Angiosperme

Definiție
Magnoliophyta sau Angiospermae sunt plante care au semințele închise în
fructe.

Rezumat
Încrengătura Magnoliophyta sau Angiospermae, cunoscute popular
ca plante cu flori, cuprinde peste 235.000 de specii de plante, dintre care
aproximativ 3.700 de specii sunt reprezentate și în flora României.
Astăzi angiospermele reprezintă grupul dominant de plante de pe suprafața
pământului (loc ocupat încă de acum 100 de milioane de ani). Aceasta s-a datorat
unor caractere de superioritate ale acestora, care a dus la o mai bună adaptare la
mediul terestru.

Caracteristici generale
Sunt cele mai evoluate plante, cu corpul un corm tipic, perfect adaptat la
viața terestră. Ulterior, unele specii s-au readaptat la mediul acvatic. Sunt
răspândite pe tot globul terestru, cu excepția zonelor polare.
Angiospermele au apărut la mijlocul Mezozoicului, prin evoluția unor
gimnosperme primitive, față de care au unele caractere de superioritate:

 marea majoritate sunt fotoautotrofe, dar există și specii heterotrofe (parazite,

semiparazite, saprofite) sau mixotrofe (cu nutriție carnivoră)
 au o varietate foarte mare a formelor de viață (bioformelor), angiospermele
putând exista ca erbacee anuale, bianuale și perene, lemnoase (arbori, arbuști,
subarbuști și liane), frutescente, suculente etc. Aceste bioforme sunt perfect
adaptate la toate mediile de viață și domină vegetația actuală
 xilemul tulpinii și rădăcinii este alcătuit din vase perfecționate (trahee), iar
floemul conține, pe lângă tuburi ciuruite, și celule anexe;
 organul caracteristic este floarea, suprema realizare morfo-funcțională a
regnului vegetal. Floarea are atât părți reproducătoare (androceu și gineceu), cât
și învelișuri florale specializate pentru protecția lor
 apare un organ nou, ovarul, care închide unul sau mai multe ovule. În urma
fecundației ovarul se transformă în fruct și ovulele în semințe, fructul învelind
semințele (gr. "angios"= învelit, închis)
 la angiosperme apare dubla fecundație, în urma căreia rezultă doi zigoți: zigotul
principal (diploid), care prin diviziuni mitotice succesive va da naștere la
embrion; zigotul secundar (triploid), numit și zigot accesoriu, care va da naștere
rezervei nutritive a embrionului, endospermul secundar. Acest endosperm
secundar a dat posibilitatea diversificării angiospermelor
 are loc reducerea progresivă a gametofitului, foarte mic și nevascularizat:
gametofitul mascul este reprezentat prin celula vegetativă și celula generativă a
grăunciorului de polen, iar gametofitul femel este redus la cele șapte celule ale
sacului embrionar
 în același timp, sporofitul este foarte diversificat, vascularizat și perfect adaptat
la viața aeriană terestră
Cele mai numeroase angiosperme actuale au flori bisexuate (72%). Cu flori
unisexuate sunt 11%, dintre care 4% sunt dioice, iar 7% sunt monoice. Cca. 17%
sunt plante trioice și poligame. Polenizarea entomofilă a dus la modificări ale
florii: diversificarea periantului, a staminelor și a carpelelor etc.

Originea angiospermelor
Pentru stabilirea filogeniei lor se ia în considerare, în primul rând, în afara
caracterelor morfo-anatomice, originea florii angiospermelor.
Se cunosc două ipoteze:

