PROBLEME BAZELE ELECTROTEHNICII II

Problema nr. 1. Trei conductoare care concură într-un punct O sunt străbătute de curenții
𝑖1 , 𝑖2 , 𝑖1 .
Fiind cunoscuți :
𝜋
𝑖1 = 12 sin (𝜔𝑡 + 6 ),
𝜋
𝑖2 = 6 sin (𝜔𝑡 − 3 ),

Să se determine:
a) Expresia valorii instantanee a curentului 𝑖1 rezultat și valoarea lui efectivă.
b) Să se rezolve problema folosind reprezentarea simbolică, grafică și analitică.
Soluție:
a) Folosind regula de adunare a mărimilor sinusoidale (breviar § 2.1.), valoarea maximă
a curentului 𝑖1 rezultat este:
𝑖 = 𝑖1 + 𝑖2 = 𝐼 sin(𝜔𝑡 − 𝜑), unde:

𝐼 = √𝐼12 + 𝐼22 + 2𝐼1 𝐼2 cos(𝜑1 − 𝜑2 ) = 13,45 𝐴

Faza inițială 𝜑 este:
𝐼1 sin 𝜑1 + 𝐼2 sin 𝜑2
𝜑 = arctg ( ) = −3° 20′
𝐼1 cos 𝜑1 + 𝐼2 cos 𝜑2
Deci valoarea instantanee a curentului 𝑖1 este:
𝑖 = 13,45 sin(𝜔′ 𝑡 + 3° 20′ )
Valoarea lui efectivă este:
𝐼𝑚𝑎𝑥 13,45
𝐼𝑒𝑓 = = = 9,53 𝐴
√2 √2
b) Reprezentarea simbolică grafică:
b1)Reprezentarea cinematică.
Se asociază mărimilor scalare 𝑖1 , 𝑖2 câte un vector în sistemul de axe rectangulare
𝑂∆ ș𝑖 𝑂∆′ .
𝑖1 = 12𝑠𝑖𝑛(𝜔′ 𝑡 + 30)° → ̅̅̅̅̅̅
𝑂𝑀1 = 12

𝑖2 = 6 𝑠𝑖𝑛(𝜔′ 𝑡 − 60)° → ̅̅̅̅̅̅

𝑂𝑀22 = 6
𝑖 = 𝐼 𝑠𝑖𝑛(𝜔′ 𝑡 + 𝜑)°
Trebuie determinate din diagramă mărimile 𝐼și 𝜑.
Vectorii ̅̅̅̅̅̅
𝑂𝑀1 și ̅̅̅̅̅̅
𝑂𝑀2 asociați mărimilor 𝑖1 și 𝑖2 se rotesc cu viteza unghiulară constantă 𝜔 în
sensul trigonometric pozitiv.
1
Din △ dreptunghic OM1M rezultă:

𝑂𝑀 = √̅̅̅̅̅̅
̅̅̅̅̅ 𝑂𝑀12 + ̅̅̅̅̅̅
𝑂𝑀22 = √122 + 62 = 13,45

Figura nr. 1, a), b)

Vectorul ̅̅̅̅̅
𝑂𝑀 corespunde curentului rezultant 𝐼, deci:
𝐼 = 13,45 𝐴
̅̅̅̅̅̅
𝑀1 𝑀 6
𝑡𝑔𝜓 = = = 0,5; 𝜓 = 26°40′
̅̅̅̅̅̅
𝑂𝑀1 12
𝜔′ 𝑡 + 𝜑 = 𝜔′ 𝑡 + 30° − 𝜓 = 𝜔′ 𝑡 + 3°20′
Rezultă valoarea instantanee a curentului 𝑖1 :
𝑖 = 13,45 sin(𝜔′ 𝑡 + 3°20′)

b2) Reprezentarea polară

Punând în evidență valorile efective, expresiile valorilor instantanee ale celor doi curenți
sunt:

𝑖1 = √2 ∙ 8,5 sin(𝜔′ 𝑡 + 30)°

𝑖2 = √2 ∙ 4,25 ∙ sin(𝜔′ 𝑡 − 60)°

𝑖 = √2 ∙ 𝐼 ∙ sin(𝜔′ 𝑡 + 𝜑)°
Valoarea efectivă I și faza 𝜑 se determină tot
din diagramă. Deosebirea față de reprezentarea
cinematică este că vectorii reprezentativi ai
celor doi curenți au modulul egal cu valoarea
Figura nr. 1, c) efectivă a curentului; unghiul față de axa 𝑂∆
este egal cu faza inițială, iar axele se rotesc cu
viteza unghiulară constantă 𝜔 în sens invers celui trigonometric, în timp ce vectorii stau pe loc.

2
Din △ OM1M rezultă:

𝑂𝑀 = √̅̅̅̅̅̅
̅̅̅̅̅ 𝑂𝑀12 + ̅̅̅̅̅̅̅
𝑀𝑀12 = √8,52 + 4,252 = 9,5 = 𝐼

̅̅̅̅̅̅
𝑀𝑀1 4,25
𝑡𝑔𝜓 = = = 0,5; 𝜓 = 26°40′
̅̅̅̅̅̅1
𝑂𝑀 8,5
𝜑 = 30° − 26°40′ = 3°20′

𝑖 = √2 ∙ 9,5 sin(𝜔′ 𝑡 + 3°20′)

c) Reprezentarea simbolică analitică:

c1) Reprezentarea în complex nesimplificat
Se asociază mărimilor alternative sinusoidale 𝑖1 și 𝑖2 câte un număr complex:
π
j(ωt+ )
𝑖1 = 12 sin(ω′ t + 30)° → 𝐼1 = 12e 6 = 12[cos(ω′ t + 30) ° + j sin(ω′ t + 30)°]
π
𝑖2 = 6 sin(𝜔′ 𝑡 + 60)° → 𝐼2 = 6𝑒 j(ωt− 3 ) = 6[cos(𝜔′ 𝑡 − 60)° + j sin(𝜔𝑡 − 60)°]
𝑖1 = ℐ𝓂 [𝐼1 ] 𝑖2 = ℐ𝓂 [𝐼2 ]

c2) Reprezentarea în complex simplificat (folosită

mai des):

𝑖1 = √2 ∙ 8,5 sin(𝜔′ 𝑡 + 30°) → 𝐼1 = 8,5 𝑒 𝑗30°𝜋∶180

= 8,5(cos30° + j sin30°)

𝑖2 = √2 ∙ 4,25 sin(𝜔′ 𝑡 − 60°) → 𝐼2

Figura nr. 1, d)
= 4,25 𝑒 −𝑗60°𝜋∶180
= 4,25(cos60° + j sin60°)
𝐼 = 𝐼1 + 𝐼2 = 8,5 cos 30°
+ 4,25 cos 60°
+ 𝑗(8,5 sin 30° − 4,25 sin 60°)
′
= 9,47 + 𝑗 0,575 = 9,5 𝑒 𝑗3°28 𝜋:180°
′
𝑖 = ℐ𝓂 (√2𝑒 𝑗𝜔𝑡 𝐼) = ℐ𝓂 (√2 𝑒 𝑗𝜔𝑡 9,5𝑒 𝑗3°28 𝜋:180 )
= √2 ∙ 9,5 sin(𝜔′ 𝑡 + 3°28′ )
De obicei se folosește calculul în complex, concomitent cu
Figura nr. 1, e)
reprezentarea grafică (transpunerea diagramei polare în
planul lui Gauss), care are avantajul că ilustrează sugestiv
relațiile de fază.

3
Problema nr. 2. Tensiunea alternativă sinusoidală aplicată la bornele unui circuit are expresia:
𝜋 𝜋
𝑢 = 60 sin (𝜔𝑡 + 3 ), iar curentul care-l străbate: 𝑖 = 3 sin (𝜔𝑡 − 6 ).

a) Să se scrie și să se reprezinte în complex nesimplificat și în complex simplificat tensiunea 𝑢

și curentul 𝑖.
Să se calculeze impedanța complexă 𝑍, admitanța complexă 𝑌, puterea aparentă complexă 𝑆.

b) Cum se modifică expresiile complexe ale tensiunii și curentului, impedanța 𝑍, admitanța 𝑌,

𝜋
puterea aparentă 𝑆, dacă axele se rotesc cu ± 4 ?

Soluție:
𝜋
a) 𝑢 = 60 sin (𝜔𝑡 + )
3
𝜋
𝑈̇ = 60𝑒 𝑗(𝜔𝑡+ 3 )
60 𝜋 60 𝜋 𝜋
𝑈= 𝑒𝑗3 = (cos + j sin ) = 15 ∙ √2(1 + j√3)
√2 √2 3 3
𝜋
𝑖 = 3 sin (𝜔𝑡 − )
6
𝜋
𝐼 = 3 𝑒 j(𝜔𝑡− 6 )

3 𝜋 3 𝜋 𝜋 3 ∙ √2
𝐼= 𝑒 −j6 = (cos − j sin ) = − (√3 − j)
√2 √2 6 6 4

𝑈̇ 𝑈 60 j(𝜋+𝜋) 𝜋
𝑍= = = 𝑒 3 6 = 20𝑒 j2 = j 20
𝐼̇ 𝐼 3

1 𝐼̇ 𝐼 1 j
𝜋
𝑌= = = = = 0,05 𝑒 2 = −j 0,05
𝑍 𝑈̇ 𝑈 20𝑒 j𝜋2
𝜋
b) Presupunând că axele se rotesc cu unghiul 𝜑1 = 4 , expresiile cerute devin:
60 j(𝜋−𝜋) 60 j15°𝜋:180°
𝑈= ∙𝑒 3 4 = 𝑒
√2 √2

3 𝜋 𝜋 3
𝐼= 𝑒 −j( 6 +𝑗 4 ) = ∙ 𝑒 −j75°𝜋:180°
√2 √2
𝜋 𝜋 𝜋
𝑍 = 20𝑒 j( 2 − 4 ) = 20𝑒 j4

1 −j (𝜋+𝜋) 1 −j3𝜋
𝑌= 𝑒 2 4 = 𝑒 4
20 20
𝜋 𝜋 𝜋
Figura nr. 2 𝑆 = 90𝑒 j( 2 − 4 ) = 90𝑒 j4

4
 𝜋
Considerând unghiul de rotire al axelor 𝜑1′′ = − ,
4
60 j(𝜋+𝜋) 60 j105°𝜋:180°
𝑈= 𝑒 3 4 = 𝑒
√2 √2
3
𝐼= 𝑒 j15°𝜋:180°
√2
3𝜋
𝑍 = 20 𝑒 j 4
3𝜋
𝑆 = 90 𝑒 j 4
1 −j𝜋
𝑌= 𝑒 4
20

Problema nr. 3. Un circuit serie format dintr-un rezistor având

rezistența 𝑅𝑠 = 10Ω și o bobină fără rezistență, având
inductivitatea 𝐿𝑠 = 0,1 H, este alimentat sub o tensiune la borne
alternativă sinusoidală, având valoarea efectivă 𝑈𝑏 și pulsația 𝜔.
Se cere să se calculeze inductivitatea 𝐿𝑝 a bobinei și rezistența 𝑅𝑝
a rezistorului, care trebuie legate în paralel, pentru ca sub aceeași
tensiune la borne circuitul astfel format să absoarbă același curent
ca și primul circuit, sub același defazaj al tensiunii la borne.

Soluție:
1 1 Figura nr. 3
Impedanța montajului serie este: 𝑍𝑠 = 𝑅𝑠 + j𝜔𝐿𝑠 , iar admitanța: 𝑌𝑠 = 𝑍 = 𝑅
𝑠 𝑠 +𝑗𝜔𝐿𝑠

1 1 1
Impedanța montajului paralel este: 𝑍𝑝 = 𝑌 unde 𝑌𝑝 = 𝑅 + j𝜔𝐿
𝑝 𝑝 𝑝

Curenții 𝐼𝑠 și 𝐼𝑝 în cele două cazuri au valorile:

𝑈𝑏 𝑈𝑏
𝐼𝑠 = și 𝐼𝑝 =
𝑍𝑠 𝑍𝑝

Punând condiția 𝐼𝑠 = 𝐼𝑝 rezultă: 𝑍𝑠 = 𝑍𝑝 sau 𝑌𝑠 = 𝑌𝑝

1 1 1
Condiția devine: = 𝑅 + j𝜔𝐿
𝑅𝑠 +𝑗𝜔𝐿𝑠 𝑝 𝑝

𝑅𝑠 −j𝜔𝐿𝑠 1 1
= 𝑅 − j 𝜔𝐿
𝑅𝑠2 +𝜔2 𝐿2𝑠 𝑝 𝑝

Egalând părțile reale și imaginare se obține:

𝜔2 𝐿2𝑠 2
0,12
𝑅𝑝 = 𝑅𝑠 + = 10 + 314 ∙ = 108,5Ω
𝑅𝑠 10
𝑅𝑠2 102
𝐿𝑝 = 𝐿𝑠 + 2 = 0,1 + = 0,1101H
𝜔 𝐿𝑠 3142 ∙ 0,1
5
Problema nr. 4. Un rezistor cu rezistența 𝑅 = 100Ω și un condensator de capacitate 𝐶 = 2𝜇 F
sunt conectate în serie. Tensiunea la bornele condensatorului are valoarea instantanee 𝑢𝑐 =
10 sin 5000 𝑡.
Să se calculeze tensiunea la bornele rezistorului 𝑈𝑅 și la bornele întregului circuit 𝑢, precum și
puterea instantanee absorbită.

Figura nr. 4
Soluție:
𝑢𝑐 = 10 sin 5000 𝑡.
Reprezentarea în complex simplificat a tensiunii 𝑢𝑐 este:
10
𝑈𝑐 = 𝑒 j0
√2
Impedanța complexă este:
1 𝜋
𝑍𝑐 = − 102 j = 102 𝑒 −j2
j𝜔𝐶
Curentul care străbate circuitul este în complex:
𝜋
𝑈𝑐 10𝑒 j0 1
𝐼= = 𝜋 = 10√2 𝑒 j2 ,
𝑍𝑐 −j
√2∙102 ∙𝑒 2

iar în valoare instantanee:

1 𝜋
𝑖 =2∙ sin (𝜔𝑡 + )
10√2 2
Tensiunea la bornele rezistorului este în complex:
10 𝜋 10
𝑈𝑅 = 𝑅 𝐼 = 𝑒 j2 = j
√2 √2
iar în valoare instantanee:
10 𝜋
𝑢𝑅 = √2 ∙ sin (𝜔𝑡 + )
√2 2
Tensiunea la bornele întregului circuit este:
10 10 10 𝜋
𝑈 = 𝑈𝑅 + 𝑈𝑐 = j + = (1 + j) = 10𝑒 j4
√2 √2 √2
𝜋
și deci 𝑢 = √2 ∙ 10 sin (𝜔𝑡 + 4 )
6
Puterea instantanee absorbită de circuit este:
𝜋 1 𝜋
𝑝 = 𝑢𝑖 = √2 ∙ 10 sin (𝜔𝑡 + ) [ sin (𝜔𝑡 + )]
4 10 2
1
Cum sin 𝑎 ∙ sin 𝑏 = 2 [cos(𝑎 − 𝑏) − cos(𝑎 + 𝑏)], rezultă:

√2 √2 𝜋 𝜋
𝑝= [ + sin (2𝜔𝑡 + )] = 0,5 + 0,707 sin (104 𝑡 + )
2 2 4 4

Problema nr. 5. O bobină de parametri 𝑅 = 10Ω și 𝐿 = 10 mH conectată în serie cu un

condensator de capacitate 𝐶 = 50𝜇 F este parcursă de curentul sinusoidal 𝑖 =
0,2 sin(1000𝑡).
a) Să se calculeze valorile instantanee ale tensiunilor 𝑢, 𝑢𝑅 , 𝑢𝐿 , 𝑢𝑐 și să se efectueze bilanțul
puterilor.
b) Să se calculeze grafic impedanța și tensiunea la bornele circuitului.
Soluție:
a) Curentul care străbate circuitul este: 𝑖 =
𝐼𝑀 sin 𝜔𝑡 = √2 ∙ 𝐼 sin 𝜔𝑡
0,2
unde: 𝐼𝑀 = 0,2 𝐴 ; 𝐼 = = 0,142Ω ; 𝜔 = 1000𝑠 −1
√2

Reprezentarea în complex simplificat a curentului este:

𝐼 = 0,142𝑒 j0
Reactanțele inductivă și capacitivă ale circuitului sunt:
Figura nr. 5, a)
𝑋𝐿 = 𝜔𝐿 = 10Ω
−1
𝑋𝑐 = = −20Ω
𝜔𝐶

Impedanța complexă a circuitului este:

1 𝜋
𝑍 = 𝑅 + j (ωL − ) = 10 − j 10 = 10√2 ∙ 𝑒 −j4
𝜔𝐶
Tensiunile sunt:
𝜋
𝑈 = 𝑍 ∙ 𝐼 = 2 𝑒 −j4 = √2 ∙ (1 − j)

𝑈𝑅 = 𝑅 ∙ 𝐼 = 10 ∙ 0,142 𝑒 j0 = 1,42
𝜋
𝑈𝐿 = jωL 𝐼 = 1,42 𝑒 j2 = j 1,42

7
 1 𝜋
𝑈𝑐 = 𝐼 = 2,84 𝑒 −j2 = −j ∙ 2,84
j𝜔𝐶

Verificare: 𝑈 = 𝑈𝑅 + 𝑈𝐿 + 𝑈𝑐 = √2 ∙ (1 − j)
Valorile instantanee ale tensiunilor sunt:
𝜋
𝑢 = √2 ∙ 2 sin (𝜔𝑡 − )
4
𝑢𝑅 = √2 ∙ 1,42 sin 𝜔𝑡
𝜋
𝑢𝐿 = √2 ∙ 1,42 sin (𝜔𝑡 + )
2
𝜋
𝑢𝑐 = √2 ∙ 2,84 sin (𝜔𝑡 − )
2
Puterea aparentă complexă este:
𝜋 Figura nr. 5, b)
∗
𝑆 = 𝑈 ∙ 𝐼 = 0,284 𝑒 −j4 = (0,2 − j 0,2)VA

S=P+jQ

𝑃 = 𝑅𝐼 2 = 10 ∙ 0,1422 = 0,2 W
𝑄 = 𝑋𝐿 𝐼 2 + 𝑋𝑐 𝐼 2 = −0,2 var
Bilanțul puterilor este verificat.
b) Se construiește diagrama polară, alegând curentul 𝐼 origine de fază. Din triunghiul OAC
reprezentând triunghiul impedanțelor 𝑍𝑅 , 𝑍𝐿 , 𝑍𝑐 și la altă scară triunghiul tensiunilor
𝑈𝑅 , 𝑈𝐿 , 𝑈𝑐 rezultă:
𝜋
𝑂𝐶 = 𝑍 = √̅̅̅̅𝑂𝐴2 + ̅̅̅̅
𝐴𝐶 2 = √102 + 102 = 10√2Ω; 𝜑 =
4
𝜋
−j
Deci:𝑍 = 10 ∙ √2 𝑒 4

În mod analog:
̅̅̅̅
𝑂𝐴 = 𝑅𝐼 = 1,42 V
1
̅̅̅̅ = 𝐵𝐶
𝐴𝐶 ̅̅̅̅ − 𝐵𝐴
̅̅̅̅ = 𝐼 − 𝐿𝜔𝐼 = 1,42 V
𝜔𝐶
𝜋
̅̅̅̅ = 𝑈 = √̅̅̅̅
𝑂𝐶 𝑂𝐴2 + ̅̅̅̅
𝐴𝐶 2 = √1,422 + 1,422 = 2 V; 𝜑 = 4
𝜋
Deci: 𝑈 = 2 𝑒 −j 4
𝜋
𝑢 = √2 ∙ 2 sin (𝜔𝑡 − )
4

8
 Problema nr. 6. La variații ale parametrilor
receptorului 𝑅1 , 𝑋1 , nu se poate determina semnul
unghiului 𝜑1 numai cu aparatele din figura a
(ampermetru, voltmetru și wattmetru).
În acest scop se recurge la o măsurătoare suplimentară
cu o bobină conectată în serie. Aparatele conectate în
circuit indică:
1. Întreruptorul k închis: U=100 V; I=10 A; P=300 W
Figura nr. 6, a)
2. Întreruptorul k deschis: U=100 V; I=12,5 A; P=625 W

Să se calculeze 𝑅1 , 𝑋1 , 𝑍1 , ale receptorului, 𝑅2 , 𝑋2 , 𝑍2 , ale bobinei introduse

și să se construiască diagrama vectorială pentru cazul al doilea, determinând cu ajutorul ei
tensionale U1 și U2 la bornele receptorului și ale bobinei introduse.

