Subiecte Infectioase

1. Rabia
- boală infecțioasă virală a mamiferelor provocată de virusul rabic, un virus neurotrop din genul Lyssavirus, fa-
milia Rhabdoviridae, care se găsește în saliva animalelor infectate;
- este o meningoencefalită difuză;
Simptome: - febra și furnicături la locul expunerii inițiale; - spasme, agitație extremă, paralizia părților corpului,
stare de confuzie și pierderea conștienței;
- invariabil fatala;
- incubatie 1-3 luni;
- rezervor natural vulpea si liliacul;
- transmiterea - prin mușcătura de către un animal bolnav;
- preventie prin vaccinare;
2. Boala Aujeszky
- viroză produsă de virusul herpes 1 suin încadrat în fam. Herpesviridae, sporadico-edemică, ce afectează mai
multe specii de animale domestice si sălbatice;
- boala notificabila, carantina grd 3;
- importanţă economică deosebită, mai ales la porcine, datorită caracterului endemic, mortalităţii ridicate la pur-
cei, producerii de avorturi sau naşteri de purcei neviabili, restricţiilor sanitar veterinare;
Sursa - animalul bolnav sau cel vindecat recent;
Calea de infectare -frecvent respiratorie, prin inhalarea particulelor virulente cu praful sau diverși aerosoli, dar
și pe cale digestivă, la sugari, care preiau virusul cu laptele;
Porcinele, trecute prin boală, pot rămâne purtătoare de infecție până la sfârșitul vieții;
Virusul se transmite prin eliminări nazale, urină, salivă, secreții oculare. Fecalele nu prezintă pericol de in-
fectare;
Încă o sursă de infecție sunt șobolanii – urina acestora sau cadavrele. Aceste rozătoare sunt rezervoare naturale
de virus, contribuind la contaminarea porcilor. În același timp, ei se infectează de la suine, astfel fomându-se un
cerc vicios;
Infecția poate fi transmisă prin apă contaminată, furaje, așternut;
O altă metodă de contaminare este cea transplacentară.
Tablou clinic:
- la purceii care se infectează după parturiţie, boala se manifestă prin hipertermie (41-42°C), abatere, inapetenţă,
convulsii, spumozităţi la gură, afonie, accelerarea respiraţiei, uneori vomismente, diaree, urmate de moarte în
câteva ore;
- la purceii de 2-12 săptămâni, după o stare febrilă cu abatere şi inapetenţă, tabloul clinic este dominat de mani-
festări de tip encefalomielitic şi crize epileptiforme;
- la tineretul peste 3 luni si porcii adulţi, boala evoluează benign, cu hipertermie, abatere, inapetenţă, jetaj sero-
mucos, apoi mucopurulent, strănut, tuse, dispnee, adoptarea poziţiei “câinelui sezând”, slăbire;
- la scroafele gestante se constată avorturi, nasteri premature, uneori vomismente si diaree. În cazul în care in-
fecţia se produce în prima lună de gestaţie fetusii pot fi resorbiţi si reapar căldurile. Tulburările de reproducţie
au o incidenţă de maximum 20% din femelele gestante.
Diagnostic - epidemiologic, clinic, morfopatologic și de laborator.
Diagnostic diferential fata de: rabie, pesta porcina clasica, boala edemelor, leptospiroza.
De la animalele suspecte se preiau probe patologice în formă de tampoane cu lichid orofaringeal sau
nazal, precum și fragmente de tonsile (de la porcii vii se colectează prin biopsie). .
Cel mai frecvent se practică cultivarea virusului pe linia celulară de rinichi de porc, efectul citopatic fiind vizibil
la 24-72 de ore de la inoculare.testele serologice.
Profilaxie:
- Achiziționarea animalelor doar din unități indemne;
- Plasarea animalelor nou-aduse în carantină, pe o durată de 30 de zile, înaintea introducerii lor în efectiv;
- Prelucrarea termică a produselor de la abatoare și a resturilor de bucătărie, care se utilizează în alimentația
porcilor;
- Evitarea contactului suinelor cu câinii sau pisicile din jurul crescătoriei;
- Efectuarea deratizărilor, dezinfecțiilor și dezinsecțiilor regulate.
Tratament: - simptomatic, în formele incipiente, mai ușoare, putându-se încerca sulfamidele (chimioter-
apicele), antibioticele singure sau în asociere, ca și tratamente simptomatice, pentru combaterea diferitelor
simptome apărute (tonice generale, cardiace, vitaminizări).
Combatere:
 izolarea animalelor bolnave, tratarea celor cu forme ușoare de boală și sacrificarea celor cu forme grave;
 îmbunătățirea condițiilor de zooigienă și de microclimat;
 echilibrarea rațiilor alimentare, folosirea de sortimente de furaje ușor digestibile, corectarea echilibrului pro-
teic al rației, cât și a celui vitaminic și al sărurilor minerale;
 dezinfecția permanentă a locurilor în care stau animalele, a adăposturilor, ustensilelor cu care au venit în con-
tact porcii bolnavi etc.;
 înlăturarea porcilor bolnavi cronici, purtători și eliminatori de microbi, un real pericol pentru porcii sănătoși.

