomenul).
Există trei tipuri de experimente:
1. Modelul experimental clasic, în care subiecŃii sunt împărŃiŃi în grupul
experimental (asupra căruia este aplicat tratamentul sau stimulul) şi grupul martor (sau de

48
control) pe bază aleatorie. Astfel se poate presupune că cele două grupuri sunt cât mai
asemănătoare şi că nu există diferenŃe sistematice între grupuri. CondiŃiile sunt controlate
în măsura posibilităŃilor, astfel încât singura diferenŃă între grupuri să fie aplicarea
tratamentului. Ambele grupuri sunt testate atât înaintea aplicării tratamentului cât şi după.
Schimbarea valorii variabilei dependente în cazul grupului martor este schimbarea care ar
fi survenit fără aplicarea tratamentului X. Efectul lui X este considerat diferenŃa dintre
schimbarea survenită în cazul grupului experimental şi schimbarea care ar fi survenit fără
aplicarea lui X.
2. Experimentul fără testare prealabilă este acela în care nu am testat înainte de
aplicarea tratamentului nici unul dintre grupuri. Motivele ar putea fi mai multe, fie legate
de lipsa de bani, de timp (procesul de testare poate fi lung), din considerente de validitate
(subiecŃii familiarizaŃi deja cu testul s-ar putea să dea răspunsuri diferite la testul final)
sau de faptul că deja avem informaŃii suficiente legate de nivelul iniŃial al
subiecŃilor experimentului.
3. Modelul Solomon al celor patru grupuri încearcă să măsoare şi efectul testării
repetate asupra subiecŃilor. Este o combinaŃie a celor două modele anterioare, în care vom
avea două grupuri supuse modelului clasic şi alte două grupuri celui fără testare
prealabilă. Din diferenŃele obŃinute în cazul grupurilor experimentale sau martor
vom putea afla efectul testării prealabile asupra rezultatelor.
Alegerea unuia sau altuia dintre aceste modele se face în funcŃie de modul în
care verifica efectul tratamentului, astfel încât să izolăm atât efectele datorate pre-testării,
cât şi cele datorate altor factori.
În cazul modelului fără testare prealabilă După aplicarea tratamentului asupra
primului grup facem măsurarea şi obŃinem Y1’ şi Y2’ Efectul tratamentului este
Y=Y1’-Y2’ –nu putem şti care este efectul altor factori, cum ar fi cel al conştientizării
condiŃiei de subiect al unui experiment.
Pentru experimentul clasic avem valoarea iniŃială corespunzătoare
grupului experimental Y1 care ar trebui să fie egală sau apropiată de Y2, valoarea
iniŃială corespunzătoare grupului de control (în caz contrar, grupurile nu au fost suficient
de bine alese). După aplicarea tratamentului vom obŃine Y1’ şi Y2’ – în general se
modifică şi valoarea corespunzătoare grupului de control, datorită altor factori.

49
 Acum vom putea calcula efectul intervenŃiei acestor alŃi factori.
Efectul acestora este egal cu variaŃia valorii pentru cel de-al doilea grup Y2=Y2’-
Y2. Putem presupunem că efectul are aceeaşi valoare şi pentru primul grup.
Efectul aplicării tratamentului ar fi trebuit să fie Y1=Y1’-Y1, dar în realitate este
Y=Y1-Y2, izolând astfel efectul altor factori.
Modelul Solomon al celor patru grupuri ne permite izolarea atât a efectelor testării
prealabile cât şi a altor factori.
La început avem valorile iniŃiale pentru două grupuri:
Y1 şi Y2 – rezultate măsurate; Y3 şi Y4 se estimează, fiind egale cu valoarea mediei
dintre Y1 şi Y2 (care ar trebui să fie foarte apropiate).
Tratamentul se aplică doar pentru grupurile 1 şi 3, iar după o nouă măsurare vom
obŃine Y1’, Y2’, Y3’, Y4’.
Avem practic un experiment clasic (grupurile 1 şi 2) şi unul fără testare prealabilă, dar
în care am estimat valorile iniŃiale (grupurile 3 şi 4).
Efectul testării prealabile ne va fi dat de diferenŃa dintre efectele aplicării
tratamentului pentru aceste două experimente:
Efect testare = (Y1-Y2) - (Y3-Y4)
Efectul tratamentului va fi dat de diferenŃa observată în cazul grupurilor 3 şi 4,
cu izolarea efectului altor factori, după cum am făcut pentru experimentul clasic:
Y=Y3-Y4
În ştiinŃele exacte (sau experimentale) se practică reluarea experimentului la
valori diferite ale tratamentului de zeci, sute sau chiar mii de ori. În cazul ştiinŃelor
sociale o astfel de posibilitate este exclusă, preferându-se desfăşurarea experimentului pe
mai multe grupuri experimentale. Numărul de grupuri experimentale poate fi cât de mare,
pentru fiecare din acestea fiind aplicată o valoare diferită a tratamentului. În aceste
condiŃii, se poate construi chiar o ecuaŃie a efectului tratamentului.
Experimentul clasic are următoarele etape:

50
 Se defineşte populaŃia care va PopulaŃia
fi studiată

Se găseşte un eşantion
reprezentativ pentru populaŃie Eşantionul
Se împart subiecŃii aleatoriu în
grupuri

ÎmpărŃire aleatorie

Se aplică tratamentul asupra Grup experimental Grup martor

grupului experimental

Se colectează datele Date

Este, din păcate, dificil pentru administraŃia publică să folosească experimentul.

Problemele sunt multiple, începând cu cele etice sau cu cele legate de fonduri sau de lipsa
de timp. Oricum, astfel de experimente se pot folosi. De exemplu, pentru evaluarea unor
programe se pot efectua testări înainte de implementare şi după. Chiar dacă pot apărea
mai mulŃi factori perturbatori pe care nu-i putem controla, rezultatul va putea fi sugestiv
pentru succesul respectivelor programe. Un program pilot ar putea fi considerat ca un fel
de tratament care se aplică asupra unui grup experimental. Se pot face comparaŃii
cu rezultatele din zonele unde nu s-a aplicat programul pilot şi vom şti mai mult despre
efectul acestuia. Aici apare problema grupurilor non-echivalente, legată de faptul că nu
avem grupuri cât mai asemănătoare şi trebuie să verificăm dacă nu cumva tocmai
diferenŃa dintre grupuri generează diferenŃa observată.

Experimentul primei de angajare din statul Washington (SUA)

Teoria: Ajutorul de şomaj a fost introdus pentru a uşura situaŃia celor care din
motive independente de voinŃa lor (situaŃie economică dificilă, ajustări ale
unor sectoare industriale, dificultăŃi economice regionale) şi-au pierdut locurile de
muncă. În anii ‘70 unii economişti au sugerat că există un efect nedorit al

51
prelungirea perioadei în care beneficiarii acestui ajutor rămân fără loc de muncă - în
condiŃiile în care aceştia beneficiază un venit fără să muncească motivaŃia să intre
în câmpul muncii este redusă.
În anii ’80, în condiŃiile unei atmosfere propice ideilor conservatoare (în
timpul preşedinŃiei lui Ronald Reagan) s-au efectuat mai multe experimente. Ideea de
bază era că prin oferirea unui bonus va creşte motivaŃia pentru găsirea unui loc de
muncă şi perioada petrecută în şomaj va scădea.
Vom prezenta în ceea ce urmează Experimentul primei de angajare din statul Washington
desfăşurat în 1988.
Designul experimentului:
Planul avea trei părŃi:
1. Prima oferită: aceasta consta într-un multiplu al ajutorului de şomaj primit într-o
săptămână (AJS);
2. Perioada în care oferta era valabilă: aceasta a fost aleasă ca o fracŃiune din durata
pentru care mai urma să primească ajutor de şomaj plus o săptămână pentru
formalităŃi;
3. Perioada în care solicitantul trebuia să rămână angajat: aceasta a fost stabilită la
patru luni.
În consecinŃă au fost stabilite 6 grupuri experimentale
Perioada de valabilitate a ofertei
Valoarea 20% din perioada de şomaj 40% din perioada de şomaj
primei +1 săptămână +1 săptămână
De două ori Grupul 1 Grupul 4
AJS
De patru ori Grupul 2 Grupul 5
AJS
De şase ori Grupul 3 Grupul 6
AJS

12451 de persoane au fost selectate aleatoriu în cele 6 grupuri experimentale şi 3083 în

grupul de control.
Rezultate:

52
S-au comparat ajutoarele de şomaj plătite în medie fiecărei persoane din grupurile
experimentale cu cele plătite celor din grupul de control, precum şi perioadele petrecut
în şomaj.
Cele mai mari diferenŃe (în favoarea teoriei propuse) s-au înregistrat în cazul grupurilor
3, 4 şi 6, adică cele cu o valoare mai mare a primei şi cu o perioadă mai mare în care
oferta era valabilă. ExcepŃia o constituie grupul 5 pentru care rezultatele nu
au fost semnificative din punct de vedere statistic.
S-a încercat să se vadă dacă există între anumite sub-grupuri definite după rasă sau
etnicitate, sex, câştigurile anterioare şomajului şi vârstă. Programul a avut succes pentru
cei în vârstă care avuseseră venituri bune, şi pentru tinerii cu venituri slabe, indicând o
confirmare a teoriei motivaŃiei: primii erau de-motivaŃi datorită pierderii unei slujbe
bune, tinerii care avuseseră venituri mici nu erau motivaŃi faŃă de muncă. Nu s-au
găsit alte relaŃii în cazul altor sub-grupuri.
În ciuda concluziilor pozitive ale acestui experiment nu au mai fost construite astfel de
programe.
Sursa: The Upjohn Institute, www.upjohn.org

Analiza documentelor

Analiza documentelor se referă la analiza datelor care au fost colectate de

alŃii. Există foarte multe date care au fost colectate în alte scopuri dar care pot fi utile
pentru cercetători, cum ar fi datele recensământului, diferite date statistice, sondaje de
opinie, şi altele.
În analiza documentelor există trei etape:
1. Găsirea documentelor: un lucru nu foarte uşor, mai ales în România. Printre posibilele
surse trebuie menŃionate www.insse.ro unde găsim datele statistice ale Comisiei
NaŃionale de Statistică (inclusiv anuarul statistic) şi www.osf.ro de unde putem
descărca bazele de date ale sondajelor comandate de FundaŃia pentru o
Societate Deschisă;

53
2. Evaluarea documentelor. În această fază se impune o evaluare a cercetării care a
produs datele respective, pentru a fi siguri că a fost riguroasă din punct de vedere
ştiinŃific şi că datele sunt valide. Trebuie verificate toate fazele, începând cu modelul
conceptual folosit şi încheind cu procedurile de interpretare a datelor;
3. Verificarea datelor: chiar dacă par valide, trebuie verificat dacă avem o copie corectă
a documentelor, mai ales dacă le-am obŃinut în formă electronică. Trebuie să
verificăm dacă avem documentaŃia corectă, numărul corect de observaŃii sau cazuri,
numărul corect de variabile, codificarea corectă, dacă reluând procedurile de analiză
statistică ajungem la rezultatele cercetării iniŃiale.
Avantaje ale analizei documentelor:
 Este mult mai ieftină;
 Se poate acoperi o arie geografică sau temporală mai mare;
 Se pot face studii la nivel naŃional pe un buget mic.
Dezavantaje:
 Cercetările anterioare se poate să fi avut alte obiective decât cele pe care le avem noi.
De aceea se poate întâmpla să primim doar o parte din răspunsurile pe care le doream;
 DocumentaŃia despre alte cercetări este în general redusă din punct de vedere
cantitativ;
 Documentele sunt la fel de bune ca şi cei care le-au produs;
 SituaŃia se poate să se fi modificat între timp. Dacă folosim mai multe seturi de astfel
de documente, provenind din perioade diferite de timp s-ar putea să nu putem să le
coroborăm chiar dacă provin din perioade apropiate. (multe situaŃii s-au
modificat semnificativ de la un an la altul);
 Cercetările pe care ne bazăm se poate să fi fost produse cu un alt scop decât cel
presupus, uneori se poate chiar să fi fost alterate astfel încât să apere un anumit punct
de vedere (în domeniul sondajelor de opinie, mai ales cele cu tematică politică, apar
foarte des acuze de falsificare a datelor).

Analiza paginilor web a unor instituŃii publice

54
Chiar dacă guvernarea electronică este mai mult decât un web-site, o analiză a paginilor
de web ale unor instituŃii ne poate ajuta.
Analiza s-a făcut pe baza unor criterii de măsurare aplicate pe o scară de la 1 – slab la 5 –
foarte bun. S-au identificat trei posibile utilizări ale paginilor web: informare, consultare
şi participare activă. Modul în care se pot realiza acestea sunt:
1) InformaŃie: structură, raport de activitate, adrese de contact, orar,
obiective, proiecte; Accesibilitate: harta sitului, actualizare regulată, arhivă, baze de date,
index sau maşini de căutare, lizibilitate, timp de găsire a informaŃiei;
2) Consultare: informaŃii şi politici de comunicare, posibilitatea de a trimite
sugestii prin email, sondaje, timpul de răspuns la solicitări, buletine de informare;
3) Participare activă: forumuri de discuŃii, paneluri de cetăŃeni, achiziŃii publice,
audieri online.
Au fost selectate câteva instituŃii publice ale căror pagini au fost analizate conform
criteriilor de mai sus. Rezultatele au fost:
InstituŃii publice InformaŃie Consultare Participare Scor general
activă
Guvern 2.75 1.37 1 Slab (1.70)
Ministerul AdministraŃiei 2.66 1.5 1 Slab (1.72
Publice Locale
Ministerul InformaŃiilor 2.16 1.5 1 Slab (1.55)
Publice
Ministerul 3.86 3.15 1 Mediu (2.67)
ComunicaŃiilor şi TI
Camera DeputaŃilor 4.25 3.58 1 Mediu (2.94)
Senatul 2.93 1.94 1 Slab (1.95)
PreşedinŃia 2.43 1.5 1 Slab (1.64)
Avocatul Poporului 2.83 1.66 1 Slab (1.83)
Curtea ConstituŃională 1.95 1.3 1 Slab (1.41)
Primăria Bucureşti 1.75 1.2 1 Slab (1.31)

55
 Sursa:
Corneliu Bjola, Strategies for Developing Information Societies: The case of
Romania, 2001 IPF Interim Report, p. 30.

