5021 2013 Programe

Anexa nr. 4 la Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 5021/ 12.09.
2013
MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE
Programa şcolară
pentru
Clasa a X-a
CURRICULUM PENTRU EDUCAŢIE TIMPURIE
Curriculum diferenţiat
Licee pedagogice
Specializarea educator-puericultor
Aprobată prin ordin al ministrului

Nr.5021/ 12.09.2013
..
Bucureşti, 2013
1
Notă de prezentare
Disciplina Curriculum pentru educaţie timpurie face parte din aria curriculară „Om şi societate”,
alături de celelalte discipline psihopedagogice. Disciplină pedagogică nouă în Planul-cadru de învăţământ
pentru liceele pedagogice, urmăreşte să-i familiarizeze pe elevi cu specificul curriculumului pentru educaţie
timpurie, combinând elemente ale cunoaşterii din mai multe câmpuri sociale care abordează dezvoltarea
copilului: sănătatea, psihologia, pedagogia, antropologia, sociologia. Conform National Association for the
Young Children (NAYEC), educaţia timpurie este definită ca „servicii destinate copiilor de la naştere la 8 ani
în cadrul diferitelor tipuri de programe (normal, prelungit, etc) oferite în centre de zi, acasă, în grădiniţe şi
1
şcoli primare, precum şi în cadrul programelor de recreaţie” .
Planul de acţiune adoptat Adunarea Generală a Naţiunilor Unite evidenţiază aspectele majore care
stau la baza sistemului de educaţie timpurie:
 Dezvoltarea fizică, psihică, spirituală, socială, afectivă, cognitivă şi culturală a copiilor constituie o
prioritate naţională şi globală.
 Principala răspundere pentru protecţia, creşterea si dezvoltarea copiilor îi revine familiei, şi ca atare
familia este îndreptăţită să beneficieze de protecţia si sprijinul de care are nevoie.
 Accesul părinţilor, familiilor, tutorilor, al persoanelor care au în îngrijire copii şi al copiilor înşişi la o
gama completă de informaţii şi servicii este o prioritate.
 Este necesară îmbunătăţirea statutului, moralului si profesionalismului persoanelor care lucrează
direct cu copiii şi al educatoarelor din creşe si grădiniţe, asigurarea unei remunerări adecvate a
muncii acestora şi crearea de oportunităţi si stimulente pentru evoluţia lor.
 Extinderea si îmbunătăţirea ocrotirii si educaţiei in perioada copilăriei mici, în mod egal pentru băieţi
şi fete, şi mai ales pentru copiii cei mai vulnerabili si mai dezavantajaţi este un obiectiv primordial al
educaţiei.
 Îmbunătăţirea calităţii educaţiei, satisfacerea nevoilor de învăţare ale tuturor copiilor, consolidarea
ocrotirii si educaţiei in perioada copilăriei mici prin asigurarea de servicii si susţinerea de programe
orientate spre familii, tutori, personalul de ocrotire si educaţie si comunitate sunt obiective si acţiuni
care trebuie cuprinse in strategia de formare a sistemului de educaţie timpurie.
Programa şcolară pentru disciplina Curriculum pentru educaţie timpurie a fost elaborată în
concordanţă cu celelalte discipline pedagogice şi psihologice din curriculumul diferenţiat al specializării
educator-puericultor, oferită de liceele pedagogice. Astfel, s-au avut în vedere:
- rolurile profesionale ale educatorului-puericultor din instituţii publice sau din mediul privat (educator-
puericultor/ bone/ animatori în creşe, grădiniţe, cluburi);
- structura logică internă şi stadiul actual de evoluţie a ştiinţelor educaţiei şi a disciplinelor conexe;
- experienţa pozitivă în domeniul practicii educaţiei timpurii;
- elementele de proiectare curriculară specifice Curriculumului Naţional;
- prevederi ale Legii educaţiei naţionale precum: centrarea pe copil, individualizarea procesului de
educaţie, includerea părinţilor ca parteneri educaţionali;
- prevederi ce ţin de responsabilitatea asigurării în procesul educaţional a siguranţei fizice şi psihologice
a copiilor.
În concordanţă cu rolurile profesionale ale educatorului-puericultor, au fost definite competenţele
generale vizate prin studierea disciplinelor pedagogice şi psihologice, pe parcursul învăţământului liceal, în
cadrul filierei vocaţionale, profilul pedagogic, specializarea educator-puericultor. De asemenea, sunt
precizate valorile şi atitudinile la a căror dezvoltare contribuie disciplinele pedagogice studiate pe
parcursul învăţământului liceal şi pe care competenţele generale le includ.
De la competenţele generale urmărite prin studiul disciplinelor pedagogice şi psihologice au fost
derivate competenţele specifice urmărite pe parcursul fiecărui an de studiu al unei discipline.
Structura programei cuprinde următoarele elemente:
- Nota de prezentare;
- Valori şi atitudini;
- Competenţe generale;
- Competenţe specifice şi conţinuturi;
- Sugestii metodologice.
1
National Association for the Education of Young Children, Early childhood teacher education guidelines, Washington
DC, 1982 apud Seefeld, Carol, Barbour, Nita, Early Childhood Education. An introduction., 3rd ed., Macmillan College
Publishing Company, New York, 1994, pag. 13.
2
VALORI ŞI ATITUDINI URMĂRITE PRIN STUDIUL DISCIPLINELOR
PEDAGOGICE ŞI PSIHOLOGICE
1. Cultivarea unui mediu educativ centrat pe copil şi pe nevoile lui de dezvoltare

2. Promovarea empatiei şi a încrederii, ca fundamente ale cultivării unui mediu educaţional centrat pe
valori culturale, morale şi civice
3. Valorizarea spiritului ludic şi creativ în activităţile educaţionale propuse
4. Crearea unui climat socio-afectiv securizant atât pentru copii, cât şi pentru părinţii acestora
5. Implicarea părinţilor în educaţia copilului lor
6. Importanţa şi rolul parteneriatului socio-educaţional cu familia, cu alte instituţii cu responsabilităţi
educaţionale şi cu specialişti de sprijin pentru educaţia timpurie (psihologi, pedagogi, educatori,
neonatologi, pediatri, nutriţionişti, specialişti în igienă, asistenţi sociali etc.)
7. Participarea la propria dezvoltare profesională şi la definirea unui stil propriu de interacţiune educativă
cu copiii şi cu părinţii lor.
COMPETENŢE GENERALE URMĂRITE PRIN STUDIUL DISCIPLINELOR

1. Utilizarea adecvată a conceptelor specifice psihologiei şi ştiinţelor educaţiei
2. Explicarea, interpretarea şi evaluarea unor idei, proiecte şi procese educaţionale specifice vârstelor
mici
3. Proiectarea, conducerea şi evaluarea activităţilor educative cu copiii mici şi cu părinţii
4. Realizarea promptă şi adecvată a activităţilor de îngrijire a copilului mic
5. Comunicarea adecvată şi constructivă cu părinţii şi cu alţi specialişti implicaţi în educaţia şi îngrijirea
copiilor mici
6. Conştientizarea şi interpretarea problemelor specifice dezvoltării copilului mic şi familiilor cu copil mic
7. Realizarea şi valorificarea corelaţiilor intra- şi interdisciplinare, în vederea optimizării procesului de
educaţie timpurie
8. Manifestarea unei atitudini pozitive şi responsabile faţă de profesia de educator-puericultor
3
COMPETENŢE SPECIFICE ŞI UNITĂŢI DE CONŢINUT
Competenţe specifice Conţinuturi

