Ghid Elevi Amg 2023
Ghid Elevi Amg 2023
Ghid Elevi Amg 2023
2. Unele dintre cele mai frecvente infecții asociate asistenței medicale ( IAAM) sunt:
a. infecțiile tractului urinar;
b. infecţiile cu giardia;
c. panariţiu;
d. virozele respiratorii.
3. Sursa de infecţie pentru infecţiile asociate asistenței medicale poate fi reprezentată de:
a. doar pacienți;
b. pacienți, personalul şi echipamentul de lucru al personalului medical;
c. exclusiv personalul medical;
d. exclusiv echipamentul de lucru.
5. Asepsia este:
a. ansamblul de măsuri preventive ce împiedică introducerea germenilor patogeni în
organism;
b. este este o metodă curativă;
c. poate fi înlocuită prin administrarea profilactică de antibiotice;
d. este acelaşi lucru cu antisepsia.
1
7. Durata menținerii sterilității materialelor ambalate în hârtie și pungi hârtie-plastic
sudate este:
a. 36 de ore de la sterilizare, cu condiția menținerii integrității ambalajului;
b. 48 de ore de la sterilizare, cu condiția menținerii integrității ambalajului;
c. 24 de ore de la sterilizare, cu condiția menținerii integrității ambalajului;
d. două luni de la sterilizare, cu condiția menținerii integrității
ambalajului.
11. Transportul deşeurilor medicale periculoase în incinta unităţii în care au fost produse
se face:
a. pe un circuit separat de cel al pacienţilor şi vizitatorilor;
b. pe circuitul materialelor sanitare;
c. pe circuitul alimentelor;
d. pe un circuit comun cu cel al elevilor stagiari.
18. Care dintre echipamentele si dispozitivele enumerate sunt considerate critice, după folosire:
a. echipamentul personalului din sălile de pansamente;
b. echipamentul de anestezie și respirație asistată;
c. câmpurile operatorii nefolosite;
d. autoclavul.
19. La prepararea si utilizarea soluțiilor dezinfectante sunt necesare următoarele, cu excepția:
a. respectarea exacta a concentrației de lucru;
b. utilizarea soluțiilor de lucru in perioada de stabilitate si eficacitate;
c. amestecarea diferiților dezinfectanți pentru eficacitate crescuta;
3
d. respectarea timpului de contact specificat in avizul produsului.
21. Dezinfecția curentă și/sau terminală, efectuată cu dezinfectanți de nivel înalt este
obligatorie în:
a. cabinetele din ambulatoriu;
b. secțiile / sectoarele unde se constata evoluția unor cazuri de infecții asociate asistentei
medicale;
c. secția de chirurgie;
d. secția de pediatrie.
4
26. După folosirea mănușilor:
a. se spală mai întâi mâinile cu mănuși, se îndepărtează, se aruncă în
container;
b. se îndepartează, se aruncă în container, se spală mâinile 10-15 secunde;
c. se spală mai întâi mâinile cu mănuși, se îndepartează, se aruncă în
container, se spală mâinile 10-15 secunde;
d. nu este nevoie să efectuăm nici o tehnică de curățare, deoarece, am fost
protejați de mănuși.
31. Dezinfecția de nivel înalt pentru dispozitivele termosensibile reutilizabile, respecta următoarele
etape, cu excepția:
a. curatare mecanica cu detergent tensioactiv;
b. clatire cu apa potabila;
c. dezinfectie de nivel inalt, prin imersie;
d. clătire cu apa filtrata.
6
d. distrugere.
7
a. dezinfecție, curățare;
b. inspecție, împachetare/ambalare;
c. depozitare;
d. curățare, dezinfecție, inspecție, împachetare/ambalare.
8
52. Infecţiile asociate asistenței medicale se definesc astfel:
a. îmbolnăviri de natură infecţioasă contractate de la un bolnav;
b. îmbolnăviri de natură infecţioasă contractate de la un purtător;
c. îmbolnăviri de natură infecţioasă contractate în spital şi care se
manifestă în timpul internării sau după externare;
d. îmbolnăviri de natură infecţioasă care se produc după consumul de alimente,
apă contaminate.
9
MODUL 14 – NURSING GENERAL 1
1. Hipoxia reprezintă:
a. scăderea cantităţii de oxigen în sânge;
b. scăderea cantităţii de oxigen în ţesuturi;
c. scăderea cantităţii de dioxid de carbon în sânge;
d. creşterea concentraţiei de dioxid de carbon în ţesuturi.
3. Apneea este:
a. accelerarea respiraţiei;
b. scăderea respiraţiei până la valoarea minimă;
c. oprirea respiraţiei;
d. tulburări grave de respiraţie.
a. hematemeză;
b. hemoptizie;
c. hematurie;
d. rinoragie.
7. Opistotonusul este:
a. specific în tetanos;
b. specific în meningită;
10
c. o hemoragie nazală;
d. specific în proces expansiv intracranian.
11
c. paliditate şi cianoză a pielii;
d. eritem cutanat.
12
22. În satisfacerea nevoii de a respira, dependenţa se manifestă prin:
a. alterarea pulsului ;
b. hipertermie;
c. dispnee;
d. obstrucţia circulaţiei la nivelul arterelor.
31. Vărsătura de culoare brună, având aspectul zaţultui de cafea provenită din stomac se
numeşte:
a. hemoptizie;
b. melenă;
c. rinoragie;
d. hematemeză.
33. Procesul de formare şi eliminare a urinei din organism timp de 24 de ore se numeşte:
a. diaforeză;
b. micţiune;
c. retenţie de urină;
d. diureză.
36. Starea de veghe prelungită până la instaurarea somnului poartă numele de:
a. insomnie postdormiţională;
14
b. somn neodihnitor, întrerupt;
c. pavor nocturn;
d. insomnie predormiţională.
38. O presiune exercitată mai mult timp asupra unei regiuni, prin tulburările trofice produse,
duce la apariţia:
a. escarelor sau chiar la necroza ţesuturilor;
b. formarea unor trombi care pot produce embolie;
c. fracturi;
d. hemoragii exteriorizate.
a. polifagie;
b. disfagie cu odinofagie;
c. anorexie;
d. inapetenţă.
a. hipoacuzie, anosmie;
b. paralizie, ataxie;
c. cecitate;
d. hipoestezie, ageuzie.
20
a. cu 0,3 - 0,5 grade C mai mare decât în axilă;
b. cu 0,1 - 0,6 grade C mai mare decât în axilă;
c. cu 0,3 grade C mai mare decât în axilă;
d. cu 1 grad C mai mare decât în axilă.
a. dizartrie;
b. disfonie;
c. disfagie;
d. dispareunie.
86. Eliminarea apei din organism se face prin următoarele căi, cu excepţia:
a. hipoestezie;
b. anosmie;
c. cecitate;
d. paralizie.
88. Expansiunea ritmică a unei artere comprimate pe un plan osos și sincronă cu sistola
ventriculară, se definește ca:
a. tensiune arterială;
b. puls;
c. respirație;
d. diastolă.
22
c. tetraplegie;
d. monoplegie.
a. 38oC;
b. 39,5oC;
c. 40,3oC;
d. 36,5oC.
23
MODUL 15 – NURSING GENERAL 2
a. 25-35 r/min;
b. 30-50 r/min;
c. 16-18 r/min.
d. 60 - 80 r/min.
24
Celsius
7. Sondajul reprezintă:
a. introducerea unui lichid într-o cavitate printr-o sondă;
b. realizarea unui orificiu prin incizie chirurgicală şi introducerea unui tub;
c. introducerea unei cantităţi de lichid prin intermediul unei sonde sau canule
prinanus în rect;
d. introducerea unei sonde sau canule prin căile naturale într-un organ cavitar.
13. Un bolnav în repaus absolut la pat necesită hrană cu o valoare calorică de:
a. 10 cal./kg corp/24 h;
b. 25 cal./kg corp/24 h;
25
c. 30 cal./kg corp/24 h;
d. 35 cal./kg corp/24 h.
14. Alimentarea artificială prin sondă gastrică se face la bolnavii:
a. cu stricturi esofagiene;
b. intoxicaţi cu substanţe caustice;
c. inconştienţi;
d. caşectici.
17. Cavitățile naturale ale organismului (axilă, plica inghinală, cavitatea bucală,
cavitatea rectală şi cavitatea vaginală) sunt:
a. locurile de elecție ale injecțiilor;
b. locurile de elecție ale sondajelor;
c. locurile de măsurare a temperaturii;
d. locurile de elecție ale puncțiilor biopsice.
28
d. apariţia unui sindrom postpuncţional cu tulburări vizuale, ameţeli, vărsături şi
rahialgii.
36. Pentru recoltarea urinii în urocultură asistentul medical va pregăti următoarele materiale:
a. un recipent steril;
b. un recipient curat, uscat, degresat;
c. ac de recoltare;
d. tampoane cu dezinfectant.
42. Hemoleucograma este un test prin care aflăm diferite informaţii, cu excepţia:
a. valoarea hematocritului;
b. valoarea hemoglobinei;
c. tipul de germen patogen care a intrat în sânge;
d. formula leucocitară.
60. Controlarea prezenţei acului în lumenul unui vas la efectuarea injecţiei i.m. este:
a. obligatorie ;
b. doar la administrarea fierului ;
c. depinde de manualitatea asistentului;
d. opţională;
32
61. Pentru bilanțul lichidian zilnic, asistenta va măsura:
a. eliminările, vărsăturile, drenaje;
b. temperatura;
c. tensiunea arterială;
d. tegumentele.
33
c. prin puncţie capilară, venoasă şi arterială;
d. doar prin puncţie arterială.
63. Puncția venoasă reprezintă crearea unei căi de acces prin intermediul unui ac de
puncție:
a. într-o venă;
b. într-o arteră;
c. în cavitatea pericardică;
d. în orice cavitate.
35
d. decubit semiventral.
77. Indicațiile spălăturii gastrice sunt:
a. varicele esofagiene;
b. staza gastrică;
c. colica biliară;
d. steatoza hepatică.
83. Recoltarea scaunului pentru hemoragiile oculte impune respectarea unui regim
alimentar:
a. alimentație bazată pe carne, legume verzi, ciocolată;
b. alimentație bazată pe cartofi copți, carne, lapte;
c. 3 zile de lactate și făinoase cu evitarea cărnii, fructelor, legumele verzi,
cacao, ciocolată;
36
d. nu este necesar un regim special.
84. Se recoltează pe anticoagulant:
a. hemocultura;
b. bilirubinemia;
c. hemoleucograma;
d. colesterolul.
37
91. Analizele următoare se recoltează astfel:
a. hemoleucograma, glicozuria, creatinina se recoltează prin puncție venoasă;
b. viteza de sedimentare a hematiilor, fibrinogenul se recoltează prin puncție
arterială;
c. glicemia, hemocultura, ionograma se recoltează prin puncție venoasă;
d. proteinuria, electroforeza, creatinina se recoltează prin puncție venoasă.
ADMINISTRARE MEDICAMENTE
39
b. faţa anterioară a antebraţului;
c. orice regiune lipsită de foliculi piloşi;
d. regiunea superoexternă a coapsei, în treimea mijlocie.
40
b. intramusculară.;
c. subcutanată;
d. intravenoasă.
41
administrează sub control medical.
29. Bacterii, inițial sensibile, pot deveni rezistente la antibiotice prin următoarele
mecanisme, cu excepţia:
a. prin adaptare - se adaptează metabolic cu antibioticul;
b. prin administrare conformă cu prescripția a antibioticului;
c. prin selecție de mutante bacteriene rezistente la antibiotic;
d. prin mecanisme bio-chimice - bacteriile produc enzime care inactivează
antibioticul.
33. Supozitoarele:
a. se pot administra atât rectal, cât și oral;
b. se administrează cât mai reci pentru a nu-și pierde forma;
c. administrate pentru evitarea barierei hepatice;
d. se administrează supraîncălzit .
34. Putem administra pe cale respiratorie substanţe medicamentoase sub formă:
a. de gaze sau substanţe gazeificate;
b. vapori;
c. pulberi diluate şi lichide fin pulverizate;
d. toate enunţurile sunt corecte.
43
c. antiemetică;
d. antialgică.
44
b. instantaneu;
c. imediat după injectare;
d. după 30 minute de la administrare.
45
b. se pune garoul pentru a evidenţia vena;
c. se alternează locurile de elecţie pentru a evita lipodistrofia;
d. când injecţia se face în faţa externă a braţului nu se menţine pliul până la
sfârşit.
53. Identificaţi afirmaţia corectă legată de locul de elecţie pentru testarea intradermică:
a. regiunea internă a coapsei;
b. regiunea anterioară a antebraţului;
c. regiunea internă a braţului;
d. regiunea posterioară a antebraţului.
54. Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie se face pentru:
a. decongestionarea mucoasei căilor respiratorii;
b. îmbogăţirea în oxigen a aerului inspirat din atmosferă;
c. fluidificarea sucului digestiv;
d. reuşita recoltării exudatului faringian.
46
c. cu mici excepții doar prin injectii;
d. doar prin badijonări.
47
64. Următoarele afirmații sunt adevărate, cu excepţia:
a. o reacție toxică la un medicament poate fi acută, datorată dozelor excesive,
sau cronică, datorată acumulării progresive a medicamentului în corp;
b. reacțiile de intoleranță (idiosincrazice) sunt reacții normale ce pot să
apară la administrarea unui medicament;
c. o reacție alergică la un medicament este rezultatul unei reacții antigen-
anticorp;
d. testarea alergiei se face înaintea administrării primei doze dintr-un medicament.
48
d. la nevoie.
49
d. subcutanat.
81. Pacientul B.T., are de efectuat 800.000 u.i. penicilină la 6 ore. Pentru a evita
incompatibilitatea, se dizolvă antibioticul cu:
a. vitamina C;
b. ser fiziologic sau apă distilată;
c. novocaină, pentru a diminua durerea;
d. glucoza pe care o are prescrisă pe cale i.v.
51
91. Care este regula greşită cu privire la administrarea medicamentelor pe tegumente:
a. tampoanele se îmbibă prin scufundarea lor în borcanul cu soluție;
b. mixturile se agită înainte de utilizare;
c. este interzisă păstrarea unguentelor la temperaturi ridicate;
d. este interzisă folosirea aceluiași tampon pentru badijonarea mai multor regiuni
bolnave, chiar dacă este vorba despre același pacient.
53
MODUL 19 – BOLI INFECȚIOASE ȘI NURSING SPECIFIC
54
7. Transmiterea pe cale respiratorie a infecţiilor se face:
a. prin consum de apă contaminată;
b. prin contactul cu produsele biologice ale bolnavului;
c. prin intermediul mâinilor murdare;
d. prin picăturile Pflugge, prin inhalarea aerului contaminat.