Interviul

Interviul este o încercare de a obŃine informaŃii prin intermediul unor întrebări şi

răspunsuri din cadrul unor convorbiri. Există multe exemple în viaŃa de zi cu zi. Astfel,
pentru a obŃine un loc de muncă, o etapă care prin care a trecut aproape orice angajat este
cea a interviului, în care angajatorul sau reprezentanŃii săi au încercat să afle în ce măsură
candidatul este potrivit pentru postul vizat. În presă citim aproape zilnic interviuri cu o
personalitate sau alta prin care ziariştii încearcă să afle cât mai multe lucruri despre
anumite probleme sau despre personalitatea intervievatului. Unele talk-showuri pot fi
considerate un alt tip de interviu, unul care se desfăşoară în grup. În acest caz moderatorul
este cel care pune o întrebare şi din diferitele răspunsuri date de invitaŃi şi din discuŃiile
acestora încearcă să obŃină cât mai multă informaŃie.
Există mai multe posibilităŃi de clasificare a interviurilor:
După genul de convorbire distingem interviuri faŃă în faŃă sau prin telefon (unii autori
consideră că există şi prin poştă, dar acest gen de interviu este propriu sondajului).
Primul tip este mai bun din punct de vedere ştiinŃific, ştiindu-se ce importanŃă au
componentele non-verbale într-o comunicare, al doilea tip putând să economisească
timpul şi banii;
După gradul de structurare există interviuri structurate, în care avem practic de a face cu
aplicarea unui chestionar, semi-structurate, în care avem stabilite doar temele pe baza
cărora se va desfăşura discuŃia şi nestructurat, în care discuŃiile se poartă liber.
Aici intervine problema calificării operatorului de interviu. Dacă pentru un interviu
structurat poate fi folosit practic oricine, după o scurtă instruire, de la cel semi-structurat
încolo avem nevoie de un operator foarte bine calificat, cu cunoştinŃe bune în
metodologia cercetării şi cu o cunoaştere foarte bună a subiectului. Mai apare şi
problema timpului: cu cât interviul este mai puŃin structurat cu atât va creşte durata sa;
După numărul de participanŃi, avem interviu individual şi de grup.

56
 Interviul de grup este considerat deseori o metodă calitativă pentru că presupune o
interacŃiune între participanŃi. Aici nu suntem interesaŃi de câŃi spun un lucru şi câŃi altul,
ci de ce spun şi cum spun ceva, cum se modifică acestea pe parcurs (aduceŃi-vă aminte că
un talk-show este un fel de interviu de grup). În funcŃie de componenŃa grupului, putem
avea:
Interviul clasic de grup, în care grupul este unul natural (cum ar fi funcŃionarii dintr-un
birou). În general este nestructurat, intervenŃiile intervievatorului trebuie să fie minime;
Focus grupul este un interviu structurat aplicat asupra unui grup special constituit cu
ocazia interviului. Se foloseşte mult în domeniul marketingului, în care se urmăreşte
aflarea opiniilor despre anumite produse sau servicii şi pentru a completa anumite
cercetări sociologice (pentru triangulare). O variantă este cea în care sunt
convocaŃi experŃi (metoda Delphi), în care se urmăreşte ajungerea la o soluŃie sau
la evaluarea unor situaŃii.

Ghid de interviu

Scopul interviului este aflarea unor informaŃii despre un anumit program de training aflat
în derulare. Interlocutorii vor fi persoane implicate în desfăşurarea programului. Ghidul
este semi-structurat.
Numele interlocutorului
FuncŃia
Data

Bună ziua, numele meu este .

Scopul acestui interviu este să aflăm părerea dumneavoastră despre acest program
de training în care sunteŃi implicat. Sunt interesat în special de problemele pe care le-aŃi
întâmpinat şi de recomandările pe care le aveŃi.
Dacă sunteŃi de acord, voi înregistra această convorbire, pentru a putea evita orice
denaturare a conversaŃiei noastre. Tot ce vom vorbi aici rămâne confidenŃial, doar
un rezumat al părerilor tuturor persoanelor implicate în program, fără referinŃă la
numele acestora, va fi făcut public.

57
 Pentru început vă rog să ne spuneŃi ce responsabilităŃi aveŃi în acest
program. (Notă: în funcŃie de răspuns se pot adresa alte întrebări pentru clarificare).
AveŃi cunoştinŃă să fi existat probleme în selecŃia participanŃilor în program?
(Notă: dacă da, se continuă cu întrebări cum ar fi: Care au fost acestea?, ŞtiŃi de ce au
apărut?, Cum au fost rezolvate? Sau Ce sugestii aveŃi pentru rezolvarea unor astfel de
probleme?).
Cum s-au luat deciziile referitoare la conŃinutul trainingului şi
recrutarea instructorilor (Notă: se poate continua cerând informaŃii despre persoanele
care au avut un cuvânt de spus, despre disponibilitatea instructorilor sau
despre reacŃiile participanŃilor).
Ce s-a întâmplat în timpul sesiunilor de lucru? (Notă: după ce se primeşte
răspunsul se poate continua cu întrebări cum ar fi: Cum aŃi aprecia
prestaŃia instructorilor?, Cum au fost prezentările?, A fost încurajată participarea
activă?, Pe ce s-a pus accentul, pe teorie sau pe practică?).
Au existat probleme legate de materialele şi echipamentele necesare pentru curs?
(Notă: se vor cere detalii şi explicaŃii).
Ce alte probleme au mai existat? (Notă: se vor cere detalii şi explicaŃii).
Care ar fi elementele pozitive ale acestui program? De ce credeŃi acest lucru
(Notă: se va insista pe explicarea motivelor pentru care acestea au fost menŃionate).
Ce părere aveŃi despre întregul program? (Notă: se va insista pe aspectele care nu
au apărut mai devreme în discuŃie).
Ce alte lucruri ar merita ştiute despre program? (Notă: se vor cere detalii şi
explicaŃii).

Sondajul de opinie
NoŃiuni de bază
Sondajul de opinie este şi va rămâne încă multă vreme vedeta cercetărilor sociale.

58
 Prin opinie se înŃelege o stare sau predispoziŃie mentală faŃă de un anumit
referent. Opinia se compune din credinŃe şi atitudini. Un model al funcŃionării atitudinilor
şi credinŃelor în sistemul administrativo-politic ar arăta astfel (vezi mai jos):18

InstituŃii Opinii Participare

Preşedinte Parlament Tribunale AdministraŃia
Atitudini şi credinŃe
centrală AdministraŃia
pe termen scurt sau lung privind
InteracŃiuni instituŃiileVotul
cu administraŃia publice şi politicile
Participarea în acestora
acŃiuni de lobby

Un termen foarte des folosit este cel de sistem al opiniei publice, subliniindu-se
astfel complexitatea acesteia. Când vorbim despre opinia publică trebuie să avem în
vedere trei aspecte fundamentale:
1. Intensitatea opiniei: variază foarte mult de la om la om, sau de la problemă la
problemă. Dacă vom cere opinia unui român despre o situaŃie similară petrecută
în România şi în Haiti, răspunsul va fi cel mai probabil acelaşi, dar problemele
haitienilor nu sunt privite ca fiind la fel de importante şi sentimentul faŃă de ele este
redus în intensitate;
2. ImportanŃa subiectului: subiectele nu sunt la fel de importante pentru fiecare.
De exemplu, protecŃia liliecilor este un subiect care nu va interesa prea mulŃi oameni;
3. Stabilitatea opiniilor: mulŃi oameni politici sau cercetători se plâng de lipsa de
stabilitate a opiniei publice. Cel mai şocant exemplu este cel al invadării Cambodgiei
de către Statele Unite ale Americii în timpul războiului din Vietnam. Procentul celor
care aprobau o astfel de măsură era de doar 7%, dar după ce Nixon a luat această
decizie procentul a crescut la 50%. În probleme complexe sau confuze, opiniile au
tendinŃa să se modifice în permanenŃă, orice informaŃie nouă putând să schimbe
radical opiniile populaŃiei.

18
adaptare după Robert G. Lehnen, American Institutions, Political Opinion & Public Policy, Dryden
Press, 1976, p. 32

59
 În studierea opiniei publice trebuie luate în calcul toate aceste trei aspecte. Dacă
opiniile despre un subiect nu sunt suficient de intense, dacă subiectul nu este considerat
suficient de important şi dacă părerile nu sunt stabile, atunci este greşit să ne bazăm pe
opinia publică.
Opinia publică este măsurată cel mai des prin sondajele de opinie. Sondajul de
opinie este o metodă de culegere a datelor atât de des folosită, încât nu are nevoie de nici
o explicaŃie. Totuşi, trebuie menŃionate 5 caracteristici esenŃiale:19
1. presupune un număr mare de cazuri;
2. selectarea acestora trebuie făcută după criterii riguroase de eşantionare;
3. datele trebuie colectate în situaŃii normale, cât mai apropiate de viaŃa de zi cu zi;
4. colectarea se face în conformitate cu proceduri standardizate;
5. datele sunt într-o formă măsurabilă cantitativ, cea mai simplă fiind prezenŃa sau
absenŃa unui atribut.
Răspunsurile în sine sunt influenŃate de factori legaŃi de interacŃiunea între
anchetator şi anchetat. Manifestarea personalităŃii acestuia din urmă poate fi influenŃată
de:
cadrul de desfăşurare a anchetei: cel mai bun ar fi acela în care respondentul se simte cel
mai bine, de obicei casa sa;
tema anchetei: există teme interesante şi neinteresante, teme mai mult sau mai
puŃin sensibile, teme la care vrea să răspundă şi teme la care nu vrea să răspundă;
personalitatea anchetatorului poate influenŃa favorabil sau defavorabil calitatea
răspunsului. Este foarte important ca anchetatorul să trezească încrederea celui
intervievat, să-i câştige atenŃia şi să-l determine să răspundă cât mai complet şi
mai corect. În caz că nu se întâmplă aşa, operatorul de interviu poate fi o sursă majoră de
erori;
ora şi ziua desfăşurării anchetei trebuie să fie cât mai pe placul celui intervievat, astfel
încât acesta să aibă şi timpul necesar şi dispoziŃia cea mai potrivită;
structura chestionarului poate influenŃa şi ea. Un chestionar prea lung, prea stufos, prea
greu de înŃeles poate genera erori care să compromită şansele de succes ale cercetării.

19
H.H. Hyman, Surveys in the Study of Political Psichology, în J.N. Knutson ed., Handbook of Political
Psichology, Jossey Bass, 1973

6
 Care poate fi rolul sondajelor de opinie în schema propusă a opiniei publice?
Putem cerceta opiniile despre instituŃiile politice, despre interacŃiunile cu administraŃia,
putem sonda cererile sau sprijinul, practic fiecare element din schemă putând fi subiectul
unui sondaj de opinie.
Sondajele de opinie vizând administraŃia publică se pot referi la toată populaŃia,
clienŃii unei anumite instituŃii (în general, contactul cetăŃenilor cu administraŃia se
produce destul de selectiv, cu o instituŃie, maxim două, în general
administraŃia financiară, poliŃia, cu sistemul educaŃional, etc., opiniile lor despre
administraŃia publică în general structurându-se în funcŃie de instituŃia sau instituŃiile
cu care au intrat în contact) sau angajaŃii acesteia.