1. Ipoteza pseudantiei (inflorescențială, a florii false), emisă de Wettstain,

Karsten și susținută de Engler, conform căreia floarea unisexuată a
angiospermelor ar fi derivat din inflorescența unor gimnosperme evoluate
(Ephedrales). Cele mai primitive angiosperme ar fi plantele (Fagales,
Urticales). cu flori unisexuate grupate în amenți. Floarea bisexuată ar fi
apărut ulterior, dintr-o inflorescență mixtă, prin reducerea perigonului
fiecărei flori din inflorescență. Florile femele erau situate central, iar cele
mascule la periferie.
2. Ipoteza euantiei (a florii adevărate), emisă de Hallier, Ch. Bessy, dezvoltată
apoi de Arber și Parkin, conform căreia floarea angiospermelor provine
dintr-un con (strobil) de la gimnospermele străvechi, fosile, de tipul
Bennettites, care s-a modificat în sensul că vârful acestuia s-a transformat în
receptacul, iar frunzele strobilului s-au metamorfozat, devenind învelișuri
florale și sporofile (mascule și femele). Aceste gimnosperme primitive, la
care a apărut prima dată floarea evoluată, sunt considerate strămoșii unor
angiosperme cu flori mari, bisexuate, cum sunt policarpigenele
(Magnoliales, Ranales etc.). După această ipoteză, florile unisexuate ale
 unor angiosperme ar fi apărut secundar, prin reducerea până la dispariție a
unuia dintre sexe.
Ambele ipoteze susțin monofiletismul angiospermelor, adică evoluția lor
dintr-un strămoș comun. Există, însă și ipoteze care susțin bifiletismul, chiar
polifiletismul angiospermelor.
În prezent, ipoteza cea mai plauzibilă, acceptată de cei mai mulți
sistematicieni, este cea a euantiei. S-au facut eforturi pentru elaborarea unui sistem
filogenetic de clasificare, care să țină seama de cercetările experimentale, de
morfogeneza florilor, fructelor, semințelor, polenului, organelor vegetale, date care
corelate cu cele fitopaleontologice, trebuie să stabilească descendența grupelor de
dicotiledonate și monocotiledonate.
Dintre caracterele vechi (primare) pot fî enumerate următoarele:

 flori solitare, bisexuate, cu periant, dialipetale și actinomorfe

 număr mare (nedeterminat) al părților reproducătoare și dispoziția spirociclică a
acestora
 gineceul cu ovar superior
 sămânța are endosperm și două cotiledoane
 polenizarea entomofilă
Caractere derivate (tinere) pot fi considerate:

 florile grupate în inflorescențe, cu periant simplu (sau fără periant)

 corola gamopetală și zigometria (sau asimetria)
 număr redus de organe ale părților reproducătoare (stamine și carpele) și
dispoziția ciclică a acestora
 gineceul cu ovar inferior
 florile unisexuate și dispuse mai ales dioic
 sămânța fără endosperm și cu un singur cotiledon
 polenizarea anemofilă

Plante lemnoase și erbacee

Angiospermele pot fi lemnoase sau erbacee. Plantele lemnoase conțin țesut

secundar (scoarță) care înconjoară tulpina. Pot trăi câțiva ani. Exemple de plante
lemnoase includ copaci și câțiva arbuști. Plantele erbacee nu au tulpini lemnoase
și sunt clasificate ca anuale, bienale și perene. Anualele trăiesc timp de un an sau
sezon, bienalele trăiesc timp de doi ani, iar plantele perene revin an de an de mulți
ani. Exemple de plante erbacee includ fasole, morcovi și porumb.

Ciclul de viață al angiospermelor

Angiospermele cresc și se reproduc printr-un proces numit alternanță de

generații . Ele circulă între o fază asexuată și o fază sexuală. Faza asexuată se
numește generație sporofită , deoarece implică producerea de spori . Faza sexuală
implică producerea de gameți și se numește generație de gametofite . Gametii
masculi și feminini se dezvoltă în floarea plantei. Microsporii masculi sunt
conținuți în polen și se dezvoltă în spermă. Megasporii feminini se dezvoltă în
celule ovuloase din ovarul plantei. Angiospermele se bazează pe vânt, animale și
insecte pentru polenizare. Ouăle fertilizate se dezvoltă în semințe, iar ovarul plantei
din jur devine fructul. Dezvoltarea fructelor distinge angiospermele de alte plante
cu flori numite gimnosperme .

