Studentă: ROMITAN ANA-MARIA MANUELA

FUNCȚIILE DREPTULUI îN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ

Termenul drept se folosește, în general, în două accepțiuni: pe de o parte desemnează

dreptul obiectiv, adică sistemul normelor stabilite sau recunoscute de stat, în scopul
reglementării relațiilor sociale conform voinței de stat, a căror respectare este garantată de
forța coercitivă a statului (corespondentul acestui termen, în limba engleză, este law). Pe de
altă parte, termenul analizat desemnează și dreptul subiectiv (în limba engleză- right) adică
prerogativa subiecților unui raport juridic de a pretinde celorlalți subiecți se deruleze o
anumită conduită (să facă ceva, să nu facă sau să nu dea ceva). Prin același termen sunt
enunțate diferitele ramuri de drept (civil, penal, constituțional) precum și științele juridice de
ramură.

Se leagă de evoluția relațiilor sociale în cadrul comunei primitive. Relațiile interumane

în societățile gentile și teribile erau reglementate de reguli obișnuielnice, morale, religioase
formate în cursul timpului și devenite obligatorii prin respectare repetitivă și ca o necesitate
pentru traiul comun. Dezvoltarea societății, sedentarizarea populației, apariția stratificării
sociale, diviziunea muncii au determinat apariția unor categorii socio-profesionale însărcinate
cu menținerea ordinii sociale și paza teritoriului, cu perceperea taxelor și conservarea
privilegiilor unor clase. Treptat aceștia au devenit aparatul de stat însărcinat cu aplicarea unor
legi și astfel s-a născut dreptul- norme de conduită a căror respectare este garantată de forța de
constrângere a statului. Apariția dreptului a reprezentat o necesitate istorică atunci când
menținerea ordinii nu se mai putea realiza în temeiul unor norme cutumiare, lipsite de forța
coercitivă necesară pentru a le asigura eficiența.

Etimologic, cuvântul “funcție” derivă din latinescul function (functionis), cu

semnificația inițială de muncă, deprindere, fiind folosit și cu sensul de aducere la îndeplinire.
Noțiunea este preluată și utilizată însă și de științele sociale, cu sensul de consecință pe care
un anumit element, o anumită activitate o are pentru un sistem dat, satisfăcând cerințele
acestuia.

Funcțiile dreptului sunt acele direcții (orientări) fundamentale ale acțiunii

mecanismului juridic, la îndeplinirea cărora participă întregul sistem al dreptului (ramurile,
instituțiile, normele dreptului), precum și instanțele sociale special abilitate, cu atribuții
în domeniul realizării dreptului. Ele indică sensul major al activității, determinată de
scop și întotdeauna în legătură cu rolul dreptului într-o societate, la un timp dat și indică
exigențe conforme tendințelor de dezvoltare a societății.

În examinarea funcțiilor dreptului, conceptul dreptului trebuie luat în considerare

în complexitatea sa, ca sistem juridic, discutând nu numai latura normativă a conținutului
său, dar și aspectele caracteristice ale creării dreptului, viața normelor legale și
realizarea acestora, în corelație cu împrejurările sociale în care apar şi se dezvoltă
raporturile de drept și care determină condiția socială a legii.

Dreptul, conceput ca totalitate a normelor juridice, prezintă un anumit specific în

raport cu alte fenomene ale suprastructurii și anume faptul că el este un fenomen social
normativ, menit să influențeze conduita umană. Acest scop are loc prin intermediul unor
funcții.

Funcțiile dreptului sunt acele direcții fundamentale ale acțiunii mecanismului juridic la
înfăptuirea cărora participă întregul sistem al dreptului (normele, instituțiile, ramurile) precum
și instanțele sociale special abilitate cu atribuții în domeniul dreptului.

Aceste funcții ale dreptului sunt următoarele:

1. Funcția de instituționalizare sau formalizare juridică a organizării social-politice.

Potrivit acestei funcții, dreptul, prin legea sa fundamentală și prin legile organice mai ales,
asigură cadrul de funcționare a întregului sistem organizatoric social. Întregul sistem al
funcțiilor, al instituțiilor publice, al puterii în general se stabilește prin drept.

2. Funcția de conservare, apărare și garantare a valorilor fundamentale ale societății.

Prin intermediul acestei funcții dreptul ocrotește și garantează ordinea constituțională,

proprietatea statului și a persoanei, rolul individului în viața socială și tot prin ea se stabilesc
și se asigură securitatea persoanei și drepturile sale fundamentale.

3. Funcția de conducere a societății.

Actul normativ juridic este în fapt, un act de conducere a societății prin drept, fiind
reglementate raporturile interne și internaționale, prin el fiind modelate raporturile sociale
conform nevoilor societății.
 4. Funcția normativă.

Această funcție apare ca una de sinteză a celorlalte funcții. Dreptul are rolul de a
ordona și asigura subordonarea acțiunilor individuale față de conduita tip prescrisă de normă.
Această funcție exprimă, de fapt, poziția sa specifică în societate de a fi un mijloc real și
eficace de asigurare și conducere a societății civile.

În funcție de elementele pe care au pus accentul diferiți autori în cercetarea lor, în

literatura de specialitate s-au conturat mai multe opinii privind funcțiile dreptului.

