Larentiu Dragos Doina Maria Elena Valentina

ZAHARIA TILEA DUMITRU

Contabilitatea şi raportarea financiară

la instituţiile publice

Aplicaţii propuse spre rezolvare

EDITURA UNIVERSITARĂ
Bucureşti 2014

3
 CUPRINS

PREFAŢĂ ................................................................................................................................. 7

CAPITOLUL I. SECTORUL INSTITUŢIILOR PUBLICE – LOCUL, ROLUL

ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA PE PLAN INTERNAŢIONAL ŞI ÎN
ROMÂNIA ................................................................................................................................ 8
1.1. Definirea şi cadrul legal privind instituţiile publice ........................................................ 8
1.2. Clasificarea şi sfera de cuprindere a instituţiilor publice ................................................ 8
1.3. Bugetul - tablou evaluator şi comparativ al veniturilor şi cheltuielilor publice .............. 9
1.3.1. Principii şi reguli bugetare ................................................................................. 10
1.3.2. Componentele bugetului public .......................................................................... 10
1.3.3. Organizarea sistemului bugetar în România ....................................................... 14
1.3.4. Etapele procesului bugetar .................................................................................. 14

CAPITOLUL II ASPECTE GENERALE ŞI PARTICULARITĂŢI PRIVIND

INSTITUŢIILE PUBLICE.................................................................................................... 17
2.1. Aspecte istorice privind contabilitatea instituţiilor publice ........................................... 17
2.2. Particularităţi ale contabilităţii instituţiilor publice ....................................................... 17
2.2.1. Documentele specifice instituţiilor publice şi registrele de contabilitate ........... 18
2.2.2. Principiile contabilităţii publice.......................................................................... 20
2.2.3. Situaţiile (rapoartele) financiare întocmite de instituţiile publice ...................... 21
2.2.4. Planul de conturi al instituţiilor publice ............................................................. 23

CAPITOLUL III CONVERGENŢE ŞI ARMONIZĂRI ÎN CONTABILITATEA

INSTITUŢIILOR PUBLICE ................................................................................................ 25
3.1. Rolul şi specificul reformei contabile în sectorul instituţiilor publice .......................... 25
3.2. Etapele reformei contabile în sectorul instituţiilor publice din România ...................... 25

CAPITOLUL IV CONTABILITATEA CAPITALURILOR ............................................ 27

4.1. Rolul şi importanţa capitalurilor.................................................................................... 27
4.2. Practici contabile privind capitalurile............................................................................ 28

5
CAPITOLUL V CONTABILITATEA ACTIVELOR FIXE ............................................. 47
5.1. Rolul şi importanţa activelor fixe .................................................................................. 47
5.2. Practici contabile privind activele fixe .......................................................................... 47
CAPITOLUL VI CONTABILITATEA STOCURILOR ................................................... 66
6.1. Rolul şi importanţa stocurilor ........................................................................................ 66
6.2. Practici contabile privind stocurile ................................................................................ 66
CAPITOLUL VII CONTABILITATEA CREANŢELOR ŞI DATORIILOR ................ 78
7.1. Importanţa creanţelor şi datoriilor curente ................................................................... 78
7.2. Practici contabile privind creanţele şi datoriile curente ................................................. 79
CAPITOLUL VIII CONTABILITATEA TREZORERIEI ............................................... 85
8.1. Rolul şi importanţa trezoreriei ....................................................................................... 85
8.2. Practici contabile privind trezoreria .............................................................................. 85
CAPITOLUL IX CONTABILITATEA CHELTUIELILOR ŞI VENITURILOR .......... 93
9.1. Concepte şi tipologii privind cheltuielile şi veniturile .................................................. 93
9.2. Practici contabile privind cheltuielile şi veniturile ........................................................ 93
BIBLIOGRAFIE .................................................................................................................... 97

6
 PREFAŢĂ

Una dintre disciplinele cu mare căutare în rândurile economiştilor este contabilitatea.

Această disciplină, de cele mai multe ori anostă, este însufleţită datorită râvnei şi discreţiei
profesorilor de a reda, atât sintetic, cât şi analitic, coordonatele contabilităţii.
Lucrarea de faţă se adresează acelor studenţi dornici să descifreze fundamentele
contabilităţii, să avansează elemente de noutate în ceea ce priveşte abordarea contabilităţii din
spectrul finanţării instituţiilor publice, având ca instrument şi limite totodată, bugetul public
de venituri şi cheltuieli.
Sunt avansate astfel o serie de propuneri privind abordarea eficientă a cheltuielilor
publice, metode de atragere a veniturilor publice şi de alocare optimă a acestora în vederea
satisfacerii raţionale a principalelor nomenclatoare de cheltuieli, fiind cunoscut îndeobşte
necesitatea armonizării procesului de alocare a resurselor cu interesul general, acela de
realizarea unui echilibru între principalele forţe societale.
Lucrarea de faţă prezintă o abordare complexă, în 9 capitole, a disciplinei
“Contabilitatea instituţiilor publice”, urmăreşte o alocare optimă a veniturilor în urma
îmbunătăţirii ratei de prelevare a lor.
Considerăm că această lucrare, este rod al unei bogate experienţe în domeniu a
autorilor, oferind o şansă în plus de ameliorare a activităţii de zi cu zi a celor prezenţi în
lumea contabilităţii, sporindu-le eficienţa.
Poate că cel mai important demers al autorilor este realizarea unei analize critice
asupra sistemului contabil actual în cadrul instituţiilor publice. În acest context, propunem o
serie de elemente de noutate în ceea ce priveşte metodele şi practicile contabile privind
structurile bilanţiere.

7
 CAPITOLUL I
SECTORUL INSTITUŢIILOR PUBLICE – LOCUL, ROLUL ŞI
IMPORTANŢA ACESTUIA PE PLAN INTERNAŢIONAL ŞI ÎN
ROMÂNIA

1.1. Definirea şi cadrul legal privind instituţiile publice

Legea privind finanţele publice locale nr. 273/2006, publicată în Monitorul Oficial al
României nr. 618 din 18 iulie 2006, cu modificările şi completările ulterioare include în
categoria instituţiilor publice şi instituţiile publice locale, respectiv comunele, oraşele,
municipiile, sectoarele municipiului Bucureşti, judeţele, municipiul Bucureşti, instituţiile şi
serviciile publice din subordinea acestora, indiferent de modul de finanţare a activităţii
acestora.

1.2. Clasificarea şi sfera de cuprindere a instituţiilor publice

Clasificarea instituţiilor publice se realizează conform următoarelor criterii:

După natura activităţii, instituţiile publice se împart în:1
o instituţii de administraţie publică;
o instituţii de specialitate;
o instituţii deliberative.
După sfera de interes:
o instituţii de interes naţional ;
o instituţii de interes local ;
o instituţii cu personalitate juridică;
o instituţii fără personalitate juridică.
După nivelul ierarhic:
o instituţii ierarhic;
o instituţii ierarhic.
După regimul de finanţare:2
o integral din bugetul de stat;

1
Tiron-Tudor, A., Gherasim, I., Tecar, S. (2003), Contabilitatea instituţiilor publice de învătământ superior,
Editura Dacia, Cluj – Napoca, pag.10
2
Legea finanţelor publice nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare

8
 o din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat;
o integral.
După modul de prezentare:
o instituţii publice la nivel central;
o instituţii publice la nivel local.
După domeniul în care îşi manifestă autoritatea:
o instituţii publice care acţionează în domeniul legislativ;
o instituţii publice care acţionează în domeniul executiv;
o instituţii publice care acţionează în domeniul judecătoresc
După obiectul activităţii sau modul de finanţare al activităţii curente şi de capital:3
o instituţii administrative;
o instituţii de specialitate.
Sfera de cuprindere a instituţiilor publice este vastă, deoarece prin acestea statul
acţionează în toate domeniile vieţii economice şi sociale. Noţiunea de instituţie publică este
definită atât de către Legea finanţelor publice cât şi de Legea finanţelor publice locale.

1.3. Bugetul - tablou evaluator şi comparativ al veniturilor şi

cheltuielilor publice

Bugetul public este un act previzional, prin care se estimează şi autorizează, anual,
veniturile publice ale statului, ca surse băneşti şi destinaţiile acestora, sub forma cheltuielilor.
El se caracterizează prin următoarele trăsături4:
- este un act de previziune;
- este un act de autorizare;
- este un act anual;
- este un act juridic;
- sistem de fluxuri financiare;
- instrument de politică a statului în domeniul fiscalităţii.
Veniturile publice, exprimate prin impozite, reprezintă prelevări din veniturile sau
averea persoanelor fizice sau juridice, la dispoziţia statului, în vederea acoperirii cheltuielilor
sale, cu caracter nereversibil şi fără contraprestaţie, de aceea putem spune că finanţele publice

3
Ionescu, L., Contabilitatea instituţiilor din administraţia publică, Editura Economică, Bucureşti, 2001
4
Moşteanu T., coordonator, Finanţe publice. Note de curs şi aplicaţii pentru seminar, Editura Universitară,
Bucureşti, 2008, pag. 288-299

9
sunt relaţii sociale, în formă bănească, între stat, pe de o parte şi persoane fizice şi juridice, pe
de altă parte, fără contrapartidă.
Bugetul public este documentul care cuprinde nu numai execuţia resurselor băneşti, ci
şi modul de repartizare şi utilitare a acestora sub forma cheltuielilor bugetare.
Cheltuielile publice exprimă un consum definitiv de produs intern brut şi cuprind:
- cheltuieli bugetare;
- cheltuieli acoperite din fonduri cu destinaţie specială;
- cheltuieli extrabugetare;
- cheltuieli efectuate din bugetul trezoreriei publice.
Veniturile şi cheltuielile publice nu sunt simpli indicatori ai bugetului, ci îndeplinesc
rolul de pârghii folosite de stat pentru stimularea dezvoltării sau restrângerii unor activităţi, a
producţiei şi consumului anumitor produse, pentru influenţarea anumitor categorii sociale în
realizarea acţiunilor în care statul este direct interesat.

1.3.1. Principii şi reguli bugetare

La întocmirea bugetelor se au în vedere următoarele principii şi reguli bugetare5:

• principiul universalităţii;
• principiul publicităţii;
• principiul unităţii;
• principiul anualităţii;
• principiul specializării bugetare;
• principiul unităţii monetare;
• principiul echilibrării bugetare;
• principiul realităţii bugetare;
• principiul neafectării veniturilor bugetare.

1.3.2. Componentele bugetului public

Componentele bugetului public sunt un sistem unitar de bugete format prevăzut în

figura 2.1.6:

5
Bistriceanu G.D., Popescu G.H., Bugetul de Stat al României, Editura Universitară, Bucureşti, 2007, pag. 26-
34
6
Moşteanu T., coordonator, op. cit., pag. 289

10
 Figura nr. 1.1. Sistemul de bugetare

Sistemul de bugetare

Bugetul Bugetul Bugetele Bugetele Bugetul Bugetele

de stat asigurărilor locale fondurilor trezoreriei instituţiilor
sociale de speciale statului publice
autonome

Bugetele instituţiilor publice Bugetele Bugetele creditelor

finanţate integral sau parţial din Bugetele instituţiilor publice externe contractate
bugetul de stat, bugetul fondurilor finanţate integral din sau garantate de stat şi
asigurărilor sociale de stat, externe venituri proprii a căror rambursare,
bugetele locale şi bugetele nerambursabile dobânzi şi alte costuri
fondurilor speciale, după caz le asigură din fonduri
publice

Sursa: prelucrată după Moşteanu T., coordonator, Finanţe publice. Note de curs şi aplicaţii pentru seminar,
Editura Universitară, Bucureşti, 2008, pag. 289

Aplicaţii practice propuse spre rezolvare

1. Ce prezintă la închiderea exerciţiului bugetar, reprezentanţii puterii executive?

2. Din ce este constituit bugetul asigurărilor sociale de stat?

11
3. Ce dimensionează bugetele locale?

4. Cum se întocmesc bugetele fondurilor special?

5. Ce cuprinde bugetul trezoreriei generale a statului?

6. Ce cuprinde bugetul instituţiilor publice autonome?

12
7. Ce includ bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul
de stat?

8. Cum funcţionează bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri

proprii?

9. La ce se referă bugetele creditelor externe rambursabile, contractate sau

garantate de stat?

10. Ce reprezintă bugetele fondurilor externe nerambursabile?

13
 1.3.3. Organizarea sistemului bugetar în România

Bugetul de stat cuprinde în structura sa bugetul următoarelor entităţi, prezentat în

figura 1.2., el se aprobă de către Parlament prin legea bugetară anuală7.

Figura nr. 1.2. Structura bugetului de stat

Bugetul de stat

Senat Camera Preşedenţia Guvernul Alte instituţii

Deputaţilor României publice care
nu au organe
ierarhic
superioare

Sursa: prelucrată după Dascălu C., conf. univ. dr., coordonator, prof. univ.dr. Niculescu I.,
prof. univ. dr. Caraiani C., Ştefănescu A., Pitulice C., Convergenta contabilităţii publice din România la
Standardele Internaţionale de Contabilitate pentru Sectorul Public, Editura CECCAR, Bucureşti, 2006, pag 18-20

1.3.4. Etapele procesului bugetar

Procesul bugetar presupune existenţa resurselor financiare ale statului, mobilizarea şi

folosirea lor cu eficienţă8.
Conform Legii finanţelor publice, activitatea bugetară parcurge următoarele etape:
1. Elaborarea proiectului bugetului
Această etapă se elaborează de către Ministerul Finanţelor Publice pe baza
propunerilor instituţiilor, a evoluţiei economice din perioada premergătoare şi a tendinţelor
conjuncturale manifestate pe plan intern şi extern.
2. Aprobarea proiectului bugetului presupune:
• prezentarea de către prim-ministru a proiectului de buget Parlamentului;
• se analizează acest proiect de buget în comisiile parlamentare de specialitate;

7
Dascalu C., conf. univ. dr., coordonator, prof. univ.dr. Niculescu I., prof. univ. dr. Caraiani C., Ştefănescu
A., Pitulice C., op. cit., pag. 18-20
8
Bistriceanu G.D., Popescu G.H., op. cit., pag. 331-334

14
 • asupra proiectului de buget se aduc modificări în urm dezbaterilor;
• se aprobă proiectul de buget cu amendamentele aduse;
• se ratifică de către preşedintele României.
3. Executarea bugetului
Execuţia bugetului parcurge următoarele etape9:
• veniturile şi cheltuielile bugetare se repartizează pe trimestre, în funcţie de
termenele legale de încasare a veniturilor şi de perioada în care este necesară
efectuarea cheltuielilor;
• execuţia de casă a bugetului se realizează prin trezoreria statului şi prin unităţi
bancare. Trezoreria statului asigură atât execuţia bugetului central, cat şi a celor
locale prin direcţiile sale judeţene;
• realizarea veniturilor bugetare înseamnă încasarea integrală şi la termenele stabilite
a veniturilor bugetare. Pentru obţinerea unui venit bugetar parcurgem mai multe
momente, şi anume:
- aşezarea venitului, adică identificarea şi cuantificarea materiei impozabile de care dispune o
persoană fizică sau juridică;
- lichidarea înseamnă determinarea obligaţiei faţă de buget prin stabilirea cuantumului
venitului bugetar. Acest moment trebuie să ţină seama de cotele de impunere, de mărimea
masei impozabile şi de situaţia financiară a debitorului;
- emiterea titlului de percepere a impozitului constă în înscrierea sumei într-un act pe baza
căruia se autorizează perceperea unui anumit venit în contul bugetului. Actul poate fi: titlu de
încasare, când contribuabilul plăteşte din proprie iniţiativă impozitul, sau ordin de încasare,
când are loc executarea silită;
- perceperea reprezintă momentul încasării efective a venitului bugetar. Acest moment
include urmărirea contribuabilului în cazul în care nu achită integral sau la termen obligaţia
faţă de buget;
• efectuarea cheltuielilor bugetare se face în limita aprobată în buget (care este limita
maximă) şi numai pentru destinaţia aprobată. Respectând aceste două restricţii,
efectuarea oricărei cheltuieli publice presupune următoarele momente:
- angajarea înseamnă asumarea obligaţiei de către stat de a plăti; acest moment determină
stabilirea sumei-limită în care se poate încadra o instituţie sau o societate finanţată de la
buget;

9
Ibidem, pag.42-43

15
- lichidarea înseamnă verificarea efectuării contraprestaţiei şi determinarea sumei datorate;
- ordonanţarea constă în emiterea ordinului de plată în favoarea celui îndreptăţit; ordinul de
plată trebuie să poarte viza controlului preventiv deoarece sunt afectaţi banii statului;
- plata înseamnă stingerea obligaţiei statului faţă de instituţia sau societatea finanţată.
Momentele angajării, lichidării şi ordonanţării sunt realizate de ordonatorii de credite, iar
momentul plăţii este realizat de gestionarii publici sau contabilii plătitori ai trezoreriei.

4. Închiderea exerciţiului bugetar

Constă în elaborarea contului general de execuţie bugetară care reflectă toate operaţiile
efectuate şi stabileşte deficitul sau excedentul bugetar10.
Etapa de închidere a exerciţiului bugetar are la bază raportările financiare ale
ordonatorilor principali de credite. Acestea se depun la Ministerul Finanţelor Publice, care le
verifică, le analizează şi întocmeşte contul general de execuţie bugetară. Se întocmeşte contul
general de execuţie pentru fiecare componenţă a sistemului bugetar. La nivelul bugetelor
locale conturile de execuţie cad în sarcina primăriilor, care le elaborează şi le înaintează spre
aprobare organelor de decizie alese.
Contul general de execuţie bugetară se aprobă de către Parlament. Întreaga procedură
bugetară este supusă controlului. În funcţie de organul care îl exercită, controlul bugetar poate
fi:
• control bugetar politic - se efectuează de către Parlament şi constă în examinarea şi
adoptarea bugetelor, examinarea şi aprobarea contului de închidere;
• controlul administrativ - este efectuat de către Ministerul Finanţelor Publice, prin
organele sale specializate. Acest tip de control are în vedere verificarea procedurii
de încasare a veniturilor şi a efectuări cheltuielilor, cu respectarea limitei şi a
destinaţiei aprobate;
• controlul jurisdicţional - îl efectuează Curtea de Conturi şi se referă numai la etapa
execuţiei bugetare.