12. Una din manifestările de dependență ale rujeolei este enantemul. Acesta este:
a. semnul lui Koplik- micropapule albe în dreptul molarilor;
b. angină cu aspect de false membrane;
c. vezicule pe mucoasa bucală;
d. limbă cu depozit cenușiu albicios.
55
d. prin contact sexual.
23. Factorii epidemiologici principali pentru producerea unei infecţii sunt următorii, cu
excepția:
a. calea de transmitere;
b. masa receptivă;
c. condiții de mediu inadecvate;
d. izvorul de infecţie.
57
25. Punerea în evidenţă a agentului cauzal se face prin:
a. examen biochimic;
b. examen bacteriologic;
c. examen serologic;
d. examen histo-patologic.
30. După diminuarea icterului, pentru înlăturarea stazei biliare și asigurarea unui flux
biliar crescut se pot administra:
a. sedative;
b. coleretice;
c. antibiotice;
d. vitamine.
31. În perioada de ascensiune a icterului este indicat în toate cazurile:
a. repausul;
b. consumul de lipide de origine animală;
c. consumul de sucuri carbogazoase;
d. sportul.
58
32. Cunoașterea profilului imun al bolnavului se realizează prin determinarea:
a. hemoleucogramei;
b. ionogramei;
c. imunoglobulinelor;
d. GGT.
34. Un semn clinic negativ, dar de mare importanță diagnostică în hepatita virală, în fază
icterică este:
a. hiperpirexia;
b. absența febrei;
c. febra ridicată;
d. febra în platou.
60
d. bătrâni.
55. Pentru a se stabili diagnosticul bolilor infecţioase se vor obţine o serie de date, cu
excepția:
a. epidemiologice;
b. chimice;
c. de laborator;
d. de identificare.
56. Care sunt cele 3 elemente care trebuie să fie prezente pentru producerea unei infecţii:
a. calea de transmitere, temperatura adecvată, gazda receptivă;
b. calea de transmitere, gazda receptivă, sursa de infecție;
c. temperatura adecvată, sursa de infecție, gazda receptivă;
d. temperatura scăzută, imunitate scăzută, psihic labil.
57. În cadrul sindromului febril mai pot să apară şi alte manifestări de dependenţă, cu
excepția:
a. astenie, inapetenţă;
b. cefalee, herpes labial;
c. deshidratare, tahicardie;
d. ischiurie, ileus.
62
a. modul de distribuţie;
b. HTA şi hipotermia;
c. dinamica erupţiei;
d. dimensiuni.
61. Care din următoarele examene serologice (reacţii de imunitate) sunt metode imuno
enzimatice:
a. reacţii de aglutinare - Widal;
b. reacţii de fixare a complementului;
c. testul Elisa;
d. testul Adller.
62. IDR Mantaux, care utilizează tuberculina purificată PPD, ajută la punerea
diagnosticului:
a. tuberculozei;
b. difteriei;
c. scarlatinei;
d. SIDA.
72. Când îngrijim un pacient cu meningită, cea mai potrivită intervenţie de îngrijire
i. nursing este:
b. asigurarea unui mediu liniştit, cu lumină puţină;
c. efectuarea de exerciţii pasive ale membrelor inferioare;
d. aplicaţii calde în regiunea occipitală şi a spatelui;
64
e. contenția mecanică.
75. Hepatitele virale cu virus de tip B, C și D se pot transmite prin următoarele căi, cu
excepția:
a. prin tatuaje;
b. prin proceduri medicale şi nemedicale;
c. prin contact sexual;
d. pe cale orală.
65
a. cruţarea ficatului;
b. evitarea consumului alimentelor interzise;
c. o dispensarizare corectă;
d. reluarea cât mai repede a efortului fizic şi intelectual.
83. Supravegherea contacţilor într-un focar de hepatită acută se face după cum
urmează, cu excepția:
a. pe întreaga perioadă a incubaţiei maxime;
b. pe durata a 3 săptămâni;
c. după forma bolii (A, B etc);
d. prin examen clinic de laborator.
85. La externarea din spital a unui pacient internat pentru hepatită acută, asistenta oferă
următoarele informaţii pentru perioada de convalescență, cu excepția:
a. respectarea regimului alimentar;
b. ritmul controlului, a dispensarizării;
c. reluarea efortului fizic în raport cu toleranța organismului;
d. exerciții zilnice de respirație.
66
86. După ce a fost izolată la domiciliu pentru varicelă, Anca -10 ani, poate intra în
colectivitate - şcoală:
a. după ce febra a scăzut la 37,6°C;
b. după ce a terminat tratamentul cu antibiotice;
c. când toate elementele de pe piele au cruste;
d. când pielea este curată, intactă şi au căzut toate crustele.
87. A.T. în vârstă de 11 ani, este internat pentru rujeolă; are febră de 39,5°C şi
transpiră din abundenţă. Asistenta va fixa următoarele obiective în planul de
îngrijire, cu excepția:
a. hidratarea corespunzătoare a copilului;
b. menţinerea temperaturii corporale în limite fiziologice;
c. asigurarea tegumentelor curate;
d. alimentație bogată cantitativ și calitativ.
90. Profilaxia antitetanică a unui individ este realizată prin administrarea de:
a. vaccin VPOT oral până la vârsta de 3 ani;
b. vaccin ROR toată viaţa;
c. vaccin DiTePer până la vârsta de 3 ani, vaccin DiTe toată viaţa;
d. nu are efect administrarea vaccinurilor.
91. Boala infecțioasă acută ciclică are o evoluție stadială care cuprinde:
a. numai incubație - perioadă de declin - convalescență;
b. numai invazie - perioadă de stare;
c. numai invazie - perioadă de declin - convalescență;
d. incubație - invazie - perioadă de stare - perioadă de declin -
convalescență.
68
94. În deshidratările de 5%, reechilibrarea hidroelectrolitică se face prin:
a. administrare de săruri per os;
b. administrare de electroliți parenteral;
c. administrare de sânge;
d. administrare de imunoglobuline.
96. Cea mai frecventă determinare în infecția cu virusul urlian este la nivelul:
a. pancreasului;
b. meningelui;
c. glandei parotide;
d. encefalului.
107. Pacientul Ş, R. de 12 ani, este suspect de hepatită serică (tip B); se recoltează sânge.
Care rezultat al analizei precizează diagnosticul clinic:
a. prezenţa proteinei C;
b. prezenţa trichinelei spiralis;
c. prezenţa antigenului Australia;
d. prezenţa bacilului tific.
70
b. emisia de scaune moi-lichide;
c. emisia de scaune moi, instalată insidios;
d. scaune diareice prezente de aproximativ 10 zile.
109. Infecția HIV este produsă de:
a. retrovirus;
b. treponema pallidum;
c. enterovirus;
d. adenovirus.
113. Una din infecțiile oportuniste ce pot să apară la bolnavii seropozitivi este:
a. infecția bacteriană;
b. infecția reumatismală;
c. infecția ganglionară;
d. b și c.
71
d. organelor abilitate.
120. Primul obiectiv al asistentei medicale, în cazul unui pacient cu SIDA, este:
a. ameliorarea confortului pacientului;
b. orientarea în timp și spațiu;
c. îndepărtarea depresiei;
d. izolarea.
121. În faţa unui pacient cu boală infecţioasă, asistenta medicală trebuie să ştie:
a. numărul de internări din anul precedent;
b. dacă pacientul doreşte să se trateze;
c. modul de transmitere a infecţiei;
d. nivelul de cunoştinţe medicale a pacientului.
72
123. Elementele clinice sugestive pentru rujeolă sunt:
a. erupţie polimorfă;
b. semnul Koplik;
c. ciclul lingual;
d. anasarca.
124. Erupţia din varicelă are următoarele caracteristici:
a. apare în mai multe pusee;
b. lasă întotdeauna cicatrici ;
c. este de tip maculo-eritematos ;
d. nu lasă cicatrici.
73
MODUL 20 – MEDICINĂ INTERNĂ ȘI NURSING SPECIFIC ( MI.I )
AFECȚIUNILE APARATULUI RESPIRATOR
74
medicamentoase;
c. eficacitatea variabilă ce depinde de factori tehnici, sau individuali;
d. trebuie avută o anumită forță inspiratorie pentru inhalarea eficientă a
aerosolilor.
11. Oxigenoterapia de lungă durată (OLD) este o metodă de tratament pentru pacienții
dependenți de oxigen. Pacienții își autoadministrează oxigen la domiciliu folosind:
a. butelie cu oxigen lichid ;
b. concentrator de oxigen, umidificator și canule nazale (ochelari);
c. ministație de oxigen ;
d. nu se poate administra oxigen la domiciliu pentru că este pericol de explozie.
75
12. Interfețele utilizate pentru administrarea de oxigen pot fi, cu excepția:
a. sonda IOT;
b. masca Venturi;
c. masca facială simplă;
d. canula nazală.
76
bronhopneumopatiei obstructive cronice;
c. tratamentul în bronhopneumopatia obstructivă cronică este curativ;
d. fumatul este unul din factorii etiologici determinanți în
bronhopneumopatia obstructivă.
77
d. polipnee.
23. Respirația dispneică este un act reflex conștient, în care pacientul simte:
a. sete de aer;
b. sete de apă;
c. dureri la deglutiție;
d. nici una din variante.
29. Cele mai importante semne clinice de insuficiență respiratorie acută sunt
următoarele, cu excepția:
a. dispneea, cianoza;
b. ritm respirator crescut;
c. puls accelerat cu tulburări de ritm;
78
d. frison, junghi toracic.
30. Spiroergografia reprezintă:
a. test de efort cu care se analizează capacitatea de adaptare a respirației
la solicitări suplimentare;
b. urmărește depistarea unor tulburări în motricitatea pereților arborelui
bronșic;
c. explorează arborele traheobronșic folosind substanță de contrast;
d. examen radiologic pulmonar.
33. Natura lichidului pleural exsudat sau transudat se determină prin reacția:
a. Casoni;
b. Rivalta;
c. Pandy;
d. Bordet - Wasserman.
79
c. paroxistică inspiratorie;
d. Kussmaul.
40. Intervențiile autonome ale asistentei medicale în pneumonia bacteriană acută sunt
următoarele, cu excepția:
a. aport crescut de lichide în perioada febrilă;
b. recoltarea produselor biologice și patologice pentru examinări de laborator;
c. ajutarea pacientului să adopte poziții care facilitează expectorarea;
d. monitorizarea funcțiilor vitale.
80
b. colecție purulentă localizată în parenchimul pulmonar;
c. proliferarea exagerată a țesutului conjunctiv pulmonar;
d. acumularea de lichid intrapleural.
47. Una dintre intervențiile autonome ale asistentului medical în cazul hemoptiziei este:
a. poziționarea pacientului în decubit dorsal fără pernă;
b. poziționarea pacientului semișezând cu repaos inclusiv vocal ;
c. educarea pacientului să tușească pentru a elimina sângele din arborele
bronșic;
d. poziționarea pacientului în decubit lateral.
55. Starea de rău astmatic se caracterizează prin criza de astm bronșic ce durează:
a. 2 ore;
b. 6 ore;
c. 24 ore;
d. peste 36 ore.
82
58. În hemoptizie se pot administra:
a. adrenostazin;
b. anghirol;
c. acetilcolina;
d. oxitocin.
67. Dintre enunțurile despre respirația de tip Kussmaul este fals următorul:
a. este o respirație în patru timpi;
b. mișcările respiratorii sunt profunde și zgomotoase;
c. este o respirație agonică;
d. se întâlnește în coma diabetică.
84
b. utilizarea musculaturii accesorii;
c. bătăile aripioarelor nazale;
d. bradipnea.
79. Evidenţierea bacilului Koch din spută, la examenul direct, se realizează prin:
a. însămânţarea pe mediul Lovenstein-Jensen;
85
b. însămânţarea pe mediul Stuwart;
c. însămânţarea pe geloză simplă;
d. tehnica Ziehl-Nielsen.
86
d. tahicardie.
87
AFECȚIUNILE APARATULUI CARDIOVASCULAR
3. Pentru evitarea afecţiunilor vaselor periferice vom ţine seama de următoarele recomadări, cu
excepţia:
a. evitarea statului excesiv în picioare;
b. purtarea de încălţăminte comodă, din piele, care să protejeze piciorul şi nu să-l agreseze;
c. purtarea şosetelor din bumbac, largi;
d. purtarea de îmbrăcăminte mulată, strâmtă, care scoate în evidenţă silueta şi ascunde
kilogramele în plus, conferind o stare de bine pacientului.
4. Oscilometria reprezintă:
a. o metodă de explorare a arterelor periferice, de evidenţiere a pulsaţiilor peretelui arterial;
b. o metodă prin care sunt înregistrate zgomotele cardiace normale şi supraadăugate;
c. o metodă de explorare a venelor;
d. un examen al inimii cu izotopi radioactivi.
88
7. Electrodul negru în efectuarea unui EKG se aplică la:
a. mâna dreaptă;
b. piciorul stâng;
c. mâna stângă;
d. piciorul drept
8. Pulsul reprezintă :
a. expansiunea ritmică a unei vene comprimată pe un plan dur;
b. senzaţia de şoc percepută la palparea unei artere comprimată incomplet pe un plan
rezistent ;
c. zgomotul arterei perceptibil în sistola cardiacă;
d. bătăile venelor la întâlnirea sângelui arterial cu cel venos.
10. Pacientului cu varice i se recomandă purtarea ciorapilor elastici medicinali pe care îi îmbracă
astfel:
a. aşezat în pat cu membrul inferior orizontal;
b. în poziţie şezând pe scaun;
c. în ortostatism;
d. poziţie ghemuit cu piciorul înainte.
89
14. Poziţia şezând este indicată în următoarele afecţiuni, cu excepţia:
a. meningită;
b. criza de astm bronşic;
c. insuficienţă cardiacă;
d. insuficienţă respiratorie.
22. Pacientul cu arterită este sfătuit de asistentă să respecte următoarele regului, cu excepţia:
a. să păstreze igiena riguroasă a picioarelor;
b. să poarte încălţăminte confortabilă de piele, ciorapi de bumbac;
c. repaus prelungit la pat pentru odihnă;
d. să evite sedentarismul prin plimbări zilnice.
26. Factorii de risc major care favorizează apariţia aterosclerozei sunt următorii, cu excepţia:
a. fumatul, sedentarismul;
b. HTA, diabetul zaharat;
c. buna gestionare a stresului, dietă săracă în grăsimi saturate;
d. obezitate, consum de alcool.
91
28. Pacientul cu tromboflebită prezintă următoarele manifestări de dependenţă, cuexcepţia:
a. durere pe tractul venos;
b. contuzii şi anchiloze care îi afectează mişcarea, deplasarea şi postura corectă;
c. edeme moi, de regulă, declive;
d. piele roşie, caldă, aproape fierbinte în zonele dureroase.
30. Aşezând membrele inferioare mai sus decât restul corpului se asigură:
a. o circulaţie venoasă mai bună;
b. o mobilizare eficientă a sângelui capilar;
c. o ameliorare hipoxemiei;
d. o bună circulaţie arterială.