1.1. Explicarea semnificaţiei conceptului de Curriculum – delimitări conceptuale
curriculum
Specificul curriculumului pentru educaţie timpurie
2.1. Argumentarea proiectării curriculum-ului
pentru educaţie timpurie pe baza unui set de Specificul dezvoltării la vârsta antepreşcolară –
principii nevoile de dezvoltare specifice bebeluşului şi
copilului mic
7.1. Realizarea unor conexiuni între conceptele
fundamentale ale disciplinelor pedagogice, în Caracteristicile şi specificul învăţării la copiii de la
vederea explicării şi fundamentării acţiunii naştere la 3 ani
educaţionale timpurii
2.2. Utilizarea diferitelor clasificări ale finalităţilor Finalităţi şi conţinuturi educaţionale

educaţionale şi a metodologiilor de
operaţionalizare a acestora - Categorii de finalităţi educaţionale; clasificări;
metodologii de operaţionalizare a obiectivelor;
2.3. Examinarea critică a surselor şi criteriilor de valori fundamentale promovate de curriculumul
selecţie şi de organizare pedagogică a pentru educaţie timpurie
conţinuturilor
- Conţinuturi ale învăţării; delimitări conceptuale;
6.1. Explicarea şi interpretarea proceselor criterii de selecţie şi de organizare a
educative specifice educaţiei timpurii, pe domenii conţinuturilor pentru educaţie timpurie;
de dezvoltare curriculum structurat pe domenii de dezvoltare:
3.1. Identificarea şi interpretarea cerinţelor Metodologia proiectării curriculum-ului pentru

metodologice de proiectare a curriculumului educaţie timpurie
pentru educaţie timpurie
2.4. Operarea cu criterii pertinente şi cu metode Produse curriculare: plan de învăţământ, programă
adecvate , pentru analiza şi evaluarea şcolară, auxiliare curriculare (softuri educaţionale,
principalelor produse curriculare suporturi audio-video etc.)
7.2. Identificarea şi interpretarea direcţiilor de Reforma curriculum-ului. Evoluţii recente ale

modernizare a finalităţilor şi a conţinuturilor curriculumului pentru educaţie timpurie
educaţionale
4
SUGESTII METODOLOGICE
Pentru profesia de educator-puericultor sunt necesare cunoştinţe temeinice, dar mai ales aptitudini
specifice. De aceea, pentru temeinicia cunoştinţelor, se recomandă ca toţi elevii să fie implicaţi în căutarea
informaţiilor, în discutarea, dezbaterea, organizarea şi schematizarea lor. Pentru facilitarea reamintirii, se
recomandă construirea unor glosare, a unor agende, hărţi schematice şi jurnale de activitate.
Pentru dezvoltarea aptitudinilor şi calităţilor necesare profesiei – spiritul de observaţie, toleranţa,
răbdarea, autocunoaşterea, capacitatea de comunicare, spiritul ludic, spiritul întreprinzător şi de
întrajutorare – este nevoie ca procesul didactic să conţină numeroase jocuri, discuţii, vizite, interacţiuni
sociale.
Posibile activităţi de învăţare:
- exerciţii de analiză a curriculumului pentru educaţia antepreşcolară şi preşcolară, din perspectiva
principiilor proiectării curriculum-ului;
- studiul comparativ al unor modele de proiectare curriculară;
- analiza documentelor de politică educaţională şi curriculară;
- studii de caz pe documente curriculare (programe şcolare, resurse didactice);
- exerciţii de selectare şi de structurare a conţinuturilor
- elaborarea unor grile de evaluare a produselor curriculare
- realizarea de clasificări ale obiectivelor educaţionale, pe baza unor criterii date
- analiza avantajelor şi a limitelor modernizărilor la nivelul obiectivelor şi al conţinuturilor
- alcătuirea de hărţi conceptuale
- realizarea unor glosare de termeni pe o temă dată
- utilizarea unor scheme conceptuale, în elaborarea unor mesaje cu conţinut educaţional, a explicării
unor situaţii educaţionale şi a justificării unor moduri de intervenţie educaţională
- simulări;
- analiza unor studii de caz.
5
Anexa nr. 6 la Ordinul ministrului educaţiei naționale nr.5021/12.09.2013
MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
PROGRAMĂ ŞCOLARĂ PENTRU CLASA A XII-A
DIDACTICI INOVATIVE
Curriculum diferențiat
Licee pedagogice
Specializarea învăţător-educatoare
Nr.5021/12.09.2013
Bucureşti, 2013
1
Notă de prezentare
Programa şcolară pentru disciplina Didactici inovative stabileşte locul şi rolul acestei
discipline în curriculumul diferenţiat, alături de celelalte discipline psihopedagogice specifice
filierei vocaţionale, profilul pedagogic, specializarea învăţător-educatoare.
Măsurile de reformă a educaţiei s-au impus ca adaptare a învăţământului la schimbările
sociale, politice şi economice din ultima perioadă, în general, şi ca răspuns la evoluţia ştiinţelor
educaţiei şi a psihologiei învăţării, în special. Rapoartele Comisiei Europene şi ale Biroului
Internaţional pentru Educaţie (UNESCO) reliefează tendinţele majore ale reformelor curriculum-
ului în plan european: educaţia pentru toţi, adecvarea instruirii la nevoile fiecărui copil,
predarea şi învăţarea centrate pe elev, abordarea integrată şi relevanţa curriculum-ului pentru
individ şi pentru societate, dezvoltarea unor atitudini şi valori dezirabile, dezvoltarea gândirii
critice, evaluarea autentică a performanţelor şcolare. În acest context, disciplina Didactici
innovative, având alocată 1 oră pe săptămână, urmăreşte să familiarizeze elevii cu noi abordări
ale predării-învăţării: inter- şi transdisciplinaritate, instruire diferenţiată, strategii didactice
interactive etc., cu noi provocări ale educaţiei în secolul XXI şi posibilităţi de optimizare.
Ca şi în cazul celorlalte discipline pedagogice, în elaborarea programei şcolare s-au avut
în vedere:
- rolurile profesionale ale învăţătorului-educatoarei;
- structura logică internă şi stadiul actual de evoluţie a ştiinţelor educaţiei şi a disciplinelor
conexe – psihologie, psihologia copilului, psihologia educaţiei etc.;
- experienţele pozitive din ţara noastră sau din alte ţări în abordarea integrată a predării-
învăţării;
- prevederi ale Legii educaţiei naţionale precum: centrarea pe copil, individualizarea
procesului de educaţie, abordări transdisciplinare în curriculum şi evaluare.
În concordanţă cu rolurile profesionale ale învăţătorului-educatoarei, au fost definite
competenţele generale vizate prin studierea disciplinelor pedagogice, pe parcursul
învăţământului liceal, în cadrul filierei vocaţionale, profilul pedagogic, specializarea învăţător-
educatoare. De asemenea, sunt precizate valorile şi atitudinile la a căror dezvoltare contribuie
disciplinele pedagogice studiate pe parcursul învăţământului liceal şi pe care competenţele
generale le includ.
Dintre competenţele generale urmărite prin studiul disciplinelor pedagogice au fost
derivate, în concordanţă cu elementele de proiectare curriculară specifice Curriculumului
Naţional, competenţele specifice urmărite pe parcursul fiecărui an de studiu al unei discipline.
- Sugestii metodologice
- Bibliografie orientativă.
2
VALORI ŞI ATITUDINI URMĂRITE PRIN STUDIUL DISCIPLINELOR PEDAGOGICE
 Cultivarea unui mediu şcolar centrat pe valori şi relaţii democratice

 Promovare unui sistem de valori culturale, morale şi civice, în concordanţă cu idealul
educaţional
 Crearea unui climat socio-afectiv securizant, în clasa de elevi
 Optimizarea întregii activităţi didactice prin abordări transdisciplinare
 Implicarea în dezvoltarea instituţională şi în promovarea inovaţiilor în învăţământ

 Angajarea în relaţii de parteneriat socio-educaţional cu familia şi cu alte instituţii cu
responsabilităţi educaţionale
 Participarea la propria dezvoltare instituţională şi la definirea unui stil propriu de instruire
COMPETENŢE GENERALE URMĂRITE PRIN STUDIUL DISCIPLINELOR PEDAGOGICE
1. Utilizarea adecvată a conceptelor specifice ştiinţelor educaţiei

2. Explicarea, interpretarea şi evaluarea unor idei, proiecte şi procese educaţionale
3. Proiectarea, conducerea şi evaluarea activităţilor de învăţare
4. Ameliorarea şi inovarea procesului educaţional; integrarea şi utilizarea noilor tehnologii
informaţionale şi de comunicare; cooperarea cu ceilalţi
5. Conştientizarea şi interpretarea problemelor specifice şcolii contemporane şi reformei
învăţământului românesc
6. Realizarea şi valorificarea corelaţiilor intra- şi interdisciplinare, în vederea optimizării
procesului de educaţie
7. Manifestarea unei atitudini pozitive şi responsabile faţă de profesia didactică
3
COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI
1.1. Caracterizarea abordării integrate a  Delimitări conceptuale: monodisciplinaritate,

predării-învăţării, utilizând corect termenii pluridisciplinaritate, interdisciplinaritate,
de specialitate transdisciplinaritate
6.1. Realizarea unor conexiuni între  Fundamente sociale, psihologice şi
pedagogice ale abordării integrate
conceptele fundamentale ale disciplinelor
pedagogice studiate, în vederea explicării şi  Interdisciplinaritatea şi transdisciplinaritatea:
fundamentării abordării integrate premise, concepte, competente, finalităţi
 Temele cross-curriculare
2.1. Compararea diferitelor alternative
educaţionale din perspectiva abordării  Abordări integrate ale predării-învăţării,
integrate a învăţării promovate de diferite alternative educaţionale
2.2. Explicarea premiselor diferenţierii  Premise ale diferenţierii instruirii: teoria