10
Dascalu C., conf. univ. dr., coordonator, prof. univ.dr. Niculescu I., prof. univ. dr. Caraiani C., Ştefănescu
A., Pitulice C., op. cit , pag. 43-44

16
 CAPITOLUL II
ASPECTE GENERALE ŞI PARTICULARITĂŢI PRIVIND
INSTITUŢIILE PUBLICE

2.1. Aspecte istorice privind contabilitatea instituţiilor publice

Contabilitatea publică este acea parte a contabilităţii care se ocupă de evidenţa

operaţiunilor din cadrul unui patrimoniu public. Ea a apărut din necesitatea evidenţierii
veniturilor şi cheltuielilor determinate de administrarea, mai întâi a cetăţilor iar apoi a statelor.
Funcţionarea acestora presupune efectuarea unor cheltuieli ale căror surse le reprezentau
veniturile din contribuţiile sub o formă sau alta ale cetăţenilor.
Cadrul general al conturilor elaborat a fost pus în aplicare în ţara noastră cu începere
de la 1 ianuarie 1971. Acesta cuprindea 10 clase de conturi, iar fiecare clasă era împărţită în
cel mult 10 grupe şi fiecare grupă în 10 conturi sintetice de gradul I. Din cadrul general al
conturilor au fost defalcate planuri de conturi pe ramuri de activitate economică, care
cuprindeau toate conturile folosite de întreprinderile ce făceau parte din ramura pentru care a
fost întocmit planul.
Odată cu aderarea României la U.E. din anul 2007, prin deschiderea capitolului de
negociere 29 "Prevederi financiare şi bugetare”cu privire la Aquisul comunitar, s-a reuşit ca
prin Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1917/200511, al ministrului economiei şi
finanţelor, să se elaboreze normele metodologice privind organizarea şi conducerea
contabilităţii instituţiilor publice, planul de conturi pentru instituţii publice şi instrucţiunile
de aplicare a acestuia care a avut ca suport legal Regulamentul financiar aplicabil
bugetului general al Comunităţii Europene nr. 1605/2002 şi ale Sistemului European de
Conturi (SEC 95).

2.2. Particularităţi ale contabilităţii instituţiilor publice

Contabilitatea instituţiilor publice asigură informaţii ordonatorilor de credite cu privire

la execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli, rezultatul execuţiei bugetare, patrimoniul aflat

11
Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1917/2005, pentru aprobarea Normelor metodologice privind
organizarea şi conducerea contabilităţilor publice. Planul de conturi pentru instituţiile publice şi instrucţiunile
de aplicare a acestuia, cu modificările şi completările ulterioare., Ediţia a IV a 12. 02. 2010, Contabilitatea
Instituţiilor Publice, volumul 801

17
în administrare, rezultatul patrimonial (economic), costul programelor aprobate prin buget,
dar şi informaţii necesare pentru întocmirea contului general anual de execuţie a bugetului de
stat, a contului anual de execuţie a bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor speciale.
Potrivit reglementarilor existente în domeniul finanţelor publice şi a contabilităţii,
contabilitatea publică cuprinde:
a) contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor bugetare, care să reflecte încasarea
veniturilor şi plata cheltuielilor aferente exerciţiului bugetar;
b) contabilitatea trezoreriei statului;
c) contabilitatea generală bazată pe principiul constatării drepturilor şi obligaţiilor,
care să reflecte evoluţia situaţiei financiare şi patrimoniale, precum şi excedentul
sau deficitul patrimonial;
d) contabilitatea destinată analizării costurilor programelor aprobate.

2.2.1. Documentele specifice instituţiilor publice şi registrele de contabilitate12

Documente justificative - prevederi generale

Documentele justificative trebuie să cuprindă, următoarele elemente principale:
- denumirea documentului;
- denumirea şi, după caz, sediul unităţii care întocmeşte documentul;
- numărul documentului şi data întocmirii acestuia;
- menţionarea părţilor care participă la efectuarea operaţiunii economico-financiare (când este
cazul);
- conţinutul operaţiunii economico-financiare şi, atunci când este necesar, temeiul legal al
efectuării acesteia;
- datele cantitative şi valorice aferente operaţiunii economico-financiare efectuate;
- numele şi prenumele, precum şi semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea
operaţiunii economico-financiare, ale persoanelor cu atribuţii de control financiar preventiv şi
ale persoanelor în drept să aprobe operaţiunile respective, după caz;
- alte elemente menite sa asigure consemnarea completa a operaţiunilor efectuate.

12
Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1917/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind
organizarea şi conducerea contabilităţii instituţiilor publice, Planul de conturi pentru instituţiile publice şi
instrucţiunile de aplicare a acestuia, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.186 bis din 29
decembrie 2005, cu modificări şi completări ulterioare

18
 Forma de înregistrare în contabilitate
Formele de înregistrare în contabilitate reprezintă sistemul de registre, formulare şi
documente contabile corelate între ele, care servesc la înregistrarea cronologică şi sistematică
în contabilitate a operaţiunilor economico-financiare efectuate pe parcursul exerciţiului
bugetar.

Registrele de contabilitate
Registrele de contabilitate obligatorii sunt: Registrul-jurnal, Registrul-inventar şi
Cartea mare.
Acestea se utilizează în strictă concordanţă cu destinaţia acestora şi se prezintă în mod
ordonat şi astfel completate încât să permită, în orice moment, identificarea şi controlul
operaţiunilor contabile efectuate. Registrele de contabilitate se pot prezenta sub forma de
registru, foi volante sau listări informatice, după caz.

Registrul-jurnal este un document contabil obligatoriu de înregistrare cronologică şi

sistematică a modificării elementelor de activ şi de pasiv ale instituţiei.
Registrul-jurnal se întocmeşte de fiecare instituţie publică într-un singur exemplar,
după ce a fost numerotat, şnuruit, parafat şi înregistrat în evidenţa instituţiei. Numerotarea
filelor registrelor se va face în ordine crescătoare, iar volumele se vor numerota în ordinea
completării lor. Se întocmeşte zilnic sau lunar, după caz, prin înregistrarea cronologică, fără
ştersături şi spaţii libere, a documentelor în care se reflectă mişcarea elementelor de activ şi de
pasiv ale unităţii. Operaţiunile de aceeaşi natură, realizate în acelaşi loc de activitate, pot fi
recapitulate într-un document centralizator, denumit jurnal-auxiliar, care stă la baza
înregistrării în Registrul-jurnal.

Registrul-inventar este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează

toate elementele de activ şi de pasiv grupate în funcţie de natura lor, inventariate potrivit legii.
Registrul-inventar se întocmeşte de fiecare instituţie publică într-un singur exemplar, după ce
a fost numerotat, şnuruit, parafat şi înregistrat în evidenţa instituţiei.
Registrul-inventar se întocmeşte la înfiinţarea instituţiei, cel puţin odată pe an pe parcursul
funcţionării instituţiei, cu ocazia fuziunii, divizării sau încetării activităţii, precum şi în alte
situaţii prevăzute de lege pe bază de inventar faptic.

19
 Registrul “Cartea mare“ este un registru contabil obligatoriu în care se înregistrează
lunar şi sistematic, prin regruparea conturilor, existenţa şi mişcarea elementelor de activ şi de
pasiv, la un moment dat.

Balanţa de verificare este documentul contabil utilizat pentru verificarea exactităţii

înregistrărilor contabile şi controlul concordanţei dintre contabilitatea sintetică şi cea
analitică, precum şi principalul instrument pe baza căruia se întocmesc situaţiile financiare.

2.2.2. Principiile contabilităţii publice

Astfel, prin aprobarea Ordinului Ministrului Finanţelor Publice nr. 1917/2002,

situaţiile financiare se evaluează conform principiilor generale de contabile, s-au creat
premisele implementării principiului contabilităţii de angajamente (accrual basis of
accounting) şi la nivelul unităţilor de învăţământ din ţara noastră13.
Principiul contabilităţii de angajamente - concept de bază al contabilităţii publice,
precizează că "situaţiile financiare oferă informaţii utilizatorilor nu numai despre tranzacţiile
trecute, care au implicat plăţi şi încasări, dar şi despre obligaţiile de plată din viitor şi
despre resursele privind încasările viitoare.
Principiul continuităţii activităţii continuă în mod normal funcţionarea într-un viitor
previzibil, fără a intra în stare de desfiinţare referitor la continuarea activităţii. În sistemul de
învăţământ, starea de încetarea a activităţii, se manifestă foarte rar, majoritatea instituţiilor
fiind finanţate şi de la bugetul de stat, de cele mai multe ori încetarea activităţii se realizează
prin abrogări de acte normative14.
În cazul încetării activităţii unei instituţii publice din sistemul de învăţământ, de regulă,
bunurile materiale nu sunt valorificate, ci doar transferate altor instituţii.
Principiul permanenţei metodelor contabile care presupune: "asigurarea continuităţii,
de la un exerciţiu la altul, în mod consecvent”.
Principiul prudenţei evaluarea structurii patrimoniale trebuie făcută pe o bază prudentă,
urmărind toate deprecierile.
Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de datorii, elementele structurii
patrimoniale trebuie evaluate separat.

13
Ordinul MFP nr. 1917/2005, op. cit., pag. 28-29
14
Dascalu C., conf. univ. dr., coordonator, prof. univ.dr. Niculescu I., prof. univ. dr. Caraiani C., Ştefănescu
A., Pitulice C., op. cit , pag. 46

20
 Principiul intangibilităţii
Potrivit acestui principiu, bilanţul de deschidere pentru fiecare exerciţiu financiar
trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere al exerciţiului precedent.
Principiul necompensării
Orice compensare între elementele de activ şi de datorii sau între elementele de
venituri şi cheltuieli este interzisă, fiind admisă această compensare între elemente de activ
şi datorii, numai dacă permit reglementările legale, după înregistrarea în contabilitate a
veniturilor şi cheltuielilor la valoarea integrală.
Principiul comparabilităţii informaţiilor
Potrivit acestui principiu elementele prezentate trebuie să dea posibilitatea comparării
în timp a informaţiilor.

2.2.3. Situaţiile (rapoartele) financiare întocmite de instituţiile publice

Componenţa situaţiilor financiare

Pentru întocmirea situaţiilor financiare în sectorul public, Federaţia Internaţională a
Contabililor prin Comitetul de lucru al Standardelor Internaţionale de Contabilitate pentru
Sectorul Public a elaborat IPSAS nr. 1 „Prezentarea Situaţiilor Financiare”, IPSAS nr. 2
„Situaţiile fluxurilor de trezorerie” şi IPSAS nr. 6 „Situaţii financiare consolidate şi
individuale”.
Reglementările contabile româneşti sunt cuprinse în Ordinul ministrului finanţelor
publice nr. 1.917/12 decembrie 2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind
organizarea şi conducerea contabilităţii instituţiilor publice, Planul de conturi pentru
instituţiile publice şi instrucţiunile de aplicare a acestuia, publicat în Monitorul Oficial al
României nr. 1.186 bis din 29 decembrie 2005, cu modificări şi completări ulterioare.
Situaţiile financiare trimestriale şi anuale cuprind15:
a) bilanţul;
b) contul de rezultat patrimonial;
c) situaţia fluxurilor de trezorerie;
d) situaţia modificărilor în structura activelor/capitalurilor;
e) anexe la situaţiile financiare, care includ: politici contabile şi note explicative;
f) contul de execuţie bugetară.

15
Morariu A., Suciu Gh., Contabilitatea instituţiilor publice, Editura Universitaria, București 2004, pag. 248-
269

21
Aplicaţii practice propuse spre rezolvat
1. Ce reprezintă bilanţul contabil?

2. Ce prezintă contul de rezultat patrimonial?

3. Ce prezint situaţia fluxurilor de trezorerie?

4. Ce oferă situaţia modificărilor în structura activelor/capitalurilor?

22
 5. Ce sunt anexele la situaţiile financiare?

6. Ce prezintă conturile de execuţie bugetară?

2.2.4. Planul de conturi al instituţiilor publice

Planul de conturi utilizat de către instituţiilor publice din România cuprinde:

- conturi bugetare – sunt conturile utilizate pentru reglementarea încasării veniturilor, a plăţii
cheltuielilor precum şi pentru determinarea rezultatului de numerar (bugetar), respectiv
excedent sau deficit de numerar (cash);
- conturi generale – sunt conturile utilizate pentru reflectarea activelor şi pasivelor
instituţiilor publice, precum şi a veniturilor şi cheltuielilor pentru determinarea rezultatului
patrimonial (excedent sau deficit patrimonial).
Planul de conturi general cuprinde 7 clase de conturi:
- clasa 1”Conturi de capitaluri”;
- clasa 2 “Conturi de active fixe”;
- clasa 3 “Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie”;
- clasa 4 “Conturi de terţi”;
- clasa 5 “Conturi la trezoreria statului şi bănci comerciale”;
- clasa 6 “Conturi de cheltuieli”;

23
 - clasa 7 “Conturi de venituri şi finanţări”.
În planul de conturi mai există o clasă de conturi în afara bilanţului, clasa 8 “Conturi
speciale” (numită şi clasa conturilor în afara bilanţului).
Clasele cuprind mai multe grupe de conturi, iar grupele sunt dezvoltate pe conturi
sintetice de gradul I si II. Conturile sintetice pot fi dezvoltate şi în conturi analitice în funcţie
de specificul activităţii şi de necesităţile proprii de informare.

24
 CAPITOLUL III
CONVERGENŢE ŞI ARMONIZĂRI ÎN CONTABILITATEA
INSTITUŢIILOR PUBLICE

3.1. Rolul şi specificul reformei contabile în sectorul instituţiilor

publice
Reforma sistemului de contabilitate din Romania a generat creşterea interesului
economiştilor şi contabililor faţă de realizările altor ţări sau organisme internaţionale în
materie de “normalizare” şi “armonizare” contabilă.
În istoria contabilităţii se apreciază că încă din evul mediu, în special în a doua
jumătate şi mai ales în ultimul sfert al acestuia deţinătorii capitalului comercial în dezvoltare
constataseră “că acolo unde domneşte confuzie şi dezordine în socoteli, lucrurile nu merg
bine, şi de aceea s-a simţit nevoia unui instrument de calcul în măsură a pune în lumină cât
mai clară mersul operaţiunilor desfăşurate în sfera comerţului”.16

3.2. Etapele reformei contabile în sectorul instituţiilor publice din

România
Trecerea la contabilitatea de angajamente nu s-a făcut dintr-o dată, ci în mai multe
etape, astfel:
Etapa 1: Dezvoltarea unui nou Plan de conturi (etapă realizată la finele anului 2002);
Etapa 2: Dezvoltarea de noi metodologii, principii şi politici contabile (etapă realizată tot la
finele anului 2002);
Etapa 3: Dezvoltarea unei noi clasificaţii bugetare;
Etapa 4: Implementarea experimentală a noilor reglementari într-un număr semnificativ de
instituţii publice de subordonare centrală şi locală (Au fost aplicate experimental în cursul
semestrului I al anului 2003, la un număr de 10 ordonatori principali de credite şi circa 100 de
instituţii din subordinea acestora noile reglementări contabile prin Ordinul ministrului
finanţelor publice nr. 1.746/2002 ce cuprinde Normele metodologice privind organizarea şi
conducerea contabilităţii instituţiilor publice, a Planului de conturi pentru instituţii şi a
Monografiei privind înregistrarea în contabilitate a principalelor operaţiuni);

16
Demetrescu, C.G. (1972), Istoria contabilităţii, Ed. Stiinţifică, Bucureşti, partea a II-a, pag. 53 – 118

25
Etapa 5: Îmbunătăţirea reglementărilor elaborate ca urmare a concluziilor desprinse din
experimentare (semestrul II al anului 2003 – decembrie anul 2005);
Această etapă s-a realizat prin două proiecte, ambele cu acelaşi titlu.
*Proiectul de twinning light RO 01/IB/FI-09 TL “Îmbunătăţirea organizării şi performanţei
sistemului de contabilitate publică”17
*Proiectul de twinning RO 02/IB/FI-04 “Îmbunătăţirea organizării şi performanţei
sistemului de contabilitate publică”18
Etapa 6: Aprobarea, publicarea noilor reglementări şi implementarea acestora începând cu 1
ianuarie 2005 (Omfp 1.461/29.09.2004).
Se discuta la acea vreme ca noile reglementări contabile să fie aplicate de către toate
instituţiile publice din România începând cu data de 1 ianuarie 2005, de fapt contabilitatea să
fie ţinută în paralel cu reglementările existente. Dacă ordonatorii principali de credite
dispuneau de forţa de muncă necesară, respectiv de logistica specifică implementării noilor
reglementări contabile, instituţiile publice mici nu dispuneau de aceste resurse, aşa că s-a
hotărât trecerea la contabilitatea de angajamente, de către toate instituţiile publice din
România, începând cu 1 ianuarie 2006.
Etapa 7: Aprobarea Normelor metodologice privind organizarea şi conducerea contabilităţii
instituţiilor publice şi Planul de conturi pentru instituţiile publice şi instrucţiunile de aplicare a
acestuia.19

17
Proiect de twinning (2002), Îmbunătăţirea organizării şi performanţei sistemului de contabilitate publică,
Ministerul Finanţelor Publice, Bucureşti
18
Proiect de twinning (2004), Îmbunătăţirea organizării şi performanţei sistemului de contabilitate publică,
Ministerul Finanţelor Publice, Bucureşti
19
Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1917/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind
organizarea şi conducerea contabi
lităţii instituţiilor publice, Planul de conturi pentru instituţiile publice şi instrucţiunile de aplicare a acestuia, cu
modificările şi completările ulterioare