33. Impulsul contracţiilor cardiace care emite stimuli cu o frecvenţă de 60 - 80 pe minut ia naştere
în:
a. fasciculul Hiss;
b. nodul atrio-ventricular;
c. reţeaua Purkinje;
d. nodul sino-atrial.
36. Durerea în angina pectorală este cel mai frecvent declanşată de:
a. efortul fizic susţinut;
b. lipsa aportului de vitamina C;
c. pauzele alimentare;
d. afecţiune digestive.
39. Pulsul arterial abia perceptibil şi răcirea extremităţilor zonei afectate sunt caracteristice:
a. tromboflebitelor;
b. sindromului de ischemie periferică acută;
c. tromboflebitelor;
d. pericarditelor.
93
42. Care dintre următorii factori nu sunt implicaţi în apariţia varicelor membrelor inferioare:
a. factorii genetici - defecte congenitale şi predispoziţie ereditară;
b. obezitate şi ortostatism prelungit;
c. sarcini multiple;
d. boli reumatice inflamatorii şi degenerative.
45. Pregătirea preoperatorie a bolnavilor cardiaci urmăreşte compensarea cordului prin respectarea
unor măsuri medicale, cu excepţia:
a. repaus la pat pentru odihnă;
b. oxigenoterapie;
c. regim alimentar cu multe lichide;
d. medicaţie tonicardiacă.
46. Pentru prevenirea trombozei venoase şi a emboliei în perioada postoperatorie asistenta medicală:
a. aşază pacientul în decubit dorsal şi se îngrijeşte de menţinerea poziţiei;
b. pune o pernă sau un sul textil sub capul pacientului;
c. mobilizează pacientul să efectueze cu atenţie mişcări pasive şi active ale membrelor
inferioare la pat;
d. explică pacientului necesitatea de a dormi fără pernă.
47. Eficienţa unei resuscitări cardio-respiratorii se apreciază după următoarele semne, cu excepţia:
a. apariţia pulsului la vasele mari;
b. dispariţia midriazei, reapariţia reflexului la lumină;
c. revenirea bruscă a conştienţei şi posibilitatea comunicării cu pacientul;
d. recolorarea tegumentelor.
48. Principalele contraindicaţii ale masajului cardiac extern sunt următoarele, cu excepţia:
a. fracturi de stern și coaste;
b. fracturi ale membrelor;
c. hemoragie masivă pericardică şi tamponadă cardiacă;
d. fracturi de coloană vertebrală.
94
49. Îngrijirea care nu se execută în timpul supravegherii pacientului după puncţia pericardică este:
a. monitorizarea pulsului, tensiunii arteriale şi respiraţiei la fiecare 15 minute în primele 4
ore;
b. asigurarea repausului fizic şi psihic, în decubit dorsal cu toracele uşor ridicat;
c. mobilizarea pacientului în primele 2 ore;
d. monitorizarea pulsului şi tensiunii arteriale din oră în oră după primele 4 ore.
50. Dintre accidentele şi incidentele puncţiei pericardice fac parte următoarele, cu excepţia:
a. pătrunderea acului în miocard;
b. tulburări de ritm cardiac;
c. contaminarea bacteriană a mediastinului;
d. înţeparea colonului transvers.
52. Explorările funcționale pentru evaluarea aparatului circulator sunt următoarele, cu excepția:
a. oscilometria;
b. fonocardiograma;
c. măsurarea tensiunii arteriale;
d. flebograma .
56. Obiectivele vizate în cazul pacientului cu endocardită bacteriană sunt următoarele, cu excepția:
a. combaterea infecției;
b. prevenirea fenomenelor de embolie;
c. să aibă tranzit intestinal ameliorat;
d. asigurarea unui aport nutrițional adecvat.
60. Pregătirea psihică pentru măsurarea tensiunii arteriale la pacientul internat, constă în:
a. repaus 30 min;
b. repaus 10-15 min;
c. nu necesită pregătire;
d. repaus 5 min.
62. Obiectivul principal urmărit în cazul pacientului cu HTA, internat în spital, este:
a. asigurarea confortului;
b. scăderea valorilor tensiunii arteriale;
96
c. alimentație corespunzătoare pe parcursul spitalizării;
d. prevenirea accidentelor.
99
AFECȚIUNILE REUMATISMALE
100
caracteristici:
a. este lacto-făinoasă;
b. este hiperproteică;
c. este hidrozaharată pe perioada febrilă a bolii;
d. se evită produsele lactate.
23. Cea mai comună manifestare a artritei reumatoide stabilite este reprezentată de:
a. miocardita;
b. vasculita;
c. redoarea matinală;
d. afectarea coloanei vertebrale
103
anchilozantă este:
a. afectarea renală;
b. afectarea oculară;
c. afectarea cardiacă;
d. afectarea vasculară
33. Care indici de laborator certifică etiologia streptococică în reumatismul articular acut:
a. albuminele serice;
b. titrul ASLO;
c. fibrinogenul;
d. gama-globulinele.
104
35. Caracteristici specifice artritei din reumatismul articular acut sunt, cu excepția:
a. afectare asimetrică a articulațiilor mari;
b. caracter migrator;
c. caracter deformant;
d. manifestată prin tumefiere, roșeață, durere la mobilizare.
36. Factorii de risc incriminați în etiologia artritei reumatoide sunt următorii, cu excepția:
a. sexul feminin;
b. factorul genetic;
c. hiperglicemia;
d. fumatul.
37. Deformările mâinii, specifice tabloului clinic al artritei reumatoide sunt următoarele, cu
excepția:
a. deformare în "butonieră";
b. deformare police în "Z";
c. deviație ulnară a degetelor;
d. morbul lui Pott.
38. Următoarele reprezintă criterii de diagnostic ale artritei reumatoide elaborate de către
Colegiul American de Reumatologie (1987), cu excepția:
a. existența anemiei hemolitice autoimune;
b . artrita simetrică: interesarea simultană a acelorași articulații bilaterală, cu durata de
cel puțin 6 săptămâni
c. prezența nodulilor reumatoizi;
d. prezența factorului reumatoid
39. Cele mai frecvente localizări ale nodulilor reumatoizi sunt următoarele, cu excepția:
a. cot;
b. pleură;
c. pericard;
d. urechi.
105
d. toate de mai sus
106
AFECȚIUNILE SÂNGELUI ȘI ORGANELOR HEMATOPOIETICE
107
7. Alimentația bolnavului în afecțiunile hematologice trebuie să fie:
a. hiperglucidică;
b. lacto-vegetariană;
c. hipercalorică;
d. cu conținut scăzut în vitamine.
9. Una dintre manifestări de dependență care apare în anemia acută posthemoragică este:
a. hipertensiune;
b. tahicardie;
c. hemoglobina crescută;
d. poliurie.
109
20. Un pacient cu grupa 0 I Rh pozitiv poate primi:
a. sânge izo-grup, izo-Rh;
b. grupa A II Rh negativ;
c. grupa 0 I Rh negativ;
d. grupa 0 I, Rh-ul, neavând importanță.
21. Prin metoda Beth-Vincent avem sângele aglutinat în toate cele trei picături.
Sângele examinat astfel corespunde următoarei grupe:
a. grupa 0 I;
b. grupa B III;
c. grupa AB IV;
d. grupa A II.
26. Pentru a determina grupele sanguine prin metoda Beth-Vincent raportul dintre
picătura de sânge și cea din serurile standard trebuie să fie:
a. 1/10;
b. 10/1;
c. 100/1;
110
d. 1/1000;
111
34. Hemofilia A este deficiența de:
a. factor IX;
b. factor VIII;
c. factor X;
d. factor II.
112
MODUL 21 – MEDICINĂ INTERNĂ ȘI NURSING SPECIFIC ( MI.II )
113
b. aparatele dentare incorect adaptate şi fixate;
c. infecţia cu viruşi;
d. fumatul excesiv.
114
14. Explorarea funcţiei secretorii a stomacului se face prin:
a. recoltarea sucului gastric prin tubaj gastric diurn și nocturn;
b. sondaj duodenal;
c. examen radiologic;
d. examen clinic.
17. Dintre accidentele şi incidentele sondajului gastric fac parte următoarele, cu excepţia:
a. bronhopneumonia de aspiraţie;
b. imposibilitatea drenării bilei datorită unor obstacole funcţionale sau anatomice;
c. greaţă şi vărsături;
d. înfundarea sondei.
19. Hemoragia exteriorizată pe la nivelul cavitaţii bucale, în care sângele are culorea şi consistenţa
zaţului de cafea se numeşte:
a. hemoptizie;
b. hemogramă;
c. hematemeză;
d. melenă.
115
d. rectoragie.
23. Unui pacient cu ulcer gastric i se recomandă păstrarea unui regim alimentar compus din:
a. cât mai multe lactate: iaurturi, lapte, smântână, unt;
b. ciorbe de carne, brânză de vaci;
c. pâine veche, soteuri de legume, carne slabă fiartă, supe de zarzavat;
d. fructe proaspete: mere, pere, citrice, prune, căpşuni.
25. Expresia feţei este caracteristică unor îmbolnăviri. Astfel, ochii înfundaţi, cu cearcăne albastre,
nasul ascuţit este caracteristică în:
a. bolile infecţioase;
b. boala Basedow;
c. afecţiuni peritoneale;
d. afecţiuni respiratorii.
116
27. Ulceraţia gastrică e favorizată de următorii factori, cu excepţia:
a. secreţia crescută de HCl;
b. netratarea corespunzătoare şi completă a enterocolitelor care duc la cronicizare;
c. infecţia locală cu Helicobacter pylori;
d. fumatul şi aportul excesiv de alcool.
28. Taboul clinic al esofagitei acute post-caustice cuprinde următoarele manifestări, cu excepţia:
a. salivaţie abundentă;
b. leziuni ulcero-necrotice la nivelul mucoasei bucale;
c. disfagii;
d. meteorism.
45. În instalarea cirozei hepatice sunt incriminaţi o serie de factori, cei mai importanţi fiind următorii,
cu excepţia:
a. factorii infecţioşi - mai ales de natură virotică;
b. infecţii respiratorii netratate corespunzător;
c. factori dismetabolici - obezitatea şi diabetul;
d. cauze toxice prin exces de alcool şi medicamente cu agresivitate hepatică.
119
46. Pentru rezultate cât mai corecte, înainte de colonoscopie se vor efectua:
a. clisme înalte care curăţă foarte bine colonul;
b. clisme uleioase;
c. clisme simple pentru a nu irita colonul;
d. clisme baritate.
47. În intervenţiile preoperatorii pe intestin gros se vor lua următoarele măsuri, cu excepţia:
a. cu 4 zile înainte pacientul va primi un regim nefermentescibil;
b. cu 2 zile înainte până la operaţie pacientul va sta obligtoriu la pat;
c. cu 1 zi înainte se adminstrează regim hidric;
d. cu o seară înainte se administrează purgative şi se face o clismă evacuatoare pentru
curăţare.
48. Intervenţiile pentru prevenirea vărsăturilor în primele îngrijiri postoperatorii sunt următoarele,
cu excepţia:
a. se evacuează staza gastrică prin sondaj;
b. se spală uşor cavitatea gastrică, fără presiune;
c. se dă pacientului apă cu gheaţă şi sucul de la o lămâie stoarsă;
d. se administrează injectabil antiemetice, la indicaţia medicului.
120
52. Cecul, componentă a intestinului gros, reprezintă:
a. prima porțiune;
b. a doua porțiune;
c. porțiunea transversă;
d. ultima porțiune.
121
c. colecistopatii litiazice;
d. colecistopatii nelitiazice.
122
a. pacienților cu paralizia deglutiției;
b. pacienților inconștienți datorită apoplexiei, traumatismelor craniene;
c. pacienților ce pot beneficia de alimentație pasivă;
d. pacienților cu negativism alimentar.
66. Traversarea peretelui abdominal cu pătrunderea în cavitatea peritoneală prin intermediul unui ac
sau trocar reprezintă:
a. paracenteză;
b. toracocenteză;
c. pericardiocenteză;
d. amniocenteză.
124
a. postprandial;
b. stresul fizic;
c. sedentarismul asociat cu obezitate;
d. după administrarea de antiinflamatoare.
125
AFECȚIUNILE ENDOCRINE
1. Hormonii cei mai importanți de contrareglare ce intervin într-o hipoglicemie sunt următorii, cu
excepția:
a. glucagonul;
b. catecolaminele;
c. hormonii sexuali;
d. cortizolul.
126
7. Tratamentul hormonal injectabil se efectuează:
a. intramuscular profund;
b. subcutanat;
c. intradermic;
d. intravenos.
8. Temperatura bazală:
a. reprezintă temperatura monitorizată dimineața;
b. apreciază temperatura monitorizată noaptea;
c. reprezintă temperatura cuprinsă între 36 - 37° C;
d. apreciază momentul ovulației și funcția progesteronică.
16. Imediat după tiroidectomie asistentul medical constată următoarele manifestări și cheamă urgent
medicul:
a. tahicardie, hipotensiune arterială, paloare;
b. încetarea drenajului;
c. senzația de vărsătură;
d. hipertensiune, bradipnee.
17. La bolnavul cu afecțiune endocrinologică, cele mai rare informații nespecifice afecțiunii sunt:
a. cefalee, oboseală, transpirație, tulburări ale somnului;
b. tulburări gastro-intestinale, tulburări cardio-respiratorii;
c. tulburări ale aparatului genital;
d. tulburări respiratorii.
128
b. tegumente calde, umede;
c. bradilalie;
d. absența transpirațiilor.
21. Glanda pituitară are forma și dimensiunea unui bob de fasole și este situată:
a. la baza gâtului, înaintea traheei;
b. la baza creierului, în depresiunea osului sfenoid;
c. retrosternal, în mediastinul superior;
d. pe fața dorsală a lobilor glandei tiroide.
25. Intervențiile de urgență ale asistentei medicale, sub supravegherea medicului, pentru scoaterea
pacientului din criza de tetanie sunt următoarele, cu excepția:
a. administrarea i.v. a produselor de Ca și a sedativelor;
b. supravegherea în timpul crizei pentru a asigura respirația;
c. administrarea i.v. a unei doze mari de cortizon;
d. evitarea lovirii pentru a nu crește excitabilitatea.
26. Manifestările de dependență ale pacientei cu sindromul Cushing sunt următoarele, cu excepția:
a. hirsutism;
b. îngroșarea vocii;
c. amenoree;
d. scădere ponderală marcantă.
129
27. Manifestările de dependență ale pacientei cu hipotiroidie sunt următoarele, cu excepția:
a. intoleranță la frig, creștere în greutate, inapetență, constipație;
b. facies mixedematos - aspect pufos, buhăit, piele aspră, palidă, rece, ceroasă;
c. facies cu aspect de lună plină;
d. gât scurt, torace globulos.
