MINISTERUL EDUCAŢIEI NAȚIONALE

LICEUL TEHNOLOGIC „DRAGOMIR HURMUZESCU

„ MEDGIDIA

PROIECT DE CERTIFICARE

COORDONATOR:

ÎNDRUMĂTOR PROIECT: ASISTENT MEDICAL

CHERA MIHAELA

ABSOLVENT: RUSU ANDREEA-GABRIELA

PROMOŢIA
2023
 MINISTERUL EDUCAŢIEI NAȚIONALE

LICEUL TEHNOLOGIC „DRAGOMIR

HURMUZESCU” MEDGIDIA

PROIECT DE CERTIFICARE

ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA

PACIENTULUI CU INFECȚIA URINARĂ

COORDONATOR:

ÎNDRUMĂTOR PROIECT: ASISTENT MEDICAL

CHERA MIHAELA

ABSOLVENT: RUSU ANDREEA-GABRIELA

PROMOŢIA
2023
 CUPRINS
MOTTO................................................................................................1
MOTIVAȚIE........................................................................................2
ARGUMENT........................................................................................3
CAPITOLUL I......................................................................................5
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA APARATULUI RENAL.................5
I.1. Noțiuni de anatomie..................................................................5
2. Noţiuni de fiziologie...................................................................7
CAPITOLUL II....................................................................................9
NOŢIUNI GENERALE DESPRE INFECŢIA URINARĂ..............9
II.1. Infecțiile tractului urinar (ITU)...............................................9
II.2. ITU necomplicate..................................................................11
II.3. ITU complicat........................................................................11
II.4. ITU recurente........................................................................12
II.5. Forme clinice.........................................................................16
II.6. Cistita acută..........................................................................20
II.7. ITU în sarcină.......................................................................25
CAPITOLUL III.................................................................................27
1.ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA
PACIENTULUI CU INFECȚIE URINARĂ..................................27
CAPITOLUL III.................................................................................31
DOSAR DE ÎNGRIJIRE.................................................................31
II.4. Fişă tehnică.............................................................................42
Bibliografie........................................................................................46
 MOTTO

“Sănătatea este o comoară pe care puțini știu să o prețuiască, deși

aproape toți se nasc cu ea.”

Hippocrate

1
 MOTIVAȚIE

Datorită faptului că infecțiile tractului urinar reprezintă o problemă de sănătate

publică în toate țările lumii, prin lucrarea de față îmi propun tratarea infecțiilor
tractului urinar din punct de vedere al asistentei medicale.

Se evaluează ca cca, 10-20% dintre femei au cel puțin o infecție a tractului urinar
în cursul vieții, 6% vor avea una sau mai multe infecții ale tractului urinar într-un
an, 2-3% dintre pacienții admiși într-un spital vor dezvolta o infecție a tractului
urinar în cursul spitalizării.

Infecțiile tractului urinar reprezintă o problemă importantă datorită incidenței

curente a bolii, a numeroaselor zile de incapacitate de muncă ca și a implicațiilor
financiare pe care le necesită tratamentul lor.

După vindecare, pacienții trebuie protejați de complicații și recidive.

2
 ARGUMENT

Din perspectiva medicinii chineze, rinichii dețin/depozitează energia reproductivă

și prenatală și distribuie această energie crucială, după necesitate, în întregul corp.
De asemenea rinichii sunt numiți ”rădăcina vieții”, ei fiind foarte importanți în
determinarea nivelului de vitalitate și durată de viață. Toată energia sexuală, atât
de necesară și importantă în concepție, sarcină și în timpul nașterii vine de la
rinichi. De obicei rinichii sunt cei care provoacă durerile (și problemele) de spate
în zona lombară (șalele) și de genunchi.

Boala cronică de rinichi, diabetul și bolile cardiovasculare sunt principalii

contribuitori. Acesta a fost implicat în scurtarea semnificativă a speranței de viață
a populației, iar experții o apreciază, diabetul crește riscul de boală cronică de
rinichi de aproximativ 12 ori ,etapa finală având în vedere prevalența bolii
cronice de rinichi în populația generală. A atins o valoare de 11-15% și este în
creștere.

Ziua Mondială a Rinichiului de pe 10 martie sărbătorită în fiecare an provoacă un

semnal de alarmă asupra pericolele bolii cronice de rinichi, precum populației și
relației acesteia cu această boală, boli cardiovasculare, diabet. Acest lucru
reprezintă o amenințare pentru sănătatea publică și reduce semnificativ speranța
de viață.

Președintele Societății Române de Nefrologie Dr. Adalbert Schiller prin motto-ul

Zilei Mondiale a Rinichiului din 2011 este „Salvați rinichiul, salvați inima!”.
Sublinierea bolilor renale ca factor de risc pentru bolile cardiovasculare. Cel mai
important lucru pentru sănătatea urinară este prevenirea prin optimizarea stilului
de viață și identificarea persoanelor cu risc ridicat. Pentru o viață sănătoasă, ar
trebui să facem exerciții fizice zilnic și să ne lăsăm de fumat, să ne controlăm
greutatea corporală, să avem o viață echilibrată, cu un consum moderat de alcool.

3
Am ales acest subiect pentru că cred că rinichii sunt foarte importanți, ei reglează
echilibrul fluidelor din organism (împreună cu intestinul gros), filtrează sângele și
participă de asemenea, la eliminarea toxinelor din organism prin urină.

Din păcate, oamenii nu sunt conștienți de acest lucru și suntem uimiți să vedem
articole în ziare și mass-media despre donarea de rinichi pentru a scăpa de
sărăcie. Cei care fac asta își dau sănătatea pentru o mână de bani care nu duce la
soluționare a problemelor lor sau îmbogățirea lor. Dimpotrivă, problemele lor se
înmulțesc și devin din ce în ce mai nefericiți.

4
 CAPITOLUL I

ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA APARATULUI RENAL

I.1. Noțiuni de anatomie

Aparatul urogenital este format din aparatul urinar și genital. Cea mai mare parte
a produșilor de excreție se elimină, printr-un ansamblu de organe care alcătuiesc
aparatul excretor.

Aparatul urinar este format din cei doi rinichi și de căile evacuatoare ale urnii:
calice, bazinete, uretere, vezica urinară și uretră.

Rinichii sunt organele secretoare ale urinei care au formă de boabe de fasole și
sunt situați de o parte și de alta a coloanei lombare. Fiecare rinichi este înconjurat
de un strat celulo-adipos și de un înveliș, o capsulă fibroasă inextensibilă care este
situată în loja renală.

Rinichii au o margine externă convexă, o margine internă concavă și doi poli:

superior și altul inferior. Pe partea concavă se află hilul renal, alcătuit din arteră și
vena renală, 9 limfatice, nervii, joncțiunea uretero-bazinetală. Rinichiul drept este
situat mai jos decât cel stâng. Loja renală este delimitată în sus de diafragm, în
spate de ultimele două coaste și dedesubtul lor, de mușchi și de aponevrozele
lombare, iar înainte, de viscerele abdominale. În jos, loja renală este deschisă
(predispunând astfel la ptoză renală).

Situarea lombo-abdominală a rinichilor explică de ce durerile renale pot fi

resimțite lombar, abdominal sau pelvian, de ce tumorile renale se evidențiază ca o
masă abdominală și de ce flegmoanele perinefritei cu evoluție superioară îmbracă
simptomatologie toracică. Nefronul este unitatea anatomică și fiziologică a
rinichiului alcătuită din glomerul (polul vascular) și tubul urinifer (polul urinar).
Numărul nefronilor din cei doi rinichi se evaluează la 2 milioane.

5
Glomerulul este primul element al nefronului care este alcătuit dintr-un ghem de
capilare care rezultă din ramificațiile unei arteriole aferente, provenită din artera
renală. Capilarele se unesc și formează, o arteriolă eferentă, care se capilarizează
din nou în jurul primei porțiuni a tubului urinifer.

Tubul urinifer este al doilea element al nefronului care se prezintă, sub forma
unui canal lung de 50 mm, format din următoarele segmente: capsula Bowman,
tubul contort proximal, ansa Henle, tubul contort distal și tubii colectori. Capsula
Bowman are forma unei cupe care înconjoară glomerulul și este alcătuit din doua
foițe.

Capsula Bowman, împreună cu glomerulul pe care îl conține, poartă numele de

corpuscul Malpighi. Din tubi contorți distali, prin canalele colectoare și canalele
comune care se deschid în papilele renale, urina formată trece în calice și de aici
în bazinet. Legătura bazinetelor cu vezica urinară o face un organ dotat cu o
musculatură puternică și situat în pelvis, înapoierea pubisului este realizată prin
cele doua uretere. Traiectul abdomino-pelvian al ureterelor explică posibilitatea
6
compresiunii acestora de către fibroame, chisturi ovariene sau cancere recto-
sigmoidiene.