3. Febra aftoasa(Boala de gură şi picioare, Foot and mouth disease, FMD)

Date Generale
• foarte contagioasă
• specifică animalelor cu unghia despicată = biongulate
• caracterizată prin febră şi erupţie veziculoasă
• se declară oficial + carantină gradul I
Caractere Epizootologice
• receptive : biongulate domestice şi sălbatice: bovine, porcine, ovine, caprine, animalele tinere m sensibile
• surse : - animale bolnave ce elimină virusul prin toate secreţiile şi excreţiile;
- animale purtătoare (unele rămân purtătoare şi eliminatoare timp de 6-12 luni);
- surse secundare : adăposturi, furaje, mijloace de transport;
- animale nereceptive (cal, câine, pisică) şi om, cu rol de vectori
• căi de infecţie : orală, cea mai importantă, dar şi respiratorie, conjunctivală, musculară, cutanată,
venoasă, mamară
• modalităţi de difuzare : de regulă, trece de la porc la bovine; se răspândeşte şi prin vânt la distanţe foarte
mari; prin lapte (în faza viremică şi încă 4-5 zile după debut), în primele 18 ore de la muls, durata fiind
invers proporţională cu acidifierea şi temperatura de conservare
• evoluţie : epizootic sau panzootic, de regulă în valuri, primul val fiind urmat de unul sau două de
intensitate mai mică
• morbiditate : în focar către 100% la bovine şi porcine; mai mică în regiuni unde predomină ovinele
TABLOUL CLINIC LA BOVINE
• perioada de incubaţie : scurtă (2-4 zile)
• forme de evoluţie
- tipică : benign sau malign
- atipică : avortată, inaparentă (ocultă), nervoasă (paralizia ascendentă a trenului posterior)
►Forma tipică benignă
• de obicei la adulte
• tulburări în starea generală, salivaţie, hipertermie, scăderea producţiei lactate
• afte (vezicule) în cavitatea bucală, la extremităţile membrelor şi pe mamelă
- în localizarea bucală : macule - vezicule (iniţial lichid limpede) eroziuni cu margini neregulate 
epitelizare în 7-14 zile
- în localizarea podală : şchiopătură, decubit, afte în spaţiul interdigital cu vindecare în 10-20 zile (uneori
dezongulări)
- în localizarea mamară : afte pe mamelon, muls dificil, scăderea producţiei de lapte
- avort : la gestante
• alte localizări : pe bot, conjunctivă, pleoape, cornee, nas, la baza coarnelor, perianal, perineal
• durata de evoluţie : 10 - 15 zile
• mortalitate : mică (1- 5 %)
►Forma tipică malignă
• la animale tinere
• se manifestă de la debut sau la 2 – 3 zile de evoluţie benignă
• forme maligne
- digestivă (moarte la 30 – 40 %)
- respiratorie (moarte prin sincopă cardiacă sau asfixie la 30 – 40 %)
- septicotoxică (cardiacă) în special la viţeii sugari (moarte fulgerătoare la 70 - 90 % din cazuri)
FEBRA AFTOASĂ LA OVINE ŞI CAPRINE
• incubaţie : 1 -2 zile
• benignă, mai frecvent forma podală
• avort la 30 -100 %
• la miei şi iezi : malignă, cu moarte în 1 -2 zile de peste 55 %
FEBRA AFTOASĂ LA PORCINE
• mai frecvent forma podală
• la purceii sugari : evoluţie malignă şi mortalitate mare
Tabloul Lezional
• aftele localizate extern
• afte şi/sau eroziuni pe mucoasa respiratorie şi digestivă
• uneori edem pulmonar şi degenerescenţă musculaturii striate (aspect de carne de peşte)
• leziuni congestivo-hemoragice în diferite organe, inclusiv SNC, pilierii ruminali
Diagnostic : - Examen virusologic - TIE, SN, RFC, cultivarea pe celule şi PCR (din salivă, mucus, diverse
ţesuturi, păr);
- Examen serologic = decelarea anticorpilor - TIE, SN