Soluție:
1. Întreruptorul K închis:
𝑈 100
Impedanța complexă a circuitului are modulul: 𝑍 = = = 10Ω
𝐼 10
P
și argumentul: 𝜑 = arccos UI = arc cos(0,3) = 72°30′
′
Deci: 𝑍1 = 10 𝑒 ±j72°30 𝜋:180 = 3 ± j 9,55
2. Întreruptorul K deschis:
𝑈 100
𝑍1 = = = 8Ω
𝐼 12,5
𝑃
𝜑 = arccos = arc cos(0,5) = 60°20′
𝑈𝐼
′
𝑍 = 8 𝑒 j60°20 𝜋:180° = 4 + j 6,96
Impedanța complexă echivalentă este: 𝑍 = 𝑍1 + 𝑍2 ,
1 − j 2,59
de unde: 𝑍2 = 𝑍 − 𝑍1 = 4 + j 6,96 − (3 ± j9,5) = {
1 + j 16,51
Se știe că receptorul 𝑍2 este inductiv, deci: 𝑍2 = 1 + j 16,51, ceea ce conduce la concluzia
că receptorul 𝑍1 este capacitiv:
′
𝑍1 = 3 − j 9,55 = 10 𝑒 −j 72°30 𝜋:180°
Schema circuitului devine cea din figura b. Tensiunile U1 și U2 se pot determina din diagrama
polară astfel:
𝑈𝐿 = 𝑋𝐿 𝐼 = 206,5 𝑉; 𝑈𝑅2 = 𝑅2 𝐼 = 12,5 𝑉; 𝑈𝑐 = 𝑋𝑐 𝐼 = 119,5 𝑉;

𝑈𝑅1 = 𝑅1 𝐼 = 37,5 𝑉; 𝑈1 = √𝑈𝑅21 + 𝑈𝑐2 = 125 𝑉; 𝑈2 = √𝑈𝑅22 + 𝑈𝐿2 = 206,5 𝑉;

9
 Verificare:

Figura nr. 6, c)
𝑈 = √(𝑈𝑅1 + 𝑈𝑅2 )2 + (𝑈𝐿 − 𝑈𝑐 )2 = 100 V
𝛾 = 90 − 𝜑2 = 3°30′ ; 𝜓 = 90 − 𝜑1 = 17°30′
𝛿 = 𝛾 + 𝜓 = 21°

Figura nr. 6, b)

𝑈 = √𝑈12 + 𝑈22 − 2𝑈1 𝑈2 cos 𝛿 = √1252 + 206,52 − 2 ∙ 125 ∙ 206,5 cos21° = 100 V

Problema nr. 7. În circuitul din figura a sunt cunoscute valorile efective ale celor trei curenți.
Se cere să se construiască calitativ diagrama în complex a curenților și tensiunilor, să se
determine valoarea efectivă a curentului necunoscut (al 4-lea) și să se găsească defazajul dintre
𝑈 ș𝑖 𝐼 în următoarele cazuri:

Figura nr. 7, a)

10
 1. 𝐼𝑅 = 3 𝐴 𝐼𝐿 = 5 𝐴 𝐼𝑐 = 1 𝐴 𝐼 =?
2. 𝐼𝑅 = ? 𝐼𝐿 = 0,4 𝐴 𝐼𝑐 = 1,2 𝐴 𝐼 = 1𝐴
3. 𝐼𝑅 = √3𝐴 𝐼𝐿 = 1 𝐴 𝐼𝑐 = ? 𝐼 = 2𝐴
4. 1 𝐼𝐿 = ? 𝐼𝑐 = 2 𝐴 2
𝐼𝑅 = 𝐴 𝐼= 𝐴
√3 √3

În cazurile 3 și 4 sunt posibile două soluții. Căror relații dintre 𝑋𝐿 și 𝑋𝑐 corespund ele?

Soluție:

1. Din diagrama polară (figura b) construită pentru primul caz, rezultă:

𝐼 2 = 𝐼𝑅2 + (𝐼𝐿 − 𝐼𝑐 )2

𝐼𝐿 − 𝐼𝑐 4
𝐼 = √32 + (5 − 1)2 = 5 A; φ = arctg = 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔
𝐼𝑅 3
= 53°10′
− j 53°10′ 𝜋:180°
Deci: 𝐼 = 5 𝑒
2. Din diagrama polară (figura c) rezultă:
𝐼𝑅 = √𝐼 2 − (𝐼𝑐 − 𝐼𝐿 )2 = √𝐼 2 − (1,2 − 0,4)2 = 0,6 𝐴
𝐼𝑐 − 𝐼𝐿 4
𝜑 = arctg = 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 = 53°10′
𝐼𝑅 3
j0
𝐼𝑅 = 0,6𝑒
′
𝐼 = 𝐼𝑒 j 53°10 𝜋:180°
3.Din diagrama polară (figura d) rezultă:
̅̅̅̅ = 𝐴𝐷
𝐴𝐶 ̅̅̅̅ = √𝑂𝐶
̅̅̅̅ 2 − 𝑂𝐴
̅̅̅̅2 = √4 − 3 = 1

̅̅̅̅ = ̅̅̅̅
a) 𝐵𝐶 𝐴𝐵 − ̅̅̅̅
𝐴𝐶 = 1 − 1 = 0; 𝐼𝑐 = 0
̅̅̅̅
𝐴𝐶 1
𝜑 = arctg = arctg = 30°; 𝐼 = 2 𝑒 −j 30°𝜋:180°
̅̅̅̅
𝑂𝐴 √3
1
Corespunde cazului când: 𝐼𝑐 < 𝐼𝐿 ; > 𝜔𝐿 – circuit inductiv
𝜔𝐶

𝐵𝐶 < 𝐵𝐿 Figura nr. 7, b), c), d)

𝜋
j
𝐵𝐷 = ̅̅̅̅
b) ̅̅̅̅ 𝐴𝐵 + ̅̅̅̅
𝐴𝐷 = 1 + 1 = 2; 𝐼𝑐 = 2A 𝐼𝑐 = 2 𝑒 2

𝐴𝐷 1
𝜑 = arctg = arctg = 30°; 𝐼 = 2 𝑒 j 30°𝜋:180
𝑂𝐴 √3

11
 1
Corespunde cazului când: 𝐼𝑐 > 𝐼𝐿 ; < 𝜔𝐿 – circuit capacitiv
𝜔𝐶

𝐵𝑐 > 𝐵𝐿

4.Din diagrama polară (figura e) rezultă:

4 1
̅̅̅̅
𝐴𝐶 = ̅̅̅̅ ̅̅̅̅ 2 − ̅̅̅̅
𝐴𝐷 = √𝑂𝐶 𝑂𝐴2 = √ − = 1
3 3

Figura nr. 7, e)
𝜋
̅̅̅̅ = ̅̅̅̅̅
a)𝐵𝐶 𝐴𝐶 = 2 − 1 = 1; 𝐼𝐿 = 1 𝐴; 𝐼𝐿 = 1 𝑒 −j 2
𝐴𝐵 – ̅̅̅̅
̅̅̅̅
𝐴𝐶 2
𝜑 = arctg = arctg √3 = 60°; 𝐼= 𝑒 j 60°𝜋:180°
̅̅̅̅
𝑂𝐴 √3
1
Corespunde cazului când: 𝐼𝑐 < 𝐼𝐿 ; > 𝜔𝐿; 𝐵𝐿 > 𝐵𝑐 ; – circuit capacitiv.
𝜔𝐶
𝜋
̅̅̅̅ = 𝐴𝐵
b) 𝐵𝐷 ̅̅̅̅ = 2 + 1 = 3; 𝐼𝐿 = 3A; 𝐼𝐿 = 3 𝑒 −j 2
̅̅̅̅ + 𝐴𝐷

̅̅̅̅
𝐴𝐷 2
𝜑 = arctg = arctg √3 = 60°; 𝐼= 𝑒 −j 60°𝜋:180°
̅̅̅̅
𝑂𝐴 √3
1
Corespunde cazului când: 𝐼𝑐 < 𝐼𝐿 ; > 𝜔𝐿; 𝐵𝐿 > 𝐵𝑐 ; – circuit inductiv.
𝜔𝐶

Problema nr.8. Să se determine impedanța 𝑍 și factorul de putere cos 𝜑 al circuitului din

figura a, dacă 𝑅1 = 𝑅2 = 25Ω; 𝑋1 = 33,3Ω; 𝑋2 = −33,3Ω. Să
se calculeze curenții 𝐼, 𝐼1 , 𝐼2 , 𝐼𝐿 , 𝐼𝑐 , tensiunea aplicată la borne
având valoarea 𝑈 = 200 𝑉.
Să se efectueze bilanțul puterilor și să se construiască diagrama
polară. Figura nr. 8, a)
Soluție:
Impedanța echivalentă complexă a circuitului este:
𝑅1 (𝑗𝑋1 ) 𝑅2 (𝑗𝑋2 )
𝑍𝑒 = 𝑍𝐴𝐵 + 𝑍𝐵𝐶 = + = 32Ω; cos 𝜑 = 1
𝑅1 + 𝑗𝑋1 𝑅2 + 𝑗𝑋2
Se consideră: 𝑈 = 𝑈𝑒 𝑗0
𝑈 200
𝐼= = = 6,25 𝐴
𝑍𝑒 32

𝑈𝐴𝐵 = 𝑍𝐴𝐵 𝐼 = 125 ∙ 𝑒 j 37°𝜋:180° = 100 + j 75

𝑈𝐵𝐶 = 𝑍𝐵𝐶 𝐼 = 125 ∙ 𝑒 −j 37°𝜋:180° = 100 − j 75

12
Curenții în cele patru laturi sunt:
𝑈𝐴𝐵 j X1
𝐼1 = =𝐼 = 5 𝑒 j 37°𝜋:180° = 4 + j 3
𝑅1 R 1 + j X1
𝑈𝐴𝐵 R1
𝐼𝐿 = =𝐼 = 3,75 𝑒 − 53°𝜋:180° = 2,25 − j 3
j X1 R 1 + j X1
𝑈𝐵𝐶 j X2
𝐼2 = =𝐼 = 5 𝑒 −j 37°𝜋:180° = 4 − j 3
𝑅2 R 2 + j X2
𝑈𝐵𝐶 R2
𝐼𝑐 = =𝐼 = 3,75 𝑒 j 53°𝜋:180° = 2,25 + j 3
j X2 R 2 + j X2
Bilanțul puterilor: Figura nr. 8, b)
𝑆 = 𝑈 ∙ 𝐼 ∗ = 200 ∙ 6,25 = 1250 VA

𝑃 = R1 𝐼12 + R 2 𝐼22 = 1250 W

𝑄 = X1 𝐼12 + X2 𝐼22 = 0
Diagrama polară este reprezentată în figura b.

Problema nr. 9. Să se arate folosind o metodă analitică și una grafică legate de reprezentarea
în complex simplificată a mărimilor care sunt funcțiuni armonice de timp, că puntea de curent
alternativ din figură nu poate fi niciodată adusă la echilibru.
Soluția I
Fie puntea din figură alimentată sub o tensiune la borne armonică, a
cărei reprezentare în complex simplificată este 𝑈𝑏 . Notând:
1
𝑍1 = jωC ș𝑖 𝑍2 = 𝑅, condiția de echilibru a punții se obține
scriind:
Figura nr. 9, a)

𝑉𝑐 = 𝑉𝐷 sau 𝑈𝐴𝐶 = 𝑈𝐴𝐷 și 𝑈𝐵𝐶 = 𝑈𝐵𝐷

𝑍1 𝐼1 = 𝑍2 𝐼2 ; 𝐼2 𝐼1 = 𝑍1 𝐼2
𝑍1 𝐼2 𝑍1 𝐼1 𝑍2
= ; = =
𝑍2 𝐼1 𝑍2 𝐼2 𝑍1
1
Condiția de echilibru este: 𝑍12 = 𝑍22, sau ținând cont de notații, − (𝜔𝐶)2 = 𝑅 2, relație care nu
poate fi satisfăcută.

13
Soluția II

Se consideră puntea alimentată ca în figura a și curenții din laturile punții indicați în figura b,
în ipoteza că puntea ar fi în echilibru.

Figura nr. 9, b), c)

Se observă că curentul 𝐼1 trebuie să fie defazat înainte față de 𝑈𝑏 cu un unghi oarecare 𝜑. În

𝜋
fază cu 𝐼1 este tensiunea 𝑈𝐴𝐷 , iar defazată cu 2 în urmă față de 𝐼1 este tensiunea 𝑈𝐴𝐶 .

𝑈𝐴𝐷 = 𝑅 ∙ 𝐼1
1
𝑈𝐴𝐶 = 𝐼
jωC 1
Pentru ca puntea să fie în echilibru trebuie ca: 𝑈𝐴𝐶 = 𝑈𝐴𝐷 , ceea ce nu este posibil, deoarece
cei doi fazori reprezentativi din diagrama polară sunt perpendiculari unul pe altul (pot avea
module egale, dar fazajele față de 𝑈𝑏 sunt diferite).

Problema nr. 10. Receptorul din figura a este caracterizat prin următorii parametrii: 𝑅1 =
2
1Ω; 𝑅 = 2Ω; 𝑋𝐿 = Ω; 𝑋𝑐 = √3Ω
√3

Valoarea efectivă a tensiunii la borne este 𝑈 = 173 V, iar

frecvența 𝑓 = 50Hz.
Să se calculeze valorile efective și instantanee ale curenților
𝑖, 𝑖1 , 𝑖2 și ale tensiunilor 𝑢′ și 𝑢′′ , utilizând diagrama polară.
Figura nr. 10, a)
Să se efectueze bilanțul puterilor.
Soluție:
În construcția diagramei polare din figura b se consideră origine de fază
curentul 𝐼1 .
𝜋
În fază cu 𝐼1 se trasează 𝑈𝑅1 = 𝑅1 ∙ 𝐼1 = 1 ∙ 𝐼1și defazat în urmă cu 2 , 𝑈𝑐 =
|𝑋𝑐 |𝐼1 = √3 ∙𝐼1 .
Însumând se obține: 𝑈′ = 𝑈𝑅1 + 𝑈𝑐
𝜋
Se trasează apoi 𝐼2 în urmă cu 4 față de 𝑈′.
Figura nr.10, b)
Suma vectorială a curenților 𝐼1 și 𝐼2 este: 𝐼 = 𝐼1 + 𝐼2

14
 𝑈′ 𝑈′ 𝑈′ 𝑈 ′ √3
Dar: 𝐼1 = = și 𝐼2 = =
2 𝑋𝐿 2
√𝑅12 +𝑋𝑐1
2

𝑈′
Rezultă: 𝐼 = √𝐼12 + 𝐼22 − 2 ∙ 𝐼1 ∙ 𝐼2 cos(𝜑1 + 90°) = 2
𝑈 ′′ 𝑈 ′′ 𝑋𝑐
𝐼= = , unde: 𝜑 = arctg = 60°
𝑅 2 𝑅1

Rezultă: 𝑈 ′ = 𝑈 ′′
Curentul 𝐼 este în fază cu 𝑈 ′′ , iar tensiunea totală: 𝑈 = 𝑈 ′ + 𝑈 ′′
Tensiunile 𝑈 ′ și 𝑈 ′′ fiind egale, patrulaterul ODEF est un romb și rezultă:
𝜓
𝑈 = 2𝑈 ′ cos 2 , unde:
𝑂𝐴 𝐼1 cos 𝜑1 1
𝜓 = arccos = arccos = arccos ( ) = 60°
𝑂𝐵 𝐼 2
Deci: 𝑈 = 2𝑈 ′ cos 30° = 𝑈 ′ √3
𝑈
𝑈 ′ = 𝑈 ′′ = = 100 V
√3

Valorile efective ale curenților sunt:

𝑈′
𝐼1 = = 50 A = I
2
√3 ′
𝐼2 = 𝑈 = 50 ∙ √3 A
2
Rezultă valorile instantanee ale celor trei curenți:
𝜋
𝑖 = √2 ∙ 50 sin (𝜔𝑡 − )
6
𝜋
𝑖1 = √2 ∙ 50 sin (𝜔𝑡 + )
2
𝜋
𝑖2 = √2 ∙ 50 ∙ √3 sin (𝜔𝑡 − )
3
Circuitul are un caracter inductiv.
Bilanțul puterilor
Puterea aparentă complexă, absorbită de circuit pe la bornele sale, este:
𝜋 𝜋
𝑆 = 𝑈 ∙ 𝐼 ∗ = 173 𝑒 j0 ∙ 50 ∙ 𝑒 6 = 8650 ∙ 𝑒 6 = 7500 + j 4325
Puterile consumate în elementul circuitului:
𝑃 = 𝑅1 𝐼12 + 𝑅𝐼 2 = 1 ∙ 502 + 2 ∙ 502 = 7500 W
1 2 2 2
𝑄 = 𝜔𝐿𝐼22 − 𝐼1 = (50 ∙ √3) − √3 ∙ 502 = 4325 VAR
𝜔𝐶 √3

15
Problema nr.11. Receptorul din figura a este caracterizat de următorii parametrii:
1 1 2
𝑅1 = 𝑅2 = 1Ω; = = Ω; 𝜔𝐿1 = 𝜔𝐿2 = √3Ω; U = 100 V
𝜔𝐶2 𝜔𝐶3 √3
a) Să se calculeze valorile instantanee ale curenților 𝑖1 , 𝑖2 , 𝑖3 .

b) Să se calculeze valorile instantanee ale tensiunilor 𝑢𝑎𝑏 ,

𝑢𝑏𝑐 și ale tensiunilor la bornele fiecărui element.
c) Să se verifice bilanțul puterilor.
d) Să se construiască diagrama polară.
Figura nr. 11, a)

Soluție:
𝑍 ∙𝑍
Impedanța complexă echivalentă a circuitului este: 𝑍𝑒 = 𝑍1 + 𝑍 2+𝑍3
2 3

𝜋
j
în care: 𝑍1 = 𝑅1 + jω𝐿1 = 1 + j ∙ √3 = 2 𝑒 3

𝜋
1 1 2
𝑍2 = 𝑅2 + j (ω𝐿2 − 𝜔𝐶 ) = 1 + = 𝑒j 6
2 √3 √3
𝜋
1 2 2
𝑍3 = j𝜔𝐶 = −j ∙ = 𝑒 −j 2
3 √3 √3
𝜋
2 4
𝑍𝑒 = 2 + j = 𝑒j 6
√3 √3

Curenții (reprezentările în complex simplificat) considerând 𝑈 origine de fază sunt:

𝑈 𝜋
𝐼1 = = 25 ∙ √3 𝑒 −j 6 = 37,5 − j ∙ 12,5 ∙ √3
𝑍𝑒
𝜋
𝑍3
𝐼2 = 𝐼1 𝑍 = 25 √3 𝑒 −j 2 = −j 25 √3
2 +𝑍3