Uretra este canalul excretor al vezicii urinare, iar la femei calea este foarte scurtă
spre deosebire de bărbați, a căror cale este lungă și traversează prostata, de unde
posibilitatea compresiunii uretrale de către adenom, de prostata, cu răsunet asupra
întregul arbore urinar.

2. Noţiuni de fiziologie

Rinichii sunt organe de importanță vitală și au numeroase funcții, dintre care

funcția principală constă în formarea urinei. Prin aceasta se asigură epurarea
organismului de substanțe toxice. Formarea urinei se datorează unui mecanism
complex de filtrare la nivelul glomerulelor și de reabsorbiție și secreție la nivelul
tubilor, prin filtrarea glomerulară se formează urina primitivă (150 1 urină
primitivă/24 ore, din filtrarea a 1500 1 plasmă). Urina primitivă are compoziția
plasmei, dar fără proteine, lipide și elemente figurate. Conține deci apă, glucoză,
uree, acid uric și toți electroliții din sânge.

În faza următoare, la nivelul tubilor care reabsorb cea mai mare parte a filtratului
glomerular, se formează urina definitivă. Totuși la acest nivel se face o selectare:
tubii reabsorb total sau în mare cantitatea de substanțe utile și în cantitate mică,
pe cele toxice. Substanțele utile sunt substanțe cu prag, care sunt eliminate prin
urină numai când concentrația lor sanguină a depășit limitele fiziologice (apă,
glucoză, NaCl, bicarbonați).

Substanțele toxice sunt substanțe fără prag, eliminarea lor

urinară,"13513o1422n” glucoza în întregime (condiția este ca în sânge să existe
mai puțin de 1,60 g glucoza %), sărurile și în particular clorură de sodiu, în
proporție variabilă (98-99%). Substanțele toxice nu sunt reabsorbite decât în
proporție mai mică (33% uree, 75% acid uric). Rinichiul are și proprietăți

7
secretorii, putând elimina și chiar secretă unele substanțe, ca amoniacul, cu rol
foarte important în echilibrul acido-bazic.

Deci, procesul de formare a urinei cuprinde o fază glomerulară, în care prin

filtrare se formează urina inițială și o fază tubulară, în care prin reabsorbție și
secreție se formează urina definitivă. Caracterul de urină definitivă este dobândit
de tubii distali prin procesul de concentrare, sub influența hormonului
retrohipofizar. După cantitatea de apă pe care o are la dispoziție, rinichiul elimină
unele substanțe într-o cantitate mai mare sau mai mică de apă, rezultând o urină
cu densitate variabilă.

Urina formată permanent - diureza (1,5-2,5 ml/min) - se depozitează în vezica

urinară, de unde când se acumulează o anumită cantitate (250-300 ml), se
declanșează reflex micțiunea - deschiderea sfincterului vezical și golirea vezicii.

Micțiunea este un act conștient, de deschidere și închidere a sfincterului vezical

putând fi comandate voluntar. Rinichiul are și rol predominant în menținerea
echilibrului acido-bazic, prin eliminarea de acizi și curățarea bazelor, menținând
pH-ul la cca. 7,35. Rinichii mai asigură constanța presiunii osmotice a plasmei
eliminând sau reținând, după caz, apa și diferiți electroliți.

În concluzie, rinichii îndeplinesc în organism trei funcții de bază:

 funcția de epurație sanguină;

 funcția de menținere a echilibrului osmotic;
 funcția de menținere a echilibrului acido-bazic.

Alterarea acestor funcții conduce la apariția sindromului de insuficiență renală,

urmată uneori de la debutul comei uremice.

8
 CAPITOLUL II
NOŢIUNI GENERALE DESPRE INFECŢIA URINARĂ
II.1. Infecțiile tractului urinar (ITU)

ITU se defineşte prin prezenţa bacteriilor la acest nivel, însoţită de un repaus din
partea gazdei. Tractul urinar, cu excepţia uretrei anterioară, nu conţine germeni.

Excreția microorganismelor prin urină se numește bacteriurie.Prezenţa acestora în

urină nu este obligatorie pentru diagnosticul ITU, de exemplu: în caz de abces
renal poate să nu existe o eliminare urinară.

9
Prezența germenilor în urină se poate datora contaminării probei a urinei
recoltate. Termenul de bacteriurie a fost introdus pentru a face distincția între
aceste două situații. important. Termenul a fost introdus inițial de Cass, care a
definit existența numerelor > 100.000 bacterii/ml în două măsurători consecutive
ca bacteriurie semnificativă.

Infecţia poate atinge uretra, vezica urinară, ureterele, bazinetul, papilele, calicele
şi interstiţiul renal, dar şi structurile adiacente (fascia perineală, prostata,
epididimul). Germenii cei mai frecvent implicaţi sunt bacteriile, mai rar virusuri,
levuri, ciuperci.

Pentru evaluarea bacteriuriei s-a introdus urocultura cantitativă care constă în

recoltarea într-un recipient steril a urinii din jetul mijlociu după toaleta corectă a
organelor genitale. Bacteriuria semnificativă se defineşte prin prezenţa a peste
105 unităţi formatoare de colonii (UFC)/ml urină. Piuria (leucocituria) se
defineşte prin prezenţa leucocitelor în urină peste 10/mm3 sau 103 /ml.
Bacteriuria fără leucociturie semnifică contaminare.

Bacteriuria joasă /(sub 105 UFC/ml) semnifică contaminarea urinii, dar se

interpretează ca ITU în condiţiile asocierii bacteriuriei 102 – 105UFC/ml cu
piurie şi simptome clinice sugestive, a bacteriuriei peste 103UFC/ml la un bărbat
simptomatic, sau a identificării Staphilococcus Saprophiticus.

Incidență: ITU sunt cele mai frecvente infecții întâlnite în practica medicală,
predominând la femei în perioada fertilă.

Infecțiile tractului urinar se pot clasifica în: necomplicate, complicate, recurente

(recădere, reinfecție).

10
II.2. ITU necomplicate

Apare la pacienții fără anomalii fiziologice sau anatomice ale tractului urinar
(tract urinar normal), cu funcție renală normală, în absența manevrelor
instrumentale sau a

intervențiilor chirurgicale urologice recente.

Apare mai frecvent la femeile cu vârsta cuprinsă între 18 și 40 de ani.

Incidența este mai mare în decada a 2-a și a 3-a de viață și sunt mai rare la
bărbați. Germenele cel mai frecvent este Escherichia coli (70-95 %), alți germeni:
Staphylococcus Saprophyticus (25 %,) Proteus Mirabilis, Klebsiella, Enterobacter
și cuprinde: cistita, pielonefrita și bacteria asimptomatică.

II.3. ITU complicat

Apare la pacienții cu tulburări anatomice și funcționale (reflux vezico-ureteral,

nefropatie de reflux) sau obstructive (calculi) ale tractului urinar (tract urinar
anormal) sau la pacienții cu apărare compromisă a gazdei: diabet zaharat,
insuficiență renală, sarcină, imunosupresat, transplant, neutropenic.

Apare mai des în perioadele extreme ale vieții (nou-născuți sau copii cu anomalii
anatomice ale tractului urinar, vârstnici peste 60 de ani, în special bărbați cu
patologie obstructivă prostatică și instrumentări urologice).

Germenele cel mai frecvent implicat este Escherichia Coli; alţi germeni sunt:
Klebsiella pneumoniae, Euterobacter, Proteus mirabilis, Pseudomonas
aeroginosa, Serratia, Stafilococul auriu.

11
 Se referă la cele cauzate de o serie de leziuni predispozante: factori obstructivi
(litiaza urinară, corpi straini, rinichi polichistici, anomalii anatomice, disfuncţii
neurologice ale vezicii urinare, adenom de prostata); alţi factori- diabet zaharat,
rinichi transplantat, în sarcină, în boli metabolice sau imunologice.

II.4. ITU recurente

Se caracterizează prin perioade simptomatice, alternând cu episoade fără

simptome. Definită că o recădere cu ITU repetată cu același microorganism.
Apare la intervale scurte de timp de la încheierea tratamentului, de obicei la un
interval de 14 zile la femei și un interval mai îndelungat la bărbați. Reinfecția
Reprezintă o ITU repetată cu alt microorganism decât cel care a produs primul
puseu.

Se mai defineşte ITU acută şi cronică , precum şi ITU joasă şi înaltă.

1. ITU joasa reprezintă localizarea infecţiei la nivelul vezicii urinare, la

nivelul uretrei, la nivelul prostatei.

 Bacteriuria asimptomatică
 Cistită
 Uretrită
 Prostata acută și cronică

2. ITU înalta se manifesta mai frecvent sub forma de pielonefrita

acuta( PNA) sau de pielonefrita cronica (PNC). Rareori ITU are la baza un
abces renal sau un abces perirenal.