4. Boala veziculoasa a porcului

Date Generale
- boala acuta infectocontagioasa, produsa de un enterovirus, serotip 9, caracterizata clinic prin febra si eruptii
veziculare pe rat, mucoasa bucala si linguala, ongloane si mamele.
Epidemiologie
- Receptivitate: afecteaza porcinele, foarte rar omul; se manifesta clinic mai ales la porcii in varsta de peste 3
luni;
- Surse de infectie: porcii bolnavi care elimina virusul prin excretii, carcasele infectate, cadavrele sau resturile
din procesarea carnii;
Tablou clinic
- in perioada viremica – febra, alterarea starii generale; apoi apar vezicule secundare pe rat, mucoasa gingivala,
limba, burelet coronarian podal, in spatiul interdigital.
- animalele se hranesc si se deplaseaza cu dificultate;
- la scroafe, leziunile apar pe glanda mamara iar acestea refuza purceii la supt;
- dupa 24-48 h, veziculele se deschid, lichidul se scurge si raman ulceratii rosietice care se vindeca fara compli-
catii in 1-2 saptamani;
- in formele grave de evolutie a bolii - tulburari nervoase (dromomanie, mers in manej, convulsii) si avorturi
leziunile podale pot fi intinse cu dezongulari si complicatii bacteriene;
Diagnostic - teste de laborator pentru confirmare (izolarea virusului pe culturi celulare si identificare prin
seroneutralizare pe culturi de celule; RFC cu ser imun de iepure, imunocromatografie, contraimunoelectroforeza
in gel de agar si ELISA), PCR din fecale.
Diagnostic diferential
- febra aftoasa, exantemul veziculos al porcului si stomatita veziculoasa;
- se poate pune un diagnostic prezumtiv daca intr-o localitate s-au imbolnavit numai porcine.
Tratament: - nu exista tratament specific si in general nu se face nici un fel de tratament
Prevenire si combatere:
- respectarea regulilor privind importurile de animale, carantinarea profilactica obligatorie a nimalelor vii si
testarea serologica  a acestora;
- este o boala declarabila pentru combaterea careia se instituie masuri urgente de carantina;
- masuri de combatere: sacrificarea porcilor cu semne clinice si cei care au contact cu acestia, cu distrugerea
prin ardere a carcaselor, sterilizarea materialelor si a gunoiului; limitarea circulatiei animalelor in ferma ; dezin-
fectia riguroasa a adaposturilor, obiectelor de contact si a tuturor materialelor contaminate; distrugerea pro-
duselor de abator;
- imunoprofilaxia specifica cu vaccin inactivat;

5. Variola mamiferelor
Generalitati
• produse de virusuri epiteliotrope din grupa Pox
• caracterizate prin febră, exantem sau enantem
+ evoluţie stadială : maculă, papulă, veziculă, pustulă, crustă;
• boli produse de virusuri cu specificitate de gazdă
Caractere Epizootologice
Receptivitate
• numeroase specii de mamifere şi păsări, inclusiv omul
• cele mai receptive mamifere sunt ovinele, caprinele, porcinele, taurinele, bubalinele şi cabalinele
• la păsări boala este întâlnită mai frecvent la găini, curci, bibilici, fazani, porumbei, prepeliţe, canari, vrăbii
şi foarte rar la palmipede
• de regulă, sunt mai sensibile animalele tinere
Surse de infecţie
• animalele bolnave şi convalescente, cadavrele, pieile, lâna
• mari cantităţi de virus se găsesc în pustule şi crustele cutanate
• exsudatul din căile respiratorii este bogat în virus şi se poate răspândi sub formă de picături fine
• laptele nu conţine virus dar se poate contamina în momentul mulsului
• în sânge, virusul este prezent în cantităţi mici în zilele 4-7 de la infecţie
Căi de infecţie - respiratorie, cea mai frecventă cale
Mod de evoluţie - enzootic(ovine, caprine, porcine şi păsări); se extinde lent şi durează 2-4 luni, fiind
influenţată de factorii favorizanţi
Morbiditate - mare; la ovine, porcine şi păsări tinde către 100 %
Mortalitate - variabilă (5-50 %) în funcţie de specie, vârstă şi factorii favorizanţi
Examen Clinic
VARIOLA LA OVINE
Mod de evoluţie: - tipica - evolutie stadiala cu o durată de 19-20 zile
- atipica - fără evoluţie stadială, cu manifestări benigne sau maligne
Evoluţia tipică
• faza de debut cu durata de 1-2 zile : hipertermie, abatere, dispnee, inapetenţă, conjunctivită, rinită,
încetarea rumegării
• faza de erupţie cu durata de 6-8 zile :
- dispare febra şi starea generală se ameliorează, dar apare erupţia variolică localizată pe regiunile
cutanate cu păr puţin sau glabre (pe bot, faţă, periocular)
- fazele de maculă şi papulă sunt bine exprimate, dar faza de veziculă este foarte ştearsă, trecându-se
aproape direct în faza pustulo-crustoasă
• faza de pustulă cu durata de 2-3 zile
• - reapare febra şi se constată secreţii nazale, bucale, conjunctivale şi tulburări funcţionale
• faza de crustă şi de decrustizare cu durata de 4-6 zile : starea generală se ameliorează şi animalele trec în
convalescenţă
Evoluţia atipică
• forma benignă - avortată, fără erupţie variolică şi cu manifestări discrete
- papuloasă , când apar numai papule

• forma malignă cu diverse tipuri de manifestări:

