5021 2013 Programe
5021 2013 Programe
5021 2013 Programe
2013
Programa şcolară
pentru
Clasa a X-a
Curriculum diferenţiat
Licee pedagogice
Specializarea educator-puericultor
Bucureşti, 2013
1
Notă de prezentare
Disciplina Curriculum pentru educaţie timpurie face parte din aria curriculară „Om şi societate”,
alături de celelalte discipline psihopedagogice. Disciplină pedagogică nouă în Planul-cadru de învăţământ
pentru liceele pedagogice, urmăreşte să-i familiarizeze pe elevi cu specificul curriculumului pentru educaţie
timpurie, combinând elemente ale cunoaşterii din mai multe câmpuri sociale care abordează dezvoltarea
copilului: sănătatea, psihologia, pedagogia, antropologia, sociologia. Conform National Association for the
Young Children (NAYEC), educaţia timpurie este definită ca „servicii destinate copiilor de la naştere la 8 ani
în cadrul diferitelor tipuri de programe (normal, prelungit, etc) oferite în centre de zi, acasă, în grădiniţe şi
1
şcoli primare, precum şi în cadrul programelor de recreaţie” .
Planul de acţiune adoptat Adunarea Generală a Naţiunilor Unite evidenţiază aspectele majore care
stau la baza sistemului de educaţie timpurie:
Dezvoltarea fizică, psihică, spirituală, socială, afectivă, cognitivă şi culturală a copiilor constituie o
prioritate naţională şi globală.
Principala răspundere pentru protecţia, creşterea si dezvoltarea copiilor îi revine familiei, şi ca atare
familia este îndreptăţită să beneficieze de protecţia si sprijinul de care are nevoie.
Accesul părinţilor, familiilor, tutorilor, al persoanelor care au în îngrijire copii şi al copiilor înşişi la o
gama completă de informaţii şi servicii este o prioritate.
Este necesară îmbunătăţirea statutului, moralului si profesionalismului persoanelor care lucrează
direct cu copiii şi al educatoarelor din creşe si grădiniţe, asigurarea unei remunerări adecvate a
muncii acestora şi crearea de oportunităţi si stimulente pentru evoluţia lor.
Extinderea si îmbunătăţirea ocrotirii si educaţiei in perioada copilăriei mici, în mod egal pentru băieţi
şi fete, şi mai ales pentru copiii cei mai vulnerabili si mai dezavantajaţi este un obiectiv primordial al
educaţiei.
Îmbunătăţirea calităţii educaţiei, satisfacerea nevoilor de învăţare ale tuturor copiilor, consolidarea
ocrotirii si educaţiei in perioada copilăriei mici prin asigurarea de servicii si susţinerea de programe
orientate spre familii, tutori, personalul de ocrotire si educaţie si comunitate sunt obiective si acţiuni
care trebuie cuprinse in strategia de formare a sistemului de educaţie timpurie.
Programa şcolară pentru disciplina Curriculum pentru educaţie timpurie a fost elaborată în
concordanţă cu celelalte discipline pedagogice şi psihologice din curriculumul diferenţiat al specializării
educator-puericultor, oferită de liceele pedagogice. Astfel, s-au avut în vedere:
- rolurile profesionale ale educatorului-puericultor din instituţii publice sau din mediul privat (educator-
puericultor/ bone/ animatori în creşe, grădiniţe, cluburi);
- structura logică internă şi stadiul actual de evoluţie a ştiinţelor educaţiei şi a disciplinelor conexe;
- experienţa pozitivă în domeniul practicii educaţiei timpurii;
- elementele de proiectare curriculară specifice Curriculumului Naţional;
- prevederi ale Legii educaţiei naţionale precum: centrarea pe copil, individualizarea procesului de
educaţie, includerea părinţilor ca parteneri educaţionali;
- prevederi ce ţin de responsabilitatea asigurării în procesul educaţional a siguranţei fizice şi psihologice
a copiilor.
În concordanţă cu rolurile profesionale ale educatorului-puericultor, au fost definite competenţele
generale vizate prin studierea disciplinelor pedagogice şi psihologice, pe parcursul învăţământului liceal, în
cadrul filierei vocaţionale, profilul pedagogic, specializarea educator-puericultor. De asemenea, sunt
precizate valorile şi atitudinile la a căror dezvoltare contribuie disciplinele pedagogice studiate pe
parcursul învăţământului liceal şi pe care competenţele generale le includ.
De la competenţele generale urmărite prin studiul disciplinelor pedagogice şi psihologice au fost
derivate competenţele specifice urmărite pe parcursul fiecărui an de studiu al unei discipline.
Structura programei cuprinde următoarele elemente:
- Nota de prezentare;
- Valori şi atitudini;
- Competenţe generale;
- Competenţe specifice şi conţinuturi;
- Sugestii metodologice.