 Pielonefrita acută

12
 Pielonefrita cronică
 Abcese nefretice și perinefretice

Etiopatogenie

Sursa de infecție este flora fecală. La femei, germenii patogeni din intestinul gros
se colonizează vestibulul vaginal, pătrunde în uretră, iar infecția se răspândește pe
cale ascendentă.

Calea de invazie bacteriană poate fi:

 Ascendentă

Calea ascendentă este cea mai frecventă, iar sursa de infecție este tractul digesti,
germenele implicat este Escherichia coli (95 0/0 ITU). Etapele transmiterii
sunt:prin colonizarea uretrei, pătrunderea și multiplicarea germenilor în vezică și
depășirea mecanismelor locale de apărare, reflux vezico-ureteral și intrarenal
propagarea infecției la ureterul, bazinet, interstițiul renal.

La femei ITU este favorizată de uretra scurtă, de actul sexual prin efectul mecanic
de introducere a germenilor în vezică, de utilizarea contraceptivelor spermicide
locale care alterează mediul vaginal.

La bărbaţi ITU este mai rară datorită uretrei mai lungi, colonizării mai reduse a
regiunii periuretrale – mediu local mai uscat - şi a prezenţei substanţelor
bactericide în secreţia prostatică.

 Hematogenă

Calea hematogenă este mai puțin frecventă, rezervorul de infecţie fiind un focar
O.R.L., dentar, cutanat, prostatic, etc, iar germenii implicaţi fiind Stafilococul

13
auriu, Salmonela, Pseudomonas aeruginosa, Candida. Parenchimul renal este mai
întâi colonizat cu germeni, ulterior producându-se o infecție urinară secundară.

Adeziunea bacteriană se referă la capacitatea germenilor d adera la mucoase și

la celulele uroteliale, colonizează intestinul și ulterior perineul, uretra, vezica
urinară, sistemul pielo-caliceal și intestinul renal. Aderarea are loc prin
intermediul sistemelor de adeziune (pilii sau fimbriile), care creează o legătură
ireversibilă între adezinele bacteriene și receptorii celulelor epiteliale.

Factorii de virulenţă bacteriană care influenţează infecţia sunt:

 E.Coli este germenelecel mai frecvent implicat în apariția ITU. Antigenele O

(somatic) și K (flagelar) conferă virulență și uropatogenitate tulpinelor de
E.coli.E.coli în uroteliu (la nivelul receptorilor specifici prin intermediul
adezinelor situate pe vârfurile piliilor sau fimbriile ce ies pe suprafața bacteriană.
Tulpinile cu pili “P” se alătură la suprafața mucoasei gazdei, se abate de la
legarea de către polimorfonucleare neurotrofile, și prezintă cele mai importante
caractere de adeziune și virulență. Realizează pielonefrita și asociat favorizează
apariția bacteriemiei. Tulpinile bacteriene prezintă și alte componente
uropatogene hemolizine ce induc formarea de pori în membranele celulare,
aerobactina-proteina permite captarea fierului din mediul necesar bateriei,
rezistența la acțiunea bactericidă a plasmei. Hemolizina ajuta inflamația cu efect
citolitic pe celula renală prin hemoliză se eliberează Fe care este captat d
aerobactina care favorizează creșterea bacteriană. Este cel mai frecvent întâlnit în
ITU, fiind evidențiat la 75 % din bolnavii cu ITU din mediul spitalicesc și în
ambulatoriu. Cele mai frecvente serotipuri întâlnite: 0,1,2,4, 7,50,75.
 Proteus mirabilis – au fimbrii manozo – rezistente: secretă urează, hemolizina
cu efect toxic pentru celulele tubului contort proximal. Se observa de obicei în
ITU secundar.
 Klebsiella – are fimbrii manozo – sensibile, secretă aerobactină rezistentă la
serul uman. Se întalneşte atat în ITU complicate cât şi în cele necomplicate.
 E.fecalis – aderă la uroteliu, trece în sânge, se multiplică, aderă la endocard (se
complică cu endocardita).

14
 Staphylococcus saprophyticus– aderă la uroteliu prin intermediul unui rezidu
lactozaminic. Aceştia sunt incriminaţi tot mai frecvent în producerea ITU.
 Neisseria gonorrheae este observată în ITU joase.

Factorii de apărare ai tractului urinar:

 Fluxul urinar care realizează un efect de spălare a tractului urinar;

 Flora periuretrală saprofită ce se opune dezvoltării bacteriilor patogene;
 Ph-ul vaginal acid;
 Secreţia prostatică cu acţiune bactericidă;
 Ph-ul urinar acid, anumite substanţe din urină (imunoglobuline IgG, IgA,
lizozim, concentraţie de uree crescută, acizi organici);
 Proteina Tamm-Horsfall;
 Celulele epiteliale, polinucleare;
 Valvele vezico-ureterale
 Mecanismele imune umorale şi celulare

Factori care ţin de gazdă şi influenţează infecţia:

1.Factori predispozanţi pentru pielonefrită:

 obstruarea tractului urinar cu stază urinară secundară;

 refluxul vezicoureteral şi intrarenal;
 sarcină;
 diabetul zaharat;
 manevre la nivelul tractului urinar;
 activitatea sexuală;
 deficite imunitare;
 constipaţia;
 reducerea ingestiei de lichide;
 micţiuni rare;

15
  prostatita cronică;
 homosexualitatea.

2.Sensibilitate mai mare a medularei pentru infecţie datorită:

 amoniacul are acţiune anticomplement;

 fluxul sanguin medular redus; 23
 hipertonia interferă reacţia antigen anticorp, influenţează mobilizarea
granulocitelor , multiplicarea bacteriană, efectul bactericid al serului.

II.5. Forme clinice

II.5.1. Pielonefrita acută (PNA)

Definiţie: inflamaţia microbiană a bazinetului asociată cu invadarea interstiţiului

renal.

II.5.2. Clasificare

 PNA necomplicată (survine la o femeie tânără fără sarcină, aparent

sănătoasă);
 PNA complicată (survine la o femeie gravidă sau la femei şi bărbaţi cu
antecedente urologice, imunosupresaţi, transplantaţi, diabetici, insuficienţi renali,
etc).

II.5.3. Manifestări clinice

16
 sindromul infecţios (febră, frisoane, transpiraţii, cefalee, greaţă, vărsături,
stare de rău);
 semne de afectare a tractului urinar superior: dureri lombare (uni sau
bilaterale), uneori colicative; 24
 sindrom cistitic.

Examenul obiectiv: sensibilitate la palparea lojelor renale, manevra Giordano

pozitivă, puncte ureterale superior şi mijlociu dureroase, punctele costo-
musculare şi costo-vertebrale dureroase.

II.5.4. Date biologice

 sindrom inflamator: leucocitoză cu neutrofilie, valori crescute ale V.S.H.,

fibrinogenului, α2 globulinelor, PrC reactive.
 sumar de urină patologic;
 leucociturie / piurie + cilindri leucocitari (prezenţa acestora atestă originea
renală a leucocituriei);
 hematurie (inferioară leucocituriei);
 proteinurie (sub 1g/24 ore);
 Urocultură pozitivă (>100 000 germeni/ml);
 Hemoculturi pozitive cu acelaşi germen ca şi în urocultură

Date anatomo-patologice

 Nefrită interstiţială acută: infiltrat interstiţial cu polimorfomononucleare

neutrofile; edem interstiţial.

II.5.5.Explorări complementare

Ecografia (uneori computertomografia renală) este absolut necesară pentru

excluderea unei anomalii urologice).

17
Diagnosticul pozitiv se face pe baza datelor clinice, biologice şi a explorărilor
complementare.

II.5.6. Diagnosticul diferenţial

În absenţa sindromului cistitic - cu alte boli febrile extrarenale:

 septicemia;
 amigdalită acută;
 pneumonie bazală;
 meningită etc

În prezenţa sindromului dureros abdominal şi a sindromului febril ce domină

simptomatologia - cu afecţiuni ce evoluează cu simptome dureroase abdominale:

 apendicita;
 sarcina ectopică;
 ruptura de chist ovarian;
 boala inflamatorie pelvină;
 Diverticulita.

II.5.7. Tratament

Se face în ambulator sau în spital. Spitalizarea Pacientului cu pielonefrita acută se

efectuează în următoarele situații: necesitatea tratamentului parenteral (intoleranță
digestivă), PNA complicată cu dezvoltare imprevizibilă și posibile complicații,
lipsă de conformare la terapia antibiotică.

Măsuri generale:

 Repaos la pat – în perioada febrilă;

18
 Căldură locală în regiunea lombară;
 Hidratare corectă (>2000 ml/24 ore); 27
 Reglarea tranzitului intestinal;
 Alcalinizarea urinilor (bicarbonat de sodiu p.o) ce favorizează activitatea
antibioticelor de tip aminoglicozide sau macrolide.