- ascunsă, cu hipertermie, tulburări generale grave şi moarte;
- confluentă, cu leziuni grave extinse ce confluează pe tot corpul
- hemoragică, cunoscută sub numele de vărsat negru, se exprimă prin tulburări generale grave, erupţie
generalizată şi leziuni hemoragice pe piele şi mucoase
VARIOLA LA TAURINE
• apare sporadic, rareori enzootic şi evoluează benign, stadial, fiind variola cu formele cele mai uşoare
• afectează vacile adulte, rareori tineretul
• boala se transmite, de obicei, prin actul mulsului
• debutează prin subfebrilitate şi scăderea producţiei de lapte
• localizarea este mai frecventă pe mameloane
• papulele, veziculele şi pustulele sunt înconjurate de o zonă eritematoasă
• durata de evoluţie este de 3-4 săptămâni
• viţeii care sug la vaci cu variolă mamară pot face forme bucale, uneori foarte grave
• la tauri, localizarea cea mai frecventă este pe scrotum
VARIOLA LA CABALINE
• apare sporadic şi evoluează benign
• localizarea - bucală şi cutanată
• iepele gestante pot avorta
• avortonii prezintă variolă generalizat
VARIOLA LA PORCINE
• afectează toate categoriile de porcine dar mai grav şi mai frecvent tineretul de 2-3 luni
• evoluţia este mai gravă şi are o perioadă mai lungă (10-20 zile) când boala este determinată de virusul
specific de porc
• infecţia cu virus vaccinal produce o boală cu evoluţie mai uşoară şi durată mai scurtă (5-7 zile)
• boala se manifestă stadial cu faza de veziculă foarte scurtă
• în formele grave, mortalitatea este mare (40-50 %) iar în cele uşoare, neglijabilă
Diagnostic
• se confirmă prin examene virusologice, histologice şi serologice
- virusologic : izolarea şi identificarea virusului prin IF şi ME
- histopatologic : incluziile oxifile intracitoplasmatice rotunde sau ovale
- incluzii Guarnieri în variola oilor, omului şi iepurelui
- incluzii Buist în variola vacilor
- incluzii Bollinger în difterovariolă
• serologic : IF, SN, IDGA, ELISA
Diagnostic Diferenţial
Se face în mod deosebit în variola ovină, faţă de :
- ectima contagioasă – boala se caracterizează în mod deosebit prin erupţie în cavitatea bucală;
- febra aftoasă – erupţia are caracter veziculos şi afectează biongulatele;
- râia sarcoptică – se evidenţiază uşor parazitul;
- dermatite crustoase cu cauze diverse;
Prognostic
- grav, rezervat sau favorabil în funcţie de specie, vârstă şi forma de evoluţie;
- deseori, este grav la ovine, caprine şi iepuri, în formele difteroidă şi mixtă la păsări, în forma genitală la
femelele gestante când apare avortul şi la tineret (miei, iezi, puii de vulpe)
Prevenire, Combatere, Supraveghere
A. ÎN VARIOLA OVINĂ ŞI CAPRINĂ
• interzicerea importului şi a tranzitării ţării cu ovine, caprine, piei şi lână, ce provin din ţări în care
evoluează variola ovină şi caprină
• carantina profilactică de 30 zile
• asigurarea condiţiilor optime de igienă şi microclimat
Măsuri speciale de prevenire
• în ţările în care variola ovină şi caprină este prezentă, se admite vaccinarea efectivelor pentru limitarea
pierderilor
Măsuri obligatorii de supraveghere în variola ovină şi caprină
• sunt prevăzute în norma sanitară veterinară
B. ÎN VARIOLA PORCINĂ
- popularea cu animale din efective libere;
- carantina profilactică în adăposturi speciale;
- dezinfecţii şi dezinsecţii riguroase;
- evitarea contactului cu animale sau persoane recent vaccinate antivariolic;
- respectarea tehnologiei de creştere, a condiţiilor de zooigienă şi densităţii animalelor pe boxă;
- asigurarea statusului de sănătate pe toată viaţa economică a porcilor;
- în anumite situaţii, porcii pot fi vaccinaţi cu vaccin antivariolic uman.
• Pentru combaterea variolei porcine:
- animalele bolnave se izolează şi se tratează local şi general;
- se fac dezinfecţii şi dezinsecţii;
- se elimină factorii favorizanţi;
- porcii clinic sănătoşi se pot viruliza prin badijonarea pielii urechii sau de pe faţa internă a coapsei cu o
suspensie de cruste în ser fiziologic glicerinat 50 %

6. Variola galinaceelor(difterovariolă, epitelioma contagioasă)

- se manifestă prin erupţie nodulară pe piele şi prin procese pseudomembranoase pe mucoasele regiunii capului;
- evoluţie :
-forma acută -rară, la tineret, cu tulburări în starea generală şi pseudomembrane în cavitatea bucală;
moarte după 5-8 zile de evoluţie;
-forma subacută cu 3 localizări:
• cutanată: noduli pe zona capului sau generalizaţi, cu abatere, inapetenţă şi moarte;
• pe mucoase (difteroidă): pseudomembrane pe mucoasa respiratorie şi digestivă, ulcere, moarte prin
asfixie
• mixtă (cutanată şi difteroidă) : sfârşit letal
Diagnostic
• se confirmă prin examene virusologice, histologice şi serologice
- virusologic : izolarea şi identificarea virusului prin IF şi ME
- histopatologic : incluziile oxifile intracitoplasmatice rotunde sau ovale
- incluzii Guarnieri în variola oilor, omului şi iepurelui
- incluzii Buist în variola vacilor
- incluzii Bollinger în difterovariolă
• serologic : IF, SN, IDGA, ELISA
Pentru prevenirea variolei aviare :
• vaccin preparat cu virus columbar - se foloseşte atât pentru vaccinarea preventivă cât şi de necesitate, la
găini, curci şi fazani, la vârsta de 8-10 săptămâni
• vaccin preparat cu virus galinar - se administrează la aceleaşi specii după 30 de zile de la vaccinarea cu
virus-vaccin columbar
Pentru combaterea variolei aviare :
• boala se declară şi se instituie măsuri de carantină de gradul III ;
• păsările bolnave se izolează;
• cele cu forme de boală uşoare se vor trata prin: îndepărtarea pseudomembranelor, aplicarea pe eroziuni de
albastru de metilen, glicerină iodată, antiinfecţioase, tratament cu antibiotice şi vitamine;
• efectivele sănătoase dar cu risc de îmbolnăvire se supun unui program de vaccinare de necesitate;
• cadavrele şi materialele contaminate se incinerează;
• se fac dezinfecţii riguroase si se elimină factorii favorizanţi.