𝑍2 𝜋
𝐼3 = 𝐼1 = 25 ∙ √3 ∙ 𝑒 j 6 = 37,5 + j 12,5 √3
𝑍2 + 𝑍3
Tensiunile (reprezentările în complex simplificat) sunt:
𝜋
𝑈𝑎𝑏 = 𝑍1 𝐼1 = 50 ∙ √3 ∙ 𝑒 j 6 = 75 + j ∙ 25√3
𝜋
𝑈𝑏𝑐 = 𝑍23 𝐼1 = 50 ∙ 𝑒 j 3 = 25 − j ∙ 25√3
Se verifică ușor relația:𝑈 = 𝑈𝑎𝑏 + 𝑈𝑏𝑐 .
𝜋
𝑈𝑅1 = 𝑅1 𝐼1 = 1 ∙ 25 ∙ √3 ∙ 𝑒 −j 6 = 37,5 − j ∙ 12,5 ∙ √3
𝜋
𝑈𝐿1 = jω𝐿1 𝐼1 = 75 𝑒 j 3 = 37,5 + j ∙ 37,5 ∙ √3
𝜋
𝑈𝑅2 = 𝑅2 𝐼2 = 1(−j ∙ 25 ∙ √3) = 25 ∙ √3 ∙ 𝑒 −j 2 = − j ∙ 25 ∙ √3
𝑈𝐿2 = jω𝐿2 𝐼2 = 75

16
 1
𝑈𝑐2 = 𝐼 = −50 = 50𝑒 jπ
j𝜔𝐶 2
Se verifică relația: 𝑈𝑏𝑐 = 𝑈𝑅2 + 𝑈𝐿2 + 𝑈𝑐2
Valorile instantanee ale curenților și tensiunilor:
𝜋
𝑖1 = √2 ∙ 25 ∙ √3 sin (𝜔𝑡 − 6 ); 𝑢 = √2 ∙ 100 sin 𝜔𝑡;
𝜋
𝜋
𝑖2 = √2 ∙ 25 ∙ √3 sin (𝜔𝑡 − 2 ); 𝑢𝑎𝑏 = √2 ∙ 50 ∙ √3 ∙ sin (𝜔𝑡 + 6 );
𝜋
𝜋
𝑖3 = √2 ∙ 25 ∙ √3 sin (𝜔𝑡 + 6 ); 𝑢𝑏𝑐 = √2 ∙ 50 sin (𝜔𝑡 − 3 );
𝜋
𝑢𝑅1 = √2 ∙ 25 ∙ √3 ∙ sin (𝜔𝑡 − 6 );
𝜋
𝑢𝐿1 = √2 ∙ 75 ∙ sin (𝜔𝑡 + 3 );
𝜋
𝑢𝑅2 = √2 ∙ 25 ∙ √3 sin (𝜔𝑡 − 2 );
𝑢𝑐2 = √2 ∙ 50 sin(𝜔𝑡 + 𝜋);
𝑢𝐿2 = √2 ∙ 75 sin 𝜔𝑡;

Bilanțul puterilor:
𝜋
𝑆 = 𝑈 ∙ 𝐼2∗ = 100𝑒 j0 ∙ 25 ∙ √3 ∙ 𝑒 j6 = 3750 + j 1250 ∙ √3

𝑃 = 𝑅1 𝐼12 + 𝑅2 𝐼22 = 1(25 ∙ √3)2 + 1(25 ∙ √3)2 = 3750 W

1 2 1 2
𝑄 = 𝜔𝐿1 𝐼12 + 𝜔𝐿2 𝐼22 − 𝐼2 = 𝐼 = 1250 ∙ √3 VAR
𝜔𝐶2 𝜔𝐶3 3
Diagrama polară este dată în figura b.
Figura nr. 11, b)
Problema nr.12. Două generatoare care funcționează în paralel alimentează un
receptor de parametrii:𝑅0 = 3Ω; 𝑋0 = 4Ω (figura a)
Valorile efective ale curenților sunt:
𝐼1 = 60 A; 𝐼2 = 50 A; 𝐼0 = 100 A
Curentul 𝐼2 este defazat în urmă față de 𝐼0 .
Rezistența și reactanța interioară ale generatoarelor sunt
în mod corespunzător egale cu: 𝑟1 = 𝑟2 = 1Ω; 𝑥1 =
𝑥2 = 2Ω .

Figura nr. 12, a)

Să se determine tensiunile electromotoare 𝑈𝑒1 ș𝑖 𝑈𝑒2 ale generatoarelor, defazajul 𝜃 dintre ele,
randamentul fiecărui generator 𝜂1 ș𝑖 𝜂2 și al întregii instalații.
Soluție:
Alegând curentul 𝐼1 ca origine de fază, rezultă din diagrama polară (figura b):
′
𝑈𝑒1 = 𝑈1 + 𝑈𝐴𝐵 = 491 + j 376 = 618𝑒 j37°30 𝜋:180° = 𝑈𝑒1 𝑒 j𝛽1

17
 ′
𝑈𝑒2 = 𝑈2 + 𝑈𝐴𝐵 = 540 + j 282,3𝜋:180° = 608𝑒 j29°30 𝜋:180° = 𝑈𝑒2 𝑒 j𝛽2
𝜃 = 𝛽1 − 𝛽2 = 10°

Figura nr.12, b)

𝑃𝑢 𝑅0 𝐼02
𝜂= = = 0,83
𝑃 𝐸1 𝐼1 cos 𝛽1 + 𝐸2 𝐼2 cos 𝛽2
𝐸1 𝐼2 cos 𝛽1 −𝑟1 𝐼12
𝜂1 = = 0,88
𝐸1 𝐼1 cos 𝛽1
𝐸2 𝐼2 cos 𝛽2 −𝑟2 𝐼22
𝜂2 = = 0,63
𝐸2 𝐼2 cos 𝛽2

Problema nr. 13. Să se calculeze valorile instantanee ale curenților în

laturile circuitului din figura a, alimentat sub o tensiune la borne alternativă
sinusoidală de pulsație 𝜔 și valoare efectivă U.
4
Se dau U=200 V; 𝑓 = 50 Hz; 𝑅1 = 2Ω; 𝑅2 = 4Ω; 𝐿 = 100 𝜋 H; C=
50
𝜇F.
2𝜋

Să se efectueze bilanțul puterilor.

Soluția I:
Problema se poate rezolva aplicând cele două teoreme ale lui Kirchhoff Figura nr. 13, a)
pentru rețele de curent alternativ (în complex simplificat):
𝐼 = 𝐼1 + 𝐼2 + 𝐼3
𝑈 = 𝑅1 ∙ 𝐼1
𝑈 = 𝑅2 𝐼 + jω𝐿2 𝐼2
18
 1
𝑈= 𝐼
jωC 3
Alegând tensiunea 𝑈 origine de fază, 𝑈 = 𝑈𝑒 j0 rezultă curenții:
𝑈
𝐼1 = = 100
𝑅1
𝑈 𝜋
𝐼2 = = 25 ∙ √2 𝑒 −j4 = 25 − j 25
𝑅2 + jω𝐿2
𝑈 𝜋 Figura nr.13, b)
𝐼3 = = j 𝑈ωC = 𝑗 0,5 = 0,5 𝑒 j2
1
jωC
𝐼 = 𝐼1 + 𝐼2 + 𝐼3 = 125 − j 24,5 = 127,3𝑒 −j11°π:180° (figura b)

Valorile instantanee sunt: 𝑢 = √2 ∙ 200 sin 𝜔𝑡

𝑖 = √2 ∙ 127,3 sin(𝜔𝑡 − 11°𝜋: 180°),

𝑖1 = √2 ∙ 100 sin 𝜔𝑡
𝜋
𝑖2 = √2 ∙ 25 ∙ √2 ∙ sin (𝜔𝑡 − 4 )
𝜋
𝑖3 = √2 ∙ 0,5 sin (𝜔𝑡 + 2 )

Curentul total 𝑖 este defazat în urma tensiunii, așa încât impedanța echivalentă între bornele A
și B are un caracter inductiv.

Soluția II:
Curentul 𝐼 se mai poate calcula aplicând teorema conservării puterilor (egalând suma puterilor
active absorbite de cele trei ramuri în paralel cu puterea activă absorbită de circuit pe la bornele
A și B exprimate în funcție de tensiune și curent și la fel pentru puterea reactivă):
𝑈2
𝑃1 = 𝑅1 𝐼12 = ; 𝑄1 = 0
𝑅1
𝑈2 𝑈2
𝑃2 = 𝑅2 𝐼22 = 𝑅2 2 ; 𝑄2 = 𝜔𝐿𝐼22 = 𝜔𝐿 2 ;
𝑅2 + 𝜔 2 𝐿2 𝑅2 + 𝜔 2 ∙ 𝐿2

𝑃3 = 0 1 1
; 𝑄3 = − 𝜔𝐶 𝐼32 = − 𝜔𝐶 𝑈 2 𝜔2 𝐶 2
𝑃 = 𝑃1 + 𝑃2 + 𝑃3 = 𝑈𝐼cos𝜑
𝑄 = 𝑄1 + 𝑄2 + 𝑄3 = 𝑈𝐼sin𝜑
Simplificând cu U rezultă:
1 𝑅2
𝐼cos𝜑 = 𝑈 ( + 2 )
𝑅1 𝑅2 + 𝜔 2 𝐿2
𝜔𝐿
𝐼sin𝜑 = 𝑈 ( 2 − 𝜔𝐶)
𝑅2 + 𝜔 2 𝐿2

19
Ridicând la pătrat și adunând se obține:
2 2
1 𝑅2 𝜔𝐿
𝐼 = 𝑈√( + 2 2 2
) +( 2 − 𝜔𝐶)
𝑅1 𝑅2 + 𝜔 𝐿 𝑅2 + 𝜔 2 𝐿2

Sau înlocuind numeric:

2 2
1 4 4
𝐼 = 200√( + ) +( − 25 ∙ 10−4 ) = 127,4
2 16 + 16 16 + 16
𝜔𝐿
𝑅 2 + 𝜔 2 𝐿2 − 𝜔𝐶
tg 𝜑 = ; 𝜑 = 11°05′
1 𝑅2
𝑅1 + 𝑅22 + 𝜔 2 𝐿2

= √2 ∙ 127,4 sin(𝜔𝑡 − 11°05′ 𝜋: 180°)

Ceilalți curenți se pot afla pe aceeași cale sau aplicând regula divizorului de curent.
Bilanțul puterilor:
𝑆 = 𝑈 ∙ 𝐼 ∗ = 200𝑒 j0 ∙ 127,3 𝑒 j11°𝜋:180° = 25000 + j 4900
2
50
𝑃= 𝑅1 𝐼12 + 𝑅2 𝐼22 2
= 2 ∙ 100 + 4 ( ) = 25000 W
√2
1 2 50 2
𝑄= 𝜔𝐿𝐼22 − 𝐼 = 4 ( ) − 25 ∙ 10−4 (0,5)2 = 4900 VAR
𝜔𝐶 3 √2

Problema nr.14. Circuitul din figura a, alimentat de două

generatoare de curent alternativ, fără rezistența interioară și având
tensiunile electromotoare:
𝜋
𝑢𝑒1 = 60 sin (𝜔𝑡 + ) ; 𝑢𝑒2 = 35√2 ∙ cos 𝜔𝑡
4
are următorii parametrii: 𝑅1 = 20Ω; 𝑅2 = 2,5Ω; 𝑅 = 5Ω
1 104
𝐿 = 10𝜋 H; C= 𝜇F
5𝜋
Figura nr.14, a)
1. Să se calculeze valorile instantanee ale curenților 𝑖1 , 𝑖2 , 𝑖 folosind
următoarele metode:
a) Metoda teoremelor lui Kirchhoff sub formă directă și matricială;
b) Metoda curenților ciclici sub formă directă și matricială;
c) Metoda tensiunilor la noduri sub formă directă și matricială.
2. Să se verifice intensitatea 𝐼 a curentului din latura AB folosind teorema lui Thévenin.
3. Să se efectueze bilanțul puterilor.

20
Soluție:
1.Reprezentările în complex simplificat ale tensiunilor sunt:
60 𝜋
𝑈𝑒1 = 𝑒 j4 = 30 + j 30
√2
𝜋
𝑈𝑒2 = 35𝑒 j2 = j 35
𝑛𝐿 = 3; 𝑛𝑛 = 2; deci prima teoremă a lui Kirchhoff se aplică de 𝑛𝑛 − 1 = 1 ori, iar a doua
teoremă de 𝑛0 = 𝑛𝐿 − 𝑛𝑛 + 1 = 2 ori.
a) Pentru sensurile adoptate în figura a a curenților din laturi, ecuațiile rezultând din
aplicarea teoremelor lui Kirchhoff nodului A li a ochiurilor 𝐴𝑈𝑒1 𝐵 și 𝐴𝑈𝑒2 𝐵 sunt:
𝐼 = 𝐼1 + 𝐼2
𝑅1 𝐼1 + (𝑅 + jωL)𝐼 = 𝑈𝑒1
1
(𝑅2 + ) 𝐼 + (𝑅 + jωL)𝐼 = 𝑈𝑒2
jωC 2
𝜋
Înlocuind, se obține numeric: 𝐼 = 2(1 + j) = 2√2𝑒 j 4
𝐼1 = 2 = 2𝑒 j0
𝜋
𝐼2 = j2 = 2𝑒 j2
Forma matricială a teoremelor lui Kirchhoff:
I. [𝑁]𝑡 [𝐼]=0
II. [𝐶]𝑡 [𝑍][𝐼] = [𝐶]𝑡 [𝑈𝑒 ]
Matricea coeficienților de apartenență a laturilor la noduri este:
1
[𝑁] = [ 1 ], iar transpusa ei este [𝑁]𝑡 = [1 1 − 1].
−1
Matricea coeficienților de apartenență a laturilor la ochiuri este:
1 0
[𝐶] = [0 1], iar transpusa ei este [𝐶]𝑡 = [1 0 1 ].
0 1 1
1 1
𝑅1 0 0
j
Matricea impedanțelor este [𝑍] = [ 0 𝑅2 + jωC 0 ]
0 0 𝑅 + jωL

Teoremele I și II devin:
𝐼1
[1 1 − 1] [𝐼2 ] = 0 → [𝐼1 + 𝐼2 − 𝐼] = 0
𝐼
0 𝐼1
𝑅1 j 0 𝑈𝑒1
1 0 1 1 0 1
[ ] [ 0 𝑅2 + 0 ] [𝐼2 ] = [ ] [𝑈𝑒2] →
0 1 1 jωC 𝑅 + jωL 0 1 1
0 𝐼3 0
0
𝑅1 𝐼1 + (𝑅 + jωL)𝐼 = 𝑈𝑒1
j
(𝑅2 + jωC) 𝐼2 + (𝑅 + jωL)𝐼 = 𝑈𝑒2 , același ca mai înainte.
21
 Valorile instantanee ale curenților sunt:
𝜋
𝑖 = √2 ∙ 2 ∙ √2 sin (𝜔𝑡 + )
4
𝑖1 = √2 ∙ 2 sin 𝜔𝑡
𝜋
𝑖2 = √2 ∙ 2 sin (𝜔𝑡 + )
2
b) Metoda curenților ciclici: numărul de curenți ciclici (ochiuri independente) este 𝑛0 =
𝑛𝐿 − 𝑛𝑛 + 1 = 2. Presupunând că s-au ales curenții ciclici 𝐼1′ ș𝑖 𝐼2′ cu sensurile din
figură ecuațiile sunt:
′ ′ ′ ′ ′
𝑍11 𝐼1 + 𝑍12 𝐼2 = 𝑈𝑒1
{ ′ ′ ′ ′ ′
𝑍21 𝐼1 + 𝑍22 𝐼2 = 𝑈𝑒2
′ ′
(𝑅1 + 𝑅 + jωL)𝐼1 + (𝑅 + jωL)𝐼2 = 𝑈𝑒1
sau: { j
(𝑅 + jωL)𝐼1′ + (𝑅2 + 𝑅 + jωL + ) 𝐼2′ = 𝑈𝑒2
jωC
Înlocuind numeric, se obține:
(25 + j10)𝐼1′ + (5 + j10)𝐼2′ = 30 + j 30
{
(5 + j10)𝐼1′ + (7,5 + j 5)𝐼2′ = j 35
Rezolvând sistemul se obține:
𝐼1′ = 2; 𝐼2′ = j 2
Curenții din laturile circuitului sunt:
𝐼1 = 𝐼1′ = 2
𝐼2 = 𝐼2′ = j 2
𝐼 = (𝐼1′ + 𝐼2′ ) = 2 + j 2
Forma matricială:
[𝑍 ′ ][𝐼 ′ ] = [𝑈𝑒′ ], unde: [𝑍 ′ ] = [𝐶]𝑡 [𝑍][𝐶]

0
𝑅1 j 0 1 0
′ 1 0 1 0
[𝑍 ] = [ ] [ 0 𝑅2 + ] [0 1]
0 1 1 jωC 𝑅 + jωL
0 1 1
0
𝑅1 + 𝑅 + jωL 𝑅 + jωL
=[ j ]
𝑅 + jωL 𝑅2 + 𝑅 + jωL +
jωC

𝑈𝑒1
[𝑈𝑒′ ] = [𝐶]𝑡 [𝑈𝑒 ] = [ ]
𝑈𝑒2
Ecuația devine:
𝑅1 + 𝑅 + jωL 𝑅 + jωL
𝐼′ 𝑈
[ j ] [ 1′ ] = [ 𝑒1 ]
𝑅 + jωL 𝑅2 + 𝑅 + jωL + 𝐼 𝑈𝑒2
jωC 2
sau numeric:
25 + j 10 5 + j 10 𝐼1′ 30 + j 30
[ ] [ ′] = [ ]
5 + j 10 7,5 + j 5 𝐼2 0 + j 35

22
 Prin înmulțirea matricelor rezultă același sistem obținut anterior, utilizând inversa matricei
′
𝑍 , se obține:
−1
[𝐼 ′ ] = [𝑍 ′ ] [𝑈𝑒′ ]
5+j2 1+j2
[𝑍 ′ ] = 5 [ ]
1+j2 1,5 + j
−1 1 1,5 + j − (1 + j 2)
[𝑍 ′ ] = 5[ ]
∆ −(1 + j 2) 5 + j 2
5+j2 1+j2
unde: ∆= 25 [ ] = 25(8,5 + j 4)
1+j2 1,5 + j
Matricea curenților ciclici necunoscuți este:
𝐼1′ −1 5 1,5 + j −1−j2 6+j6 2
[𝐼 ] = [ ′ ] = [𝑍 ′ ] [𝑈𝑒′ ] =
′
[ ]5[ ]=[ ]
𝐼2 25(8,5 + j 4) −1 − j 2) 5 + j 2 j 7 j 2
Matricea curenților I este:

1 0 2 2 𝐼1
[𝐼] = [𝐶][𝐼 ′ 𝐼
] = [0 1] [ ] = [ j 2 ] = [ 2 ]
j2
1 1 2+j2 𝐼3
Rezultă aceleași valori ale curenților din laturi:
𝐼1 = 2
𝐼2 = 𝑗 2
𝐼 = 2+j2
c) Metoda tensiunilor la noduri:
Se alege ca potențial de referință potențialul nudului
B, iar tensiunea necunoscută este tensiunea nodului
A față de nodul pus la pământ, 𝑈1′ (figura b):