Tratament etiologic (Antibiotice)

Începe imediat după recoltarea uroculturii (+/- Hemoculturi). Mai întâi empiric,
mai târziu se adaptează după antibiogramă. Antibioticele cu spectru larg sunt
utilizate în doză bactericidă cu o concentrare mare în urină și cu o difuziune
tisulară bună (în special medulară) care se administrează parenteral sau per os în
formele cu toleranță digestivă.

În formele ușoare și moderate, bună toleranță digestivă, contactate în afara

mediului spitalicesc, terapia se poate face per os, unul dintre medicamentele
enumerate mai jos, durata tratamentului fiind de 14 zile

 norfloxacin – 400 mg/12 ore;

 ciprofloxacin - 250 mg/12 ore;
 augmentin – 1000 mg /12 ore

În formele severe terapia se face în spital, pe cale parenterală şi se preferă

asocierea a două antibiotice: ampicilina / betalactamine cu chinolone sau
aminipeniciline cu aminoglicozide:

 trimetoprim–sulfametoxazol – 160 – 800 mg/12 ore;

 ciprofloxacin 200–400 mg/12 ore;
 ofloxacin 200–400 mg/12 ore;
 ampicilina 1g/6 ore;
 ceftriaxone 1g/12 ore;
 cefazolin 1g/8 ore;

19
 cephradine 1g/8 ore;
 gentamicina 1mg/kg corp/8 ore (dar este nefro şi ototoxică);
 tobramicina 1mg/kg corp/8 ore (risc mai mic de nefrotoxicitate);
 netilmicina 2mg/kg corp/12 ore (risc mai mic de nefrotoxicitate);
 amikacina 7,5 mg/kg/12 ore;
 imipenem – cilasten 250 – 500 mg/8 ore;
 aztreonam 1g/24 ore.

După cedarea febrei tratamentul parenteral este continuat cu tratamentul per os,
durata tratamentului fiind de 14 zile în infecţiile necomplicate şi de 2-6 săptămâni
în cele complicate.

Controlul bacteriologic

Controlați uroculturile la 7, 14, 30 de zile după sterilizarea urinei, apoi lunar, timp
de 6 luni. Uroculturile Negativ permit confirmarea vindecării. După aici pe zile
de tratament corect nu avem rezultate bune trebuie investigați eventualii factori
favorizanți.

Evoluţie

PNA necomplicată are o evoluţie favorabilă, răspunde la tratamentul corect

efectuat în peste 90% din cazuri.

II.5.8. Complicaţii

 Pionefrita (abcesul renal);

 Perinefrita supurată (flegmonul perinefretic);
 Necroza papilară (colică renală, hematurie, bacteriurie, eliminare de sfaceluri
în urină);
 Septicemie;
 Insuficienţa renală acută.

20
II.6. Cistita acută

Manifestări clinice:

 Polakiurie;
 Disurie;
 usturimi micţionale; 30
 micţiuni imperioase;
 tenesme vezicale;
 dureri suprapubiene;
 urini tulburi (piurie), uneori rău mirositoare;
 urini hipercrome (hematurie iniţială sau terminală).

II.6.1. Date biologice

 examenul urinii – leucociturie, hematurie;

 bacteriurie semnificativă (≥105 UFC/ml, sau ≥102 (103 ) UFC/ml în prezenţa
piuriei şi a simptomelor sugestive). Infecția primară a tractului urinar, în ITU
contactată în afara mediului spitalicesc nu este necesară urocultura. În ITU
complicată, ITU recidivante, ITU contactate în mediul spitalicesc este necesară
urocultura;
 bandeleta urinară poate fi utilă pentru un diagnostic rapid:
 determinarea esterazei leucocitare are o sensibilitate şi specificitate bună
pentru prezicerea unei leucociturii sau a unei bacteriurii semnificative (mai puţin
sensibilă decât examenul microscopic); 31
 determinarea nitriţiilor (are o sensibilitate şi specificitate pentru detectarea
prezenţei enterobacteriilor ce convertesc nitraţii la nitriţi, dacă acestea se găsesc
în concentraţie de ≥ 105 /ml).

21
Diagnostic pozitiv se pune pe baza datelor clinice şi biologice.

Diagnosticul diferenţial se face cu:

 vaginite;
 uretrite - boli cu transmitere sexuală (Chlamydia trachomatis, Neisseria
gonoree, infecţia cu virus herpes simplu );
 prostatite;
 sindromul uretral (sindrom cistitic în absenţa unei bacteriurii semnificative
poate fi determinat de Chlamydia trachomatis);
pielonefrita acută.

II.6.2. Tratament

Măsuri profilactice (se aplică în special în cazul infecţiilor recidivante):

 tratarea afectiunilor ginecologice;

 igiena corporală şi vestimentară (lenjeria de corp curată);
 toleta regiunii perineale;
 micţiune postcoitum, cu efect eficient de spălare;
 hidratare suficientă;
 combaterea constipaţiei;
 la femeile predispuse la episoade recurente de cistită: - creme antiseptice
locale în aria periuretrală înaintea actului sexual;
 profilaxia antimicrobiana cu doze mici după obţinerea sterilizării urinii:
administrarea zilnică sau de 3ori/săptămână de trimetoprim 100 mg, trimetoprim
sulfametoxazol 1 tb (480 mg/zi), nitrofurantoin 100 mg/zi;
 la femeile cu infecţii recidivante după actul sexual – aceleaşi recomandări
după contactul sexual ;
 la femeile în postmenopauză cu cistite : estrogeni intravaginal.

Tratamentul curativ al primoinfecţiei tractului urinar

22
Obiective:

 suprimarea simptomatologiei;
 vindecarea completă a infecţiei, fără a selecţiona germeni mutanţi rezistenţi şi
fără accidente terapeutice;
 prevenire sau tratarea complicatiilor;
 cost terapeutic acceptabil.

Mijloace nespecifice:

 hidratare corespunzătoare (administrare de lichide în cantitate mare circa 3l /zi

), care contribuie la epurarea germenilor (prin efect de spălare);
 băi de şezut decongestionante;
 antiinflamatoare nesteroidiene ex: Diclofenac 100mg/zi;
 antalgice ex: No-spa 120 mg/zi.

Tratamentul etiologic: chimioterapice sau antibiotice.

Calităţile chimioterapicului / antibioticului ideal:

 să aibă un spectru antibacterian cât mai larg;

 să realizeze o concentraţie urinară cât mai mare;
 să poata fi administrat în puţine prize zilnice;
 să fie bine tolerat şi să nu aibă efecte toxice;
 să fie puţin costisitor.

Scheme de administrare:

 doza unică prezintă riscul apariţiei recurenţelor: cotrimoxazol 480 mg 4 cp

norfloxacin 800 mg, ciprofloxacin 500 mg;

23
 schema de 3 -5 zile – cea mai frecvent utilizată: cotrimoxazol – 480mg/12 ore,
nitrofurantoin – 100 mg x 4 ori/zi, norfloxacin – 400 mg/12 ore, ciprofloxacin -
250 mg/12 ore, augmentin – 625 mg / 12 ore;
 schema de 7 - 10 zile nu oferă beneficii suplimentare.

II.6.3. Controlul bacteriologic

Infecția primară a tractului urinar contractate în afara mediului spitalicesc:

controlul se face prin sumarul de urina sau cu bandeleta urinară. Nu este necesară
efectuarea uroculturii. În infecțiile nozocomiale şi în infecțiile recidivante se face
urocultura înaintea începerii tratamentului, se adaptează ulterior tratamentul în
funcție de antibiogramă, iar controlul sterilizării urinei se efectuează prin
urocultură după terminarea tratamentului.

Infecțiile recurente

Infecțiile recurente (3 sau mai multe episoade simptomatice de ITU pe an) pot să
apară în condițiile persistenței focarului de infecție în organism cu același
germene (insuficient tratat) sau în condițiile reinfecției exogene, și în absența unei
anomalii anatomice sau urologice.

Particularități

Infecțiile care reapar după o cură de tratament de 3 zile trebuie tratată 7 - 10 zile
cu unul din medicamentele amintite.

Infecțiile recurente la femei necesită: profilaxie continuă sau profilaxie

postcoitală cu nitrofurantoin (50–100 mg) sau cotrimoxazol (480 mg/zi) sau o
flurochinolona – norfloxacin 400mg sau ciprofloxacin 250 mg( 1 tb ) la culcare 3
– 7 zile/săptămână, timp de câteva luni.

24
 Infecțiile recurente la femeile aflate în postmenopauză impun şi tratamentul de
substituție cu estrogeni, local sau oral, ce refac mucoasa atrofiată cu reapariția
lactobacililor vaginali, cu scăderea pH–ului local şi a colonizării vaginale cu
enterobacter.