28. Problemele de dependență ale pacientei cu sindrom de virilizare sunt următoarele, cu excepția:
a. alterarea imaginii corporale;
b. disfuncție sexuală;
c. comunicare ineficientă la nivel afectiv;
d. deficit de autoîngrijire.
130
b. adrenalina, noradrenalina;
c. tiroxina, triiodotironina;
d. ACTH.
131
40. În diabetul insipid pot apărea următoarele manifestări:
a. poliurie, ischiurie;
b. polidipsie, polakiurie;
c. densitate urinară peste 1010;
d. poliurie, polidipsie.
48. Intervențiile de nursing în alterarea nutriției prin deficit în boala Addison pot fi următoarele, cu
excepția:
a. urmărirea toleranței alimentare;
b. monitorizarea greutății corporale;
c. administrarea de alimente bogate în proteine, carbohidrați și hiposodate;
d. îndeplinirea nevoilor calorice.
133
b. adenocorticotropul (ACHT) şi somatotropul (STH);
c. ocitocina şi antidiureticul (ADH);
d. adrenalina și nonadrenalina.
134
60. Hipofuncţia tiroidei conduce la:
a. exoftalmie;
b. nanism;
c. mixedem;
d. boala Graves.
63. Evaluarea nivelului de conştiinţă al pacientului prin determinarea permanentă a orientării în timp
şi spaţiu şi menţinerea unui mediu sigur, nestresant sunt intervenţii care susţin următorul
obiectiv:
a. pacientul să fie capabil să se autoîngrijească;
b. pacientul să-şi reia eliminarea normală;
c. pacientul să demonstreze orientare temporo-spaţială, să crească motivaţia pentru unele
activităţi;
d. pacientul să rămână treaz.
64. Intervenţiile de urgenţă aplicate unui bolnav cu hipocalcemie aflat în criză de tetanie sunt:
a. aplicarea unei comprese reci pe frunte, administrarea unui preparat de potasiu;
b. măsurarea temperaturii, aplicarea unei comprese reci pe frunte;
c. descheierea hainelor pentru asigurarea respiraţiei pacientului, monitorizarea diurezei;
d. administrarea unui preparat de calciu, descheierea hainelor pentru asigurarea respiraţiei
pacientului.
68. Unul din obiectivele planului de îngrijire este „menţinerea igienei corporale”. Intervenţiile
asistentei medicale pentru realizarea obiectivului propus includ următoarele, cu excepția:
a. încurajarea igienei;
b. observarea aspectului tegumentelor, pudrarea tegumentelor;
c. folosirea de creme, loţiuni pentru diminuarea pahidermiei;
d. aplicarea excesivă cu creme și uleiuri pentru protecție tegumentară.
72. Sursa de dificultate care duce la ,,alterarea confortului” pacientului este următoarea:
a. tulburările de perfuzie tisulară, tulburările de termoreglare;
b. cefalee din tumorile hipofizare, tulburările de eliminare a materiilor fecale;
c. somnolenţă, lentoare psihică, tulburările de termoreglare;
d. tulburările de termoreglare în hipotiroidie sau hipertiroidie, cefalee din tumorile
136
hipofizare.
73. Pacienta M.I. de 45 de ani are guşă simplă. Ea este contactată de asistenta medicală din
comunitate pentru a fi învăţată şi urmărită cu privire la deficiențele de nutriţie pe care le are. Cu
ce deficienţă de nutriţie sunt probabil asociate, de cele mai multe ori şi problemele pacientei?
a. cu lipsă de calorii;
b. cu lipsă de iod;
c. cu lipsă de sodiu;
d. cu lipsă de fier.
74. Pentru a putea să cunoască nevoile pacientei M.I., diagnosticată cu gușă simplă, asistenta
medicală îşi propune ca prioritate în îngrijire:
a. să o încurajeze să discute schimbările ei fizice;
b. să o asigure cu privire la aparenţele ei generale;
c. să o determine să se mobilizeze ziua;
d. să o ajute în satisfacerea nevoilor.
137
BOLI METABOLICE ȘI DE NUTRIȚIE
2. Polifagia reprezintă:
a. nevoia exagerată de a mânca fără senzaţie de saţietate;
b. senzaţia exagerată de foame cu ingestie mică de alimente;
c. lipsa senzaţiei de foame;
d. consum crescut de dulciuri.
5. În alimentaţia neadecvată prin deficit ca problemă de dependenţă, care din următoarele sunt
manifestări de dependenţă:
a. astenie, creștere în greutate, HTA;
b. bulimia, supraalimentația;
c. polifagia;
d. disfagia, anorexia, consum redus de lichide şi săruri minerale.
138
a. pentru pâinea prăjită, după prăjire;
b. pentru fructe coapte, după coacere;
c. pentru legumele fierte, înainte de tratamentul termic;
d. pastele făinoase înainte de fierbere, pâinea prăjită înainte de prăjire.
10. În realizarea planului de îngrijire al pacientului cu obezitate, vom identifica diagnostice de risc,
cu excepția:
a. risc de alterare a integrității tegumentelor (intertrigo, piodermite);
b. risc de artroze;
c. intoleranță la activitatea fizică;
d. risc de alterare a metabolismului glucidic.
20. Problemele de dependență ale pacientului cu obezitate pot fi identificate după următoarele
manifestări de dependență:
140
a. inapetență, constipație, hipotensiune arterială;
b. astenie, varice membre inferioare, constipație, amenoree, dispnee, HTA;
c. constipație, hTA, inapetență, varice membre inferioare, greutate corporală mică;
d. astenie, inapentență, depresie, dermatite.
27. În ceea ce privește alimentația pacienților cu diabet zaharat, următoarele afirmații sunt adevărate,
cu excepția:
a. regimul se va stabili pe baza toleranței față de hidrații de carbon;
b. cantitatea de glucide poate fi ridicată la 2.000 – 2.500 g/zi;
c. toleranța poate fi îmbunătățită cu insulină sau medicamente antidiabetice de sinteză;
d. regimul are scopul de a asigura aportul alimentar adecvat greutății corporale, profesiunii.
31. Atunci când este slab echilibrat prin tratament specific, pacientul cu diabet zaharat are o valoare
a hemoglobinei glicozilate:
a. ≤ 6%;
b. ≤ 7%;
c. > 7%;
d. ≤ 8%.
142
d. hipoglicemia, hiperglicemia și cetoza diabeticǎ.
35. Hormonii cei mai importanți de contrareglare ce intervin într-o hipoglicemie sunt următorii, cu
excepția:
a. glucagonul;
b. catecolaminele;
c. hormonii sexuali;
d. cortizolul.
38. Din alimentaţia pacientului cu gută, sunt excluse următoarele grupe de alimente:
a. carnea - viscerele, mezelurile;
b. legumele, fructele;
c. lactatele;
d. dulciurile.
143
39. Triada clinică a diabetului zaharat cuprinde, cu excepția:
a. poliurie;
b. polifagie;
c. polidactilie;
d. polidipsie.
145
b. desfășurarea activității respectând indicațiile de regim și tratament;
c. nu are restricții privind efortul fizic;
d. toate răspunsurile sunt corecte.
56. Pentru reducerea greutății corporale, pacientul cu obezitate își va stabili un program de activitate
fizică:
a. practicarea unor sporturi de performanță;
b. mers pe jos, 60 - 90 min /zi;
c. eforturi fizice intense la intervale mari de timp;
d. aerobic 2 - 3 h pe zi.
146
59. Pentru pacientul cu diabet zaharat, numărul meselor/24h va fi:
a. 3 mese principale și 2 gustări;
b. 3 mese principale;
c. 2 mese principale și 3 gustări;
d. 2 mese principale.
64. Insulina:
a. este o enzimă digestivă;
b. are rol catabolic;
c. favorizează sinteza și depozitarea de glicogen și proteine;
d. este un hormon hiperglicemiant
147
AFECȚIUNILE APARATULUI EXCRETOR
6. Albuminuria reprezintă:
a. prezența proteinelor în urină;
b. prezența hematiilor în urină;
c. prezența leucocitelor în urină;
d. prezența glucozei în urină.
9. Unele din intervențiile aplicate de asistenta medicală în IRA vizează regimul alimentar. Acesta
va fi:
a. hipoproteic, hiperglucidic, hipersodat;
b. hipolipidic, hipoproteic, hiperglucidic;
c. hiperproteic, hiperglucidic, hipolipidic;
d. hipoproteic, hipoglucidic, hiperlipidic.
149
a. creșterea cantității de urină peste valoarea normală;
b. eliminarea urinei cu dificultate și durere;
c. lipsa urinei în vezica urinară;
d. inversarea raportului dintre numărul micțiunilor și cantitatea de urină emisă în timpul
zilei și cea emisă în cursul nopții.
18. Printre intervențiile delegate aplicate de asistenta medicală pacientului cu pielonefrită acută se
numără:
a. recoltarea de sânge și urină pentru examene de laborator, administrarea de antibiotice
conform antibiogramei;
b. asigurarea confortului și a condițiilor de microclimat pacientului;
c. educarea pacientului privind evitarea îmbolnavirilor renale;
d. asigurarea igienei tegumentelor și a lenjeriei de pat și de corp
19. Una din problemele de dependență ale unei paciente cu cistită poate fi:
a. imobilizarea;
b. alterarea respirației și a circulației;
150
c. disconfort din cauza durerii;
d. alterarea imaginii de sine.
21. În culegerea datelor la un pacient cu GNA difuză poststreptococică vom identifica drept
circumstanțe de apariție:
a. astenia, anorexia, oligoanuria;
b. infecția streptococică evidențiată prin titrul ASLO crescut;
c. rinichi polichistic, HTA;
d. gută, stază urinară.
151
c. senzaţie de micţiune frecventă;
d. incapacitatea vezicii urinare de a-şi elimina conţinutul.
33. Planul de îngrijiri al pacientului cu GNA poststreptococică cuprinde următoarele intervenții ale
asistentei:
a. asigurarea repausului la pat, regim alimentar hiposodat, hipoproteic, asanarea focarelor
de infecție, educația sanitară;
b. combaterea durerii, oxigenoterapie, regim alimentar hiperproteic, normosodat;
c. regim alimentar hipoproteic, hiperlipidic, cu restricție de lichide, mobilizarea pacientului;
d. combaterea vărsăturilor, regim igieno-dietetic, consum crescut de lichide, educația
sanitară.
36. Pentru îngrijirea pacientului cu IRC, asistenta medicală aplică intervenții autonome cum sunt:
a. evaluează funcțiile vitale, administrează medicația prescrisă de medic, asigură un climat
cald, confortabil, asigură repaus la pat;
b. asigură un climat cald, confortabil, administrează antiseptice urinare, antibiotice conform
antibiogramei, servește pacientul la pat, dacă este cazul, cu urinar și bazinet;
c. cântărește zilnic bolnavul, măsoară diureza, ajută pacientul în satisfacerea nevoilor
fundamentale, asigură repaus la pat;
d. administrează medicația pentru corectarea tulburărilor hematologice, cardio-respiratorii,
cântărește zilnic bolnavul, măsoară diureza, măsoară funcțiile vitale.
153
38. Circumstațele de apariție ale colicii renale sunt, cu excepția:
a. infecție streptococică;
b. tumori pe căile excretoare;
c. zdruncinături;
d. migrarea unui calcul.
46. Intervenţiile delegate ale asistentei medicale la un pacient cu insuficienţă renală acută constau
în:
a. efectuarea bilanţului electrolitic;
b. diminuarea catabolismului proteic prin epurarea extrarenală hemodializată şi dializa
peritoneală;
c. aplicaţii calde în regiunea lombară;
d. informarea zilnică a regimului alimentar.
47. În cazul în care în insuficienţa renală acută diureza este menținută, deficitul calitativ constă în:
a. hematurie;
b. izostenuria;
c. hipostenurie;
d. hiperstenurie.
50. Dintre cele mai grave complicaţii ale insuficienţei renale cronice sunt:
a. edemul pulmonar;
b. diabetul;
c. edemul mamelonar;
d. cancerul pulmonar.
51. Intervenţiile asistentei medicale în insuficienţa renală cronică sunt un element important al
155
activităţii medicale. Educarea pacienţiilor se referă la:
a. exerciţii fizice intense susţinute;
b. necesitatea restricţiilor alimentare;
c. igiena riguroasă a tegumentelor capului;
d. micșorarea perioadelor de odihnă după perioada de tratament.
53. Intervenţiile delegate ale asistentei medicale pentru calmarea durerii în colica renală sunt:
a. aplicaţii locale de gheaţă pe zona de maximă durere;
b. aplicarea alternativă de comprese reci şi calde în regiunea lombară;
c. administrarea de analgezice şi antispastice la indicaţia medicului;
d. spălarea și dezinfectarea mâinilor.
56. Recoltarea urinei pentru proba Addis – Hamburger se face în modul următor:
a. prima urină de dimineaţă;
b. urina din 3 în 3 ore, timp de 24 de ore;
c. urina din 3 în 3 ore, obţinută după ce pacientul a urinat dimineaţa şi apoi a stat în repaus
la pat;
d. după ingestia a 1,5 – 2 l de lichide.
59. Enurezisul:
a. reprezintă creşterea cantităţii de urină eliminată în timpul nopţii cu inversarea raportului
nictemeral;
b. este o manifestare a diurezei;
c. se instalează frecvent după vârsta de 45 de ani;
d. este o formă particulară de incontinenţă urinară.
61. La un pacient care prezintă disurie, polakiurie, diagnosticul de certitudine al infecţiei urinare se
bazează pe:
a. urocultură;
b. proba Addis – Hamburger;
c. numărul crescut de leucocite în urină, evidenţiat la sumarul de urină;
d. sedimentul urinar.
63. Diagnosticul clinic și paraclinic din sindromul nefritic acut se pune pe baza următoarelor semne
și simptome:
a. edeme albe moi;
b. HTA moderată;
c. oligurie cu urini concentrate;
d. toate variantele sunt corecte.
157
64. Edemele generalizate în sindromul nefrotic apar la o valoare a albuminemiei de:
a. 1,2 g/l;
b. 2,2 g/l;
c. 3,5 g/l;
d. 6 g/l.
68. Semnele și simptomele gastrointestinale din insuficiența renală cronică sunt, cu excepția:
a. diaree;
b. limba uscată și încărcată;
c. aritmii;
d. vărsături.
159
MODUL 22 – CHIRURGIE ȘI NURSING SPECIFIC (CHI.I)
CHIRURGIE GENERALĂ
160
c. depilarea cu cremă depilatoare, spălarea și uscarea tegumentului și aplicarea
unei comprese îmbibate cu alcool iodat pe zona de intervenție;
d. pregătirea câmpului de operat prin epilare și spălare revine bolnavului la
domiciliu, în spital se aplică dezinfectante pe zona de operat înaintea
intervenției chirurgicale.