′
𝑌11 𝑈1′ = 𝐼𝑠𝑐1
′

1 1 1 𝑈𝑒1 𝑈𝑒2
( + + ) 𝑈1′ = +
𝑅1 𝑅 + jωL 𝑅 + j 𝑅1 𝑅 + j
2 jωC 2 jωC
Figura nr.14, b)
1 1 1 30 + j 30 j 35
( + + ) 𝑈1′ = +
20 50 + j 20 2,5 − j 5 20 2,5 − j 5
−4,1+j 4,3
Rezultă: 𝑈1′ = 0,17+j 0,08 = (−10 + j 30)

Pentru a determina curenții din laturi, cunoscând tensiunea 𝑈1′ , se scrie teorema a doua a lui
Kirchhoff pentru fiecare ochi format de latura care interesează și tensiunea 𝑈1′ (adoptând un
sens arbitrar pentru curenții din lauri):

23
 𝑈𝑒1 − 𝑈1′
𝑅1 𝐼1 + 𝑈1′ = 𝑈𝑒1 → 𝐼1 = = 2A
𝑅1
j
(𝑅2 + ) 𝐼 + 𝑈1′ = 𝑈𝑒2 → 𝐼2 = j 2A
jωC 2
(𝑅 + jωL)𝐼 = 𝑈1′ → 𝐼 = (2 + j2)A
Forma matricială a teoremei tensiunilor la noduri este:
[𝑌 ′ ][𝑈 ′ ] = [𝐼𝑠𝑐
′
], unde:

1 0 0
1 0 1
′
[𝑌 ] = [𝑁] 𝑡
[𝑌][𝑁] = [1 1 − 1] [ 20
0 2,5 − j5 1 ] [ 1]
−1
0 0 5 + j 10
1 1 1
=[ + + ]
20 2,5 − j 5 5 − j 10
1 0 0
1 0 30 + j30
′
[𝐼𝑠𝑐 ] = [𝑁]𝑡 [𝑌][𝑈𝑒 ] = [1 1 − 1] [20 1 ][ ] = [−4,1 + j 4,3]
0 2,5 − j5 j 35
0 0 5 + j 10
1 1 1
[ + + ] [𝑈1′ ] = [−4,1 + j 4,3]
20 2,5 − j 5 5j + 10
Se obține aceeași ecuație ca prin scrierea directă.
2.Verificarea curentului I cu teorema Thévenin:
𝑈𝐴𝐵0
𝐼𝐴𝐵 =
𝑍 + 𝑍𝐴𝐵0
𝑍1 𝑍2 10 − j 20
𝑍𝐴𝐵0 = =
𝑍1 + 𝑍2 4,5 − j
Pentru a calcula tensiunea de mers în gol UAB0 este necesar a calcula curentul 𝐼0 care parcurge
circuitul din figura c:
𝑈𝑒1 − 𝑈𝑒2 6−j
𝐼0 = =
j 4,5 − j
𝑅1 + 𝑅2 + jωC

45 + j 125
𝑈𝐴𝐵0 = 𝑈𝑒1 − 𝑅1 𝐼0 =
4,5 − j Figura nr.14, c)

24
Rezultă 𝐼𝐴𝐵 = 2 + j 2
În conformitate cu teorema de mai sus rețeaua se poate
înlocui în raport cu bornele A și B printr-un generator
echivalent de tensiune (figura d).

Figura nr.14, d)

3.Bilanțul puterilor
𝑆 = 𝑈𝑒1 𝐼1∗ + 𝑈𝑒2 𝐼2∗ = (130 + j60)
𝑃 = 𝑅1 𝐼12 + 𝑅2 𝐼22 + 𝑅𝐼 2 = 130 W
1 2
𝑄 = 𝜔𝐿𝐼 2 − 𝐼 = 60 VAR
𝜔𝐶 2

Problema nr. 15. În circuitul din figura a sunt cunoscute:

𝑍1 = j 2; 𝑍2 = 2; 𝑍3 = (2 − j 2); 𝑍4 = (1 − j 2); 𝑍5 = j 2

𝑈𝑒1 = 80; 𝑈𝑒2 = 40 − j 40

a) Să se calculeze valorile instantanee ale curenților în laturile

circuitului, folosind metoda curenților ciclici.
b) Să se verifice rezultatele obținute cu teorema superpoziției.
c) Să se efectueze bilanțul puterilor. Figura nr.15, a)

Soluție:

𝑛0 = 𝑛𝐿 − 𝑛𝑛 + 1 = 3

Pentru sensurile arbitrare adoptate pentru curenții ciclici 𝐼1′ , 𝐼2′ , 𝐼3′ , ecuațiile sunt:

(𝑍1 + 𝑍3 )𝐼1′ − 𝑍1 𝐼2′ − 𝑍3 𝐼3′ = 𝑈𝑒1

−𝑍1 𝐼1′ + (𝑍1 + 𝑍2 + 𝑍4 )𝐼2′ − 𝑍2 𝐼3′ = 𝑈𝑒2

−𝑍3 𝐼1′ − 𝑍2 𝐼2′ + (𝑍2 + 𝑍3 + 𝑍5 )𝐼3′ = −𝑈𝑒2

Înlocuind numeric și rezolvând sistemul se obține:

′
𝐼1′ = 48 − j 4 = 48,2e−j 4°46 𝜋:180°
′
𝐼2′ = 36 + j 12 = 37,85 ej 18°30 𝜋:180°
′
𝐼3′ = 30 − j 10 = 31,6 e−j 18°30 𝜋:180°

Curenții din laturi sunt:

𝐼1 = 𝐼1′ − 𝐼2′ = 12 − j 16 = 20e−j 53°𝜋:180°

25
 𝐼2 = 𝐼2′ − 𝐼3′ = 6 + j 22 = 22,8ej 20°10′𝜋:180°

𝐼3 = 𝐼1′ − 𝐼3′ = 18 + j 6 = 19ej 18°30′𝜋:180°

𝐼4 = −𝐼2′ = −36 − j 12 = 37,85 ej 198°30′𝜋:180°

𝐼5 = 𝐼3′ = 30 − j 10 = 31,6 e−j 18°30′𝜋:180°

𝐼6 = 𝐼1′ = 48 − j 4 = 48,2 e−j 4°46′𝜋:180°

Valorile instantanee ale curenților sunt:

𝑖1 = √2 ∙ 20 sin(𝜔𝑡 − 53°𝜋: 180°)

𝑖2 = √2 ∙ 22,8 sin(𝜔𝑡 + 20°10′𝜋: 180°)

𝑖3 = √2 ∙ 19 sin(𝜔𝑡 + 18°30′𝜋: 180°)

𝑖4 = √2 ∙ 37,85 sin(𝜔𝑡 + 198°30′𝜋: 180°)

𝑖5 = √2 ∙ 31,6 sin(𝜔𝑡 − 18°30′𝜋: 180°)

Figura nr.15, b)
𝑖6 = √2 ∙ 48,2 sin(𝜔𝑡 − 4°46′𝜋: 180°)
Bilanțul puterilor:

𝑆 = 𝑈𝑒1 𝐼6∗ + 𝑈𝑒2 𝐼2∗ = 3200 − j 800

𝑃 = 𝑅2 𝐼22 + 𝑅3 𝐼32 + 𝑅4 𝐼42 = 3194 W

𝑄 = 𝑋1 𝐼12 + 𝑋3 𝐼32 + 𝑋4 𝐼42 + 𝑋5 𝐼52 = 790 VAR

b) Teorema superpoziției:
Se suprimă tensiunea electromotoare 𝑈𝑒1. Circuitul se poate desena
ca în figurile b și c.
Impedanța complexă echivalentă este:
𝑍1 𝑍3 𝑍4 𝑍5
𝑍𝑒′ = 𝑍2 + + = 8+j4
𝑍1 + 𝑍3 𝑍4 + 𝑍5
Figura nr.15, c)
𝑈𝑒2 𝑍3
𝐼2′ = ′ = 2(1 − j 3); 𝐼1′ = 𝐼2′ = −4(1 − j 2)
𝑍𝑒 𝑍1 + 𝑍3
𝑍1 𝑍5
𝐼3′ = 𝐼2′ = 2(3 + j); 𝐼4′ = 𝐼2′ = 4(3 + j)
𝑍1 + 𝑍3 𝑍4 + 𝑍5
𝑍4
𝐼5′ = 𝐼2′ = −10(1 + j); 𝐼6′ = 𝐼1′ − 𝐼4′ = 𝐼5′ − 𝐼3′ = −16 − j 12
𝑍4 + 𝑍5

26
Suprimând tensiunea electromotoare 𝑈𝑒2, rețeaua se mai poate
desena ca în figura d.
Pentru a calcula impedanța echivalentă trebuie transfigurat
triunghiul 1,2,4 în stea:

𝑍1 𝑍4 2 𝑍2 𝑍4
𝑍10 = = (2 + j); 𝑍20 =
𝑍1 + 𝑍2 +𝑍4 3 𝑍1 + 𝑍2 +𝑍4
2
= (1 − j 2); Figura nr.15, d)
3
𝑍1 𝑍2 4 2
𝑍40 = =j ; 𝑍2′ = 𝑍20 +𝑍5 = (1 + j );
𝑍1 + 𝑍2 +𝑍4 3 3
2 𝑍2′ 𝑍4′ 2+j
𝑍4′ = 𝑍40 +𝑍3 = (2 − j ) ; 𝑍03 = ′ ′ =
3 𝑍2 + 𝑍4 3
Impedanța echivalentă a circuitului în acest caz este (figura d):
′
𝑍𝑒" = 𝑍03 + 𝑍10 = 2 + j
𝑈𝑒1
𝐼6" = = 16(2 − j)
𝑍𝑒"
𝑍4′
𝐼5" = 𝐼20
"
= 𝐼6" = 20(1 − j)
𝑍4′ + 𝑍2′
𝑍2′
𝐼3" = 𝐼40
"
= 𝐼6" = 4(3 + j)
𝑍4′ + 𝑍2′

𝑍10 𝐼6" + 𝑍20 𝐼02

"
𝐼4" = = 24 + j 8
𝑍4

𝐼1" − 𝐼6" − 𝐼2" = 6 − j 24

𝐼2" − 𝐼1" − 𝐼3" = −4 − j 28

Determinarea curenților din laturile rețelei inițiale:

𝐼1 = −𝐼1′ + 𝐼2" = 12 − j 16

𝐼2 = 𝐼2′ − 𝐼2" = 6 + j 22

𝐼3 = 𝐼3′ + 𝐼3" = 18 + j 6

𝐼4 = −𝐼4′ + 𝐼4" = −36 − j 12

𝐼5 = −𝐼5′ + 𝐼5" = 30 − j 10

𝐼6 = 𝐼6′ + 𝐼6" = 48 − j 4
27
Problema nr. 16. În circuitul din figură sunt cunoscute următoarele:
𝑋1 = ωL1 = 30Ω U = 220 V
𝑋2 = ωL2 = 50Ω R = 50 Ω
𝑋𝑀 = ωM = 10Ω
a) Să se calculeze valorile instantanee ale curenților în laturile
circuitului, pentru cele două moduri posibile de conectare le
Figura nr.16
bobinelor cuplate.
b) Să se verifice bilanțul puterilor.

Soluție:
a) Cu sensurile arbitrare adoptate pentru curenții 𝐼1 , 𝐼2 , 𝐼3 scriind teorermele lui
Kirchhoff pentru nodul B și ochiurile OR3B și ABCA, se obțin ecuațiile:
j𝑋1 𝐼1 + j𝑋𝑀 𝐼2 + j𝑋2 𝐼2 + j𝑋𝑀 𝐼1 = 𝑈
j𝑋2 𝐼2 + j𝑋𝑀 𝐼1 − 𝑅3 𝐼3 = 0
𝐼1 = 𝐼2 + 𝐼3

Alegând tensiunea U drept origine de fază: 𝑈𝑒 = 220𝑒 j0 și înlocuind numeric se obțin

ecuațiile:
(j 30 ± j 10)𝐼1 + (j 50 ± j 10)𝐼2 = 220

j 50 ∙ 𝐼2 ± j 10𝐼1 − 50𝐼3 = 0

𝐼1 = 𝐼2 + 𝐼3
Rezolvând sistemul în ipoteza că fluxul mutual se adună la fluxul propriu, se obțin
următoarele valori:
𝐼1 = 1,47 − j 2,615 = 3 ej 60°40′𝜋:180°

𝐼2 = −0,979 − j 1,924 = 2,16 e−j 117°𝜋:180°

𝐼3 = 2,449 − j 0,691 = 2,54 e−j 15°45′𝜋:180°

Valorile instantanee:

𝑢 = √2 ∙ 220 sin(𝜔𝑡)

𝑖1 = √2 ∙ 3 sin(𝜔𝑡 + 60°40′𝜋: 180°)

𝑖2 = √2 ∙ 2,16 sin(𝜔𝑡 − 117°𝜋: 180°)

𝑖3 = √2 ∙ 2,54 sin(𝜔𝑡 − 15°45′𝜋: 180°)

În ipoteza ca fluxul mutual se scade din fluxul propriu al bobinelor sistemul capătă forma:

−10(5 + j)𝐼1 + 50(1 + j)𝐼2 = 0

j 20 𝐼1 + j 40 𝐼2 = 220 (ținându-se cont de relația: 𝐼1 = 𝐼2 + 𝐼3 )

28
Rezolvând se obține:

𝐼1 = 1,608 − j 4,42 = 4,7 e−j 70′𝜋:180°

𝐼2 = −0,804 − j 3,29 = 3,4 e−j 103°40′𝜋:180°

𝐼3 = 2,412 − j 1,13 = 2,66 ej 25°𝜋:180°

Bilanțul puterilor pentru cele două cazuri:

a1) 𝑆 = 𝑈𝐼1∗ = 200(1,47 + j 2,615) = 323 + j 575

𝑃 = 𝑅3 𝐼32 = 322 W

𝑄 = 𝑋1 𝐼12 + 𝑋2 𝐼22 + 2𝑋𝑀 𝐼1 𝐼2 cos(𝜑1 + 𝜑2 ) = 575 VAR

a2) 𝑆 = 𝑈 ∙ 𝐼1∗ = 200(1,608 + j 4,42) = 354 + j 974

𝑃 = 𝑅3 𝐼32 = 353 W

𝑄 = 𝑋1 𝐼12 + 𝑋2 𝐼22 − 2𝑋𝑀 𝐼1 𝐼2 cos(𝜑1 + 𝜑2 ) = 974,5 VAR

Problema nr. 17. În circuitul din figură se cunosc:

𝑍1 = 𝑍2 = 𝑅 + jX = 2 + j3

𝑋1 = 𝜔𝐿1 = 1Ω; 𝑋12 = 𝜔𝐿12 = 1Ω

𝑋2 = 𝜔𝐿2 = 2Ω; 𝑋23 = 𝜔𝐿23 = 0,5Ω
Figura nr.17
𝑋3 = 𝜔𝐿3 = 3Ω; 𝑋13 = 𝜔𝐿13 = 1Ω
Tensiunea electromotoare are valoarea efectivă: 𝑈𝑒 = 220 V.
Să se calculeze valorile instantanee ale curenților 𝑖1 , 𝑖2 , 𝑖3 și să se verifice bilanțul puterilor.
Soluție:
Adoptând sensuri arbitrare pentru curenți, teoremele lui Kirchhoff scrise pentru nodul A și
ochiurile I și II conduc la următorul sistem:
𝑍1 𝐼1 + jω𝐿1 𝐼1 − jω𝐿13 𝐼3 − jω𝐿12 𝐼2 + jω𝐿3 𝐼3 − jω𝐿13 𝐼1 + jω𝐿23 𝐼2 = 𝑈𝑒

jω𝐿2 𝐼2 + jω𝐿32 𝐼3 − jω𝐿12 𝐼1 + 𝑍2 𝐼2 − (jω𝐿3 𝐼3 + jω𝐿23 𝐼2 − jω𝐿13 𝐼1 ) = 0

𝐼1 = 𝐼2 + 𝐼3
Înlocuind, restrângând termenii și rezolvând sistemul, se obțin următoarele valori numerice,
ale curenților:

𝐼1 = 22,13 − j 41,15 = 46,6 e−j 61°40′𝜋:180°

𝐼2 = 11,18 − j 11,5 = 16 e−j 45°45′𝜋:180°

29
 𝐼3 = 10,95 − j 29,65 = 31,6 e−j 69°40′𝜋:180°

Valorile instantanee sunt:

𝑢 = √2 ∙ 220 sin 𝜔𝑡

𝑖1 = √2 ∙ 46,6 ∙ sin(𝜔𝑡 − 61°40′𝜋: 180°)

𝑖2 = √2 ∙ 16 ∙ sin(𝜔𝑡 − 45°45′𝜋: 180°)

𝑖3 = √2 ∙ 31,6 ∙ sin(𝜔𝑡 − 69°40′𝜋: 180°)

Bilanțul puterilor:

𝑆 = 𝑈𝑒1 𝐼1∗ = 220(22,13 + j 41,15) = 4860 + j 9050

𝑃 = 𝑅1 𝐼12 + 𝑅2 𝐼22 = 4855W

𝑄 = ω𝐿1 𝐼12 + 𝐿2 ω𝐼22 + ω𝐿3 𝐼32 + 𝑋1 𝐼12 + X𝐼22

− 2ω𝐿13 𝐼1 𝐼3 cos(𝜑1 − 𝜑3 ) − 2ω𝐿12 𝐼1 𝐼2 cos(𝜑1 − 𝜑2 ) +
+2ω𝐿23 𝐼2 𝐼3 cos(𝜑2 − 𝜑3 ) = 9044 VAR

Problema nr.18. Rețeaua de curent alternativ din figura

a este caracterizată prin următorii parametrii:
1
𝑅1 = 1Ω; ω𝐿1 = ω𝐿2 = ω𝐿12 = 2Ω; = 3Ω
𝜔𝐶
𝑢𝑒 = √2 ∙ 100 cos 𝜔𝑡; 𝑢𝑏 = √2 ∙ 50 sin 𝜔𝑡

a) Să se calculeze valorile instantanee ale curenților Figura nr.18, a)

folosind metoda teoremelor lui Kirchhoff direct și matricial.
b) Să se verifice rezultatele obținute folosind teorema curenților ciclici direct și
matricial.
c) Să se efectueze bilanțul puterilor.

Soluție:
Adoptând sensurile arbitrare pentru curenți ca in figura a, teoremele lui Kirchhoff aplicate
pentru nodul B și ochiurile I și II se scriu:
𝐼3 = 𝐼1 +𝐼2

𝑅𝐼3 + jω𝐿1 𝐼1 − jω𝐿12 𝐼2 − 𝑈𝑏 = 𝑈𝑒

1
jω𝐿2 𝐼2 − jω𝐿12 𝐼1 + 𝐼 − jω𝐿1 𝐼1 + jω𝐿12 𝐼2 = 0
jω𝐶 2

30
unde: 𝑈𝑏 = 50 𝑒 j0
π
𝑈𝑒 = 100 𝑒 j2 = j 100
Rezolvând sistemul se obțin următoarele valori:

𝐼1 = −5,76 + j13,1 = 14,35 ej 113°40′𝜋:180°

𝐼2 = −23,04 + j 52,4 = 57,4 ej 113°40′𝜋:180°

𝐼3 = −28,8 + j 65,5 = 71,75 ej 113°40′𝜋:180°

Rezolvare matricială:
𝐼1
[𝑁]𝑡 [𝐼] = 0 → [−1 − 1 1] [𝐼2 ] = 0
𝐼3

(𝐶)𝑡 [𝑍][𝐼] = [𝐶]𝑡 [𝑈𝑒 ]

jω𝐿12 𝐼1
jω𝐿1 0 0
1 0 1 1 1 01
[ ] [−jω𝐿12 jω𝐿2 + 0] 𝐼
[ 2] = [ ][ 0 ]
−1 1 0 jωC −1 1 0 𝑈 + 𝑈
0 𝑅 𝐼3 𝑒 𝑏
0
−jω𝐿12 𝐼1
jω𝐿1 R 𝐼 𝑈 + 𝑈𝑏
[ 1 ] [ 2] = [ 𝑒 ]
−ω𝐿1 − jω𝐿12 jω𝐿12 + jω𝐿2 + 0 0
jωC 𝐼3

Se obțin aceleași ecuații ca prin scriere directă.

b) Metoda curenților ciclici.
Rețeaua dată se poate descompune în două ochiuri fundamentale parcurse de curenții ciclici
𝐼1′ și 𝐼2′ cu sensurile din figura b.
Se obține sistemul:
(𝑅 + jω𝐿1 )𝐼1′ − (jω𝐿1 − jω𝐿12 )𝐼2′ = 𝑈𝑒 + 𝑈𝑏 *
1
−(jω𝐿1 − jω𝐿12 )𝐼1′ + (jω𝐿1 + jω𝐿2 + 2jω𝐿12 + ) 𝐼′ = 0
jωC 2

Figura nr.18, b)
Înlocuind numeric și rezolvând, se obține:
𝐼1′ = −28,8 + j 65,5

𝐼2′ = −23,04 + j52,4

Rezultă pentru curenții în laturile circuitului aceleași valori obținute prin aplicarea teoremelor
lui Kirchhoff.