II.7. ITU în sarcină

Incidență: Este cea mai frecventă patologie în sarcină (3 – 10% din femeile
gravide).

Factorii favorizanți ai ITU sunt:

Factori hormonali – progesteron și estrogen. Progesteronul scade tonusul

fibrelor musculare netede, în special peristaltismul ureterelor ducând la dilatarea
bazinetelor şi 36 ureterelor – hidronefroza gravidică. - Estrogenii favorizează
hiperemia trigonului vezical și aderența germenilor pe celulele epiteliale ale
tractului urinar.

Factori mecanici

Odată cu dezvoltarea sarcinii, uterul gravidei exercită o compresie asupra vezicii

şi a ureterelor, mai importantă pe partea dreaptă, iar împingerea vezicii spre
abdomen de către uterul gravidei poate explica golirea incompletă în timpul
micțiunii sau refluxul vezico-ureteral, care este mai semnificativ în trimestru trei
de sarcină.

25
Factori fizico-chimici

Urina gravidei are o concentrație crescută de de acizi aminaţi şi zaharuri, este

alcalină, favorizând dezvoltarea germenilor. Factori nespecifici. Activitatea
sexuală, igiena deficitară, anomalii de tract urinar, etc.

Forme clinice

 Bacteriuria asimptomatică semnificativă (prezența de germeni ≥ 105 /ml într-

un eșantion de urină proaspăt recoltată);
 Cistita acută;
 Pielonefrita acută.

Determinarea bacteriuriei la gravide se face la sfârșitul trimestrului I, începutul

trimestrului II de sarcină. Tratamentul acesteia previne într-o proporție destul de
mare (80%) PNA gravidică.

Cistita este mai frecventă în trimestrul II de sarcină, necesită tratament, răspunde

destul de bine la tratament, iar vindecarea acesteia va fi monitorizată prin
urocultură la 1 săptămână de la sfârșitul tratamentului, și apoi în fiecare lună.

Reapariția infecției după terminarea tratamentului impune efectuarea unei

antibiograme corecte pentru alegerea celui mai bun antibiotic la care germenul să
fie sensibil, cercetarea unei afecțiuni urologice concomitente, antibioterapie
prelungită 14 –21 zile. Apariția unei infecții cu alt germene la distanță impune
terapia specifică conform antibiogramei.

Pielonefrita acută apare în principal în lunile a 5-a şi a 9-a, putând îmbrăca un

tablou clinic tipic sau atipic. Ele trebuie tratate energic. Riscul este mare de
septicemie, de cronicizare a procesului infecțios, de coagularea intravasculară
diseminată. Lipsa de răspuns la tratament sugerează antibioterapie inadecvată,
existența unui obstacol pe calea urinară, o complicație de tipul abcesului renal. În

26
 caz de obstrucție urinară cu hidronefroză se asociază dezobstrucţia prin montarea
unei sonde JJ ureterală. În unele cazuri este necesară întreruperea sarcinii.

Tratamentul infecțiilor urinare la gravide se face energic deoarece ele comportă

un dublu risc: pentru mamă risc de septicemie, coagulare intravasculară
diseminată, ruptură prematură de membrane, pielonefrită cronică, insuficiență
renală cronică, iar pentru făt hipotrofie fetală, moarte în uter, moarte neonatală,
infecție neonatală, naștere prematură.

Tratamentul infecțiilor urinare la gravide se face cu antibiotice, cu mențiunea că

vor fi evitate drogurile ce pot afecta fătul (exemplu: nu se vor administra
chinolone, aminoglicozide, cotrimoxazol). Pot fi folosite: nitrofurantoin (mai
puţin în ultima lună de sarcină), ampicilina, cefalosporine. Durata tratamentului:
în bacteriuria asimptomatică izolată 3 zile, în bacteriuria asimptomatică asociată
cu piurie 5 zile, în cistite 7 zile, în PNA 14 zile, uneori pana la 6 săptămâni.

CAPITOLUL III
1.ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU
INFECȚIE URINARĂ

Este cauzată de prezența unor agenți patogeni la nivelul tractului urinar, uneori
asimptomatică.

Majoritatea afecţiunilor renale nu beneficiază de mijloace eficiente de terapie

etiologică, din acest motiv tratamentul lor de mai multe ori se rezumă la măsuri
igienico-dietetice. Satisfacerea acestor măsuri este posibilă numai printr-o
îngrijire atentă, în condiţii adecvate de mediu, bazându-se pe reglementarea
regimului de viaţă al bolnavului.

Asitenta medicală este un cadru tehnic specializat în munca medico-sanitară,

situată pe cea mai înaltă treaptă a cadrelor medii sanitare.

27
 Asistenta medicală a cărei sarcină de bază este asigurarea condiţiilor de îngrijire
a bolnavilor are atribuţii: de îngrijire igienico-sanitară, de îngrijire medicală
propriu-zisa, atribuţii organizatorice, educative, gospodăreşti.

Asitenta medicală este un cadru care se află în permanenţă lângă bolnav, ea are
legătura directă şi cea mai calificată dintre medic şi omul suferind. Rămânând
mai mult timp decât medicul lângă bolnav, îngrijindu-l, asistând la felul cum
acesta se alimentează, sau ajutându-l să mănânce, administrându-i medicaţia
zilnică, controlându-i temperatura şi pulsul, tensiunea arterială, observând
cantitatea de urină pe care o elimină, caracteristicile urinei şi ale scaunelor, felul
cum umblă, cum se odihneşte, cum vorbeşte, cum reacţionează şi cum raţionează,
asistenta medicală poate să-şi facă o imagine asupra evoluţiei bolii.

Asistenta medicală trebuie să dea dovadă de mare conştiinciozitate

profesională, să fie apropiată, comunicativă, prietenoasă cu bolnavii, să inspire
încredere bolnavilor. Asistenta trebuie să aibă cunoştinţe temeinice de specialitate
pe care să le perfecţioneze în permanenţă.

Asistenta medicală cunoaşte tehnicile curente ale examinărilor complementare

necesare stabilirii diagnosticului. Ea execută recoltările de produse biologice şi
patologice, sondaje etc. şi pregăteşte bolnavii pentru examinările: radiologice,
endoscopice, explorări funcţionale.

Se ştie că pacientul are pe toată durata bolii un moral şi o psihologie deformate.

Asistentei îi revine sarcina să-l ajute pe bolnav cu tact, înţelegere, delicateţe,
atenţie. Asistenta medicală trebuie să manifeste solicitudine faţă de toţi bolnavii,
încurajându-i pe cei trişti, descurajaţi sau grav bolnavi. Trebuie să-şi păstreze
întotdeauna demnitatea, să manifeste fermitate faţă de bolnavi înîndeplinirea
prescripţiilor, în respectarea disciplinei în spital.

Asistenta trebuie să-şi cunoască şi să-şi îndeplinească obligaţiile şi faţă de

aparţinătorii bolnavilor. Trebuie să fie atentă, binevoitoare faţă de aceştia, să-i
informeze despre boală şi ceea ce trebuie făcut pentru a contribui la recăpătarea
sănătăţii pacientului, dar să şi scurteze vizitele obositoare.

Secretul profesional constituie o altă obligaţie fundamentală a asistentei

medicale.Respectarea secretului profesional este o datorie morală, o obligaţie,

28
chiar dacă bolnavul nu a cerut-o.Bolnavii suportă, de obicei, greu regimul de
viaţă al spitalului. Internarea este un prilej de a reeduca ritmul şifelul de viaţă al
bolnavului, de a-l dezobişnui de anumite deprinderi dăunătoare, în special de
alimentaţie.Bolnavii trebuie să-şi însuşească şi să se obişnuiască cu igiena.

Regimul de viaţă trebuie să fie ordonat, echilibrat, dar individualizat după natura
bolii şi starea bolnavului şi întotdeauna hotărât de medic, şi pentru ca toate
acestea să ducă la recuperarea stării de sănătate a bolnavului, asistenta medicală
trebuie să-şi îndeplinească rolul său.

Asigurarea conditiilor de mediu

Bolnavii renali trebuie feriţi de frig, ei vor fi îngrijiţi în saloane călduroase, fără
curenţi de aer cu temperatură constantă de 20-30°C; cu luminozitate naturală sau
artificială; ventilație naturală sau artificială.

Îngrijiri generale:

Igiena locală: utilizarea dușurilor în locul băilor pentru igiena genitală,

minimalizareacontaminării fecale a organelor genitale prin respectarea direcției
“din față spre spate“ a spălării și utilizării hârtiei igienice; educația privind igiena
actului sexual (spălare cu apă și săpun, urinare imediat după actul sexual);
instruire privind golireacompletă și frecventă a vezicii (la 2-3 ore) pentru
diminuarea densității microbiene.