instruirii şi interpretarea implicaţiilor inteligenţelor multiple, teoria inteligenţei
acestora emoţionale, stiluri de învăţare, diversitatea
2.3. Caracterizarea şi interpretarea valorii culturală etc.
strategiilor didactice interactive  Modalităţi de diferenţiere a instruirii
3.1. Elaborarea şi utilizarea unor strategii  Strategii didactice interactive. Aplicaţii
interactive şi de abordare diferenţiată a
 Strategii didactice care promovează învăţarea
instruirii integrată: învăţarea bazată pe proiect,
3.2. Diferenţierea stilurilor de instruire şi rezolvarea de probleme, învăţarea-aventură
aprecierea valorii lor educaţionale etc.
4.1. Proiectarea unor activităţi didactice  Valorificarea noilor tehnologii de informare şi

comunicare pentru proiectarea unor activităţi
integrate sau diferenţiate, valorificând noile didactice interactive, inter şi transdisciplinare
tehnologii de informare şi comunicare
2.4. Caracterizarea şi analiza comparativă  Evaluarea autentică sau evaluarea pentru
a strategiilor de evaluare învăţare: principii, metode şi tehnici
4.2. Elaborarea de instrumente de evaluare  Evaluarea în contextul învăţării integrate –
a rezultatelor şcolare ale elevilor în principii, rigori psihopedagogice, modele de
concepere/ proiectare şi derulare
contextul activităţii didactice inter şi
transdisciplinare
5.1. Interpretarea rezultatelor evaluării, în
scopul adoptării de decizii privind
optimizarea proiectării şi a realizării instruirii
4.3. Identificarea soluţiilor optime de  Proiectarea unor activităţi didactice integrate
aplicare a metodologiei integrate în  Proiectarea unor discipline opţionale integrate
activitatea didactică la nivelul unei arii curriculare şi la nivelul mai
4.4. Operarea cu criterii pertinente şi cu multor arii curriculare
metode adecvate pentru proiectarea,  Exemple de bune practici
analiza şi evaluarea pogramelor şcolare
pentru discipline opţionale integrate
4
Pentru a asigura formarea iniţială temeinică şi adecvată a viitorilor/viitoarelor învăţători-

educatoare, sunt necesare opţiuni metodologice care să permită:
 contextualizarea informaţiilor, trecerea de la orientarea academică la aplicarea
cunoştinţelor în situaţii cât mai variate de viaţă;
 proiectarea unor strategii educaţionale diferenţiate, centarate pe elev, ţinând cont de
trăsăturile de personalitate şi de interesele acestuia;
 diversificarea resurselor didactice, a surselor de informare; promovarea unei atitudini de
raportare critică la acestea;
 valorificarea potenţialului noilor tehnologii de informare şi comunicare, pentru a face
învăţarea atractivă, relevantă şi pentru a permite elevilor, ulterior, valorificarea
pedagogică a acestora;
 valorificarea conexiunilor cu alte discipline din curriculumul-ul oficial, dar şi cu
experienţele nonformale sau informale ale elevilor;
 proiectarea activităţilor didactice astfel încât să stimuleze gândirea critică, interpretarea
şi evaluarea ideilor, proiectelor şi situaţiilor educaţionale;
 crearea unui mediu plăcut de învăţare, bazat de respect reciproc, încredere, siguranţă,
stimă de sine, ataşament pentru profesia didactică.
Programa lasă cadrelor didactice libertatea selectării conţinuturilor efectiv utilizate la
clasă, a modului de organizare a activităţii de predare-învăţare şi evaluare.
5
RECOMANDĂRI BIBLIOGRAFICE
* * * Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Consiliul Naţional pentru Curriculum, Programe Şcolare

pentru Disciplinele Pedagogice şi Psihologice, aprobat prin Ordin al Ministrului nr. 4875 /
06.11.2002, Bucureşti 2002.
1. AUSUBEL, D., ROBINSON, R., Învăţarea în şcoală. O introducere în psihologia pedagogică,
E.D.P., Bucureşti, 1981.
2. BÎRZEA, Cezar, Arta şi ştiinţa educaţiei, E.D.P., Bucureşti, 1995.
3. CERGHIT, Ioan, Modele de instruire alternative şi complementare, Ed. Aramis, Bucureşti,
2002.
4. CIOLAN, L. Dincolo de discipline. Ghid pentru învăţarea integrată/cross-curriculară.
Bucureşti: Centrul „Educaţia 2000+/Humanitas, 2003.
5. CIOLAN, L., Învăţarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar, Ed.
Polirom, Iaşi, 2008.
6. CREŢU, C., Curriculum diferenţiat şi personalizat, Ed. Polirom, Iaşi, 1998.
7. CRISTEA, S., Dicţionar de termeni pedagogici, E.D.P., Bucureşti, 1998.
8. CUCOŞ, C. (Coord.), Psihopedagogie pentru examenul de definitivare şi grade didactice, Ed.
9. DELACOUR, J. Introducere în neuroştiinţele cognitive. Iaşi: Ed. Polirom, 2001.
10. DUMITRU, Al.I., Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă. Timişoara: Ed. de Vest,
2000. 11. D’HAINAUT, L. (Coord.), Programe de învăţământ şi educaţie permanentă, E.D.P.,
Bucureşti, 1981.
12. GAGNE, R., BRIGGS, L. J., Principii de design al instruirii, E.D.P., Bucureşti, 1977.
13. GAGNE, R., Condiţiile învăţării, E.D.P., Bucureşti, 1975.
14. JIGĂU, M. et al., Repere privind activitatea educativă. Ghid metodologic, MEC-CNC,
Bucureşti, 2001.
15. JINGA, Ioan, NEGREŢ, Ioan, Învăţarea eficientă, Ed. EDITIS, Bucureşti, 1994.
16. NEACŞU, I., Instruire şi învăţare, E.D.P., Bucureşti, 1999.
17. NECULAU, A., COZMA, T. (Coord.), Psihopedagogie pentru examenul de definitivat şi
gradul II, Ed. S. Haret, Iaşi, 1999.
18. OPREA, C., Strategii didactice interactive. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 2007.
19. POTOLEA, D. Interdisciplinaritatea conţinutului învăţământului: tipologie şi câteva implicaţii.
Bucureşti: Revista de pedagogie, nr. 8, 1983.
20. POTOLEA, Dan, PĂUN, Emil, (Coord.) Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri
aplicative, Ed. Polirom, Iaşi, 2002.
21. VĂIDEANU, G., Educaţia la frontiera dintre milenii, Ed. Politică, Bucureşti, 1988.
6
PROGRAMĂ ŞCOLARĂ PENTRU
PREGĂTIRE PRACTICĂ DE SPECIALITATE
Licee pedagogice
CLASELE A IX-A ȘI A X-A

Nr.5021/12.09.2013
București, 2013
1
Notă de prezentare
În cadrul filierei vocaţionale, profilul pedagogic, specializarea educatori-puericultori,

pregătirea practică de specialitate (numită în continuare practică pedagogică) face parte din setul de
discipline pedagogice, contribuind la formarea competenţelor generale, valorilor şi atitudinilor vizate de
acestea. Ca şi în cazul celorlalte discipline pedagogice, elaborarea programei de practică de specialitate a
avut în vedere:
- prevederi ce ţin de responsabilitatea asigurării în procesul educaţional a siguranţei fizice şi psihologice
a copiilor.
Competenţele specifice urmărite prin practica pedagogică au fost formulate pornind de la rolurile
profesionale ale educatorului-puericultor şi de la competenţele generale vizate prin studierea disciplinelor
pedagogice şi psihologice, pe parcursul învăţământului liceal, în cadrul filierei vocaţionale, profilul
pedagogic, specializarea educator-puericultor.
Practica pedagogică are un rol foarte important în dezvoltarea competenţelor generale şi în

pregătirea elevilor pentru asumarea viitoarelor roluri profesionale specifice. Activităţile de practică vor fi
gradate din punct de vedere al complexităţii şi vor fi corelate cu studiul celorlalte discipline pedagogice şi
psihologice („Introducere în pedagogie. Educaţie timpurie”, „Psihologie generală”, „Curriculum pentru
educaţie timpurie”, „Psihologia copilului şi a relaţiei mamă-copil”).