Chestionarul

Instrumentul de bază al sondajului de opinie (şi al interviului structurat) este

chestionarul. Chestionarul poate fi construit doar în momentul în care ştim foarte clar
cum se prezintă problema studiată. Din cauza complexităŃii realităŃii sociale trebuie
să descompunem problemele de-a lungul diferitelor dimensiuni. Fiecare dimensiune
trebuie descompusă în indicatori. Doar ca urmare a acestei operaŃionalizări putem
ajunge la măsurare. În momentul în care ştim ce vrem să măsurăm vom traduce
indicatorii în întrebări care să apară în chestionar.
Pentru ca să putem construi un chestionar bun trebuie să avem o cunoaştere cât
mai bună a subiectului, să avem o schemă explicativă a fenomenului (o teorie), să
cunoaştem cât mai bine populaŃia care va fi chestionată şi să stăpânim tehnica de
construcŃie a chestionarului.
Există câteva cerinŃe de bază, cum ar fi folosirea unui limbaj
accesibil: chestionarul trebuie să fie cât mai uşor de înŃeles. Dacă întrebările vor fi
redactate într-un limbaj esoteric mulŃi nu vor înŃelege nimic sau vor înŃelege greşit, iar
răspunsurile vor fi inutilizabile sau necesitatea introducerii unor întrebări filtru, pentru
că nu toată lumea poate sau trebuie să răspundă la toate întrebările (de exemplu, dacă
punem o întrebare referitoare la promptitudinea funcŃionarilor de la serviciul de stare
civilă al Primăriei X trebuie să folosim o întrebare filtru care să ne spună dacă cei
chestionaŃi au apelat la

6
respectivul serviciu şi la întrebarea de bază vor răspunde doar cei care au apelat la
respectivele servicii).
Întrebările pot fi:
factuale: referitoare la anumite comportamente sau situaŃii cunoscute de subiecŃi.
Exemple: ce venit are familia, daca a fost la vot, cu cine a votat la ultimele alegeri, etc;
de opinie: referitoare la atitudinile şi credinŃele celor chestionaŃi;
de cunoştinŃe: se folosesc pentru a cunoaşte cât mai bine persoana investigată. Uneori
acestea pot constitui chiar scopul cercetării. Ne-am putea propune să aflăm care este
competenŃa civică a populaŃiei şi vom apela la întrebări de genul „MenŃionaŃi numele
unui parlamentar din judeŃ”, „Cine este prefect”, „Ce instituŃie răspunde de
curăŃenia străzilor” şi multe altele de acest gen. Nivelul de cunoştinŃe poate fi folosit şi
ca nivel de control al valabilităŃii opiniilor. De exemplu, o proastă opinie despre o
instituŃie s-ar putea să provină din necunoaşterea atribuŃiilor acesteia sau a realizărilor ei.
Din punct de vedere al formei întrebărilor avem întrebări închise şi întrebări
deschise, existând posibilitatea să avem şi întrebări mixte (semideschise sau
semiînchise). O întrebare închisă este aceea în care există variante de răspuns care sunt
oferite subiectului sau în care operatorul va încerca să încadreze răspunsul liber primit.
Cele mixte oferă variante de răspuns, dar care s-ar putea să nu epuizeze variantele de
răspuns şi atunci oferă şi varianta “Alta şi anume...”, cerând subiectului să precizeze care
este aceasta.
Elaborarea variantelor de răspuns trebuie făcută cu mare grijă. Variantele oferite
trebuie să fie clare, cât mai complete (în caz că există posibilitatea altor răspunsuri, se
apelează la întrebări mixte), şi, în cazul în care se cere un singur răspuns ca variantele să
fie mutual exclusive (altfel subiectul s-ar putea să aibă probleme, fiind pus să aleagă între
două variante care sunt adevărate).
Problema întrebărilor cu posibilităŃi multiple de răspuns merită tratată. În general
se recomandă evitarea acestora dacă se doreşte să aflăm mai mult despre fiecare din
itemii în chestiune.
De exemplu, putem pune întrebarea:
La care dintre serviciile următoare ale Primăriei aŃi apelat în ultimul an ?:
1. Urbanism;

6
 2. Gospodărie locală;
3. Cultură;
4. Economic;
5. Patrimoniu;
6. Nici unul.
O astfel de abordare este potrivită în momentul în care nu dorim să facem
distincŃii între variante. Se poate face o ierarhizare cantitativă, dar una calitativă va
fi realizată doar prin alte întrebări. Vom avea probleme şi cu codificarea răspunsurilor
(lucru foarte important în prelucrarea statistică a datelor) pentru că având mai multe
răspunsuri posibile, numărul de combinaŃii este prea mare. Dacă dorim să obŃinem mai
multe informaŃii despre interacŃiunea cu fiecare serviciu putem pune întrebarea de forma:
Cât de des aŃi apelat în ultimul an la serviciul X al Primăriei:
□ niciodată □ o dată □ de 2-3 ori □ mai mult de patru
ori Întrebarea va fi pusă pentru fiecare serviciu în parte.
În momentul alegerii unui tip sau altul de variante de răspuns trebuie să avem în
minte nivelul de măsurare la care dorim să ajungem. Variantele de răspuns pot fi:
 Dihotomice, de tipul Da/Nu, mai potrivite pentru întrebări de tip factual, dacă există
sau nu ceva, sau cum ar fi întrebarea referitoare la sexul subiectului;
 Răspunsurile pot fi de tipul unor scale nominale (în care nu există relaŃii), cum ar fi:
În ultimele 12 luni, în gospodăria Dvs. veniturile băneşti au provenit în principal din
... ?
(se încercuieşte sursa principală de venit corespunzătoare tuturor membrilor
gospodăriei, în ultimele 12 luni)

1. salariu de la stat 4. ajutor şomaj/alocaŃie de 7. venituri pe cont

sprijin propriu
2. salariu de la firmă 5. alocaŃie copil 8. profit din afacere
privată
3. salariu de la firmă 6. bursă 9. muncă de zilier
mixtă

6
 Dacă este vorba despre opinii, răspunsurile trebuie să fie mai nuanŃate, mergându-se
pe ideea unor scale de tip ordinal, mai ales pe ideea cunoaşterii intensităŃii opiniei (se
foloseşte şi în cazul întrebărilor factuale, când se doreşte aflarea intensităŃii unui
fenomen). Există mai multe posibilităŃi şi aici. Putem avea:
În ce măsură cunoaşteŃi acŃiunile primarului şi consilierilor locali din ultimul an?

1. În foarte mare măsură 2. În mare măsură 3. În mică măsură 4.

Deloc 9. NR/NS

sau:
În orice societate, unii oameni se consideră bogaŃi, alŃii se consideră săraci.
Dvs. unde vă situaŃi pe următoarea scară? (se arată scala de mai jos şi se bifează
poziŃia potrivită!)
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

să bo
ra ga
c t

Într-o astfel de scală vom obŃine o cuantificare mai exactă a nivelului perceput al avuŃiei
subiectului.
Variantele de răspuns cele mai des întâlnite sunt:
1. Mult mai bună 2. Mai bună 3. La fel 4. Mai proastă 5. Mult
mai proastă
1. Foarte mulŃumit 2. Destul de mulŃumit 3. Nu prea mulŃumit 4. Deloc
mulŃumit
1. Acord total 2. Acord parŃial 3. Dezacord parŃial 4. Dezacord total
9. NS/NR
NS/NR înseamnă Nu ştiu/Nu răspund şi este recomandat să fie inclusă ca variantă
de răspuns dacă nu dorim să forŃăm un răspuns, pentru că există mulŃi oameni care nu au

6
o părere sau nu ştiu sau nu vor să răspundă. Uneori non-răspunsurile apar în cele mai
neaşteptate locuri. În 1998, efectuând un micro-sondaj în zona Pittsburgh (SUA) am
obŃinut cel mai slab procentaj de răspunsuri tocmai referitor la sexul persoanelor!
Numerotarea cu 9 şi nu cu numărul corect al variantei de răspuns se foloseşte pentru
diferenŃierea populaŃiei care nu ştie sau nu răspunde în vederea unor viitoare prelucrări
statistice.
Uneori măsurarea poate fi mai precisă dacă folosim o întrebare deschisă. De
exemplu, la întrebările referitoare la vârstă sau la venitul familiei.
În chestionar se mai pot include şi instrucŃiuni de completare pentru subiect sau
pentru operator (în exemplul cu bogăŃia era şi o instrucŃiune pentru operator).
Numărul optim de întrebări din chestionar diferă de la un subiect la altul. Cu cât
problema studiată este mai complexă şi cercetătorul mai ambiŃios, tendinŃa va fi să fie cât
mai multe întrebări. Totuşi, chestionarul nu trebuie să devină prea lung, obosind şi
subiectul şi operatorul. Trebuie avut în vedere în principal viteza cu care poate fi
completat. Cu cât întrebările sunt mai complexe, cu atât timpul de completare creşte. Ca
durată, dacă este vorba de un sondaj pe stradă acesta trebuie să dureze maximum 5-10
minute, iar în cazul unuia la domiciliu maximum 45 de minute. În consecinŃă şi numărul
de întrebări trebuie să se limiteze la câteva zeci, foarte rar putând să atingă 100 de
întrebări.
Nu există o ordine recomandată a întrebărilor: o întrebare poate apărea la
începutul sau la sfârşitul chestionarului. . Nu se recomandă nici să se urmărească structuri
logice sau tematice din motive legate de posibilităŃile de verificare pe care le
permite introducerea în alte secŃiuni a unor întrebări de control (dar nici nu trebuie să se
ajungă la
o concepŃie haotică, în care să se sară de la o chestiune la alta). Se recomandă să
se înceapă cu întrebări simple, plăcute, cu rolul de a sparge gheaŃa.

Studiul de caz

Studiul de caz este metoda cea mai potrivită atunci când dorim o investigare
completă şi în profunzime. Celelalte metode discutate mai sus nu reuşesc întotdeauna să

6
descopere toate aspectele realităŃii, câtă vreme studiile de caz îşi propun să
descopere tocmai astfel de aspecte ascunse.
În multe cărŃi despre metodele de colectare a datelor (sau de cercetare), studiul de
caz nu este menŃionat. Acest lucru se întâmplă datorită faptului că nu avem de a face cu o
metodă în sine, ci mai degrabă cu o metodă care foloseşte la rândul ei alte metode, cum ar
fi:
- analiza documentelor;
- observaŃia participativă sau non-participativă;
- interviul.
Pot exista mai multe utilizări pentru studiile de caz, dintre care, în legătură cu
administraŃia publică, putem reŃine:
1. Pentru a explica legături cauzale complexe care intervin în acŃiunile din viaŃa reală;
2. Pentru a descrie contextul în care au fost întreprinse acŃiunile;
3. Pentru a descrie acŃiunile;
4. Pentru a explora acele situaŃii în care acŃiunea evaluată nu are un set clar de rezultate.
Studiile de caz se pot concentra asupra unui caz sau asupra mai multora. În ultima
situaŃie alegem cazurile pentru a insista asupra unui tip de caz mai degrabă decât
să încercăm să includem toate tipurile de cazuri pe logica eşantionării. Studiul cu un
singur caz se foloseşte pentru a confirma sau infirma o teorie sau pentru o situaŃie
unică sau extremă. Selectarea cazurilor trebuie să fie în funcŃie de teoria testată.
În studiile de caz trebuie să avem o anumită variaŃie în valorile variabilei
sau variabilelor studiate, care va fi analizată. Studiile de caz constituie pentru ştiinŃele
sociale un substitut al experimentului.
În funcŃie de scopul pentru care vrem să le folosim, există mai multe tipuri
de studii de caz:
1. Exploratorii, în care cercetarea de teren şi colectarea de date poate fi făcută înainte de
definirea ipotezelor. Acest tip de studiu poate fi considerat ca unul preliminar pentru
anumite cercetări;
2. Explicative, în care căutăm să găsim relaŃiile cauzale care explică fenomenul studiat;

6
3. Descriptive, în care cazurile sunt legate de o teorie. Descriem cum se leagă fiecare
aspect al cazului de teoria avansată, încercând să vedem cum funcŃionează relaŃiile de
tipul cauză-efect.

Unitatea 2. Probleme de eşantionare

Obiective: Explicarea modului de construcŃie a unui eşantion.

Cuvinte cheie: populatie statistică, eşantion, reprezentativitate.

În cazul unei cercetări la nivel naŃional este evident că nu putem întreba întreaga
populaŃie. Ideea eşantionării a apărut relativ repede. Primul sondaj a fost efectuat în 1824
de către un reporter de la Harrisburg Pennsylvanian, care a întrebat 532 oameni pe o
stradă din Wilmington, Delaware, cu cine vor vota la prezidenŃialele din acel an. Succesul
metodei ştiinŃifice de eşantionare (folosită din 1935-36, când George Gallup, Elmo Roper
şi Archibald Crossley au fondat, aproape simultan, institute de sondare a opiniei publice)
a fost generat de corecta prezicere a învingătorului în alegerile prezidenŃiale din 1936 de
către Gallup, spre deosebire de revista Literary Digest, care, folosind vechea metodă (şi
cu mult mai multe răspunsuri la dispoziŃie) prezisese victoria adversarului lui F.D.
Roosevelt, Alfred Landon.
Există mai multe tipuri de eşantioane:
1. Non-Probabilistice sau Nereprezentative, folosite din motive de convenienŃă,
fiind alese soluŃiile cele mai la îndemână. Aici intră un sondaj pe stradă sau unul
desfăşurat în rândul colegilor de şcoală sau de muncă. Rezultatele nu pot fi
generalizate la întreaga populaŃie, fiind doar orientative;
2. Aleatoare, în care fiecare individ din întreaga populaŃie are şanse egale să fie
ales. Eşantionarea poate fi simplă (selectarea indivizilor se poate face fie prin tragere
la sorŃi fie prin folosirea unor tabele cu numere aleatorii), prin stratificare
(extrăgând aleatoriu indivizi din fiecare strat al populaŃiei – care ar putea fi pe
vârste, pe domiciliu rural-urban, pe profesii, etc), multistadială (în care se selectează
anumite unităŃi geografice), multifazică (în care procedura de eşantionare se face în
mai multe faze, în fiecare aplicându-se un chestionar, mai simplu pe eşantionul cel
mai mare şi mai complicat pe subeşantioanele mai mici).

6
3. Nealeatoare, cele mai cunoscute fiind pe cote (în care se încearcă respectarea
structurii populaŃiei) şi panel (în care avem acelaşi eşantion supus unor
investigaŃii repetate). Se mai foloseşte şi metoda „bulgărelui de zăpadă”, în care cerem
subiecŃilor noştri să ne indice viitori posibili subiecŃi. Metoda se foloseşte în special
atunci când nu cunoaştem populaŃia care ne interesează (de exemplu, dacă vrem să
efectuăm un sondaj în rândul fanilor lui Michael Jackson).
Foarte des folosită este metoda “pasului”, în care fiecărui operator i se indică un
punct de pornire şi i se cere că intre în fiecare a X-a gospodărie. În fiecare dintre acestea,
pentru a păstra caracterul aleator, va alege persoana care trebuie intervievată după un
criteriu aleator (cum ar fi de exemplu persoana care şi-a sărbătorit ultima ziua de naştere).
Foarte important este ca în momentul în care nu a fost găsit cineva acasă să se revină
(având în vedere că în general pensionarii şi persoanele casnice sunt găsite cel mai uşor,
ponderea acestor persoane în eşantion ar fi prea mare, denaturând rezultatele).
Ceea ce ne interesează este să obŃinem un eşantion cât mai reprezentativ pentru
populaŃia studiată. Reprezentativitatea este calculată în funcŃie de anumite structuri
şi caracteristici ale populaŃiei. Există doi indicatori: eroarea maximă şi nivelul de
încredere, adică probabilitatea ca eroarea comisă să nu depăşească valoarea erorii maxime
(de obicei de la 95% se consideră că avem de a face cu o bună reprezentativitate).
Mărimea eşantionului poate asigura o reprezentativitate bună încă de la nivelul de 1000 de
subiecŃi, indiferent de numărul total al populaŃiei. Uneori nu avem date referitoare
la structura populaŃiei (de exemplu, dacă populaŃia noastră ar consta din toŃi funcŃionarii
publici din România) şi nu putem calcula reprezentativitatea, însă dacă aplicăm corect
unul dintre mecanismele de eşantionare vom ajunge probabil la un nivel destul de bun de
reprezentativitate.
Pentru cerinŃele seminarului de cercetare sondajele de opinie nu trebuie să
se desfăşoare pe eşantioane reprezentative (având în vedere cantitatea de muncă
necesară), dar trebuie, totuşi, să cuprindă un număr minim de 30 de respondenŃi.