1
National Association for the Education of Young Children, Early childhood teacher education guidelines, Washington
DC, 1982 apud Seefeld, Carol, Barbour, Nita, Early Childhood Education. An introduction., 3rd ed., Macmillan College
Publishing Company, New York, 1994, pag. 13.
2
VALORI ŞI ATITUDINI URMĂRITE PRIN STUDIUL DISCIPLINELOR
PEDAGOGICE ŞI PSIHOLOGICE
3
COMPETENŢE SPECIFICE ŞI UNITĂŢI DE CONŢINUT
2.4. Operarea cu criterii pertinente şi cu metode Produse curriculare: plan de învăţământ, programă
adecvate , pentru analiza şi evaluarea şcolară, auxiliare curriculare (softuri educaţionale,
principalelor produse curriculare suporturi audio-video etc.)
4
SUGESTII METODOLOGICE
Pentru profesia de educator-puericultor sunt necesare cunoştinţe temeinice, dar mai ales aptitudini
specifice. De aceea, pentru temeinicia cunoştinţelor, se recomandă ca toţi elevii să fie implicaţi în căutarea
informaţiilor, în discutarea, dezbaterea, organizarea şi schematizarea lor. Pentru facilitarea reamintirii, se
recomandă construirea unor glosare, a unor agende, hărţi schematice şi jurnale de activitate.
Pentru dezvoltarea aptitudinilor şi calităţilor necesare profesiei – spiritul de observaţie, toleranţa,
răbdarea, autocunoaşterea, capacitatea de comunicare, spiritul ludic, spiritul întreprinzător şi de
întrajutorare – este nevoie ca procesul didactic să conţină numeroase jocuri, discuţii, vizite, interacţiuni
sociale.
Posibile activităţi de învăţare:
- exerciţii de analiză a curriculumului pentru educaţia antepreşcolară şi preşcolară, din perspectiva
principiilor proiectării curriculum-ului;
- studiul comparativ al unor modele de proiectare curriculară;
- analiza documentelor de politică educaţională şi curriculară;
- studii de caz pe documente curriculare (programe şcolare, resurse didactice);
- exerciţii de selectare şi de structurare a conţinuturilor
- elaborarea unor grile de evaluare a produselor curriculare
- realizarea de clasificări ale obiectivelor educaţionale, pe baza unor criterii date
- analiza avantajelor şi a limitelor modernizărilor la nivelul obiectivelor şi al conţinuturilor
- alcătuirea de hărţi conceptuale
- realizarea unor glosare de termeni pe o temă dată
- utilizarea unor scheme conceptuale, în elaborarea unor mesaje cu conţinut educaţional, a explicării
unor situaţii educaţionale şi a justificării unor moduri de intervenţie educaţională
- simulări;
- analiza unor studii de caz.
5
Anexa nr. 6 la Ordinul ministrului educaţiei naționale nr.5021/12.09.2013
DIDACTICI INOVATIVE
Curriculum diferențiat
Licee pedagogice
Specializarea învăţător-educatoare
Nr.5021/12.09.2013
Bucureşti, 2013
1
Notă de prezentare
Programa şcolară pentru disciplina Didactici inovative stabileşte locul şi rolul acestei
discipline în curriculumul diferenţiat, alături de celelalte discipline psihopedagogice specifice
filierei vocaţionale, profilul pedagogic, specializarea învăţător-educatoare.
Măsurile de reformă a educaţiei s-au impus ca adaptare a învăţământului la schimbările
sociale, politice şi economice din ultima perioadă, în general, şi ca răspuns la evoluţia ştiinţelor
educaţiei şi a psihologiei învăţării, în special. Rapoartele Comisiei Europene şi ale Biroului
Internaţional pentru Educaţie (UNESCO) reliefează tendinţele majore ale reformelor curriculum-
ului în plan european: educaţia pentru toţi, adecvarea instruirii la nevoile fiecărui copil,
predarea şi învăţarea centrate pe elev, abordarea integrată şi relevanţa curriculum-ului pentru
individ şi pentru societate, dezvoltarea unor atitudini şi valori dezirabile, dezvoltarea gândirii
critice, evaluarea autentică a performanţelor şcolare. În acest context, disciplina Didactici
innovative, având alocată 1 oră pe săptămână, urmăreşte să familiarizeze elevii cu noi abordări
ale predării-învăţării: inter- şi transdisciplinaritate, instruire diferenţiată, strategii didactice
interactive etc., cu noi provocări ale educaţiei în secolul XXI şi posibilităţi de optimizare.
