Descărcați ca DOC, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
Descărcați ca doc, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 7
UNIVERSITATEA “PETRE ANDREI” DIN IAŞI
Facultatea de Psihologie, Știnţele Educaţiei şi Asistență Socială
DISCIPLINA: DEFECTOLOGIE TITULAR: lect.univ.dr. Ana Maria Lăzărescu
Student : LUCHIEAN (actuală CĂSĂNEANU) GEORGIANA
SPECIALIZAREA ASISTENȚĂ SOCIALĂ
Cititi cu atenţie şi marcaţi cu x răspunsul/răspunsurile corect(e):
1. Handicapul de auz face parte din categoria :
a. Deficienţelor intelectuale b. Deficienţelor senzoriale X c. Deficienţelor de vorbire 2. La persoanele cu handicap fizic sunt alterate: a. Posibilităţile de achiziţionare X b. Căile de acces c. Condiţiile de exersare 3. Sistemele de bază ale învăţării copiilor surzi sunt: a. Sistemelor semnelor metodice X b. Alfabetul Braille c. Sistemul german sau metoda orală X 4. Deficienţa mintală desemnează: a. stări de nedezvoltare, opriri în dezvoltare sau dezvoltare incompletă a activităţii psihice b. o scădere, o diminuare în funcţionarea mintală. X c. incapacitatea de a desfăşura activităţi de abstractizare, generalizare, sau operaţiile instructiv-educative X 5. Depistarea precoce a disfuncţiei auditive se face de către: a. Audiolog b. Orl-ist c. familie X 6. Instruirea nevăzătorilor se face prin a. Alfabetul Braille X b. Pipăire X c. Scrisul alb-negru X 7. Surditatea de percepţie este cauzată de : a. Afecţiuni ale urechii externe b. Afecţiuni ale urechii interne X c. Afecţiuni ale nervului auditiv X 8. In Braille scrierea se realizează pe: a. Orizontală b. Verticală X c. De la stânga la dreapta 9. Cauzele predispozante ale handicapurilor fizice au în vedere: a. Condiţiile inadecvate a activităţilor X b. Condiţiile de mediu şi de viaţă X c. Ereditatea X 10. Q.I. între 20-50 reprezintă: a. Handicap de intelect moderat X b. Imbecilitatea X c. Deficienţa mintală de gradul II X
11. Enumeraţi principalele categorii de deficiențe.
Principalele categoriile de deficiențele sunt: - Deficiențe senzoriale (auz, văz, limbaj) - Deficiențe fizice/motorii - Deficiențe mintale - Deficiențe asociate(sindrom Down, autism, surdocecitate) - Deficiențe de învățare - Deficit de atenție și hiperactivitate
12. Care sunt principalele cauze ale deficiențelor fizice
Cauzele pot fi sistematizate după diferite criterii în mai multe categorii. 1. Primul criteriu îl reprezintă cauzele interne care sunt determinate de creşterea, dezvoltarea şi de natura funcţiilor somatice organice şi psihice. Nu trebuie să neglijăm şi cauzele externe, respectiv condiţiile de mediu şi viaţă. 2. Al doilea criteriu este acţiunea directă, care interesează elementele proprii ale deficienţei şi indirectă care produce o afecţiune sau o deficienţă morfologică sau neuromotorie. Ele pot să producă deficienţe globale sau totale, ori să se limiteze la anumite regiuni, segmente, porţiuni ale corpului şi să determine deficienţe regionale, segmentale sau locale. 3. Al treilea criteriu frecvent folosit, îl reprezintă criteriul de împărţire a cauzelor în predispozante, favorizante, determinante /declanşatoare.