Măsurarea satisfacŃiei clienŃilor: American Consumer Satisfaction Index

Cel mai simplu mod de a investiga satisfacŃia clienŃilor este prin
intermediul sondajului de opinie. În cazul ACSI s-a început prin identificarea

6
ale fiecărei agenŃii investigate, pentru fiecare activitate construindu-se atribute
măsurabile.
În 1999 au fost luate în calcul 30 de tipuri de activităŃi ale agenŃiilor federale şi au
fost intervievaŃi 7723 de subiecŃi selectaŃi aleatoriu din bazele de date ale agenŃiilor.
Indicele satisfacŃiei pentru un serviciu se compune prin ponderarea
satisfacŃiei generale faŃă de serviciu, comparaŃia cu aşteptările şi compararea cu idealul.
SatisfacŃia generală faŃă de activitatea agenŃiilor federale a fost obŃinută printr-o nouă
ponderare în funcŃie de bugetul fiecărei agenŃii (bugetul fiind considerat un bun
indicator al importanŃei agenŃiei, respectiv al serviciilor pe care le asigură aceasta).
Avem de a face cu un model econometric, există întrebări legate de satisfacŃia faŃă
de anumite activităŃi, de aşteptări, de calitatea percepută a serviciilor, de reclamaŃii, de
încrederea în furnizor, astfel încât putem vedea ce relaŃii există între acestea, ce activitate
este considerată mai importantă, într-un final cum putem mări încrederea în instituŃie.
Setul de întrebări folosit este simplu, folosind o scală de răspunsuri de la 1 la 10.
Cele mai des întâlnite sunt următoarele:
1. Cum vă aşteptaŃi sa funcŃioneze instituŃia X?
2. Cum apreciaŃi activitatea 1 a instituŃiei respective?
3. Cum apreciaŃi activitatea 2 a instituŃiei respective?
4. Cum apreciaŃi activitatea 3 a instituŃiei respective?
5. Cum apreciaŃi în general activitatea instituŃiei respective?
6. Cum se compară instituŃia X cu o instituŃie ideală?
7. AŃi avut reclamaŃii? (DA/NU)
8. Cum au fost acestea rezolvate?
Sursă: www.theacsi.org

Unitatea 3. Analiza şi interpretarea datelor

Obiective: Prezentarea principalelor operaŃiuni de analiză şi interpretare a datelor.

Cuvinte cheie: distribuŃia univariată şi bivariată, tabel de frecvenŃe, indicatorii tendinŃei

centrale, indicatori ai dispersiei, variabile cantitative şi calitative, hi-pătrat

6
 Într-o lucrare de cercetare o fază distinctă este analiza datelor. Rezultatele
cercetării trebuie prezentate cât mai clar şi interpretate. O lungă înşiruire de cifre sau
tabele nu spune nimic, totul trebuie explicat (ce ne spun cifrele sau tabelele respective, ce
se înŃelege din ele?).
În următoarele pagini vom încerca să vedem în ce moduri se pot analiza datele.
Dorim să prezentăm câteva metode simple, pentru învăŃarea unora mai complicate fiind
necesare cunoştinŃe de matematică avansate. Lăsăm în seama cărŃilor de statistică tratarea
in-extenso a problematicii analizei datelor.

DistribuŃia univariată
După colectarea datelor urmează faza de analiză a datelor. În cazul în care
analizăm o singură variabilă vorbim despre distribuŃie univariată.
Aspectele care ne interesează sunt:
- descrierea variabilelor;
- tendinŃa centrală;
- împrăştierea datelor;
- forma distribuŃiei.
Pentru descrierea variabilelor folosim distribuŃia de frecvenŃe, adică o listă a
valorilor (categoriilor) posibile ale unei variabile, însoŃite de numărul de observaŃii care
iau respectivele valori. Pentru o variabilă cu valori continue (de exemplu, salariul brut pe
luna decembrie al angajaŃilor unei instituŃii) această listă poate conŃine prea multe
elemente şi se poate întreprinde o re-codificare (salariu sub 3 milioane, între 3 milioane şi
3.999.999, 4.000.000-4.999.999, etc...). Numărul de observaŃii este numit frecvenŃe
absolute. Dacă-l raportăm la numărul total de observaŃii obŃinem frecvenŃe relative. Un alt
tip de frecvenŃe sunt frecvenŃele cumulate şi reprezintă suma dintre frecvenŃa relativă a
respectivei categorii şi frecvenŃele relative ale categoriilor inferioare.
Să presupunem că 20 de studenŃi au dat un examen. Tabelul de frecvenŃe asociat
notelor la examen este:

Nota FrecvenŃa (absolută) FrecvenŃa relativă (%) FrecvenŃa cumulată

(%)

7
3 2 10.0 10.0
4 3 15.0 25.0
5 1 5.0 30.0
6 2 10.0 40.0
7 3 15.0 55.0
8 3 15.0 70.0
9 4 20.0 90.0
10 2 10.0 100.0
Total 20 100.0 100.0

Pe baza acestui tabel putem afla că 2 studenŃi au luat nota 10, sau că 10% dintre
studenŃi au luat nota 6, sau că 25.0% nu au luat examenul.
Reprezentarea grafică a unui tabel de frecvenŃe se face de obicei cu ajutorul unei
histograme sau a unei diagrame-bară. În cazul ambelor tipuri de grafice, pe axa verticală
sunt reprezentate frecvenŃele (absolute sau relative) iar pe axa orizontală sunt
reprezentate valorile variabilei analizate. Totuşi, cele două tipuri de grafice sunt utilizate
diferenŃiat: histograma este recomandată numai în cazul variabilelor măsurate la nivel de
interval sau de raport, în timp ce diagrama-bară se foloseşte de preferinŃă pentru variabile
nominale şi ordinale. Această diferenŃă provine din modul lor de construcŃie.
Dacă dorim să vedem cum se prezintă greutatea românilor chestionaŃi
în Barometrul Opiniei Publice din octombrie 2003 histograma s-ar prezenta astfel:

7
 Fiecare bară verticală ne spune de fapt câŃi indivizi sunt într-un interval. De
exemplu, bara corespunzătoare cifrei 70 ne spune de fapt câte persoane din eşantion au
greutatea între 65 şi 75 de kilograme.
Dacă dorim să vedem câŃi dintre românii chestionaŃi o duc mai bine ca în urmă cu
un an folosim o diagramă bară:

7
 Indicatorii tendinŃei centrale cei mai des utilizaŃi sunt: modul, mediana şi media.
Modul este definit ca fiind valoarea cu frecvenŃa cea mai mare a unei distribuŃii.
Altfel spus, modul este acea valoare a variabilei care apare cel mai des într-un eşantion
sau într-o populaŃie.
În cazul exemplului cu notele, cel mai des se întâlneşte nota 9, deci ea este modul.
În cazul diagramei bară modul este vârful distribuŃiei, adică varianta „aproximativ la fel”.
Modul se poate folosi în cazul oricărui nivel de măsurare.
Mediana este definită ca fiind acea valoare a unei variabile care împarte seria
ordonată de date în două părŃi egale, astfel încât 50% din observaŃii se vor situa deasupra
valorii mediane iar 50% dedesubtul ei.
În exemplul cu exemplul notele avem un caz aparte: care este observaŃia
din mijloc: 10 sau 11? Valoarea medianei în cazul unei distribuŃii cu număr par de
observaŃii este media valorii observaŃiilor din mijloc. În cazul nostru este 7. Mediana
nu se poate folosi în cazul nivelului nominal, având în vedere că nu putem realiza aici o
ordonare.

7
 Indicatori oarecum similari cu mediana sunt percentilele sau cuantilele. Percentila
p este acea valoare sub care se află p% din cazuri şi deasupra căreia se află (100-p)% din
cazuri. Acestea ne ajută să împărŃim valorile observaŃiei. Mediana reprezintă o împărŃire a
distribuŃiei în 2, se mai folosesc cuartile (împărŃire în 4), quintilele (în 5) şi decilele (în
10).
Media (aritmetică) este probabil cea mai importantă şi totodată cea mai populară
măsură a tendinŃei centrale a unei distribuŃii. Ea se calculează ca sumă a tuturor valorilor
observate ale distribuŃiei împărŃită la numărul total de observaŃii:

x  x  x  x
x i

1 2 3 N i1
X   N
N N

unde:
X este media
xi reprezintă valoarea pe care o ia observaŃia i
N este numărul total de observaŃii
În exemplul notelor luate la examen suma notelor este 136, împărŃită la numărul
total de observaŃii (20) obŃinem 6.80
În cazul în care media trebuie calculată pe baza unui tabel de frecvenŃe, formula
devine:

f k j xj
j 1
X
N

unde:
k este numărul de categorii (valori) ale
variabilei fj reprezintă frecvenŃa de apariŃie a
categoriei j xj este valoarea categoriei j
N este numărul total de observaŃii

7
 Media este indicatorul cel mai bun pentru tendinŃa centrală în cazul variabilelor
măsurate la nivel de interval sau de rapoarte. În cazul nivelului ordinal sau a celui
nominal se recomandă să se evite folosirea mediei.
Măsurile tendinŃei centrale sunt esenŃiale pentru descrierea unei caracteristici
a unei distribuŃii, dar nu şi suficiente. Pentru descrierea completă a unei variabile
este foarte important să ştim şi cât de "împrăştiate" sunt valorile acesteia în jurul
tendinŃei centrale sau, cu alte cuvinte, cât de omogenă respectiv eterogenă
este populaŃia (eşantionul) a cărei distribuŃie în raport cu o anumită variabilă o studiem.
Principalii indicatori de împrăştiere sunt bazaŃi pe abaterile observaŃiilor de
la tendinŃa centrală (în general faŃă de medie, uneori faŃă de mediană, ca în
abaterea intercuartilică). Abaterea de la medie a unei observaŃii este diferenŃa dintre
valoarea pe care o ia respectiva observaŃie şi media variabilei ( xi  X ).Una din
proprietăŃile mediei este însă aceea că suma tuturor abaterilor individuale de la medie este
egală cu 0:
n

 (x i X) (sau cu alte cuvinte, abaterile pozitive le vor anula pe cele negative). În
0
i1

consecinŃă, pentru a obŃine o măsură a variaŃiei la nivelul întregului eşantion sau a întregii
populaŃii trebuie utilizată fie suma valorilor absolute ale abaterilor individuale de la
medie, fie suma pătratelor acestor abateri.
Abaterea medie absolută este definită ca medie aritmetică a abaterilor individuale
absolute (ignorând semnul acestora) de la media variabilei:

AMA  1
x  X
i
N
O altă măsură, mult mai răspândită, este varianŃa variabilei. VarianŃa (sau
dispersia) se notează cu s şi se defineşte ca fiind media aritmetică a pătratelor abaterilor
individuale de la medie:
1
s (x  X )2
N  i

Deoarece varianŃa, datorită ridicării la pătrat, este destul de dificil de interpretat,

cea mai utilizată măsură a variaŃiei unei variabile, pentru scopuri descriptive, este

7
abaterea standard, definită ca radical de ordinul doi (rădăcină pătrată) din varianŃă:

7
 ss2
Eterogenitatea unui grup este cu atât mai mare cu cât abaterea standard este mai
mare. Valoarea în sine a abaterii standard nu ne spune, deseori suficient, pentru că este în
funcŃie de valorile distribuŃiei. O abatere standard de 3.5 este mică sau mare? Pentru şti
acest lucru trebuie să ne raportăm la valorile existente, sau mai ales la media valorilor.
Pentru aceasta introducem coeficientul de variaŃie, calculat ca raport între abaterea
standard şi media unei variabile:

s
CV 
X
Abaterea standard este folosită de anumiŃi investitori ca o măsură a riscului.
Putem compara două portofolii de acŃiuni care au adus acelaşi beneficii după o perioadă
de timp. Luând în calcul abaterea standard pentru rata profitabilităŃii pentru fiecare
portofoliu, o abatere standard mai mare corespunde unui risc mai mare (sau cum se mai
spune, respectivul portofoliu este mai volatil – evoluŃiile au fost mai mari). În cazul în
care beneficiile sunt diferite putem folosi coeficientul de variaŃie.
Forma distribuŃiei se poate vedea cel mai bine din reprezentarea grafică. Cazul cel
mai fericit este cel al distribuŃiei normale sau simetrice. În acest caz există o
valoare maximă, în jurul căreia se regăsesc majoritatea valorilor, iar valorile extreme sunt
extrem de rare. În acest caz modul, mediana şi media se regăsesc în acelaşi punct, vârful
distribuŃiei.
O reprezentare grafică este:

Un exemplu de distribuŃie normală este cea a inteligenŃei (valorii coeficientului de

inteligenŃă în cadrul unei populaŃii). Valoarea cel mai des întâlnită este în jurul cifrei 100,
cifre extreme (extrem de inteligenŃi sau cu inteligenŃă redusă) întâlnindu-se, în
cazul populaŃiei sănătoase, extrem de rar.

