Petru Demetru POPESCU

IUbIRE Şi IERTARE
(versuri creştine)

Editura Virtual
2011
 -II-

ISBN(e): 978-606-599-762-2

Avertisment

Acest volum digital este prevăzut cu sisteme de siguranţă anti-piratare. Multiplicarea textului
sub orice formă, este sancţionată conform legilor penale în vigoare.

Digitizare realizată de Merlin IT Consulting Ltd. London, U.K.

 -III-

Cuprins

Cuvânt înainte mergător:.................................................................................................... 2

PROLOG............................................................................................................................................... 3

Iubire si iertare............................................................................................................... 3

ruga la altarul cerului........................................................................................................ 4

doamne, tu, ziditorule!............................................................................................... 4

ruga de dimineaTa.......................................................................................................... 5

la ceas de amiezi............................................................................................................. 6

la ruga de seara............................................................................................................. 7

SUB SEMNUL CRUCII TALE................................................................................................ 8

si gândul fa-l statornic!............................................................................................ 9

ruga solemna................................................................................................................. 10

Vine iarna aspra............................................................................................................11

NUMAI TU SA-L MÂNGÂI!................................................................................................ 12

ruga pentru cel rătăcit........................................................................................... 13

mica rugăciune mare................................................................................................. 14

ruga pentru orfani..................................................................................................... 15

ruga la altarul cerului.......................................................................................... 16

pentru ziua de azi..........................................................................................................17

candela vegherii sfinte....................................................................................................... 18

sfânta treime................................................................................................................. 18
eternul nostru drag mântuitor........................................................................ 19

îndemnuri pentru învierea sfânta.................................................................... 20

duhul sfânt..................................................................................................................... 21

cântece pentru fecioara maria.......................................................................... 22

candela vegherii sfinte........................................................................................... 25

de străbuni si părinţi............................................................................................................. 26

sfinţii toti din icoane................................................................................................ 26

bunicii................................................................................................................................. 27
 -IV-

cântecul eroilor......................................................................................................... 28

BATRANII............................................................................................................................. 29

o, mama n lumea asta seaman n-ai!.................................................................... 30

cum as putea uita cât voi mai fi........................................................................... 31

cine înger mi-a fost..................................................................................................... 32

copilul cAtre pArinţii sai........................................................................................ 33

DE ADEVAR SI DE LUMINA.......................................................................................................... 34

cĂ domnul iscă roiul de albine........................................................................... 34

fara el n-am putea!..................................................................................................... 35

CHIAR DACA VIATA TE MAI TINTUIE-N DUREREî.................................................... 36

DOAR SUFLETUL MEU!..................................................................................................... 37

atotcutezatoare......................................................................................................... 38

cântul sau nu si-l pierde......................................................................................... 39

cunoaStem si seninuri............................................................................................... 40

comorile acestea mint!............................................................................................ 41

în vadu-I îl aseaza.................................................................................................................... 42

prieteni vreau sa am!................................................................................................. 43

la cumpănă dreptatiI unui Vis.............................................................................. 44

CRINI DE LAPTE................................................................................................................. 45

mataniile.......................................................................................................................... 46

DE GREU SI DE ÎNTUNERIC.......................................................................................................... 47

minciuna............................................................................................................................ 47

apa merge-nainte!........................................................................................................ 48
în urma ta......................................................................................................................... 49

de ei....................................................................................................................................... 51

oare ce ai făcut?........................................................................................................... 52

SUFLETUL FIE HRANIT!................................................................................................... 53

DACA TOT TALANTUL SFÂNT......................................................................................... 54

de pace si senin........................................................................................................................... 55

nimic nu-i fara dumnezeu!....................................................................................... 55

pe aripi de ruga.............................................................................................................. 56
 -V-

purul sângelui de mac............................................................................................... 57

un curcubeu ceresc.................................................................................................... 58

Vei fi mântuit!................................................................................................................ 59

m-as ruga........................................................................................................................... 60

atunci si boarea toamnei........................................................................................ 61

ASA CUM A VOIT HRISTOS!............................................................................................. 62

înaltarea la cer........................................................................................................... 64

”lasati copiii sa vlna la mine!”............................................................................. 65

”FIULE, TU SA-MI DAI INIMA TA!”................................................................................. 67

ÎN ZADAR............................................................................................................................. 69

SI TOTUŞI HRIST!................................................................................................................ 71

EPILOG:............................................................................................................................................. 72

PASTORUL SUFLETUL VIBRÂND.................................................................................... 72

Într-un pur si tainic fior

Sa iubim cu Iubirea cea mare.