- Categorii de activităţi de practică pedagogică;
Conceperea demersului didactic în concordanţă cu programa elaborată oferă oportunitatea

orientării şi centrării predării şi învăţării pe achiziţiile finale ale studiului disciplinei şi valorificării tuturor
conţinuturilor teoretice şi mai ales practic-acţionale dobândite în cadrul celorlalte discipline din curriculumul
diferenţiat.
2


mici
copiilor mici
educaţie timpurie
3
CATEGORII DE ACTIVITĂŢI PENTRU PRACTICA PEDAGOGICĂ
Categorii de activităţi % din timpul alocat disciplinei

Clasa a IX-a Clasa a X-a
A. Cunoaşterea generală a 45% (20% în creşă, 10% în 40% (20% în creşă, 10% în
familiilor, a creşelor şi grădiniţe, 15% în familie) grădiniţe, 10% în familie)
grădiniţelor
B. Observare şi implicare în 25% (15% în familie – 25% (15% în familie –
realizarea unor activităţi familii ale cunoştinţelor, familii ale cunoştinţelor,
de educaţie timpurie în familii de asistenţă familii de asistenţă
familie, în grupuri de maternală, familii care maternală, familii care
părinţi cu copii, în locuri solicită ajutor pentru solicită ajutor pentru
de joacă supravegherea copilului; supravegherea copilului;
10% - locuri de joacă, 10% - locuri de joacă,
grupuri de părinţi cu copii grupuri de părinţi cu copii
mici, grupuri de parenting) mici, grupuri de parenting)
C. Observarea activităţii 20% (în maternităţi, 20% (în maternităţi,
diferiţilor specialişti care cabinete medicale de cabinete medicale de
lucrează cu copilul mic pediatrie, cabinete de pediatrie, cabinete de
(neonatologi, pediatri, asistenţă socială, cabinete asistenţă socială, cabinete
asistente medicale, psihologice şi cursuri de psihologice şi cursuri de
asistenţi sociali, parenting) parenting)
pedagogi, psihologi)
D. Proiectarea, conducerea 10% (în creşe, grădiniţe, 15% (în creşe, grădiniţe,
şi evaluarea activităţilor familii, maternităţi, cabinete familii, maternităţi, cabinete
de educaţie timpurie medicale de pediatrie, medicale de pediatrie,
cabinete de asistenţă cabinete de asistenţă
socială, cabinete socială, cabinete
psihologice, spaţii de joacă, psihologice, spaţii de joacă,
de întâlnire ale mămicilor şi de întâlnire ale mămicilor şi
cursuri de parenting) cursuri de parenting)
4
COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI ALE ACTIVITĂŢILOR DE
PRACTICĂ PEDAGOGICĂ
CLASA A IX-A
Competenţe specifice Conţinuturi ale activităţilor de practică

6.1. Analiza cuplului mamă-copil ca Cunoaşterea generală a familiilor, a creşelor şi grădiniţelor
unitate primară necesară dezvoltării
copilului şi a familiei ca structură  Studierea structurii familiilor cu copii mici, a rolurilor
primară de susţinere a copilului parentale, a comportamentelor de întrajutorare din familie
şi a influenţei acestor elemente asupra educaţiei timpurii a
6.2 Analiza creşei şi grădiniţei ca
copiilor
organizaţii sociale de educaţie şi
sprijinire a familiei  Observarea şi analiza relaţiei mamă-copil. Discuţii cu
colegii pe baza observaţiilor
 Prezentarea unităţii de învăţământ de către conducerea
7.1 Operarea cu informaţiile de la creşei/ grădiniţei:
disciplinele de specialitate şi - finalităţi
integrarea lor în analiza şi - mediu socio-cultural
interpretarea situaţiilor specifice - structură, organigrama unităţii şcolare şi a
educaţiei timpurii relaţiilor cu alte instituţii
- strategie managerială
- documentele directorului
- personal didactic şi auxiliar
- servicii funcţionale ş.a.
 Vizitarea unităţii educative. Identificarea şi descrierea
resurselor materiale necesare desfăşurării activităţilor de
educaţie timpurie (local, săli de clasă, săli specializate,
dotare etc.)
 Studiul legislaţiei privind educaţia timpurie şi al
documentelor utilizate în unitate
 Familiarizarea cu modul specific de planificare şi
desfăşurare a activităţilor de educaţie timpurie pe durata
unei zile, săptămâni, luni, în creşă şi în grădiniţă
 Familiarizarea cu sistemul activităţilor de educaţie
timpurie din unitatea de învăţământ
Proiectarea, conducerea şi evaluarea activităţilor de

3.1. Proiectarea, conducerea şi
educaţie timpurie
evaluarea activităţilor de educaţie
timpurie realizate individual sau cu
 Observarea materialelor suport pentru activitatea de
grupuri de părinţi şi bebeluşi/ copii
educaţie timpurie în mediile studiate: creşă, grădiniţă,
mici
familie, maternitate, cabinet medical sau psihologic, curs
8.1. Autoevaluarea intervenţiilor de parenting, spaţiu de joacă, spaţiu de întâlnire pentru
educative cu părinţii copiilor mici şi mămici etc.
cu copiii mici  Desfăşurarea unor secvenţe de activitate de educaţie
timpurie asistate de un specialist: supravegherea
2.1. Analiza activităţilor derulate în
bebeluşilor la maternitate, la creşă sau grădiniţă, în familie,
diferite instituţii adresate bebeluşilor/
1 spaţii de joacă etc.
copiilor mici şi familiilor lor
 Discuţii pe baza activităţilor concepute şi realizate,
dificultăţi întâmpinate
Observare şi implicare în realizarea unor activităţi de
7.2. Aplicarea unor metode, tehnici şi
educaţie timpurie în familie, în grupuri de părinţi cu copii,
instrumente adecvate de cunoaştere
în locuri de joacă
a copiilor mici, a părinţilor acestora şi
a familiei, în vederea tratării
 Observarea şi analiza relaţiei mamă-copil şi tată-copil în
diferenţiate şi a consilierii acestora
1
În descrierile psihologice, bebeluş înseamnă copilul de 0-3 ani, pe când în descrierile medicale, bebeluşul este copilul
de la 0 la 1 an (nou-născutul – 0-3 luni, iar sugarul – de la 3 luni la 1 an), iar copilul mic de la 1 la 3 ani.
5
familie. Discuţii cu colegii pe baza observaţiilor
 Studierea structurii familiilor cu copii mici, a
comportamentelor de întrajutorare din familie, a relaţiilor
dintre membrii ei şi a influenţei acestor relaţii asupra
educaţiei timpurii a copiilor
 Asistenţă la activităţile de educaţie timpurie organizate în
spaţiile de joacă şi în cadrul întâlnirilor de grup ale
părinţilor; consemnarea observaţiilor în caietul de practică
 Participarea la analiza celor observate: a influenţelor
educative neintenţionate, a celor intenţionate şi a mediului
educativ
 Observarea comportamentului copiilor în timpul
interacţiunilor cu adulţii, în timpul interacţiunilor dintre ei şi
în timpul jocului
 Implicarea în desfăşurarea unor activităţi de educaţie
timpurie alături de un cadru didactic. Exersarea
comunicării cu copiii şi cu părinţii lor, oferirea unui sprijin la
solicitare, jocul cu copilul etc.
3.2 Proiectarea, conducerea şi Observarea activităţii diferiţilor specialişti ce lucrează cu

evaluarea activităţilor de educaţie copilul mic (neonatologi, pediatri, asistente medicale,
timpurie realizate individual sau cu asistenţi sociali, pedagogi, psihologi)
grupuri de părinţi şi bebeluşi
 Studierea atitudinilor medicului pediatru în cabinetele
medicale. Observarea influenţei asupra mamei şi a
6.3 Comunicarea şi colaborarea copilului. Analiza documentelor întocmite de către medic şi
adecvată cu copilul mic, cu mamele asistente (planificări, evidenţe, fişe de caracterizare etc.).
acestora, cu alţi membri ai familiei, Discuţii pe marginea celor constatate
cu specialişti preocupaţi de bebeluş  Asistenţă la activităţile de evaluare şi educaţie timpurie
(neonatologi, medici pediatri, organizate în cadrul cabinetelor psihologice şi a cursurilor
asistente medicale, asistenţi sociali, de parenting. Consemnarea observaţiilor în caietul de
pedagogi, psihologi). practică
 Participarea la analiza celor observate
 Observarea comportamentului bebeluşului din maternitate
în timpul relaţionării cu mama sa, cu asistentele şi cu
medicul neonatolog. Discuţii pe baza celor observate
timpurie alături de un cadru didactic în cadrul cursurilor de
parenting
Notă: Practica pedagogică comasată se va efectua pe parcursul unei săptămâni, recomandabil în ultima
parte a anului şcolar.
6
CLASA A X-A