cauzele predispozante sunt în legătură cu ereditatea, descendenţii prezintă de
regulă asemănări morfologice şi neuromotorii cu ascendenţii şi colateralii (fraţi, surori, rude apropiate) şi cu influenţe nocive pe care le suferă organismul fătului în viaţa intrauterină: debilitatea congenitală, imaturitatea, naşterea prematură, accidente obstetricale. Acestea pot constitui baza unei deficienţe care se manifestă nu numai imediat după naştere ci şi mai târziu cu repercursiuni în evoluţie. cauzele favorizante sunt determinate de condiţii inadecvate a activităţilor, regim alimentar necorespunzător, hrană insuficientă, nivel scăzut de aer şi lumină în locuinţă, îmbrăcăminte incomodă defectuos confecţionată, dormitul în paturi prea moi cu perne multe, boli cronice, covalescenţe lungi, intervenţii chirurgicale diferite, anomalii senzoriale.Toate acestea influenţează negativ starea de sănătate şi de dezvoltare activă a copilului, ele pot duce la slăbirea rezistenţei organismului, reduc capacitatea funcţională a aparatului de sprijin şi mişcare, diminuează rolul reglator alsistemului nervos central. Poziţia vicioasă în bancă, servietele grele duc şi ele la deformări ale coloanei vertebrale. cauzele determinante acționează atât în perioada intrauterină , cât și postnatal. - În perioada intrauterină se impart în două categorii: a. malformaţii congenitale care se produc prin nedezvoltarea sau dezvoltarea anormală a corpului întreg, dar mai ales a unei porţiuni sub acţiunea unor infecţii cu caracter cronic (sifilis, tuberculoză, tulburări endocrine şi hematologice, maladii ereditare etc.); b. acţiunea mediului extern, nefavorabil, care se răsfrânge asupra fătului prin intermediul organismului matern: temperatura prea joasă sau prea ridicată, umiditatea excesivă, acţiunea razelor X, traumatizarea abdomenului gravidei, carenţe alimentare, intoxicaţii cronice cu alcool, medicamente, plumb, avitaminoze, mediul de muncă şi de viaţă, vârsta înaintată a păriniților şi alţi factori care pot produce o dezvoltare anormală a copilului în uter . - În a doua categorie sunt incluşi factori care afectează în mod nemijlocit copilul (manevre obstetricale inoportune ce se pot solda cu fracturi, deformări sau compresiuni ale unor zone anatomice delicate, traumatisme osoase, craniene ori scheletale, boli sau intoxicaţii ale copilului, suprasolicitare osoasă sau musculară). Trebuie luate în calcul şi afecţiunile neurologice ce se fac răspunzătoare pentru o serie întreagă de handicapuri motorii şi psihomotorii, ca infirmitatea motorie de origine centrală sau encefalopatia infantilă cronică. Malformaţiile congenitale se mai pot datora eforturilor excesive în timpul naşterii, intervenţiilor traumatizante care favorizează instalarea unor congestii sau hemoragii cu urmări foarte grave. La toate acestea se mai adaugă o serie de cauze cum ar fi: tulburările de metabolism şi hormonale, leziunile prin arsuri, degerături, atrofiile musculare progresive, ataxiile, etc. Bolile cronice degenerative (osteomielita, scleroza laterală amiotrofică, tuberculoza osoasă , distrofia musculară, fracturile vicios consolidate, accidentele de muncă) conduc la handicapuri fizice severe.
13. Prezentați care sunt avantajele și dezavantajele limbajului mimico-
gestual Limbajul mimico-gesticular are avantaje şi dezavantaje. Avantaje: În etapele iniţiale ale dezvoltării limbajului, copiii reuşesc să aibă un bun control asupra mişcărilor mâinii, cu mult înainte de a putea exercita un control asupra propriei voci; Îi oferă posibilitatea de a comunica imediat, direct şi complet spre deosebire de vorbire pe care o aude distorsionată şi incompletă; Îl învaţă mult mai uşor; Pot comunica între ei, pot să-şi transmită experienţa; Constituie baza de pornire pentru învăţarea limbajului vorbit, stă la baza limbajului surdului demutizat. Dezavantaje: Este foarte sumar, nu poate asigura dezvoltarea intelectuală a surzilor; Este sărac, polisemantic (acelaşi gest este folosit atât pentru obiectul acţiunii cât şi pentru acţiune. Ex. ―a tăia‖ şi ―topor‖ au acelaşi semn, cuţitul şi pâinea, a bea şi pahar); Nu are flexiune. Substantivul nu are număr, gen, caz. Verbul nu se conjugă. Alcătuirea propoziţiilor are o topică particulară specifică; Traducerea în limbajul verbal este defectuoasă; Deoarece şi acţiunea şi obiectul acţiunii sunt exprimate prin acelaşi gest, majoritatea propoziţiilor sunt fără predicat (Mama pâine cuţit); Limbajul gestual împiedică dezvoltarea corectă a limbajului oral, îl duce la izolare faţă de societate, împiedică integrarea, nu poate fi folosit pe întuneric. 14. Precizați în ce constă intervenția compensator-recuperatorie în deficiența de vedere