Intr-a Domnului ruga s-o cuprindem cu dor,
S-o scăldăm in vis si culoare,
lntr-un pur si tainic fior.

Sa n-o punem in paner la pastrare,

Pentru zile mari din aprins viitor,
Fie zilnica Iubirea cea mare,
lntr-un pur si tainic fior.

Nu spre gândul din noi, spre iertare,

Fie ea al vietii odor,
Sa iubim, sa iertam pe oricare,
Dumnezeu da iubire, tot El da si iertare,
lntr-un pur si tainic fior.

Petru Demetru Popescu

 -2-

Cuvânt înainte mergător:

Fericit sufletul care...

Lui PETRU DEMETRU POPESCU îi cântă inima în poezie nu doar în sunet de rime, ci în
mărturii de sacru adevăr şi în veşmânt ca de sărbătoare. Iubirea e sfântul lăcaş; de sub acoperământul ei
arată că primeşte har şi dar. Iar darul ei, al iubirii, îl contemplă în iertare, în uitare de sine, în vindecare;
iertarea înseamnă vindecare. Şi aceasta o dă deplin numai Dumnezeu. Numai împărtăşindu-ne din
iubirea lui Dumnezeu, iubind cu iubirea Lui, ne lepădăm de noi înşine, de egocentrismul ucigător şi
iubim vindecător, ne înălţăm în nemurire: “Doamne, dă-ne chip ca de floare,/ Pentru lumea pe care
ai creat-o parcă din soare, / Înveşmântă pe om cu ale Tale virtuţi, / Numai Tu să îl mângâi, numai Tu
să-l săruţi.../ Dă-i fiorul cel cald care naşte frăţia, /
Dă-i acordul divin făurind poezia...”
Fericit sufletul care simte astfel în iubire prezenţa Duhului Sfânt!... Precum evocă Profetul:
“Duhul înţelegerii, Duhul puterii” (Isaia 11, 2), încercările nu-l fac pe om slab, ci numai îl arată dacă
este slab sau biruitor. Poetul a cunoscut povara lor. Dar şi: «Din an în an mai peregrin, / Cu cât mai
nor, tot mai senin, / Din crâncenul vieţii val, / Mereu mă văd ieşind la mal!... Toamnele-n şir mă tot
pândeau, / Din pom bătrân frunze cădeau, / Sufletul parcă-l risipeam, / Cu Duhul Sfânt îl adunam!...”
Această simţire a Duhului Sfânt îl atrage spre “Cea plină de har”, Maica Luminii; cultului atât
de slujit azi — stricăciunii — îi răspunde cu imnul închinat faptului mântuirii: «Doar în Tine, Duhul
Sfânt a ţesut cu rază, / Fapta Naşterii, un cânt, / Pururi luminează! „
Aceste valori eterne îi sunt împărtăşire nesfârşită şi îi ţin cugetul în veghere neadormită,
ca o candelă nestinsă, candelă care îi dă şi lumină şi căldură, viaţă inimii. Şi presimţind amurgul,
îndeamnă: „Cad zăpezi necontenite / Iarna-n pomii troieniţi, / Candela vegherii sfinte / De îngheţ să o
feriţi! / Candela mi-i râu de lacrimi, / O zăpadă ce mă ninge / Credinţa ce chiar în patimi / Niciodată
nu se stinge»
Credinţa, ochiul harului, ochiul luminii celei neapuse, al luminii nemuritoare!
La o asemenea împărtăşanie cheamă acest volumaş de poezii care, ca o toacă de slujbă divină,
bate la orice inimă de bătrân, ca şi de copil!
Preot
CONSTANTIN GALERIU
 -3-

PROLOG

Iubire si iertare

Iubire-nseamnă, oameni,
A da şi nu a lua,
A nu-i urî pe semeni,
Ci numai a-i ierta.
Şi ca să ierţi, nevoie-i
De suflet şi simţire,
Să uiţi chiar şi de tine,
Aceasta e iubire!

Dar să-l iubim cu toţii

Întâi pe Dumnezeu,
El i-a iubit pe oameni,
El i-a iertat mereu!
 -4-

ruga la altarul cerului

doamne, tu, ziditorule!