6.1. Analiza relaţiilor din familie şi a Cunoaşterea generală a familiilor, a creşelor şi grădiniţelor
rolurilor parentale
 Studierea structurii familiilor cu copii mici, a rolurilor
6.2. Proiectarea teoretică a unei
parentale, a comportamentelor de întrajutorare din familie
posibile intervenţii pentru sprijinirea
şi a influenţei acestor elemente asupra educaţiei timpurii a
familiei
copiilor
6.3. Proiectarea teoretică a unei  Observarea şi analiza relaţiei mamă-copil şi tată-copil în
posibile intervenţii în creşă şi familie Discuţii cu colegii pe baza observaţiilor
grădiniţă
Proiectarea unor intervenţii posibile în beneficiul familiei,
7.1. Operarea cu informaţiile de la creşei, grădiniţei
disciplinele de specialitate şi  Studierea modalităţilor posibile de intervenţie în cadrul
integrarea lor în analiza şi familiei şi analiza efectelor probabile (pozitive şi negative)
interpretarea propriilor proiecte de  Schiţarea unui plan de intervenţie pentru sprijinirea relaţiei
intervenţie mamă-tată-copil. Discuţii cu colegii pe baza schiţei
 Schiţarea unui plan de intervenţie pentru sprijinirea
activităţii din creşă sau grădiniţă. Discuţii cu colegii pe
baza schiţei
 Studiul legislaţiei privind educaţia timpurie şi al
documentelor utilizate în unitate referitoare la posibilitatea
unei intervenţii în calitate de educator-puericultor. Discuţii:
Ce putem face şi ce nu, care sunt implicaţiile intervenţiilor
 Analiza modului specific de planificare a activităţilor de
educaţie timpurie din perspectiva relaţiei cu copilul
(individual şi de grup), cu părinţii (individual şi de grup), cu
colegii, cu diferiţi specialişti
Proiectarea, conducerea şi evaluarea activităţilor de

3.1. Proiectarea, conducerea şi
educaţie timpurie
evaluarea activităţilor de educaţie
timpurie realizate individual sau cu
 Conceperea şi elaborarea unor materiale suport pentru o
grupuri de părinţi şi bebeluşi/copii
activitate de educaţie timpurie într-unul dintre mediile
mici
studiate: creşă, grădiniţă, familie, maternitate, cabinet
3.2. Analiza constructivă a medical sau psihologic, curs de parenting, spaţiu de joacă,
intervenţiilor educative cu părinţii spaţiu de întâlnire pentru mămici etc. (fiecare cursant
copiilor mici şi cu copiii mici alege un anumit mediu)
 Elaborarea unor proiecte secvenţiale de optimizare a
8.1. Autoevaluarea intervenţiilor
activităţilor asistate prin intervenţii din perspectiva
educative cu părinţii copiilor mici şi
educaţiei timpurii
cu copiii mici
 Conceperea, elaborarea şi implementarea (cu asistenţa
2.1. Analiza activităţilor derulate în unui specialist) unor secvenţe de activităţi pentru educaţia
diferite instituţii adresate bebeluşilor/ timpurie într-unul dintre mediile studiate: creşă, grădiniţă,
copiilor mici şi familiilor lor familie, maternitate, cabinet medical sau psihologic, curs
de parenting, spaţiu de joacă, spaţiu de întâlnire pentru
mămici etc. (fiecare cursant alege un anumit mediu)
 Discuţii pe baza activităţilor concepute şi realizate,
dificultăţi întâmpinate
 Elaborarea unor proiecte secvenţiale de optimizare a
activităţilor proprii în urma realizării lor
Observare şi implicare în realizarea unor activităţi de
7.2. Aplicarea unor metode, tehnici şi
educaţie timpurie
instrumente adecvate de cunoaştere
 Observarea şi analiza relaţiilor dintre părinte-copil, bunici-
a copiilor mici, a părinţilor acestora şi
copil, fraţi. Discuţii cu colegii pe baza observaţiilor
a familiei, în vederea tratării
diferenţiate şi a consilierii acestora  Analiza relaţiilor intrafamiliale şi a influenţei acestora
asupra educaţiei timpurii a copiilor
7.3. Proiectarea unor situaţii în care  Observarea comportamentului copiilor în timpul
ar fi necesare intervenţii de educaţie interacţiunilor cu adulţii, în timpul interacţiunilor dintre ei şi
timpurie în timpul jocului
7
Analiza situaţiilor în care e benefică intervenţia în familie a
3.3. Proiectarea unor intervenţii de
educatorului-puericultor cu activităţi de educaţie timpurie
educaţie timpurie în situaţiile anterior
 Identificarea şi analiza situaţiilor
gândite plecând de la cunoştinţele
dobândite la disciplinele psihologice  Actualizarea cunoştinţelor de specialitate pentru
şi pedagogice înţelegerea acestor situaţii
 Utilizarea cunoştinţelor de specialitate pentru întocmirea
unui posibil plan de acţiune
 Identificarea unor acţiuni similare ale altor specialişti
descoperite în literatura de specialitate
 Analiza critică a intervenţiilor propuse
timpurie alături de un cadru didactic. Exersarea
comunicării cu copiii şi cu părinţii lor, oferirea unui sprijin la
solicitare, jocul cu copilul etc.
3.4. Proiectarea, conducerea şi Observarea activităţii diferiţilor specialişti ce lucrează cu

evaluarea activităţilor de educaţie copilul mic (neonatologi, pediatri, asistente medicale,
timpurie realizate individual sau cu asistenţi sociali, pedagogi, psihologi) şi implicarea în
grupuri de părinţi şi bebeluşi/ copii unele proiecte ale acestora
mici, în creşe sau grădiniţe  Observarea şi analiza din perspectiva consecinţelor a
comportamentului medicilor neonatologi, a asistentelor
6.4. Analiza rolului şi a influenţei
medicale şi de neonatologie. Discuţii cu unii dintre
diverşilor specialişti preocupaţi de
specialişti pentru lămuriri
bebeluş/copil mic (neonatologi,
medici pediatri, asistente medicale,  Analizarea atitudinilor medicului pediatru în cabinetele
asistenţi sociali, pedagogi, psihologi) medicale şi a influenţei acestora asupra mamei şi a
copilului. Discuţii cu aceşti specialişti
 Asistenţă la activităţile de evaluare şi educaţie timpurie
organizate în cadrul cabinetelor psihologice şi a cursurilor
de parenting. Discuţii cu specialiştii
 Analizarea unor activităţi de educaţie timpurie alături de un
cadru didactic în cadrul cursurilor de parenting. Discuţii cu
specialiştii
 Alegerea unui îndrumător-specialist împreună cu care să
realizeze un mic proiect
Notă: Practica pedagogică comasată se va efectua pe parcursul unei săptămâni.
8
Pentru profesia de educator-puericultor sunt necesare cunoştinţe temeinice, dar mai ales aptitudini
specifice. De aceea, practica pedagogică, prin implicarea graduală a tuturor elevilor, asigură temeinicia
cunoştinţelor prin aplicarea şi testarea lor practică.
Practica pedagogică va asigura condiţii de atentă cunoaştere şi individualizare, astfel încât fiecare
elev să aibă succes în activităţile întreprinse. Elevii vor beneficia de supervizarea unui specialist pentru a
dobândi încredere în abilităţile proprii.
Sprijinul permanent şi încrezător al profesorului coordonator de practică va fi un model de
colaborare şi susţinere între elevi. Elevii mai mari (de clasa a X-a) îşi vor ajuta colegii mai mici, transferând
din experienţa lor.
Scopul practicii pedagogice este de a dezvolta aptitudini şi calităţi necesare educatorului-
puericultor: spiritul de observaţie, toleranţa, răbdarea, autocunoaşterea, capacitatea de comunicare, spiritul
ludic, spiritul întreprinzător şi de întrajutorare. Pentru aceasta, întregul parcurs al practicii pedagogice va fi
unul plăcut, stimulativ, plin de jocuri, de descoperiri, dezbateri, şezători, vizite şi interacţiuni sociale cu
personalităţi.
Din totalul orelor alocate studiului acestei discipline, 25% sunt la dispoziţia profesorului pentru
aprofundare, remediere sau pentru dezvoltarea unor proiecte de interes pentru devenirea elevilor.
Recomandările activităţilor de mai jos sunt doar orientative pentru profesor şi nu pot fi obligatorii.
Exemple de activităţi:
 identificarea rolurilor principale ale educatorului-puericultor;
 dezbateri, studii de caz, analiză de nevoi, propuneri de proiecte şi oferte de educaţie timpurie;
 realizarea şi implementarea unor mici proiecte de educaţie timpurie;
 vizite la creşe, grădiniţe, cluburi, în familii, parcuri, locuri de joacă etc.;
 observarea bebeluşilor-copiilor mici în spaţii diverse, împărtăşirea observaţiilor cu colegii;
 oferte de ajutor pentru îngrijirea bebeluşilor: supraveghere, satisfacerea unor nevoi etc.;
 focus-grupuri sau interviuri cu specialişti din domeniul educaţiei timpurii;
 joc „Copilul neînţeles”: un elev este copilul mic ce nu se poate exprima verbal; el arată prin manifestări
specifice vârstei ce nevoie are, iar ceilalţi elevi încearcă să ghicească; cine ghiceşte devine „copilul”;
 vizionarea unor filme documentare despre viaţa intrauterină, despre naştere, despre alăptare, despre
modul în care văd lumea bebeluşii;
 joc „Câte bordeie, atâtea obicee”: fiecare copil îşi alege o temă din educaţia timpurie şi studiază
practicile dintr-un anume spaţiu cultural, apoi toţii elevii îşi expun descoperirile;
 joc „Super mama”: elevii imaginează spaţii extraterestre diferite în care copiii se cresc altfel; ei îşi expun
povestea imaginată colegilor;
 joc „Târgul de oferte”: elevii prezintă oferte pentru educaţia timpurie pe care colegii le „cumpără”;
 joc „De-a mama”: elevii joacă rolul părinţilor care îşi lasă copilul în grija unui educator-puericultor şi îşi
expun grijile, temerile, nevoile de asigurare, datele de care ar avea nevoie, aşteptările, dorinţele etc.;
 jocul cu păpuşa: bebeluşi-păpuşi sunt înfăşaţi, hrăniţi, legănaţi, adormiţi, liniştiţi când sunt speriaţi sau
supăraţi;
 alcătuirea unui instrument de cercetare a relaţiei mamă-copil sau a dezvoltării copilului şi aplicarea lui;
 întâlniri cu specialişti ce susţin dezvoltarea bebeluşului.
9
PREGĂTIRE PRACTICĂ DE SPECIALITATE
Licee pedagogice
Specializarea instructori pentru educație extrașcolară
CLASELE A IX-A ȘI A X-A