31
Rezolvare matricială:
𝑈 + 𝑈𝑏
[𝑍′][𝐼] = [𝑈′𝑒 ] = [𝐶]𝑡 [𝑈𝑒 ] = [ 𝑒 ]
0
−jω𝐿12
jω𝐿1 1 0 1−1
𝑡 1 0 1
[𝑍′] = [𝐶] [𝑍][𝐶] = [ ] [−jω𝐿12 jω𝐿2 + 0 ] [0 1 ]
−1 1 0 jωC
0 𝑅 1 0
0
Ecuația de mai sus devine:
−jω(𝐿1 + 𝐿12 ) 𝐼′
R + jω𝐿1
[ 1 ] [ ′ 1 ] = [𝑈𝑒 + 𝑈𝑏 ]
−jω(𝐿1 + 𝐿12 ) jω(𝐿1 + 𝐿2 + 2𝐿12 + ) 𝐼2 0
jωC
′
1+j2 −j4 𝐼 1 𝑈 + 𝑈𝑏 −1 1 j5 j5
[ ][ ′ ] = [ 𝑒 ] [𝑍′] = [ ]
−j4 j5 𝐼 0 6+j5 j41+j2
2

−1 1 j5 j5 50 + j 100 −28,7 + j 65,5 𝐼 ′1

[𝐼′] = [𝑍′] [𝑈′𝑒 ] = [ ][ ]=[ ]=[ ′ ]
6+j5 j4 1+j2 0 −23 + j 52,4 𝐼2

1−1 −28,7 + j 65,5 −5,7 + j 13,1 𝐼′1

[𝐼] = [𝐶][𝐼′] = [0 1 ] [ ]=[ −23 + j 52,4 ]=[ ′ ]
−23 + j 52,4 𝐼2
1 0 −28,7 + j 65,5
Valorile instantanee ale curenților sunt:

𝑖1 = √2 ∙ 14,35 ∙ sin(𝜔𝑡 + 113°40′𝜋: 180°)

𝑖2 = √2 ∙ 57,4 ∙ sin(𝜔𝑡 + 113°40′𝜋: 180°)

𝑖3 = √2 ∙ 71,75 ∙ sin(𝜔𝑡 + 113°40′𝜋: 180°)

𝑆 = 𝑈𝑏 𝐼3∗ + 𝑈𝑒 𝐼3∗ = (50 + j 100)(−28,8 − j 65,5) = −5110 − j 6160

𝑃 = 𝑅𝐼32 = 5110 W
1 2
𝑄 = ω𝐿1 𝐼12 + ω𝐿2 𝐼22 − 𝐼 − 2𝐼1 𝐼2 ω𝐿12 cos(0) = 6180VAR
ωC 2

32
Problema nr. 19. În rețeaua din figură alimentată sub o tensiune la
borne armonică, de pulsație variabilă ω, sunt cunoscute rezistența
𝑅1 , inductivitățile 𝐿1 , 𝐿2 și 𝐿12 și capacitatea C. Să se calculeze
pulsația ω pentru care curentul absorbit de rețea pe la bornele de
alimentare A, B este în fază cu tensiunea la aceste borne.

Soluție:
Dacă 𝐼1 este în fază cu 𝑈𝑏 , impedanța complexă echivalentă a
consumatorului cuprins între bornele A și B trebuie să fie reală, ceea
ce revine la a scrie că impedanța complexă echivalentă a consumatorului
legat în serie cu 𝑅1 este nulă. (De fapt, condiția este ca impedanța complexă Figura nr.19
cuprinsă între D și B să fie pur ohmică, dar cum consumul de putere activă
al receptorului cuprins între bornele D și B este nul, cuprinzând numai elemente reactive
înseamnă că rezistența lui echivalentă este nulă, deci condițiile ZDB =0 și XDB =0 sunt
echivalente.)
Pentru a calcula impedanța complexă echivalentă a consumatorului legat între bornele D și B,
ZDB se consideră pentru moment cunoscută tensiunea UDB și se calculează curenții din rețea în
funcție de această tensiune.
Din cele două teoreme ale lui Kirchhoff privind funcționare rețelelor electrice în regim armonic
permanent rezultă:
𝑈DB = jω𝐿1 𝐼1 + jω𝐿2 𝐼2 + jω𝐿12 𝐼1 + jω𝐿12 𝐼2
1
0 = jω𝐿2 𝐼2 + jω𝐿12 𝐼1 − 𝐼
jωC 𝑐
0 = 𝐼1 − 𝐼2 − 𝐼𝑐

Între cele trei ecuații ale acestui sistem se elimină 𝐼2 și 𝐼𝑐 și se obține:

1
− ω𝐿12
UDB = jω𝐿1 𝐼1 + jω𝐿12 𝐼1 + (jω𝐿2 + jω𝐿12 )𝐼1 ωC
1
ω𝐿2 − ωC

1
ω𝐿2 − ωC UDB
𝐼1 = UDB =
1 1 ZDB
jω [(𝐿1 + 𝐿12 ) (ω𝐿2 − ωC) − (𝐿2 + 𝐿12 ) (ω𝐿12 + ωC)]

Din condiția ZDB = 0, rezultă:

1 1
(𝐿1 + 𝐿12 ) (ω𝐿2 − ) − (𝐿2 + 𝐿12 ) (ω𝐿12 + )=0
ωC ωC
(𝐿1 + 𝐿12 )(ω2 𝐿2 𝐶 − 1) − (𝐿2 + 𝐿12 )(ω2 𝐿12 𝐶 + 1) = 0

𝐿1 + 𝐿2 + 2 𝐿12 𝐿1 + 𝐿2 + 2𝑀
(1)𝜔 = √ 2 =√
𝐶(𝐿1 𝐿2 + 𝐿2 𝐿12 − 𝐿2 𝐿12 − 𝐿12 ) 𝐶(𝐿1 𝐿2 − 𝑀2 )
33
Observație:
Când tensiunea 𝑈𝑏 este dată și finită, curentul 𝐼1 are, în cazul în care este satisfăcută relația (1),
𝑈𝑏
valoarea 𝐼1 = și tensiunea la bornele DB este nulă, UDB = 𝐼1 ZDB = 0.
𝑅1

Rezultă de aici că pentru valoarea (1) a pulsației, tensiunile la bornele bobinelor 𝐿1 și 𝐿2 șunt
egale și opuse, putând atinge valori teoretice infinite. Circuitul funcționează în mod asemănător
ca un circuit serie cu rezonanță de tensiune.

Problema nr.20. Pentru ce valoare R2 a rezistenței din rețeaua reprezentantă în figură, puterea
consumată în circuitul secundar al sistemului este maximă, circuitul fiind alimentat sub
tensiunea la borne, armonică, de pulsație ω, a cărei reprezentare
în complex simplificat este Ub.

Soluție:
Din aplicarea celei de a II-a teoreme a lui Kirchhoff celor două
circuite ale rețelei și cu sensurile pozitive ale curenților din
figură, rezultă:
𝑈𝑏 = 𝑅1 𝐼1 + jω𝐿1 𝐼1 + jω𝑀𝐼2 Figura nr.20
0 = 𝑅2 𝐼2 + jω𝐿2 𝐼2 + jω𝑀𝐼1

Eliminând curentul 𝐼1 între cele două ecuații se obține:

jω𝑀
𝑅1 + jω𝐿1
𝐼2 = −𝑈𝑏
𝜔 2 𝑀2
𝑅2 + jω𝐿2 + 𝑅 + jω𝐿
1 1

Comparând cu expresia teoremei lui Thévenin:

𝑈′
𝐼′ =
𝑍 + 𝑍′

Se observă că 𝐼2 ar putea fi curentul debitat de un generator având tensiunea electromotoare:

jω𝑀
𝑈 ′ = −𝑈𝑏
𝑅1 + jω𝐿1
𝜔 2 𝑀2
și impedanța internă: 𝑍 ′ = 𝑍𝑖 = jω𝐿2 + 𝑅 = 𝑅𝑖 + j𝑋𝑖 , în care 𝑅𝑖 și 𝑋𝑖 sunt rezistența și
1 +jω𝐿1
reactanța internă a generatorului și care alimentează un consumator având impedanța 𝑍 = 𝑅𝑒 .

Puterea disipată în rezistența 𝑅2 este:

𝑈 ′2 𝑈 ′2
𝑃 = 𝑅2 𝐼22 = 𝑅2 2 = 𝑅2
|𝑍 + 𝑍 ′ | (𝑅2 + 𝑅𝑖 )2 + 𝑋𝑖2

Se notează:
34
 𝑍1 = (𝑅2 + 𝑅𝑖 ) + j𝑋𝑖

𝑍12 = (𝑅2 + 𝑅𝑖 )2 + 𝑋𝑖2

𝜕𝑃
Condiția ca puterea P să fie maximă se obține prin anularea numărătorului derivatei din
𝜕𝑅2
care rezultă:
𝜕𝑃 𝑈 ′2 2(𝑅2 + 𝑅𝑖 )𝑈 ′2
= − 𝑅 =0
𝜕𝑅2 (𝑅2 + 𝑅𝑖 )2 + 𝑋𝑖2 [(𝑅2 + 𝑅𝑖 )2 + 𝑋𝑖2 ]2 2
Rezultă:
𝑅22 = 𝑅𝑖2 + 𝑋𝑖2 = 𝑍𝑖2
Dar,

2 2 2 M2
𝑅 + ω L (1 −
𝜔 𝑀 2 2
𝜔 𝑀 𝑅1 2 12 1 𝐿1 𝐿1 )
𝑍𝑖 = jω𝐿2 + = 2 + jω𝐿2 = 𝑅𝑖 + j 𝑋𝑖
𝑅1 + jω𝐿1 𝑅1 + ω2 L21 𝑅12 + ω2 L21

2 2
√𝜔 4 𝑀4 𝑅12 + ω2 L22 [𝑅12 + ω2 L21 (1 − M )]
𝐿1 𝐿2
𝑍𝑖 = √𝑅12 + 𝑋12 = = 𝑅2
𝑅12 + ω2 L21
M2
sau punând: 𝑘 = 𝐿 , rezultă:
1 𝐿2

√𝜔 2 𝑀2 𝑅12 + ω2 L22 [𝑅12 + ω2 L21 (1 − 𝑘)]2

𝑅2 =
𝑅12 + ω2 L21

Problema nr.21. Circuitul din figură, alimentat de două surse de curent alternativ de tensiuni
electromotoare 𝑈𝑒1 = 200, 𝑈𝑒2 = 200 − j 50 și de
impedanțe interioare neglijabile, este format din
impedanțele:
𝑍1 = (1 + j 2); 𝜔𝐿1 = 4; 𝜔𝐿12 = −2
𝑍2 = (1 + j 2); 𝜔𝐿2 = 4; 𝜔𝐿13 = 2
𝑍3 = (2 − j 2); 𝜔𝐿3 = 5; 𝜔𝐿23 = 3

Să se calculeze valorile instantanee ale curenților în laturile circuitului și să se verifice

bilanțul puterilor.
Figura nr.21

Soluție:
Problema se rezolvă utilizând metoda curenților ciclici. Fie 𝐼1′ și 𝐼2′ cei doi curenți ciclici care
parcurg ochiurile fundamentale AUe1B și AUe2B. Ecuațiile sunt:

35
 𝐼1′ (𝑍1 + j𝜔𝐿1 + j𝜔𝐿3 + 𝑍3 − 2j𝜔𝐿13 ) + 𝐼2′ (j𝜔𝐿3 + 𝑍3 − j𝜔𝐿13 − j𝜔𝐿12 + j𝜔𝐿23 ) = 𝑈𝑒1

𝐼1′ (j𝜔𝐿3 + 𝑍3 − j𝜔𝐿13 − j𝜔𝐿12 + j𝜔𝐿23 ) + 𝐼2′ (𝑍2 + j𝜔𝐿2 + j𝜔𝐿3 + 𝑍3 + 2j𝜔𝐿23 ) = 𝑈𝑒2
Înlocuind numeric și restrângând termenii se obține sistemul:
𝐼1′ (3 + j5) + 2𝐼2′ (1 + j 3) = 200

2 𝐼1′ (1 + j 3) + 3𝐼2′ (1 + j 5) = 50 (40 − j)

Rezolvând sistemul se obține:
𝐼1′ = 29,3 − j 24,9

𝐼2′ = −11,42 − j 1,74

Curenții în laturile circuitului sunt:
′
𝐼1 = 𝐼1′ = 29,3 − j 24,9 = 38,5 ∙ e−j40°30 𝜋:180
′
𝐼2 = 𝐼2′ = −11,42 − j 1,74 = 11,6 ∙ e−j171°20 𝜋:180

𝐼3 = 𝐼1′ + 𝐼2′ = 17,88 − j 26,64 = 32,1 ∙ e−j56°𝜋:180

Valorile instantanee sunt:

𝑖1 = √2 ∙ 38,5 ∙ sin(𝜔𝑡 − 40°30′𝜋: 180°)

𝑖2 = √2 ∙ 11,6 ∙ sin(𝜔𝑡 − 171°20′𝜋: 180°)

𝑖3 = √2 ∙ 32,1 ∙ sin(𝜔𝑡 − 56°𝜋: 180°)

Bilanțul puterilor:
𝑆 = 𝑈𝑒1 𝐼1∗ + 𝑈𝑒2 𝐼2∗ = 3660 + j 5900

𝑃 = 𝑅1 𝐼12 + 𝑅2 𝐼22 + 𝑅3 𝐼32 = 3674 W

𝑄 = 𝑋1 𝐼12 + X2 𝐼22 + X3 𝐼32 + ω𝐿1 𝐼12 + ω𝐿2 𝐼22 + ω𝐿3 𝐼32

− 2ω𝐿13 𝐼1 𝐼3 cos(𝜑3 − 𝜑1 ) − 2ω𝐿12 𝐼2 𝐼1 cos(𝜑2 − 𝜑1 ) +
+2ω𝐿23 𝐼2 𝐼3 cos(𝜑2 − 𝜑3 ) = 5890 VAR

Problema nr. 22. Schema echivalentă a autotransformatorului din figură se caracterizează prin
parametrii:
𝜔𝐿1 = 20Ω; 𝑟1 = 3Ω
𝜔𝐿2 = 30Ω; 𝑟2 = 4Ω
𝜔𝐿3 = 15Ω;

36
 Tensiunea la bornele autotransformatorului are
valoarea efectivă U = 200 V.
Să se determine curenții 𝐼1 , 𝐼2 , 𝐼3 și tensiunile
𝑈1 și 𝑈2, pe o rezistență 𝑟3 = 50Ω.

Soluție:
Problema se rezolvă prin aplicarea metodei curenților
ciclici:
l=3 -numărul laturilor circuitului
n=2 -numărul nodurilor
Figura nr. 22
o=l-n+1=2 -numărul ochiurilor independente

Fie 𝐼1′ și 𝐼2′ curenții ciclici care parcurg cele două ochiuri fundamentale din figură. Ecuațiile
sunt:
(𝑟1 + j𝜔𝐿1 + 𝑟2 + j𝜔𝐿2 + 2j𝜔𝑀)𝐼1′ − (𝑟2 + j𝜔𝐿2 + j𝜔𝑀)𝐼2′
= 𝑈 − (𝑟2 + j𝜔𝐿2 + j𝜔𝑀)𝐼1′ + (𝑟2 + 𝑟3 + j𝜔𝐿2 )𝐼2′ = 0
Înlocuind numeric și restrângând termenii se obține:
(7 + j 80)𝐼1′ − (4 + j 45)𝐼2′ = 200 − (4 + j 45)𝐼1′ + (54 + j 30)𝐼2′ = 0

Rezolvând sistemul se obțin soluțiile:

200 −(4 + j 45)
| |
′
Δ1 0 54 + j 30
𝐼1 = = = 1,444 − j 2,59
Δ 7 + j 80 −(4 + j 45)
| |
−(4 + j 45) 54 + j 30
7 + j 80 200
Δ2 | |
−(4 + j 45) 0
𝐼2′ = = = 2,16 − j 0,2015
Δ 7 + j 80 −(4 + j 45)
| |
−(4 + j 45) 54 + j 30
Curenții din laturile rețelei sunt:
′
𝐼1 = 𝐼1′ = 1,444 − j 2,59 = 2,97 ∙ e−j60°50 𝜋:180°
′
𝐼2 = 𝐼1′ = 𝐼2′ = −0,713 − j 2,388 = 2,5 ∙ e−j106°40 𝜋:180°
′
𝐼3 = 𝐼2′ = 2,16 − j 0,2015 = 2,17 ∙ e−j5°20 𝜋:180°
Bilanțul puterilor:
𝑆 = 𝑈 𝐼1∗ = 200(1,444 + j 2,59) = 288 + j 518

𝑃 = 𝑟1 𝐼12 + 𝑟2 𝐼22 + 𝑟3 𝐼32 = 286 W

𝑄 = ω𝐿1 𝐼12 + ω𝐿2 𝐼22 + 2ω𝑀𝐼1 𝐼2 cos(𝜑1 − 𝜑2 ) = 516 VAR

37
Tensiunea la bornele bobinelor:
𝑈1 = j𝜔𝐿1 𝐼1 + jω𝑀𝐼2 + 𝑟1 𝐼1 = (3 + j ∙ 20)(1,444 − j 2,59) + 7 ∙ 15(−0,73 − j 2,388) =
′
= 91,93 + j ∙ 10,04 = 92,5 ej6°30 𝜋:180°
𝑈2 = j𝜔𝐿2 𝐼2 + 𝑟2 𝐼2 + jω𝑀𝐼1 = 𝑟3 𝐼3 = 50(2,16 − j 0,2015) = 108 − j 10,06
′
= 108,4 ∙ e−j5°20 𝜋:180°
Se verifică relația:
𝑈 = 𝑈1 + 𝑈2 = 91,93 + j 10,04 + 108 − j 10,06 ≅ 200 V

Problema nr. 23. Circuitul de curent alternativ din figura a este alimentat de două
generatoare, ale căror tensiuni electromotoare au reprezentările în complex simplificat:
𝑈𝑒1 = 12 V; 𝑈𝑒1 = j 12 V.
Circuitul e format din următoarele impedanțe:
1 𝑍3 = j𝜔𝐿1 = j 4; 𝑍 ′ = j𝜔𝐿 = j
𝑍1 = = −j;
j𝜔𝐶1
1 𝑍4 = j𝜔𝐿2 = j 2; 1
𝑍2 = = −j 2; 𝑍 ′′ = = −j 2
j𝜔𝐶2 j𝜔𝐶

Figura nr. 23, a), b)

a) Să se calculeze curenții în toate laturile circuitului și să se verifice bilanțul puterilor.

b) Să se verifice 𝐼𝐵𝐶 folosind teorema lui Thévenin.