7
 DistribuŃia poate fi alungită, spre stânga sau spre dreapta (vezi figurile de
mai jos). În acest caz şi modul şi media se deplasează faŃă de mediană în sensul
opus alungirii, modul chiar mai mult decât media.

Cu cât alungirea este mai mare, cu atât indicatorii tendinŃei centrale îşi pierd din
relevanŃă.

DistribuŃia bivariată
Variabile calitative.
Cum putem testa dacă între două variabile calitative există o relaŃie?
Primul lucru pe care trebuie să îl facem confruntaŃi cu o astfel de întrebare este
construirea unui tabel cu dublă intrare, numit şi tabel de contingenŃă, în care
valorile uneia dintre variabile apar pe coloane şi valorile celei de-a doua variabile apar pe
rânduri (mai există varianta în care putem pune frecvenŃele relative, lucru util în
cazul în care avem diferenŃe mari între numărul de indivizi de pe un rând sau altul, ori
diferenŃe mari între coloane).
Să luăm exemplul unor studenŃi care au dat un examen. Ştim că prezenŃa nu este
obligatorie la cursuri, dar s-ar putea să fie o condiŃie a reuşitei la examen.
Construim tabelul de contingenŃă punând pe rânduri prezenŃa la cursuri şi
rezultatul la examen (au trecut sau au picat) pe coloane. Vom folosi frecvenŃele absolute.
Rezultatul este:

Rezultatul la examen
PrezenŃă la cursuri Au trecut examenul Au picat examenul Total
Peste 75% 40 10 50
Sub 75% 20 30 50
Total 60 40 100

7
 Se poate observa din start că valorile cele mai mari se găsesc în celulele studenŃi cu
prezenŃă bună care şi-au trecut examenul şi studenŃi cu prezenŃă slabă care l-au picat, ceea
ce tinde să ne demonstreze ipoteza.
Cum putem testa dacă această observaŃie corespunde realităŃii?
Pentru a răspunde la această întrebare trebuie să vedem cum ar trebui să arate
distribuŃia în situaŃia în care nu există asociere, adică în situaŃia de independenŃă.
Acest lucru se face cu ajutorul testul 2 de independenŃă.
În statistică se practică testarea prin intermediul ipotezei nule. Această ipoteză
nulă H0 este cel mai adesea contrariul a ceea ce presupunem şi folosim datele avut la
dispoziŃie pentru a o contrazice.
Ştim care este distribuŃia reală a populaŃiei de studenŃi. Trebuie să vedem cum ar
arăta aceasta în cazul în care nu avem asociere. Acest lucru se face pe baza
probabilităŃilor.
Probabilitatea ca un student să-şi treacă examenul este calculată ca raportul dintre
numărul celor care l-au trecut şi numărul total:
P(trecerea examenului)=60/100=0.60
Similar se calculează şi probabilitatea ca un student să aibă o prezenŃă bună
P(prezenŃă bună)=50/100=0.50
Probabilitatea ca două fenomene să se întâmple simultan, deci ca un student să
treacă examenul şi să aibă o prezenŃă bună, se obŃine prin înmulŃirea probabilităŃilor celor
două fenomene:
P(prezenŃă bună, trecerea examenului)=0.60*0.5=0.30
ÎnmulŃind cu numărul total de studenŃi obŃinem că 30 de studenŃi ar trebui să aibă
prezenŃă bună şi să treacă examenul. Refacem operaŃiunea pentru fiecare celulă şi
obŃinem tabelul frecvenŃelor aşteptate:

Rezultatul la examen
PrezenŃă la cursuri Au trecut examenul Au picat examenul Total
Peste 75% 30 20 50
Sub 75% 20 30 50
Total 50 50 100

7
 Formula lui Hi pătrat este:
n
(O  A )2
 2  i A i
i i

unde:
Oi reprezintă valoarea observată
Ai reprezintă valoarea aşteptată (în ipoteza independenŃei)
n este numărul total de celule al tabelului.
În cazul nostru avem

2 (40  30)2 (10  20)2

  30   0   3.33 5.00  8.33
20 0 

Numărul gradelor de libertate în acest caz se calculează după formula:

df  ( j  1)(k  1)
unde:
j reprezintă numărul de rânduri ale tabelului în care sunt dispuse frecvenŃele
k reprezintă numărul de coloane.
În acest caz df= 1. Există un tabel cu valori critice pentru 2 (poate fi găsit în
multe manuale de metode de cercetare20), cu ajutorul căruia observăm că unui nivel de
probabilitate de 0.01 (99%) şi 1 grad de libertate îi corespunde valoarea 6,64, valoare mai
mică decât valoarea calculată a lui 2 . În această situaŃie vom spune că ipoteza nulă H0
care presupune independenŃa dintre reuşita la examen şi prezenŃa la curs poate fi respinsă,
cu o probabilitate de eroare de 0,01. În consecinŃă, reuşita la examen este asociată (poate
fi explicată) prin prezenŃa la cursuri.
Testul 2 ne oferă însă informaŃii numai despre existenŃa unei relaŃii de asociere
între două variabile, dar nu şi despre intensitatea respectivei relaŃii. Pentru a răspunde la
întrebarea "Cât de puternică este relaŃia de asociere dintre două variabile?" avem nevoie de
măsuri specifice. (şi pentru hi pătrat, cu cât acesta are o valoare mai mare putem spune

20
De exemplu, Traian Rotariu, Petre IluŃ, Ancheta sociologică şi sondajul de opinie, Polirom, 1997, p. 171

8
că asocierea e mai intensă, problema apare atunci când comparăm doua situaŃii cu număr
diferit de grade de libertate).
În cazul variabilelor nominale (putem trata reuşita la examen ca o variabilă
nominală, deşi să treci examenul este mai bine decât să-l pici, la fel în cazul prezenŃei la
cursuri) folosim coeficientul , care reprezintă tocmai proporŃia cu care se reduce
numărul de erori prin introducerea variabilei independente (prezenŃa la cursuri).
Recurgem din nou la probabilităŃi. Dacă luăm distribuŃia variabilei reuşită la
examen şi încercăm să prezicem reuşita la examen: avem 50%-50%. PredicŃia se face de
obicei pe baza celei mai mari probabilităŃi. În acest caz alegem ca predicŃie succesul şi
vom avea 50 de erori.
Prin introducerea variabilei prezenŃă predicŃia se modifică: pentru cei cu prezenŃă
bună vom prezice succesul şi vom avea doar 10 erori, pentru ceilalŃi prezicem insucces şi
vom avea 20 de erori. În total avem 30 de erori. Calculul coeficientului  se bazează pe
diferenŃa dintre eroarea iniŃială şi cea finală, totul împărŃit la eroarea iniŃială.
50  30
  0,40
50
Coeficientul are valori între 0 şi 1. 0 înseamnă absenŃa relaŃiei de asociere iar 1
intensitate maximă.
În cazul variabilelor ordinale avem de a face cu ierarhizarea categoriilor. În cazul
nostru există pentru fiecare variabilă două ranguri. Succesul la examen este un rang mai
mare decât eşecul, la fel buna prezenŃă faŃă de una slabă. Se presupune că un rang mai
mare pentru o variabilă se asociază cu un rang mai mare pentru cealaltă, la fel în cazul
rangurilor mici. ObŃinem astfel două tipuri de perechi de observaŃii:
 pereche concordantă în cazul în care individul care are un rang mai înalt pe o
variabilă are un rang mai înalt şi pe a doua variabilă.
 pereche discordantă în cazul în care individul care are un rang mai înalt pe o variabilă
are un rang mai coborât pe cealaltă variabilă.
Introducem coeficientul a al lui Kendall:

nc  nd
a  nt
unde:

8
 nt este numărul total de perechi;
nc este numărul de perechi concordante;
nd este numărul de perechi discordante.
În cazul nostru nt=100, nc=70 şi nd=30, deci a=0.40.
Coeficientul lui Kendall poate lua valori între –1 (intensitate maximă, dar pentru
asociere inversă) şi 1.
Statistica presupune operaŃii matematice destul de complicate. ImaginaŃi-vă cum
ar arăta toate calculele de mai sus pentru un tabel de 5 rânduri şi 5 coloane. De aceea, este
cel mai bine să folosim calculatorul pentru a face ce ştie el mai bine: să calculeze
valoarea tuturor acestor coeficienŃi. Pentru aceasta avem programe de prelucrare statistică
a datelor, cel mai cunoscut fiind SPSS, sau în programe cum ar fi Microsoft Excel avem
formule de calculare al unor coeficienŃi statistici.

Variabile cantitative.
Reprezentarea grafică a unei distribuŃii bivariate cu variabile cantitative se face de
obicei printr-un grafic numit scatterplot.

8
 Mai sus am încercat să vedem cum se prezentau în 1995 109 Ńări ale lumii
sub raportul Produsului NaŃional Brut pe locuitor şi al gradului de alfabetizare.
Graficul ne sugerează o posibilă relaŃie: PNB/locuitor este cu atât mai mare cu cât
gradul de alfabetizare este mai mare.
Pentru a vedea cât de tare este relaŃia putem folosi coeficientul de corelaŃie a lui
Pearson (r), care este o măsură a relaŃiei liniare dintre cele două variabile şi poate
lua valori între 0 şi 1. Valorile apropiate de 0 ne indică o relaŃie inexistentă. În
cazul exemplului nostru r= 0.552. Pe grafic putem trasa şi o dreaptă (numită dreaptă de
regresie), care ne arată sensul relaŃiei şi tăria sa.

8
3.

8
Modulul IV. Prelucrări statistice ale informaŃiei cu
ajutorul SPSS21

OBIECTIVE: Acest modul este realizat cu scopul de a familiariza studenŃii cu

etapele principale ale prelucrării datelor în SPSS.

GHID DE STUDIU: StudenŃii vor trebui să urmărească procedurile necesare pentru

introducerea datelor in baza de date SPSS, pentru prelucrarea statistică, pentru generarea
graficelor, şi pentru utilizarea rezultatelor generate de SPSS în alte aplicaŃii.

BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE:
Rotariu, Traian (coordonator), Bădescu Gabriel, Culic Irina, Mezei Elemer, Mureşan
Cornelia, Metode statistice aplicate în ştiinŃele sociale, Polirom, 2000
Şandor, Sorin Dan, Analiză şi cercetare în administraŃia publică, Accent, 2004

BIBLIOGRAFIE OPłIONALĂ
Chelcea, Septimiu, Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative şi calitative,
Editura Economică, 2001
Rotariu Traian şi IluŃ Petru, Ancheta sociologică şi sondajul de opinie, Polirom, 1997

Stadiul 4 al lucrării se referă la analiza datelor, mai exact se cere o prelucrare

statistică cu ajutorul SPSS al datelor obŃinute prin cercetare.
Statistica este o ştiinŃă puternic matematizată, în care formulele cu un grad destul
de ridicat de complexitate apar în cazul fiecărui indicator. Pentru cei cu o pregătire
matematică mai redusă (sau pentru cei care au uitat matematica învăŃată în liceu) poate
părea un adevărat coşmar, în care expresia “Nu înŃeleg!” apare extrem de des.

21
Începând cu 2009, după ce compania SPSS a fost preluată de IBM programul s-a numit o vreme PASW,
apoi a revenit la IBM SPSS. Ultima versiune – la data redactării materialului era 19.0. Varianta prezentată
(7.5) este identică din punct de vedere al funcŃiilor de care avem nevoie.

8
 Din fericire, au apărut diferite pachete de prelucrare statistică destul de uşor de
folosit pentru cei care au noŃiuni de bază de utilizare a calculatorului. Unul dintre
ele, care va fi prezentat pe scurt în cele ce urmează este SPSS varianta 7.5.
Există patru etape:

Introducerea datelor

Alegerea unei
proceduri din
Selectarea variabilelor
care vor fi
Examinarea rezultatelor

Unitatea 1. Introducerea datelor

Obiective: Realizarea unei baze de date in SPSS.

Cuvinte cheie: definirea variabilelor, tipul variabilelor, eticheta lor, transformarea sau
recodificarea variabilelor.
Introducerea datelor se face într-o fereastră asemănătoare cu cea din Excel.
Practic avem de a face cu un tabel în care pe fiecare linie vom introduce valorile
observaŃiilor pentru fiecare individ din populaŃie, pe fiecare coloană având câte o
variabilă.
Primul pas va fi să ne definim variabilele. Pentru aceasta vom selecta din meniu
Data->Define Variable, sau dacă ne poziŃionăm pe rândul zero (unde scrie var) şi
apăsăm butonul din dreapta a mouseului vom obŃine Define Variable.
Vom obŃine o fereastră în care vom da un nume variabilei (unul care să ne permită
recunoaşterea acesteia cu cât mai mici probleme, de preferinŃă unul cât mai caracteristic
sau unul legat de modul de obŃinere a datelor, cum ar fi q1 – răspunsul la prima întrebare

8
dintr-un chestionar sau a1 – răspunsul la prima întrebare din prima secŃiune
a chestionarului).