161
c. se cere pacientei să-și îndepărteze machiajul, lacul de unghii, protezele;
d. se apreciază starea generală și comportamentul, se invită pacientul să- și
golească vezica urinară.
162
14. Intraoperator, asistenta medicală va supraveghea:
a. modul de execuție și de fixare a pansamentului, funcționalitatea tuburilor
și a cateterelor;
b. apariția sângerărilor și a durerii, precum și condițiile din sala de operație;
c. funcțiile vitale, culoarea, temperatura și umiditatea tegumentelor,
temperatura corporală;
d. funcțiile vitale, fazele anesteziei.
16. În prima zi după intervenții chirurgicale curente, regimul alimentar al bolnavului va fi:
a. nimic pe gură, hidratare parenterală;
b. dietă ușor digerabilă pe gură;
c. dietă obișnuită, dacă bolnavul a avut scaun;
d. dietă hidrică.
163
19. Semnele de recunoaștere ale pneumoniei hipostatice sunt:
a. febră, dispnee, junghi toracic, tahicardie, tuse;
b. subfebrilitate, bradicardie, hTA, tegumente uscate;
c. agitație psiho-motorie, febră, sete intensă, poliurie, dureri toracice;
d. cefalee, polipnee, tahicardie, dezechilibru hidro-electrolitic, tuse.
20. Acțiunile autonome și delegate întreprinse de asistenta medicală în tromboflebită sunt, cu excepția:
a. aplicații locale cu rivanol, antiinflamatoare, recoltează sânge pentru teste de
coagulare;
b. administrarea tratamentului cu anticoagulante și supravegherea efectului
acestora;
c. instruirea bolnavului să nu se lovească, să nu se maseze;
d. mobilizarea bolnavului și exerciții fizice moderate, aplicarea de comprese
calde.
165
32. Pentru aspirația gastrică se folosește sonda:
a. Einhorn;
b. Faucher;
c. Nelaton;
d. Folley.
35. Una din problemele potențiale ale pacientului cu gastrostomă este alterarea
dinamicii familiale. Obiectivele de îngrijire sunt:
a. pacientul să fie echilibrat nutrițional și psihic;
b. pacientul să știe să folosească aparatul de fixare la nivelul
gastrostomei;
c. familia să fie implicată în îngrijirea pacientului, pacientul să accepte noua
imagine corporală;
d. pacientul să se poată alimenta în decurs de 10 zile.
36. În hemoragia digestivă superioară sângele se poate exterioriza sub formă de:
a. hemoptizie;
b. hematemeză;
c. menoragie;
d. rectoragie.
166
38. Alimentele permise în boala ulceroasă sunt:
a. laptele dulce, ou fiert moale, carne de viţel sau de pasăre (fiartă sau la grătar),
supe de zarzavat, legume piureuri, biscuiţi, prăjituri de casă, fructe coapte;
b. lapte bătut, iaurt, carne grasă, legume tari (varză, castraveţi), pâine neagră,
cafea;
c. ciocolată, supe de carne, sosuri cu prăjeli, alimente reci sau fierbinți, conserve;
d. carne prăjită sau conservată, condimente, murături, conserve de legume
în oțet.
167
a. prezenţa sângelui în cavitatea peritoneală;
b. prezenţa aerului în cavitatea peritoneală;
c. prezenţa de sânge în cavitatea pleurală;
d. prezenţa de aer în cavitatea pleurală.
48. Vărsăturile care apar imediat după intervenția chirurgicală sunt cauzate de:
a. narcoză și iritația peritoneală;
b. ulcerul de stres;
c. neefectuarea unei clisme evacuatoare înainte de intervenția chirurgicală;
d. alimentația din ziua dinaintea intervenției chirurgicale.
49. Cea mai obișnuită complicație postoperatorie respiratorie, mai ales când se operează
pe abdomenul superior este:
a. bronhopneumonia;
b. insuficiența respiratorie acută;
c. emfizemul pulmonar;
d. atelectazia pulmonară.
50. Poziția pacientului pe masa de operație în cazul unei intervenții chirurgicale la nivelul
colonului sigmoid este:
168
a. decubit lateral;
b. Trendelenburg;
c. decubit dorsal;
d. decubit ventral.
51. Postoperator prima micțiune are loc după:
a. 6-8 ore;
b. 24 ore;
c. 3-4 ore;
d. 12 ore.
54. Criteriile de amplasare ale unui pacient pe secția de chirurgie generală sunt:
a. locurile libere existente pe secție;
b. pacienții neoperați să fie amplasați în saloane cu pacienți operați în scopul
ajutării celor din urmă;
c. pacienți de aceeași categorie, cu evoluție normală, cu preocupări
asemănătoare;
d. nu există criterii de amplasare.
169
a. este contraindicată;
b. previne tromboembolia;
c. favorizează tromboembolia;
d. este indicată doar în cazul traumatismelor membrelor superioare.
58. Datorită resorbției de la nivelul plăgii operatorii, pacientul poate prezenta în primele
2 zile postoperator:
a. febră moderată;
b. febră ridicată;
c. subfebrilitate;
d. hiperpirexie.
60. Antisepticul cel mai indicat atunci când dorim să curățăm o plagă de nisip, noroi
sau alte impurități este:
a. betadina;
b. alcool iodat 1‰;
c. apa oxigenată;
d. soluția de cloramină.
170
d. dicrot.
172
ORTOPEDIE, TRAUMATOLOGIE
9. Hemartroza este:
a. hemoragia la nivelul unei articulații;
b. hemoragia apărută în urma unui traumatism contuziv;
c. hemoragia apărută iatrogen;
d. hemoragia apărută tardiv.
10. Hemoragia produsă prin lezarea unui vas important, în cazul unei fracturi, poate fi oprită prin:
a. medicamente hemostatice;
b. administrare de sânge sau produse de sânge;
c. efectuarea unui pansament compresiv;
d. administrarea de plasmă.
174
a. osteoporoza;
b. osteoartrita tuberculoasă a coloanei vertebrale;
c. osteoartrita tuberculoasă coxofemurală;
d. tumora osoasă.
175
21. Factorii care contribuie la apariţia osteoporozei sunt, cu excepția:
a. alimentaţia bogată în proteine şi calciu
b. alimentaţia excesiv de bogată în glucide şi proteine;
c. fumatul;
d. corticoterapia.
29. Osteomielita:
a. este infecție musculară produsă de obicei în urma unei agresiuni septice directe –
postraumatică;
b. este o diminuare a cantității de os pe unitatea de volum;
c. este o afecțiune congenitală;
d. este infecție acută a osului, frecvent consecința unei septicemii stafilococice.
177
34. Pentru imobilizarea provizorie a fracturilor membrului superior putem utiliza următoarele, cu
excepția:
a. atele Kramer;
b. atele din lemn;
c. basma;
d. cordoane textile.
39. Tratamentul postoperator după operaţia de înlocuire completă de șold include obligatoriu:
a. antispastice;
b. antiemetice;
c. anticoagulante;
d. antitermice.
40. În cazul unui pacient conștient cu politraumatism prin accident rutier se procedează la:
a. verificarea stării de conștiență și transportarea la spital
b. aplicarea gulerului cervical, preluarea cu targa lopată și transportul la spital
c. aplicarea gulerului cervical, preluarea cu targa lopată, imobilizarea în targa vacuum și
178
transportul la spital
d. poziționare în poziție laterală de siguranță
179
AFECȚIUNILE APARATULUI EXCRETOR
6. Albuminuria reprezintă:
a. prezența proteinelor în urină;
b. prezența hematiilor în urină;
c. prezența leucocitelor în urină;
d. prezența glucozei în urină.
8. Anuria reprezintă:
a. absența urinei în vezica urinară;
b. creșterea numărului de micțiuni;
c. scăderea numărului de micțiuni;
d. imposibilitatea de a urina.
181
d. hemofilie.
182
21. În îngrijirea pacientului cu traumatisme renale asistenta medicală își stabilește
obiectivele imediate ce vizează:
a. restabilirea funcțiilor vitale, prevenirea complicațiilor, asigurarea
confortului;
b. prevenirea complicațiilor, pregătirea pacientului pentru explorarea
funcțională a rinichiului;
c. administrarea tratamentului prescris, pregătirea preoperatorie a
bolnavului;
d. diminuarea cefaleei, identificarea agentului patogen, menținerea
eliminărilor normale.
36. Intervenţiile delegate ale asistentei medicale pentru calmarea durerii în colica renală
sunt:
a. aplicaţii locale de gheaţă pe zona de maximă durere;
b. aplicarea alternativă de comprese reci şi calde în regiunea lombară;
c. administrarea de analgezice şi antispastice la indicaţia medicului;
d. spălarea și dezinfectarea mâinilor.
39. Recoltarea urinei pentru proba Addis – Hamburger se face în modul următor:
a. prima urină de dimineaţă;
b. urina din 3 în 3 ore, timp de 24 de ore;
c. urina din 3 în 3 ore, obţinută după ce pacientul a urinat dimineaţa şi apoi a stat
în repaus la pat;
d. după ingestia a 1,5 – 2 l de lichide.
185
d. nicturie, disurie, ischiurie, polakiurie, incontinenţa urinară.
47. Pacientul P.S. de 76 ani, va face o operaţie pentru adenom de prostată. A fost internat
cu o săptămană în urmă şi are un cateter vezical. Complicaţia cea mai obişnuită după
catetizare care poate să apare este:
a. strictura uretrală;
186
b. atonia musculară a sfincterului vezical;
c. durerea abdominală;
d. infecţia ascendentă.
187
MODUL 23 – CHIRURGIE ȘI NURSING SPECIFIC (CHI.II)
4. Drenajul este :
a. metoda chirurgicală utilizată pentru evacuarea unei colecții purulente;
b. procedeu utilizat în sterilizarea instrumentelor;
c. drenarea transpirației în exces;
d. eliberarea unei cavități de aer comprimat.
11. Factori cu risc crescut care se asociază trombozei venoase profunde sunt:
a. sarcina, imobilizarea în aparat ghipsat, exercițiile fizice;
b. imobilizarea în aparat ghipsat, alimentația normolipidică;
c. obezitatea, sarcina, somnul odihnitor;
d. sarcina, imobilizarea în aparat ghipsat, obezitatea.
12. Cele mai frecvente manifestări ale trombozei venoase profunde sunt:
a. durerea articulară;
b. durerea și edemul;
c. cianoza și diminuarea temperaturii cutanate;
d. claudicația intermitentă și edemul.
13. Cele mai frecvente simptome în suspicionarea diagnosticului de embolie pulmonară sunt:
a. tusea și expectorația;
b. dispneea și cianoza;
c. dispneea și tusea;
d. palpitațiile.
189
14. Factorii care se asociază cu riscul crescut de tromboză sunt:
a. fumatul;
b. neoplaziile;
c. obezitatea;
d. variantele a, b și c.
25. Intervențiile autonome ale asistentei medicale în cazul prezenței durerilor toracice sunt:
a. administrarea de diuretice;
b. aprecierea caracteristicilor durerii;
c. recoltarea de sânge și interpretarea rezultatelor;
d. administrarea unui analgezic ușor.
27. Rolul autonom al asistentei medicale în cazul efectuării radiografiei toracice este:
a. pregătirea psihică a pacientului;
b. citirea radiografiei;
191
c. efectuarea de clisme în dimineața examinării;
d. pregătirea pentru anestezie
30. Sarcinile asistentei medicale referitoare la efectuarea analizelor de laborator necesare unei
intervenţii chirurgicale sunt următoarele, cu excepția:
a. să recolteze corect probele prescrise;
b. să ducă probele la laborator;
c. să aducă rezultatele de la laborator;
d. să interpreteze rezultatele.
32. Următoarele obiective sunt urmărite prin efectuarea anesteziei generale, cu excepția:
a. hipnoza;
b. analgezia;
c. relaxarea musculară;
d. protecţia antiinfecţioasă.
192
34. Pentru prevenirea complicaţiilor de decubit dorsal la bolnavii imobilizaţi, asistenta va efectua
următoarele activităţi, în afară de:
a. schimbarea poziţiei din 2 în 2 ore;
b. menţinerea tegumentelor uscate şi curate;
c. supragherea zonelor cu risc crescut de presiune;
d. administrarea unor medicamente specifice.
35. În prima oră după anestezia generală, obiectivele planului de îngrijire sunt următoarele, cu
excepţia:
a. monitorizarea funcţiilor vitale din 15 în 15 minute;
b. supravegherea aspectului pansamentului;
c. prevenirea vărsăturilor şi a aspiraţiei;
d. mobilizarea la marginea patului.
38. Pentru prevenirea trombozei venoase şi a emboliei în perioada postoperatorie, asistenta medicală:
a. aşează pacientul în decubit dorsal;
b. pune o pernă sau un sul textil sub genunchii pacientului;
c. educă pacientul să efectueze cu atenţie mişcări active ale membrelor inferioare la pat;
d. administrează acid acetilisalicilic.
193
AFECȚIUNILE O.R.L.
2. Hipoacuzia reprezintă:
a. scăderea acuitătii auditive;
b. abolirea acuitătii auditive ;
c. creșterea acuității auditive;
d. scăderea capacității olfactive.
3. Epistaxisul reprezintă:
a. sângerare la nivelul foselor nazale;
b. sângerare la nivelul cavității bucale;
c. sângerare la nivelul sinusurilor frontale;
d. sângerare la nivelul faringelui.
5. Agentul patogen implicat cel mai frecvent în apariția amigdalitei acute este:
a. streptococul;
b. stafilococul ;
c. enterococ;
d. haemofilius influentae.
6. Disfonia reprezintă:
a. tulburare vocală cu emiterea de sunete mai groase (răgușeală);
b. tulburare auditivă;
c. dificultate în exprimarea consoanelor;
d. greutate la înghițire.
7. În plăgile pavilionului urechii asistenta aplică următoarele intervenții, cu excepția:
a. spală tegumentele sănătoase din jurul plăgii;
b. dezinfectează plaga prin turnarea unei soluții iodate;
c. dezinfectează plaga prin tamponare cu apă oxigenată;
d. acoperă plăgile cu comprese sterile și le fixează
194
8. Următoarele enunțuri sunt corecte în cazul unui pacient cu laringită , cu excepția:
a. durere severă la nivelul gâtului
b. modificarea caracterului vocii nu este simptom în laringită
c. disfagie
d. nevoia de a tuși și a curăța gâtul de secreții în laringita infecțioasă
9. Pentru recoltarea secreției otice, în cazul unui pacient cu otită supurată, asistenta
pregătește:
a. seringa de 5 ml;
b. tampon pe porttampon;
c. ansa de platină;
d. seringa Guyon.
11. Care din următoarele afirmații este corectă privind etiologia rinofaringitei acute la
sugar:
a. agenții virali sunt factori determinanți;
b. fungii sunt adesea implicați;
c. agenții parazitari pot provoca o rinofaringită acutǎ;
d. agenții microbieni nu pot complica rinofaringita acută.