Ca şi în cazul celorlalte discipline pedagogice, în elaborarea programei şcolare s-au avut
în vedere:
- rolurile profesionale ale învăţătorului-educatoarei;
- structura logică internă şi stadiul actual de evoluţie a ştiinţelor educaţiei şi a disciplinelor
conexe – psihologie, psihologia copilului, psihologia educaţiei etc.;
- experienţele pozitive din ţara noastră sau din alte ţări în abordarea integrată a predării-
învăţării;
- elementele de proiectare curriculară specifice Curriculumului Naţional;
- prevederi ale Legii educaţiei naţionale precum: centrarea pe copil, individualizarea
procesului de educaţie, abordări transdisciplinare în curriculum şi evaluare.
În concordanţă cu rolurile profesionale ale învăţătorului-educatoarei, au fost definite
competenţele generale vizate prin studierea disciplinelor pedagogice, pe parcursul
învăţământului liceal, în cadrul filierei vocaţionale, profilul pedagogic, specializarea învăţător-
educatoare. De asemenea, sunt precizate valorile şi atitudinile la a căror dezvoltare contribuie
disciplinele pedagogice studiate pe parcursul învăţământului liceal şi pe care competenţele
generale le includ.
Dintre competenţele generale urmărite prin studiul disciplinelor pedagogice au fost
derivate, în concordanţă cu elementele de proiectare curriculară specifice Curriculumului
Naţional, competenţele specifice urmărite pe parcursul fiecărui an de studiu al unei discipline.
Structura programei cuprinde următoarele elemente:
- Nota de prezentare;
- Valori şi atitudini;
- Competenţe generale;
- Competenţe specifice şi conţinuturi;
- Sugestii metodologice
- Bibliografie orientativă.
2
VALORI ŞI ATITUDINI URMĂRITE PRIN STUDIUL DISCIPLINELOR PEDAGOGICE
3
COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI
4
SUGESTII METODOLOGICE
5
RECOMANDĂRI BIBLIOGRAFICE
6
Anexa nr. 1 la Ordinul ministrului educaţiei naționale nr.5021/12.09.2013
Curriculum diferențiat
Licee pedagogice
Specializarea educator-puericultor
București, 2013
1
Notă de prezentare
Competenţele specifice urmărite prin practica pedagogică au fost formulate pornind de la rolurile
profesionale ale educatorului-puericultor şi de la competenţele generale vizate prin studierea disciplinelor
pedagogice şi psihologice, pe parcursul învăţământului liceal, în cadrul filierei vocaţionale, profilul
pedagogic, specializarea educator-puericultor.
2
VALORI ŞI ATITUDINI URMĂRITE PRIN STUDIUL DISCIPLINELOR
PEDAGOGICE ŞI PSIHOLOGICE
3
CATEGORII DE ACTIVITĂŢI PENTRU PRACTICA PEDAGOGICĂ
4
COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI ALE ACTIVITĂŢILOR DE
PRACTICĂ PEDAGOGICĂ
CLASA A IX-A
Notă: Practica pedagogică comasată se va efectua pe parcursul unei săptămâni, recomandabil în ultima
parte a anului şcolar.
6
CLASA A X-A
7
Analiza situaţiilor în care e benefică intervenţia în familie a
3.3. Proiectarea unor intervenţii de
educatorului-puericultor cu activităţi de educaţie timpurie
educaţie timpurie în situaţiile anterior
Identificarea şi analiza situaţiilor
gândite plecând de la cunoştinţele
dobândite la disciplinele psihologice Actualizarea cunoştinţelor de specialitate pentru
şi pedagogice înţelegerea acestor situaţii
Utilizarea cunoştinţelor de specialitate pentru întocmirea
unui posibil plan de acţiune
Identificarea unor acţiuni similare ale altor specialişti
descoperite în literatura de specialitate
Analiza critică a intervenţiilor propuse
Implicarea în desfăşurarea unor activităţi de educaţie
timpurie alături de un cadru didactic. Exersarea
comunicării cu copiii şi cu părinţii lor, oferirea unui sprijin la
solicitare, jocul cu copilul etc.
8
SUGESTII METODOLOGICE
Pentru profesia de educator-puericultor sunt necesare cunoştinţe temeinice, dar mai ales aptitudini
specifice. De aceea, practica pedagogică, prin implicarea graduală a tuturor elevilor, asigură temeinicia
cunoştinţelor prin aplicarea şi testarea lor practică.
Practica pedagogică va asigura condiţii de atentă cunoaştere şi individualizare, astfel încât fiecare
elev să aibă succes în activităţile întreprinse. Elevii vor beneficia de supervizarea unui specialist pentru a
dobândi încredere în abilităţile proprii.
Sprijinul permanent şi încrezător al profesorului coordonator de practică va fi un model de
colaborare şi susţinere între elevi. Elevii mai mari (de clasa a X-a) îşi vor ajuta colegii mai mici, transferând
din experienţa lor.