Type se referă la tipul variabilei şi de lungimea sa. Cele mai importante sunt de tip
numeric sau cele de tip string (şir de caractere). În cazul folosirii unor instrumente cu un
grad mare de structurare (cum ar fi un chestionar cu întrebări închise) şi ca urmare a unei
codificări numerice a răspunsurilor vom avea răspunsuri de tip numeric. De exemplu,
pentru variabila sex vom avea 1 “feminin” şi 2 “masculin”;
Missing Values se foloseşte pentru a şti ce valori lipsesc şi vor fi excluse din prelucrări;
Column Format se referă la dimensiunea coloanei şi la alinierea valorilor din fiecare
celulă a coloanei. Dimensiunea coloanei poate fi modificată şi cu ajutorul mouseului;
Labels ne permite introducerea unei descrieri sumare a variabilei (Label - etichetă) şi a

variabilelor de răspuns posibile. Se introduce valoarea, apoi denumirea variantei de

răspuns şi se apasă butonul Add (în cazul nostru am introdus valoarea 1, label feminin,
apoi am trecut la varianta 2). Dacă se doreşte modificarea unei valori deja introduse avem

8
la dispoziŃie butonul Change. După ce am încheiat de adăugat toate variantele,
prin apăsarea butonului Continue vom reveni în fereastra de definire a variabilei.
Introducerea datelor se face foarte simplu: vom introduce fie valoarea existentă
(dacă avem de a face cu o variabilă numerică – de exemplu pentru vârstă vom introduce
numărul de ani, în cazul în care nu am definit variabila în alt mod) sau cea definită (în
cazul nostru 1 pentru un respondent de sex feminin).

Pentru variabilele în cazul cărora avem mai multe variante de răspuns ne ajută la
introducere să avem în faŃă codificarea răspunsurilor (1- sex feminin), dar şi să avem din
meniu View->Value Labels selectată. În acest caz introducem 1 pentru variabila sex şi
ne va apărea feminin, posibilitatea erorilor la introducere reducându-se simŃitor.
După ce am introdus date vom obŃine pe ecran ceva asemănător cu ce avem mai
sus.
Dacă se întâmplă să uităm să introducem o variabilă sau un subiect (un caz) tot
din meniul Data vom avea opŃiunile Insert Variable care va introduce o coloană nouă
înaintea celei curente sau Insert Case, care va insera un rând nou înaintea celui pe care
ne aflăm.
După ce am introdus toate datele s-ar putea să fim interesaŃi să obŃinem o nouă
codificare a variabilelor. În exemplul de mai sus am introdus variabila studii sub forma
numărului de ani petrecuŃi în şcoală, mai acceptabilă pentru prelucrări statistice mai
“tari”. Pentru un tabel de asociere vom avea nevoie însă de o reducere a numărului de

8
valori posibile, de preferinŃă în categorii cunoscute, cum ar fi primare, gimnaziale, liceu,
facultate. Pentru aceasta nu trebuie neapărat să luăm din nou toate observaŃiile şi să le
introducem într-o nouă variabilă ci putem să construim automat o nouă variabilă.
Din Transform->Recode->Into Different Variables alegem variabila care
trebuie recodificată (în cazul nostru studii) şi vom da un nume şi o etichetă variabilei. Cu
ajutorul butonului If putem pune şi anumite condiŃii.

Butonul Old anŃad New Values ne permite să construim algoritmul de transformare.

În partea din stânga definim valoarea vechii variabile, ori ca valoare discretă, ori în cazul

în care nu a fost introdusă ori a fost definită ca valoare lipsă (cum ar fi pentru cei cărora
nu li se aplică întrebarea), ori pentru un interval de valori sau toate valorile mai mici sau
mai mari decât o valoare care se introduce. În dreapta se stabileşte valoarea
corespunzătoare şi se apasă butonul Add. În cazul nostru am ales ca 1 din variabila nouă,

8
scoala, să reprezinte între 1 şi 7 ani de şcoală. Procedura se repetă de câte ori este nevoie.
Dacă se doreşte modificarea unei valori deja introduse avem la dispoziŃie butonul
Change.

Unitatea 2. Proceduri de prelucrare statistică

Obiective: Prezentarea principalelor operatiuni de prelucrare statistică în SPSS.

Cuvinte cheie: frecvenŃă, tendinŃă centrală, dispersie, asociere

Vom prezenta în continuare câteva proceduri simple de prelucrare statistică.

Pentru cei care vor să cunoască mai multe metode sau mai mult despre anumite
metode (inclusiv teoria) există o serie de cărŃi de statistică care pot fi folosite. O
recomandare este Traian Rotariu (coordonator), Gabriel Bădescu, Irina Culic, Elemer
Mezei, Cornelia Mureşan, Metode Statistice Aplicate în ŞtiinŃele Sociale, Polirom, 2000.
O noŃiune fundamentală a statisticii este cea de frecvenŃă. Aceasta ne spune câŃi
indivizi din populaŃie au o anumită caracteristică. Pe lângă frecvenŃele absolute mai avem
şi frecvenŃe relative, calculate prin raportarea frecvenŃelor absolute la numărul total
al indivizilor din populaŃie. Mai există şi frecvenŃe cumulate, care se calculează
pentru

variabile ordinale, de interval şi de rapoarte. Ele ne arată câŃi indivizi (ce proporŃie dintre
ei) se găsesc până la o anumită valoare.

9
 Pentru a calcula frecvenŃa variabilei birth_r (rata natalităŃii) din fişierul World95
vom alege din meniu Statistics->Summarize->Frequencies. Din fereastra obŃinuta vom
selecta prin dublu-click sau cu ajutorul butonului din mijloc (cel cu un triunghi)
variabilele care ne interesează.
Butonul Statistics ne permite să selectăm ce alte prelucrări statistice vom face asupra
datelor.

Există mai multe tipuri de prelucrări care ne pot arăta cum sunt distribuite valorile în
populaŃia noastră.
Percentile Values ne arată cum sunt distribuite valorile pe grupuri: ori pe cuartile (care
este valoarea maximă pentru fiecare sfert din populaŃie), pentru un număr stabilit
de grupuri egale sau pentru anumite procente din populaŃie.
Dispersion se referă la dispersie (sau împrăştiere). Se pot calcula abaterea standard,
varianŃa, intervalul în care se situează valorile, valoarea minimă şi maximă, media erorii
standard.
Central Tendency: Indicatori de poziŃie cum ar fi media aritmetică, mediana (valoarea
caracteristică individului cu rangul mediu), modul (valoarea cel mai des întâlnită), suma.
Distribution calculează indicatorii de formă, oblicitatea sau boltirea.
Butonul Charts ne permite să adăugăm şi un grafic. Despre grafice vom discuta mai
amănunŃit mai încolo.
Rezultatul prelucrării statistice va apărea într-o nouă fereastră (ca şi în cazul lansării unui
nou program), Output navigator.

9
Avem în această fereastră două panouri: în cel din stânga ne sunt afişate prelucrările
solicitate, pe subcapitole, iar în cel din dreapta rezultatele propriu-zise. Navigarea se
poate face folosind panoul din dreapta, selectând procedura dorită (într-un output putem
grupa foarte multe prelucrări, care pot fi şi şterse cu tot cu rezultate) vom merge la
rezultate. Outputul poate fi salvat pentru folosinŃă ulterioară.

Vom avea pentru frecvenŃele noastre mai întâi o parte de Statistics referitoare la
prelucrările dorite (vom avea media şi valorile celor trei praguri dintre sferturile din
populaŃie). Tot de aici aflăm că avem 109 indivizi (de fapt Ńări) în populaŃie şi că nu avem
valori lipsă.
În continuare vom avea frecvenŃele: atât absolute (pe coloana Frequency), cât şi relative
(Percent dacă includem şi valorile lipsă sau Valid Percent, dacă le omitem) sau
cumulative.
Procedura Descriptives afişează câteva dintre indicatorii de mai sus pentru mai multe
variabile în acelaşi tabel. În plus poate calcula şi valorile standardizate pentru acestea.
Procedura Explore ne poate afişa statistici şi grafice fie pentru toate datele sau separat
pentru anumite grupuri de cazuri, tabele de frecvenŃă, teste de normalitate, varianŃă ş.a.
Procedura Crosstabs produce tabele de asociere (recomandabil pentru variabilele de tip
nominal şi ordinal) şi ne furnizează 22 de teste şi de măsuri pentru asociere. Structura
tabelelor şi faptul că avem categorii ordonate sau nu determină tipul de teste. În celule
vom avea numărul de indivizi care îndeplinesc combinaŃia de valori cerută. Se poate cere

9
şi obŃinerea unor procentaje pe rânduri sau pe coloane. Mai există şi posibilitatea
introducerii unor variabile de control.
De exemplu, pe datele din fişierul Employee Data vom încerca să vedem care este
asocierea între sexul unei persoane şi tipul de funcŃie pe care-l ocupă, verificând dacă nu
cumva rasa influenŃează.

Statisticile vor fi alese în funcŃie de tipul variabilei.

Din tabel vom putea avea anumite indicaŃii despre posibilele relaŃii. De exemplu putem
vedea că fără să facem o clasificare după rasă, 60.1% dintre funcŃionari sunt femei
şi 39.9% bărbaŃi şi, mai important, că 94.3% dintre femei sunt funcŃionare respectiv
56.7% dintre bărbaŃi. Se poate trage concluzia că o femeie este foarte posibil să fie
funcŃionară

9
dar în general nu există o relaŃie semnificativă din punct de vedere statistic între postul
ocupat şi sex.
Pentru selectarea celei mai potrivite proceduri de analiză statistică, de un mare
ajutor ne este Statistics Coach, care pe baza opŃiunilor noastre ne duce la
procedura statistică cea mai potrivită. La început suntem întrebaŃi de scopul pe care
dorim să-l atingem. OpŃiunile sunt:
 Sumarul, descrierea sau prezentarea datelor;
 VarianŃa şi distribuŃia datelor;
 Crearea rapoartelor OLAP (Online Analytical Processing) care calculează totaluri,
medii şi alte statistici univariate pentru variabile continue pe una sau mai multe
variabile de grupare;
 Compararea mediilor;
 Identificarea relaŃiilor semnificative între variabile;
 Identificarea grupurilor de cazuri similare;
 Identificarea variabilelor similare;
Vom prezenta opŃiunile următoare pentru cazul în care am ales Identificarea
relaŃiilor semnificative între variabile.
Următorul pas este să specificăm la ce nivel au fost măsurate datele. În cazul în
care am selectat date pe categorii (nominal sau ordinal) vom fi duşi la procedura de
asociere (crosstabs). Dacă vom selecta Ordinal, rank-order, or non-normal
continuous data vom ajunge la procedura de corelaŃie bivariată. Dacă selectăm
date continue, numerice (nivel de interval sau raport) suntem întrebaŃi de numărul de
variabile. Pentru două variabile ajungem la o corelaŃie bivariată, când avem tot două, dar
dorim să controlăm efectul altor variabile, ajungem la corelaŃii parŃiale, pentru trei
variabile ajungem la un grafic scatter tri-dimensional, iar pentru o variabilă dependentă şi
două sau mai multe variabile independente ajungem la regresie liniară.

Testarea ipotezelor. Interpretarea rezultatelor

Vom prezenta trei metode de bază: asocierea – folosită pentru variabile măsurate la nivel
nominal sau ordinal, regresia – folosită pentru variabile măsurate la nivel de interval sau

9
rapoarte şi compararea mediilor, unde avem o variabilă măsurată la nivel interval sau
rapoarte şi una (sau mai multe) măsurate la nivel nominal sau ordinal.
Asocierea:
Dacă testăm printr-o asociere (cross-tab) – opŃiunea aleasă pentru date măsurate la
nivel nominal sau ordinal existenŃa unei relaŃii dintre variabila “şcoala îi pregăteşte
pe copii pentru viaŃă” şi variabila “Profesorii nu sunt bine pregătiŃi”, ambele
măsurate la nivel ordinal, am putea vedea din tabelul de asociere de mai jos că valorile
cele mai multe sunt grupate în partea din stânga-jos a tabelului, sugerând că
respondenŃii care cred că profesorii sunt bine pregătiŃi (în tabel sunt în totalitate
în dezacord cu afirmaŃia “profesorii nu sunt bine pregătiŃi”) cred şi că şcoala îi
pregăteşte pe copii pentru viaŃă. Totuşi, această observaŃie în cercetarea ştiinŃifică nu
este suficientă pentru a accepta această ipoteză. Avem nevoie să furnizăm dovezi mai
“tari”.
scoala ii pregateste pe copii ptr viata * profesorii nu sunt bine pregatiti Crosstabulation

Count
profesorii nu sunt bine pregatiti
mai degraba acord si mai degraba
dezacord total dezacord dezacord acord acord total Total
scoala ii dezacord total 4 4 3 2 6 19
pregateste mai degraba dezacord 11 13 7 3 0 34
pe copii ptr acord si dezacord 22 22 15 14 4 77
viata
mai degraba acord 46 37 24 18 7 132
acord total 262 126 66 31 33 518
Total 345 202 115 68 50 780

Coeficientul Chi-square (în româneşte este Hi 22

pătrat) ne arată dacă există o relaŃie
semnificativă din punct de vedere statistic între variabile. Pentru cazul nostru obŃinem:
Chi-Square Tests

Asymp.
Value d Sig. (2-
f sided)
Pearson Chi-Square 60.030a 16 .000
Likelihood Ratio 51.974 16 .000
Linear-by-Linear
21.245 1 .000
Association
N of Valid Cases 780
a. 7 cells (28.0%) have expected count less than 5. The
minimum expected count is 1.22.

Ne interesează în mod special prima coloană. Avem aici valoarea coeficientului

Chi-Square 60.030 – pe care o putem interpreta doar în funcŃie de numărul de grade de
libertate (df – degrees of freedom) care se calculează (număr de coloane-1) înmulŃit cu
(numărul de rânduri-1) – adica (5-1)*(5-1)=16. În funcŃie de aceste două
valori calculatorul ne va returna semnificaŃia statistică (ultima coloană, Asymp. Sig.)
Dacă
9
22
Litera grecească χ

9
valoarea semnificaŃiei este mai mică decât 0.05 (ceea ce este cazul nostru) vom
putea spune că între cele două variabile există o relaŃie semnificativă din punct de
vedere statistic.
Încă nu ştim cum este relaŃia. Pentru aceasta trebuie să calculăm alŃi coeficienŃi.
Pentru variabile măsurate la nivel nominal vom măsura Gamma23 şi obŃinem:

Symmetric Measures

Asymp.
Value Std. Errora Approx. Tb Approx. Sig.
Ordinal by Ordinal Gamma -.258 .046 -5.261 .000
N of Valid Cases 780
a.
Not assuming the null hypothesis.
b.
Using the asymptotic standard error assuming the null hypothesis.