17. Bacteriologia întâlnită în sinuzitele acute este dominată de următorii agenți, cu excepția:
a. Streptococcus pneumoniae;
b. Streptococcus pyogenes;
c. Haemophilus influenzae;
d. Staphilococcus aureus.
18. Următoarele afirmații referitoare la coriza acută banală (rinita) sunt adevarate cu excepția:
a. boala debutează prin semne generale - indispoziţie, curbatură, febră,
usturimi în gât, mialgii, artralgii, frisoane;
b. se poate complica cu sinuzite, otite, laringotraheite, bronşite,
amigdalite acute;
c. secreţia nazală este permanentă, are aspect mucos sau mucopurulent;
d. este favorizată de factorii generali ca alergia, tulburări endocrine,
denutriţia, surmenajul.
20. Ȋn otita medie acutǎ principalii agenți etiologici sunt urmǎtorii, cu excepția:
a. pneumococ;
b. stafilococ auriu;
c. hemophilus influenzae;
d. moraxella catharalis.
196
c. variantele a și b;
d. otoscopie.
27. Afirmațiile adevărate despre otita medie acută sunt următoarele, cu excepția:
a. febra este mereu întâlnită la adulți;
b. principalul semn clinic este otalgia;
c. cauza principală este cea infecțioasă;
d. se poate remarca tinitusul.
198
OFTALMOLOGIE
1. Blefarita este:
a. inflamarea marginii libere a pleoapelor;
b. inflamarea conjunctivei;
c. inflamarea sclerei;
d. infecție din sfera laringologiei.
199
d. nu vede de la 5 m - ultimul rând al optotipului.
14. Următoarele enunțuri de mai jos, reprezintă factori favorizanți ai orjeletului, cu excepția:
a. transpirația și praful;
b. glaucoamele și astigmatismul;
200
c. atingerea frecventă a pleoapelor cu mâinile murdare;
d. folosirea unor produse cosmetice de tip rimel, creion drematograf.
16. În cazul unui pacient cu glaucom acut, la efectuarea examenului local se observă următoarele
semne, cu excepția:
a. lăcrimare conjunctivală abundentă;
b. midriază – pupila nu reacţionează la lumină;
c. fotofobie;
d. pleoape tumefiate.
20. Asistenta medicală intervine ca prim gest în cazul unui pacient cu un corp străin cornean, astfel:
a. îl îndepărtează cu ajutorul instrumentelor;
b. trimite pacientul la medicul specialist;
c. spală ochiul cu apă din abundenţă;
d. administrează picături oftalmice.
201
c. distanţa pentru scris-citit să fie de 25-30 cm.
d. evitarea expunerii ochilor la o lumină foarte puternică sau prea slabă.
25. Presbiopia:
a. se manifestă prin scăderea vederii la apropierea obiectelor de ochi;
b. se manifestă prin scăderea vederii numai la distanță;
c. se manifestă prin scăderea vederii atât la distanță, cât și de aproape;
d. se manifestă prin pierderea bruscă a vederii.
202
b. hipermetropie;
c. ambele;
d. niciuna.
31. Pentru a nu obosi ochiul în timpul scrisului, cititului și lucrului, sursa de lumină trebuie să vină
din:
a. partea dreaptă;
b. partea stângă;
c. față;
d. spate.
4. Papulele sunt:
a. ridicături circumscrise și solide la nivelul pielii;
b. infecții ale foliculului sebaceu;
c. pierdere de substanță la nivelul pielii;
d. întreruperi liniare ale continuității tegumentului.
12. Rolul autonom al asistentei medicale în realizarea unor investigaţii şi examene de laborator este:
a. de a respecta indicațiile și contraindicațiile de administrare a tratamentului local;
b. de a pregăti materialele necesare, de a pregăti psihic şi fizic pacientul;
c. de a efectua examenul citologic al leziunilor;
d. de a administra tratamentul medicamentos.
14. Intervențiile autonome ale asistentei medicale în îngrijirea pacientului cu afecţiuni dermatologice
vizează:
a. recoltarea produselor patologice;
b. prevenirea extinderii leziunilor, ameliorarea disconfortului;
c. administrarea tratamentului general și local;
d. efectuarea testelor cutanate.
15. Unele dintre intervenţiile asistentei medicale în îngrijirea ale pacientului cu afecţiuni
dermatologice sunt:
a. identificarea și eliminarea factorilor favorizanți, izolarea pacientului cu leziuni
contagioase;
b. ameliorarea durerii, redobândirea imaginii de sine pozitivă;
c. prevenirea extinderii leziunilor;
d. reintegrarea socio-profesională.
207
16. Problemele de dependență ale pacientului cu boală dermatologică sunt următoarele:
a. diminuarea mobilității fizice, modificarea perfuziei tisulare;
b. modificarea funcţiei cardio-respiratorie, alterarea eliminărilor;
c. alterarea integrităţii pielii, disconfort, alterarea imaginii corporale;
d. insuficiente cunoştinţe despre rehidratare.
17. Tratamentul local al afecţiunilor dermatologice poate fi realizat și prin băi. Acestea se fac pentru:
a. acțiunea lor sicativă;
b. fricţionarea cutanată;
c. hidratarea cutanată și îndepărtarea crustelor;
d. acțiune emolientă.
20. Principala condiție pe care pielea trebuie să o îndeplinească pentru a-și putea îndeplini funcțiile
este:
a. să aibă temperatura de 37-38⁰ C;
b. să fie curată și integră;
c. să aibă sensibilă la alergeni;
d. să fie protejată prin aplicarea cremelor.
21. Tipurile de protecție oferite de către piele organismului sunt următoarele, cu excepția:
a. protecție mecanică;
b. protecție termică și filtrarea radiațiilor solare;
c. protecție prin funcția metabolică;
d. protecție antiinfecțioasă.
208
a. raze ultrascurte;
b. raze ultraviolete;
c. raze gamma;
d. raze infraroșii.
25. Intervențiile autonome ale asistentei medicale pentru prevenirea extinderii leziunilor existente
sunt:
a. aplicarea substanțelor medicamentoase pe tot corpul;
b. tăierea unghiilor scurt și igiena acestora, utilizarea de bazinete și urinare individuale,
schimbarea lenjeriei de pat și de corp de câte ori este nevoie;
c. recoltarea produselor patologice din vezicule, pustule, examen citologic;
d. educarea bolnavului pentru evitarea factorilor favorizanți ai afecțiunilor dermatologice.
209
32. Piodermitele au următoarele caracteristici, în afară de:
a. sunt cauzate cel mai frecvent de stafilococi și streptococi;
b. sunt infecții bacteriene cutanate;
c. tratamentul general include antibiotice în funcție de tipul de germen patogen depistat;
d. au ca agenți etiologici fungii și micetele.
210
b. este o inflamație a foliculului sebaceu;
c. nu apare imediat ce tegumentul a luat contact prima dată cu agentul exogen iritant, fiind
nevoie de o perioadă de inducție prin sensibilizare;
d. este o candidoză unghială care determină afecțiunea patului unghial.
46. Persoanele care nu sunt expuse riscului ridicat de apariţie a bolilor de piele sunt:
a. cei care lucrează în contact cu alergeni de origine animală sau vegetală;
b. persoanele care fac tratamente medicamentoase frecvente;
c. persoane cu tulburări glandulare;
d. persoanele cu o igienă precară.
211
48. Pentru stabilirea diagnosticului în bolile de piele se pot face următoarele examene, cu excepția:
a. citologice, micologice ale pielii, părului, unghiilor;
b. biopsie cutanată;
c. scintigramă;
d. colposcopie.
49. Problemele mai frecvente ale pacientului cu boli de piele pot fi, cu excepția:
a. alterarea integrităţii pielii;
b. alterarea nutriţiei;
c. potenţial de suprainfectare a erupţiei cutanate;
d. potențial de contagiozitate.
54. În alergia cutanată se vor aduna date cu privire la cauzele bolii care pot fi următoarele:
a. antecedentele personale;
b. rezultatele obținute la examinarea EKG;
c. medicamentele, pudrele, cremele, şampoanele utilizate de către pacient;
d. antecedente heredocolaterale.
212
b. alterarea imaginii corporale;
c. insuficiente cunoştinţe despre rehidratare;
d. modificarea posturii.
62. Intervenţiile delegate ale asistentei medicale, atunci când îngrijeşte un pacient cu o afecțiune
dermatologică sunt:
a. îngrijirea tegumentelor și mucoaselor pacientului;
b. îndepărtarea resturilor după aplicarea tratamentului local;
c. pregătirea pacientului pentru un tratament chirurgical;
d. aplicarea tratamentului local.
213
b. numai în prezenţa umidităţii;
c. oricând, nu este nevoie de prezenţa unor factori favorizanţi
d. doar în prezența factorilor alergeni.
67. Veziculele pe fond eritematos, care după rupere lasă suprafața umedă şi prin uscare cruste
galben-brune, sunt caracteristice în:
a. scabie;
b. pitiriazis versicolor;
c. urticarie;
d. impetigo.
214
c. prevenirea extinderii leziunilor prin măsuri profilactice igieno- dietetice;
d. aplicarea tratamentului local.
215
MODUL 29 – ANESTEZIE, TERAPIE INTENSIVĂ ȘI NURSING SPECIFIC
7. Şocul reprezintă:
a. stare gravă în care se produc tulburări la nivel celular - anoxie şi
acumularea produselor de catabolism;
216
b. tulburarea conştientei;
c. un dezechilibru între capacitatea vaselor şi masa de sânge circulant ;
d. stare de stupor.
12. Pentru intervenţii de urgenţă, în cazul pacienţilor în stare gravă, asistentul medical
trebuie să cunoască manevrarea unor aparate:
a. pentru efectuarea exercițiilor fizice;
b. pentru asigurarea microclimatului;
c. pentru ventilaţie artificială, defibrilare, aspiraţie și administrarea
aerosolilor;
d. pentru efectuarea EKG.
20. Intervențiile specifice ale asistentului medical pentru pacienții în stare critică sunt:
a. aspirarea secrețiilor orofaringiene, oxigenoterapie;
b. pregătirea pentru investigații și analize;
c. educație pentru sănătate;
d. administrarea de transfuzii
218
MODUL 30 – OBSTETRICĂ, GINECOLOGIE ȘI NURSING SPECIFIC
5. Hipomenoreea reprezintă:
a. flux menstrual redus cantitativ;
b. menstruație care durează mai mult de 3 zile;
c. scurtarea ciclului menstrual;
d. absența menstruației.
220
14. În cadrul examenului genital se practică:
a. tactul vaginal, examenul cu valve, inspecția vulvei;
b. tactul vaginal, tactul rectal, auscultația;
c. tactul vaginal, inspecția vulvei, recoltarea de secreții vaginale;
d. tactul vaginal, ascultația, măsurarea TA.
222
27. Hormonii secretați de ovare sunt următorii, cu excepția:
a. ovul;
b. estrogen;
c. progesteron;
d. estrogen și progesteron.
223
34. La organele genitale externe se referă următoarele formațiuni, cu excepția:
a. labii mari și mici;
b. clitoris;
c. vagin;
d. muntele lui Venus.
38. Cea mai sigură metodă pentru diagnosticul cancerului de col uterin este:
a. examinarea colului uterin cu valvele;
b. colposcopia simplă;
c. colposcopia lărgită;
d. biopsia de col.
224
41. Funcţia endocrină a ovarului constă în următoarele, cu excepția:
a. eliberarea celulei germinale;
b. secreţia de estrogeni;
c. secreţia de progesteron;
d. secreţia de androgeni.
45. Localizările predilecte ale metastazelor cancerului de col uterin sunt, cu excepția:
a. peritoneul;
b. ganglionii limfatici regionali;
c. ficatul;
d. inima.
46. Factorii care pot reduce riscul cancerului ovarian sunt următorii, cu excepția:
a. lactaţia;
b. sarcina;
c. utilizarea contraceptivelor orale;
d. sterilizarea chirurgicală.
49. Semnele revelatorii cele mai frecvente pentru cancerul ovarian sunt următoarele, cu
excepția:
a. semne digestive;
b. mărirea de volum a abdomenului;
c. dereglări de tranzit/constipaţie;
d. menometroragii abundente.
50. Factorii de risc pentru dezvoltarea patologiei mamare sunt următorii, cu excepția:
a. obezitatea;
b. contraceptive orale;
c. pubertatea precoce;
d. metroragia.
60. Unul dintre obiectivele asistentului medical în îngrijirea postoperatorie ale unei paciente
cu intervenție chirurgicală ginecologică este:
a. să accepte noua sa imagine corporală;
b. să-și mențină în limite optime balanța hidro-electrolitică;
c. să se asigure o ventilație adecvată pentru evitarea complicațiilor pulmonare;
d. toate răspunsurile sunt corecte.
227
61. Una dintre condițiile de recoltare a secreției vaginale este:
a. nu va fi interzis contactul sexual;
b. se vor aplica tratamente locale la nevoie;
c. nu se vor face irigații vaginale;
d. se va recolta doar dimineața.
66. Prin care din următoarele investigaţii de laborator se poate pune în evidenţă
trichomonas - vaginalis:
a. VDRL;
b. leucogramă;
c. frotiu;
d. testul Lahm – Schiller.
a. 24 cm; la OG
b. b) 28 cm;
c. 32 cm;
d. 20 cm.
229
MODUL 31 – PUERICULTURĂ, PEDIATRIE ȘI NURSING SPECIFIC
4. În timpul sarcinii bătăile cordului fetal sunt percepute în jurul vârstei de:
a. 4 săptamâni;
b. 14 săptamâni;
c. 4 luni;
d. 8 săptămâni.
6. Dacă nașterea s-a produs pe căi naturale și sugarul este sănătos el poate fi pus la sân după:
a. 2-6 ore de la naștere;
b. 24 ore de la naștere;
c. 48 ore de la naștere;
d. 15 min. de la naștere.
9. Între prima și a doua doză de vaccin antipoliomielitic se lasă un interval liber de:
a. 2 luni;
b. 6 luni;
c. 1 an;
d. 6 ani.
10. La nou-născuții ce provin din mame purtătoare Ag HBs vaccinarea antihepatică se va face:
a. în primele 12 ore de viață;
b. la 3 luni de la naștere;
c. la 6 luni de la naștere;
d. nu se face.
11. Dismatur:
a. este un nou-născut cu greutate mică la naștere, fără ca durata gestației să fie scurtată;
b. este un nou-născut cu greutate mică la naștere după o sarcină cu o durata de gestație mai mică
de 37 săptămâni;
c. este un nou-născut cu greutate normală la naștere, după o sarcină cu durata mai mică de 37
săptămâni; d) este un nou născut cu greutate peste 3500g.
12. Cauzele convulsiilor neonatale includ:
a. hemoragia intracraniană;
b. hiperglicemia;
c. hipercalcemia;
d. hiperemia.