Scopul practicii pedagogice este de a dezvolta aptitudini şi calităţi necesare educatorului-
puericultor: spiritul de observaţie, toleranţa, răbdarea, autocunoaşterea, capacitatea de comunicare, spiritul
ludic, spiritul întreprinzător şi de întrajutorare. Pentru aceasta, întregul parcurs al practicii pedagogice va fi
unul plăcut, stimulativ, plin de jocuri, de descoperiri, dezbateri, şezători, vizite şi interacţiuni sociale cu
personalităţi.
Din totalul orelor alocate studiului acestei discipline, 25% sunt la dispoziţia profesorului pentru
aprofundare, remediere sau pentru dezvoltarea unor proiecte de interes pentru devenirea elevilor.
Recomandările activităţilor de mai jos sunt doar orientative pentru profesor şi nu pot fi obligatorii.
Exemple de activităţi:
identificarea rolurilor principale ale educatorului-puericultor;
dezbateri, studii de caz, analiză de nevoi, propuneri de proiecte şi oferte de educaţie timpurie;
realizarea şi implementarea unor mici proiecte de educaţie timpurie;
vizite la creşe, grădiniţe, cluburi, în familii, parcuri, locuri de joacă etc.;
observarea bebeluşilor-copiilor mici în spaţii diverse, împărtăşirea observaţiilor cu colegii;
oferte de ajutor pentru îngrijirea bebeluşilor: supraveghere, satisfacerea unor nevoi etc.;
focus-grupuri sau interviuri cu specialişti din domeniul educaţiei timpurii;
joc „Copilul neînţeles”: un elev este copilul mic ce nu se poate exprima verbal; el arată prin manifestări
specifice vârstei ce nevoie are, iar ceilalţi elevi încearcă să ghicească; cine ghiceşte devine „copilul”;
vizionarea unor filme documentare despre viaţa intrauterină, despre naştere, despre alăptare, despre
modul în care văd lumea bebeluşii;
joc „Câte bordeie, atâtea obicee”: fiecare copil îşi alege o temă din educaţia timpurie şi studiază
practicile dintr-un anume spaţiu cultural, apoi toţii elevii îşi expun descoperirile;
joc „Super mama”: elevii imaginează spaţii extraterestre diferite în care copiii se cresc altfel; ei îşi expun
povestea imaginată colegilor;
joc „Târgul de oferte”: elevii prezintă oferte pentru educaţia timpurie pe care colegii le „cumpără”;
joc „De-a mama”: elevii joacă rolul părinţilor care îşi lasă copilul în grija unui educator-puericultor şi îşi
expun grijile, temerile, nevoile de asigurare, datele de care ar avea nevoie, aşteptările, dorinţele etc.;
jocul cu păpuşa: bebeluşi-păpuşi sunt înfăşaţi, hrăniţi, legănaţi, adormiţi, liniştiţi când sunt speriaţi sau
supăraţi;
alcătuirea unui instrument de cercetare a relaţiei mamă-copil sau a dezvoltării copilului şi aplicarea lui;
întâlniri cu specialişti ce susţin dezvoltarea bebeluşului.
9
Anexa nr. 2 la Ordinul ministrului educaţiei naționale nr.5021/12.09.2013
Curriculum diferențiat
Licee pedagogice
Specializarea instructori pentru educație extrașcolară
București, 2013
1
Notă de prezentare
Competenţele specifice urmărite prin practica pedagogică în clasele a IX-a şi a X-a au fost
formulate pornind de la rolurile profesionale ale instructorului de educaţie extraşcolară şi de la
competenţele generale vizate prin studierea disciplinelor pedagogice şi psihologice, pe
parcursul învăţământului liceal, în cadrul filierei vocaţionale, profilul pedagogic, specializarea
instructor pentru educaţie extraşcolară.
2
VALORI ŞI ATITUDINI URMĂRITE PRIN STUDIUL DISCIPLINELOR PEDAGOGICE ŞI
PSIHOLOGICE
3
CATEGORII DE ACTIVITĂŢI PENTRU PRACTICA PEDAGOGICĂ
20% (implementarea
D. Proiectarea, discutarea,
unui proiect de
pilotarea, implementarea 15% (implementarea unui
educaţie extraşcolară
şi evaluarea unor proiect de educaţie
într-un spaţiu ales sau
proiecte de educaţie extraşcolară într-un
participarea la un
extraşcolară spaţiu ales sau
proiect implementat de
participarea la un proiect
altcineva)
implementat de altcineva)
4
COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI ALE ACTIVITĂŢILOR DE
PRACTICĂ PEDAGOGICĂ
CLASA A IX-A
5
3.1. Pretestarea ofertei de educaţie Aplicarea experienţei căpătate în intervenţii reale
extraşcolară realizată individual sau
în grup (cu sprijinul şi supervizarea Pretestarea ideilor personale ale elevului în condiţii de
unui îndrumător) siguranţă pentru a avea succes (sub supraveghere şi cu sprijin
discret din parte profesorului
Încurajarea colaborării, a sprijinului şi cooperării dintre colegi
3.2. Participarea ca membru în Discuţii pentru expunerea trăirilor şi pentru schimbul de
proiectul unui coleg mai mare sau al experienţă dintre colegi
unui specialist ofertant de educaţie Implicarea elevilor de clasa a IX-a în proiectele celor din clasa a
extraşcolară X-a, dar şi în proiectele colegilor de clasă pentru diversificarea
experienţei personale
6
COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI ALE ACTIVITĂŢILOR DE PRACTICĂ
PEDAGOGICĂ
CLASA A X-A
7
de îndrumare şi de coechipieri Discutarea acestor proiecte cu colegii, părinţii, profesorii
şi îmbunătăţirea lor
8
SUGESTII METODOLOGICE
Pentru profesia de instructor pentru educaţie extraşcolară sunt necesare cunoştinţe
temeinice, dar mai ales aptitudini specifice. De aceea, practica pedagogică asigură temeinicia
cunoştinţelor prin aplicarea şi testarea lor practică. Se recomandă implicarea graduală a tuturor
elevilor.