Soluția I:
a)Problema se poate rezolva aplicând metoda tensiunilor la noduri (figura b).

38
Alegând nodul C ca nod de referință (𝑉𝑐 = 0) ecuațiile respective sunt:

1 1 1 1 ′ 𝑈𝑒1
( + + ) 𝑈𝐴′ − 𝑈 =
𝑍1 𝑍3 𝑍𝐴𝐵 𝑍𝐴𝐵 𝐵 𝑍1

1 ′ 1 1 1 𝑈𝑒2
− 𝑈𝐴 + ( + + ) 𝑈𝐵′ =
𝑍𝐴𝐵 𝑍2 𝑍4 𝑍𝐴𝐵 𝑍2

unde 𝑈𝐴′ și 𝑈𝐵′ sunt tensiunile necunoscute dintre celelalte două noduri și nodul de referință.
Rezultă:
𝑈𝐴′ = 16 + j 8

𝑈𝐵′ = 16 − j 4
Pentru a afla curenții din laturi se aplică teorema a II-a a lui Kirchhoff, unor ochiuri formate
din latura care interesează și tensiunea cunoscută 𝑈𝐴′ sau 𝑈𝐵′ . Rezultă:
12 − 16 − j 8
𝐼1 = = 8−j4
−j
j 12 − 16 + j 4
𝐼2 = = −8 − j 8
−j 2
𝑈𝐴′ −16 − j 8
𝐼3 = − = = −2 + j 4
𝑍3 j4
16 − j 4
𝐼4 = = −2 − j 8
j2
16 + j 8 − 16 + j 4
𝐼𝐴𝐵 = =6
j2
1
j𝜔𝐶
𝐼𝐿 = 𝐼𝐴𝐵 = = 12
1
j𝜔𝐶 + j𝜔𝐿
j𝜔𝐿
𝐼𝐶 = 𝐼𝐴𝐵 = = −6
1
j𝜔𝐶 + j𝜔𝐿

Soluția II:
Problema se poate rezolva și cu ajutorul curenților ciclici. Alegând sensuri arbitrare pentru
curenții ciclici 𝐼1′ , 𝐼2′ , 𝐼3′ din cele trei ochiuri fundamentale ale circuitului din figura c, ecuațiile
care se pot scrie sunt:

(𝑍1 + 𝑍3 )𝐼1′ − 𝑍3 𝐼2′ = 𝑈𝑒1

−𝑍3 𝐼1′ + (𝑍3 + 𝑍4 + 𝑍𝐴𝐵 )𝐼2′ − 𝑍4 𝐼3′ = 0

39
 −𝑍4 𝐼2′ + (𝑍4 + 𝑍2 )𝐼3′ = −𝑈𝑒2
Rezultă:
𝐼1′ = 8 − j 4

𝐼2′ = 6

𝐼3′ = 8 + j 8

Se obțin aceleași valori ale curenților 𝐼1 … … . 𝐼4 și 𝐼𝐴𝐵 .

Figura nr. 23, c), d)

b) Curentul 𝐼4 se poate exprima cu ajutorul teoremei lui Thévenin:

𝑈𝐵𝐶0
𝐼4 =
𝑍4 + 𝑍𝐵𝐶0

unde 𝑍𝐵𝐶0 este impedanța de mers în gol a rețelei pasivizate (figura d):
𝑍 𝑍 (−j)(j 4)
(𝑍 1+ 3𝑍 + 𝑍𝐴𝐵 ) 𝑍2 [
1 3 −j + j 4 + j 2] (−j 2)
𝑍𝐵𝐶0 = = =j
𝑍1 𝑍3 (−j)(j 4)
𝑍1 + 𝑍3 + 𝑍𝐴𝐵 + 𝑍2 −j 2 + j 2 + j + j 4

Tensiunea de mers în gol este:

𝑈𝐵𝐶0 = 𝑈𝑒2 − 𝑍2 𝐼2′

unde 𝐼2′ este curentul ciclic în rețeaua din figura d, care provine din rețeaua inițială în absența
impedanței 𝑍4.
Rezultă:
24 − j 6
𝐼4 = = −(2 + j 8)
j2+j
Se obține aceeași valoare ca la punctul a) dar cu semn schimbat.

40
Problema nr.24. Două surse de curent alternativ, de tensiuni electromotoare 𝑈𝑒1 = 100; și
𝑈𝑒2 = j 100, de impedanțe interioare neglijabile, alimentează un circuit format din patru
impedanțe conectate ca în figura alăturată.
Să se calculeze valorile instantanee ale
curenților în toate laturile circuitului și să se
efectueze bilanțul puterilor.
Se cunosc:
𝑅 = 20Ω;
𝜔𝐿1 = 𝜔𝐿2 = 𝜔𝐿3 = 10Ω;
𝜔𝐿12 = 𝜔𝐿23 = 5Ω
Figura nr. 24

Indicații și răspunsuri:
Problema se poate rezolva prin mai multe metode: prin aplicarea teoremelor lui Kirchhoff
direct și matricial, prin aplicarea metodei curenților ciclici direct și matricial.
Soluția I:
Aplicând teoremele lui Kirchhoff se obține sistemul:
(𝑅 + j𝜔𝐿1 )𝐼1 + j𝜔𝐿3 𝐼3 + j𝜔𝐿13 𝐼3 + j𝜔𝐿31 𝐼1 − j𝜔𝐿23 𝐼2 = 𝑈𝑒1

j𝜔𝐿3 𝐼3 + j𝜔𝐿13 𝐼1 − j𝜔𝐿23 𝐼2 − j𝜔𝐿23 𝐼3 + j𝜔𝐿2 𝐼2 = 𝑈𝑒2

𝐼1 + 𝐼2 = 𝐼3
Rezultă:
𝐼1 = −j 5

𝐼2 = 5(2 + j)

𝐼3 = 10
Forma matricială a teoremelor lui Kirchhoff:

I [𝑁]𝑡 [𝐼] = 0

II[𝐶]𝑡 [𝑍][𝐼] = [𝐶]𝑡 [𝑈𝑒 ]

𝑅 + j𝜔𝐿1 0 j𝜔𝐿13 𝐼1 𝑈𝑒1

1 0 𝑈𝑒1
[
1
][ 0 j𝜔𝐿2 −j𝜔𝐿23 ] [ 2 ] = [1 0
𝐼 1
] [𝑈𝑒2] = [ ]
0 1 1 0 1 1 𝑈𝑒2
j𝜔𝐿13 −j𝜔𝐿23 j𝜔𝐿3 𝐼3 0
Se obțin rezultate identice.

41
Soluția II:
Aplicând metoda curenților ciclici se obțin ecuațiile:
(𝑅 + j𝜔𝐿3 + j𝜔𝐿1 + 2j𝜔𝐿13 )𝐼′1 + (j𝜔𝐿3 + j𝜔𝐿13 − j𝜔𝐿23 )𝐼′2 = 𝑈𝑒1

(j𝜔𝐿3 + j𝜔𝐿13 − j𝜔𝐿23 ) 𝐼′1 + (j𝜔𝐿3 + j𝜔𝐿2 − 2j𝜔𝐿23 )𝐼′2 = 𝑈𝑒2

Forma matricială:

[𝑍′][𝐼] = [𝑈′𝑒 ]
𝑅 + j𝜔𝐿1 0 j𝜔𝐿13 1 0
1 0 1
[𝑍 ′ ] = [𝐶]𝑡 [𝑍][𝐶] = [ ][ 0 j𝜔𝐿2 −j𝜔𝐿23 ] [0 1]
0 1 1 j𝜔𝐿13 −j𝜔𝐿23 j𝜔𝐿3 1 1
𝑅 + j𝜔𝐿1 + j𝜔𝐿13 + j𝜔𝐿13 + j𝜔𝐿3 −j𝜔𝐿23 + j𝜔𝐿13 + j𝜔𝐿3 𝐼′1 𝑈𝑒1
[ ][ ] = [ ]
j𝜔𝐿2 − j𝜔𝐿23 − j𝜔𝐿23 + j𝜔𝐿3 j𝜔𝐿2 − j𝜔𝐿23 − j𝜔𝐿23 + j𝜔𝐿3 𝐼′2 𝑈𝑒2
′
20 + j 30 j 10 𝐼 1 100
[ ][ ] = [ ]
j 10 j 10 𝐼′2 j 100

−1 1 j −j 10 j −j
[𝑍′] = 10 [ ]= [ ]
Δ −j 2+j3 200(−1 + j) −j 2+j3

−1 10 j −j 1 −5 j
[𝐼 ′ ] = [𝑍 ′ ] [𝑈 ′ 𝑒 ] = [ ] 100 [ ] = [ ]
200(−1 + j) −j 2+j3 j 5(2 + j )

1 0 −5 j 𝐼1
−5 j
[𝐼] = [𝐶][𝐼 ′ ] = [0 1] ∙ [ 𝐼
] = [5(2 + j )] [ 2 ]
5(2 + j )
1 1 10 𝐼3

Se obțin aceleași valori.

Problema nr.25. Un circuit electric monofazat este format din trei bobine identice, având
rezistența R și inductivitatea proprie L. Două dintre aceste bobine sunt legate în paralel și
ansamblul astfel format este legat în seria cu a treia bobină. Între bobina 1 și 2 există un cuplaj
magnetic, inductivitatea mutuală dintre aceste bobine fiind M. Sistemul fiind alimentat sub
tensiune la borne, 𝑢𝑏 = √2𝑈𝑏 sin 𝜔𝑡, se cere:
a) Să se calculeze valorile instantanee ale
curenților prin cele trei bobine și să se
efectueze bilanțul puterilor;
b) Să se calculeze impedanța echivalentă dintre
bornele de alimentare ale circuitului.
Aplicație numerică:
𝜔𝐿 = 𝜔𝐿12 = 5Ω; 𝑅 = 10Ω; 𝑈𝑏 = 100 V

Figura nr. 25

42
Răspuns:
a) Curenții din cele trei laturi sunt:
′
𝐼1 = 6,21 ∙ 𝑒 −j∙7°10 𝜋:180° = 6,17 − j 0,77
′
𝐼3 = 2,8 ∙ 𝑒 −j∙33°30 𝜋:180° = 2,34 − j 1,54
′
𝐼2 = 3,9 ∙ 𝑒 j∙11°20 𝜋:180° = 3,83 + j 0,77
Bilanțul puterilor:
𝑆 = 𝑈 ∙ 𝐼1∗ = (617 + j 77) VA
𝑃 = 𝑅(𝐼12 + 𝐼22 + 𝐼32 ) = 615,5 W
𝑄 = 𝜔𝐿(𝐼12 + 𝐼22 + 𝐼32 ) − 2𝜔𝐿12 𝐼1 𝐼2 cos(𝜑1 − 𝜑2 ) = 307,75 − 230 = 77,75 VAR
b) Impedanța echivalentă între bornele de alimentare ale circuitului este prin definiție câtul
dintre tensiunea la borne și curentul de alimentare:
𝑈𝑏 ′
𝑍𝑒 = = 16,1 𝑒 j∙7°10 𝜋:180° = 15,95 + j 2,01
𝐼1
Problema nr.26. Să se determine intensitatea curentului dintr-o bobină cu inductivitatea L și
rezistența R, care se cuplează la o sursă ideală de curent continuu, cu t.e.m. 𝑈0 .
Soluție:
Aplicând teorema a II-a a lui Kirchhoff, se obține ecuația diferențială:
𝑑𝑖
𝐿 + 𝑅𝑖 = 𝑈0
𝑑𝑡
Soluția generală a acestei ecuații se compune din doi termeni:
i(𝑡) = i1 (𝑡) + i2 (𝑡)

Figura nr. 26, a), b)

𝑅
𝑈0
din care: i1 (𝑡) = 𝐴 𝑒 − 𝐿 𝑡 , este soluția generală a ecuației omogene, iar i2 (𝑡) = , este o soluție
𝑅
particulară a ecuației neomogene.
Constanta A se determină prin condiția inițială care exprimă continuitatea fluxului magnetic
din bobină în momentul t = 0 al cuplării:
𝐿𝑖(0 + 𝜀) = 𝐿𝑖(0 − 𝜀) = 0
𝑡
𝑈0 𝐿
Se obține soluția: i(t) = (1 − 𝑒 −𝜏 ), în care 𝜏 = 𝑅, este constanta de timp a circuitului.
𝑅

În reprezentarea grafică din figura b, a fost pusă în evidență proprietatea funcțiunilor

exponențiale de a avea subtangenta constantă egală cu constanta de timp.
43
În practică, se apreciază că regimul tranzitoriu se amortizează după trei constante de timp (𝑡 ≈
3𝜏).Într-adevăr, valoarea curentului în momentul 𝑡 = 3𝜏:
𝑈0
i(3τ) = (1 − 𝑒 −3𝜏 ), diferă de valoarea de regim staționar cu 5%.
𝑅

Problema nr.27. Un circuit R-L, prezentat în figura a,

funcționează în regim staționar sub tensiunea la borne 𝑈0 . Să
se studieze regimul tranzitoriu produs prin scurtcircuitarea
bornelor de alimentare.

Figura nr. 27, a)

Soluție:
Ecuația diferențială a circuitului care cuprinde rezistorul, bobina
și întreruptorul, considerând scurtcircuitul perfect, este:
𝑑𝑖
𝐿 + 𝑅𝑖 = 0; 𝑡 > 0
𝑑𝑡
Soluția acestei ecuații, cu condiția inițială: i(0 + ε) =
𝑈0
𝑖(0 − ε) = , este:
𝑅

𝑈0 −𝑡 𝐿
Figura nr. 27, b) i(𝑡) = 𝑒 𝜏; 𝜏 =
𝑅 𝑅

Problema nr. 28. Circuitul din figura a funcționează în regim

staționar cu întreruptorul K deschis. Să se determine variația în
timp a curentului din bobină, în urma scurtcircuitării rezistorului
𝑅1 .
Aplicație numerică:
𝑈0 = 120 V; R = 10Ω; 𝑅1 = 30Ω; 𝐿 = 0,1H.
Figura nr. 28, a)
Soluție:
Ecuație diferențială a circuitului este, în urma închiderii întreruptorului K:
𝑑𝑖
𝐿 + 𝑅𝑖 = 𝑈0
𝑑𝑡
𝑅
𝑈0
Soluția generală a ecuației este: 𝑖 = + 𝐴 𝑒 −𝐿𝑡
𝑅

Din condiția inițială:

𝑈0
𝑖(0 + 𝜀) = 𝑖(0 − 𝜀) =
𝑅 + 𝑅1
se obține rezultatul:
Figura nr. 28, b)
44
 𝑈0 𝑈0 𝑈0 𝑅
i(𝑡) = −( − ) 𝑒 − 𝐿 𝑡 = 12 − 9𝑒 −100𝑡
𝑅 𝑅 𝑅 + 𝑅1
Variația curentului este reprezentată în figura b).
Problema nr. 29. Un releu electromagnetic a cărui înfășurare
are inductivitatea (în situația în care armătura este atrasă) L=1
H și rezistența 𝑅 = 50Ω, este legat în paralel cu un rezistor 𝑅 =
200Ω, și e alimentat de la o sursă de t.e.m. 𝑈0 = 100 V, legată
în serie cu un rezistor 𝑅1 = 60Ω. Să se determine după cât timp
de la decuplarea de la sursă va începe să fie eliberată armătura
mobilă, știind că acest fapt se petrece în momentul în care intensitatea Figura nr. 29
curentului din înfășurarea releului scade la valoarea 𝑖𝑑 = 0,2 A.
Soluție:
După decuplarea de la sursă, curentul din înfășurarea releului scade exponențial:
𝑡 𝐿
i(𝑡) = 𝐴𝑒 −𝜏 ; 𝜏=
𝑅 + 𝑅𝑝

Condiția inițială este următoarea:

𝑈0 𝑅𝑝 𝑈0
i(0 + 𝜀) = i(0 − 𝜀) = ∙ =
𝑅𝑅𝑝 𝑅 + 𝑅𝑝 𝑅𝑅
𝑅1 + 𝑅 + 𝑅 𝑅 + 𝑅1 + 𝑅 1
𝑝 𝑝

Rezultă valoarea curentului:

𝑈0 𝑡
i(𝑡) = 𝑒 −𝜏 = 0,8 𝑒 −250𝑡
𝑅𝑅
𝑅 + 𝑅1 + 𝑅 1
𝑝

Releul va declanșa la timpul:

𝑈0
𝑡1 = 𝜏 ln = 5,55ms
𝑅𝑅
𝑖𝑑 (𝑅 + 𝑅1 + 𝑅 𝑙 )
𝑝

Problema nr. 30. În montajul din figura a), întreruptorul 𝐾1 se deschide în momentul t = 0,
iar după 𝑡1 secunde se închide și întreruptorul 𝐾2 . Să se determine variația în timp a curentului
din bobină.

Figura nr. 30, a), b)

45
Aplicație numerică:
𝑈0 = 12 V; 𝑅 = 4 Ω; 𝑅1 = 2 Ω; 𝐿 = 1 H; 𝑡1 = 0,1 s

Soluție:
În intervalul 0 ≤ 𝑡 ≤ 𝑡1 curentul din circuit este:
𝑈0 𝑅+𝑅1
i(𝑡) = (𝑙 − 𝑒 − 𝐿 𝑡 )
𝑅 + 𝑅1

În momentul închiderii întreruptorului 𝐾2 , curentul din bobină are valoare:

𝑅+𝑅1
𝑈
0
i(𝑡1 ) = 𝑅+𝑅 (𝑙 − 𝑒 − 𝐿
𝑡1
), care constituie condiția inițială pentru intervalul de timp 𝑡 > 𝑡1,
1
în care curentul are expresia:
𝑅
i(𝑡) = i(𝑡1 )𝑒 − 𝐿 (𝑡−𝑡1 )
Soluția problemei este, deci:
𝑈0 𝑅+𝑅1
(1 − 𝑒 − 𝐿 ) ; 0 ≤ 𝑡 ≤ 𝑡1
𝑅 + 𝑅1
i(𝑡) = 𝑈0 𝑅+𝑅1
(1 − 𝑒 − 𝐿 𝑡1 ) ; 𝑡1 ≤ 𝑡
𝑅 + 𝑅1
{
Cu valorile numerice date, rezultă:
2(1 − 𝑒 −6𝑡 ); 0 ≤ 𝑡 ≤ 0,1𝑠
i(𝑡) = {
0,9𝑒 −4(𝑡−0,1) ; 𝑡 ≥ 0,1 𝑠

Problema nr. 31. La decuplarea bruscă a unei bobine dintr-un circuit, curentul nu se poate
anula brusc, deoarece tensiunea electromotoare care s-ar induce în bobină ar fi infinită. În
practică, se constată că între bornele întreruptorului apare un arc electric, prin care circuitul
mai este menținut închis câtva timp. Admițând că acest arc electric poate fi reprezentat printr-
o rezistență echivalentă 𝑅𝑎 , montată în paralel cu întreruptorul, să se determine variația în timp
a tensiunii la bornele bobinei, știind că aceasta are inductivitatea L și rezistența R și funcționa
în regim staționar sub tensiunea la borne 𝑈0 .
Soluție:
După deschiderea întreruptorului, curentul din bobină satisface ecuația diferențială:
𝑑𝑖
𝐿 + (𝑅 + 𝑅𝑎 )𝑖 = 𝑈0
𝑑𝑡

46
Soluția acestei ecuații, cu condiția inițială: Figura nr. 31, a), b)

𝑈0
i(0 + 𝜀) = i(0 − 𝜀) =
𝑅
𝑡
𝑈 𝑈 𝑈 𝐿
este: i(𝑡) = 𝑅+𝑅0 + ( 𝑅0 − 𝑅+𝑅0 ) 𝑒 −𝜏 ; 𝜏 = 𝑅+𝑅
𝑎 𝑎 𝑎

Tensiunea la bornele bobinei R – L este:

𝑑𝑖
𝑢𝑏 (𝑡) = 𝑅𝑖 + 𝐿 = 𝑈0 − 𝑅𝑎 ∙ 𝑖
𝑑𝑡
Se obține:

𝑢𝑏 (𝑡) 1 𝑅𝑎 2 −𝑡
= [1 − ( ) 𝑒 𝜏 ]
𝑈0 𝑅𝑎 𝑅
1+
𝑅
Supratensiunea care apare în momentul t = 0:
𝑢𝑏 (0) 𝑅𝑎
| | = |1 − |
𝑈0 𝑅
Poate să străpungă izolația bobinei la întreruperea bruscă a curentului, când rezistența 𝑅𝑎 este
mare.

