Lucrarea 1
Lucrarea 1
Lucrarea 1
1
METODE DE TRASARE ÎN PLAN A
PUNCTELOR PROIECTATE ALE
CONSTRUCȚIILOR
1.Metoda coordonatelor polare:
Metoda este indicată la trasarea pe teren a punctelor din proiect, când baza de trasare este
o drumuire poligonometrică. Punctele se trasează pe teren prin aplicarea din punctele drumuirii
poligonometrice a unghiurilor orizontale și a distanțelor din proiect.
Temă:
Figura 1.1.
√
2
∆ D 2 2 2
σ P= = 8,55 mm σ P= 2 σ 2 + ∙ σ ω +σ D + σ f
2 ρ2
σP
1. σ = =3,434 mm
√6,2
σ P ∙ ρcc
2.σ ω= =21cc 574
Dmax ∙ √3,1
σP
3.σ D = =¿4,856 mm
√3,1
4.σ f =0,2∙ σ P=¿1,710 mm
unde:
Trasarea:
Având în vedere că σ D =5.580 mm, trasarea distanțelor se poate face prin măsurarea cu p
ruletă gradată milimetric sau cu ajutorul stației totale.
Operații de teren:
Verificarea trasării:
Se poate face prin trasarea punctelor A și B din alte puncte de sprijin sau prin alte metode
de trasare , sau prin compararea distanțelor și unghiurilor dintre punctele trasate obținute din
măsurare și cele cunoscute din proiect.
Temă:
Figura 1.2.
Calculul preciziei de trasare:
Cauzele principale ale erorilor care influențează precizia trasării unui punct P prin metoda
coordonatelor rectangulare derivă din:
Valoarea medie pătratică a erorii medii a punctului trasat se poate calcula cu următoarea
relație, dacă mai întâi s-a aplicat abscisa a, iar față de axa x s-a construit unghiul drept:
√ 2 2
σ P= σ + σ + σ +
s a
σω 2 2
ρ
2
b ( )
∙ a +∙ σ c +σ r + σ f ;
2 2 2 σ P=
∆
2
=13,95 mm
σ c=σ r=σ v =σ f =
0,23∙ σ P
√2,6 +k
; k=
b
a {
amax =50 m
bmax =70 m
→k
bmax 70
k= = =1,4
amax 50
Trasarea:
În urma rezultatelor obținute pentru abaterile standard se pot trage următoarele concluzii:
Operații de trasare:
Pornind din punctul rețelei de construcție față de care se execută trasarea se aplică pe
teren direcția din rețeaua de construcție în sensul corespunzător distanței orizontale, stabilindu-se
poziția piciorului perpendicularei. Se instalează teodolitul în piciorul perpendicularei, se vizează
punctele față de care se execută trasarea, apoi se trasează unghiul orizontal ω = 100 g în sensul
corespunzător, stabilindu-se o nouă direcție pe care se va aplica distanța orizontală ,,a” ,
începând din piciorul perpendicularei; la celălant capăt se marchează punctul trasat.
Verificarea trasării:
Trasarea se va face cu teodolitul THEO 010 având eroarea medie de măsurare a unei
ma 1
direcții ε = 10cc, eroarea relativă de trasare a bazei de trasare = , iar eroarea de fixare
c 20000
m=3mm.
Această metodă se utilizează la trasarea infrastructurilor podurilor, la trasarea punctelor
fundamentale ale barajelor și, în general, acolo unde nu se pot efectua trasări prin metoda
coordonatelor polare sau rectangulare.
γ = θCA- θCB=68 g 27 c 86 cc
Verificare: α + β + γ =200 g 00 c 00 cc
Figura 1.3.
ε c
1. λ = ± ∙ =¿0,004723 m=4.723 mm
ρ sin γ
ε∙c
∙ √2 ∙ sin β +2 sin α −sin γ =0,009771 m=9.771 mm
2 2 2
2. η = 2
ρ∙ sin γ
3. M λ = ± √ λ2 +mc 2 u2−mf 2 = ±6.7898 mm
c cosα · sin β
mc= =0,017116009 m = 17.116009 mm; u= = 0,137760851
20000 sinγ
Figura 1.4
unde:
u și v – coeficienții unghiurilor;
1 sin 2 α −sin 2 β
tgφ = ∙ = -0,2222 → φ = arctg(-0.2222+400) →
2 sin 2 α + sin 2 β