26
 CAPITOLUL IV
CONTABILITATEA CAPITALURILOR

4.1. Rolul şi importanţa capitalurilor

Capitalurile instituţiei20, ca surse de finanţare cu caracter stabil, reprezintă echivalentul

valoric al resurselor investite in active de proprietar - stat (capitaluri proprii) sau terţe
persoane (datorii). Datoriile cu grad ridicat de exigibilitate, denumite datorii necurente, se
regăsesc sub forma împrumuturilor şi datoriilor asimilate pe termen lung.
Capitalurile proprii sunt definite în normele româneşti drept interes rezidual al statului
sau al unităţilor administrativ - teritoriale, în calitate de proprietari ai activelor unei instituţii
publice, după deducerea tuturor datoriilor. IPSAS 1 Prezentarea situaţiilor financiare
denumeşte capitalurile proprii şi active nete datorită modului de determinare deductiv din
formatul listă al bilanţului:
Active nete / Capitaluri proprii = Total active - Total datorii
Standardul remarcă posibilitatea ca activele nete / capitalurile proprii să aibă valoare
pozitivă sau negativă, efect al evaluării reziduale realizate in Situaţia poziţiei financiare
(bilanţ). Categoria capitalurilor proprii cuprinde elemente constitutive a căror tipologie este
influenţată de cadrul legislativ propriu comunităţii şi de specificul socio-economic al acesteia.
Normele din România includ în sfera capitalurilor proprii:
¾ fondurile;
¾ rezultatul patrimonial şi rezultatul reportat;
¾ rezervele din reevaluare.
IPSAS 1 Prezentarea situaţiilor financiare recomandă următoarea structură a
capitalurilor proprii:
¾ capital subscris reprezentat de cumulul contribuţiilor de la proprietari (de regulă
statul), corectat cu distribuirile către aceştia (de exemplu, vărsăminte efectuate către stat);
¾ surplusuri sau deficite acumulate determinate prin compararea veniturilor cu
cheltuielile recunoscute în cursul perioadei;

20
Dascalu C., conf. univ. dr., coordonator, prof. univ.dr. Niculescu I., prof. univ. dr. Caraiani C., Ştefănescu
A., Pitulice C., op. cit , pag. 154

27
 ¾ rezerve care se prezintă după natura şi scopul constituirii;
¾ interese minoritare reprezentate de o parte a surplusului / deficitului net şi
activelor nete / capitalurilor proprii atribuibile participaţiilor nedeţinute, direct sau indirect,
prin entităţi controlate, de entitatea care controlează.
Referenţialul IPSAS are în vedere toate categoriile de entităţi din sectorul public, atât
cele care nu au capital social (dată fiind particularitatea înfiinţării şi funcţionării pe baza
banului public a unei entităţi publice), cât si cele care au în componenţă ,,întreprinderi
guvernamentale de afaceri” privatizate parţial, cu fonduri private subscrise şi vărsate pe bază
de acţiuni.
Aceste entităţi constituie capital social, cu interes financiar în activele nete/capitalurile
proprii.
Tipologia capitalurilor proprii conform normelor naţionale plasează fondurile pe prima
poziţie. Acestea sunt surse proprii ale entităţii publice recunoscute în cazul activelor fixe
pentru care nu se calculează amortizare, precum şi pentru resurse publice cu destinaţie
specială concretizată în fondul de rulment, fondurile de rezervă, fondurile de risc etc. Cele din
urmă sunt rezultatul reglementărilor specifice şi se regăsesc în entităţi care potrivit cadrului
juridic constituie şi utilizează unul sau mai multe dintre fondurile cu destinaţie specială.
Rezultatul patrimonial este cel de-al doilea element al capitalurilor proprii, care
reprezintă diferenţa dintre venituri şi finanţări pe de-o parte şi cheltuieli pe de altă parte.
Datorită formei deductive rezultatul poate fi:
¾ pozitiv, sub forma surplusului (pentru entităţile integral finanţate de la buget) sau
profitului (în cazul entităţilor sau activităţilor finanţate din venituri proprii);
¾ negativ, sub formă de deficit (pentru entităţile integral finanţate de la buget) sau sub
forma pierderii (în cazul entităţilor sau activităţilor finanţate din venituri proprii).

4.2. Practici contabile privind capitalurile

Capitalurile unei instituţii publice constituie surse de finanţare stabile şi sunt

reprezentate de echivalentul valoric al resurselor puse la dispoziţia instituţiei de către
proprietari (statul) sau de către terţe persoane (datorii).
Datorită modului deductiv de calcul, capitalurile proprii mai sunt denumite şi active
nete. De remarcat că, spre deosebire de sectorul privat, în cazul instituţiilor publice lipseşte
categoria capitalurilor permanente. Deşi datoriile pe termen lung regăsite în categoria
datoriilor necurente au caracter de surse permanente ele nu pot fi considerate în categoria

28
capitalurilor permanente deoarece: instituţiile publice, conform Legii finanţelor publice, nu
pot contracta direct împrumuturi cu instituţiile de credit;
Este de subliniat convergenţa până la identitate privind definirea conceptului de
capital propriu, în ambele referinţe contabile.
Standardul remarcă posibilitatea ca activele nete/capitalurile proprii să aibă valoare
pozitivă sau negativă, efect al evaluării reziduale realizate în Situaţia poziţiei financiare
(bilanţ). Categoria capitalurilor proprii cuprinde elemente constitutive a căror tipologie este
influenţată de cadrul legislativ propriu comunităţii şi de specificul socio-economic al acesteia.
Conform normelor contabile româneşti, în categoria capitalurilor proprii se cuprind:
a) fondurile
b) rezultatul patrimonial
c) rezultatul reportat
d) rezervele din reevaluare
Fondurile reprezintă surse proprii ale instituţiilor publice, nu se calculează
amortizarea, precum şi pentru resursele publice cu destinaţie specială, concretizate în fondul
de rulment, fondurile de rezervă, fondul de risc, etc21.
Fondul activelor fixe necorporale cuprinde acele active fixe necorporale care, potrivit
legii, nu se supun amortizării22.

Exemplu: Autoritatea publică locală efectuează o investiţie în interesul unităţi de

învăţământ, pe baza unui contract cu un antreprenor căruia îi acordă un avans de 30.000 lei.
Valoarea investiţiei efectuate, conform facturii, este de 150.000 lei. Bunurile realizate aparţin
domeniului public al unităţii administrativ-teritoriale.
- acordarea avansului din disponibilul fondului de rulment:

232 = 5221 30.000

Avansuri acordate pentru active Disponibil curent din fondul
fixe corporale de rulment al bugetului local

21
Morariu A., Suciu Gh., op. cit., pag. 229-247
22
Tilea D.M., Teză de doctorat, Contribuţii la perfecţionarea contabilităţii în unităţile de învăţământ din
România, 2012, pag. 143-152

29
- înregistrarea investiţiei terminate, dar nerecepţionate încă:

231 404 150.000

Active fixe corporale în curs de = Furnizori de active fixe
execuţie

- achitarea diferenţei şi închiderea avansului:

404 = % 150.000
Furnizori de active fixe 232 30.000
Avansuri acordate pentru
active fixe corporale
5221 120.000
Disponibil curent din fondul de
rulment al bugetului local

- recepţia investiţiei (clădire) şi recunoaşterea activului ca aparţinând domeniului public:

212 103 150.000

Construcţii = Fondul bunurilor care alcătuiesc
domeniul public al autorităţilor
administrativ-teritoriale

- concomitent, se înregistrează cheltuiala cu activul fix, deoarece bunul nu se amortizează:

6821 231 150.000

=
Cheltuieli cu activele fixe Active fixe corporale în curs
corporale neamortizabile de execuţie

- închiderea contului de cheltuieli:

131 6821 150.000

Fondul de rulment = Cheltuieli cu activele fixe
corporale neamortizabile

30
 Exemplu: La Casa Naţională de Asigurări de Sănătate se înregistrează în cursul
exerciţiului bugetar venituri, care alimentează FNUASS, în sumă de 200.000 lei, reprezentând
contribuţii ale angajatorilor. La sfârşitul anului, din sumele colectate se constituie fondul de
rezervă conform O.U.G. 150/2002, iar din fondul constituit, 1.500 lei se folosesc ulterior
pentru acoperirea deficitului bugetului de resort provenit din anii precedenţi.
- recunoaşterea creanţelor bugetului FNUASS, pe baza titlurilor de creanţă:

4665 7453 2000.000

Creanţe ale bugetului Fondului Contribuţiile angajaţilor pentru
naţional unic de asigurări sociale asigurări sociale de sănătate
de sănătate =

- încasarea creanţelor în contul de trezorerie:

5711 4665 200.000

=
Disponibil din veniturile curente Creanţe ale bugetului Fondului
ale Fondului naţional unic de naţional unic de asigurări
asigurări sociale de sănătate sociale de sănătate

- constituirea fondului de rezervă, la sfârşitul anului, în cotă de 1% din veniturile colectate,

diferenţa fiind virată la contul 121.05, pentru determinarea rezultatului:

7453 % 200.000
Contribuţiile = 133 2.000
angajaţilor pentru Fondul de rezervă constituit
asigurări sociale de sănătate conform Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr.
150/2002
121.05 198.000
Rezultatul patrimonial-
bugetul Fondului naţional
unic de asigurări sociale de
sănătate

- concomitent, se constituie disponibilul pe seama fondului de rezervă:

527 = 5711 2.000

Disponibil din fondul de Disponibil din veniturile
rezervă constituit conform curente ale Fondului naţional
Ordonanţei de urgenţă a unic de asigurări sociale de
Guvernului nr. 150/2002 sănătate

31
- acoperirea deficitului execuţiei bugetare (deficitul bugetului FNUASS evidenţiat în soldul
creditor al contului 5712 dacă se referă la anul curent sau al contului 5713 dacă aparţine anilor
precedenţi):

5713 = 527 1.500

Rezultatul execuţiei bugetare din Disponibil din fondul de rezervă
anii precedenţi constituit conform O.U. G.nr.
150/2002

- concomitent, se înregistrează utilizarea fondul de rezerva pentru acoperirea deficitului:

133 117.05 1.500

Fondul de rezervă constituit = Rezultatul reportat-bugetul
conform Ordonanţei de urgenţă Fondului naţional unic de
a Guvernului nr. 150/2002 asigurări sociale de sănătate

Exemplu: O unitate de învăţământ emite un împrumut obligatar cu următoarele caracteristici:

-data emiterii: 1 iulie N;
-durata împrumutului: 5 ani;
-numărul de obligaţiuni: 100.000 buc.;
-valoarea de emisiune coincide cu valoarea nominală: VN=VE=100 lei/obligaţiune;
-valoarea de rambursare: 110 lei/obligaţiune;
-procentul de dobândă: 15%.
Primele de rambursare se amortizează liniar pe durata împrumutului.
Emisiunea şi subscrierea sunt efectuate prin intermediul unei societăţi bancare care
reţine un comision de 5.000 lei. Rambursarea împrumutului se face prin tragere la sorţi anuală
a câte 20.000 obligaţiuni, pe 30 iunie, dată la care se achită şi dobânda anuală.
- înregistrarea emisiunii şi a subscrierii obligaţiunilor:

% = 161 11.000.000
461 Împrumuturi 10.000.000
Debitori din
1.000.000
169 emisiunea de
Prime privind rambursarea obligaţiuni
obligaţiunilor

32
- încasarea împrumutului:

5121 = 461 10.000.000

Conturi la trezorerii şi Debitori
instituţii de credit în lei

- reţinerea comisionului bancar:

627 5121 5.000

Cheltuieli cu serviciile = Conturi la trezorerii şi
bancare şi asimilate instituţii de credit în lei

- la sfârşitul exerciţiului N se înregistrează dobânda aferentă perioadei 1 iulie - 31 decembrie

(10.000.000 x 15% x 6/12 = 750.000) şi amortizarea anuală a primelor (1.000.000 x 20% x
6/12 = 100.000):

666 = 1681 750.000

Cheltuieli privind dobânzile Dobânzi aferente
împrumuturilor din
emisiuni de obligaţiuni

6868 = 169 100.000

Cheltuieli financiare privind Prime privind rambursarea
amortizarea primelor de obligaţiunilor
rambursare a obligaţiunilor

- în exerciţiul N+1, înregistrarea dobânzii datorate pentru perioada 1 ianuarie - 30 iunie:

666 1681 750.000

Cheltuieli privind dobânzile = Dobânzi aferente
împrumuturilor din emisiuni de
obligaţiuni

-achitarea dobânzii anuale:

1681 5121 1.500.000

=
Dobânzi aferente Conturi la trezorerii şi
împrumuturilor din emisiuni instituţii de credit în lei
de obligaţiuni

33
- amortizarea primei tranşe de împrumut (20.000 oblig. x 110 lei/oblig.), prin tragere la sorţi:

161 5121 2.200.000

Împrumuturi din emisiunea = Conturi la trezorerii şi
de obligaţiuni instituţii de credit în lei

- la sfârşitul exerciţiului N+1 se înregistrează cheltuielile cu dobânda (datorată pentru

obligaţiunile rămase) şi cu amortizarea anuală a primelor privind rambursarea obligaţiunilor:

666 1681 600.000

=
Cheltuieli privind dobânzile Dobânzi aferente
împrumuturilor din emisiuni
de obligaţiuni

=
6868 169 200.000
Cheltuieli financiare privind Prime privind
amortizarea primelor de rambursarea obligaţiunilor
rambursare a obligaţiunilor

Înregistrările 5, 6, 7 şi 8 se repetă în următorii ani rămaşi din perioada de împrumut.

În cazul în care răscumpărarea se face la bursă, de exemplu la 110 lei/obligaţiune, intervine
contul 505 “Obligaţiuni emise şi răscumpărate”:

- răscumpărarea obligaţiunilor:

505 5121 2.200.000

=
Obligaţiuni emise şi Conturi la trezorerii şi instituţii
răscumpărate de credit în lei

- anularea obligaţiunilor:

161 505 2.200.000

Împrumuturi din emisiunea = Obligaţiuni emise şi
de obligaţiuni răscumpărate

34
 Concomitent, se înregistrează amortizarea primelor de rambursare aferente
obligaţiunilor răscumpărate (6868 = 169).
Conturile 162, 163, 164, 165, utilizate pentru evidenţa împrumuturilor interne sau
externe, înregistrează în credit tragerile din împrumuturi iar în debit împrumuturile
rambursate. Se dezvoltă pe analitice pe fiecare contract de împrumut în parte.

Exemplu: O primărie contractează un împrumut de 1.000.000 euro de la Banca

Mondială, la data de 1 octombrie N, pentru realizarea unei lucrări de construcţii (construirea
unei unităţi de învăţământ). Durata împrumutului este 5 ani, dobânda 8%, cursul de schimb la
data primirii împrumutului 3,6 lei/euro.
- tragerea împrumutului extern:

5162 1622 3.600.000

=
Disponibil în valută din Împrumuturi interne şi externe
împrumuturi interne şi externe contractate de autorităţile
contractate de autorităţile administraţiei publice locale cu
administraţiei publice locale termen de rambursare în
exerciţiile viitoare

- acordarea unui avans de 100.000 euro, la un curs de 3,6 lei/euro, pentru începerea lucrărilor
de construcţie:

232 5162 360.000

Avansuri acordate pentru Disponibil în valută din
=
active fixe corporale împrumuturi interne şi
externe contractate de
autorităţile administraţiei
publice locale

- la sfârşitul exerciţiului N se evaluează datoria externă şi disponibilul în valută, cursul de

schimb la 31 decembrie N fiind 3,8 lei/euro (datoria externă: 1.000.000 euro x 3,8 =
3.800.000 lei; disponibilul: 900.000 euro x 3,8 = 3.420.000 lei):

= 180.000
5162 765
Disponibil în valută din Venituri din diferenţe
împrumuturi interne şi externe de curs valutar
contractate de autorităţile
administraţiei publice locale

35
 200.000
665 1622
Cheltuieli din diferenţe de = Împrumuturi interne şi
curs valutar externe contractate de
autorităţile administraţiei
publice locale cu termen de
rambursare în exerciţiile
viitoare

- înregistrarea dobânzii datorate până la 31 decembrie N (1 oct-31 dec):

666 1682 76.000

=
Cheltuieli privind dobânzile Dobânzi aferente
împrumuturilor interne şi
externe contractate de
autorităţile administraţiei
publice locale

(1.000.000 euro x 8% x 3/12 x 3,8 lei/euro = 76.000 lei)

- finalizarea lucrării de investiţii la data de 1 august N+1, valoarea facturată de furnizor fiind
1.000.000 euro, curs la data facturării 4 lei/euro:

231 = 404 4.000.000

Active fixe corporale în curs Furnizori de active fixe
de execuţie

- închiderea avansului şi plata diferenţei din factură, curs 4 lei/euro:

404 % 4.000.000
Furnizori de active fixe = 232 360.000
Avansuri acordate pentru
active fixe corporale
5162 3.600.000
Disponibil în valută din
împrumuturi interne şi
externe contractate de
autorităţile administraţiei
publice locale
765 40.000
Venituri din diferenţe de
curs valutar
- recepţia lucrării de construcţii:

36
 212 231 4.000.000
Construcţii = Active fixe corporale în curs
de execuţie

- înregistrarea dobânzii datorate pentru perioada 1 ianuarie - 30 septembrie N+1, curs de

schimb 4,1 lei/euro (1.000.000 euro x 8% x 9/12 x 4,1 lei/euro) şi achitarea dobânzii pentru
primul an de împrumut, din disponibilul bugetului local:

666 = 1682 246.000

Cheltuieli privind dobânzile Dobânzi aferente
împrumuturilor interne şi
externe contractate de
autorităţile administraţiei
publice locale

% 5211 328.000
1682 = Disponibil al 322.000
Dobânzi aferente bugetului local
împrumuturilor interne
şi externe contractate
de autorităţile
administraţiei publice
locale
665 6.000
Cheltuieli din diferenţe
de curs valutar

Contabilitatea provizioanelor
Ca şi agenţii economici, instituţiile publice pot înregistra provizioane. Ele reprezintă
datorii cu exigibilitate, înregistrând valori ce nu poate depăşi, sumele necesare stingerii
obligaţiei curente la data bilanţului23.
Condiţiile de recunoaştere a provizioanelor sunt:
1) Probabilitatea unei ieşiri de resurse pentru a onora obligaţia anterioară;
2) Estimarea credibilă a valorii obligaţiei.