Practica pedagogică va asigura condiţii de atentă cunoaştere şi individualizare, astfel
încât fiecare elev să aibă succes. Elevii vor beneficia de supervizarea unui specialist, astfel încât
să poată dobândi încredere în abilităţile proprii.
Sprijinul permanent şi încrezător al profesorului coordonator de practică va fi un model de
colaborare şi susţinere între elevi. Elevii mai mari (de clasa a X-a) îşi vor ajuta colegii mai mici,
transferând din experienţa lor.
Scopul practicii pedagogice este de a dezvolta aptitudini şi calităţi necesare instructorului
de educaţie extraşcolară: spiritul de observaţie, toleranţa, răbdarea, autocunoaşterea,
capacitatea de comunicare, spiritul ludic, spiritul întreprinzător şi de întrajutorare. Pentru aceasta,
întregul parcurs al practicii pedagogice va fi unul plăcut, stimulativ, plin de jocuri, de entuziasm,
de descoperiri, dezbateri, şezători, vizite şi interacţiuni sociale cu personalităţi.
Din totalul orelor alocate studiului acestei discipline, 25% sunt la dispoziţia profesorului
pentru aprofundare, remediere sau pentru dezvoltarea unor proiecte de interes pentru devenirea
elevilor.
Recomandările activităţilor de mai jos sunt doar orientative pentru profesor şi nu pot fi
obligatorii.
Exemple de activităţi:
identificarea rolurilor principale ale instructorului de educaţie extraşcolară;
dezbateri, studii de caz, analiză de nevoi, propuneri de proiecte şi oferte educaţionale;
realizarea şi implementarea unor mici proiecte educaţionale;
vizite la grădiniţe, şcoli, licee, after-school, cluburi etc.;
focus-grupuri sau interviuri cu specialişti din domeniul educaţiei extraşcolare;
joc „Numeşte un spaţiu, iar eu îl voi „umple” cu o activitate de educaţie extraşcolară” (ex.
muntele: orientare turistică, observarea florei, pictură de peisaj, alpinism etc.);
întocmirea unor hărţi completate cu diferite tipuri de oferte de educaţie extraşcolară;
vizionarea unor filme pentru adolescenţi şi discutarea modalităţilor în care eroii se distrează
învăţând;
joc „Pe la noi e-un obicei”: discuţii gen şezătoare în care copiii povestesc despre obiceiurile de
petrecere a timpului liber ale copiilor şi adolescenţilor; descifrarea valenţei educative a
activităţilor amintite;
observaţii ale unor activităţi extraşcolare;
joc „Supereroul”: elevii imaginează tot felul de situaţii de învăţare extraşcolare cât mai
fanteziste organizate de un instructor „supererou” care îi duce pe copii în spaţii nebănuite (în
Precambrian, în Japonia, pe Lună, în miezul pământului, pe o planetă cu extratereştri etc.);
anamneză a propriilor trăiri din copilărie; şezătoare în care elevii îşi aduc de acasă să lucreze
ce le place (să deseneze, să împletească etc.), timp în care ei povestesc despre experienţele
de educaţie extraşcolară din copilăria lor (ce au făcut, ce ar modifica, ce le-ar plăcea să mai
repete, ce şi-ar fi dorit să trăiască etc.);
joc „Ne certăm şi ne-mpăcăm!”: copiii simulează situaţii conflictuale şi găsesc modalităţi de
rezolvare;
joc de rol „De-a instructorul de educaţie extraşcolară”: fiecare copil îşi imaginează o situaţie în
care el este instructorul şi interacţionează cu părinţi, copii, alţi specialişti;
joc „De-a mama”: elevii joacă rolul părinţilor care îşi lasă copilul în grija unui instructor de
educaţie extraşcolară şi îşi expun grijile, temerile, nevoile de asigurare, datele de care ar avea
nevoie, aşteptările, dorinţele etc.