Alimentația:

Explicarea importanței ingestiei de lichide în diminuarea concentrației bacteriene

a urinei; educația privind evitarea cafelei, ceaiurilor, alcoolului și a băuturilor
conținând îndulcitori sintetici, în general a băuturilor iritante pentru vezica
urinară; încurajarea ingestiei frecvente a băuturilor din merișor pentru prevenirea
infecțiilor urinare.

Rolul asistentei în unele cazuri este de a sesiza din timp tulburările psihice
incipiente,de a le comunica medicului şi a realiza împreună cu acesta o
psihoterapie adecvată pentru a ridica moralul bolnavului. O atenţie deosebită
necesită urmărirea bolnavilor supuşi intervenţiei chirurgicale. Bolnavii vor fi

29
 ţinuţi sub supravegherea permanentă, se nota T.A., temperatura, pulsul la
intervale fixate de medic.

Tratamentul medicamentos:

În general, se face cu antibiotice în doze adaptate fiecărui pacient. Alegerea

antibioticului (indicat de antibiogramă- urocultură) se va face în funcție de
toleranță, de eficacitate, având în vedere și eventualele efecte adverse ale
acestuia.Încurajarea urmăririi tratamentului complet conform prescripțiilor.

Convalescenţa lungă a bolilor renale trebuie utilizată pentru educarea bolnavului

privind viaţa şi tratamentul lui extraspitalicesc. Bolnavii trebuie să-şi însuşească
foarte bine regimul lor dietetic, principiile de bază şi importanţa acestora.

DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE ACŢIUNI MOTIVAREA

NURSING ACŢIUNILOR
1 2 3 4
Alterarea respirației -Pacienta să respire -Îi asigur o poziție -Conservarea energiei
și circulației, liber, pe nas. antalgică pacientei reduce
manifestată prin - Pacienta să fie -Învăț pacienta să anxietatea
anxietate, valori echilibrată psihic utilizeze tehnici de
crescute ale relaxare
tensiunii arteriale. -Pregătesc psihic
pacienta, în vedere
oricărei tehnici la
care va fi supusă

Alterarea somnului -Pacienta să -Observ și notez -Intervențiile efectuate

din cauza prezinte un somn calitatea, orarul ajută la odihna pacientei
polakiuriei, odihnitor calitativ și somnului, gradul de
manifestată prin cantitativ satisfacere a
treziri frecvente celorlalte nevoi
nocturne, insomnie, -Pacienta să nu mai
agitație. prezinte oboseală, -Întocmesc un
stare de nervozitate program de odihnă
și irascibilitate corespunzător
organismului
-Asigur liniștea în
salon

30
Alterarea eliminării -Pacienta să -Asigur igiena -Hidratarea pacientei
din cauza infecției, prezinte eliminare organelor genitale
urinare manifestată urinară fără
prin polakiurie. dificultate în termen -Asigur un climat
de două zile cald, confortabil
-Asigur tratamentul
corespunzător

CAPITOLUL III
DOSAR DE ÎNGRIJIRE

SPITALUL: MEDIC: C.S.

Municipal Medgidia
SECŢIA: Medicină internă
DOSAR DE ÎNGRIJIRE
DATE DE IDENTITATE
NUMELE: M PRENUMELE: A
VARSTA: 76 SEXUL:F DOMICILIUL – LOC: Satu Nou
STRADA: Ghioceilor NR:3 BL
SC: ET: AP: JUDEŢUL: Constanța
DATE DESPRE SPITALIZARE
DATA INTERNĂRII: ANUL:2023 LUNA:04 ZIUA:02 ORA:13:34
DATA EXTERNĂRII: ANUL: 2023 LUNA:04 ZIUA: 05 ORA: 10:25
MOTIVELE INTERNĂRII:
 Cefalee
 Anxietate
 Valori crescute ale ta

31
 Polakiurie
 Leucocitoză
 Leucopenie

DIAGNOSTICUL LA INTERNARE:
 ITU în observație

 Hipertensiune arterială gradul III

 Sindrom vertiginos
 Stare anxioasă

SITUAŢIA FAMILIALĂ ŞI SOCIALĂ

SITUAŢIA FAMILIALĂ: Văduvă NR. COPII: 1

SITUAŢIA SOCIALĂ:. Pensionară PROFESIA:. Profesoară

CONDIŢII DE LOCUIT: Locuiește singură ,într-o casă cu 3 camere, baie și bucătărie

propritate personală dotată cu strictul necesar, după cum afirmă.

PERSOANE CU CARE SE IA LEGĂTURA

NUME: M (Fiul) PRENUME: F
ADRESA: Loc. Constanța, Jud. Constanța, Str. Florilor, nr. 59
TEL: 0728567890

ANTECEDENTE
HEREDO - COLATERALE: HTA, sindrom vertiginos, histerectomie

– FIZIOLOGICE:

 MENARHA la 13 ani (ciclu regulat la 28 de zile + 5 zile)

 NAȘTERE 1 naturală
 MENOPAUZA la 53 de ani

– PATOLOGICE: varicelă la 10 ani, histerectomie la 45 de ani

FACTORI DE RISC LEGAŢI DE MODUL DE VIAŢĂ:
Neagă consumul de alcool și tutun.
Consumă supe și ciorbe, aproape zilnic.
ISTORICUL BOLII ŞI EXTRAS DIN
EXAMENUL MEDICAL LA INTERNARE

32
Pacientă în vârstă de 76 de ani cu antecedente personale patologice
de mai sus, s-a prezentat pentru cefalee pe fondul unor valori
crescute ale tensiunii arteriale, polakiurie, anxietate.
analize de laborator efectuate în UPU, au evidențiat leucocitoză și
leucopenie.

La primirea în UPU în urma examenului clinic efectuat de medic se constată:

 T.A: 160/100mmHg; Puls:68b/min; Respirație:18r/min;
 Afebrilă ( T0 : 36,20 C)
La UPU bolnava a stat aproximativ 3 ore, interval în care a beneficiat de următoarele
intervenții:
 Recoltare de sânge pentru examene biochimice
 EKG
 Radiografie abdominală pe gol care a evidențiat litiază renală stângă
 Eco abdominal

În urma investigațiilor se pune diagnosticul de infecție urinară, boală renală cronică

acutizată
PRESCRIPŢII MEDICALE LA INTERNARE
TRATAMENTUL: în UPU: P.E.V.: Sol. NaCl 0,9% 500 ml
No-Spa 1 fl
EXAMINĂRI: în UPU: EKG, eco abdominal, radiografie abdominală pe gol
Examene biochimice: HLG, HT, Glucoză serică, Uree, K+ , Hb, Amilază serică
TGO , TGP
Timp Quik , Ionogramă sanguină, Examen sumar de urină
REGIMUL: COMUN
OBSERVAREA INIŢIALĂ:
SITUAŢIA LA INTERNARE: Î: 168 CM G:70 KG TA:160/100mmHg
P: 68 b/min
T: 36,20 C R: 18 r/min VĂZ: bun AUZ: bun
NEVOI FUNDAMENTALE

1.A RESPIRA: căi respiratorii superioare permeabile, torace normal conformat

Amplitudinea mișcărilor respiratorii egală, percuție - sonoritate pulmonară,
auscultație - murmur vezicular prezent, fără raluri

2.A MÂNCA, A BEA: alimentare și hidratare adecvate

3.A ELIMINA: eliminări inadecvate calitativ (polakiurie)

4.A TE MIŞCA: mișcare adecvată

33
5.A DORMI, A TE ODIHNI: somn necorespunzător calitativ și cantitativ din cauza
anxietății

6.A TE ÎMBRĂCA, A TE DEZBRĂCA: este îmbrăcată într-o pijama personală, și-o

schimbă singură la nevoie

7.A-ŢI MENŢINE TEMPERATURA ÎN LIMITE NORMALE: în această zi tempera-

tura măsurată axilar este de 36,7o C

8.A FI CURAT, A-ŢI PROTEJA TEGUMENTELE: carențe de igienă

9.A EVITA PERICOLELE: anxietate

10.A COMUNICA: comunicare eficientă la nivel senzoro-motor,intelectual,afectiv

11.A TE RECREEA: dezinteres de a participa la activități recreative

12.A FI UTIL: este o persoană activă

13.A ÎNVĂŢA: cunoștiințe insuficiente privind gestionarea sănătății

14.A-ŢI PRACTICA RELIGIA: este de religie creștin - ortodox

ALERGICĂ LA: neagă alergii la vreun medicament, aliment sau alte substanțe din
mediu

ASPECTE PSIHOLOGICE
STAREA DE CONŞTIENŢĂ: Conștientă
COMPORTAMENT: Normal

MOD DE INTERNARE: SINGUR: SALVARE: X FAMILIA: ALTUL:

PARTICULARITĂŢI: Este adusă cu ambulanța la spitalul din Medgidia

ASPECTE SOCIOLOGICE

MOD DE VIAŢĂ: SINGUR: X DE FAMILIE: ALTUL:

MEDIUL (HABITAT): RURAL: X URBAN:
OCUPAŢII ( HOBBY): Să croșeteze, să facă rebusuri

PARTICULARITĂŢI: Este o persoană sociabilă, în relații de bună vecinătate, îsi

Ajută prietenii și vecinii ori este solicitat în probleme legate de meseria sa.