7. Variola porumbeilor
Generalitati
• sensibili puii din cuib şi tineretul – fac forme clinice
• la adulţi – asimptomatic
• evoluţie :
- gravă supraacută – cu moarte în 24 ore
- acută – tulburări generale şi erupţie pe piele şi mucoase, cu moarte în 6-8 zile
- subacută – localizare cutanată, pe mucoase sau mixtă, cu afectarea urechii interne (torticolis) şi moarte
în 1-4 săpt.
Prevenire – vaccinare cu virus de curcă (protecţie faţă de virusul de curcă şi columbar) prin metoda stick sau
badijonare
- imunitatea este pentru 6-8 luni dacă apare foliculită
Combatere – ca la găini

8. Ectima contagioasa a oilor si caprelor(dermatita pustuloasă contagioasă, bube dulci)

Generalitati
-erupţie veziculo-pustuloasă cu localizări bucale, podale, genitale, mamare şi oculare, produsă de un
Parapoxvirus;
- morbiditate mare, uneori de 90 %
- mortalitate, în general sub 15 % dar în forme grave, 25-75 %
Caractere Epizootologice
- receptive : ovine, caprine, camelide, canide, om;
- sensibilitate mare : tineret, rase perfecţionate, animale debile;
- surse : animalele bolnave prin vezicule şi cruste, secreţiile, excreţiile şi SNCconţin cantităţi mici de virus;
- căi de infecţie : microleziuni şi leziuni de pe piele şi mucoase, supt, aerogen (prin praful contaminat), montă
Aspecte Clinice
- incubaţie scurtă – câteva zile
- semne clinice – corelate cu prezenţa pe diferite zone sau generalizată
- forme de evoluţie :
- Forma supraacută : la miei, cu apariţie bruscă, bot edemaţiat cu veziculo-pustule uneori foarte
proeminente, enterită, moarte în 36-48 ore;
- Forma acută : afectarea stării generale, sindrom febril şi veziculo-pustule pe diverse regiuni
corporale; moarte în câteva zile sau trecere în forma subacută;
- Forma subacută: cea mai frecventă;localizări bucale şi peribucale şi rareori podale, labiale,
mamare, oculare; veziculo-pustule care ulterior crustizează; sub crustă, epiteliul proliferează şi
produce reliefarea exantemului; eroziuni şi ulcere în cavitatea bucală, interdigital şi pericoronarian
(chiar dezongulări);
- Forma generalizată : în special la mieii proveniţi din oi de import; adevărată “carapace” ca
urmare a exantemului de pe zona dorso-lombară
Leziuni - exantem veziculo-pustulos, stomatită difteroidă, ulcere necrotice în prestomace, cheag, intestin,
necroze hepatice, limfadenită loco-regională.
Diagnostic - examen virusologic, histologic şi serologic (- izolare virus, - identificare prin SN, IDGA, RFC,
- prezenţa de incluzii specifice în tegumentul afectat, - prezenţa Ac specifici în ser)
PREVENIRE ŞI COMBATERE
• vaccinare de necesitate (badijonare cu autovaccin pe ureche sau faţa internă a coapsei)
• tratament individual simptomatic ( tinctură de iod glicerinată, soluţii slab astringente, antiseptice,
cicatrizante).

9. Mixomatoza iepurilor
Date Generale
• boală infecţioasă foarte contagioasă
• produce mortalitate în masă
• se caracterizează prin blefaroconjunctivită şi tumefacţii edematoase cutanate pe diferite zone de pe corp
• produsă de un Leporipoxvirus, cu tulpini velogene, mezogene, lentogene
Caractere Epizootologice
• receptivi : iepuraşii de crescătorie şi sălbatici, rar cei de camp;
• sensibilitate mare : tineretul şi rasele perfecţionate
• surse : animalele bolnave şi cele purtătoare prin secreţiile nazale; surse secundare (apă, furaje, obiecte de
inventar, produse de abator, cadavre)
• căi de infecţie : digestivă, respiratorie, conjunctivală şi insecte hematofage
• evoluţie : enzootică, de regulă vara
• mortalitate : 100 % la tulpini velogene, 90 % la tulpini mezogene, 65 % la tulpini lentogene
Tabloul Clinic
• incubaţie : 2-10 zile
- forma acută ( moarte rapidă, fără semne);
- forma cronică :
- nodulară, mixomatoasă: noduli pe pielea capului (cap de leu), membre, organe genitale, zona dorsală
etc; moarte în câteva zile – câteva săptămâni
- oculo-respiratorie, nemixomatoasă : mici tumefacţii roşii, cu evoluţie benignă şi vindecare (de regulă
la animale vaccinate sau o parte din adulţi); după decrustizarerămân suprafeţe roşii, depigmentate (boala
nodulilor roşii)
Leziuni - necaracteristice
Diagnostic
• izolarea mixovirusului pe culturi celulare de iepure sau ouă embrionate
• identificarea virusului prin SN, IDGA, RFC
• histologic : incluziile Splendore în material patologic (celule epidermice care prezintă o degenerescenţă
balonizantă)
Prognostic - foarte grav
Prevenire - vaccinare – din 6 în 6 luni (prima vaccinare la vârsta de 4 săptămâni, cu rapel la 21-30 zile)
Combatere
• declarare oficială a bolii
• carantina de gradul II şi stamping-out
• vaccinare de necesitate în tot arealul ce prezintă risc epidemiologic