Recuperarea nu se poate desăvârşi numai prin exercitarea ei în procesul de
învățământ, ci ea trebuie făcută permanent în funcție de gradul de handicap al fiecărui copil; deci, educația trebuie făcută individual. La rândul ei, compensaţia exprimă capacitatea sistemului biologic de a realiza rezistenţă la perturbaţii şi de a adopta forme comportamentale care să-i permită o structurare organo-funcţională şi de autocontrol în raport cu influenţele înconjurătoare. Compensaţia se poate realiza prin : regenerare organică (refacere de ţesuturi) ; vicariere (suplinire a unor funcţii afectate prin altele ce sunt valide );
restructurarea funcţională (transferul unor funcţii de la organul afectat al
nivelului sănătos). Prin urmare, se poate vorbi de o compensaţie cu ajutorul mijloacelor spontane, iar alta dirijată, organizată prin educaţie , în care o mare importanţă o au modalităţile tehnice. Ca și în cazul deficienței de auz, există trei nivele de intervenție: chirurgicală protetică psihopedagogică a. Prin intervenție chirurgicală reparatorie se poate interveni asupra deficienței vizuale cu etiologie organică precizată. De cele mai multe ori nu este suficientă doar o singurăoperație. Există și anumite proceduri nechirurgicale oftalmologice, folosite îndeosebi în corectarea strabismului, care vizează dezambliopizarea ochiului cu deficit vizual. b. Intervenția sau compensarea protetică se referă la corectarea sau ameliorarea tulburărilor de refracție optică cu ajutorul lentilelor sau prin protezare intraoculară (cristalin artificial). În unele forme de ambliopie, acuitatea vizuală se remediază parţial, prin folosirea ochelarilor . Au fost confecţionaţi, de asemenea, ochelari bazaţi pe celule fotosensibile care transformă sursa de lumină în sunet, în scopul facilitării orientării în condiţiile de mediu. Este necesar controlul oftalmologic regulat deoareceîn funcție de evoluția afecțiunii răspunzătoare de ametropie se asigură și schimbarea lentilelor ochelarilor. c. Intervenția psihopedagogică urmărește îmbunătățirea eficienței vizuale, aceasta reprezentând un raport între nivelul restului vizual și capacitatatea subiectului de a-l valorifica în activitățile de învățare, în activitatea profesională sau în viața cotidiană. Astfel, prin educație vizuală se urmăresc patru mari grupe de obiective: I. Educaţia sistematică a simţurilor rămase intacte În recuperarea persoanelor cu ambliopie se acționează, în primul rând, asupra ocrotirii vederii restante, prin limitarea activității vizuale şi evitarea condițiilor de lucru care ar putea dăuna. Conservarea vederii presupune utilizarea ei în condiții optime şi de aceea un obiectiv important în recuperarea copiilor cu ambliopie este acela de a-l învăța pe elev să-şi folosească posibilitățile vizuale şi de a-i dezvolta capacitatea de a percepe activ şi sistematic. Se urmărește: educarea resturilor de vedere sub control medico-pedagogic educarea auzului – perceperea, identificarea şi diferenţierea sunetelor şi zgomotelor educarea simţului tactil – perceperea formelor şi contururilor, perceperea, identificarea şi diferenţierea caracteristicilor percepţiilor pentru pipăit educaţia kinestezică – poziţia membrelor, a corpului, senzaţiilor corporale şi kinestezice II. Educaţia orientării spaţiale cunoaşterea spaţiilor diverse şi a particularităţilor lor prin tatonare localizarea şi căutarea surselor fixe şi mobile ale zgomotului recunoaşterea unor obstacole prin tatonare cu piciorul Prin orientarea spaţială se înţelege : capacitatea omului de a percepe însuşirile spaţiale ale obiectelor, dispunerea lor în spaţiu şi poziţia proprie faţă de ele. Aceasta are loc prin intermediul percepţiei tactile. capacitatea păstrării şi restabilirii unei poziţii în spaţiu, precum şi direcţionarea mişcărilor de deplasare spre diferite repere mai apropiate, perceptibile sau îndepărtate, care nu se pot cunoaşte nemijlocit. III. Învăţarea mişcărilor elementare se stimulează dorinţa de a se mişca liber, fără teamă se educă mişcările elementare recuperează retardările în dezvoltare IV. Învăţarea tehnicilor de bază ale activităţilor şi jocurilor pentru nevăzători îmbogăţirea experienţei copilului nevăzător referitoare la mişcare, a mânuirii jucăriilor şi obiectelor învăţarea rolului în colectivitatea în care se educă sociabilitatea prin acţiune comună. Punctaj : - fiecare întrebare de la testul grilă – 0,5 p (total 5 puncte) - Subiectele 11-14 câte 1 p fiecare (total 4 puncte) - 1 punct din oficiu