Dimensiunea ergonomică

Dimensiunea ergonomică urmăreste: dispunerea mobilierului în sala de clasă, asigurarea vizibilitătii

si amenajarea sălii de clasă. Dispunerea mobilierului în sala de clasă nu s-a schimbat prea mult de-a
lungul timpului. Se cunoaste o aranjare a mobilierului pe 2-3 rânduri de bănci, având în fată catedra.

Acest mod de organizare este potrivit pentru lecțiile în care predomină expunerea cadrului didactic,
în care strategii educaționale sunt centrate în special pe profesor. Apariția mobilierului de o
persoană creează condiții pentru alte tipuri de dispunere a mobilierului . Se cunoaste asezarea în
formă de „u” care oferă o interrelaționare profesor-elev mai bună.

Totusi, o astfel de aranjare a mobilierului pe o perioadă îndelungată poate crea probleme elevilor
care se uită spre tablă dintr-o parte. Ea poate fi folosită pe o perioadă mai scurtă.

O altă asezare este în semicerc. În această formă elevii sunt mai aproape de profesor si privesc tabla
si materialele din față.

Pentru activitatea pe grupe, se foloseste dispunerea mobilierului sub formă de cercuri.

Vizibilitatea este o cerință a igienei scolare. Lumina naturală trebuie să vină din partea stângă a
clasei, iar cea artificială trebuie să acopere toată suprafața clasei fără să lase părți neluminate sau
luminate insuficient.

Igiena învățării - amenajarea sălii trebuie să pornească de la faptul că într-o sală de clasă
supraîncărcată cu materiale elevul care depune efort intelectual oboseste repede. De asemenea,
avem în vedere ca în sala de clasă să existe o culoare dominantă caldă, atrăgătoare, care nu agită, nu
oboseste privirea.

Amenajarea sălii de clasă determină si personalitatea grupului de clasă.

Identificaţi trei dintre cele mai importante consecinţe practice ale respectării
principiului vizibilităţii în ergonomia spaţiului de instruire (aplicaţi concluziile pentru
câteva cazuri specifice de copii cu cerinţe educative speciale – deficienţă de auz, de
văz, motorie)
Dimensiunea psihologică
Elementele centrale ale dimensiunii psihologice sunt reprezentate de cunoaşterea, respectarea şi
exploatarea particularităţilor individuale ale elevilor.

Cunoasterea acestei dimensiuni structurale asigură respectarea particularităților psihologice ale

elevilor. Având în vedere aceste particularități, putem stabili capacitatea de muncă a elevilor cu care
lucrăm, care înseamnă: „potențialul energetic si funcțional, fizic si psihic, de care trebuie să dispună
elevul pentru desfăsurarea la nivel optim de intensitate, ritm si eficiență a unei activități
educaționale date.

Principalele componente ale capacității de muncă a elevilor sunt:

- capacitatea de muncă nominală sau resursele organismului care susțin potențialul maxim de efort
fizic si intelectual;
- capacitatea funcțională de muncă sau efortul intelectual depus efectiv de elev în activitatea
scolară;
- capacitatea de muncă disponibilă, care reprezintă diferența dintre capacitatea nominală si cea
funcțională;
- capacitatea de muncă auxiliară sau de rezervă de care elevul poate dispune în activitățile extraclasă
si extrascolare.

Care pot fi implicaţiile diagnosticării capacităţilor de învăţare ale elevilor asupra

deciziilor educaţionale curente (puteţi exemplifica cu o decizie luată în timpul unei
activităţi matematice).
Dimensiunea socială - Clasa ca grup social
Definiție: "Ansambluri de indivizi (elevi), constituite istoric, între care există diverse tipuri de
interacţiuni şi relaţii comune determinate" (Mielu Zlate).

Caracteristicile clasei ca grup social sunt:

- întinderea clasei (mărimea) are în vedere numărul de elevi care compun grupul (de obicei
25-30, în cazurile cele mai frecvente, 30-40 în cazurile cele mai inoportune, şi 20-22 în cazurile cele
mai fericite) şi pune în discuţie extensia numerica optima a acesteia;

- interacţiunea membrilor clasei, vizate fiind interacţiunile directe, nemijlocite şi

multivariante. În capitolele care vor urma vor fi analizate pe larg investigaţii amănunţite privitoare la
multitudinea de interacţiuni din sala de clasă;

- scopurile atât cele pe termen scurt cât şi cele pe termen lung, sunt comune grupului clasă şi,
prin intermediul conştientizării acestora de către elevi, pot deveni motorul dezvoltării grupului pe
perioada şcolarităţii; arta cadrului didactic, ca manager în clasa constă în fixarea, pe lângă obiectivele
şcolare formale şi a unei serii de obiective social-afective pentru grupul de elevi, care vor determina
consolidarea coeziunii acestuia;

- structura grupului poate fi analizată dual în ceea ce priveşte grupurile mici şi implicit clasa de
elevi, atât ca modalitate de legătură a membrilor grupului în plan interpersonal, cât şi ca ierarhie
internă a grupului;

- compoziţia şi organizarea sunt rezultatul interacţiunii tuturor celorlalte caracteristici ale

grupului, definitoriu din punctul de vedere al acesteia fiind gradul de omogenitate sau de
eterogenitate a clasei; din acelaşi indicator de dinamica grupului clasă, mai poate fi derivată şi o altă
caracteristică a acesteia, coeziunea acceptată ca fiind gradientul de unitate al grupului, sau denumită
uneori "sănătatea grupului".