10. Leucoza enzootica bovina

Generalitati
- boală infecţioasă cu caracter neoplazic; evoluţie malignă;
- afectează sistemul reticulo-endotelial ce proliferează necontrolat şi continuu;
- boală produsă de Oncornavirus tip C, fam. Retroviridae.
Caractere Epizootologice
- receptivitate : bovinele de orice vârstă
- surse de infecţie : bovinele bolnave şi cele în perioada de incubaţie
- căi de infecţie : vertical (transplacentar) si orizontal (contact direct, secreţii şi excreţii, intervenţii chirurgicale
sângeroase, insecte hematofage)
- evoluţie : sporadică sau enzootică,staţionară, apare la mai multe generaţii de bovine;
Examen Clinic
- incubaţie : câteva luni – 4-5 ani
- tablou caracteristic :
- limfadenită simetrică a lmn. palpabili : prescapulari, precrurali, retromamari, submaxilari, ileopelvini,
lombosciatici
- slăbire progresivă si cahexie
- exoftalmie progresivă
- cataracte leucotice
- alte tulburări : circulatorii, în deglutiţie, meteorism, hematurie, pareze, paralizii totale sau parţiale
Examen Morfopatologic
- tumori de diferite mărimi, cenuşii-albicioase, cu aspect slăninos în multiple regiuni corporale
- frecvent sunt afectaţi limfonodulii (în proporţie de 98 %), splina, cordul şi rinichii
- splina este mărită în volum de 5-20 ori, de culoare purpurie şi consistenţa magmei
- măduva hematogenă - zone de fetalizare
Diagnostic
- examen serologic : ELISA
- examen histopatologic (proliferare şi infiltraţie masivă de celule limfoide şi reticulohistiocitare; necroza
ţesutului afectat)
- în forma leucemică  4 tipuri de celule : nediferenţiate, histiocitare, limfoblastice si prolimfocite-limfocite
- în forma aleucemică (limfom malign): limfosarcoame (reticulosarcoame, reticulolimfosarcoame, mielom
multiplu, boala Hodgkin, limfomul giganto-folicular)
- examen hematologic - complementar, cand examenul serologic nu a fost concludent
- recontrolul prin examen hematologic se face la 45 - 60 zile de la examenul serologic, concomitent cu puncţia
şi examenul pe amprente de limfonodul şi măduvă hematogenă
Prevenire Şi Supraveghere
Măsuri generale :
- carantina profilactică cu examen serologic
- examen clinic periodic
- examen morfopatologic
- popularea cu animale libere de virus, din ferme sigur indemne
- sterilizarea instrumentarului folosit la acţiunile sanitare veterinare şi la intervenţii sângeroase
- dezinfecţii şi dezinsecţii riguroase
- dezinfecţia corespunzătoare a mâinilor operatorilor
Supravegherea serologică la bovinele în vârstă de peste 6 luni.
Combatere
- în LEB nu există tratament
- bovinele contaminate sau bolnave se sacrifică
- dacă cel puţin un animal a reacţionat pozitiv - se declară boala şi se începe asanarea
- în cazul în care seroprevalenţa este de ≤ 15 % : program de asanare prin extracţie
- dacă sunt seropozitive > 15 % : depopulare totală. Animalele se sacrifică numai în abator.
- efectivele în care s-a declarat boala şi se asanează prin extracţie - program complex de curăţenie,
decontaminare şi supraveghere (aşternutul şi bălegarul se depozitează în platforme speciale; periodic se fac
dezinfecţii şi dezinsecţii riguroase; supravegherea serologică conform planului de asanare, impus de autoritatea
veterinară)
- în fermele la care se impune asanarea prin depopulare totală, se va întrerupe monta cu 1 ½ ani înainte de
eliminarea ultimului caz
- în gospodăriile populaţiei boala se consideră stinsă dacă animalele au reacţionat negativ la trei controale
serologice succesive, ultimul asociat cu cel hematologic