14. Pentru obținerea unui masaj cardiac extern eficient la sugar și nou-născut, reanimatorul:
a. înconjoară toracele cu ambele mâini, iar cu policele comprimă porțiunea inferioară a
sternului;
b. îl așează pe un plan dur și efectuează o compresie sternală cu palmele suprapuse;
231
c. urmărește realizarea unei depresii sternale egală cu jumatate din diametrul antero-posterior al
toracelui;
d. execută cu indexul mâinii drepte 5 compresii puternice în zona sternală.
17. Examenul clinic al unui copil cu traumatism ocular poate evidenția, cu excepția:
a. edem palpebral;
b. ochi roșu;
c. fotofobie;
d. conjunctivită.
20. Principalele achiziții ce apar în dezvoltarea psihomotorie a sugarului în primele 3 luni sunt:
a. își menține capul drept;
b. umblă în „patru labe";
c. își recunoaște mama;
d. întinde mâna să apuce.
232
b. este laptele cel mai bine suportat în perioada neonatală de un rinichi imatur;
c. are rol în apărarea antiinfecțioasă;
d. este de culoare neagră.
233
28. Îngrijirea sugarului cu bronșiolita presupune:
a. administrarea de anticoagulante;
b. aspirarea secrețiilor asociată cu drenaj postural și tapotaj;
c. poziție de decubit lateral stâng;
d. administrarea de antitusive.
32. În cazul stopului cardiac la nou-născut sau la sugar, adrenalina se poate administra:
a. subcutanat, intradermic;
b. endotraheal, intramuscular;
c. intravenos;
d. intradermic.
234
35. Contraindicațiile spălăturii gastrice la copilul cu intoxicație acută, includ:
a. ingestia causticelor;
b. ingestia derivaților de petrol;
c. ingestia barbituricelor;
d. ingestia laptelui praf.
235
d. prematurii de gradul III şi IV se alimentează doar parenteral.
47. Tratamentul crizei de astm bronșic se face cu unul sau două din categoriile de medicamente:
a. antibiotic, siropuri expectorante si oxigenoterapie dacă este necesar;
b. siropuri expectorante, desensibilizare specifică ;
c. miofilin, corticosteroizi, bronhodilatatoare, simpaticomimetice;
d. antipiretice și polivitamine.
48. În timpul crizei de astm bronșic asistenta medicală are următoarele acțiuni:
236
a. menține copilul în poziție culcată, îl liniștește, înregistrează frecvența respiratorie,
administrează sirop expectorant, aerisește camera;
b. ridică și sprijină copilul în poziție șezând, oferă tăvița renală pentru captarea sputei, liniștește
copilul, administrează tratamentul prescris (miofilin sau bronhodilatatoare), îl supraveghează
până la încetarea crizei;
c. ridică și sprijină copilul în poziție semi-șezând, administrează siropuri expectorante și oxigen,
îndepărtează alergenul la care copilul este sensibil;
d. ridică și sprijină copilul în poziție decubit ventral, administrează siropuri expectorante.
61. Cauzele infecțioase bacteriene ale gastroenteritei acute sunt reprezentate de:
a. streptococ, stafilococ, pneumococ;
b. E-coli, Shigella, Salmonella;
c. anotimpul cald și igiena defectuoasă;
d. greșeli alimentare.
65. Glomerulonefrita acută difuză este determinată la distanță prin antigene și toxine de
infecția cu:
a. stafilococ;
b. streptococ B-hemolitic;
c. colibacil;
d. candida.
82. Prima manevră de îngrijire, imediat după naştere, ce se acordă nou-născutului este:
a. tăierea cordonului ombilical;
b. dezobstruarea căilor respiratorii;
c. stabilirea scorului APGAR;
d. înfăşarea nou-născutului.
88. Scăderea fiziologică a nou-născutului din greutatea la naștere reprezintă în primele 2-3
zile de viață:
a. 3-10 %;
b. 15 %;
c. 20 %;
d. 40 %.
244
MODUL 32 – NEUROLOGIE ȘI NURSING SPECIFIC
1. Ticurile sunt:
a. vorbire precipitată;
b. mişcări convulsive, involuntare, repetitive ale ochilor, gurii, a unui braţ;
c. contracţii involuntare a mai multor muşchi;
d. mișcări involuntare dezordonate, bruște.
3. Pentru depistarea germenilor patogeni din urină, la un bolnav inconștient cu sondă permanentă,
cea mai indicată metodă este:
a. colectarea urinei după o micţiune, după efectuarea toaletei organelor genitale externe;
b. colectarea unei probe de urină din punga de urină;
c. colectarea a 2-3 probe de urină în timp de 24 h;
d. colectarea în condiţii sterile, de pe sondă, a unei cantităţi de urină.
5. Mioclonia reprezintă:
a. relaxarea musculară;
b. mişcări involuntare, rapide, repetitive;
c. contracţia bruscă a unui muşchi;
d. accentuarea anormală a sensibilității cutanate.
245
7. Convulsia tonică reprezintă:
a. pierderea conştienței;
b. mioclonii repetitive;
c. contracţie bilaterală tonică a tuturor mușchilor;
d. tulburare de coordonare a mișcărilor.
9. Hemiplegia reprezintă:
a. absenţa forţei musculare;
b. paralizie generalizată;
c. paralizia unei jumătăţi de corp;
d. paralizia jumătății inferioare a corpului.
246
14. Educația pacientului cu epilepsie vizează ca acesta:
a. să evite activitățile periculoase, situațiile conflictuale, să nu consume alcool, să urmeze
tratamentul cu regularitate;
b. să facă exerciții de vorbire, să lucreze cât mai mult posibil;
c. să-și planifice exerciții fizice care cresc forța musculară;
d. să micșoreze sau să întrerupă tratamentul când starea lui este bună și să-l reia când intră
în faza prodromală.
21. Îngrijirea bolnavului cu hipertensiune intracraniană presupune ridicarea capului patului la 30°.
Aceasta se realizează deoarece:
a. crește aportul de oxigen pentru creier;
b. facilitează drenajul venos;
c. creşte valoarea TA;
d. reduce tulburările de vedere.
23. Intervențiile asistentei medicale pentru prevenirea complicațiilor datorită imobilizării bolnavilor
comatoși sunt:
a. schimbarea poziţiei bolnavului după orar, protejarea zonelor de presiune;
b. aplicarea de comprese reci în zonele predispuse escarelor;
c. asigurarea condițiilor de mediu în salon- temperatură, luminozitate, zgomot;
d. alimentație bogată în nutrienți și vitamine.
25. Puncția lombară este o investigație frecventă în afecțiunile neurologice. Aceasta prezintă anumite
particularități:
a. măsoară activitatea electrică a nervilor cranieni;
b. se face pentru a măsura presiunea sângelui în vasele cerebrale;
c. nu se face la pacienții cu hipertensiune intracraniană, trebuie precedată de examenul
fundului de ochi;
d. poziția bolnavului în timpul puncției este în decubit ventral.
248
27. Dificultatea la mers la pacientul cu paraplegie prin lezarea neuronului motor central este dată de
spasticitate care determină 2 forme clinice de paraplegie:
a. în flexie, severă sub raport funcţional și în extensie, mai funcţională;
b. paraplegia asociată cu tulburări sfincteriene;
c. paraplegia asociată cu tulburări de sensibilitate;
d. paraplegia asociată cu tulburări genitale.
28. Scleroza multiplă (scleroza în plăci, leuconevraxita) este o afecţiune care aparţine unui grup de
boli demielinizante, caracterizată prin următoarele, cu excepția:
a. distrugerea tecii de mielină cu o relativă conservare a celorlalte elemente nervoase;
b. distribuţia leziunilor variabilă, sub formă de focare sau difuz;
c. afectează mai ales persoane tinere, mai ales femei în decada III-a de viaţă;
d. distrugerea tecii de mielină şi a celorlalte elemente nervoase.
29. Lezarea nervilor periferici determină următoarele sindroame clinice de bază, cu excepția:
a. sindrom vasculotrofic;
b. sindrom motor;
c. sindrom cerebelos;
d. sindrom senzitiv.
30. Paralizia totală a nervului radial determină următoarele aspecte clinico-funcţionale, cu excepția:
a. imposibilitatea extensiei degetelor, pumnului, antebraţului („mâna căzută”);
b. menţinerea prehensiunii normale;
c. imposibilitatea supinaţiei (parţială);
d. deficit de prehensiune.
249
34. Neuronul motor periferic:
a. reprezintă porțiunea terminală a căii motorii;
b. se întinde de la scoarța cerebrală la măduva spinării;
c. reprezintă prima porțiune a căii motorului;
d. reprezintă neuronul din afara căii motorii.
36. Pierderea parțială a funcției motorii și senzitive a jumătății laterale a corpului reprezintă:
a. hemiplegie;
b. tetraplegie;
c. hemipareză;
d. paraplegie.
250
41. Cauzele AVC pot fi următoarele, cu excepția:
a. HTA;
b. traumatisme craniene;
c. ateroscleroza;
d. amnezia.
45. În nevralgia de nerv sciatic, în caz de afectare a rădăcinii L5, durerea va iradia astfel:
a. regiunea lombară, fesă, fața postero-externă coapsă, fața externă genunchi, fața antero-
externă gambă, fața dorsală picior până în degetul mare;
b. regiunea lombară, fesă, fața posterioară coapsă, genunchi, gambă, fața plantară picior
până în degetul V;
c. fața antero-internă a coapsei și deficit motor al flexiei;
d. sindrom parestezic la nivelul feței anterioare a gambei.
251
48. Traumatismele – cea mai frecventă cauză a paraliziei de plex brahial –acţionează prin
mecanismul de:
a. compresie;
b. întindere;
c. tracţiune;
d. presiune.
54. Tulburările vizuale la un pacient cu hipertensiune intracraniană se manifestă sub formă de:
a. acromatopsie;
b. hemianopsie;
c. diplopie;
d. astigmatism.
58. 58. Din cauza contracției tonico-clonice în timpul crizei de epilepsie respirația pacientului se
poate manifesta prin:
a. oprirea respirației;
b. bradipnee;
c. tahipnee;
d. dispnee.
66. Imposibilitatea recunoașterii unui obiect prin atingere, cu ochii închiși se numește:
a. astereognozie;
b. atetoză;
c. acromatopsie;
d. ambliopie.
254
MODUL 33 – SĂNĂTATE MINTALĂ, PSIHIATRIE ȘI NURSING SPECIFIC
1. Hipoestezia reprezintă:
a. creșterea receptivității față de diverși excitanți;
b. scăderea receptivității față de diverși excitanți;
c. perceperea simultană pe o cale senzorială diferită a unui stimul receptat la
nivelul unui analizator;
d. simțuri exagerate.
2. Agnozia reprezintă:
a. incapacitatea recunoașterii obiectelor;
b. perceperea eronată a stimulilor externi;
c. perturbări localizate ale conștiinței corpului;
d. asocieri de simțuri.
4. Logoreea reprezintă:
a. creșterea anormală a ritmului și debitului verbal;
b. scăderea anormală a ritmului și debitului verbal;
c. lipsa activității verbale;
d. activitate intensă.
6. Hipotimia reprezintă:
a. scăderea tensiunii afective exprimată prin reducerea mimicii și
reactivității comportamentale;
b. creșterea tensiunii afective sub forma depresivă sau euforică;
c. indiferența afectivă;
d. teamă fără obiect manifestată prin neliniște sau agitație psihomotorie.
256
încăpățânat, delir de persecuție;
b. persoana introspectă înclinată spre fantezie, glacială, detașată de ceilalți;
c. nepăsător, acționează impulsiv, repetă încălcarea legii;
d. nu-și controlează emoțiile și prezintă bruște descărcări de mânie.
17. Care din următoarele principii de tratament este cel mai nou în terapia
schizofreniei?
a. terapia medicamentoasă cu doze progresive;
b. psihoterapia de grup;
c. antrenamentul abilităților sociale;
d. psihoterapia individuală.
18. Paranoia:
a. este caracterizată prin delir cronic sistematizat;
b. este caracterizată prin halucinații și pseudo halucinații;
c. este caracterizată prin tulburări afective de tip depresiv;
d. se însoțește de tulburări de vorbire.
259
34. Următoare enunțuri privind contenționarea sunt adevărate, cu excepţia:
a. utilizată pentru protecția pacientului de propriile acțiuni care l-ar putea răni;
b. utilizată ca pedeapsă, pentru corectarea comportamentului pacientului;
c. nu poate fi utilizată în cazul lipsei de personal ;
d. nu poate fi utilizată pentru a suplini tratamentul.
260
41. Ecolalia reprezintă:
a. formă de exprimare;
b. o formă de cercetare;
c. repetarea frazelor spuse de altă persoană;
d. mimica feței în timpul unei discuții aprinse.
262
55. Benzodiazepinele sunt:
a. medicamente anxiolitice și sedative;
b. opioide;
c. nu prezintă efecte secundare;
d. nu dau dependență la utilizare îndelungată.
63. În cazul pacientului cu Alzheimer una din intervențiile autonome se referă la:
a. re-orientarea temporo-spațială a pacientului;
b. suplinirea pierderilor de memorie prin notițe aflate la îndemână;
c. susținerea și suplinirea nevoilor de igienă afectate;
d. toate cele de mai sus sunt adevărate.
264
MODUL 34 – GERONTOLOGIE, GERIATRIE ȘI NURSING SPECIFIC
6. Osteoporoza vârstnicului:
a. determină tasări vertebrale și dureri intense la nivelul coloanei vertebrale;
b. este determinată de creșterea densității osoase;
c. se poate diminua datorită modificărilor hormonale la femei;
d. este întâlnită doar la indivizii de sex masculin.
8. Artroza este:
a. o afecțiune articulară de origine mecanică și inflamatorie;
b. o afecțiune articulară de origine mecanică și neinflamatorie;
c. o afecțiune ce apare mai ales înainte de vârsta de 60 de ani;
d. o afecțiune ce apare doar la bărbați.
12. Afecțiunile ficatului frecvent întâlnite la vârstnic sunt următoarele, mai puțin:
a. hepatite cronice de etiologie diversă;
b. angio-colecistite cronice acutizate;
c. litiaze biliare asimptomatice;
d. tumori benigne – angioame, chisturi.
269
33. Deficienţele senzoriale ale vârstnicului pot fi la nivelul:
a. văzului, auzului;
b. mobilității;
c. fonaţiei;
d. medular.
270
excepţia:
a. criză confuzională de internare;
b. stare de anxietate;
c. scădere în greutate;
d. neliniște.
271
46. Comunicarea verbală şi nonverbală vizează următoarele obiective, cu excepția:
a. diminuarea angoasei prin răspuns la întrebări;
b. stabilirea dorinţelor muribundului;
c. favorizarea relaţiilor cu ceilalţi - împăcare, evitarea rivalităţilor;
d. scăderea pragului senzorial.