23
Ordinul MFP nr. 1917/2005, op. cit., pag. 74

37
 Provizioanelor se constituie, folosind subconturile contului 151 “Provizioane”.
Constituirea şi majorarea provizioanelor se înregistrează în corespondenţă cu contul 6812
“Cheltuieli operaţionale privind provizioanele” iar diminuarea sau anularea provizioanelor în
corespondenţă cu contul 7812 “Venituri din provizioane pentru riscuri şi cheltuieli”.

Exemplu: O universitate are în dotare echipamente electronice, pe parcursul anului

universitar sunt estimate defecte minore în valoare de 10.000 lei la toate echipamentele, iar
dacă ar fi detectate defecte majore la toate echipamentele, costul reparaţiei s-ar ridica la
40.000 lei. Din experienţa anterioară se constată că 70% din echipamente nu se vor defecta,
20% vor prezenta defecte minore, iar 10% defecte majore. Costul preconizat al reparaţilor,
pentru care se v-a constitui un provizion, va fi de:
(80% x 0) + (20% x 10.000) + (10 x 40.000) = 0 + 2.000 + 4.000 = 6.000 lei
- constituirea provizionului:

6812 151 6.000

=
Cheltuieli operaţionale privind Provizioane
provizioanele

- în cursul anului N+1, s-au efectuat reparaţii, înlocuindu-se piesele de schimb defecte în
valoare de 5.000 lei:

6024 3024 5.000

Cheltuieli privind = Piesele de schimb
piesele de schimb

- la 31.12 N+1, universitatea apreciază că valoarea estimată a reparaţiilor pentru anul N+2 va
fi de 4.000 lei. Ea va trebui să-şi reducă provizionul constituit anterior la nivelul necesarului
cu 1.000 lei:

151 7812 1.000

Provizioane = Venituri din provizioane
pentru riscuri şi cheltuieli

38
 Aplicaţii propuse spre rezolvare
Problema nr. 1
Autoritatea publică locală efectuează o investiţie în interesul unităţi de învăţământ, pe
baza unui contract cu un antreprenor căruia îi acordă un avans de 50.000 lei. Valoarea
investiţiei efectuate, conform facturii, este de 200.000 lei. Bunurile realizate aparţin
domeniului public al unităţii administrativ-teritoriale.
Se cere:
- acordarea avansului din disponibilul fondului de rulment;
- înregistrarea investiţiei terminate, dar nerecepţionate încă;
- achitarea diferenţei şi închiderea avansului;
- recepţia investiţiei (clădire) şi recunoaşterea activului ca aparţinând domeniului public;
- concomitent, se înregistrează cheltuiala cu activul fix, deoarece bunul nu se amortizează;
- închiderea contului de cheltuieli.

39
 Problema nr. 2
La Casa Naţională de Asigurări de Sănătate se înregistrează în cursul exerciţiului
bugetar venituri, care alimentează FNUASS, în sumă de 250.000 lei, reprezentând contribuţii
ale angajatorilor. La sfârşitul anului, din sumele colectate se constituie fondul de rezervă
conform O.U.G. 150/2002, iar din fondul constituit, 2.000 lei se folosesc ulterior pentru
acoperirea deficitului bugetului de resort provenit din anii precedenţi.
Se cere:
- recunoaşterea creanţelor bugetului FNUASS, pe baza titlurilor de creanţă;
- încasarea creanţelor în contul de trezorerie;
- constituirea fondului de rezervă, la sfârşitul anului, în cotă de 1 0 0 din veniturile colectate,
diferenţa fiind virată la contul 121.05, pentru determinarea rezultatului;
- concomitent, se constituie disponibilul pe seama fondului de rezervă;
- acoperirea deficitului execuţiei bugetare (deficitul bugetului FNUASS evidenţiat în soldul
creditor al contului 5712 dacă se referă la anul curent sau al contului 5713 dacă aparţine
anilor precedenţi);
- concomitent, se înregistrează utilizarea fondul de rezerva pentru acoperirea deficitului.

40
Problema nr. 3
O unitate de învăţământ emite un împrumut obligatar cu următoarele caracteristici:
-data emiterii: 1 iulie N;
-durata împrumutului: 5 ani;
-numărul de obligaţiuni: 150.000 buc.;
-valoarea de emisiune coincide cu valoarea nominală: VN=VE=100 lei/obligaţiune;
-valoarea de rambursare: 110 lei/obligaţiune;
-procentul de dobândă: 20%.
Primele de rambursare se amortizează liniar pe durata împrumutului.
Emisiunea şi subscrierea sunt efectuate prin intermediul unei societăţi bancare care reţine un
comision de 7.000 lei. Rambursarea împrumutului se face prin tragere la sorţi anuală a câte
25.000 obligaţiuni, pe 30 iunie, dată la care se achită şi dobânda anuală.
Se cere:
- înregistrarea emisiunii şi a subscrierii obligaţiunilor;
- încasarea împrumutului;
- reţinerea comisionului bancar;
- la sfârşitul exerciţiului N se înregistrează dobânda aferentă perioadei 1 iulie;
- în exerciţiul N+1, înregistrarea dobânzii datorate pentru perioada 1 ianuarie - 30 iunie;
-achitarea dobânzii anuale;
- amortizarea primei tranşe de împrumut;
- la sfârşitul exerciţiului N+1 se înregistrează cheltuielile cu dobânda (datorată pentru
obligaţiunile rămase) şi cu amortizarea anuală a primelor privind rambursarea obligaţiunilor;
Înregistrările 5, 6, 7 şi 8 se repetă în următorii ani rămaşi din perioada de împrumut.
În cazul în care răscumpărarea se face la bursă, de exemplu la 110 lei/obligaţiune, intervine
contul 505 “Obligaţiuni emise şi răscumpărate”:
- răscumpărarea obligaţiunilor;
- anularea obligaţiunilor;

41
42
Problema nr. 4
O primărie contractează un împrumut de 2.000.000 euro de la Banca Mondială, la data
de 1 octombrie N, pentru realizarea unei lucrări de construcţii (construirea unei unităţi de
învăţământ). Durata împrumutului este 5 ani, dobânda 15%, cursul de schimb la data primirii
împrumutului 4,5 lei/euro.
Se cere:
- tragerea împrumutului extern:
- acordarea unui avans de 100.000 euro, la un curs de 4,5 lei/euro, pentru începerea lucrărilor
de construcţie:
- la sfârşitul exerciţiului N se evaluează datoria externă şi disponibilul în valută, cursul de
schimb la 31 decembrie N fiind 4,8 lei/euro (datoria externă:
- înregistrarea dobânzii datorate până la 31 decembrie N (1 oct-31 dec):
- finalizarea lucrării de investiţii la data de 1 august N+1, valoarea facturată de furnizor fiind
1.000.000 euro, curs la data facturării 5 lei/euro:
- închiderea avansului şi plata diferenţei din factură, curs 5 lei/euro:
- recepţia lucrării de construcţii:
- înregistrarea dobânzii datorate pentru perioada 1 ianuarie - 30 septembrie N+1, curs de
schimb 5,1 lei/euro şi achitarea dobânzii pentru primul an de împrumut, din disponibilul
bugetului local:

43
44
Problema nr. 5
O universitate are în dotare echipamente electronice, pe parcursul anului universitar
sunt estimate defecte minore în valoare de 20.000 lei la toate echipamentele, iar dacă ar fi
detectate defecte majore la toate echipamentele, costul reparaţiei s-ar ridica la 50.000 lei. Din
experienţa anterioară se constată că 70% din echipamente nu se vor defecta, 20% vor
prezenta defecte minore, iar 10% defecte majore. Costul preconizat al reparaţilor, pentru care
se v-a constitui un provizion, va fi de:
(80% x 0) + (20% x 20.000) + (10 x 50.000) = 0 + 4.000 + 5.000 = 9.000 lei
Se cere:
- constituirea provizionului:
- în cursul anului N+1, s-au efectuat reparaţii, înlocuindu-se piesele de schimb defecte în
valoare de 7.000 lei:
- la 31.12 N+1, universitatea apreciază că valoarea estimată a reparaţiilor pentru anul N+2 va
fi de 5.000 lei. Ea va trebui să-şi reducă provizionul constituit anterior la nivelul necesarului
cu 2.000 lei.

45
46
 CAPITOLUL V
CONTABILITATEA ACTIVELOR FIXE

5.1. Rolul şi importanţa activelor fixe

Activele fixe24 sunt bunuri şi valori destinate sa deservească o perioadă îndelungată

instituţiile publice, ele neconsumându-se după prima utilizare, ci în timp, ca urmare a folosirii
repetate. Conform IPSAS 1 Prezentarea situaţiilor financiare, acestea includ: activele fixe
necorporale, activele fixe corporale şi activele financiare.
Activele fixe necorporale sunt active identificabile, fără suport material, utilizate pe o
perioadă mai mare de un an, de natura cheltuielilor de dezvoltare, concesiunilor, brevetelor,
licenţelor, mărcilor, altor valori etc. Contabilitatea analitica se ţine pe categorii de active
necorporale.
Activele fixe corporale, definite prin IPSAS 17 Imobilizări corporale ca fiind un
obiect sau un complex de obiecte, au următoarele caracteristici:
9 sunt deţinute de o instituţie publică pentru a fi utilizate în producţia proprie de bunuri
sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri
administrative;
9 sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an;
9 au o valoare superioara limitei prevăzute în reglementările legale în vigoare.
Activele fixe financiare sunt active care reprezintă: instrumente de capitaluri proprii
ale unei alte entităţi, drepturi contractuale de a primi numerar, alt activ financiar sau de a
schimba profitabil instrumente financiare. În cadrul lor sunt cuprinse: titlurile de participare,
alte titluri imobilizate şi creanţele imobilizate.

5.2. Practici contabile privind activele fixe

Activele fixe sunt bunuri si valori destinate să deservească o perioadă îndelungată în

cazul instituţiilor publice, ele neconsumându-se după prima utilizare25.
Activele fixe pot fi: corporale, necorporale şi financiare.

24
Dascalu C., conf. univ. dr., coordonator, prof. univ.dr. Niculescu I., prof. univ. dr. Caraiani C., Ştefănescu
A., Pitulice C., op. cit , pag. 206
25
Ordinul MFP nr. 1917/2005, op. cit., pag. 35-46

47
 Exemplu: O universitate primeşte în administrare un teren care aparţine domeniului
public al statului în valoare de 250.000 lei. Pe acest teren universitatea urmăreşte să-şi ridice
din finanţările primite o cantină ale cărei lucrări se vor finaliza în 2 ani. Cheltuielile cu
efectuarea investiţiei sunt eşalonate pe 2 ani, astfel: în primul an 650.000 lei şi 550.000 lei
în al doilea an. La finalizarea construcţiei se întocmeşte procesul-verbal de punere în
funcţiune şi se înregistrează intrarea în patrimoniul universităţii. Construcţia ridicată va
aparţine domeniului public al statului.
Să se efectueze următoarele operaţiuni:
- înregistrarea în contabilitate a terenului;
- înregistrarea activelor în curs de execuţie pentru fiecare an;
- plata furnizorilor;
- înregistrarea obiectivului în urma recepţiei efectuate
- înregistrarea în contabilitate a terenului:

211 101 250.000

=
Terenuri Fondul bunurilor care
alcătuiesc domeniul public
al statului

- înregistrarea activelor în curs de execuţie pentru fiecare an

231 = 4041 650.000

Active fixe corporale Furnizori de active fixe
în curs de execuţie sub 1 an

- plata furnizorilor

4041 7701 650.000

Furnizori de active = Finanţare de la bugetul
fixe de stat

- înregistrarea activelor în curs de execuţie pentru fiecare an

231 = 4041 550.000

Active fixe Furnizori de active fixe
corporale în sub 1 an
curs de execuţie
sub 1 an

48
- plata furnizorilor

4041 7701 550.000

Furnizori de active = Finanţare de la bugetul
fixe sub 1 an de stat

- înregistrarea recepţiei obiectului de investiţii terminat

682 231 1.200.000

Cheltuieli cu active = Active fixe corporale
fixe neamortizabile în curs de execuţie

2111 = 101 1.200.000

Construcţia Fondul bunurilor care
alcătuiesc
domeniul public al statului

Activele fixe financiare

Sunt active care reprezintă: instrumente de capitaluri proprii ale unei alte entităţi,
drepturi contractuale de a primi fie numerar, fie alt activ financiar, fie de a schimba profitabil
instrumentele financiare.
Evaluarea activelor fixe26
În raport de momentul în care se realizează, evaluarea activelor fixe poate fi: evaluare
iniţială, evaluare la data bilanţului şi evaluare la valorificarea sau scoaterea din funcţiune.
Evaluarea iniţială:
Activele fixe trebuie evaluate la costul de achiziţie, la costul de producţie sau la
valoarea justă.
Costul de achiziţie cuprinde preţul de cumpărare la care se adaugă accizele şi alte taxe
de achiziţie nerecuperabile, orice costuri direct atribuibile pentru aducerea activului la
condiţia de lucru. Reducerile comerciale se deduc la stabilirea preţului de cumpărare.
Costurile de administrare şi alte cheltuieli generale de regie nu sunt o componentă a activului
decât dacă pot fi atribuite direct achiziţiei sau aducerii activului la condiţia sa de lucru.
Similar, costurile cu punerea în funcţiune şi pierderile iniţiale din exploatare, generate înainte

26
Pitulice C., Glăvan M., Contabilitate instituţiilor publice, editura Conta Plus, Bucureşti, 2007, pag. 16-28

49
ca activul să fi atins performanţele planificate, nu sunt recunoscute în valoarea acestuia ci
direct în cheltuielile perioadei.
Costul de producţie cuprinde cheltuielile directe şi cota de cheltuieli indirecte alocată
în mod raţional ca fiind legată de construirea sau producerea activului fix.
Valoarea justă se determină pe baza unui raport întocmit de specialişti sau de
evaluatori autorizaţi.

Evaluarea la data bilanţului

Activele fixe trebuie prezentate în bilanţ la valoarea de intrare mai puţin ajustările
cumulate de valoare. Ajustările de valoare cuprind toate corecţiile în sensul reducerii valorii
activelor individuale şi pot lua forma amortizărilor, dacă reducerea este definitivă, sau a
ajustărilor pentru depreciere, în cazul reducerii temporare de valoare.

Evaluarea la valorificarea sau scoaterea din funcţiune

Cu ocazia valorificării sau a scoaterii din funcţiune, activele fixe sunt evaluate şi
scoase din evidenţă la valoarea de intrare.

Amortizarea activelor fixe

Unităţile de învăţământ amortizează activele fixe utilizând metoda amortizării liniare.
Valoarea amortizabilă coincide cu valoarea contabilă a activului. Amortizarea anuală se
calculează prin aplicarea cotei de amortizare, stabilită prin relaţia:
CA = 100/Durata normală de utilizare
unde, CA – cota de amortizare

Ajustările pentru deprecierea activelor fixe

Deprecierea unui activ fix poate să apară în următoarele situaţii:
- scăderea sau încetarea cererii sau nevoii de servicii furnizate de activul respectiv;
- bunul va fi inutilizabil sau trebuie cedat;
- existenţa unor modificări de tehnologie sau legislaţie în domeniu.
Instituţiile publice pot înregistra, la sfârşitul exerciţiului bugetar, ajustări pentru
deprecierile constatate cu ocazia inventarierii activelor fixe. Constituirea precum şi majorarea
ajustărilor, atunci când se constată o depreciere suplimentară, se înregistrează pe seama

50
cheltuielilor. Atunci când devine parţial sau total fără obiect, ajustarea trebuie diminuată,
respectiv anulată, prin reluarea corespunzătoare la venituri.
Principalele operaţiuni privind activele fixe vizează intrarea activelor, reevaluarea
acestora, amortizarea precum şi ieşirea din evidenţa instituţiei publice a activelor fixe. În
cazul activelor fixe necorporale şi corporale modalitatea de înregistrare în contabilitate diferă
funcţie de tipul activului: amortizabil sau neamortizabil.

Contabilitatea operaţiunilor privind activele fixe necorporale

A) Operaţiuni privind intrarea în patrimoniu a activelor fixe necorporale
Intrarea în patrimoniu a activelor fixe necorporale care se supun amortizării, din
această categorie făcând parte cheltuielile de dezvoltare (contul 203), concesiunile, brevetele,
licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi activele similare (contul 205) precum şi alte active
fixe necorporale (contul 208):

Exemplu: O universitate a achiziţionat drepturile de autor pentru reproducerea unui studiu de

cercetare, în valoare de 5.000 lei.