11. Leucozele aviare

Generalitati
- boli infecţioase virale produse de un Oncornavirus, diverse tipuri distincte antigenic, structural şi morfologic,
rezistente în adăposturi perioade lungi, la factorii fizici şi chimici
- produc procese neoplazice maligne sau benigne cu localizări în diferite organe şi ţesuturi
- evoluţie lentă;
- modificări ale elementelor figurate sanguine=leucoze leucemice sau procese tumorale în ţesuturi şi organe =
leucoze aleucemice
► Grupul leucoză-sarcom
 - leucoze : limfoidă, eritroidă, mieloblastoză, mielocitomatoză
- sarcoame şi alte tumori ale ţesutului conjunctiv : fibrosarcom, mixom, osteom, sarcom histiocitar
- neoplasme înrudite : hemangiom, nefroblastom, hepatocarcinom, osteopetroză
► Reticuloendotelioza : mai frecventă la curcă, găină, raţă; afectează în special sistemul limforeticular din
splină şi ficat
- au afinitate deosebită pentru ţesutul hematopoietic şi SRE=> rămân acolo până la apariţia factorilor
favorizanţi/declanșatori = suprapopularea, alimentaţia forţată, carenţe alimentare, boli parazitare, boli
imunosupresive etc
Patogenitate
- virusurile care produc boli din grupul leucoză-sarcom -> induc singure iniţierea şi dezvoltarea procesului neo-
plazic şi pot fi foarte patogene, mai puţin patogene şi nepatogene
- unele virusuri care induc formarea numai de sarcoame -> au nevoie de prezenţa unui virus ajutător (“helper”)
care trebuie să fie genetic şi imunologic identic cu virusul primar
- grupul leucoză-sarcom e mai frecvent la galinacee;
Caractere Epizootologice
- evoluţie enzootică, uneori sporadică;
- cea mai mare sensibilitate : la puii de 1 zi, cu reducere treptată pe măsură ce creşte vârsta
- morbiditatea : atinge vârful cam la vârsta de 5 luni a puilor;
- receptivitate : cele mai sensibile sunt galinaceele;
- surse de infecţie : păsările bolnave şi cele cu infecţii inaparente, care elimină virusul prin secreţii şi excreţii şi
toate elementele mediului ambiant
- păsările cu evoluţie inaparentă elimină virusul prin ouă în proporţie de 90 % = transmitere verticală
- ouăle contaminate şi incubate -> pui clinic sănătoși, dar contaminaţi
- căi de infecţie : prin ou (transovarian) şi orizontal pe cale respiratorie şi digestivă;
- operaţiunile sanitar-veterinare, ectoparaziţii au rol în diseminarea retrovirusurilor aviare;
- factori favorizanţi : rasa, sexul (F), vârsta, linia genetică;
- contaminarea în cursul dezvoltării embrionare produce fenomenul de toleranţă imunologică şi ca urmare,
mai târziu virusul nu va mai fi recunoscut ca “non self” şi ca urmare, sistemul imun nu mai reacţionează,
păsările devenind foarte sensibile şi eliminatoare (viremie persistentă) toată viaţa;
Faţă de VIRUS -> păsările pot fi într-o anumită stare :
► neinfectate - neviremice şi fără Ac (V- Ac-)
► infectate – neviremice, dar cu Ac (V- Ac+)
► infectate – viremice, cu Ac (V+ Ac+)
► infectate – viremice, fără Ac (V+ Ac-), care mor de leucoza de circa 6 ori mai mult decât cele care au Ac.
Tabloul Clinic
- incubaţie variabilă - 9-30 zile; în infecţia experimentală = 4-5 luni
- forme de leucoză :

