Lucrarea nr.

1
METODE DE TRASARE ÎN PLAN A
PUNCTELOR PROIECTATE ALE
CONSTRUCȚIILOR
 1.Metoda coordonatelor polare:
Metoda este indicată la trasarea pe teren a punctelor din proiect, când baza de trasare este
o drumuire poligonometrică. Punctele se trasează pe teren prin aplicarea din punctele drumuirii
poligonometrice a unghiurilor orizontale și a distanțelor din proiect.

Temă:

Să se traseze pe tren punctele A și B ale unei construcții proiectate acceptând abaterea

limită Δ=15.45 mm, având în vedere că se cunosc coordonatele punctelor drumuirii

Pct. X (m) Y (m)

2 3039,175 1736,552
3 3030,034 1831,32
A 3125,57 1724,52
B 3125,571 1814,52
poligonometrice și coordonatele punctelor proiectate ale construcției.

Pregătirea topografică a trasării:

Din coordonatele punctelor se obțin orientările între puncte cu relațiile cunoscute.

Unghiurile de trasare α și β rezultă din diferența orientărilor; de asemenea se calculează
unghiurile γ și δ necesare în faza de control a trasării.

Figura 1.1.

D2-3 = 95.208 m α = θ2-3- θ2-A =159 g 66 c 21cc

D2-A = 143,295 m β = θ3-B- θ3-2 =82 g 79c 68cc

DA-B = 90.000 m γ = θA-2- θA-B =146 g 45c 96cc

DB-3 = 97,003 m δ = θB-A- θB-3 =11g 08c 15cc

 Dmax= 143,295 m

Calculul preciziei de trasare:

√
2
∆ D 2 2 2
σ P= = 8,55 mm σ P= 2 σ 2 + ∙ σ ω +σ D + σ f
2 ρ2

σP
1. σ = =3,434 mm
√6,2
σ P ∙ ρcc
2.σ ω= =21cc 574
Dmax ∙ √3,1
σP
3.σ D = =¿4,856 mm
√3,1
4.σ f =0,2∙ σ P=¿1,710 mm

unde:

σ = abaterea standard de poziție a punctului;

σ ω= abaterea standard de trasare a unghiului;

σ D= abaterea standard de trasare a distanțelor;

σ f = abaterea standard de fixare a punctelor A și B;

σ P= abaterea standard de trasare a punctului prin metoda coordonatelor polare.

Trasarea:

Deoarece σ ω=25cc .123rezultă că unghiurile α și β se pot trasa cu un teodolit Theo 010.

Având în vedere că σ D =5.580 mm, trasarea distanțelor se poate face prin măsurarea cu p
ruletă gradată milimetric sau cu ajutorul stației totale.

Abaterea standard de fixare a punctului (σ f ¿ indică modul de fixare pe teren a punctului

trasat și se poate face de exemplu cu țăruși din lemn prevăzuți cu un cui în vârf.

Operații de teren:

Se staționează cu teodolitul ales în punctul 3 și se vozeaază punctul 2, stabilind direcția

de referință față de care se trasează unghiul β. Pe noua direție obținută se aplică distanța calculata
D4 la capătul căreia se fixează punctul B. Se procedează analog cu trasarea din punctul 2.

Verificarea trasării:
 Se poate face prin trasarea punctelor A și B din alte puncte de sprijin sau prin alte metode
de trasare , sau prin compararea distanțelor și unghiurilor dintre punctele trasate obținute din
măsurare și cele cunoscute din proiect.

2.Metoda coordonatelor rectangulare:

Această metodă se aplică atunci când pe teren există o rețea topografică de construcție și
se cunosc din planul general de trasare coordonatele punctelor principale ale proiectului în
sistemul de coordonate al rețelei.

Temă:

Să se traseze punctele construcției B11 cu abaterea limită Δ = 2,79 cm.

Pregătirea topografică a trasării:

Calculul elementelor de trasare.

Pct. Fata de Elemente de trasare

Elemente de
Nr. Pct care se
ai (m) bi (m) control
traseaza
1 I 20 40 d12=55m
2 II 25 40 D12=55m
3 III 25 40 D23=120m
4 IV 20 40 D34=55m
5 IV 20 70 d45=30m
6 IV 50 70 d56=30m
7 I 50 70 d67=60m
8 I 20 70 d78=30m

Figura 1.2.
Calculul preciziei de trasare:

Cauzele principale ale erorilor care influențează precizia trasării unui punct P prin metoda
coordonatelor rectangulare derivă din:

-la aplicarea coordonatelor punctelor σa și σb;

-la trasarea unghiului drept σ ω ;

-la centrarea teodolitului σ c;

-la fixarea pe tern a punctelor trasate σ f ;

-influența erorilor bazei de trasare σ s.

Valoarea medie pătratică a erorii medii a punctului trasat se poate calcula cu următoarea
relație, dacă mai întâi s-a aplicat abscisa a, iar față de axa x s-a construit unghiul drept:

√ 2 2
σ P= σ + σ + σ +
s a
σω 2 2
ρ
2
b ( )
∙ a +∙ σ c +σ r + σ f ;
2 2 2 σ P=
∆
2
=13,95 mm

Dacă se aplică principiul influenței egale a erorilor vom avea:

σ c=σ r=σ v =σ f =
0,23∙ σ P
√2,6 +k
; k=
b
a {
amax =50 m
bmax =70 m
→k

bmax 70
k= = =1,4
amax 50

1. σ P = 13,95 mm→ σ c=σ r=σ v =σ f = 0,16 cm

σP ∙ √ k
2. σ b= =0,584 cm
√5,2+2 k
σP
3. σ a=¿ =0,418 cm
√5,2+2 k
σ P ∙ ρcc
4. σ ω= = 6 cc .280
a √ 5,2+2 k
σP
5. σ = =0,433 cm
√2 · √ 5,2
unde:

σ f - abaterea standard de fixare;

σ c, σ r, σ v - abaterea standard de centrare, reducție și vizare;

σ ω- abaterea standard de trasare a unghiului drept;

σ a, σ b-abatera standard de trasare a distanțelor orizontale a i, respectiv b i;

σ - abaterea standard a datelor inițiale.