Rezultatul (Gamma=-0.258) ne spune că avem o relaŃie negativă (semnul lui

Gamma) şi slabă (mai apropiată de zero). Verificăm semnificaŃia şi vedem că este mai
mică decât pragul statistic24. În interpretarea rezultatului trebuie să avem grijă că una
dintre variabile este formulată negativ („profesorii nu sunt bine pregătiŃi”) şi de fapt am
aflat că ipoteza „cu cât sunt mai bine pregătiŃi profesorii şcoala te pregăteşte mai
bine pentru viaŃă” se confirmă.
Dacă cele două variabile ar fi fost măsurate la nivel nominal ar fi trebui să folosim
un alt coeficient decât Gamma. O posibilitate este Lambda 25. Aici nu ne mai interesează
direcŃia relaŃiei (fiind vorba despre variabile nominale) ci doar magnitudinea (tăria)
relaŃiei şi semnificaŃia ei.
Regresia:
Într-o regresie testăm de fapt un model. Avem o variabilă dependentă şi mai multe
variabile independente, încercând să vedem în ce măsură variabila dependentă este
explicată (sau determinată) de către cele independente. Toate variabilele trebuie să fie

23
Litera grecească γ. Valorile lui Gamma pot lua valori între -1 şi 1. Cu cât valoarea este mai apropiată de
zero, cu atât relaŃia este mai slabă, dacă se apropie de -1 sau 1 este mai puternică. Semnul lui gamma ne
indică direcŃia relaŃiei, dacă avem o relaŃie pozitivă sau negativă.
24
Chi-square şi Gamma folosesc proceduri diferite de calcul. Pentru relaŃii foarte slabe între variabile se
poate întâmpla ca o procedură să ne dea un rezultat semnificativ din punct de vedere statistic şi altul nu.
25
Litera grecească λ. Acesta poate lua valori între 0 şi 1. Cu cât e mai apropiat de zero relaŃia este mai
slabă, mai apropiată de 1 înseamnă o relaŃie mai puternică.

9
măsurate la nivel interval sau de rapoarte26. Pentru a vedea cât de bun este modelul avem
nevoie să verificăm mai multe tabele. Un prim tabel este Model Summary:

Model Summary

Model R R Square Adjusted R Square Std. Error of the Estimate

1 .164a .027 .023 .86390
a. Predictors: (Constant), cetateanul de rand nu are nici un cuvant de spus in problemele care-l
privesc in mod direct, adm publica va pune la dispozitie toate informatiile de care aveti nevoie, banii
publici sunt cheltuiti in mod eficient

Am încercat să vedem în ce măsură încrederea în primărie (variabila dependentă –

o notăm cu Y) este determinată de variabilele independente: faptul că cetăŃeanul nu are
un cuvânt de spus în problemele care-l privesc (X1), administraŃia pune la
dispoziŃie informaŃiile de care avem nevoie (X2), banii public sunt cheltuiŃi în mod
eficient (X3). Coefieientul R Square (R pătrat)27 ne spune în ce măsură variaŃia
variabilei dependente este explicată de variaŃia variabilelor independente. În cazul
nostru R2= 0.027. Dacă înmulŃim cu 100 vom obŃine valoarea procentajului, adică 2.7%
- o valoare foarte mică – ne-ar place să explicăm cât mai mult, cât mai aproape de 100%,
dar valoarea lui R2 ne sugerează că există alte variabile care ar putea să explice mai mult
(poate satisfacŃia fată de diferite aspecte ale activităŃii primăriei, poate amabilitatea
funcŃionarilor public, ş.a.).
Ne interesează şi dacă modelul este semnificativ. Putem afla acest lucru din
tabelul ANOVA uitându-ne la semnificaŃie.

ANOVAb

Model Sum of Squares df Mean Square F Sig.

1 Regression 14.125 3 4.708 6.309 .000a
Residual 509.738 683 .746
Total 523.863 686
a.
Predictors: (Constant), cetateanul de rand nu are nici un cuvant de spus in pb care-l privesc in mod direct,
adm publica va pune la dispozitie toate informatiile de care aveti nevoie, banii publici sunt cheltuiti in mod
eficient
b.
Dependent Variable: Incredere in primarie

SeminificaŃia de 0.000 este mai mică de 0.05, deci avem un model semnificativ
din punct de vedere statistic.
Modelul este explicitat mai clar în tabelul Coefficients, din care putem afla cum
acŃionează fiecare variabilă independentă asupra celei dependente.

26
O excepŃie de la regulă: putem introduce şi o variabilă dihotomică (care permite doar două valori, 0 şi 1).
27
Poate lua valori între 0 şi 1

9
 Coefficientsa

Unstandardized Standardized
Coefficients Coefficients
Model B Std. Error Beta t Sig.
1 (Constant) 2.547 .153 16.598 .000
adm publica va pune la dispozitie toate
.079 .029 .105 2.750 .006
informatiile de care aveti nevoie
banii publici sunt cheltuiti in mod eficient -.048 .027 -.069 -1.772 .077
cetateanul de rand nu are nici un cuvant de
.077 .025 .117 3.035 .003
spus in problemele care-l privesc in mod direct
a. Dependent Variable: Incredere in primarie

În dreptul fiecărei variabile independente avem informaŃiile despre acŃiunea

sa asupra variabilei dependente. SemnificaŃia ne spune dacă avem o acŃiune
semnificativă. Putem observa că variabila „banii publici sunt cheltuiŃi în mod eficient” nu
are o astfel de legătură şi poate fi eliminată din model şi să efectuăm din nou procedura
fără această variabilă. CoeficienŃii Beta ne permit să vedem care variabilă are o
influenŃă mai puternică asupra variabilei dependente – cea cu valoarea mai mare (în
modul sau fără a lua în considerare semnul). CoeficienŃii B ne permit descrierea
modelului.
Y=0.079*X1-0.048*X228+0.077*X3+2.547
În concluzie am aflat că faptul că administraŃia ne pune la dispoziŃie informaŃiile
de care avem nevoie şi nu avem un cuvânt de spus în problemele care ne privesc explică
doar o mică parte din încrederea în primărie.
În cazul în care vrem să aflăm care este relaŃia dintr-o variabilă măsurată la nivel
interval sau rapoarte şi una măsurată la nivel nominal sau ordinal folosim compararea
mediilor (Analyze->Compare Means -> Means).
Compararea mediilor
Dacă dorim să aflăm legătura dintre consumul de calorii şi climatul dintr-o Ńară
folosim fişierul World 95 în care avem datele pentru o serie de Ńări. Alegem ca variabilă
dependentă consumul caloric (daily calorie intake) şi ca variabilă independentă climatul
(climate). Apăsând butonul Options putem opta pentru obŃinerea tabelului ANOVA
şi pentru efectuarea testului de liniaritate.
Vom obŃine în primul rând tabelul cu mediile consumului caloric pentru fiecare tip
de climat.

9
28
Încă nu am eliminat X2, ceea c ear fi fost recomandabil. Dacă o eliminam ar fi existat mici modificări,
atât în R2, cât şi în coeficienŃii Beta şi B

9
 Consum caloric
Climat Media N Std deviation

desert 2750.75 4 602.737

arid / desert 3003.33 3 319.929
arid 2818.00 3 553.437
tropical 2374.93 28 308.809
mediteranean 2829.33 6 542.235
temperat 3216.65 23 529.417
arctic / temp 3231.67 3 261.653
Total 2794.56 70 564.711

Putem vedea că avem cele mai mari medii pentru climatul arctic urmat de cel
temperat şi cea mai mică pentru climatul tropical. Abaterea standard ne ajută să vedem
cât de omogene sunt grupurile noastre (cu cât abaterea este mai mare, cu atât grupurile
sunt mai puŃin omogene).
Ca să aflăm dacă relaŃia presupusă (cu cât climatul este mai rece cu atât consumul
caloric este mai mare) avem nevoie de tabelul ANOVA.

ANOVA Table

Sum of Mean
Squares df Squar F Sig.
e
Daily calorie intake Between (Combined) 9748782.780 6 1624797.130 8.353 .000
* Predominant Groups Linearity 3465583.634 1 3465583.634 17.815 .000
climate 6283199.146 5 1256639.829 6.460 .000
Deviation from
Linearity
1.226E7 63 194526.833
Within Groups 2.200E7 69
Total

SemnificaŃia se găseşte în ultima coloană. Dacă Sig. Este mai mică de pragul de
0.05 putem spune că relaŃia noastră este una semnificativă.
Ca să aflăm tăria relaŃiei (cât influenŃează climatul consumul de calorii)
vom folosi testul de liniaritate.

Masuri de Asociere
R R Squared Eta Eta Squared

9
 Masuri de Asociere
R R Squared Eta Eta Squared
Consum caloric * climat .397 .157 .666 .443

Coeficientul R2 se interpretează la fel ca în cazul regresiei liniare (proporŃia

în care variaŃia variabilei independente explică variaŃia variabilei dependente).
Coeficientul Eta2 se interpretează identic (explicăm 44.3% din consumul caloric prin
climă), dar este un coeficient de asociere nonliniară. Dacă relaŃia ar fi una liniară
atunci Eta2=R2. Rezultatele noastre ne spun că 15.7% este datorat relaŃiei liniare şi
diferenŃa până la 44.3% este componenta nonliniară a relaŃiei.

Unitatea 3. Grafice

Obiective: Prezentarea modului de realizare şi interpretare a graficelor în SPSS.

Cuvinte cheie: tipuri de grafice

Graficele pot fi găsite în meniul Graphs. Câteva dintre ele sunt clare: Bar, Line, Area,
Pie, High-Low.
Dacă vrem să aflăm din fişierul Employee Data care este distribuŃia angajaŃilor după sex
şi rasă vom alege Graphs->Bar, cu opŃiunea Clustered (ca să obŃinem o grupare) şi vom
alege variabila gender şi ca şi criteriu de grupare variabila minority.

9
Rezultatul va fi:

Cu roşu vom avea procentajul de femei/bărbaŃi în rândul celor care nu aparŃin unei
minorităŃi şi cu verde în cazul celor care aparŃin. Se poate observa că există mai mulŃi
bărbaŃi în rândul minoritarilor.
Un tip interesant de grafic este Scatter, care ne permite reprezentarea unor variabile (de
tip continuu) într-un spaŃiu bi sau tri-dimensional.

Varianta Simple ne reprezintă grafic două variabile, Matrix la fel, dar încercând să
surprindă perechile de variabile, Overlay permite reprezentarea mai multor variabile,
diferenŃierea făcându-se prin culori, iar 3-D se foloseşte pentru reprezentarea
tridimensională a trei variabile.

9
Dacă dorim să reprezentăm salariul în funcŃie de experienŃă pentru cele trei tipuri de

posturi putem folosi un Simple Scatterplot cu opŃiunile de mai sus.

Rezultatul va fi un grafic în care este reprezentat fiecare dintre cazurile existente, cu
culori diferite, în funcŃie de tipul de muncă depusă: Manager, Custodial (pază) şi Clerical
(funcŃionar).
Se observă că managerii câştigă cel mai mult (ceea ce era şi de aşteptat). Există însă o
relaŃie între câştiguri şi experienŃă? Vom putea observa ceva dacă încercăm să
edităm graficul. Aceasta se face cu un dublu-click pe el şi vom obŃine o nouă
fereastră. În aceasta, selectând Chart->Options şi selectând Fit line, Subgroups vom
obŃine o linie care ne va indica cum evoluează câştigul salarial în funcŃie de
vechime pentru fiecare grup.

9
Se poate observa că pentru manageri există o relaŃie slab pozitivă, pentru paznici aproape
că nu există nici o relaŃie, iar pentru funcŃionari relaŃia este slab negativă.

Dacă încercam să facem acelaşi lucru cu salariul faŃă de anii de educaŃie vom observa că
obŃinem o relaŃie pozitivă destul de bună. Rsq (adică R2)=0.4363 ne indică faptul
că 43.63% din variaŃia salariului este explicată de nivelul de educaŃie (dacă era 1.00,
relaŃia era perfectă).

140000

120000

100000

80000

60000

40000
Current

20000

0
Rsq = 0 . 4 3 6 3
6 8 10 1
14 1 18 2 22
2
6 0 99
E d u c a t io n a l le ve l (y e a rs )
Unitatea 4. Cum putem folosi rezultatele SPSS în alte aplicaŃii

Obiective: Prezentarea modurilor de utilizare a rezultatelor SPSS în alete aplicaŃii.

Cuvinte cheie: output, SPSS Chart Editor, exportarea graficelor în alte fişiere

Cum spuneam, putem salva outputurile pentru folosire ulterioară. Avem

posibilitatea să listăm ori întreg outputul, ori doar partea pe care am selectat-o sau să o
trimitem prin e-mail. Datele în sine ar putea fi salvate în format EXCEL sau DBF (bază
de date) pentru alte prelucrări.
Orice element din output poate fi selectat cu ajutorul unui simplu click, copiat în
clipboard (Copy) şi inserat în o altă aplicaŃie (cum ar fi Microsoft Word) cu
ajutorul comenzii Paste.
Un grafic poate fi exportat în alt format. Pentru aceasta, după un dublu-click
intrăm în fereastra SPSS Chart Editor, de unde File->Export Chart ne permite să-l
salvăm în formate cum ar fi Windows Metafile (recunoscut de aplicaŃii gen Microsoft
Office), sau în alte formate, cum ar fi Bitmap sau Tagged Image File. Butonul Options
ne permite să setăm modul de afişare a imaginii (dimensiune, număr de culori) şi în
anumite cazuri dacă imaginea va fi comprimată.