joc „Târgul de oferte”: elevii prezintă oferte pentru educaţia extraşcolară pe care colegii le
„cumpără”
9
Anexa nr. 5 la Ordinul ministrului educaţiei naționale nr.5021/12.09.2013
Curriculum diferențiat
Licee pedagogice
Specializarea educator-puericultor
CLASA A X-A
București, 2013
1
Notă de prezentare
Competenţele specifice urmărite prin studiul disciplinei „Psihologia copilului şi a relaţiei mamă–copil”
au fost formulate pornind de la rolurile profesionale ale educatorului-puericultor şi de la competenţele
generale vizate prin studierea disciplinelor pedagogice şi psihologice, pe parcursul învăţământului liceal, în
cadrul filierei vocaţionale, profilul pedagogic, specializarea educator-puericultor.
2
VALORI ŞI ATITUDINI URMĂRITE PRIN STUDIUL DISCIPLINELOR
PEDAGOGICE ŞI PSIHOLOGICE
3
COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI
Dezvoltarea copilului:
2.3. Caracterizarea etapelor dezvoltării
- dezvoltarea prenatală şi naşterea; factorii ce
fătului şi bebeluşului şi a problemelor tipice
influenţează dezvoltarea;
apărute în cursul creşterii
- primul an de viaţă – creştere, îngrijire şi educaţie
4.1. Identificarea unor modalităţilor de (perioada de nou-născut – 0-3 luni şi de sugar);
satisfacere a nevoilor bebeluşului principalii factori de risc în perioada primului an de
viaţă;
4.2. Crearea unor jocuri pentru anumite
- dezvoltarea copilului de la 1 la 3 ani.
activităţi şi situaţii
6.1. Explicarea unor comportamente ale Nevoi de dezvoltare a bebeluşului şi modalităţi de
copilului, pe baza informaţiilor din literatura stimulare educativă. Modalităţi de satisfacere a
de specialitate sau a experienţei personale nevoilor de hrană, afecţiune, odihnă, siguranţă,
înţelegere, manifestare şi educaţie ale copilului mic.
3.1. Identificarea caracteristicilor activităţilor
Decodificarea sensului natural al unor manifestări ale
de educaţie, în diferite stadii de dezvoltare
copilului mic: spaime, refuzuri, agăţări, tantrumuri,
încăpăţânări, jocuri etc.
4.3. Interacţiunea cu copiii mici şi îngrijirea
acestora
Reguli de bază ale îngrijirii copilului mic
4
5.1. Identificarea, utilizarea şi exersarea Tehnici empirice de comunicare cu părinţii:
tehnicilor de comunicare cu părinţii în scopul - interviul
cunoaşterii copilului şi al creării unui mediu - chestionarul
educativ coerent - discuţia dirijată în jurul unor teme
- discuţii de grup
- discuţii individuale libere
5.2. Elaborarea unor strategii de colaborare Colaborarea cu părinţii
cu părinţii pentru facilitarea educaţiei - cointeresarea în proiecte educative comune,
copilului mic - acţiuni comune punctuale
- organizarea unor grupuri de discuţii
- implicarea în proiecte educative pe termen lung
7.1. Aplicarea empirică a unor tehnici de Comunicarea cu specialiştii:
comunicare eficientă cu diferiţi specialişti ce - identificarea acestora şi stabilirea unor contacte
pot oferi date importante pentru înţelegerea profesionale
copilului mic - crearea unei reţele profesionale diverse cu roluri de
sprijinire a părinţilor şi a cadrelor didactice în situaţii variate
8.1. Descoperirea propriilor puncte forte şi Analiza propriilor comportamente, realizări în
slabe în comunicarea şi colaborarea cu comunicare şi colaborare
ceilalţi pentru stabilirea unor strategii de
optimizare a interacţiunilor educative
SUGESTII METODOLOGICE
Pentru profesia de educator-puericultor sunt necesare cunoştinţe temeinice, dar mai ales aptitudini şi
calităţi specifice. De aceea, pentru temeinicia cunoştinţelor, se recomandă ca toţi elevii să fie implicaţi în
căutarea informaţiilor, în discutarea, dezbaterea, organizarea şi schematizarea lor. Pentru facilitarea
reamintirii, se recomandă construirea unor glosare, a unor agende, hărţi schematice şi jurnale de activitate.
Pentru dezvoltarea aptitudinilor şi calităţilor necesare profesiei – spiritul de observaţie, toleranţa,
răbdarea, autocunoaşterea, capacitatea de comunicare, spiritul ludic, spiritul întreprinzător şi de întrajutorare
–, este nevoie ca procesul didactic să conţină numeroase jocuri, discuţii (prezentări, dialoguri socratice,
susţineri argumentative, şezători etc.), vizite, interacţiuni sociale.