205 = 404 5.000

Concesiuni, Furnizori de active
brevete, licenţe, fixe
Mărci
Comerciale,
drepturi
şi active similare

Exemplu: O universitate a realizat un program informatic în valoare de 7.000 lei. În luna

decembrie 2011, cheltuielile efectuate pentru realizarea programului au fost de 6.000 lei, iar
în luna ianuarie 2012, când s-a finalizat programul, valoarea acestora a fost de 10.000 lei. În
luna decembrie 2011 s-a înregistrat un activ necorporal în curs de execuţie în valoare de 2.000
lei (contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru realizarea programului în luna decembrie):

233 = 721
Active fixe Venituri din producţia de active 6000
necorporale fixe necorporale
în curs de execuţie

51
În luna ianuarie 2010 s-au înregistrat:
- un activ fix necorporal în curs pentru valoarea cheltuielilor efectuate în luna ianuarie

233 721
Active fixe = Venituri din producţia de active 10000
necorporale fixe necorporale
în curs de execuţie

- recepţia programului informatic la finalizarea acestuia

2081 233
= 16.000
Programe informatice Active fixe necorporale
în curs de execuţie

Intrarea în patrimoniu a activelor fixe necorporale care nu se supun amortizării, din

această categorie făcând parte înregistrările evenimentelor cultural-sportive:
Exemplu: O unitate de învăţământ a primit o donaţie pentru realizarea anumitor evenimente
cultural - sportive în valoare de 15.000 lei.

206 = 100
Înregistrări ale Fondul activelor fixe 15.000
evenimentelor necorporale
cultural-sportive

B) Operaţiuni privind ieşirea din patrimoniu a activelor fixe necorporale

Ieşirea din patrimoniu a activelor fixe care se supun amortizării:

Exemplu: O unitate de învăţământ vinde un program informatic amortizat în proporţie

de 50% a cărui valoare contabilă a fost de 14.000 lei. Preţul de vânzare negociat este de
10.000 lei. În această situaţie se înregistrează:

4611 = 791
Debitori sub un an Venituri din valoarea unor 10.000
bunuri ale statului

52
- scoaterea din evidenţă a programului informatic vândut

% = 2081 14.000
2808 Programe informatice 7.000
Amortizarea altor
active fixe
necorporale 7.000
691
Cheltuieli
extraordinare din
operaţiuni cu active
fixe

Amortizarea înregistrată până la data vânzării = 50% x 14.000 = 7.000 lei

Valoarea neamortizată = 14.000 - 7.000 = 7.000 lei
Dacă programul informatic ar fi fost integral amortizat la data vânzării. În acest caz
astfel s-ar fi înregistrat:
- vânzarea programului informatic conform facturii primite:

461 = 791
Debitori sub un an Venituri din valoarea 10.000
unor bunuri ale statului

- scoaterea din evidenţă a programului informatic vândut:

2808 2081
= 14.000
Amortizarea altor Programe informatice
active
fixe necorporale

Dacă instituţia publică nu ar fi vândut programul informatic, ci l-ar casat la sfârşitul duratei de
utilizare, atunci ar fi înregistrat doar scoaterea acestuia din evidenţă astfel:

2808 = 2081
Amortizarea altor Programe informatice 14.000
active fixe necorporale

53
 Ieşirea din patrimoniu a activelor fixe care nu se supun amortizării:

Exemplu: O unitate de învăţământ casează la 20 martie 2012 o lucrare muzicală din anul
1970 ca urmare a deteriorării materialului pe care a fost înregistrată. Această lucrare a fost
înregistrată la o valoare contabilă de 600 lei.

100 206
Fondul activelor fixe = Înregistrări ale evenimentelor 600
necorporale cultural-sportive

Contabilitatea operaţiunilor privind activele fixe corporale

Înregistrările contabile specifice activelor fixe corporale sunt similare înregistrărilor
prezentate anterior pentru activele fixe necorporale. Astfel:

A) Operaţiuni privind intrarea în patrimoniu a activelor fixe corporale

Intrarea în patrimoniu a activelor fixe corporale care se supun amortizării în
instituţiile publice:

Exemplu: O unitate de învăţământ achiziţionează o instalaţie al cărui preţ este de 20.000 lei,
transport facturat 550 lei.
Cost de achiziţie = 20.000 + 550 = 20.550 lei
- înregistrarea achiziţiei conform facturii:

2131 404
Echipamente = Furnizori de active fixe 20.550
tehnologice

- la inventarierea realizată la sfârşitul anului 2012, un director de şcoală a constatat ca plus la

inventar un mijloc de transport în valoare de 20.000 lei.

2133 779
= 20.000
Mijloace de transport Venituri din bunuri şi servicii
primite cu titlu gratuit

54
 Intrarea în patrimoniu a activelor fixe corporale care nu se supun amortizării în
instituţiile publice:
Exemplu: În cursul anului 2010 o unitate de învăţământ a achiziţionat un teren în valoare de
120.000 lei, terenul face parte din domeniul privat al unităţii administrativ - teritoriale. La
sfârşitul anului 2010 se constată o valoare actuală a terenului de 110.000 lei, iar la sfârşitul
anului 2011 valoare actuală este de 100.000 lei, terenul este vândut în cursul anului 2012 cu
valoarea 130.000 lei.
- intrarea în gestiune a terenului:

2111 104
Tereniri Fondul bunurilor care 120.000
= alcătuiesc domeniul
privat al unităţilor administrativ
teritoriale

- achiziţia terenului:

6821 404
Cheltuieli cu activele = Furnizori de active fixe 120.000
fixe corporale
neamortizabile

- înregistrarea ajustării pentru depreciere la sfârşitul anului 2010:

6813 2911
Cheltuieli Ajustări pentru deprecierea 10.000
=
operaţionale privind terenului şi amenajărilor la
ajustările pentru terenuri
deprecierea activele
fixe

Depreciere = 120.000 - 110.000 = 10.000 lei

- majorarea ajustării pentru depreciere la sfârşitul anului 2011

6813 = 2911
Cheltuieli operaţionale Ajustări pentru deprecierea 10.000
privind ajustările pentru terenului şi amenajărilor la
deprecierea activele fixe terenuri

55
Valoarea de intrare = 120.000 lei
Valoarea actuală la 31.12.2011 = 100.000 lei
Ajustarea necesară = 120.000 - 100.000 = 20.000 lei
Ajustarea existentă = 10.000 - se va majora ajustarea existentă cu (20.000–10.0000) = 10.000
lei.
- vânzarea terenului:

461 = 791
Debitori sub un an Venituri din valorificarea unor 130.000
bunuri ale statului

- scoaterea din evidenţă a terenului vândut:

104 = 2111
Fondul bunurilor Terenuri 120.000
care alcătuiesc
domeniul privat al
unităţilor
administrativ

- anularea ajustării:

2911 7813 10.000

Ajustări pentru = Venituri din ajustări privind
deprecierea deprecierea activelor fixe
terenurilor şi
amenajărilor la
terenuri

B) Înregistrarea operaţiunilor privind reevaluarea activelor fixe corporale în

instituţiile publice
Exemplu: 1) Se reevaluează o clădire, pe baza coeficientului de actualizare. Valoarea de
intrare a clădirii este de 50.000 lei, amortizarea cumulată este de 26.000 lei, iar coeficientul de
actualizare, calculat pentru intervalul cuprins între data intrării activului fix în patrimoniu şi
data reevaluării este de 250,30%.
Valoarea de intrare actualizată = 50.000 x 250,30 % = 125.150
Amortizarea actualizată = 26.000 x 250,30 % = 65.078

56
- înregistrarea contabilă va fi:

212 % 125.150
=
Construcţii 2812 65.078
Amortizarea construcţiilor
1052 60.072
Rezerve din reevaloarea
construcţiilor

2) Cu ocazia unei reevaluări ulterioare a construcţiei se constată un minus de valoare de

70.000 lei. Având în vedere că rezerva din reevaluare constituită anterior este doar de 60.072
lei, diferenţa va fi evidenţiată ca o cheltuială:

70.000
% 212 60.072
1052 Construcţii
=
Rezerve din
reevaloarea
construcţiilor
9.928
6813
Cheltuieli
operaţionale
privind ajustările
pentru deprecierea
activelor fixe

3) Pornind de la situaţia anterioară, la o nouă reevaluare a construcţiei se constată un plus de

valoare de 10.000 lei. Conform regulilor de înregistrare a diferenţelor din reevaluare, plusul
de 10.000 lei constatat va fi evidenţiat ca un venit care să acopere cheltuiala anterioară de
9.928 lei, iar diferenţa se va înregistra ca rezervă:

212 = % 10.000
Construcţii 7813 9.928
Venituri din ajustări privind
deprecierea activelor fixe
1052 72
Rezerve din reevaloarea
construcţiilor

57
4) Pornind de la situaţia anterioară, construcţia se scoate din evidenţă la valoarea de intrare şi
este vândută la o valoare de 100.000 lei, plus TVA.
- scoaterea din evidenţă a construcţiei

658 212
= 50.000
Alte cheltuieli Construcţii
operaţionale

- vânzarea construcţiei

461 = % 124.000
Debitori 719 100.000
Alte venituri operaţionale
4427 24.000
Taxă pe valoare adăugată
colectată

Aplicaţii practice propuse spre rezolvare

Problema nr. 6:
O universitate primeşte în administrare un teren care aparţine domeniului public al
statului în valoare de 200.000 lei. Pe acest teren universitatea urmăreşte să-şi ridice din
finanţările primite o cantină ale cărei lucrări se vor finaliza în 2 ani. Cheltuielile cu efectuarea
investiţiei sunt eşalonate pe 2 ani, astfel: în primul an 600.000 lei şi 500.000 lei în al
doilea an. La finalizarea construcţiei se întocmeşte procesul-verbal de punere în funcţiune şi
se înregistrează intrarea în patrimoniul universităţii. Construcţia ridicată va aparţine
domeniului public al statului.
Să se efectueze următoarele operaţiuni:
- înregistrarea în contabilitate a terenului;
- înregistrarea activelor în curs de execuţie pentru fiecare an;
- plata furnizorilor;
- înregistrarea obiectivului în urma recepţiei efectuate;
- înregistrarea în contabilitate a terenului.

58
59
Problema nr. 7:
O universitate a achiziţionat drepturile de autor pentru reproducerea unui studiu de
cercetare, în valoare de 10.000 lei.
Se cere:
- intrarea in patrimoniu a activelor fixe necorporale.

Problema nr. 8:
O universitate a realizat un program informatic în valoare de 9.000 lei. În luna
decembrie 2011, cheltuielile efectuate pentru realizarea programului au fost de 8.000 lei, iar
în luna ianuarie 2012, când s-a finalizat programul, valoarea acestora a fost de 12.000 lei. În
luna decembrie 2011 s-a înregistrat un activ necorporal în curs de execuţie în valoare de 4.000
lei (contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru realizarea programului în luna decembrie):
Se cere:
- intrarea in patrimoniu a activelor fixe necorporale
- recepţia programului informatic la finalizarea acestuia

60
Problema nr. 9:
O unitate de învăţământ a primit o donaţie pentru realizarea anumitor evenimente
cultural - sportive în valoare de 10.500 lei.
Se cere:
- Ieşirea din patrimoniu a activelor fixe care se supun amortizării.

61
Problema nr. 10:
O unitate de învăţământ vinde un program informatic amortizat în proporţie de 50% a
cărui valoare contabilă a fost de 20.000 lei. Preţul de vânzare negociat este de 16.000 lei.
Se cere:
- scoaterea din evidenţă a programului informatic vândut.
- vânzarea programului informatic conform facturii primite:
- scoaterea din evidenţă a programului informatic vândut:

Problema nr. 11:

O unitate de învăţământ casează la 20 martie 2011 o lucrare muzicală din anul 1973 ca
urmare a deteriorării materialului pe care a fost înregistrată. Această lucrare a fost înregistrată
la o valoare contabilă de 2000 lei.
Se cere:
- Ieşirea din patrimoniu a activelor fixe care nu se supun amortizării.

62
Problema nr. 12:
O unitate de învăţământ achiziţionează o instalaţie al cărui preţ este de 35.000 lei, transport
facturat 1000 lei.
Se cere:
- înregistrarea achiziţiei conform facturii:
- la inventarierea realizată la sfârşitul anului 2012, un director de şcoală a constatat ca plus la
inventar un mijloc de transport în valoare de 10.000 lei.

63
Problema nr. 13:
În cursul anului 2010 o unitate de învăţământ a achiziţionat un teren în valoare de 150.000 lei,
terenul face parte din domeniul privat al unităţii administrativ - teritoriale. La sfârşitul anului
2010 se constată o valoare actuală a terenului de 140.000 lei, iar la sfârşitul anului 2011
valoare actuală este de 130.000 lei, terenul este vândut în cursul anului 2012 cu valoarea
160.000 lei.
- intrarea în gestiune a terenului;
- achiziţia terenului;
- înregistrarea ajustării pentru depreciere la sfârşitul anului 2010;
- majorarea ajustării pentru depreciere la sfârşitul anului 2011;
- vânzarea terenului;
- scoaterea din evidenţă a terenului vândut;
- anularea ajustării.

64
Problema nr. 14:
Să se efectueze înregistrările operaţiunilor privind reevaluarea activelor fixe corporale în
instituţiile publice:
a) Se reevaluează o clădire, pe baza coeficientului de actualizare. Valoarea de intrare a
clădirii este de 70.000 lei, amortizarea cumulată este de 36.000 lei, iar coeficientul de
actualizare, calculat pentru intervalul cuprins între data intrării activului fix în patrimoniu
şi data reevaluării este de 235,50%;
b) Cu ocazia unei reevaluări ulterioare a construcţiei se constată un minus de valoare de
90.000 lei, diferenţa va fi evidenţiată ca o cheltuială;
c) Pornind de la situaţia anterioară, la o nouă reevaluare a construcţiei se constată un plus de
valoare de 10.000 lei. Conform regulilor de înregistrare a diferenţelor din reevaluare,
plusul de 10.000 lei constatat va fi evidenţiat ca un venit care să acopere cheltuiala
anterioară de 9.930 lei, iar diferenţa se va înregistra ca rezervă;
d) Pornind de la situaţia anterioară, construcţia se scoate din evidenţă la valoarea de intrare şi
este vândută la o valoare de 120.000 lei, plus TVA.
- scoaterea din evidenţă a construcţiei
- vânzarea construcţiei

65
 CAPITOLUL VI
CONTABILITATEA STOCURILOR

6.1. Rolul şi importanţa stocurilor

Reglementările contabile româneşti definesc stocurile ca fiind active:

9 deţinute de instituţiile publice pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării
normale a activităţii;
9 aflate în curs de producţie în vederea vânzării în procesul desfăşurării normale
a activităţii;
9 sub formă de materii prime, materiale şi alte materiale consumabile care
urmează a fi folosite în procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii.
IPSAS 12 Stocuri27 prezintă pentru sectorul public următoarele categorii de stocuri:
9 muniţie;
9 materii prime consumabile;
9 materiale pentru întreţinere;
9 piese de schimb pentru imobilizări corporale, altele decât cele care sunt
abordate în standardele privind imobilizările corporale;
9 rezerve strategice;
9 stocări de monedă neemisă;
9 rezerve poştale deţinute pentru vânzare;
9 producţie în curs de execuţie, inclusiv materiale pentru cursuri educaţionale /
de pregătire, şi servicii pentru clienţi dacă acele servicii sunt vândute la preţuri
obiective într-o tranzacţie obiectivă;
9 pământ / proprietate deţinut(ă) pentru vânzare.

6.2. Practici contabile privind stocurile

Stocurile sunt active circulante, evaluarea stocurilor poate fi: iniţială, la data
bilanţului, la ieşirea din gestiune28.
Exemplu: Costul bunurilor aflate în stoc = 2.800 lei

27
www.mfinante.ro
28
Pitulice C., Glăvan M., op. cit., pag. 75-87

66
 Preţ vânzare = 3.000 lei
Cost pregătire vânzare = 200 lei
Cost vânzare efectivă = 100 lei
Valoare realizabilă netă = 2.700 lei
Valoarea ce trebuie recunoscută în bilanţ = 2.700 lei
Evidenţa contabilă a stocurilor
Pentru evidenţa contabilă a stocurilor se folosesc conturi din clasa a treia, conturi de
activ care se debitează cu valoarea stocurilor intrate în gestiune şi se creditează cu valoarea
stocurilor la ieşirea din gestiune. Soldul debitor al acestor conturi reflectă valoarea stocurilor
existente.
Contabilitatea analitică a stocurilor se efectuează pe baza uneia dintre următoarele
metode:
• Metoda operativ-contabilă - în cadrul fiecărei gestiuni evidenţa se ţine cantitativ.
• Metoda cantitativ-valorică - se ţine o evidenţă atât cantitativ cât şi valoric.
• Metoda global-valorică - presupune o evidenţă global-valorică atât la nivelul
gestiunilor cât şi în contabilitate. Verificarea concordanţei între stocul scriptic si cel
faptic se efectuează doar valoric.
Funcţionarea conturilor de stocuri diferă în funcţie de metoda de organizare a
contabilităţii stocurilor:
1) Metoda inventarului permanent - presupune înregistrarea tuturor operaţiunilor de intrare
şi ieşire de stocuri, în conturile de stocuri din clasa 3, astfel încât stocurile pot fi determinate
valoric în orice moment (eventual şi cantitativ, dacă se ţine evidenţa cantitativ-valorică).
Stocul final se determină cu ajutorul relaţiei:
Sf = Si + I - E
2) Metoda inventarului intermitent - pe baza inventarului periodic al stocurilor se determină
valoarea ieşirilor conform relaţiei:
E = Si + I – Sf
Conturile de stocuri din clasa 3 intervin doar la sfârşitul perioadei curente, pentru a prelua în
debit stocurile stabilite pe baza inventarierii şi la începutul perioadei următoare când se
creditează cu valoarea stocurilor preluate la cheltuieli.