1
Modulul V. Prezentarea rezultatelor cercetării
OBIECTIVE: Acest modul este realizat cu scopul de a familiariza studenŃii cu principiile
care trebuie respectate in redactarea şi prezentarea rezultatelor cercetării.
GHID DE STUDIU: StudenŃii vor trebui să urmărească în primul rând elementele necesare
pentru definirea temei de cercetare: domeniul de studiu, interogaŃia de pornire şi modelul
logic al cercetării. În al doilea rând, vor trebui să îşi însuşească metode de studiu al
bibliografiei în domeniu: care sunt opiniile exprimate în literatura de specialitate în
legătură cu problema supusă cercetării, ce alte cercetări similare s-au efectuat şi cu ce
rezultate sunt principalele întrebări.

BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE:
Şandor, Sorin Dan, Analiză şi cercetare în administraŃia publică, Accent, 2004
BIBLIOGRAFIE OPłIONALĂ
Chelcea, Septimiu, Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative şî calitative,
Editura Economică, 2001
Rotariu Traian şi IluŃ Petru, Ancheta sociologică şi sondajul de opinie, Polirom, 1997

Unitatea 1: Concluziile cercetării

Obiective: prezentarea modului în care trebuie să fie extrase concluziile unei cercetări şi
în care trebuie ele să fie prezentate, bazându-se pe datele empirice şi Ńinând cont
de utilizatorii cercetării.
Cuvinte cheie: legătura dintre concluziile şi ipotezele cercetării, utilizatorii unei
cercetări.
În această etapă ne întoarcem atenŃia din nou spre scopul cercetării.
Deasemenea trebuie să avem o imagine clară despre cine va utiliza datele, în ce moment,
ce categorie de public va avea acces la ele. Acesta este momentul oportun pentru a
prezenta întregul tablou al cercetării, cu legăturile care s-au format pe parcurs între
studiul bibliografiei în

1
domeniu, formularea ipotezelor, designul studiului, alegerea şi designul instrumentelor de
cercetare, analiza şi interpretarea datelor şi prezentarea rezultatelor.
Concluziile trebuie să aibă o legătură evidentă cu scopul cercetării, să elucideze
problema supusă investigaŃiei şi să confirme sau să infirme ipotezele cercetării.
Toate afirmaŃiile făcute în concluzii trebuie susŃinute cu date empirice,
rezultate ale prelucrărilor din cadrul cercetării
În acelaşi timp, concluziile trebuie să fie adecvate profilului celui care va utiliza
rezultatele cercetării.
Dacă utilizatorii sunt practicieni cu minime cunoştinte de metode şi tehnici de
cercetare socială sau de statistică, concluziile vor fi formulate intr-un limbaj accesibil,
fară a renunta insă la larcarea legăturii cu ipotezele şi la susŃinerea empirică a lor.
Pe baza concluziilor pot fi extrase anumite recomandări de îmbunătătire a
practicilor în domeniu.

Unitatea 2: Raportul de cercetare

Obiective: clarificarea modului în care ar trebui prezentată o cercetare.

Cuvinte cheie: planificarea unui raport de cercetare, părŃile componente ale
unui raport de cercetare.
Raportul de cercetare are rolul de a comunica rezultatele cercetării, ale muncii de
teren şi ale altor activităŃi conexe. De cele mai multe ori, raportul de cercetare
este singura expresie accesibilă a unei cercetări şi în funcŃie de acesta este apreciată
calitatea cercetării şi importanŃa concluziilor. Prin urmare este extreme de importantă
claritatea, organizare şi conŃinutul unui raport de cercetare.

Similare articolelor de cercetare, rapoartelor tehnice, rapoartelor formale sau

lucrărilor de cercetare, rapoartele de cercetare au un format relativ standard care permite
organizarea informaŃiei. Majoritatea rapoartelor de cercetare cuprind aceleaşi
secŃiuni, chiar dacă sunt denumite diferit.

1
 Pentru că prin raportul de cercetare se împărtăşesc cunoştinŃele dobândite în urma
cercetării, înainte de a scrie raportul aceasta trebuie să fie finalizată.
Înainte de a începe scrierea propriu-zisă a raportului, este util să aveŃi la îndemână
răspunsurile la următoarele întrebări:
1. Care este scopul cercetării? Este vorba despre testarea unei teorii noi, a unui nou
model sau despre interpretarea unor date mai vechi?
2. DescrieŃi esenŃialul cercetării.
3. În cazul în care au participat mai multe persoane la realizarea cercetării, faceŃi o
listă cu acestea şi cu potenŃialele lor contribuŃii la scrierea raportului de cercetare.
4. FaceŃi o listă cu cercetări realizate de alŃi cercetători în domeniul specific
cercetării, pe care le-aŃi utilizat şi care au legătură cu tema cercetării.
5. DescrieŃi modul în care se raportează cercetarea realizată la celelalte
cercetări(dacă le confirmă sau le infirmă).
6. DescrieŃi contextul subiectului investigat.
7. SpecificaŃi orice modificare care a intervenit în designul proiectului pe parcursul
derulării proiectului.
8. DescrieŃi rezultatele cercetării. Modul în care au fost acestea verificate
empiric. Cum pot fie le prezentate optim: sub formă de text, tabel, grafice etc.
9. DescrieŃi consecinŃele cercetării. Ce înseamnă aceasta pentru domeniul investigat?
Cum vor fi afectate cercetările ulterioare in domeniu?
10. DescrieŃi grupul care va utiliza această cercetare. Asupra cui va avea impactul cel
mai mare cercetarea? Cine este cel mai în măsură să înŃeleagă rezultatele
cercetării.
După acest proces de analiză, puteŃi trece la etapele propriu-zise ale unui raport de
cercetare.
Raportul de cercetare este în general format din următoarele secŃiuni:
1. Pagina de titlu
2. Rezumatul
3. Cuprinsul
4. Introducerea
5. ConŃinutul

1
 6. Recomandările
7. ReferinŃele bibliografice
8. Anexele
Fiecare etapă are un scop specific.
Pagina de titlu conŃine principalele informaŃii despre cercetare: care este tema cercetării,
cine a realizat-o şi cui se adresează rezultatele.
Rezumatul este o sinteză a întregii cercetări. ConŃine principalele elemente:
ipotezele, principalele metode utilizate şi principalele rezultate. Totul, într-o frază. De
obicei, rezumatul se scrie la final, dar se include imediat după pagina de titlu.
Cuprinsul este partea cea mai consistentă a unui raport de cercetare. De regulă se
organizează în trei sub-secŃiuni:
 O primă secŃiune în care sunt prezentate teoriile, modelele şi ipotezele care stau
la baza cercetării
 A doua secŃiune în care este prezentată metodologia utilizată în cercetare
 Şi o a treia secŃiune în care sunt prezentate rezultatele cercetării şi interpretarea
lor, precum şi concluziile care se desprind din cercetare.
Recomandările reprezintă o secŃiune opŃională în raportul de cercetare. Aici se
includ referiri la posibilele continuări ale cercetării, se pot oferi soluŃii pentru
rezolvarea anumitor probleme, bazate pe rezultatele actualei cercetări.
ReferinŃele bibliografice sunt importante deoarece indică exact sfera investigaŃiei şi
permit altor cercetători să reia cercetarea şi a compara rezultatele. Deasemenea cititorii
raportului de cercetare pot fi ghidaŃi spre referinŃe pentru aprofundarea
anumitor probleme.
Anexele reprezintă o altă secŃiune opŃională. Dacă există anumite seturi de date la care se
face referire în raportul de cercetare, pentru a nu sacada textul, acestea se include la
anexe. Fiecare anexă prezintă un anumit set de date.
În cazul în care doriŃi să publicaŃi raportul de cercetare, acordaŃi o mare atenŃie
cerinŃelor publicaŃiei unde urmează să apară materialul. Aceasta ar putea avea
reguli stricte in legătură cu organizarea materialului şi secŃiunile pe care acesta ar trebui
să le cuprindă.

1
Unitatea 3: Elemente de stil

Obiective: Familiarizarea studenŃilor cu stilul ştiintific de redactare a lucrărilor.

Cuvinte cheie: claritate, organizare,
MulŃi dintre noi suntem în stare să recunoaştem o lucrare scrisă bine. Mai greu
este să scriem bine. Pentru a putea scrie bine este important în primul rând să ne putem
pune în locul cititorului. Oare ce caută acesta? În primul rând este informaŃia, fiind vorba
de lucrări de specialitate. Poate că este dorită şi o anumită elocvenŃă, prin care cititorul să
poată fi convins. Mai presus de toate este claritatea. O lucrare trebuie să fie inteligibilă
pentru cititor (aici trebuie văzut care este publicul Ńintă: la un nivel se scrie pentru
publicul larg, la un altul pentru un public avizat).
Nivelul de bază al stilului este cel al frazelor. Există aici câteva reguli de bază:
1. Frazele trebuie concentrate în jurul actorilor şi acŃiunilor acestora: O frază de genul
Există îndoieli în mintea cercetătorilor privitoare la utilitatea metodelor calitative
este mai puŃin elocventă decât Cercetătorii au îndoieli cu privire la utilitatea
metodelor calitative pentru că nu pune accentul pe actori: Cercetătorii;
2. Trebuie să fim cât mai concreŃi în fiecare frază. Pentru aceasta trebuie să evităm, pe
cât posibil, să folosim substantive abstracte în locul unor verbe, cum ar fi O evaluare
semestrială a performanŃelor cadrelor didactice de către studenŃi este necesară
pentru îmbunătăŃirea procesului de învăŃământ. Nu este mai bine: Pentru
îmbunătăŃirea procesului didactic studenŃii vor evalua semestrial
performanŃa cadrelor învăŃământ ?
3. Trebuie să fim concişi: un cuvânt poate spune uneori mai mult decât o frază!
4. CoerenŃa este foarte importantă. MulŃi profesori (care uneori suferă şi ei de aceeaşi
boală) se plâng de faptul că este greu să urmărească ideile studenŃilor, care
sunt răspândite într-o întreagă lucrare atât de haotic încât este greu să nu pierzi vreuna
dintre ele. Câteva sugestii ar fi: trebuie avut în vedere ca să avem un curs liniar al
lucrării, ideile să fie exprimate pe rând şi în întregime (nu sărind de la una la alta chiar
în mijlocul discuŃiei), o propoziŃie să înceapă chiar cu subiectul ei (ideea care vrem
să o exprimăm), tranziŃia de la o idee la alta să fie făcută lin, dar clar.

1
5. În momentul în care frazele nu se mai termină înseamnă că am pierdut controlul
asupra lor. Este bine să încercăm să le împărŃim în două sau mai multe fraze.
6. Trebuie ca să încercăm să scriem cât mai frumos din punct de vedere literar: limba să
fie cât mai frumoasă, frazele să aibă ritm, echilibru, poate chiar muzicalitate, să nu
evităm nici metaforele (dar nici să nu abuzăm)
7. Pentru a ajunge la o lucrare bună, aceasta trebuie recitită şi rescrisă până când ajunge
la o formă cât mai frumoasă cu putinŃă. Astfel aceasta va avea parte de o receptare cât
mai bună din partea celor care o vor citi.
Erorile gramaticale sau de dactilografiere sunt cele mai supărătoare. Primele
pentru că pot denota o slabă cunoaştere a limbii, cele din urmă pentru că indică
neglijenŃă. În multe universităŃi sunt respinse teze care conŃin mai mult de 15 erori! Dacă
există posibilitatea corectării ortografice şi de punctuaŃie în editorul de texte pe
care-l folosiŃi, acesta vă va scuti de multe probleme. Dacă nu aveŃi o astfel de posibilitate,
nu vă rămâne decât să recitiŃi cu atenŃie textul lucrării până când erorile vor fi
reduse la minimum.

1
BIBLIOGRAFIE

1. Babbie, Earl, Practica cercetării sociale, Polirom, 2010

2. Chelcea, Septimiu, Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative şî
calitative, Editura Economică, 2001
3. Frankfort-Nachmias Chava, Nachmias David, Research Methods in the Social
Sciences 5 th edition, St. Martin’s Press, 1996
4. Frankfort-Nachmias Chava, Nachmias David, Study Guide to Accompany Research
Methods in the Social Sciences 5 th edition, St. Martin’s Press, 1996
5. GAO/PEMD, Designing Evaluations, 1999
6. King Gary, Keohane Robert, Verba Sydney, Fundamentele cercetării sociale,
Polirom, 2000
7. King, Ronald F., Strategia cercetării, Polirom, 2005
8. Mărginean, Ioan, Proiectarea Cercetării Sociologice, Polirom, 2000
9. Mihu Achim, Introducere în sociologie, Dacia, 1992
10. Rotariu Traian şi IluŃ Petru, Ancheta sociologică şi sondajul de opinie, Polirom, 1997
11. Rotariu, Traian (coordonator), Bădescu Gabriel, Culic Irina, Mezei Elemer, Mureşan
Cornelia, Metode statistice aplicate în ştiinŃele sociale, Polirom, 2000
12. Singly, Francois de, Blanchet, Alain, Gotman, Anne, Kaufman, Jean-Claude, Ancheta
şi metodele ei: chestionarul, interviul de producere a datelor, interviul comprehensi,
Polirom, 1998
13. Şandor, Sorin Dan, Analiză şi cercetare în administraŃia publică, Accent, 2004
14. Zamfir Cătălin, Vlăsceanu Lazăr, DicŃionar de sociologie, Babel, 1993