Trasarea:

În urma rezultatelor obținute pentru abaterile standard se pot trage următoarele concluzii:

-pentru trasarea unghiului drept se va folosi teodolitul;

-centrarea se va face cu fir cu plumb;

-distanțele se vor trasa cu ruleta.

Operații de trasare:

Pornind din punctul rețelei de construcție față de care se execută trasarea se aplică pe
teren direcția din rețeaua de construcție în sensul corespunzător distanței orizontale, stabilindu-se
poziția piciorului perpendicularei. Se instalează teodolitul în piciorul perpendicularei, se vizează
punctele față de care se execută trasarea, apoi se trasează unghiul orizontal ω = 100 g în sensul
corespunzător, stabilindu-se o nouă direcție pe care se va aplica distanța orizontală ,,a” ,
începând din piciorul perpendicularei; la celălant capăt se marchează punctul trasat.

Verificarea trasării:

Se compară elementele liniare de control calculate cu omoloagele lor măsurate pe teren

după trasare.

3.Metoda intersecției unghiulare înainte:

Temă:

Să se determine eroarea totală de trasare a punctului C prin metoda intersecției unghiulare

înainte, procedeul geometric, dacă se cunosc coordonatele punctelor A, B și C.

Punct X (m) Y (m)

A 5230,09 8431,67
B 5199,16 8772,59
C 5468,26 8500,63

Trasarea se va face cu teodolitul THEO 010 având eroarea medie de măsurare a unei
ma 1
direcții ε = 10cc, eroarea relativă de trasare a bazei de trasare = , iar eroarea de fixare
c 20000
m=3mm.
 Această metodă se utilizează la trasarea infrastructurilor podurilor, la trasarea punctelor
fundamentale ale barajelor și, în general, acolo unde nu se pot efectua trasări prin metoda
coordonatelor polare sau rectangulare.

Pregătirea topografică a trasării:

De obicei se cunosc coordonatele punctelor A și B din rețeaua de sprijin și coordonatele

punctului de trasat C din proiect. Cu ajutorul lor se determină orientările, iar din diferența
orientărilor se determină unghiurile α, β și γ necesare trasării:

Punct X (m) Y (m) θ/D

B 5199,16 8772,59
105,7600
A 5230,09 8431,67
Δ -30,93 340,92 342,320
C 5468,26 8500,63
17,9421
A 5230,09 8431,67
Δ 238,17 68,96 247,952
C 5468,26 8500,63
349,6635
B 5199,16 8772,59
Δ 269,1 -271,96 382,593

α = θAB- θAC=87 g 81c 79cc β = θBC- θBA= 43 g 90c 35cc

γ = θCA- θCB=68 g 27 c 86 cc

Verificare: α + β + γ =200 g 00 c 00 cc
 Figura 1.3.

ε c
1. λ = ± ∙ =¿0,004723 m=4.723 mm
ρ sin γ
ε∙c
∙ √2 ∙ sin β +2 sin α −sin γ =0,009771 m=9.771 mm
2 2 2
2. η = 2
ρ∙ sin γ
3. M λ = ± √ λ2 +mc 2 u2−mf 2 = ±6.7898 mm

c cosα · sin β
mc= =0,017116009 m = 17.116009 mm; u= = 0,137760851
20000 sinγ

4. Mη = ± √ η2 +mc2 v 2−mf 2 = 15.8231578 mm ;

sinα · sin β
5. v= = 0,711108011
sinγ

Figura 1.4

unde:

mf – eroarea medie pătratică de fixare a punctului trasat C;

λ – eroarea longitudinală a punctului C față de baza de trasare AB provocată de eroarea ε la

trasarea unghiurilor α și β ;

η – eroarea transversală a punctului C;

u și v – coeficienții unghiurilor;

mc - eroarea medie pătratică a lungimii bazei de trasare AB;

c – lungimea bazei de trasare;

Mλ – componenta longitudinală a erorii totale de poziție a punctului C;

Mη – componenta transversală a erorii totale de poziție a punctului C.

Determinarea direcțiilor erorilor λ și η se face construind la scară triunghiul ABC și

identificând unghiul α. Dreapta CM și perpendiculara pe ea în punctul C dă direcțiile celor două
erorii. Direcția de orientare MC se notează cu φ.

1 sin 2 α −sin 2 β
tgφ = ∙ = -0,2222 → φ = arctg(-0.2222+400) →
2 sin 2 α + sin 2 β

φ = 386 g 07c 94cc

Trasarea punctului C prin reperare cu țăruși:

Din punctele A și B se trasează unghiurile α și β proiectate cu unul sau două teodolite. Se

marchează pe teren fiecare direcție trasată cu doi sau trei țăruși, iar apoi la intersecția cu fire a
direcțiilor respective se poziționează punctul definitiv C.

Verificarea trasării : Trasarea punctului C din două puncte.