Exemplu: Cantina unei unităţi de învăţământ prezintă următoarea situaţie a

stocurilor de alimente pe luna februarie N:

67
 Stoc iniţial = 4.000 lei
Achiziţii de alimente = 6.000 lei
Consum de alimente = 4.500 lei
Stoc final, stabilit prin inventariere = 5.500 lei
a) Metoda inventarului permanent:
- înregistrarea facturii de achiziţie a alimentelor:

3027 = 401 6.000

Hrană Furnizori

- înregistrarea consumului de alimente:

6027 3027 4.500

=
Cheltuieli de hrană Hrană

D 3027 C
Sid 4.000
6.000 4.500

Sfd 5.500
Valoarea stocului final este:
Sf = Si + I – E = 4.000 + 6.000 – 4.500 = 5.500 lei
b) Metoda inventarului intermitent:
- trecerea pe cheltuieli a stocurilor stabilite prin inventariere la sfârşitul perioadei anterioare:

6027 3027 4.000

=
Cheltuieli de hrană Hrană

- înregistrarea facturii de achiziţie:

6027 401 6.000

Cheltuieli de hrană = Furnizori

68
- la sfârşitul lunii, pe baza inventarierii se înregistrează stocul existent:

6027 401 6.000

Cheltuieli de hrană = Furnizori

3027 6027 5.500

Hrană = Cheltuieli de hrană

D 6027 C
(Sid) 4.000
6.000 5.500

Sfd=4.500

Valoarea ieşirilor (soldul final debitor al contului de cheltuieli, care se va credita pentru
închidere prin debitul contului 121 “Rezultat patrimonial”) este:
E = Si + I – Sf = 4.000 + 6.000 – 5.500 = 4.500 lei

A) Înregistrarea operaţiunilor privind intrarea în gestiune a materiilor prime şi

materialelor29:
Exemplu: O unitate de învăţământ finanţată de la buget achiziţionează halate în valoare de
600 lei, în vederea distribuirii ca echipament de lucru la practică (jumătate din valoare urmând
a fi suportată de către elevi) şi mănuşi în valoare de 300 lei. Ulterior, se achită factura şi se
dau în folosinţă materiale de natura obiectelor de inventar.
- achiziţia materialelor:

3031 401 900

Materiale de natura = Furnizori
obiectelor de inventar
în magazie

- achitarea facturii:
401 770 900
Furnizori = Finanţarea de la buget

29
Cosmina Pitulice, Mariana Glăvan, op. cit., pag. 75-87

69
- distribuirea halatelor:

3032 3031 600

Materiale de natura = Materiale de natura obiectelor
obiectelor de inventar de inventar în magazie
în folosinţă

461 = 758 300

Debitori Alte venituri operaţionale

- distribuirea mănuşilor:

3032 3031 300

Materiale de natura = Materiale de natura obiectelor
obiectelor de inventar de inventar în magazie
în folosinţă

- achitarea de către elevi a părţii suportate de ei:

5311 461 300

=
Casa în lei Debitori

- scoaterea din folosinţă a echipamentelor:

603 = 3032 900

Cheltuieli privind Materiale de natura obiectelor
materialele de natura de inventar în folosinţă
obiectelor de inventar

Materialele pot fi prelucrate în sectoarele proprii ale instituţiei sau de către terţi.
În cazul prelucrării în sectoarele proprii, cheltuielile cu prelucrarea se înregistrează pe
baza documentelor justificative care consemnează consumul de stocuri, manopera şi alte
elemente necesare prelucrării, iar în cazul prelucrării la terţi cheltuielile se înregistrează pe
baza facturii primite de la aceştia.

Exemplu: O cantină dintr-o unitate şcolară prelucrează materie primă în valoare de 200 lei
pentru obţinerea produselor de panificaţie. Cheltuielile cu prelucrarea sunt 40 lei, contribuţiile
unităţii la CAS, CASS, şomaj sunt de 12,80 lei, materiale accesorii 10 lei.

70
- trimiterea materiei prime la prelucrare:

307 301 200

Materiale date în = Materii prime
prelucrare
în instituţie

- consumul de materie primă:

601 307 200

Cheltuielile cu = Materiale date în prelucrare
materiile în instituţie
prime

- manopera:

601 = 421 40
Cheltuielile cu Personal-salarii datorate
salariile personalului

- contribuţii:

645x = 43xx 12,80

Cheltuieli privind Asigurări sociale, protecţia
contribuţiile socială şi conturi asimilate
angajatului şi
angajatorului

- materiale accesorii:

602 302 10
Cheltuieli cu =
Materiale consumabile
materialele
consumabile

Operaţiile de la b) la e) reprezintă valoarea produselor de panificaţie de 262,80 lei

- înregistrarea produselor finite:

345 709 262,80

Produse finite = Variaţia stocurilor

71
 Exemplu: Dacă prelucrarea se face de către terţi. Se trimite materia primă în valoare de
500 lei, cheltuieli de prelucrare conform facturii 20 lei, se primesc înapoi produse de
panificaţie, valoare 520 lei.
- trimiterea materiei prime spre prelucrare la terţi:

351 = 301 500

Materii şi materiale Materii prime
aflate la terţi

- înregistrarea facturii de prelucrare şi recepţia produselor de panificaţie

3031 = % 520
Materiale de natura 401 20
obiectelor de Furnizori
inventar în magazie 351 500
Materii şi materiale aflate la
terţi

Evidenţa curentă a produselor obţinute din producţia proprie se ţine de regulă la costul
standard sau prestabilit.
Diferenţele de preţ între costul de producţie şi costul standard se evidenţiază în contul
348 “Diferenţe de preţ la produse”, care este un cont rectificativ.
Dacă se adoptă tehnica înregistrării numai în negru în debitul contului 348 se
înregistrează diferenţele nefavorabile aferente stocurilor intrate şi diferenţele favorabile
aferente stocurilor ieşite. În creditul contului se înregistrează diferenţele favorabile aferente
stocurilor intrate şi diferenţele nefavorabile aferente stocurilor ieşite. Soldul contului 348
reflectă diferenţele de preţ aferente stocurilor existente.
Dacă se adoptă tehnica negru - roşu contul 348 funcţionează ca un cont de activ. În
debitul contului se înregistrează în negru diferenţele nefavorabile şi în roşu diferenţele
favorabile.
Repartizarea diferenţelor de preţ asupra produselor ieşite se face pe baza coeficientului
de repartizare, după relaţia:
Sold initial al dif.de pret + Dif.de pret aferente intrãrilor în cursul perioadei
Coef. de repart = * 100
Sold initial al stocurilor + Valoarea intrãrilor în cursul perioadei
la cost de înregistrare la cost de înregistrare

72
sau
Sold cont 348 înainte de repartizare
Coef. de repart = *100
Sold cont stoc, la cost de înregistrare, înainte de descãrcarea gestiunii
Diferenţele de preţ aferente stocurilor ieşite se calculează înmulţind coeficientul de
repartizare cu valoarea bunurilor ieşite din gestiune, la cost de înregistrare.

B) Înregistrarea operaţiunilor privind ieşirea din gestiune a materiilor prime şi

materialelor:
Exemplu: O unitate de învăţământ, finanţată de la buget obţine produse finite în
valoare de 500 lei pe care le vinde la acelaşi preţ.
Unităţile de învăţământ finanţate integral de la buget sunt obligate să vireze toate
veniturile pe care le obţin la bugetul din care sunt finanţate. Astfel, vânzările produselor finite
se reflectă ca o datorie faţă de buget, contabilizată în contul 4481 “Alte datorii faţă de buget”.
- obţinerea produselor finite:

345 709 500

Produse finite = Variaţia stocurilor

- vânzarea, pe bază de factură, a produselor finite:

4111 4481 500

=
Clienţi cu termen sub un Alte datorii faţă de
an buget

-descărcarea gestiunii de produse finite:

709 345 500

=
Variaţia stocurilor Produse finite

- încasarea contravalorii produselor finite vândute, prin contul de la Trezorerie:

770 4111 500

=
Finanţarea de la buget Clienţi cu termen
sub un an

73
- achitarea datoriei la buget:

4481 = 770 500

Alte datorii faţă de buget Finanţarea de la
buget

Înregistrarea ajustărilor privind deprecierea stocurilor

Ajustările pentru deprecierea stocurilor se constituie la sfârşitul exerciţiului financiar
ca diferenţă între valoarea contabilă şi valoarea de inventar. Pentru reflectarea lor în
contabilitate se utilizează două metode30:
a) Metoda reluării ajustărilor - presupune constituirea şi majorarea ajustărilor pe seama
cheltuielilor, respectiv diminuarea sau anularea ajustărilor pe seama veniturilor.
b) Metoda anulării globale a ajustărilor - presupune constituirea ajustărilor la sfârşitul
exerciţiului pe seama cheltuielilor şi anularea lor la începutul exerciţiului următor prin
reluarea la venituri.

Exemplu: Pe data de 01.03.N, o unitate de învăţământ achiziţionează materii prime în valoare

de 300 lei. La data de 31.12.N valoarea de inventar a materiilor prime este de 270 lei. La data
de 31.12.N+1 valoarea de inventar este de 200 lei. La data de 31.12.N+2 valoarea de inventar
este de 280 lei. Pe data de 3.02.N+3 se dau în consum materiile prime.
Metoda reluării ajustărilor:
- achiziţia materiilor prime:

301 401 300

Materii prime = Furnizori

- constituirea ajustării pentru depreciere pe data de 31.12.N (valoare contabilă = 300 lei,
valoare de inventar = 270 lei, depreciere = 30 lei):

6814 = 391 30
Cheltuieli operaţionale Ajustări pentru
privind ajustările pentru deprecierea
deprecierea activelor materiilor prime
circulante

30
Dascălu C., conf. univ. dr., coordonator, prof. univ.dr. Niculescu I., prof. univ. dr. Caraiani C., Ştefănescu
A., Pitulice C., op. cit., pag. 265-269

74
- majorarea ajustării pe data de 31.12.N+1 (valoare contabilă = 300 lei, valoare de inventar =
200 lei, depreciere = 100 lei):

6814 = 391 70
Cheltuieli operaţionale Ajustări pentru
privind ajustările pentru deprecierea
deprecierea activelor materiilor prime
circulante

- diminuarea ajustării pe data de 31.12.N+2 (valoare contabilă = 300 lei, valoare de inventar =
280 lei, depreciere= 20 lei):

391 = 7814 80
Ajustări pentru Venituri din
deprecierea materiilor ajustări pentru
prime deprecierea
activelor circulante

- înregistrarea consumului de materii prime pe data de 03.02.N+3 şi anularea ajustării pentru

depreciere, rămasă fără obiect:

601 301 300

=
Cheltuieli cu materiile Materii prime
prime

391 = 7814 20
Ajustări pentru Venituri din
deprecierea materiilor ajustări pentru
prime deprecierea
activelor circulante

Metoda anulării globale a ajustărilor:

- 01.03.N, achiziţia materiilor prime:

301 401 300

Materii prime = Furnizori

- 31.12.N, înregistrarea ajustării pentru depreciere (valoare contabilă = 300, valoare de

inventar = 270 lei, depreciere = 30 lei):

75
 6814 = 391 30
Cheltuieli operaţionale Ajustări pentru
privind ajustările pentru deprecierea
deprecierea activelor materiilor prime
circulante

- 01.01.N+1, anularea ajustării înregistrate la sfârşitul exerciţiului anterior:

391 = 7814 30
Ajustări pentru Venituri din
deprecierea materiilor ajustări pentru
prime deprecierea
activelor circulante

- 31.12.N+1, înregistrarea ajustării pentru depreciere (valoare contabilă = 300 lei, valoare de
inventar = 200 lei, depreciere = 100 lei):

6814 391 100

=
Cheltuieli operaţionale Ajustări pentru
privind ajustările pentru deprecierea
deprecierea activelor materiilor prime
circulante

- 01.01.N+2, anularea ajustării înregistrate la sfârşitul exerciţiului anterior:

391 = 7814 100

Ajustări pentru Venituri din
deprecierea materiilor ajustări pentru
prime deprecierea
activelor circulante

- 31.12.N+2, înregistrarea ajustării pentru depreciere (valoare contabilă = 300 lei, valoare de
inventar = 280 lei, depreciere = 20 lei):

6814 = 391 20
Cheltuieli operaţionale Ajustări pentru
privind ajustările pentru deprecierea
deprecierea activelor materiilor prime
circulante

76
- 01.01.N+3, anularea ajustării înregistrate la sfârşitul exerciţiului anterior:

391 = 7814 20
Ajustări pentru Venituri din ajustări
deprecierea materiilor pentru deprecierea
prime activelor circulante

- 03.02.N+3, consumul materiilor prime:

601 301 300

Cheltuieli cu materiile =
Materii prime
prime

77
 CAPITOLUL VII
CONTABILITATEA CREANŢELOR ŞI DATORIILOR

7.1. Importanţa creanţelor şi datoriilor curente

Contabilitatea terţilor asigură evidenţa creanţelor şi datoriilor entităţii în relaţiile

acesteia cu instituţiile publice subordonate, furnizorii, clienţii, personalul, asigurările şi
protecţia socială, bugetul statului, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat,
Comunitatea Europeană (decontările pentru fondurile PHARE, ISPA, SAPARD etc.),
debitorii şi creditorii diverşi, alte decontări. În această categorie se mai includ decontările din
exerciţiile financiare şi operaţiile în curs de clarificare.
Decontările între instituţiile publice cuprind operaţiuni de decontare apărute în
cursul execuţiei între instituţii reprezentând valoarea materialelor transmise şi primite pentru
desfăşurarea activităţii instituţiei, sumele transmise de instituţia superioară către instituţiile
subordonate pentru efectuarea cheltuielilor din alocaţii bugetare, din fonduri speciale, din
fonduri cu destinaţie specială.
Decontările cu furnizorii şi clienţii cuprind operaţiunile privind cumpărările,
respectiv vânzările de produse, lucrări executate, servicii prestate şi alte operaţiuni efectuate.
Decontările cu personalul cuprind drepturile salariale, sporurile, adaosurile, premiile
din fondul de salarii, indemnizaţiile pentru concediile de odihnă, alte drepturi în bani şi \sau în
natură datorate de instituţia publică personalului pentru munca prestată.
Decontările cu asigurările şi protecţia socială cuprind datoriile instituţiei
(angajatorului) şi salariaţilor (angajaţilor) la asigurările sociale de stat, asigurările sociale de
sănătate, asigurările pentru şomaj.
Decontările cu bugetul statului, bugetele locale şi alte bugete cuprind impozitul pe
salarii, taxa pe valoarea adăugată, impozitul pe clădiri şi alte impozite, taxe, vărsăminte
asimilate.
Decontările cu debitorii şi creditorii diverşi includ creanţele şi datoriile faţa de alte
persoane fizice şi juridice.

78
 7.2. Practici contabile privind creanţele şi datoriile curente
a) Evaluarea creanţelor şi datoriilor31
Înregistrarea în contabilitate a principalelor operaţiuni privind decontările cu
furnizorii în instituţiile publice:

Exemplu: Se achită pe seama finanţării de la bugetul local suma de 1.500 euro, reprezentând
contravaloarea unei facturi de cumpărare a unui mijloc fix de către o unitate de învăţământ.
Cursul de schimb la data facturii a fost de 3,4650 lei/euro iar cursul de schimb la data achitării
facturii este 3, 4275 lei.
Datoria faţă de furnizorul de active fixe, înregistrată în creditul contului 404
“Furnizori de active fixe”, este 1.500 euro x 3,4650 lei/euro = 5.197,50 lei.
Suma achitată din contul de la Trezorerie, evaluată la cursul din ziua plăţii, este 1.500
euro x 3,4275 lei/euro = 5.141,25 lei.
- înregistrarea contabilă a decontării datoriei faţă de furnizor este:
a) diferenţe favorabile de curs:

404 = % 5.197,50
Furnizori de active fixe 7702 5.141,25
Finanţarea de la
bugetele locale
765 56,25
Venituri din
diferenţe de curs
valutar

b) diferenţe nefavorabile de curs:

- Considerând că plata facturii din exemplu de mai sus se face la un curs de 3,4820 lei/euro,
înregistrarea contabilă a decontării datoriei este:

% = 7702 5.223,00
404 Finanţarea de la
Furnizori de active fixe 5.197,50
bugetele locale
665
Cheltuieli din diferenţe de 25,50
curs valutar

31
Ordinul MFP nr. 1917/2005, op. cit., pag. 63-69

79
 b) Conturile de regularizare şi asimilate
Exemplu: O unitate de învăţământ achită cu numerar, în luna decembrie N, abonamentul la
Monitorul Oficial pentru luna ianuarie N+1, în sumă de 200 lei.
- achitarea abonamentului în luna decembrie:

471 = 5311 200

Cheltuieli înregistrate în Casa în lei
avans

- în luna ianuarie N+1, înregistrarea cheltuielilor devenite curente:

626 = 471 200

Cheltuieli poştale şi taxe de Cheltuieli înregistrate
telecomunicaţii în avans

Sumele încasate în exerciţiul bugetar curent dar care privesc exerciţiile următoare se
evidenţiază în contabilitate distinct, la venituri în avans (venituri din chirii, abonamente şi
publicaţii, ş.a.).