Problema nr. 32. Pentru a limita supratensiunea care apare la bornele unei bobine la
întreruperea curentului, în paralel cu ea se leagă un rezistor 𝑅𝑝 . Să se determine variația în timp
a tensiunii la bornele bobinei, în situația simplificată și totodată cea mai defavorabilă, în care
se neglijează arcul electric care se formează între bornele întreruptorului.
Soluție:
Intensitatea curentului din circuit satisface ecuația diferențială:
𝑑𝑖
𝐿 + (𝑅 + 𝑅𝑝 )𝑖 = 0
𝑑𝑡
Soluția acestei ecuații, cu condiția inițială:

47
 𝑈0
i(0 + 𝜀) = i(0 − 𝜀) =
𝑅
𝑡
𝑈0 𝐿
este: i(𝑡) = 𝑒 −𝜏 ; 𝜏 = 𝑅+𝑅
𝑅 𝑝

Tensiunea la bornele bobinei este:

𝑅𝑝 −𝑡
𝑢𝑏 (𝑡) = −𝑅𝑝 i(𝑡) = − 𝑒 𝜏
𝑅

Figura nr. 32, a), b)

Supratensiunea maximă se produce în momentul decuplării și are valoarea:

𝑢𝑏 (0) 𝑅𝑝
| |=
𝑈0 𝑅
𝑅𝑝
Această supratensiune e cu atât mai mică, cu cât raportul este mai mic. Valoarea rezistenței
𝑅
𝑅𝑝 nu poate fi însă micșorată prea mult, deoarece cresc pierderile în regim permanent.

Problema nr. 33. Un condensator cu capacitatea C și rezistența dielectricului 𝑅𝑑 este încărcat

la tensiunea 𝑈0 , apoi este decuplat de la sursă. Să se determine variația în timp a tensiunii la
bornele condensatorului, datorită descărcării acestuia prin rezistența de izolație.

Soluție:
Condensatorul din problemă poate fi reprezentat printr-un circuit echivalent 𝑅𝑑 − 𝐶 în
derivație. După decuplarea de la sursă, din teorema a II-a a lui Kirchhoff, rezultă:
𝑢𝑐 − 𝑅𝑑 𝑖 = 0
Dar din legea conservării sarcinii:
𝑑𝑢𝑐
𝑖 = −𝐶
𝑑𝑡
Se obține ecuația diferențială:
𝑑𝑢𝑐 Figura nr. 33, a), b)
𝑅𝑑 𝐶 + 𝑢𝑐 = 0
𝑑𝑡
Ținând seama de condiția inițială:
𝑢𝑐 (0 + 𝜀) = 𝑢𝑐 (0 − 𝜀) = 𝑈0

48
se obține soluția:
𝑡
𝑢𝑐 (𝑡) = 𝑈0 𝑒 −𝜏 ; 𝜏 = 𝑅𝑑 𝐶

Problema nr. 34. La bornele unui condensator cu capacitatea 𝐶1 = 4𝜇𝐹, încărcat la tensiunea
𝑈0 = 100 V, se cuplează prin intermediul unui rezistor 𝑅 = 100 kΩ, un condensator cu
capacitatea 𝐶2 = 6𝜇𝐹, inițial neîncărcat. Să se determine variațiile în timp ale tensiunilor la
bornele celor două condensatoare și curentului din circuit.
Soluție:
Ecuațiile circuitului sunt:
−𝑢𝑐1 + 𝑅𝑖 + 𝑢𝑐2 = 0
{ 𝑑𝑢𝑐1 𝑑𝑢𝑐2
𝑖 = −𝐶1 = 𝐶2
𝑑𝑡 𝑑𝑡
Derivând prima ecuație și ținând seama de următoarele două, se obține ecuația diferențială:
𝑑𝑖 1 1
𝑅 𝑑𝑡 + (𝐶 + 𝐶 ) 𝑖 = 0,
1 2

a cărei soluție generală este:

𝑡 𝐶1 𝐶2
𝑖 = 𝐴 𝑒 −𝜏 ; 𝜏 = 𝑅𝐶12 ; 𝐶12 =
𝐶1 + 𝐶2
Din condițiile inițiale referitoare la cele două
condensatoare:
𝑢𝑐1 (0) = 𝑈0 ; 𝑢𝑐2 (0) = 0
𝑈0
rezultă că: 𝑖(0) = = 𝐴, Figura nr. 34, a), b)
𝑅
𝑡
𝑈0
deci: 𝑖(𝑡) = 𝑒 −𝜏
𝑅

Tensiunile la bornele condensatoarelor sunt:

1 𝑡 𝐶1 𝐶2 𝑡
𝑢𝑐1 (𝑡) = 𝑈0 − ∫ 𝑖 d𝑡 = 𝑈0 + 𝑈0 𝑒 −𝜏
𝐶1 0 𝐶1 + 𝐶2 𝐶1 + 𝐶2
𝑡
1 𝐶1 𝑡
𝑢𝑐2 (𝑡) = ∫ 𝑖 d𝑡 = 𝑈0 (1 − 𝑒 −𝜏 )
{ 𝐶2 0 𝐶1 + 𝐶2
În cazul numeric considerat:
𝑡
−
𝑖 = 10−3 𝑒 0,24

𝑡
−
𝑢𝑐1 = 40 + 60 𝑒 0,24

𝑡
−
𝑢𝑐2 = 40 (1 − 𝑒 0,24 )

49
Observație:
Energia transformată în căldură în rezistorul R în timpul procesului tranzitoriu este:
∞
𝐶1 𝑈𝑢2
𝑊𝐽 = ∫ 𝑅𝑖 2 𝑑𝑡 = ∙
0 𝐶1 + 𝐶2 2
Această energie nu depinde de valoarea rezistenței R. În cazul particular 𝐶1 = 𝐶2 = 𝐶, energia
pierdută este:
𝐶𝑈𝑢2
𝑊𝐽 = , adică jumătate din energia electrostatică inițială.
4

Problema nr. 35. Circuitul din figură este realizat din elemente ideale, între ale căror valori
există relația:

𝐿
𝑅=√
𝐶

Circuitul este pus în momentul t = 0 sub tensiunea la borne 𝑈𝑏 (𝑡). Să se calculeze curentul i(t)
absorbit de la rețeaua de alimentare. Condensatoarele sunt inițial neîncărcate.
Soluție:
Impedanța operațională a circuitului este:
1 1
𝑍(𝑝) = +
1 1 1
𝑅 + 𝑝𝐶 𝑅 + 𝑝𝐿
Ținând seama de relația din enunț, se obține:
𝑍(𝑝) = 𝑅
Rezultă că acest circuit se comportă global ca un
rezistor, astfel încât curentul absorbit va fi în fiecare
moment proporțional cu tensiunea la borne, indiferent de
modul în care variază aceasta în timp:
Figura nr. 35

𝑢𝑏 (𝑡)
i(𝑡) =
𝑅

50
Problema nr. 36. Circuitul din figură este cuplat în momentul t = 0 sub tensiunea la borne:
𝑢𝑏 (𝑡) = 𝑈0 (1 − 𝑒 −𝛼𝑡 )
Să se calculeze curenții prin toate laturile circuitului.
Soluție:
Folosind rezultatul problemei precedente, intensitatea
curentului absorbit de la sursă este:
𝑢𝑏 (𝑡) 𝑈0 Figura nr. 36
i(𝑡) = = (1 − 𝑒 −𝛼𝑡 )
𝑅 𝑅

Transformata Laplace a acestui curent este:

𝑈0 1 1
I(𝑝) = [ − ]
𝑅 𝑝 𝑝+𝛼
Transformatele Laplace ale celor patru curenți necunoscuți au expresiile:
1
𝐶𝑝 𝑈0 𝛼 1
I1 (𝑝) = I(𝑝) =
1 𝐿 𝑝(𝑝 + 𝛼)(𝑝 + 𝜔0 )
𝑅+𝐶
𝑝

𝑅 𝑈0 𝛼 1
I2 (𝑝) = I(𝑝) =
1 𝑅 (𝑝 + 𝛼)(𝑝 + 𝜔0 )
𝑅+
𝐶𝑝
𝑝𝐿 𝑈0 𝛼 1
I3 (𝑝) = I(𝑝) =
𝑅 + 𝑝𝐿 𝑅 (𝑝 + 𝛼)(𝑝 + 𝜔0 )
𝑅 𝑈0 𝛼 1
I4 (𝑝) = I(𝑝) =
𝑅 + 𝑝𝐿 𝐿 𝑝(𝑝 + 𝛼)(𝑝 + 𝜔0 )
1
expresii în care s-a notat: 𝜔0 = 𝐿𝐶

Utilizând formulele de dezvoltare ale lui Heaviside se obțin rezultatele:

𝑈0 𝛼 𝑒 −𝜔0 𝑡 − 𝜔0 𝑒 −𝛼𝑡
i1 (𝑡) = i4 (𝑡) = (1 + )
𝑅 𝜔0 − 𝛼

𝑈0 𝛼 𝑒 −𝛼𝑡 − 𝑒 −𝜔0 𝑡
i2 (𝑡) = i3 (𝑡) =
𝑅 𝜔0 − 𝛼

Problema nr. 37. Circuitul din figură este cuplat în momentul t = 0 la o sursă de curent
continuu cu t.e.m. 𝑈0 și rezistența internă nulă. Să se determine curenții.

51
Soluție:
Impedanța operațională a circuitului este:
𝑅2 𝑝𝐿
𝑍(𝑝) = 𝑅1 +
𝑅2 + 𝑝𝐿
Transformările Laplace ale curenților sunt:
𝑈(𝑝) 𝑈0 𝑅2 + 𝑝𝐿
I1 (𝑝) = =
𝑍(𝑝) 𝑝 𝑅1 𝑅2 + 𝑝𝐿(𝑅1 +𝑅2 )
𝑝𝐿 𝑈0 𝐿
I2 (𝑝) = I1 (𝑝) =
𝑅2 + 𝑝𝐿 𝑅1 𝑅2 + 𝑝𝐿(𝑅1 +𝑅2 )
𝑅2 𝑈0 𝑅2
I3 (𝑝) = I1 (𝑝) =
𝑅2 + 𝑝𝐿 𝑝 𝑅1 𝑅2 + 𝑝𝐿(𝑅1 +𝑅2 )
Originalele se determină cu relațiile lui Heaviside și au
următoarele expresii: Figura nr. 37
𝑈0 𝑅2 𝑡
i1 (𝑡) = (1 − 𝑒 −𝜏 )
𝑅1 𝑅1 +𝑅2
𝑈0 𝑡
i2 (𝑡) = 𝑒 −𝜏
𝑅1 +𝑅2
𝑈0 𝑡
i3 (𝑡) = (1 − 𝑒 −𝜏 )
𝑅1
𝑅1 +𝑅2
în care constanta de timp are expresia: 𝜏 = 𝐿 𝑅1 𝑅2

Problema nr. 38. Circuitul din figură se cuplează în momentul t = 0 la o sursă de curent
continuu cu t.e.m. 𝑈0 și rezistența internă nulă. Să se determine curenții. Condensatorul este
inițial neîncărcat.

Soluție:
Impedanța operațională a circuitului este:
1
𝑅2 𝑝𝐶
𝑍(𝑝) = 𝑅1 +
1
𝑅2 + 𝑝𝐶

Transformatele Laplace ale curenților sunt:

𝑈0 𝑈0 𝑝𝐶𝑅2 + 1
𝐼1 (𝑝) = =
𝑝𝑍(𝑝) 𝑝 𝑝𝐶𝑅1 𝑅2 + (𝑅1 + 𝑅2 )

Figura nr. 38 52
 1
𝑝𝐶 𝑈0 1
𝐼2 (𝑝) = 𝐼1 (𝑝) =
1 𝑝 𝑝𝐶𝑅1 𝑅2 + (𝑅1 + 𝑅2 )
𝑅2 + 𝑝𝐶

𝑅2 𝐶𝑅2 𝑈0
𝐼3 (𝑝) = 𝐼1 (𝑝) =
1 𝑝𝐶𝑅1 𝑅2 + (𝑅1 + 𝑅2 )
𝑅2 + 𝑝𝐶

Originalele se determină cu relațiile lui Heaviside și au expresiile:

𝑈0 𝑅2 𝑡
i1 (𝑡) = (1 + 𝑒 −𝜏 )
𝑅1 +𝑅2 𝑅1
𝑈0 𝑡
i2 (𝑡) = (1 − 𝑒 −𝜏 )
𝑅1 +𝑅2
𝑈0 −𝑡
i3 (𝑡) = 𝑒 𝜏
𝑅1
𝑅 𝑅
în care: 𝜏 = 𝐶 𝑅 1+𝑅2 este constanta de timp.
1 2

Problema nr. 39. Circuitul din figura a), funcționa în regim

staționar cu întreruptorul K deschis. Să se determine curentul de
rezistorul R după închiderea întreruptorului.

Soluția I
Schema operațională a circuitului cuprinde un generator echivalent
cu condiția inițială din bobină: Figura nr. 39, a)

𝑈0
Φ(0 −) = 𝐿
𝑅1

53
Transformata Laplace a curentului cerut este:
𝑈0 𝐿𝑈0
𝑅1 𝑅1 𝑝 + 𝑅1
I(𝑝) = I (𝑝) =
𝑅 + 𝑅1 1 𝑅 + 𝑅1 𝑝𝐿 + 𝑅1 𝑅
𝑅1 + 𝑅
Efectuând calculele și utilizând a doua
relație a lui Heaviside, se obține:
𝑈0 𝑅1 𝑡
i(𝑡) = (1 − 𝑒 −𝜏 ) ; 𝜏
𝑅 𝑅 + 𝑅1
𝐿(𝑅 + 𝑅1 )
=
𝑅𝑅1
Figura nr. 38, c)

Soluția II
Se transfigurează schema din figura b), ca în figura d), în care: Figura nr. 39, b), d)
𝑈0 𝐿𝑈0
𝑝 + 𝑅1
I𝑔 (𝑝) =
𝑝𝐿
Tensiunea la bornele AB are imaginea:
1
𝑈𝐴𝐵 (𝑝) = I𝑔 (𝑝)𝑍(𝑝) = I𝑔 (𝑝)
1 1 1
+ +
𝑅 𝑅1 𝑝𝐿
iar curentul cerut este:
𝑈𝐴𝐵 (𝑝)
I(𝑝) =
𝑅

Problema nr. 40. În circuitul din figura a), care funcționează în regim staționar cu
întreruptorul K deschis, să se determine variația curentului din bobină în urma închiderii acestui
întreruptor.

Soluție:
Se desenează schema operațională, în care figurează o sursă
echivalentă cu condițiile inițiale din bobină (𝑖(0) = 𝑈0 /2𝑅).
Cea mai simplă soluție constă în determinarea generatorului
echivalent care alimentează bobina, făcând transfigurările
succesive ilustrate în figura b). Curentul din circuit are imaginea
Laplace: Figura nr. 40, a)
𝑈0 𝐿𝑈0
+ 𝑈0 𝑅+𝑝𝐿
2𝑝 2𝑅
I(𝑝) = 𝑅 =
𝑅+ +𝑝𝐿 𝑅 𝑝(3𝑅+2𝑝𝐿)
2

54
 Originalul se determină cu ajutorul celei de a
doua formule a lui Heaviside și este:
𝑡
𝑈 1 2𝐿
i(𝑡) = 3𝑅0 (1 + 2 𝑒 −𝜏 ), unde 𝜏 = 3𝑅 este
constanta de timp.

Figura nr. 40, b), c)

Problema nr. 41. În circuitul din figura a), condensatorul

C se încarcă până la tensiunea 𝑈0 , apoi se cuplează la
bornele circuitului format din rezistoarele R și 𝑅1 și
condensatorul 𝐶1 . Să se determine variația în timp a
tensiunii la bornele condensatorului 𝐶1 . Se va considera
𝐶1 = 𝐶. Figura nr. 41 a)
Soluție:
Se reprezintă schema echivalentă operațională, figura b).
Tensiunea cerută are transformata lui Laplace:
1
𝑅1 𝐶 𝑝
1
𝑈(𝑝) = I(𝑝),
1 Figura nr. 41 b)
𝑅1 + 𝐶 𝑝
1

unde:
𝑈0
𝑝
I(𝑝) =
1
𝑅1 𝐶 𝑝
1 1
𝐶𝑝 + 𝑅 + 1 Figura nr. 41 c)
𝑅1 + 𝐶 𝑝
1

În cazul 𝐶 = 𝐶1, se obține:

𝑈0 𝐶𝑅1
𝑈(𝑝) =
𝑝2 𝐶 2 𝑅𝑅1 + 𝑝𝐶(2𝑅1 + 𝑅) + 1
Originalul se determină cu prima formulă a lui Heaviside și este:
𝑈0 −𝛼𝑡
𝑢(𝑡) = 𝑒 shβt
𝑅𝐶𝛽
S-au utilizat notațiile:

𝑅 + 2𝑅1 √𝑅 2 + 4𝑅12
𝛼= ; 𝛽=
2𝐶𝑅𝑅1 2𝐶𝑅𝑅1
55
Tensiunea la bornele condensatorului este maximă în momentul :
1 𝛽
𝑡𝑚 = arg th
𝛽 𝛼
iar valoarea maximă este:

𝑅1 −𝛽𝛼 arg 𝑡ℎ 𝛽𝛼
𝑢𝑚𝑎𝑥 = 𝑈0 √ 𝑒
𝑅

Pentru 𝑡 → ∞ tensiunea tinde asimptotic spre zero, ceea ce se poate constata și direct, dar și
efectuând trecerea la limită, în care se ține seama de inegalitatea 𝛼 > 𝛽.

Problema nr. 42. Să se determine variația în timp a tensiunii la bornele condensatorului din
circuitul reprezentat în figura a), care după ce se încarcă la tensiunea 𝑈0 , este cuplat la bornele
unui circuit compus dintr-un rezistor R și o bobină L legate în paralel.