Din totalul orelor alocate studiului acestei discipline, 25% sunt la dispoziţia profesorului pentru
aprofundare, remediere sau pentru dezvoltarea altor teme de interes ale domeniului.
Sugestiile de activităţi prezentate mai jos au caracter orientativ pentru profesor şi nu pot fi obligatorii.
Exemple de activităţi:
studiul dicţionarelor, al enciclopediilor, al unor lucrări de specialitate, al unor cercetări ştiinţifice din
domeniul educaţiei timpurii;
alcătuirea unui glosar de concepte des întâlnite în educaţia timpurie;
completarea de scheme grafice pentru înţelegerea etapelor dezvoltării bebeluşului;
dezbateri;
identificarea rolurilor principale ale educatorului-puericultor;
analiza comparativă a definiţiilor educaţiei timpurii;
dialog socratic privind educabilitatea la vârstă mică;
dialog socratic privind procesul dezvoltării copilului mic;
joc „Numeşte o nevoie a copilului şi îţi spun cum poate fi satisfăcută”;
idei de prezentare grafică a ofertelor de educaţie timpurie din trecut şi prezent;
întocmirea unor hărţi completate cu diferite tipuri de oferte de educaţie timpurie corespunzătoare ţărilor
unde se realizează;
studiul unor scrieri despre educaţia timpurie sau cunoaşterea copilului mic şi prezentarea lor ca joc: „Uite
ce şi unde am găsit!”;
descoperirea unor spaţii „nişă” unde nevoia de educaţie timpurie există, dar nu şi oferte adecvate sau
suficiente;
5
imaginarea unor oferte posibile de educaţie timpurie, supunerea acestor idei în dezbaterea colegilor;
analiza în grup a ofertelor colegilor şi încurajarea lor în funcţie de cât sunt de adecvate, imaginative,
concretizabile etc.
vizionarea unor filme educative privind rolul mamei şi nevoile de îngrijire şi educaţie a copilului;
jocul cu păpuşa: păpuşi-bebeluşi sunt înfăşate, hrănite, legănate, adormite, liniştite când sunt speriate
sau supărate;
dezbateri ale zicerii: „Cei şapte ani de acasă”;
analiza unor scrieri de etnografie, a unor basme şi opere literare româneşti şi străine, actuale şi din
vechime privind sarcina, naşterea, creşterea şi educaţia bebeluşului; discuţii pe baza asemănărilor şi
deosebirilor, a ceea ce s-a modificat şi ce s-a păstrat;
joc „Pe la noi e-un obicei”: discuţii gen şezătoare în care copiii povestesc despre obiceiurile de creştere a
copilului pe care le-au descoperit în experienţa lor şi în scrierile studiate;
observaţie a copilului mic în instituţii; observaţie a cuplului mamă–bebeluş în parc sau în anturajul
propriu;
studiul unor scrieri despre educaţia timpurie sau cunoaşterea copilului mic şi prezentarea lor ca joc: „Uite
ce şi unde am găsit!”
analiza pedagogică a unor personaje din basme sau literatură – joc: ”Cum l-am educa pe… (ex. dl. Goe)”
joc „Supermama”: copiii expun elementele pozitive din relaţiile mamă–bebeluş observate şi
argumentează în faţa colegilor; câştigător este elevul care a găsit cele mai multe aspecte pozitive admise
ca atare de către colegi;
anamneză a propriilor trăiri din copilărie; şezătoare în care elevii îşi aduc de acasă să lucreze ce le place
(să deseneze, să împletească etc.), timp în care ei povestesc despre copilăria lor (doar cât, ce şi dacă
vor, iar profesorul este atent să nu se facă evaluări asupra celor trăite de către elevi);
dezbatere asupra rolurilor mamei şi asupra influenţelor de mediu;
anamneza unor situaţii de comunicare reuşite şi mai puţin reuşite, analiza lor pentru descoperirea
motivelor de reuşită sau de nereuşită a comunicării (şezătoare);
joc „Ne certăm şi ne-mpăcăm!”: copiii simulează situaţii conflictuale şi găsesc modalităţi de rezolvare;
joc de rol „De-a educatorul-puericultor”: fiecare copil îşi imaginează o situaţie în care el este educatorul-
puericultor şi interacţionează cu părinţi, copii, alţi specialişti; se aleg situaţiile cele mai interesante şi ele
sunt puse în scenă cu colegii (elevii îşi asumă roluri de scenarist, regizor, actori, cameraman şi realizează
un film artistic sau documentar pe care îl prezintă colegilor, profesorilor şi părinţilor într-o „zi de vizionare”)
joc „De-a mama”: elevii joacă rolul părinţilor care îşi lasă copilul în grija unui educator-puericultor şi îşi
expun grijile, temerile, nevoile de asigurare, datele de care ar avea nevoie, aşteptările, dorinţele etc.
jocul: îmi scriu o scrisoare mie pentru peste 10 ani
compunere: Cum mă văd eu ca educator-puericultor? (cu variantele: desen, joc de rol, construirea unui
personaj etc.)