Nr. 5021/12.09.2013
București, 2013
1
Notă de prezentare
În cadrul filierei vocaţionale, profilul pedagogic, specializarea instructori pentru

educaţie extraşcolară, pregătirea practică de specialitate (numită în continuare practică
pedagogică) face parte din setul disciplinelor pedagogice, contribuind la formarea competenţelor
generale, a valorilor şi atitudinilor vizate de acestea. Ca şi în cazul celorlalte discipline
pedagogice, elaborarea programei practicii de specialitate a avut în vedere:
- rolurile profesionale ale instructorului de educaţie extraşcolară din instituţii (after-school,
muzee, case de cultură, cluburi, biblioteci, ateliere, asociaţii, biserici, uniuni, săli de expoziţie,
familii, spaţii de joacă, spaţii stradale etc);
- rolurile profesionale ale instructorului de educaţie nonformală în spaţiul instituţiilor de
învăţământ , extracurricular (în grădiniţă, şcoală, licee)
- logica internă şi stadiul actual de evoluţie a ştiinţelor educaţiei şi disciplinelor conexe;
- experienţa pozitivă în domeniul practicilor din spaţiul educaţiei extraşcolare;
- elementele de proiectare curriculară specifice educaţiei nonformale;
- prevederi ale Legii educaţiei naţionale nr.1/2011, precum: centrarea pe copil, individualizarea
procesului de educaţie, includerea părinţilor ca parteneri educaţionali, prevederi ce ţin de
responsabilitatea asigurării în procesul educaţional a siguranţei fizice şi psihologice a copiilor.
Competenţele specifice urmărite prin practica pedagogică în clasele a IX-a şi a X-a au fost
formulate pornind de la rolurile profesionale ale instructorului de educaţie extraşcolară şi de la
competenţele generale vizate prin studierea disciplinelor pedagogice şi psihologice, pe
parcursul învăţământului liceal, în cadrul filierei vocaţionale, profilul pedagogic, specializarea
instructor pentru educaţie extraşcolară.
Practica pedagogică are un rol important în dezvoltarea competenţelor generale şi în

pregătirea elevilor pentru asumarea viitoarelor roluri profesionale specifice instructorului pentru
educaţie extraşcolară. Activităţile de practică vor fi gradate din punct de vedere al complexităţii şi
vor fi corelate cu studiul disciplinelor pedagogice şi psihologice.

- Categorii de activităţi de practică pedagogică;
Conceperea demersului didactic în concordanţă cu programa elaborată oferă

oportunitatea orientării şi centrării predării şi învăţării pe achiziţiile finale ale studiului disciplinei şi
valorificării tuturor conţinuturilor teoretice şi mai ales practic-acţionale dobândite în cadrul
celorlalte discipline din curriculumul diferenţiat.
2
VALORI ŞI ATITUDINI URMĂRITE PRIN STUDIUL DISCIPLINELOR PEDAGOGICE ŞI
PSIHOLOGICE
1. Cultivarea unui mediu educativ centrat pe copil şi pe nevoile dezvoltării sale

2. Promovarea empatiei şi a încrederii, ca fundamente ale cultivării unui mediu educaţional axat
pe valori culturale, morale şi civice
6. Importanţa şi rolul parteneriatului socio-educaţional realizat cu familia, cu alte instituţii care
au responsabilităţi educaţionale, cu alţi specialiştii implicaţi în educaţie (cadre didactice,
psihologi, pedagogi, pediatri, nutriţionişti, specialişti în igienă, asistenţi sociali, personalităţi
culturale etc.)
7. Participarea la propria dezvoltare profesională şi la definirea unui stil propriu de interacţiune
educativă cu copiii şi cu părinţii lor în spaţiul nonformal.
COMPETENŢE GENERALE URMĂRITE PRIN STUDIUL DISCIPLINELOR PEDAGOGICE ŞI

PSIHOLOGICE

2. Explicarea, interpretarea şi examinarea critică a ideilor, proiectelor şi proceselor educaţionale
extraşcolare
3. Proiectarea, conducerea şi evaluarea activităţilor educative extraşcolare
4. Construirea şi menţinerea unui mediu educativ sigur, constant şi propice dezvoltării copiilor
5. Comunicarea adecvată şi constructivă cu copiii, părinţii, aparţinătorii şi alţi specialişti implicaţi
în educaţia copiilor
6. Valorizarea jocului şi a creativităţii în activităţile de educaţie extraşcolară
7. Realizarea şi valorificarea corelaţiilor intra- şi interdisciplinare, în vederea optimizării
procesului de educaţie extraşcolară
8. Manifestarea unei atitudini pozitive şi responsabile faţă de profesia de instructor pentru
educaţie extraşcolară
3
CATEGORII DE ACTIVITĂŢI PENTRU PRACTICA PEDAGOGICĂ
Categorii de activităţi % din timpul alocat disciplinei

Clasa a IX-a Clasa a X-a
A. Cunoaşterea spaţiului 40% (grădiniţe, şcoli, 30% (grădiniţe, şcoli,
instituţional şi licee, cluburi, muzee, licee, cluburi, muzee,
neinstituţional în care se case de cultură, biblioteci, case de cultură,
pot realiza proiecte de săli de expoziţie, ateliere, biblioteci, săli de
educaţie extraşcolară uniuni, asociaţii, spaţii de expoziţie, ateliere,
joacă, biserici, familii, uniuni, asociaţii, spaţii
parcuri, pieţe etc. ) de joacă, biserici,
familii, parcuri, pieţe
etc. )
B. Observarea şi analiza 30% (10% în spaţii 35% (10% în spaţii

unor activităţi de instituţionale; 10% în instituţionale; 10% în
educaţie extraşcolară spaţii neinstituţionale) spaţii neinstituţionale)
realizate de către diferiţi
specialişti
C. Descoperirea unor 15% (analiză de nevoi, 15% (analiză de nevoi,
oportunităţi de educaţie construirea unor oferte, construirea unor oferte,
extraşcolară în mediul analizarea şi ajustarea analizarea şi ajustarea
social actual lor) lor)
(identificarea unor nevoi,
construirea unor oferte)
20% (implementarea
D. Proiectarea, discutarea,
unui proiect de
pilotarea, implementarea 15% (implementarea unui
şi evaluarea unor proiect de educaţie
într-un spaţiu ales sau
proiecte de educaţie extraşcolară într-un
participarea la un
extraşcolară spaţiu ales sau
proiect implementat de
participarea la un proiect
altcineva)
implementat de altcineva)
4
COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI ALE ACTIVITĂŢILOR DE
PRACTICĂ PEDAGOGICĂ
CLASA A IX-A

2.1. Examinarea spaţiului social din Cunoaşterea generală a spaţiului social (instituţional şi
perspectiva ofertei de educaţie neinstituţional) din perspectiva ofertei de educaţie extraşcolară
extraşcolară
 Studierea mediului social înconjurător şi identificarea ofertelor
2.2. Analiza critică a ofertelor de
de educaţie extraşcolară existente (after-school, cluburi,
educaţie extraşcolară identificate
meditaţii la domiciliu, cursuri diverse etc.)
5.1. Comunicare cu specialişti  Discuţii cu specialişti implicaţi în educaţia extraşcolară
implicaţi în activităţi de educaţie  Rememorarea experienţelor personale, privind educaţia
extraşcolară extraşcolară; extragerea experienţelor de educaţie extraşcolară
din povestirile cunoscuţilor, din cărţile citite, din filmele văzute;
schimb de experienţă cu colegii
 Observarea comportamentului copiilor în timpul activităţilor de
 Analiza comparativă a experienţelor discutate din perspectiva
posibilităţii optimizării efectelor educative
3.1. Imaginarea unor oferte de Construirea unor oferte de educaţie extraşcolară