272
MODUL 35 – ONCOLOGIE ȘI NURSING SPECIFIC
11. Educația pentru sănătate a unui pacient cu colostomă, la externare constă în:
a. să sune la 112;
b. să mențină tegumentele umede;
c. să facă duș o dată pe lună;
d. să-și schimbe aparatul colector, să-și protejeze tegumentele din jurul stomei,
să-și mențină igiena generală.
12. Afirmația falsă despre simptomele care apar în cancerul de col uterin:
a. leucoreea (hidroree) cu miros fetid;
b. durere pelvină tardivă;
c. tulburări urinare: polakiurie, disurie, hematurie;
d. metroragie intermitentă (după contact sexual), iar in final permanentă.
274
14. Când calea naturală în administrarea alimentelor nu poate fi folosită pentru
bolnavul oncologic tratat chirurgical, cel puțin în primele zile postoperator, putem
folosi următoarele căi, exceptând:
a. calea orală;
b. calea intravenoasă;
c. sonda nazogastrică;
d. gastrostoma.
34. Bilanțul extinderii tumorale în cancerul gastric se face cu mijloacele de mai jos, cu o
excepție:
a. dozarea markerilor tumorali;
b. ecografie abdominală;
c. tomografie computerizată;
d. radiografie pulmonară.
35. Diferențierea dintre o nișă gastrică malignă și una benignă se poate face prin:
a. endoscopie cu biopsie;
b. ecografia abdominală;
c. tomografie computerizată cu contrast;
d. rezonanța magnetică nucleară.
37. Transformarea unei displazii simple într-un carcinom intraepitelial al colului uterin,
se realizează în:
a. mai puțin de 5 ani ;
b. 5 - 10 ani;
c. 10 - 15 ani;
d. peste 15 ani.
66. Manifestări de dependență specifice în cazul cancerului de prostată în fază timpurie sunt:
a. mobilitate redusă;
b. edeme de membre inferioare, sindrom febril;
c. tulburări de tranzit;
d. tulburări de micțiune.
284
82. Intervenția nursei în tratarea efectelor secundare ale chimioterapiei:
a. hidratarea p.o. și parenterală a pacientului din proprie ințiativă;
b. tratamentul vărsăturilor;
c. monitorizarea pulsului, T.A., diurezei, scaunului, temperaturii;
d. tratamentul urgent al efectelor alergice ale citostaticelor.
83. În cazul diareii ca efect secundar al tratamentului cancerului colonului, rolul nursei
constă în, cu excepția:
a. supravegherea dietei ;
b. administrarea de medicație antidiareică;
c. hidratare, minim 2 l/zi;
d. clismare.
285
d. descurajarea pacientului de a discuta evenimentelor și sentimentelor
neobișnuite.
89. O pacientă cu cancer de col uterin va prezenta în mod tipic următoarele manifestări de
dependență:
a. leucoree, durere, tulburări urinare, metroragia;
b. durere, greață, balonări și limitare a mișcărilor;
c. hipoestezie, poliurie, bradicardie și amenoree;
d. durere, greață, leucoree, hipoestezie, poliurie.
286
94. Cele mai frecvente manifestări de intoleranță și complicații la tratamentul cu
citostatice sunt:
a. tuse, junghi toracic, expectorație;
b. mialgii, crampe musculare, convulsii;
c. grețuri, vărsături, diaree, alopecie, aplazie medulară;
d. euforie, stare de confuzie.
101. Care din examenele paraclinice de mai jos evidenţiază celulele tumorale din
conţinutul vaginal:
a. testul Lahm – Schiller;
b. testul Papanicolau;
c. histerosalpingografia;
d. testul hCG.
288
MODUL 36 – ÎNGRIJIRI PALIATIVE
6. Intervențiile autonome ale asistentei medicale în îngrijirea pacientului din secția paliative sunt,
cu excepția:
a. asigurarea unui mediu liniștit, familiar;
b. suplinirea în satisfacerea nevoilor de alimentare și igienă;
c. prescrierea de analgezice de treapta a Ia și administrarea lor;
d. supravegherea funcțiilor vitale.
7. Pacientul să fie echilibrat psihic, este un obiectiv de îngrijire susţinut de următoarele intervenţii
ale asistentei medicale:
a. administrează tratamentul medicamentos antiinfecţios;
289
b. furnizează mijloace de comunicare adecvate stării pacientului;
c. alege procedee de investigaţie cu risc minim de infecţie;
d. favorizează adaptarea pacientului la noul mediu.
9. Îngrijirile paliative fac parte din planul de îngrijire la domiciliu şi au obiective simple:
a. controlul la 2 zile a greutăţii corporale;
b. controlul durerii;
c. apărarea demnităţii;
d. garantarea unui grad de autonomie cât mai mare posibil.
10. Planul de îngrijiri paliative va răspunde nevoilor personale ale vârstnicului, în afară de:
a. hrană şi eliminare;
b. prezenţa umană;
c. comunicarea;
d. asigurarea consideraţiei şi a respectului ca persoană.
15. În toate cazurile de hipoglicemie intervențiile autonome ale asistentei medicale sunt
următoarele, cu excepția:
a. abordează o venă periferică și institue perfuzie cu glucoză 10%;
b. hidratează pe cale orală cu substanțe zaharoase indiferent de starea de conștientă a
pacientului;
c. monitorizează pulsul, TA;
d. prelevează sânge pentru determinarea glicemiei
291
MODUL 37 – NURSING COMUNITAR ȘI ÎNGRIJIREA PERSOANELOR CU
DIZABILITĂȚI
2. Comunitatea reprezintă:
a. ansamblul unei populaţii de pe un teritoriu geografic determinat în care
membrii sunt legaţi prin interese şi valori comune;
b. grupuri şi indivizi cu interese comune;
c. o mulţime de indivizi cu relaţii socio - culturale şi economice întreţinute
strict în cadrul grupului;
d. indivizi pe care doar teritoriul geografic pe care locuiesc îi menţine ca grup, cu
interese şi valori personale foarte diferite.
9. Care sunt factorii care pot influenţa pozitiv starea de sănătate a indivizilor şi
familiilor dintr-o comunitate:
a. ereditatea - prin riscul moştenirii unor tare latente sau manifeste;
b. relaţii conflictuale şi reduse afectiv între soţi, dar în care să nu fie incluşi
copiii;
c. grija asistentei medicale comunitare pentru educaţia referitoare la alimentaţie
şi exerciţiile fizice;
d. obiceiuri nesănătoase ale părinţilor - fumat, droguri, consum excesiv de
alcool - în familii normale în care legăturile dintre membrii sunt strânse şi
armonioase.
14. Asistenta comunitară educă familia în legătură cu condiţiile camerei nou- născutului:
a. să aibă luminozitate şi temperatură optimă de 24 - 25 C;
b. să fie locuită de toţi membrii familiei pentru ca nou-născutul să aibă
supraveghere permanentă;
c. să aibă mobilier frumos, bogat ornamentat, variat tapiţat, cu multe piese de
mobilier care să acopere pereţii;
d. să asigure semiobscuritate camerei pentru ca lumina să nu afecteze ochii
copilului.
16. Pentru cazurile de copii care necesită pentru rezolvare internarea acestora într-o
instituţie de protecţie, asistenta medicală comunitară va colabora cu:
a. asistenta de gardă;
b. asistenta socială;
c. asistenta şefă a spitalului teritorial de copii;
294
d. kinetoterapeutul părinţilor.
19. Adolescentul, tânărul este educat pentru păstrarea sănătăţii astfel, în afară de:
a. să nu consume droguri şi alcool;
b. să nu fumeze şi să nu facă abuz de cafea şi cola;
c. să nu întreţină relaţii sexuale neprotejate şi întâmplătoare;
d. să înceapă viaţa sexuală cât mai devreme.
295
22. În îngrijirile de profilaxie specifică asistenta comunitară:
a. va avea în vedere catagrafierea tuturor copiilor din comunitate care trebuie
vaccinaţi în funcţie de vârstă şi va face educaţie pentru acest lucru;
b. va lăsa în seama părinţilor vaccinarea copiilor lor;
c. nu se ocupă asistenta comunitară de vaccinuri;
d. va vaccina doar copii cu risc crescut la îmbolnăviri precum: prematurii,
alergicii sau copiii cu o imunitate scăzută.
23. În cazul unei boli cronice asistenta medicală comunitară va avea în vedere:
a. prevenirea izolării sociale a bolnavului;
b. prevenirea crizelor acute şi a complicaţiilor;
c. încercarea de normalizare a stilului de viaţă şi a interacţiunilor cu familia şi
cu prietenii;
d. toate enunţurile sunt adevărate.
27. Identificați enunțul fals cu privire la rolurile importante ale asistentului medical comunitar:
a. educator și pedagog;
b. consilier;
c. facilitator;
d. dezinfector.
296
a. familiile numeroase, dezorganizate, cu venituri insuficiente, familii
monoparentale;
b. copiii;
c. bătrânii;
d. comunităţile etnice.
29. Conduita unui asistent medical care acordă îngrijiri la domiciliu în cazul unui pacient
cu convulsii este următoarea:
a. nu intervine până la sosirea medicului;
b. va efectua toaleta parţială după stingerea episoadelor acute;
c. va aşeza bolnavul în decubit dorsal cu capul întors într-o parte şi-l va
supraveghea pe toată perioada crizei acute;
d. va imobiliza pacientul cu feşe sau cearșafuri până la finalul crizei convulsive.
31. În stabilirea scorului APGAR al familiei sunt adresate următoarele întrebări, cu excepția:
a. sunt satisfăcut că familia limitează exprimarea stărilor afectiv-emoționale;
b. sunt satisfăcut că pot apela la ajutorul familiei atunci când ceva este în neregulă;
c. sunt satisfăcut că familia abordează și împarte problemele cu mine;
d. sunt satisfăcut că familia acceptă și susține dorințele mele de a întreprinde
activități noi.
33. Numărul de zile de îngrijiri la domiciliu acordate unui bolnav este de:
a. 30 de zile pe trimestru;
b. 90 zile în ultimele 11 luni, asigurate 1 singură dată sau fragmentat;
c. câte 10 zile pe lună timp de 9 luni, fragmentat de la lună la lună;
d. în total, 100 zile pe an, asigurate 1 singură dată.
297
34. Afirmaţia falsă cu privire la îngrijirile vârstnicului la domiciliu este următoarea:
a. camera unde va sta pacientul va fi slab luminată pentru a ne asigura că lumina
nu îl deranjează la ochi;
b. vor fi utilizate covorașe antiderapante în baie pe gresie, în cadă sau în cabina
de duș pentru a preveni accidentele prin alunecare;
c. pacientul va purta pantofi comozi, cu toc jos, siguri, pentru a preveni
accidentele;
d. telefonul şi agenda cu numerele de urgență vor fi puse la îndemâna pacientului
35. Terapia simptomelor unui pacient îngrijit la domiciliu presupune din partea
medicului şi asistentei medicale:
a. cunoaşterea etiologiei fiecărui simptom, administrarea unui tratament
specific şi evaluarea eficienţei acestuia;
b. date despre cum îşi petrece pacientul timpul liber;
c. date despre comunicarea pacientului cu membrii comunităţii;
d. toate afirmaţiile sunt corecte.
298
MODUL 38 – CONDUITA ÎN URGENȚE MEDICO-CHIRURGICALE, SITUAȚII DE CRIZĂ
ȘI DEZASTRE
299
c. așezăm în poziție de decubit cu capul mai jos decât restul corpului;
d. stropim cu apă rece și oferim un pahar cu apă.
11. Dintre obstacolele organice ale colici renale fac parte, cu excepția:
a. calculi mobili în bazinet sau angajați în ureter;
b. stenoze uretrale;
c. invazia neoplazică de vecinatate;
d. spasmele musculaturii netede a căilor urinare superioare.
12. Garoul în cazul unei plăgi în 1/3 medie a coapsei drepte, din care tâșnește sângele
roșu aprins, în jeturi discontinue, se aplică:
a. la rădăcina coapsei;
b. deasupra plăgii;
c. dedesubtul plăgii;
d. la jumătatea coapsei.
18. În Nivelul I - Resuscitare (cod roşu), se încadrează, conform Protocolului Național de Triaj:
a. Pacientul cu arsură, indiferent de gradul acesteia;
b. Pacient ce prezintă status mental alterat;
c. Pacientul care necesită acum intervenţie salvatoare de viaţă;
d. Orice pacient cu durere toracica.
28. Peritonita:
a. se asociază de la început cu distensie abdominală importantă;
b. nu se asociază cu distensie abdominală nici măcar în stadiile tardive;
c. se asociază cu apărare musculară sau contractură;
d. dacă este secundară, nu necesită tratament chirurgical.
39. La pacienții aflați sub tratament permanent cu anticoagulante orale pot apărea
următoarele reacții adverse:
a. dispnee;
b. oligurie;
c. hemoragii;
d. constipație.
52. Şocul distributiv, produs prin vasodilataţia bruscă sistemică indusă de mediatori (prin
mecanism alergic) este definit prin termenul de şoc:
a. septic;
306
b. anafilactic;
c. infecţios;
d. hipovolemic.
54. Insuficienţa respiratorie acută se defineşte ca alterarea acută a hematozei soldată cu:
a. hipoxemie;
b. hipocapnie;
c. hipoxemie cu hipercapnie;
d. hipoxemie cu hipocapnie.
307
59. Conduita de urgenţă în IMA este:
a. prevenirea morţii subite şi preîntâmpinarea complicaţiilor;
b. prelungirea timpului până la internare;
c. mobilizarea precoce;
d. liniştirea pacientului.
66. Pentru prevenirea obstrucției căilor aeriene superioare prin căderea limbii, nu este
indicat să:
a. luxăm anterior mandibula;
b. punem capul în hiperflexie;
308
c. introducem pipa Guedel;
d. verificăm permeabilitatea căilor aeriene.
76. Tratamentul edemului pulmonar cardiogen cu tensiunea arterială scăzută se face prin:
a. administrare de digitalice;
b. emisie de sânge;
c. administrare de morfină;
d. administrare de hipotensoare.
78. Protocolul național de triaj este o scală de triaj cu 5 nivele, ce clasifică pacienţii departamentelor
de urgenţă, în funcţie de:
a. gravitatea afectării stării funcționale ;
b. resursele necesare;
c. caracterul acut al patologiei ;
d. toate cele de mai sus sunt adevărate.
80. În Nivelul II - Critic (cod galben), timpul maxim de preluare în zona de tratament este:
a. 15 minute;
b. 20 minute;
c. 30 minute;
d. 60 minute.
310
81. Copilul cu vârsta între 3-36 luni şi febră peste 38°C, dar cu stare generală bună, se incadrează în:
a. Nivelul I - Resuscitare (cod roşu);
b. Nivelul II - Critic (cod galben);
c. Nivel III - Urgent (cod verde);
d. Nivel IV – Nonurgent (cod albastru).
311