6
RECOMANDĂRI BIBLIOGRAFICE
7
Anexa nr. 3 la Ordinul ministrului educaţiei naționale nr.5021/12.09.2013
Curriculum diferențiat
Licee pedagogice
Specializarea educator-puericultor
1
Notă de prezentare
Dintre competenţele generale urmărite prin studiul disciplinelor pedagogice au fost derivate, în
concordanţă cu elementele de proiectare curriculară specifice Curriculumului Naţional, competenţele
specifice urmărite pe parcursul fiecărui an de studiu al unei discipline.
Această programă îşi propune să contureze cadrul general al cunoaşterii pedagogice, familiarizând
elevul din clasa a IX-a cu noţiunile de bază care explicitează fenomenele educaţionale circumscrise
diferitelor etape de vârstă. Având în vedere orientările actuale în domeniul educaţiei şi îngrijirii timpurii
pentru dezvoltare, această disciplină pune accent pe conceptul de educaţie timpurie, precum şi pe diferitele
dimensiuni acţionale specifice acestuia: dezvoltarea prenatală şi naşterea, primul an de viaţă,
antepreşcolaritatea şi preşcolaritatea, respectiv adaptarea copilului la şcolaritatea mică. Elevii se vor
familiariza cu specificitatea termenilor fundamentali din domeniul pedagogiei, integrându-i într-un sistem
2
unitar pentru a înţelege valoarea socială a educaţiei, precum şi impactul acesteia asupra potenţialului de
dezvoltare a personalităţii. De asemenea, orientările pedagogice contemporane fundamentează practicile
educaţionale în direcţia abordării holistice a educaţiei şi formării personalităţii umane.
3
VALORI ŞI ATITUDINI URMĂRITE PRIN STUDIUL DISCIPLINELOR PEDAGOGICE ŞI PSIHOLOGICE
4
COMPETENŢE SPECIFICE ŞI UNITĂŢI DE CONŢINUT
6
SUGESTII METODOLOGICE
Pentru profesia de educator-puericultor sunt necesare cunoştinţe temeinice, dar mai ales
aptitudini specifice. De aceea, pentru temeinicia cunoştinţelor, se recomandă ca toţi elevii să fie
implicaţi în căutarea informaţiilor, în discutarea, dezbaterea, organizarea şi schematizarea lor.
Pentru facilitarea reamintirii, se recomandă construirea unor glosare, a unor agende, hărţi
schematice şi jurnale de activitate.
Pentru dezvoltarea aptitudinilor şi calităţilor necesare profesiei – spiritul de observaţie,
toleranţa, răbdarea, autocunoaşterea, capacitatea de comunicare, spiritul ludic, spiritul
întreprinzător şi de întrajutorare – este nevoie ca procesul didactic să conţină numeroase jocuri,
discuţii (prezentări, dialoguri socratice, susţineri argumentative, şezători etc.), vizite, interacţiuni
sociale.
Din totalul orelor alocate studiului acestei discipline, 25% sunt la dispoziţia profesorului
pentru aprofundare, remediere sau pentru dezvoltarea altor teme de interes ale domeniului.
Recomandările activităţilor de mai jos sunt doar orientative pentru profesor şi nu pot fi
obligatorii.
Tematica recomandată
9
3.2. Baze legislative. Tendinţe actuale în lume şi în România
3.3. Familia (cadrul familial, comunicarea cu părinţii, colaborări educaţionale)
3.4. Colaborări instituţionale cu specialişti (psihologi, pedagogi, educatori,
neonatologi, pediatri, nutriţionişti, specialişti în igienă, asistenţi sociali)
4. Devenire profesională
4.1. Asumarea responsabilă a rolurilor profesiei de educator-puericultor.
4.2. Elaborarea propriilor proiecte de dezvoltare profesională
10
Bibliografie orientativă
11
23. NECULAU, A., COZMA, T. (Coord.), Psihopedagogie pentru examenul de definitivat şi gradul
II, Ed. S. Haret, Iaşi, 1999.
24. PĂUN, Emil, IUCU, Romiţă, Educaţia preşcolară în România, Ed. Polirom, Iaşi, 2002.
25. PĂUN, Emil, Şcoala – abordare sociopedagogică, Ed. Polirom, Iaşi, 1999.
26. POPESCU, E. et al., Pedagogie preşcolară, E.D.P., Bucureşti, 1995.
27. VĂIDEANU, G., Educaţia la frontiera dintre milenii, Ed. Politică, Bucureşti, 1988.
12