A. LEUCOZA LIMFOIDĂ, LL (LIMFADENOM) - limfom cu celule limfoide de tip B

LEUCOZA LIMFOIDĂ LEUCEMICĂ -rara
- creşterea numărului de elemente albe în sânge
- manifestări : anemie, astenie, somnolenţă, slăbire progresivă, sânge apos, scăderea de 2-3 ori a nr. de leucocite
şi a Hb, nr. mare de elemente imature din seria limfocitară (limfoblaste)
- evoluţie scurtă, moarte subită prin hemoragie internă
- leziuni : ficat mărit, splina mărită, ovar cu aspect de tumora multipediculată sau diform, rinichii măriţi şi
friabili;
LEUCOZA LIMFOIDĂ ALEUCEMICĂ - frecventa in gospodarii
- acumularea de elemente albe în diferite ţesuturi şi organe generând limfocitoamele
- semne şterse, uneori surpriză de abator: anemie, slăbire, inapetenţă, ptoză, ascită, poziţie de pinguin,
hepatomegalie, moarte rapidă prin hemoragie internă
- leziuni : similare formei leucemice
B. MIELOBLASTOZA – FORMA LEUCEMICĂ (LEUCOZA MIELOIDĂ)
- multiplicarea exagerată a granulocitelor, care apar imature
- manifestări: - în evoluţia rapidă - abatere, depresie şi moarte subită prin hemoragie internă;
- în evoluţia lentă - anemie, icter, subicter, dispnee, scăderea/sistarea ouatului, diaree, slăbire
progresivă, sânge apos greu coagulabil, scăderea eritrocitelor sub 1 milion/mm³ de sânge + creşterea
exagerată a leucocitelor peste 1 milion/mm³ de sânge, din care aprox. 965 aparţin de seria mielocitară
(mielocite, promielocite, mieloblaste)
MIELOBLASTOZA – FORMA ALEUCEMICĂ
- manifestări discrete şi nespecifice: şchiopături, coprostază, scăderea/sistarea ouatului, anemie şi slăbire
progresivă, la palpare organele apar deformate;
- leziuni: - în evoluţia rapidă - diateză hemoragică;
- în formele lente - ficat, splină, rinichi – mărite în volum şi cu numeroşi noduli albicioşi mici, măduva
fluidă roşu-palidă, cu mici hemoragii şi noduli albicioşi (“presărată cu cretă albă pisată”)
C. LEUCOZA ERITROIDĂ
- apare sporadic la păsările de peste 6 luni si evoluează acut, subacut sau cronic
- semne clinice : anemie gravă, icter, astenie, slăbire, oboseală a efort, scăderea producţiei de ouă, uneori
tulburări digestive; uneori hemoragii ale foliculilor plumiferi;
- evoluţie - 20-30 zile şi moarte prin hemoragie internă
- eritrocite - sub 1 milion/mm³ de sânge şi cu numeroase forme tinere (proeritroblaşti, eritroblaşti),
trombocitopenie, diateză hemoragică, măduva osoasă gelatinoasă, de culoare roşu-deschis, ficat mărit, friabil,
stază biliară, splina palidă
D. MIELOCITOMATOZA
- formarea de mielocitoame localizate sau generalizate, frecvent localizate în măduva osoasă, putând deforma
regiunea osoasă afectată sau produce hiperplazia epifizelor oaselor lungi prin infiltraţie cu promielocite;
- păsările şchioapătă, prezintă semne nervoase, tulburări digestive, respiratorii (functie de localizare);
- moartea survine, de regulă după generalizare fiind implicate şi organele interne (ficat, splină, rinichi, cord etc)
E. SARCOMATOZELE, ALTE TUMORI ALE ŢESUTULUI CONJUNCTIV ŞI
NEOPLASME ÎNRUDITE
- sarcoamele - neoplasme mezenchimale caracterizate prin hiperplazia componentelor reticulare, conjunctive şi
angio-endoteliale;
- se localizează în diverse ţesuturi şi organe si apar foarte frecvent la pui
- au o evoluţie lentă
- formele cele mai frecvente : sarcomul Rous şi hemangoimul
SARCOMUL ROUS
- virusul se transmite la peste 75 % din pui prin contact direct (coabitare)
- capabil singur să inducă formarea de sarcoame (fără “helper”)
- tumorile pot să apară în diverse regiuni corporale şi prezintă forme şi dimensiuni variate
- în faze avansate de evoluţie sarcoamele pot ulcera exprimând serozităţi sanguinolente
- cele localizate la membre determină dificultăţi în mers sau poziţii anormale; moartea survine după
complicarea cu infecţii bacteriene
Alte Sarcomatoze (cu apariţie foarte rară): mixosarcom (mixom), sarcom osteogen (osteom, osteosarcom),
sarcom histiocitar.
F. HEMANGIOMATOZA (HEMANGIOMUL)
- hiperplazia capilarelor arteriale din oricare ţesut;
- se constată neoplasme de diverse dimensiuni, friabile, roşu-violacee sau violaceu-verzui;
- hematologic : nu se constată modificări decât în cazul traumatismelor sângeroase ale hemangioamelor, când se
poate produce anemia
G. NEFROBLASTOMUL
- tumora renală (3-10% din neoplasmele aviare) altele decât LL şi boala Marek
- când sunt voluminoase se constată : anemie, slăbire, poziţie de pinguin, greutate în mers
H. OSTEOPETROZA
(OSTEITA HIPERPLASTICĂ, OSTEOPERIOSTITA DIFUZĂ)
- proliferarea ţesutului osos prin proliferarea rapidă a osteoblastelor şi creşterea osului într-un anumit mod
(îngroşare) ce pare a fi caracteristic
- iniţial - fază litică (anemie, slăbire, spor redus) apoi fază proliferativă cu modificări vizibile bilateral, în
special la oasele lungi; uneori, pot fi afectate şi alte formaţiuni osoase (coaste, oase pelvine) dar nu falangele.
Diagnostic
- depinde de stadiul bolii
- se presupune pe caracterele epizootologice, tabloul clinic şi lezional şi se confirmă prin examene de laborator (
hematologice, histologice, virusologice, serologice : COFAL=test specific + TIE, IF, PGA, SN, TTL, infecţie
experimentală);
- dg. diferenţial faţă de: boala Marek, TBC aviară, coligranulomatoză, tifoza aviară, infecţii micotice, boli
parazitare, diverse forme de anemie
Proflaxie
- popularea cu păsări libere de aceste virusuri
- incubarea de ouă necontaminate
- carantina profilactică
- respectarea condiţiilor de management
Supraveghere Şi Combatere
• supravegherea permanentă a efectivelor de păsări
• respectarea “totul plin – totul gol” în ferme/gospodării
• identificarea şi valorificarea păsărilor bolnave/sacrificare/consum după prelucrarea termică prin fierbere