Figura nr. 42 a), b)

Soluție:
În schema echivalentă operațională, figura b) figurează generatorul echivalent condiției inițiale
𝑈𝑐 (0) = 𝑈0 . Tensiunea la bornele condensatorului are imaginea Laplace:
𝑈0
𝑅 ∙ 𝑝𝐿 𝑝 𝑈0 𝑅𝐿𝐶𝑝
𝑈(𝑝) = ∙ = 2
𝑅 + 𝑝𝐿 1 + 𝑅𝑝𝐿 𝑝 𝑅𝐿𝐶 + 𝑝𝐿 + 𝑅
𝐶𝑝 𝑅 + 𝑝𝐿
Originalul se determină cu prima formulă a lui Heaviside și are expresia:
𝛼
𝑢(𝑡) = 𝑈0 𝑒 −𝛼𝑡 (ch𝛽𝑡 − sh β𝑡), Figura nr. 42 c)
𝛽
în care s-au făcut notațiile:

1 1
𝛼= ; 𝛽 = √𝛼 2 −
2𝑅𝐶 𝐿𝐶

Se disting următoarele situații:

56
 𝐿
a) Regim aperiodic: 2𝑅 < √𝐶. În acest caz, figura c), tensiunea la borne are expresia
Figura nr. 42de
d)
mai sus;
𝐿
b) Regim aperiodic critic: 2𝑅 = √𝐶. Ridicând nedeterminarea care apare
pentru 𝛽 → 0, se obține (figura d):
𝑢(𝑡) = 𝑈0 𝑒 −𝛼𝑡 (1 − 𝛼𝑡).
𝐿
c) Regim oscilant amortizat: 2𝑅 > √𝐶 .
Făcând notațiile:
Figura nr. 42 e)
2
√𝐿 1
𝐶
𝜔 = 𝜔 0 √1 − ; 𝜔0 =
2𝑅 √𝐿𝐶
( )
Se obține rezultatul (figura e):
𝛼
𝑢(𝑡) = 𝑈0 𝑒 −𝛼𝑡 (cos 𝜔𝑡 − sin 𝜔𝑡)
𝜔

d) Regim oscilant neamortizat: 𝑅 = ∞, figura f):

𝑢(𝑡) = 𝑈0 cos 𝜔0 𝑡 Figura nr. 42 f)

Problema nr. 43. Circuitul din figura a), este cuplat la o sursă cu tensiunea la borne constantă
U = 250 V. Să se determine tensiunea 𝑈𝑐 la bornele condensatorului.
Aplicație numerică:
2
Cazul 1: 𝑅 = 250 Ω, L = H, C = 2 μF
3

Cazul 2: 𝑅 = 100 Ω, L = 40 mH, C = 1 μF

Cazul 3: 𝑅 = 100 Ω, L = 40 mH, C = 5 μF
Soluție:
Impedanța operațională a circuitului este:
1
𝑝𝐿 𝑝𝐶 𝑝2 𝑅𝐿𝐶 + 𝑝𝐿 + 𝑅
𝑍 (𝑝 ) = 𝑅 + =
1 𝑝2 𝐿𝐶 + 1
𝑝𝐿 + 𝑝𝐶

Curentul absorbit de la sursă are transformata Laplace:

𝑈(𝑝) 𝑈(𝑝2 𝐿𝐶 + 1)
I1 (𝑝) = =
𝑍(𝑝) 𝑝(𝑝2 𝑅𝐿𝐶 + 𝑝𝐿 + 𝑅)

57
Pentru determinarea tensiunii la bornele condensatorului se înmulțește acest curent cu
impedanța operațională a circuitului L – C :
1
𝑝𝐿 𝑝𝐶 𝑈
𝑈𝑐 (𝑝) = I1 (𝑝) =
1 1 1
𝑝𝐿 + 𝑝𝐶 𝑅𝐶 (𝑝2 + 𝑅𝐶 𝑝 + 𝐿𝐶 )

Figura nr. 43

Originalul se determină cu ajutorul celei de a doua formule a lui Heaviside. În cazul 1,

se obține (figura b)):
𝑢𝑐 (𝑡) = 500 (𝑒 −500𝑡 − 𝑒 −1 500𝑡 )
În cazul 2, transformarea Laplace a tensiunii 𝑈𝑐 este:
2,5 ∙ 106
𝑈𝑐 (𝑝) =
(𝑝 + 5000)2
Se observă că polul 𝑝 = −5000 este dublu.
În cazul polilor multipli, formula lui Heaviside capătă expresia:

𝑃(𝑝) 1 𝑑 𝑚𝑘−1 𝑃(𝑝)𝑒 𝑝𝑡

𝔏−1 [ ]=∑ [ 𝑚 −1 ∙ ]
𝑄(𝑝) (𝑚𝑘 − 1)! 𝑑𝑝 𝑘 𝑄(𝑝)
𝑘
(𝑝 − 𝑝𝑘 )𝑚𝑘 𝑝=𝑝𝑘

în care 𝑚𝑘 este ordinul de multiplicare al polului 𝑝𝑘 . Utilizând această relație, se obține (figura
c)):
𝑢𝑐 (𝑡) = 2,5 ∙ 106 𝑡 𝑒 −5000𝑡
Acesta este regimul aperiodic critic.
În cazul 3, care corespunde regimului oscilant amortizat, se obține (figura d)):
𝑢𝑐 (𝑡) = 250 𝑒 −1000𝑡 sin 2000 𝑡

58
Problema nr. 44. Circuitul din figura a), funcționa în regim permanent cu întreruptorul S
deschis. Să se determine curenții din circuit, dacă în momentul 𝑡 = 0 se închide acest
întreruptor.
Aplicație numerică:
𝑈 = 250 V; 𝑅1 = 50Ω; 𝑅2 = 200Ω; 𝑅3 = 250Ω; 𝐿 = 10mH; C = 5μF.
Soluție:
𝑈
Condițiile inițiale sunt: 𝑖1 (0 −) = 𝑖2 (0 −) = 𝑅 = 0,5A
1 +𝑅2 +𝑅3

𝑢𝑐 (0 −) = 𝑅2 𝑖2 (0 −) = 100 V

Figura nr. 44

Cu aceste condiții inițiale, se reprezintă schema operațională, iar ecuațiile lui Kirchhoff
sunt următoarele:
𝑈
+ 𝐿𝑖1 (0 −) = (𝑅1 + 𝑝𝐿)I1 (𝑝) + 𝑅2 I2 (𝑝)
𝑃
𝑈 𝑈𝑐 (0−) 1
+ 𝐿𝑖1 (0 −) − = (𝑅1 + 𝑝𝐿)I1 (𝑝) + I (𝑝)
p p 𝑝𝐶 3
I1 (𝑝) = I2 (𝑝) + I3 (𝑝)
Transformata Laplace a curentului 𝑖1 rezultă de următoare formă:
𝑝2 𝑅2 𝐿𝐶𝑖1 (0) + 𝑝[𝐶𝑅2 𝑈 + 𝐿𝑖𝑡 (0) − 𝑈𝑐 (0)𝑅2 𝐶] + 𝐶𝑈
I1 (𝑝) =
𝑝[𝑝2 𝑅2 𝐶𝐿 + 𝑝(𝐶𝑅1 𝑅2 + 𝐿) + (𝑅1 +𝑅2 )]
Cu valorile numerice indicate, se obține:
5 ∙ 10−6 𝑝2 + 15,5 ∙ 10−2 𝑝 + 250
I1 (𝑝) =
𝑝(10−5 𝑝2 + 6 ∙ 10−2 𝑝 + 250)

59
Polii acestei expresii sunt complecși:
𝑝1,2 = −3000 ± j 4000
deci regimul va fi oscilant amortizat. Utilizând a doua formulă a lui Heaviside, se obține:
i1 (𝑡) = 1 + 2,8 𝑒 −3000 𝑡 sin(4000 𝑡 − 0,18)
În continuare se determină tensiunea 𝑈𝐴𝐵 :
𝑑𝑖1
𝑢𝐴𝐵 (𝑡) = 𝑈 − 𝑅1 𝑖1 − 𝐿 = 200 − 125 𝑒 −3000 𝑡 sin(4000 𝑡 + 0,926)
𝑑𝑡
𝑈𝐴𝐵
Apoi: i2 (𝑡) = = 1 − 0,625 𝑒 −3000 𝑡 sin(4000 𝑡 + 0,926)
𝑅2

i3 (𝑡) = i1 (𝑡) − i2 (𝑡) = 3,13 𝑒 −3000 𝑡 sin 4000 𝑡

Problema nr. 45. Circuitul din figura a), este alimentat de la o sursă de curent continuu cu
tensiunea electromotoare 𝑈0 și rezistență internă nulă. În momentul 𝑡 = 0 se închide
întreruptorul. Să se determine variația în timp a curentului 𝑖, știind că sarcina inițială a
condensatorului este este 𝑞0 , cu semnul din figură. Ce condiție trebuie să îndeplinească sarcina
𝑞0 pentru ca la închiderea întreruptorului să nu circule curent prin bobină?
Aplicație numerică:
𝑞0
𝑈0 = 120 V; = 40 𝑉; 𝑅1 = 100 Ω; 𝑅2 = 200 Ω; 𝐿 = 0,667 H; C = 35,35 μF.
𝐶
Soluție:
Se reprezintă schema echivalentă operațională (figura b). Transformata Laplace a curentului
cerut se poate calcula cu teorema lui Thévenin:
𝑞0
𝑈𝐴𝐵𝑂 (𝑝) − 𝑝𝐶
I(𝑝) = ,
𝑍𝐴𝐵𝑂 (𝑝) + 𝑍(𝑝)
în care:
𝑈0 𝑅2
𝑈𝐴𝐵𝑂 (𝑝) =
𝑝 𝑅1 + 𝑅2
𝑅1 𝑅2
𝑍𝐴𝐵𝑂 (𝑝) =
𝑅1 + 𝑅2
1
𝑍(𝑝) = 𝑝𝐿 +
𝐶𝑝
Rezultă:
𝑅 𝑞
𝑈0 𝑅 +2 𝑅 − 𝐶0
1 2
I(𝑝) =
𝑅 𝑅
1 2 1 Figura nr. 45
𝐿 [𝑝2 + 𝑝 + ]
𝐿(𝑅1 + 𝑅2 ) 𝐿𝐶

60
Se obține imediat condiția ca 𝑖 = 0:
𝑅2
𝑞0 = 𝐶𝑈0
𝑅1 + 𝑅2
Se notează:
𝑅1 𝑅2 1
𝛼= ; 𝜔0 =
2𝐿(𝑅1 + 𝑅2 ) √𝐿𝐶
Polii funcțiunii I(𝑝) sunt rădăcinile ecuației:
𝑝2 + 2𝛼𝑝 + 𝜔02 = 0
adică

𝑝1,2 = −𝛼 ± j√𝜔02 − 𝛼 2

Se disting următoarele cazuri:

𝑅1 𝑅2 𝐿
1) 𝜔02 > 𝛼 2 sau < 2√
𝑅1 + 𝑅2 𝐶

În acest caz, se obține după aplicarea primei formule de dezvoltare a lui Heaviside:
1 𝑅2 𝑞0
i(𝑡) = (𝑈0 − ) 𝑒 −𝛼𝑡 sin 𝜔𝑡
𝜔𝐿 𝑅1 + 𝑅2 𝐶
în care,

𝜔 = √𝜔02 − 𝛼 2 ;

𝑅1 𝑅2 𝐿
2) 𝜔02 = 𝛼 2 sau = 2√
𝑅1 + 𝑅2 𝐶

Ridicând nedeterminata din expresia curentului, se obține:

1 𝑅2 𝑞0
i(𝑡) = (𝑈0 − ) 𝑡 𝑒 −𝛼𝑡
𝐿 𝑅1 + 𝑅2 𝐶

𝑅1 𝑅2 𝐿
3) 𝜔02 < 𝛼 2 sau > 2√
𝑅1 + 𝑅2 𝐶

În acest caz se obține:

1 𝑅2 𝑞0
i(𝑡) = (𝑈0 − ) 𝑒 −𝛼𝑡 sh 𝛽𝑡
𝛽𝐿 𝑅1 + 𝑅2 𝐶
unde:

𝛽 = jω = √𝛼 2 − 𝜔02
61
În cazul numeric considerat, se obține:
𝛼 = 50, 𝜔02 = 42500, ω = 200
De unde: i(𝑡) = 0,3 𝑒 −50 𝑡 sin 200 𝑡

Problema nr. 46. Se consideră două circuite oscilante identice cuplate. Inductivitatea mutuală
este 𝑀 = 𝑘𝐿, în care 𝑘 ≤ 𝑙 este coeficientul de cuplaj. Unul din circuite fiind în scurtcircuit, se
aplică celuilalt o tensiune la borne constantă U. Se cer curenții din cele două circuite, începând
din momentul aplicării tensiunii.
Soluție:
Circuitul se află în condiții inițiale de repaus. Ecuațiile lui Kirchhoff sub formă operațională
sunt următoarele:
1 𝑈
(𝑝𝐿 + ) I1 (p) + 𝑝𝑀 I2 (p) =
𝑝𝐶 𝑝
1
pM I1 (p) + (𝑝𝐿 + ) I2 (p) = 0
{ 𝑝𝐶

Rezolvând acest sistem de ecuații, se obține:

𝐶𝑈 1 1
I1 (p) = [ 2 2 + 2 2 ]
2 𝛼 𝑝 +1 𝛽 𝑝 +1
𝐶𝑈 1 1
I2 (p) = [ 2 2 − 2 2 ]
2 𝛼 𝑝 +1 𝛽 𝑝 +1
în care:
𝛼 2 = 𝐿𝐶(1 + 𝑘); 𝛽 2 = 𝐿𝐶(1 − 𝑘)
Notând:
1 1
𝜔1 = =
𝛼 √𝐿𝐶(1 + 𝑘)

1 1
𝜔2 = =
𝛽 √𝐿𝐶(1 − 𝑘)
Figura nr. 46
se obțin valorile instantanee ale celor doi curenți:
𝐶𝑈
i1 (𝑡) = [𝜔1 sin 𝜔1 𝑡 + 𝜔2 sin 𝜔2 𝑡]
{ 2
𝐶𝑈
i2 (𝑡) = [𝜔1 sin 𝜔1 𝑡 − 𝜔2 sin 𝜔2 𝑡]
2
Curenții din cele două circuite apar deci ca suma, respectiv diferența a doi curenți de frecvențe:
𝜔1 𝜔2
𝑓1 = și 𝑓2 =
2𝜋 2𝜋
62
În cazul cuplajului perfect (𝑘 = 1), rezultă în consecință:
𝐶𝑈 1
I1 (p) = [ 2 2 + 1]
2 𝛼 𝑝 +1
𝐶𝑈 1
I2 (p) = [ 2 2 − 1]
2 𝛼 𝑝 +1
Valorile instantanee ale curenților, sunt, în acest caz:
𝐶𝑈
i1 (𝑡) = [𝜔1 sin 𝜔1 𝑡 + 𝛿(𝑡)]
2
𝐶𝑈
i2 (𝑡) = [𝜔1 sin 𝜔1 𝑡 − 𝛿(𝑡)]
2
Se observă că apar șocuri infinite de curent în cele două circuite. Fluxurile magnetice din cele
două bobine, care au expresiile:
Φ1 (𝑡) = 𝐿𝑖1 (𝑡) + 𝑀𝑖2 (𝑡) = 𝐿[𝑖1 (𝑡) + 𝑖2 (𝑡)]
Φ2 (𝑡) = 𝐿𝑖2 (𝑡) + 𝑀𝑖1 (𝑡) = 𝐿[𝑖1 (𝑡) + 𝑖2 (𝑡)]
nu conțin singularități de tipul 𝛿(𝑡), fiind funcțiuni continue de timp.

Problema nr. 47. Receptorului din figura a), i se aplică la borne în momentul 𝑡 = 0 tensiunea
constantă 𝑈0 . Să se determine variația în timp a curenților, în următoarele două situații:

1) Inductivitatea mutuală este 𝑀 = 𝐾√𝐿1 𝐿2 , în care 𝐾 < 1 este coeficientul de cuplaj;

2) Circuitele sunt cuplate perfect, adică 𝑀 = √𝐿1 𝐿2 , 𝐾 = 1

Soluție:
Din teoremele lui Kirchhoff sub formă
operațională rezultă:
𝑈0
(𝑅1 + 𝑝𝐿1 ) 𝐼1 (𝑝) − 𝑝𝑀𝐼2 (𝑝) =
{ p
−𝑝𝑀𝐼1 (𝑝) + (𝑅2 + 𝑝𝐿2 )𝐼2 (𝑝) = 0
Figura nr. 47, a)

Cazul 1:

𝑀 = 𝐾√𝐿1 𝐿2

Rezolvând sistemul de mai sus, se obține:

𝑈0 𝑅2 + p𝐿2
I1 (𝑝) = 2 2
p p (𝐿1 𝐿2 − 𝑀 ) + p(𝑅1 𝐿2 + 𝑅2 𝐿1 ) + 𝑅1 𝑅2
𝑀
I2 (𝑝) = 𝑈0
p2 (𝐿1 𝐿2 − 𝑀2 ) + p(𝑅1 𝐿2 + 𝑅2 𝐿1 ) + 𝑅1 𝑅2

63
Polii celor două funcțiuni sunt reali:
𝑝1,2 = −𝛼 ± 𝛽
S-a notat:
𝑅1 𝐿2 + 𝑅2 𝐿1 𝑅1 𝑅2
𝛼= ; 𝛽 = √𝛼 2 − 𝜔 2 ; 𝜔2 =
2(𝐿1 𝐿2 − 𝑀2 ) 𝐿1 𝐿2 − 𝑀2
Utilizând formulele lui Heaviside, se obțin rezultatele:
𝑈0 e−αt 𝐿2
i1 (𝑡) = {1 − [β ch β𝑡 + (𝛼 − 𝜔2 ) sh β𝑡]}
𝑅1 β 𝑅2
𝑈0 𝑀 1
i2 (𝑡) = 𝑒 −𝛼𝑡 sh β 𝑡
𝐿1 𝐿2 − 𝑀 β
În cazul 𝛽 = 0, adică 𝛼 = 𝜔 , ridicând nedeterminările, se obține:
𝑈0 𝐿2
i1 (𝑡) = {1 − e−αt [1 + (𝛼 − 𝜔2 ) 𝑡]}
𝑅1 𝑅2
𝑈0 𝑀
i2 (𝑡) = 𝑡 𝑒 −𝛼𝑡
𝐿1 𝐿2 − 𝑀2

Cazul 2:
𝐿1 𝐿2 = 𝑀2
În acest caz:
𝑈0 𝑅2 + p𝐿2
I1 (𝑝) =
p p(𝑅1 𝐿2 + 𝑅2 𝐿1 ) + 𝑅1 𝑅2
𝑈0 𝑀
I2 (𝑝) =
p(𝑅1 𝐿2 + 𝑅2 𝐿1 ) + 𝑅1 𝑅2
Valorile instantanee ale curenților sunt în acest caz:
𝑈0 𝑅2 𝐿1 𝑅1 𝑅2
− 𝑡
i1 (𝑡) = [1 − 𝑒 𝑅1 𝐿2 +𝑅2𝐿1 ]
𝑅1 𝑅1 𝐿2 + 𝑅2 𝐿1
𝑈0 𝑀 𝑅1 𝑅2
− 𝑡
i2 (𝑡) = 𝑒 𝑅1 𝐿2+𝑅2 𝐿1
𝑅1 𝐿2 + 𝑅2 𝐿1

64
Se observă că în momentul (𝑡 = 0+ ) valorile celor doi curenți sunt diferite de zero:
𝑈0 𝐿2 𝑈0 𝑀
𝑖1 (0+ ) = ; 𝑖2 (0+ ) =
𝑅1 𝐿2 + 𝑅2 𝐿1 𝑅1 𝐿2 + 𝑅2 𝐿1
Curenții din bobine au variații în salt, însă fluxurile magnetice din cele
două bobine variază continuu.
Într-adevăr:
Φ1 (0+ ) = 𝐿1 𝑖1 (0+ ) − 𝑀𝑖2 (0+ ) = 0
Φ2 (0+ ) = 𝐿2 𝑖2 (0+ ) − 𝑀𝑖1 (0+ ) = 0
Variațiile în timp ale curenților în cazul cuplajului perfect sunt
Figura nr. 47, b)
reprezentate în figura b).

65