PROBLEME SOCIALE: Nu are probleme sociale.

34
 INTERPRETAREA DATELOR
NEVOI NESATISFACUTE: DIAGNOSTICE DE NURSING INIŢIALE:
1.A respira- Respirație puțin modificată din cauza durerii manifestată prin cefalee.

2.A elimina- Eliminări inadecvate cantitativ și calitativ din cauza polakiuriei.

3.A comunica- Comunicare ineficientă la nivel senzorio-motor, intelectual,

Afectiv din cauza anxietății.

4.A dormi, a te odihni- Dificultate în a se odihni din cauza valorii crescute ale
tensiunii arteriale.
POSIBILITĂŢI DE EVOLUŢIE
VINDECARE: Da
STABILIZARE, AMELIORARE: Da
AGRAVARE: În cazul nerespectării indicațiilor medicului
DECES: În cazul apariției de complicații
COMPORTAMENT AŞTEPTAT, ÎN CE INTERVAL
Pacienta să fie protejată de pericole pe toată durata spitalizării
Să prezinte eliminări fiziologice
Să se alimenteze corespunzător
Să verbalizeze cunoașterea măsurilor de autoîngrijire la domiciliu până la finalul
spitalizării

MOMENTE IMPORTANTE ALE SPITALIZĂRII

02.04.2023 ora 13:34- sosire la UPU cu ambulanța
ora 14:00- efectuarea bilanțului clinic și paraclinic

03.04.2023 ora 09:30- se recoltează sânge arterial pentru determinarea echilibrului

acido-bazic
ora 14:30- ecografie abdominală

OBIECTIVUL GLOBAL

Pacienta să prezinte eliminări fără modificări patologice

Paciente să revină la un nivel satisfăcător de sănătate, care să îi permită
desfășurarea autonomă a activităților de autoîngrijire
NUME: M SECŢIA: Medicină internă
PRENUME: A DIAGNOSTIC: Infecție urinară

35
 ALIMENTAŢIA
DATA: ORA: REGIMUL ALIMENTAR: OBNSERVAŢII:
02.04.202 08:00 Regim bogat în lichide 2-3 l/zi Stare generală bună, afebrilă
(supe,compoturi) Murmur prezent fără raluri
Abdomen suplu
04.04.202 08:00 Regim bogat în lichide Stare generală medie, conștientă
colabotantă, abdomen suplu

EXAMENE BIOLOGICE
DATA ORA EXAMENE CERUTE REZULTAT
02.04.2023 14:00 Leucocite 19.60
Neurofile% 90.50
Euzinofile% 0.20
Bazofile% 0.00
Limfocite% 6.10
Monocite% 3.20
Neutrofile# 17.73
Eozinofile# 0.04
Bazofile# 0.01
Limfocite# 1.19
Monocite# 0.63
Eritrocite 4.80
Hemoglobină 14.00
Hematocrit 41.70
MCV 87.00
MCH 29.20
MCHC 33.60
RDW-CV 13.50
RDW-SD 43.60
Trombocite 279.00
PCT 2.41
MPV 8.60
PDW 15.70
Bilirubină neg
Urobilinogen norm
Corpi cetonici neg
Acid ascorbic neg
Glucoză norm
Proteine neg
Hematii neg
pH 5.50
Nitriți neg
Leucocite 75.00

36
 Densitate 1.007
Leucocite frecvente
Celule epiteliale plate rare
Glucoză-ser 121.40
LDH*- Lactatdehidrogenaza(LDH)-ser 200.50
Potasiu- Potasiu seric 3.41
Proteina C reactivă <2
Sodiu- Sodiu seric 140.50
Uree serică 35.54
03.04.2023 15:45 Creatina serică 1.27mg/dL
Proteina C reactivă <2mg/L
Neutrofile# 4.56
Limfocite# 2.32
Monocite# 0.42
Neutrofile% 60.3%
Limfocite% 36.6%
Monocite% 5.6%
Bazofile% 0.3%
Eritrocite 4.72
Hemoglobină 13.9
MCHC 33.5
RDW-CV 13.6
RDW-SD 44.1
MPV 8.8
PDW 15.7
PCT 2.52%
Amilază serică 93.00 U/L
Hemoglobină glicozilată 5.31µmol/L
Hemoleucogramă completă(Leucocite 7.55
Neutrofile# 5.37
Monocite# 0.47

37
 Euzinofile# 0.16
Bazofile# 0.02
Monocite% 6.2%
Euzinofile% 2.1%
Bazofile% 0.3%
Hematocrit 38.8
MCV 87.3fL
MCH 29.4pg
RDW-SD 44.6
Trombocite 292
MPV 9.8
PDW) 16.2
04.04.2023 16:28 Colesterol seric total 170.40mg/dL
Lipide 670.6000mg/dL
Creatinina serică 0.97mg/dL
LDL colesterol 114.00mg/dL
Trigliceride 197.20mg/dL
TSH 2.14mUI/ml
Leucocite 7.56
Neurofile% 60.30
Eozinofile% 3.20
Bazofile% 0.30
Limfocite% 30.60
Monocite% 5.60
Neurofile# 4.56
Eozinofile# 0.24
Bazofile# 0.02
Limfocite# 2.32
Monocite# 0.42
Eritrocite 4.72

38
 Hemoglobină 13.90
Hematocrit 41.30
MCV 87.40
MCH 29.30
MCHC 33.50
RDW-CV 13.60
RDW-SD 44.10
Trombocite 287.00
PCT 2.52
MPV 8.80
PDW 15.70
05.04.2023 07:28 Colesterol seric total 170.40
Lipide 670.60
Creatinină serică 0.97
Rata estimată de filtrare glomerulară 57.47
HDL colesterol 49.10
LDL colesterol 114.00
Potasiu- Potasiu seric 3.41
Sodiu- Sodiu seric 40.20
Trigliceride 197.20
Uree serică 58.46

EXAMENE PARACLINICE
DATA ORA EXAMENE CERUTE MEDIC
02.04.202 14:00 EKG
16:30 Radiografie pulmonară
-accentuarea intestinului pulmonar peri și infra
hilar pe partea dreaptă, raruri costa diafragma
tice libere, cord în dimensiuni normale
04.04.2023 10:00 Consult ORL
-durere ureche stângă, sinuzită maximo-mandi
bulară ,dop urechea dreaptă
04.04.2023 12:15 Consult neurologic
DG: Discopatie HDL

39
 REC: Tratament balnear
05.04.2023 09:45 Ecografie abdominală
-Ficat, pancreas, splină, ambii rinichi fără
modificări decelabile ecografic

PARAMETRII FIZIOLOGICI

DATA ORA TEMP. PULS RESP. T.A. DIUREZA SCAUN

02.04 20:00 36,2 C
0
68b/min 18r/min 145/80mmHg 1500ml 1
03.04 08:00 36,50 C 54b/min 17r/min 120/80mmHg 2800ml 1
04.04 07:30 36,20 C 58b/min 18r/min 115/70mmHg 2500ml 1
05.04 07:30 36,10 C 63b/min 18r/min 110/7-mmHg 2700ml 1
OBSERVAŢII/EVOLUŢIE
DATA ORA OBSERVAŢII ŞI INTERVENŢII
02.04.2023 13:34 Pacienta M.A. în vârstă de 76 de ani cu antecedente
personale patologice s-a prezentat pentru cefalee pe
Fundul unor valori crescute ale tensiunii arteriale,
polakiurie, anxietate
La primirea în UPU în urma examenului clinic
efectuat de medic se constată:
-cefalee
-anxietate
-polakiurie
-valori crescute ale tensiunii arteriale
-leucocitoză
-leucopenie
14:30 La UPU pacienta a stat aproximativ 7 ore, interval în
care a beneficiat de următoarele investigații:
- recoltare de sânge pentru examene biochimice
-EKG
-radiografie abdominala pe gol care a evidențiat litiaza
renală stângă
-urocultură
20:00 În urma investigațiilor se pune diagnosticul de infecție
urinară și este transferată pe secția de medicină internă
03.04.2023 08:00 Se administrează tratamentul prescris de medic pe
branulă
05.04.2023 10:25 Se externează în stare ameliorată cu recomandările
medicului

SPITAL: Medgidia PACIENTA: M.A.