Doamne, Tu, Ziditorule

Şi a tot Făcătorule,
Doamne, Tu, al grădinilor,
Doamne, Tu, al luminilor,
Doamne, Tu, al iubirilor,
Doamne, Tu, al simţirilor,
Doamne, Tu, al iertărilor,
Doamne al îndurărilor,
Doamne, Tu, Tatăl zorilor,
Doamne, Tu, al ninsorilor,
Doamne, Tu, al tăriilor,
Doamne, Tu, al făcliilor,
Doamne, Tu, Tatăl florilor,
Doamne, Tu, al comorilor,
Doamne, Tu, al smereniei
Şi izvor al sfinţeniei,
Doamne, Tu, miluieşte-ne
Şi în Casa-ţi primeşte-ne!
 -5-

ruga de dimineaTa

Copile, dimineaţa când te trezeşti din vis,

Tu răcoreşte-ţi faţa cu apă, cum fac eu,
Şi-nalţă rugăciune spre cerul larg
deschis,
Să te audă Sfântul şi Bunul Dumnezeu.

Şi ruga fie-ţi cântec etern melodios,

Ca mierea de albine de dulce, fără seamă,
Şi limpede, senină ca lacul unduios,
Fierbinte ca iubirea şi lacrima de mamă.

Va fi ca şi o boare ce-adie peste mări,

Întâiul gând al zilei prin care însuţi creşti,
Iar Dumnezeu aude a tale mici chemări
Şi te ajută astăzi în tot ce făptuieşti!
 -6-

la ceas de amiezi

Şi iată, masa-i plină cu soiuri de bucate,

Părinţii tăi, copile, s-au străduit să ai
Tot ce pofteşti la masă, câte puţin din
toate,
Dar ruga ta fierbinte tot Domnului s-o
dai!

O clipă doar, atâta, apleacă-ţi fruntea

mică,
Făcăndu-ţi semnul crucii, cu sufletul
smerit,
Şi spune cu sfială cuvânt de rugăciune:
„O, Doamne, Pâinea bună şi azi
ne-ai dăruit! „
 -7-

la ruga de seara

Copile, ceasul zilei ajuns e la sfârşit,

Pe fusul de lumină s-a tors ca o poveste,
Şi soarele coboară aproape asfinţit,
Iar umbrele-nserării ne prind fără de
veste.

Dar tu, mai înainte de-a merge să te culci

Să-nalţi o rugăciune, un cânt de
mulţumire,
Că ascultând şi astăzi de Sfintele porunci,
Şi s-a deschis cărare spre-a Domnului
iubire.

Apoi fără de grijă şi fără nici un nor,

Spre somnul tău cel fraged în pace să
cutezi,
Grădinile în floare te-or dezmierda cu dor
Şi îngeri cântând imnuri, frumos ai să
visezi!
 -8-

SUB SEMNUL CRUCII TALE

Slăvit Părinte, Tată, mă binecuvântează

În zori când lupta vieţii se-ncinge iar în
mine,
şi ai fierbintea grijă şi-n ceasul de amiază
Unde-am ajuns, să nu mă îndepărtez de
Tine!

Că pănă-n înserare e drumul lung şi

poate,
Mă pierd printre hăţişuri viclene şi nu
ştiu
Să mai găsesc cărarea cea dreaptă dintre
toate
Ca şi acel din pildă, rătăcitorul fiu!

Apusul, chiar apusul să-mi fie o lumină,

Când candela vieţii aprinsă e solemn
Şi bine mă cuvântă să mă întorc în tină,
Sub semnul crucii Tale ne-nstrăinat şi
demn!
 -9-

si gândul fa-l statornic!

Apleacă-Te asupra noastră, Doamne,

Şi gândul fă-l statornic şi întreg.
De-s betegit, când sufletul dă-n toamne
De răul vieţii vreau să mă dezleg.

Mângâie-mi, Doamne, rănile pe care

Păcatele le-au tot însângerat,
Mă rog la Tine, al vieţii soare,
Cel care lumii veşnic ai iertat.

Nu-ţi cer hlamide, aur şi mărire,

Ci doar putere pentru-a mă ruga,
Sădeşte-n mine tainica iubire,
Să semăn ca să am ce aduna!

Să risipesc grămezi de bunătate,

Să dăruiesc noian de bucurii,
Cu bine să răspund la răutate,
Să iert tăcut pe cel ce m-ar lovi!