Temă de reflecție: "Nici un grup egalitar compus din fiinţe umane nu poate avea mai
mult de 16 membri".
Dimensiunea normativă
În baza grupului clasă stau o serie de norme care-i asigură funcționalitatea. Normele sunt ansambluri
de reguli care ordonează desfăsurarea unei activități (prof. Emil Păun)

În clasa de elevi remarcăm două tipuri de norme:

1. Explicite (cunoscute, clar exprimate);

Pot fi divizate la rândul lor în două categorii: norme constitutive, care decurg din caracteristicile
procesului de predare învăţare şi de transmitere a valorilor cunoaşterii (Normativitatea didactică) şi
norme instituţionale care decurg din prezentarea instituţiei şcolare ca instituţie socială. Ambele
categorii de norme explicite au rol de reglementare a activităţii şcolare (Păun, 1994).
Normele explicite sunt sistemul de referinţă al organizaţiei grupale, ele preexistând apartenenţei la
grup a elevilor. Aplicarea acestor norme se face în mod uniform şi unitar pentru toţi elevii şi,
indiferent de caracterul imuabil al acestora, cadrul didactic trebuie să depună eforturi pentru a
realiza trecerea lor progresivă de la caracterul impus, coercitiv la cel acceptat, interiorizat.
Unii specialişti în anatomie şi biologie (Sperry 1978) arătau că omul este construit chiar şi din punct
de vedere somato-biologic să respecte anumite norme, evocat fiind reflexul organismului la ritmurile
biologice.

2. Implicite

Sunt ansambluri de reguli produse de viaţa în comun a grupului. Cele mai importante surse de
constituire a normelor de grup, prezentate şi de profesorul Emil Păun sunt:

- interiorizarea normelor explicite, astfel încât acestea pot deveni normele grupului,
nemaifiind simţite ca forme exterioare de constrângere (prin intermediul acestui artificiu
grupul informal poate căpăta valenţe informal);
- "importul de norme" din afara şcolii şi a clasei astfel încât pot fi apelate alte valori
normative;
- interacţiunile din viaţa grupului (această sursă favorizează distincţia dintre o clasă şi o alta).

Identificați trei consecinţe, pozitive sau negative, ale normelor implicite la nivelul
clasei de elevi
Dimensiunea operațională
Profesorul este preocupat ca normele implicite, constituite în cadrul grupului, să nu intre în
contradicție cu normele explicite. Acest aspect poate conduce la două tipuri de atitudini ale elevilor:

- pentru scoală; nu sunt în dezacord cu „valorile fundamentale ale scolii”;

- antișcoală; atitudine nonconformistă, deviantă.

Pentru evitarea atitudinilor din a doua categorie se pun în valoare competențele manageriale ale
profesorului, astfel încât normele explicite si cele implicite să devină operaționale.

În general, într-o relaţie educaţională exista o tentaţie a cadrului didactic de a observa anumite
transgresări normative, care vor putea reconsidera total răspunsul elevilor faţă de anumite
intervenţii sau atitudini ale cadrelor didactice.

Normele şi regulile, în general, au funcţii majore cum ar fi:

- reglarea comportamentului de atenuare a potenţialelor surse de conflict;

- „susţinerea unui schimb de recompense care motivează părţile contractante ale normei să rămână
într-o relaţie, într-o legătură” (Laing, 1994).

Se poate identifica, în școală/clasă, contrast de tip valoric între cultura profesorilor şi cultura elevilor
- la nivelul elevilor cultura implicită dezvoltă o serie de strategii de supravieţuire, care cuprind o
multitudine de elemente de identificare, de descoperire şi de angajare cu ajutorul unor competenţe
sociale, în adaptarea la exigenţele normativităţii explicite.

De foarte multe ori capacitatea de reuşită şcolară a elevilor (la nivel de solicitări formale) poate fi
influenţată de puterea acestora de a detecta şi pătrunde "logica ascunsă" a procesului instructiv
educativ.

Enumeraţi trei tipuri de valori antişcoală cu care vă confruntaţi frecvent în clasa

dumneavoastră. Pot fi acestea transformate în valori „pro”? Cum?
Dimensiunea inovatoare
În procesele de educație schimbarea sau inovarea se manifestă des.

Important este în ce scop se realizează si cum motivezi elevii să o accepte. Spre deosebire de alte
domenii de activitate, inovarea în educație trebuie astfel implementată încât să ducă la progres.
Inovările produse pe elevi, care nu au reusită asigurată duc la stagnări, întârzieri în dezvoltarea
acestora.

Din perspectiva managementului clasei de elevi, dimensiunea inovatoare reprezintă o condiţie

esenţială a optimizării interacţiunilor şi a microdeciziilor educaţionale în universul grupului.
Independenta atitudinala şi de intervenţie a cadrului didactic în situaţii de criză este dependenta de
capacităţile inovatoare ale acestuia.

Inovarea în planul relaţional al clasei de elevi nu este numai rezultatul presiunii forţelor sociale
inovatoare ci şi presiunile elevilor care acţionează din interior.

Schimbarea, ca trăsătură a demersurilor manageriale ale cadrului didactic, presupune un set de

corective aduse mereu acţiunii educaţionale. Practica şcolară nu poate fi privită la infinit ca un factor
pasiv, datoria acesteia fiind de a reacţiona cu receptivitate maximă la întreprinderi inovatoare.

Inovaţia la acest nivel al managementului clasei, porneşte de la:

- cunoaşterea practicii educaţionale într-un moment "t" al activităţii;
- cunoaşterea tendinţelor şi a tradiţiilor activităţilor educaţionale vizate;
- cunoaşterea orizonturilor de aşteptare ale elevilor;

Comentaţi conceptul de inovare pornind de la citatul „ Inovarea este acea schimbare

în domeniul structurilor şi practicilor învăţământului care are drept scop ameliorarea
sistemului".