Exemplu: O unitate de învăţământ încasează în cursul lunii octombrie chiria pe lunile

noiembrie N - ianuarie N+1, pentru spaţiile puse la dispoziţia unei societăţi comerciale, în
valoare de 12.000 lei.
- încasarea chiriei, cu evidenţierea distinctă a sumei pentru luna ianuarie
N+1 (12.000/3 = 4.000 lei) ca venit în avans:

560 % 12.000
=
Disponibil al 706 8.000
instituţiilor publice Venituri din chirii
finanţate integral din 472 4.000
venituri proprii Venituri
înregistrate în
avans

- în luna ianuarie N+1, înregistrarea venitului din chirii ca venit curent:

472 = 706 4.000

Venituri înregistrate în Venituri din chirii
avans

80
Exemplu: O unitate de învăţământ încasează în contul de disponibil la bancă suma de 500 lei
de la o societate comercială faţă de care nu are creanţe constituite. Clarificările ulterioare
dovedesc faptul că suma a intrat eronat în contul bancar al instituţiei respective.
- încasarea sumei în cont:

5121 = 473 500

Conturi la bănci în lei Decontări din operaţii
în curs de clarificare

- restituirea sumei necuvenite:

473 5121 500

=
Decontări din operaţii în Conturi la bănci în lei
curs de clarificare

c) Debitori şi creditori diverşi, debitori şi creditori ai bugetelor32

Exemplu: Agenţia teritorială pentru ocuparea forţei de muncă înregistrează, pe baza
declaraţiilor nominale transmise de unităţile de învăţământ, creanţe ale bugetului asigurărilor
pentru şomaj reprezentând contribuţii ale angajatorilor şi ale asiguraţilor, în sumă de 90.000
lei, respectiv 45.000 lei. Ulterior, se încasează creanţele constituite, în contul de disponibil.
Agenţia acordă unor unităţii de învăţământ împrumuturi pe termen scurt, în valoare de 20.000
lei, potrivit legii, din bugetul asigurărilor pentru şomaj. Dobânda cuvenită pentru
împrumuturile acordate este de 1.600 lei. La sfârşitul perioadei de contract de împrumut, se
încasează în contul de disponibil sumele împrumutate şi dobânda aferentă.
- înregistrarea creanţelor bugetului asigurărilor pentru şomaj:

4664 % 135.000
Creanţe ale bugetului 7452 90.000
asigurărilor pentru = Contribuţiile
şomaj angajatorilor
pentru asigurări
de şomaj
7462 45.000
Contribuţiile
asiguraţilor

32
Pitulice C., Glăvan M., op. cit., pag. 180-183

81
- încasarea creanţelor:

5741 = 4664 135.000

Disponibil din veniturile Creanţe ale
curente ale bugetului bugetului
asigurărilor pentru şomaj asigurărilor pentru
şomaj

- acordarea împrumuturilor pe termen scurt:

4683 = 5741 20.000

Împrumuturi acordate Disponibil din
potrivit legii din bugetul veniturile curente
asigurărilor pentru ale bugetului
şomaj asigurărilor pentru
şomaj

- înregistrarea dobânzilor aferente sumelor împrumutate:

469 766 1.600

Dobânzi aferente = Venituri din dobânzi
împrumuturilor acordate

- rambursarea împrumuturilor, plus dobânzile aferente:

5741 = % 135.000
Disponibil din 4683 90.000
veniturile curente ale Împrumuturi
bugetului asigurărilor acordate potrivit
pentru şomaj legii din bugetul
asigurărilor
pentru şomaj
469 45.000
Dobânzi aferente
împrumuturilor

d) Ajustările pentru deprecierea creanţelor

Instituţiile publice pot înregistra, la sfârşitul exerciţiului, ajustări pentru deprecierea
creanţelor, pe seama cheltuielilor. În situaţia în care ajustarea rămâne total sau parţial fără

82
obiect, atunci acea ajustare trebuie diminuată sau anulată printr-o reluare corespunzătoare la
venituri. În situaţia în care se constată o depreciere suplimentară faţă de cea care a fost deja
înregistrată, ajustarea trebuie majorată, pe seama cheltuielilor33.

Exemplu: O unitate de învăţământ are de încasat de la un client o factură în valoare de

300 lei, reprezentând contravaloarea chiriei pentru o clădire. La sfârşitul exerciţiului N, se
constată că gradul de recuperabilitate a creanţei este de 70%. În exerciţiul N+1 clientul achită
100 lei, diferenţa fiind irecuperabilă.
- înregistrarea creanţei ca incertă:

4118 4111
= 300
Clienţi incerţi sau în litigiu Clienţi

- înregistrarea ajustării pentru depreciere la sfârşitul exerciţiului N (300 lei x 30% = 90 lei):

6814 = 491 90
Cheltuieli operaţionale Ajustări pentru
privind ajustările pentru deprecierea
deprecierea activelor creanţelor-clienţi
circulante

- încasarea parţială a creanţei:

560 4118 100

Disponibil al instituţiilor Clienţi incerţi sau în
publice finanţate integral = litigiu
din venituri proprii

- înregistrarea pierderii din creanţele neîncasate, irecuperabile:

654 = 4118 200

Pierderi din creanţe şi Clienţi incerţi sau în
debitori diverşi litigiu

33
Pitulice C., Glavan M., op. cit., pag. 113-115

83
- anularea ajustării pentru depreciere, rămasă fără obiect:

491 = 7814 90
Ajustări pentru Venituri din ajustări
deprecierea creanţelor- pentru deprecierea
clienţi activelor circulante

84
 CAPITOLUL VIII
CONTABILITATEA TREZORERIEI

8.1. Rolul şi importanţa trezoreriei

Contabilitatea trezoreriei34 asigura evidenţa existenţei şi mişcării investiţiilor pe

termen scurt, altor valori de trezorerie,a disponibilităţilor existente în conturi la trezoreria
statului, băncile comerciale şi în casierie.
În scopul consolidării rolului finanţelor publice şi al asigurării unei discipline bugetare
ferme, instituţiile publice (Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, ministerele, celelalte
organe de specialitate ale administraţiei publice, instituţiile publice autonome şi instituţiile din
subordonarea acestora), indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare,inclusiv
activităţile de pe lângă unele instituţii publice, finanţate integral din venituri proprii,
efectuează operaţiunile de încasării şi plăţi prin unităţile teritoriale ale trezoreriei statului
în raza cărora îşi au sediul şi unde au deschise conturi de venituri, cheltuieli şi disponibilităţi,
în condiţii de siguranţă şi fără comisioane.
Este interzisă efectuarea operaţiilor de mai sus prin băncile comerciale, cu excepţia
situaţiilor prevăzute de lege.

8.2. Practici contabile privind trezoreria

a) Investiţiile pe termen scurt35

În cazul instituţiilor publice, investiţiile pe termen scurt se prezintă sub forma
obligaţiunilor emise şi răscumpărate.

Exemplu: O primărie emite în contul unei unităţii de învăţământ, în exerciţiul N, 10.000

obligaţiuni, la valoarea nominală de 10 lei/obligaţiune. În exerciţiul N+3, obligaţiunile sunt
răscumpărate, preţul de răscumpărare fiind egal cu valoarea nominală. Pentru obligaţiunile
răscumpărate instituţia achită pe loc 50% din valoare, iar diferenţa este plătită după 20 de zile.
Ulterior, obligaţiunile emise şi răscumpărate sunt anulate.

34
Dascalu C., conf. univ. dr., coordonator, prof. univ.dr. Niculescu I., prof. univ. dr. Caraiani C., Ştefănescu
A., Pitulice C., op. cit , pag. 172
35
Ordinul MFP nr. 1917/2005, op. cit., pag. 56-62

85
- emiterea împrumutului obligatar, cu încasarea imediată în contul bancar:

512 = 161 100.000

Conturi la bănci Împrumuturi din
emisiunea de
obligaţiuni

- răscumpărarea obligaţiunilor emise:

505 = % 100.000
Obligaţiuni emise şi 512 50.000
răscumpărate Conturi la bănci
509 50.000
Vărsăminte de
efectuat pentru
investiţiile pe
termen scurt

- achitarea diferenţei de plată:

509 512
= 50.000
Vărsăminte de efectuat Conturi la bănci
pentru investiţiile pe
termen scurt

- anularea obligaţiunilor

161 505
= 100.000
Împrumuturi din emisiunea Obligaţiuni emise şi
de obligaţiuni răscumpărate

b) Casa, conturi la trezoreria statului şi bănci

Disponibilităţi ale unităţii de învăţământ la trezoreria statului şi la bănci
Exemplu: O unitate de învăţământ primeşte, în calitate de beneficiar, suma de 800.000 euro,
reprezentând contribuţie financiară nerambursabilă de la Comunitatea Europeană. Cursul de
schimb la data încasării sumei este 3,5 lei/euro. Pe seama acestei finanţări se realizează o
investiţie, achitându-se în cursul anului facturi de la furnizori de active fixe, în valoare de
500.000 euro, curs la data plăţii 3,45 lei/euro. La sfârşitul exerciţiului, se evaluează
disponibilul din cont, cursul de schimb comunicat de B.N.R. fiind 3,42 lei/euro.

86
- încasarea contribuţiei nerambursabile (800.000 euro x 3,5 lei/euro):

5152 774
= 2.800.000
Disponibil în valută din Finanţarea din
fonduri externe fonduri externe
nerambursabile nerambursabile

- plata furnizorilor (500.000 euro x 3,45 lei/euro):

404 = 5152 1.725.000

Furnizori de active fixe Disponibil în valută
din fonduri externe
nerambursabile

- evaluarea disponibilului la sfârşitul exerciţiului:

Contul de disponibil se prezintă astfel:
D 5152 C
2.800.000 1.725.000
Sd=1.075.000

Disponibil evaluat la cursul de schimb de la închiderea exerciţiului bugetar = 300.000 euro x

3,42 lei/euro = 1.026.000 lei
Diferenţă nefavorabilă = 1.075.000 – 1.026.000 = 49.000 lei
- înregistrarea contabilă a diferenţei de curs valutar:

665 = 5152 49.000

Cheltuieli din diferenţe de Disponibil în valută
curs valutar din fonduri externe
nerambursabile

Disponibil al bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat şi bugetelor locale

Exemplu: Compartimentul de contabilitate a creanţelor bugetare din cadrul Direcţiei

Generale a Finanţelor Publice Deva înregistrează, pe baza titlurilor de creanţă, impozit pe
profit de la persoane juridice în sumă de 100.000 lei. Ulterior, suma este încasată prin
intermediul trezoreriei statului.

87
- constituirea creanţelor bugetare:

463 = 730 100.000

Creanţe ale bugetului de Impozit pe venit,
stat profit şi câştiguri
din capital de la
persoane juridice

- încasarea creanţelor:

520 = 463 100.000

Disponibil al bugetului de Creanţe ale bugetului
stat de stat

- la sfârşitul perioadei, închiderea contului de disponibil în vederea stabilirii rezultatului

patrimonial:

121.09 520 100.000

Rezultat patrimonial- = Disponibil al
bugetul de stat bugetului de stat

(contul 121.09 “Rezultat patrimonial-bugetul de stat” se va credita prin debitul conturilor de

venituri şi finanţări din clasa 7)

Casa şi alte valori

Exemplu: Casa Judeţeană de Asigurări Sociale de Sănătate Deva înregistrează suma de
10.000 lei încasată în numerar reprezentând venituri ale bugetului Fondului Naţional Unic de
Asigurări Sociale de Sănătate (FNUASS) şi depunerea acesteia în contul de trezorerie:
- încasarea în numerar a contribuţiilor:

5311 = 7469 10.000

Casa în lei Alte contribuţii ale
altor persoane pentru
asigurări sociale

88
- depunerea numerarului în cont:

581 = 5311 10.000

Viramente interne Casa în lei

5711 = 581 10.000

Disponibil din FNUASS Viramente interne

Exemplu: O unitate de învăţământ finanţată de la bugetul local achiziţionează tichete de masă

în valoare de 35.000 lei, factura cuprinzând şi comisionul de 2% reţinut de firma furnizoare.
Tichetele de masă sunt distribuite ulterior salariaţilor instituţiei.
- înregistrarea facturii de cumpărare a tichetelor de masă:

% 401 35.700
532 Furnizori 35.000
Alte valori
622 =
Cheltuieli privind 700
comisioanele şi
onorariile

- achitarea facturii prin virament:

401 7702 35.700

Furnizori =
Finanţarea de la
bugetele locale

- distribuirea tichetelor către salariaţi:

642 = 532 35.000

Cheltuieli salariale în Alte valori
natură

89
 Acreditive şi avansuri de trezorerie
Exemplu: O unitate de învăţământ finanţată din venituri proprii deschide un acreditiv în
valoare de 100.000 lei, în favoarea unui furnizor de active fixe. Din acreditivul deschis se
achită furnizorului facturi în valoare de 95.000 lei, diferenţa neutilizată fiind virată apoi în
contul de disponibil al instituţiei.
- înregistrarea deschiderii acreditivului, pe baza extrasului de cont:

581 = 560 100.000

Viramente interne Disponibil al
instituţiilor publice
finanţate integral
din venituri proprii

şi:

5411 581 100.000

=
Acreditive în lei Viramente interne

- achitarea sumelor datorate furnizorului de active fixe:

404 = 5411 95.000

Furnizori de active fixe Acreditive în lei

- reîntregirea contului de disponibil cu acreditivul neutilizat:

581 5411 5.000

=
Viramente interne Acreditive în lei

560 = 581 5.000

Disponibil al instituţiilor Viramente interne
publice finanţate integral
din venituri proprii

Exemplu: Se acordă un avans în sumă de 750 lei unui salariat al unei unităţii de învăţământ,
în vederea efectuării unei deplasări în interes de serviciu. Avansul se acordă în numerar, la
plecarea în delegaţie. Salariatul depune, la întoarcerea din delegaţie, decontul prin care

90
avansul este justificat astfel: cheltuieli de transport (bilete de tren) 150 lei, cheltuieli de cazare
250 lei, diurnă 200 lei. Suma rămasă este restituită în numerar.
- acordarea avansului:

542 = 5311 750

Avansuri de trezorerie Casa în lei

- justificarea avansului:
- pentru cheltuielile de transport şi cazare:

614 542 400

Cheltuieli cu deplasări, = Avansuri de
detaşări, transferări trezorerie

- pentru cheltuielile cu diurna (indemnizaţia de delegare):

646 = 542 200

Cheltuieli cu Avansuri de
indemnizaţiile de trezorerie
delegare, detaşare şi alte
drepturi salariale

- depunerea avansului neutilizat la casierie:

5311 542 150

Casa în lei =
Avansuri de
trezorerie

Disponibil din fonduri cu destinaţie specială

Exemplu: În contabilitatea Direcţiei Generale a Finanţelor Publice se înregistrează creanţe în
valoare de 50.000 lei din valorificarea unor bunuri intrate în proprietatea privată a statului.
Cheltuielile ocazionate de valorificarea bunurilor sunt de 500 lei, conform facturilor primite
de la furnizori. Diferenţa trebuie virată, potrivit legii, la bugetul de stat.
- încasarea sumelor de la clienţi pentru bunurile valorificate:

557 = 411 50.000

Disponibil din Clienţi
valorificarea bunurilor
intrate în proprietatea
privată a statului
91
- plata sumelor datorate furnizorilor:

401 = 557 500

Furnizori Disponibil din
valorificarea
bunurilor intrate în
proprietatea privată
a statului

- achitarea datoriei către bugetul de stat:

4481 = 557 49.500

Alte datorii faţă de buget Disponibil din
valorificarea
bunurilor intrate în
proprietatea privată
a statului

92
 CAPITOLUL IX
CONTABILITATEA CHELTUIELILOR ŞI VENITURILOR

9.1. Concepte şi tipologii privind cheltuielile şi veniturile

Desluşirea conceptelor de venituri şi cheltuieli o preocupare a specialiştilor în

domeniu, deseori acestea căpătând nuanţe ambigue şi divergente. Pe linia ambiguităţii se
înscriu şi definiţiile oferite de reglementările contabile româneşti acestor două concepte.
Definiţiile au la bază contabilitatea de angajamente şi tipologia veniturilor şi cheltuielilor36:
• Veniturile reprezintă impozite, taxe, contribuţii şi alte sume de încasat conform legii.
• Cheltuielile reprezintă costul bunurilor şi serviciilor utilizate pentru realizarea
serviciilor publice sau veniturilor.
La polul opus, Standardele Internaţionale de Contabilitate pentru Sectorul Public oferă
o accepţiune complexă a veniturilor şi cheltuielilor:
• Veniturile în unităţile de învăţământ reprezintă intrări brute de beneficii economice şi
potenţial de servicii înregistrate pe parcursul perioadei de raportare.
• Cheltuielile reprezintă descreşteri ale beneficiilor economice sau ale potenţialului de
servicii înregistrate pe parcursul perioadei de raportare sub formă de ieşiri sau consum
de active sau apariţii de datorii care au ca rezultat descreşteri în activele
nete/capitalurile proprii, altele decât cele legate de distribuirile către proprietari.

9.2. Practici contabile privind cheltuielile şi veniturile

Standardele Internaţionale de Contabilitate pentru Sectorul Public operează cu

tipologia venituri şi cheltuieli din activităţi curente - necesare realizării obiectului de activitate
al entităţii publice, respectiv venituri şi cheltuieli din activităţi extraordinare - care nu se
aşteaptă a se repeta frecvent sau regulat.
Deşi reglementările contabile româneşti grupează veniturile şi cheltuielile în curente şi
extraordinare, operează cu categoriile operaţionale, financiare, extraordinare.

36
Dascălu C., conf. univ. dr., coordonator, prof. univ.dr. Niculescu I., prof. univ. dr. Caraiani C., Ştefănescu
A., Pitulice C., op. cit, pag. 320-340

93
 1. Structura cheltuielilor

Figura nr. 9.1. Structura contului contabil de cheltuieli

Structura contului contabil

Simbolul contului din Sursa de finanţare a Capitolul Subcapitolul Paragraful

planul de conturi cheltuielii

Bugetul Bugetele Bugetul Bugetul Bugetul Bugetul

de stat locale asigurărilor asigurărilor Fondului fondurilo
sociale de stat pentru şomaj naţional r externe
unic de nerambur
asigurări sabile
sociale de
Bugetul instituţiilor publice
sănătate
şi activităţilor finanţate
integral sau parţial din Cheltuieli evidenţiate
venituri proprii în afara bugetelor
locale

Sursa: Pitulice C., Glăvan M., Contabilitate instituţiilor publice, editura Conta Plus, Bucureşti, 2007, pag. 248

Contabilitatea cheltuielilor se ţine pe grupe de cheltuieli, după natura şi destinaţia

lor37.

Exemplu: O unitate de învăţământ înregistrează bursele datorate elevilor, în valoare

de 10.000 lei.
- înregistrarea burselor

679 429 10.000

Alte cheltuieli = Bursieri şi doctoranzi

Angajarea oricăror cheltuieli din fondul public, îmbracă două forme de

angajament.