Mângâie-mi, Doamne, sufletul mereu,

Şi nu mă-nstrăina nicicând de Tine,
Că fără Tine, Duhul Sfânt, mi-e greu,
Iisuse blând, să fii mereu cu mine!
 -10-

ruga solemna

Doamne, dă zi veselă, plină de bucurii,

Să-nflorească visul în pomi de scatii,
Zorii luminoşi să nu sângere,
Amiezile fără de plângere,
Serile-n tihnă cu apusuri celeste,
Pline de farmecul lor de poveste,
Apele să se odihnească în mers,
Fie-le somnul adânc şi farmec de vers,
Pădurile să freamăte în corul lor dulce,
Stelele veghea lor să nu-şi culce,
Doamne, dă ziua plină de rod
Şi bucate,
Fără păcate,
Doamne, dă apusul scăldat în lumină,
Fără de vină,
Doamne, dă nopţi liniştite,
Fără ispite!
 -11-

Vine iarna aspra

Doamne, dă-mi şi milă, dă-mi şi bunătate,

Ca să iert din rele... să le iert pe toate!

Vine iarna aspră peste ani şi mine,

Dezrădăcinează, macină ce-i bine,
Cum să prind lumină dintr-un întuneric,
Ca să strălucească vieţilor feeric?
Nu doar pentru mine ce m-aşez la urmă,
Pentru toţi aceia din imensa turmă!

Care-i a mea armă? Dă-mi dar bunătate,

Ca să iert din rele ... să le iert pe toate!
 -12-

NUMAI TU SA-L MÂNGÂI!

Doamne, dă-ne chip ca de floare,

Pentru lumea pe care ai creat-o parcă din
soare,
Înveşmântă pe om cu ale Tale virtuţi,
Numai Tu să îl mângâi, numai Tu să-l
săruţi,
Eşti Părintele lui şi hrăneşte-l cu cânt,
Până când hotărăşti să-l întorci în
pământ,
Dă-i fiorul cel cald care naşte frăţia,
Dă-i acordul divin făurind poezia,
Dă-i Cuvântul dintâi cel rotund şi senin
Ca să facă din el gând înalt şi deplin,
Iar de vrei, Vrerea Ta mai presus e de
toate,
Curăţeşte-l de spini, dor şi singurătate,
Pregăteşte-l de zbor până-n ultima rugă,
Omu-i doar călător într-a lumilor fugă,

Dăruieşte-i mereu primăveri şi

culoare,
Lacrimi pure de vis dintr-un plâns ce nu
doare,
Creşte-i inima sa prea curată să bată
Şi aprinde-i o stea ca un far luminată,
înveşmântă pe om cu alese virtuţi,
Numai Tu să îl mângâi, numai Tu să-l
săruţi!
 -13-

ruga pentru cel rătăcit

Acel ce uită că a fost născut

Dintr-o aleasă mamă şi un tată,
Că scumpii săi părinţi i-au fost un scut,
Acela-şi uită ţara minunată!

Acel care trădează tot ce-i sfânt,

Iubirea care astfel ne-a fost dată,
Se rătăceşte ca o frunză-n vânt,
E pom golaş de floarea lui furată!

Când o troiţă-n cale-ar întâlni,

Ce străjuie cărarea la răscruce,
N-alege drumul drept spre a păşi,
Cum nu ştie să-şi facă Sfânta cruce.

Dar îi e greu, îi este tare greu,

Se risipeşte-n căutări ca fumul,
Rătăcitor prin viaţă e mereu,
Ajută-l, Doamne, să găsească drumul!
 -14-

mica rugăciune mare

Orice rugăciune este

Mică în al ei cuvânt,
Când e scurtă cât poţi zice:
„Doamne-ajută, Tată sfânt! „
De cuvintele-s puţine,
Dar nu spuse la-ntămplare,
Ci din suflet, cu credinţă,
Mica rugăciune-i mare!

La Biserică vin unii

Şi se roagă peste poate,
Rugăciunea lor durează
Vreo trei ceasuri jumătate.

Bat mătănii pe-ntrecute,

Cruce-şi fac neobosiţi,
Ca să vadă lumea-ntreagă
Cât sunt dânşii de smeriţi.

Dar această rugăciune,

Cugetul mai mult îl strică,
Deşi lungă, nesfârşită,
Marea rugăciune-i mică!

Dumnezeu însă iubeşte,

Rugăciunea cu avânt,
Când spui simplu, cu credinţă:
„Doamne-ajută, Tată sfânt!”