Problema funcțiilor dreptului este o problemă relativ nouă. Ani în șir problemei nu i-a
fost acordată atenția respectivă, considerându-se că dreptului îi revin aceleași funcții ca și
statului. O asemenea interpretare însă nu s-a încununat cu succes. Deși statul și dreptul sunt
indisolubil legate între ele, aceasta încă nu înseamnă că ceea ce-i caracteristic statului în mod
automat poate fi atribuit dreptului și invers. Fiecărei din ele îi sunt specifice anumite
caracteristici și trăsături.

Dreptul are ca scop disciplinează societății umane. Acest scop este slujit de o serie de
funcții. Acestea sunt definite în literatura de specialitate drept ,, direcții(orientări)
fundamentale ale acțiunii mecanismului juridic la îndeplinirea cărora participă întregul sistem
al dreptului ( ramurile, instituțiile, normele dreptului), precum și instanțele social abilitate cu
atribuții în domeniul realizării dreptului” ( N. Popa, Teoria Generală a Dreptului).

Funcția dreptului este categoria ce servește la determinarea rolului activ și multilateral

al dreptului în viață și activitatea societății, din punct de vedere al destinației dreptului.

În opinia profesorului italian V. Ferrari, dreptul realizează:

1. funcția de reglementare socială;

2. funcția de tratare a conflictelor declarate;
3. funcția de legitimare a puterii.( Craiovean I. Tratat de teoria dreptului)

Un alt autor consideră că funcția primară a sistemului juridic este funcția integrativă,
dreptul având rolul de a ,, calma” elementele potențiale de conflict și de a ,, unge „
mecanismul social în condițiile în care sistemul de norme pentru care există adeziune este
unitar și coerent, punând-se problema legitimării sistemului de norme, interpretării normelor
dreptului, sancțiunilor și jurisdicției.
 Într-o altă opinie , sistemul juridic poate fi considerat ca un mecanism integrativ care
contribuie la coordonarea societății, fapt ce se realizează prin intrări provenind din alt sisteme
ale societății și care sunt recepționate de sistemul juridic, și prin ieșirile sistemului juridic
catre alte subsisteme ale societății.

1. Evan distinge:
2. a) o funcție pasivă de control social direct, adică de codificare a obiceiurilor,
regulilor morale și cutumelor existente într-o societate;
3. b) o funcție activă de instrument de modificare a comportamentelor și valorilor
existente într-o societate. Cu privire la cel de-al doilea tip de funcție, Evan arată că
dreptul poate genera două procese corelative: procesul de instituționalizare, adică
de întărire a unei norme prin înzestrarea ei cu mijloace necesare pentru aplicarea
sa și procesul de interiorizare a modelului de comportament , adică de asimilare a
valorii sau a valorilor implicate in aceste norme, aspect cu privire la care s-a
remarcat ca dreptul exercita o funcție care poate fi calificata ca funcție educativa.

Analiza punctului de vedere exprimat de L. Friedman in aceasta materie subliniază

faptul ca in aceasta opinie se releva interacțiunea dintre sistemul juridic si contextul social
care este condiționată si dirijata de cultura juridica, dreptul nefiind însă o entitate
independenta si autonoma ci este sensibil la presiuni externa, reflectând dorințele si puterea
forțelor sociale care primează. Funcțiile sistemului juridic după L. Friedman fiind:

1. atenuarea conflictelor;
2. soluționarea controverselor;
3. controlul social;
4. ingineria sociala;
5. schimbarea comportamentelor.

De asemenea, este important de menționat distincția unui autor celebru , între funcția
represiva a dreptului prin care se consacra libertatea si ordinea prin intermediul sancțiunilor
juridice și funcția stimulativa prin care se condiționează comportamentul uman, având in
vedere nivelul complex al sancțiunii juridice, nu numai punitiv ci si pozitiv , stimulativ.

În concepția profesorului N. Popa, dreptul îndeplinește:

1. funcția de instituționalizare sau formalizare juridica a organizării social-politice;

 2. funcția de conservare, apărare și garantare a valorilor fundamentale ale societății;
3. funcția de conducere a societății;
4. funcția normativă.

La cele expuse anterior mai adăugam și funcția educativă și informativă pentru a

evidenția funcțiile dreptului in toata complexitatea sa, ca sistem juridic.

În concluzie, funcțiile dreptului sunt acele direcții fundamentale ale acțiunii

mecanismului juridic la înfăptuirea cărora participă întregul sistem al dreptului (normele,
instituțiile, ramurile) precum și instanțele sociale special abilitate cu atribuții in domeniul
dreptului. Totodată aceste funcții sunt interpretate în literatura de specialitate de către diferiți
autori prin cercetările lor.

BIBLIOGRAFIE:

1. Teoria generală a dreptului: note de curs, Alexandru Crișan, Ionel Negru, Eurostampa
, 2006
2. Teoria generală a dreptului, Curs pentru studenții anului I, Ediția a 2-a, revizuită și
adăugită, editura Hamangiu, 2022
3. Popa C.,, Teoria Generala a Dreptului” Bucuresti 2001.
4. https://administrare.info/domenii/drept/4946-functiile-dreptului
5. https://www.studocu.com/ro/document/universitatea-petrol-gaze-din
ploiesti/teoria-generala-a-statului-si-dreptului/functiile-dreptului-c7/12965231