 Plasarea mentală într-un spaţiu imaginativ în care elevii să
creeze propriile lor modele de manifestare a educaţiei
extraşcolare
 Conectarea „descoperirilor” imaginare la lumea reală prin
asemănare
3.2. Proiectarea şi evaluarea  Imaginarea unor oferte posibile de educaţie extraşcolară în
activităţilor de educaţie extraşcolară, spaţii cât mai diverse
personale sau ale colegilor  Discutarea acestor idei şi construirea unor oferte concrete
 Analiza în grup a ofertelor personale
6.1. Valorizarea jocului în cadrul
Optimizarea ofertelor de educaţie extraşcolară prin implicarea
ofertei educaţionale imaginate
ludică, imaginativă şi creativă a copiilor
6.2. Descoperirea unor modalităţi de  Construirea unor variante diferite ale aceleiaşi oferte
implicare imaginativă şi creativă a educaţionale, pentru a se potrivi unor vârste diferite, unor medii
copiilor diferite, unor spaţii culturale diferite
 Identificarea jocurilor potrivite în funcţie de vârsta copiilor, de
situaţia de învăţare, de dimensiunea grupului, de caracteristicile
spaţiului, de scopul educaţional urmărit
 Descoperirea unor modalităţi de stimulare a imaginaţiei,
creativităţii şi a implicării active a copiilor în procesul de
educaţie
 Elaborarea unor proiecte interdisciplinare prin încurajarea unirii
mai multor oferte şi a lucrului în echipă
 Sondarea experienţei personale în privinţa jocurilor educative
 Discuţii cu colegii pentru optimizarea ofertei de educaţie
construită
5
3.1. Pretestarea ofertei de educaţie Aplicarea experienţei căpătate în intervenţii reale
extraşcolară realizată individual sau
în grup (cu sprijinul şi supervizarea  Pretestarea ideilor personale ale elevului în condiţii de
unui îndrumător) siguranţă pentru a avea succes (sub supraveghere şi cu sprijin
discret din parte profesorului
 Încurajarea colaborării, a sprijinului şi cooperării dintre colegi
3.2. Participarea ca membru în  Discuţii pentru expunerea trăirilor şi pentru schimbul de
proiectul unui coleg mai mare sau al experienţă dintre colegi
unui specialist ofertant de educaţie  Implicarea elevilor de clasa a IX-a în proiectele celor din clasa a
extraşcolară X-a, dar şi în proiectele colegilor de clasă pentru diversificarea
experienţei personale
Notă: Practica pedagogică comasată se va efectua pe parcursul unei săptămâni, recomandabil

în ultima parte a anului şcolar şi, pe cât posibil, corelată cu clasa a X-a.
6
COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI ALE ACTIVITĂŢILOR DE PRACTICĂ
PEDAGOGICĂ
CLASA A X-A

2.1 Examinarea ofertelor de Aprofundarea cunoaşterii ofertelor de educaţie
educaţie extraşcolară extraşcolară existente
2.2. Căutare şi structurare a
ofertelor de educaţie extraşcolară  Vizitarea unor instituţii (muzee, cluburi etc.) în care se
în alte ţări desfăşoară activităţi de educaţie extraşcolară şi/sau
nonformală. Identificarea şi descrierea resurselor
2.3. Identificarea unor nevoi de materiale şi umane necesare desfăşurării activităţilor de
educaţie extraşcolară în spaţiul educaţie extraşcolară şi/sau nonformală (local, săli,
nostru dotare etc.)
 Analiza ofertelor de educaţie extraşcolară din alte ţări
 Găsirea unor soluţii de ameliorare a ofertelor de educaţie
extraşcolară existente
 Descoperirea unor „nişe” în spaţiul social studiat în care
se remarcă nevoi de educaţie extraşcolară care rămân
fără o ofertă pe măsură
4.1 Implicarea supervizată în Implicarea în activităţi ce ţin de educaţia extraşcolară
activităţi de observare şi
susţinere a unui proiect  Asistenţă la activităţile de educaţie extraşcolară şi/sau
educativ nonformală conduse de profesorii ofertanţi. Observarea
felului în care profesorii rezolvă probleme curente;
consemnarea observaţiilor
8.1 Analiza şi autoevaluarea extraşcolară şi/sau nonformală alături de profesorul
implicării personale în ofertant: primirea copiilor, distribuirea materialului didactic
vederea optimizării proiectului etc.
 Susţinerea unei secvenţe de activitate educaţională
 Împărtăşirea experienţei cu colegii. Analiza comparativă
şi proiectarea unor soluţii ameliorative
7.1 Identificarea importanţei

Construirea unor oferte de educaţie extraşcolară
jocului, a imaginaţiei creative,
a dorinţei de mişcare şi a
 Realizarea unor echipe de „experţi” pentru construirea
curiozităţii copilului şi a unor
unor oferte educaţionale (pot fi continuate şi ameliorate
modalităţi adecvate de
proiectele începute cu un an în urmă)
stimulare a acestora
 Constituirea unor echipe mixte care să-i implice şi pe
9.1 Identificarea unor modalităţi colegii de clasa a IX-a
de creştere a stimei de sine  Realizarea unor oferte de educaţie precise, aplicabile şi
prin implicarea într-o identificarea spaţiului în care pot fi implementate (în parc,
construcţie plăcută şi utilă, în familie, într-un club al copiilor, în şcoală după ore etc.)
care trezeşte entuziasm  Imaginarea unor metode educaţionale cât mai atractive:
cu jocuri educative, cu stimularea participării copiilor, cu
9.2. Colaborarea cu colegii din trezirea interesului şi a curiozităţii, cu incitarea la
clasa a IX-a, care au nevoie descoperire
7
de îndrumare şi de coechipieri  Discutarea acestor proiecte cu colegii, părinţii, profesorii
şi îmbunătăţirea lor
6.1 Comunicarea cu colegii de Implementarea proiectelor

echipă, cu profesorul, cu
părinţii copiilor beneficiari, cu  Valorizarea tuturor membrilor echipei în conformitate cu
copiii ceea ce doresc şi îşi asumă să facă
6.2 Negocierea condiţiilor şi  Încurajarea colaborării, a sprijinului şi cooperării dintre
stabilirea programului pentru colegi
realizarea unui proiect de  Discuţii pentru schimbul de experienţă şi pentru realizarea
educaţie extraşcolară unei activităţi coerente
 Implicarea responsabilă şi consecventă în activitatea
7.2 Aplicarea creativă şi implicată asumată, astfel încât copii să se simtă în siguranţă pentru
a unor metode de educaţie a beneficia de experienţele educative
plăcute şi eficiente  Comunicarea eficientă cu părinţii şi aparţinătorii copiilor
9.3 Derularea proiectului  Analiza în grup a experienţei încheiate şi expunerea
educativ, în mod responsabil- planurilor de viitor
asumat
Notă: Practica pedagogică comasată se va efectua pe parcursul unei săptămâni, recomandabil