Tipuri de angiosperme
Puteți împărți angiospermele în două categorii generale, cu câteva
excepții: monocotiledonate (monocote)
și dicotiledonate (dicotele). Cotiledoanele sunt părțile semințelor care vor deveni
frunze. Ele oferă un mod util de clasificare a plantelor.
Monocoturile au un singur cotiledon în embrion. De asemenea, au polen cu
o singură brazdă sau por. Părțile lor de flori sunt în multipli de trei. Venele lor de
frunze sunt paralele între ele; au o rețea de rădăcini și sisteme de țesuturi vasculare
împrăștiate. Unele monocote cunoscute sunt orhideele, ierburile și crinii.
Dicotele au doi cotiledoane, iar polenul lor are trei pori sau brazde. Au vene
de frunze asemănătoare netenei, un sistem vascular într-un inel, o tocăniță și părți
de flori în multipli de patru sau cinci. Dicoturile au adesea o creștere secundară și
tulpini lemnoase. Unii dicoti familiari sunt trandafiri, margarete și mazăre.
 Angiosperme și gimnosperme
Atât angiospermele, cât și gimnospermele sunt plante vasculare cu semințe,
dar au unele diferențe majore. Angiospermele au flori, de care lipsesc
gimnospermele.
În plus, angiospermele sunt un grup mult mai mare de plante.
Gimnospermele sunt considerate mai vechi și fac semințe goale, fără nicio
protecție de fructe sau flori.

Angiospermele și gimnospermele au diferențe semnificative de reproducere.

În angiosperme, semințele se formează în ovarul florii. În gimnosperme, semințele
se formează în conuri fără flori. Deși ambele grupuri de plante necesită polenizare
pentru fertilizare, angiospermele au mai multe opțiuni.

Angiospermele au un avantaj reproductiv. Gimnospermele se bazează pe

polenizarea naturală precum furtunile, vântul sau apa, în timp ce angiospermele își
folosesc florile și fructele pentru a atrage organismele pentru a poleniza și a
dispersa semințele. Deoarece au un grup mai mare de potențiali polenizatori, cum
ar fi animale și insecte, au avut mai mult succes în preluarea Pământului.
 Fertilizare

Odată ce stigmatul primește bobul de polen, ionii de calciu de pe această

suprafață stimulează germinarea tubului de polen pentru o perioadă cuprinsă între
câteva ore și câteva zile. Acest lucru crește prin țesătura de transmitere a stilului
într-una dintre sinergii.

Fiind în interiorul sinergicilor, tubul polenic expulzează două celule de

spermă care alunecă în el și, odată acolo, produc o fertilizare dublă.

Una dintre celulele spermatozoizilor se deplasează în sinergici și fertilizează

celula ovulă adiacentă, dând naștere unui zigot care devine embrion. A doua celulă
spermatozoidă se combină cu celula care conține cei doi nuclei polari, care după ce
suferă mitoză, formează țesut nutritiv cunoscut sub numele de endosperm.

Odată ce procesul de fertilizare este terminat, procesul de maturare a

semințelor continuă. Când sămânța germinează, crește și se maturizează, va da
naștere unui sporofit diploid sau poliploid matur, numit sporofit, atunci când își
dezvoltă floarea, va începe din nou ciclul.
 Bibliografie:

-https://ro.wikipedia.org/wiki/Magnoliophyta#Caracteristici_generale;

-https://ro.warbletoncouncil.org/plantas-angiospermas-1995;

-https://www.greelane.com/ro/%C8%99tiin%C8%9B%C4%83-tehnologie-math/
%C5%9Ftiin%C5%A3%C4%83/angiosperms-373297;

-https://ro.lamscience.com/angiosperms-definition.

Referat: Furtuna Silvia Diana, cls 9 E