SECŢIA: Medicină internă DIAGNOSTIC: Infecție
urinară

40
 PLAN DE NURSING
DATADIAGNOSTIC DE OBIECTIVE DATADIAGNOSTIC DE OBIECTIVE
NURSING NURSING
03.04.2023
Alterarea eliminărilorPacienta să prezinte03.04.2023
Alterarea somnuluiPacienta să prezinte
din cauza polakiuriei.
eliminări urinare fără din cauza valoriisomn odihnitor calitativ
modificări patologice. crescute ale tensiunii și cantitativ.
arteriale.
04.04.2023
Alterarea respirației
Pacienta să respire liber,
04.04.2023
Alterarea comunicării Pacienta să fie
din cauza durerii pe nas . din cauza anxietății.
echilibrată psihic, să fie
manifestată prin orientată în timp ,spațiu
cefalee. și la propria persoană.

CONCLUZII GENERALE

EVOLUŢIA NEVOILOR FUNDAMENTALE, TRATAMENTUL ŞI EFECTELE,

EVOLUŢIA VALORILOR EXAMENELOR MEDICALE, ETC.
Pacienta în vârstă de 76 de ani, în antecedente cu hipertensiune arterială, sindrom vertiginos,
histerectomie (la 45 de ani), s-a prezentat la spitalul din Medgidia acuzând cefalee,anxietate
creșterea tensiunii arteriale, polakiurie, leucocitoză, leucopenie.
La primirea în UPU în urma exemenului clinic efectuat de medic se constată:
-T.A.: 160/100mmHg
- abdomen mărit, nedureros
-tegumente normal colorate
La UPU bolnava a stat aproximativ 7 ore, interval în care a beneficiat de următoarele
investigații:
-recoltarea de sânge pentru examene biochimice
-EKG
-radiografie abdominală pe gol care a evidențiat litiaza renală stângă
În urma investigațiilor se pune diagnosticul de infecție urinară și pacienta este transferată pe
secția de medicină internă.
În zilele din 02-05.04.2023 i s-a administrat tratamentul medicamentos la indicația
medicului.
Diagnosticul secundar la externare este:
-cardiopatie hipertensivă
-HTA
-discopatie cervicală dorso-lombară
-sindrom vertiginos

41
 -histerectomie
-litiază renală stângă

RECOMANDĂRI LA EXTERNARE
EXPLICAREA ACESTORA
Pacienta este externată cu stare generală bună, semnele și simptomele s-au ameliorat.

MODUL DE EXTERNARE: SINGUR: CU FAMILIA: x ALTUL:

MIJLOC DE TRANSPORT:
OBSERVAŢII LA EXTERNARE
Pacienta M.A. se externează prezentând stare generală bună, cu
independența tuturor nevoilor fundamentale.

42
 II.4. Fişă tehnică
DENUMIREA TEHNICII: Administrarea prin injecție intravenoasă a
antibioticului (Cefort) la bolnava M.A. cu diagnosticul de infecție urinară, se
realizează în vederea administrării sustanței medicamentoase direct în sistemul
vascular și tratarea rapidă a problemelor medicale ale pacientei.
SCOP: terapeutic, diminuarea durerii
LOCUL DE SELECŢIE:
 Venele de la plica cotului ( bazilică și cefalică)
 Venele antebrațului
 Venele de pe fața dorsală a mâinii
 Venele subclaviculare
 Venele maleolei interne
 Venele jugulare și epicraniene la copil și sugar
MATERIALE NECESARE:
 Substanța medicamentoasă prescrisă de medic (Cefort)
 Tava medicală/cărucior
 Ace sterile cu bizoul ascuțit dar scurt
 Seringi sterile cu amboul excentric, de capacități adecvate cantității de
medicament prescris
 Comprese sau tampoane cu alcool
 Mânuși de unică folosință
 Materiale pentru puncția venoasă

43
 Etape de execuţie Timpi de execuţie Motivarea acţiunilor
1. Pregătirea materialelor 1.1. Se pregătesc materialele Pentru eficiență de timp.
necesare așezându-le pe cărucior.
1.2. Se transportă apoi în salon la
patul pacientului/ei
2. Pregătirea pacientului 2.1. Pregătirea psihică:- informaţi
- Pentru a obține colaborarea și
pacientul despre procedură - consimtământul pacientului
explicaţi-i scopul injecţiei,
efectele dorite şi nedorite; -
obţineţi consimţământul informat
2.2. Pregătirea fizică: - asiguraţi
intimitatea pacientului - verificaţi
locurile de elecţie, evitând zonele
cu echimoze, cu pilozitate
accentuată sau cu infecţie -
stabiliţi locul pentru injecţie; -
poziţionaţi pacientul în siguranţă
în funcţie de locul ales şi de starea
sa; decubit dorsal, poziţie
semişezândă
3. Efectuarea procedurii - Verificaţi prescripţia medicală- -Normă de asepsie și antisepsie
obţineţi informaţii suplimentare
dacă medicamentul este nou -
spălaţi-vă mâinile, folosiţi mănuşi
de unică folosinţă - aspiraţi soluţia
din fiolă sau flacon conform

44
 procedurii standard

- Eliminaţi bulele de aer din

seringă menţinând seringa în
poziţie verticală - schimbaţi acul
cu altul capişonat - legaţi garoul,
palpaţi traiectul venei -
dezinfectaţi larg zona aleasă
pentru injecţii - îndepărtaţi
capacul de la ac prin tracţiune -
efectuaţi puncţia venoasă conform
procedurii - verificaţi poziţia
acului prin aspirare - desfaceţi
garoul dacă acul este în venă -
injectaţi lent soluţia
medicamentoasă, observând locul
puncţionat şi reacţiile pacientului -
extrageţi rapid acul adaptat la
seringă - comprimaţi locul
- Pentru a evita embolia
injecţiei cu tampon cu alcool, 3 - 5
pulmonară
minute pentru hemostază completă

4. Îngrijirea pacientului - Se observă starea pacientului Dacă apar reacții alergice se

intervine imediat; se anunță
medicul.

5. Reorganizarea locului de - Colectaţi materialele folosite în Sunt norme de protecția și

muncă containere speciale, conform PU - securitatea muncii.
acul se aruncă necapişonat -
spălaţi-vă mâinile după
îndepărtarea mănuşilor

45
6. Notarea procedurii - Notaţi procedura în Surprinderea reacțiilor nedorite și
dosarul/planul de îngrijire: nume,acționarea la timp în vederea
prenume; data şi ora administrării; rezolvării acestora.
tipul soluţiei administrate, doza.

Bibliografie
1. Borundel C., „Manual de medicinã internã pentru cadre medii”, Editura All,
Bucureşti, 2011;

2. Chiru F., Chiru G.,Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav şi a omului sãnãtos”,
Editura Cison,

Bucureşti, 2011

3. Chiru Dănău A., Dănău R.A. Managementul îngrijirii pacientului”, Editura

RCR Editorial, 2014;

46
4. Chiru Dănău A., Barbu I., Dănău R.A., „Managementul îngrijirii pacientului”,
Editura RCR

Editorial, 2018;

5. Chiru F., Simion S., Marcean C., Iancu E., „Urgenţe medicale - Manual Sinteza
pentru asistentele

medicale”, Editura RCR Print, Bucureşti, 2012;

6. Marcean C., „Tratat de Nursing - Îngrijirea omului sãnãtos şi bolnav”, Editura

Medicalã,

Bucureşti, 2010; Mozeş C., „Tehnica îngrijirii bolnavului”, Editura Medicalã,

Bucureşti, 2008;

7. Titircă L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali”,

Editura Viaţa

Medicală Românească, Bucureşti, 2009;

8. Titircă L, “Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii medicali –

Ghid de nursing” vol.

II, Editura Viaţa Medicală Românească, 2011;

9. Titircă L, “Ghid de Nursing cu tehnici de evaluare şi îngrijiri corespunzătoare

nevoilor

fundamentale, Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti 2008.

10. Marcean C., Mihailescu – Manta V., Ghid de farmacologie pentru asistenți
medicali și asistenți de

farmacie, Editura All, Bucuresti, 2011;

11. Marcean C., Mihailescu – Manta V., Manual de farmacologie pentru asistenți
medicali și asistenți

de farmacie, Editura All, Bucuresti, 2018;

12. Buligescu L., Candiori R.- ”Diureticele moderne în tratamentul ascitei din
ciroza

47
hepatică”, Medicina Internă(București), 1980.

13. Cristea A.N.- ”Farmacologie Generală”, Editura Didactică și Pedagogică,

R.A,

București, 2004.

14. Fulga I.-”Farmacologie”, Editura Med București, 2004.

15. Haulica I.- Fiziologia Umană, Editura Med București ediția a II-a, 2002.

16. . Memo-Med-Ghid farmacoterapic, Editura Minesan, ediția XII.

Site-uri:

1.www.i-medic.ro

2.www.MediculTau.com

3.www.PaginaFarmacistilor.ro

48