37
Pitulice C., Glăvan M., op. cit., pag. 248-274

94
 a) Angajamentul legal – fază în procesul execuţiei bugetare reprezentând orice act
juridic din care rezultă sau ar fi posibil să rezulte, o obligaţie pe seama fondurilor publice.
Angajamentul legal, trebuie să se prezinte sub formă scrisă şi să fie semnat de ordonatorul de
credite. Acest tip de angajament îmbracă forma unui contract de achiziţie publică, comandă,
convenţie, contract de muncă, acord de împrumut etc. Înainte de a angaja şi a utiliza credite
bugetare, respectiv înainte de a lua orice măsură care ar produce o cheltuială, ordonatorii de
credite trebuie să se asigure că măsura luată respectă principiile unei bune gestiuni financiare,
ale uni management sănătos, în special ale economiei şi a eficienţei cheltuielilor. Angajarea şi
ordonanţarea cheltuielilor se efectuează numai cu viza prealabilă de control financiar -
preventiv propriu.

b) Angajamentul bugetar – reprezintă orice act prin care o autoritate competentă

afectează fonduri publice, unor destinaţii, în limita creditelor bugetare aprobate în prealabil. În
aplicarea principiului anualităţii, potrivit căruia „plăţile efectuate în cursul unui an bugetar în
contul unui buget, aparţin exerciţiului corespunzător de execuţie a bugetului respectiv” şi a
prevederilor legale, potrivit cărora, pentru a efectua o plată este obligatoriu parcurgerea în
prealabil a celor trei faze respectiv: angajarea, lichidarea, ordonanţarea. Se impune punerea în
rezervă a creditelor bugetare angajate, astfel încât toate angajamentele legale încheiate în
cursul unui exerciţiu bugetar de către ordonatorul de credite, să poată fi plătite în cursul
exerciţiului bugetar respectiv, în limita creditelor bugetare aprobate. În vederea respectării
acestei cerinţe, angajamentul bugetar prin care au fost rezervate fonduri publice unei anumite
destinaţi, precede angajamentul legal.
Angajamentele bugetare pot fi:
- angajamente bugetare individuale:
- angajamente bugetare globale.
Evidenţa angajamentelor bugetare şi a celor legale se ţine cu ajutorul conturilor 8066 –
Angajamente bugetare şi 8067 – Angajamente legale.

2. Structura veniturilor
În cadrul unităţilor de învăţământ, contabilitatea veniturilor se ţine în conturi
distincte, după natură şi sursă38. Structura contului contabil este următoarea:

38
Văcărel I., coordonator, Bistriceanu Gh.D., Anghelache G., Bodnar M., Bercea F., Moşteanu T.,
Georgescu F., op. cit., pag. 504

95
 Figura nr. 9.2. Structura contului contabil de venituri

Structura contului contabil

Simbolul contului din planul de Bugetul Capitolul Subcapitolul Paragraful

conturi

Bugetul Bugetele Bugetul Bugetul Bugetul Bugetul

de stat locale fondurilor asigurărilor Fondului asigurăril
externe pentru şomaj naţional or sociale
nerambursabile unic de de stat
asigurări
sociale de
Bugetul instituţiilor publice
sănătate
şi activităţilor finanţate
Venituri evidenţiate în
integral sau parţial din
afara bugetelor locale
venituri proprii

Sursa: Văcărel I., coordonator, Bistriceanu Gh.D., Anghelache G., Bodnar M., Bercea F., Moşteanu T.,
Georgescu F, Ediţia a., Finanţe publice IV a, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti, 2006, pag. 504

Exemplu: O unitate de învăţământ recepţionează o clădire pe care a construit-o în

antrepriză, costurile totale ridicându-se la valoarea de 200.000 lei.
- recepţionare clădire

212 = 722 200.000

Construcţii Venituri din
producţia de active
fixe corporale

96
 BIBLIOGRAFIE

1. Antoine J., Cornil J.P, Lexiquen thematique de la comptabilite, 4-e edition revue,
Entreprise de Boeck- Universite, Bruxelles, 1993;
2. Bailey S. J., Public Sector Economics, Mac Millan, 1995;
3. Belean P., Anghelache G., ,,Finanţele publice ale României,”, Editura Economică,
Bucureşti, 2005;
4. Belverd E., Needles Jr., Henry R., Anderson J., Caldwell C., Principiile de bază
ale contabilităţii, Ediţia a cincea, Editura Arc, 2000;
5. Bistriceanu Gh.D., Demetrescu C.G., Macovei E.I., Lexicon de finanţe - credit,
contabilitate şi informatică financiar-contabilă, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1981, vol. II;
6. Bistriceanu Gh.D., Popescu Gh.H., Bugetul de stat al României, Editura
Universitară, Bucureşti, 2007;
7. Bistriceanu D.Gh., Adochiţei N.M., Negrea E., Finanţele agenţilor economici,
Editura Economică, Bucureşti, 2001;
8. Călin O., Ristea M., Bazele contabilităţii, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A.,
Bucureşti, 2004;
9. Caraiani, C., Dumitrana M. (coordonator), Bazele contabilităţii, Editura
InfoMega, Bucureşti, 2005;
10. Chebac N. ,,Contabilitatea instituţiilor publice”, Editura Evrika, Brăila, 2001;
11. Chebac N. ,,Contabilitatea publică. Aplicaţii practice şi teste grilă”, Editura
Alma, Galaţi, 2003;
12. Colasse B., Contabilitate generală, Ediţia a IV-a, Editura Moldova, Iaşi, 1995,
tradusă de Neculai Tabără;
13. Constantinescu C.G., Contabilitate publică, Administraţia averii publice,
Tipografia Arta, Bucureşti, 1931;
14. Cozian M., Casimir J.P., Caspar B., Contabilitate generale de l’entreprise,
Deuxieme edition, Editura Litec., Libraire de Cour de Cassation, Paris, 1990;
15. Dascălu C., Caraiani C., Ştefănescu A., Convergenţa situaţiilor financiare
publice din România la Standardele Internaţionale de Contabilitate pentru Sectorul Public,
Economic, revistă online de promovare a rezultatelor cercetării în domeniul IT&C şi
economic, nr. 9, 2005;

97
 16. Dascălu C., Nişulescu I., Ştefănescu A., Noua contabilitate publică, Editura
InfoMega, Bucureşti, 2005;
17. Dascălu D., Nisulescu I., Noua contabilitate publică, Bucureşti, Infochega,
2005;
18. Dascălu C., Niculescu I., Caraiani C., Ştefănescu A., Pitulice C.,
Convergenta contabilităţii publice din România la Standardele Internaţionale de
Contabilitate pentru Sectorul Public, Editura CECCAR, Bucureşti, 2006;
19. Dascălu D., Ruşanu D.R., Finanţe publice, Editura Fundaţiei România de
Mâine, 2005;
20. Delaney P.R., Epstein, B.J., Nach, R., Budak, S.W., GAAP 2004
Interpretation and Application of Generally Accepted Accounting Principles, WILEY, 2004;
21. Demetrescu C.G., Istoria contabilităţii, Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1972;
22. Demetrescu C.G., Puchiţă V., Possler L., Voica V., Contabilitatea, ştiinţă
fundamentală şi aplicativă, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1979;
23. Dincă Gh., Damian R., Financing on Higher Education in Romania (1997);
24. Drăgan C.M., Contabilitatea instituţiilor publice, Editura Asociaţiei Europene
de Studii şi Consultanţă, Bucureşti, 2005;
25. Elliott, B., Elliott, J., Financial Accounting and Reporting, 9th edition, Pretince
Hall, 2005;
26. Feleagă L., Feleagă N., Contabilitate financiară - O abordare europeană şi
internaţional., Sisteme contabile comparate, Ediţia a II-a, vol. I-III, Contabilităţile anglo-
saxone, Editura Economică, Biblioteca de contabilitate;
27. Feleagă N., Malciu L., Politici şi opţiuni contabile, Editura Economică,
Bucureşti, 2003;
28. Feleagă N., Controverse contabile, Editura Economică, Bucureşti, 1996;
29. Feleagă, N., Sisteme contabile comparate, Editura economică, Bucureşti, 1999;
30. Germond B.P., Bonnault, revision et certification des comptes, 2-e edition,
Editura Masson, 1992;
31. Greceanu-Cocoş V., Contabilitatea instituţiilor publice, comentată şi
actualizată, vol. III, Editura Lucman, Bucureşti, 2004;
32. Gisberto-Chiţu A.,Tudorache S., Pitulice C., Contabilitatea şi gestiunea
instituţiilor publice, Editura CECCAR, Bucureşti, 2003;

98
 33. Hirsch W.Z. and Rufolo A.M., Public Finance and Expenditures in Federal
System, Harcourt Brace Jovanovich, Washington D. C., 1990;
34. Holcombe R.G., Public Sector Economic, Wadsworth Publishing Company,
California, 1998;
35. Iacobescu Sp., Sorescu Al., Curs de contabilitate comercială generală,
Biblioteca contabilă, Bucureşti, Editura a II-a, vol. II, 1928 şi vol. III, 1933;
36. Ionescu L., Bugetul şi contabilitatea instituţiilor publice, Editura Fundaţiei
România de mâine, Bucureşti, 2000;
37. Ionescu L., Contabilitatea instituţiilor din administraţia publică locală, Editura
Economică, Bucureşti, 2001;
38. Ivan St., Bădescu M., Neagu A., Administraţie publică, Editura Luminalex,
Bucureşti 2002;
39. Marinescu, P., Managementul instituţiilor publice, Editura Universităţii din
Bucureşti, 2003;
40. Morariu A., Suciu Gh., Contabilitatea instituţiilor publice, Editura
Universitaria, Bucureşti, 2004;
41. Moşteanu T., Finanţe publice. Suport de curs, Editura ASE, Bucureşti, 2005;
42. Moşteanu T. şi colectiv, Finanţe publice. Note de curs şi seminar, Ediţia a III-a,
Editura Universitară, Bucureşti, 2008;
43. Moşteanu T. şi colectiv, Finanţe publice. Note de curs şi seminar, Editura
Tribuna Economică, 2002;
44. Moşteanu T., Attila G., Buget şi Trezorerie Publică, Editura Universitară,
Bucureşti, 2005;
45. Moşteanu, T., coord, Buget şi trezorerie publică, Editura Universitară,
Bucureşti, 2008;
46. Munteanu V., coordonator, Auditul intern la întreprinderi şi instituţii publice-
teorie şi practică, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2009;
47. Munteanu V., coordonator, Bazele contabilităţii, Editura Pro Universitaria,
Bucureşti, 2012;
48. Musgrave R. A., The Theory of Public Finance, Mc. Graw- Hill, 1959;
49. Neec J., Wright G - coordonatori, Finanţe publice-teorie şi practică în
tranziţia central-europeană, Editura Ars Longa, 2000;
50. Paciolo L., Tratat de contabilitate în partidă dublă, Editura Junimea, Iaşi, 1981;

99
 51. Petrescu C., Contabilitate şi administraţie, Iaşi, 1901;
52. Pitulice C., Glăvan M., Contabilitate instituţiilor publice, Editura Conta Plus,
Bucureşti, 2007;
53. Raffegeau J., Dufils P., Carre J., Lopater C., Memento pratique Francis
Lefebvre, Comptable, 1992, Editura Francis Lefebvre, Paris, 1992;
54. Raude V., Pagat J.C., “Cours sur les règles de la comptabilitè publique”,
École nationale des services du Trésor, Paris, 1991;
55. Ristea M., Metode şi politici contabile de întreprindere, Editura Tribuna
Economică, Bucureşti, 2001;
56. Ristea M., Bilanţul în gestiunea patrimoniului, Editura Academiei R.S.R.,
Bucureşti, 1989;
57. Ristea M., Noul sistem contabil din România, Editura Cartimex, Bucureşti,
1994;
58. Ristea, M., Contabilitatea întreprinderii, Editura Mărgăritar, 2004;
59. Ristea, M., Dumitru, C.G., Contabilitate aprofundată, Editura Universitară,
Bucureşti, 2003;
60. Roman C-tin, Gestiunea financiară a instituţiilor publice, vol. I şi II, Editura
Economică, Bucureşti, 2000, respectiv 2004;
61. Roman C-tin, Gestiunea financiară a instituţiilor publice. Contabilitatea
instituţiilor publice, Ediţia a II-a, Editura Economică, Bucureşti, 2006;
62. Rousse F., Normalisation comptable, Principes et pratiques, Collection
Methodologie, Editura Ministere de la Cooperation et du Developpement, Paris, 1989;
63. Rusu D., Fra Luca di Borgo şi doctrinele contabilităţii în cultura economică
românească, Editura Junimea, Iaşi, 1991;
64. Salmi, J. and Hauptman A.M., Resource allocation mechanisms in tertiary
education: a typology and an assessment, 2006;
65. Săcărin, M., Grupurile de societăţi şi repere ale întreprinderii conturilor
consolidate, Editura Economică, 2003;
66. Scarlat C., Popescu D., Implicaţia aderării României la UE asupra instituţiilor
publice, Institutul European, Iaşi, 2002;
67. Stoica E., Sistemul de contabilitatea publică şi bugetar, Revista finanţe publice
şi contabilitate, Bucureşti, septembrie 2004;

100
 68. Tilea D.M., Contribuţii la perfecţionarea contabilităţii în unităţile de
învăţământ din România, 2012;
69. Tilea D.M., Contabilitatea Instituţiilor Publice, Editura Pro Universitaria,
Bucureşti, 2011;
70. Tilea D.M., Euras Academic Jurnal, winter Issue, 2010, Istanbul, Treasury
control and budget in modern company, pag. 84 – 92;
71. Tiron T.A., Gherasim I., Contabilitatea instituţiilor publice, Editura Dacia,
Cluj- Napoca, 2002;
72. Todea N., Tilea D.M., Stanciu I., Revista Română de statistică, Seminarul
ştiinţific Naţional „Octav Onicescu”, 2010, ISSN 1018-046 CNCSIS, categoria B+, Analiza
procesului de bugetare în instituţiile de învăţământ, pag. 163-169;
73. Văcărel I., coordonator, Bistriceanu Gh.D., Anghelache G., Bodnar M.,
Bercea F., Moşteanu T., Georgescu F., Finanţe publice, Ediţia a IV-a, Editura Didactică şi
Pedagogică, R.A., Bucureşti, 2006;
74. Voina, D., Rusu, D, Introducere la “Fra Luca di Borgo şi doctrinele
contabilităţii în cultura economică românească”, Ed. Junimea, Iaşi, 1991;
75. Webster W., Accounting for managers, McGraw Hill, USA, 2003;
76. Federaţia Internaţională a Contabililor, Standarde internaţionale de contabilitate
pentru sectorul public, Editura CECCAR, Bucureşti, 2006;
77. Finance Statistics Manual, International Monetary, 2001;
78. IASB, Standarde Internaţionale de Contabilitate, traducere din limba engleză,
Editura CECCAR, 2005;
79. IASB, Standarde Internaţionale de Contabilitate, în limba engleză, 2006;
80. IPSASB, Standardele Internaţionale de Contabilitate pentru Sectorul Public,
Editura CECCAR, 2005;
81. Manualul de Standarde Internaţionale de Contabilitate pentru Sectorul Public,
Volumul I, Editura CECCAR, Bucureşti, 2009;
82. Proiect de twinning, Îmbunătăţirea organizării şi performanţei sistemului de
contabilitate publică, Ministerul Finanţelor Publice, Bucureşti, 2002;
83. Regulation No.1.606/2002 of the European Parliament and of the Council of 19
July 2002 on the application of the International Accounting Standards;
84. Sistemul European de Conturi ESA ‘95

101
 85. Wiley IFRS – 2007, Interpretarea şi aplicarea Standardelor Internaţionale de
Contabilitate şi Raportare Financiară (Drept de INSTALATIIr 2007 John Wiley & Sons, Inc.)
BMT Publishing House, Bucureşti, 2007 (Traducere şi interpretare Mirela Păunescu);

Legislaţie
1. ***Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice MO. 597/2002 cu
modificările ulterioare;
2. ***Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale MO. 618/2006 cu
modificările ulterioare;
3. *** Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, Monitorul Oficial al
României nr. 953/2002;
4. ***Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată (r3) în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 48/14.01.2005;
5. ***Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu modificările şi completările
ulterioare;
6. ***OUG nr. 64/2007 privind datoria publică MO.439/2007 cu modificările
ulterioare Legile bugetare anuale;
7. *** OMFP nr. 1792/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind
angajarea, lichiditatea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor instituţiilor publice,
precum şi organizarea şi funcţionarea trezoreriei finanţelor publice,
MO.30/2003, cu modificările ulterioare Ordonanţa nr. 146/2002 privind
utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, MO.824/2002 cu
modificările ulterioare;
8. ***OMFP nr. 1917/2005, pentru aprobarea Normelor metodologice privind
organizarea şi conducerea contabilităţilor publice. Planul de conturi pentru
instituţiile publice şi instrucţiunile de aplicare a acestuia, cu modificările şi
completările ulterioare., Ediţia a IV a 12. 02. 2010, Contabilitatea Instituţiilor
Publice, volumul 80;
9. ***OMFP nr. 616/2006, pentru aprobarea Normelor metodologice privind
întocmirea, semnarea, depunerea, componenţa şi modul de completarea
situaţiilor financiare trimestriale ale instituţiilor publice în anul 2006, precum şi
modelele acestora, cu modificările şi completările ulterioare;

102
10. ***OMFP nr. 994/1994, privind aprobarea Instrucţiunilor pentru aplicarea
Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea;
11. ***Regulamentul Consiliului Comunităţii Europene nr. 1605/2002 privind
Regulamentul Financiar aplicabil bugetului general al Comunităţii Europene;
12. ***Regulamentul Comisiei Comunităţii Europene nr. 2342/2002 privind reguli
detaliate de implementare a Regulamentului financiar aplicabile bugetului
general.

103