în ultima parte a anului şcolar şi pe cât posibil, corelată cu clasa a IX-a.
8
Pentru profesia de instructor pentru educaţie extraşcolară sunt necesare cunoştinţe
temeinice, dar mai ales aptitudini specifice. De aceea, practica pedagogică asigură temeinicia
cunoştinţelor prin aplicarea şi testarea lor practică. Se recomandă implicarea graduală a tuturor
elevilor.
Practica pedagogică va asigura condiţii de atentă cunoaştere şi individualizare, astfel
încât fiecare elev să aibă succes. Elevii vor beneficia de supervizarea unui specialist, astfel încât
să poată dobândi încredere în abilităţile proprii.
Sprijinul permanent şi încrezător al profesorului coordonator de practică va fi un model de
colaborare şi susţinere între elevi. Elevii mai mari (de clasa a X-a) îşi vor ajuta colegii mai mici,
transferând din experienţa lor.
Scopul practicii pedagogice este de a dezvolta aptitudini şi calităţi necesare instructorului
de educaţie extraşcolară: spiritul de observaţie, toleranţa, răbdarea, autocunoaşterea,
capacitatea de comunicare, spiritul ludic, spiritul întreprinzător şi de întrajutorare. Pentru aceasta,
întregul parcurs al practicii pedagogice va fi unul plăcut, stimulativ, plin de jocuri, de entuziasm,
de descoperiri, dezbateri, şezători, vizite şi interacţiuni sociale cu personalităţi.
Din totalul orelor alocate studiului acestei discipline, 25% sunt la dispoziţia profesorului
pentru aprofundare, remediere sau pentru dezvoltarea unor proiecte de interes pentru devenirea
elevilor.
Recomandările activităţilor de mai jos sunt doar orientative pentru profesor şi nu pot fi
obligatorii.
 identificarea rolurilor principale ale instructorului de educaţie extraşcolară;
 dezbateri, studii de caz, analiză de nevoi, propuneri de proiecte şi oferte educaţionale;
 realizarea şi implementarea unor mici proiecte educaţionale;
 vizite la grădiniţe, şcoli, licee, after-school, cluburi etc.;
 focus-grupuri sau interviuri cu specialişti din domeniul educaţiei extraşcolare;
 joc „Numeşte un spaţiu, iar eu îl voi „umple” cu o activitate de educaţie extraşcolară” (ex.
muntele: orientare turistică, observarea florei, pictură de peisaj, alpinism etc.);
 întocmirea unor hărţi completate cu diferite tipuri de oferte de educaţie extraşcolară;
 vizionarea unor filme pentru adolescenţi şi discutarea modalităţilor în care eroii se distrează
învăţând;
 joc „Pe la noi e-un obicei”: discuţii gen şezătoare în care copiii povestesc despre obiceiurile de
petrecere a timpului liber ale copiilor şi adolescenţilor; descifrarea valenţei educative a
activităţilor amintite;
 observaţii ale unor activităţi extraşcolare;
 joc „Supereroul”: elevii imaginează tot felul de situaţii de învăţare extraşcolare cât mai
fanteziste organizate de un instructor „supererou” care îi duce pe copii în spaţii nebănuite (în
Precambrian, în Japonia, pe Lună, în miezul pământului, pe o planetă cu extratereştri etc.);
 anamneză a propriilor trăiri din copilărie; şezătoare în care elevii îşi aduc de acasă să lucreze
ce le place (să deseneze, să împletească etc.), timp în care ei povestesc despre experienţele
de educaţie extraşcolară din copilăria lor (ce au făcut, ce ar modifica, ce le-ar plăcea să mai
repete, ce şi-ar fi dorit să trăiască etc.);
 joc „Ne certăm şi ne-mpăcăm!”: copiii simulează situaţii conflictuale şi găsesc modalităţi de
rezolvare;
 joc de rol „De-a instructorul de educaţie extraşcolară”: fiecare copil îşi imaginează o situaţie în
care el este instructorul şi interacţionează cu părinţi, copii, alţi specialişti;
 joc „De-a mama”: elevii joacă rolul părinţilor care îşi lasă copilul în grija unui instructor de
educaţie extraşcolară şi îşi expun grijile, temerile, nevoile de asigurare, datele de care ar avea
nevoie, aşteptările, dorinţele etc.
 joc „Târgul de oferte”: elevii prezintă oferte pentru educaţia extraşcolară pe care colegii le
„cumpără”
9

PSIHOLOGIA COPILULUI ȘI A RELAȚIEI MAMĂ–COPIL
Licee pedagogice
CLASA A X-A

Nr.5021/12.09.2013
București, 2013
1
Notă de prezentare
În cadrul filierei vocaţionale, profilul pedagogic, specializarea educator-puericultor, disciplina

„Psihologia copilului şi a relaţiei mamă–copil” face parte din setul disciplinelor pedagogice şi psihologice,
contribuind la formarea competenţelor generale, a valorilor şi atitudinilor vizate de acestea.
Ca şi în cazul celorlalte discipline pedagogice şi psihologice studiate, elaborarea programei pentru

„Psihologia copilului şi a relaţiei mamă–copil” a avut în vedere:
- prevederi ce ţin de responsabilitatea asigurării în procesul educaţional a siguranţei fizice şi psihologice a
copiilor.
Competenţele specifice urmărite prin studiul disciplinei „Psihologia copilului şi a relaţiei mamă–copil”
au fost formulate pornind de la rolurile profesionale ale educatorului-puericultor şi de la competenţele
cadrul filierei vocaţionale, profilul pedagogic, specializarea educator-puericultor.
Rolurile pe care educatorul-puericultor şi le asumă sunt multiple: îngrijirea copiilor de la 0 la 3 ani,

participarea la educaţia, sprijinirea relaţiei părinte-copil, consilierea părinţilor şi a altor persoane implicate în
creşterea şi educaţia copiilor, promovarea parteneriatelor sociale şi educaţionale (creşă-familie-comunitate),
oferirea unui model de conduită, dezvoltarea profesională continuă.

- Sugestii metodologice;
- Recomandări bibliografice.
Conceperea demersului didactic în concordanţă cu programa elaborată oferă oportunitatea orientării

şi centrării predării şi învăţării pe achiziţiile finale ale studiului disciplinei şi valorificării tuturor conţinuturilor
teoretice şi mai ales practic-acţionale dobândite în cadrul celorlalte discipline din curriculumul diferenţiat.
2

2. Promovarea empatiei şi a încrederii, ca fundamente ale cultivării unui mediu educaţional centrat pe valori
culturale, morale şi civice
7. Participarea la propria dezvoltare profesională şi la definirea unui stil propriu de interacţiune educativă cu
copiii şi cu părinţii lor.


2. Explicarea, interpretarea şi evaluarea unor idei, proiecte şi procese educaţionale specifice vârstelor mici
copiilor mici
educaţie timpurie
3
COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

1.1. Caracterizarea rolului psihologiei
 Obiectul şi rolul psihologiei copilului mic
copilului şi a relaţiei mamă-copil în relaţie cu
profesia de educator-puericultor  Psihologia copilului şi a relaţiei mamă-copil în
sistemul ştiinţelor educaţiei
2.1. Examinarea critică a principalelor teorii  Teorii principale şi actuale ale psihologiei copilului
ale psihologiei copilului mic mic (Spitz – teoria hospitalismului, Bowlby – teoria
2.2. Formularea unor puncte de vedere ataşamentului, Winnicott – teoria obiectului tranziţional,
privind educaţia timpurie, prin utilizarea Anzieu – teoria importanţei afectivităţii pentru
adecvată a conceptelor specifice dezvoltarea copilului; Brazelton – repere psihologice în
pediatrie etc.)
 Dezvoltarea copilului:
2.3. Caracterizarea etapelor dezvoltării
- dezvoltarea prenatală şi naşterea; factorii ce
fătului şi bebeluşului şi a problemelor tipice
influenţează dezvoltarea;
apărute în cursul creşterii
- primul an de viaţă – creştere, îngrijire şi educaţie
4.1. Identificarea unor modalităţilor de (perioada de nou-născut – 0-3 luni şi de sugar);
satisfacere a nevoilor bebeluşului principalii factori de risc în perioada primului an de
viaţă;
4.2. Crearea unor jocuri pentru anumite
- dezvoltarea copilului de la 1 la 3 ani.
activităţi şi situaţii
6.1. Explicarea unor comportamente ale  Nevoi de dezvoltare a bebeluşului şi modalităţi de
copilului, pe baza informaţiilor din literatura stimulare educativă. Modalităţi de satisfacere a
de specialitate sau a experienţei personale nevoilor de hrană, afecţiune, odihnă, siguranţă,
înţelegere, manifestare şi educaţie ale copilului mic.
3.1. Identificarea caracteristicilor activităţilor
Decodificarea sensului natural al unor manifestări ale
de educaţie, în diferite stadii de dezvoltare
copilului mic: spaime, refuzuri, agăţări, tantrumuri,
încăpăţânări, jocuri etc.
4.3. Interacţiunea cu copiii mici şi îngrijirea
acestora
 Reguli de bază ale îngrijirii copilului mic
 Caracteristici ale interacţiunii cu copilul mic

 Aspecte specifice ale dezvoltării preşcolarului şi
2.4. Caracterizarea şi interpretarea
şcolarului (mic, mijlociu, mare)
aspectelor specifice dezvoltării copilului
preşcolar şi şcolar
6.2. Analiza cadrului familial şi evidenţierea

importanţei acestuia pentru creşterea şi  Cadrul familial. Importanţa mamei, a unui mediu
dezvoltarea copilului mic familial stabil, a casei pentru dezvoltarea armonioasă a
copilului
- relaţia mamă-copil (configuraţie)
- familia nucleară (rangul copilului, numărul de
membri, condiţii, cadru, context, stabilitate)
- familia extinsă (numărul şi polarizarea relaţiilor)
- context socio-cultural (inserţia familiei în
comunitate: profesional, religios, vecinătate,
prieteni etc.)
 Jocul şi educaţia copilului mic. Rolul jocului, funcţiile
sale, tipuri de jocuri în funcţie de etape ale dezvoltării
2.5. Analiza relaţiei dintre educaţie,
afectivitate şi creativitate la vârstă mică  Importanţa afectivităţii în educaţia copilului mic.
Funcţiile ataşamentului, etape în dezvoltare
 Creativitatea la vârste mici
4
5.1. Identificarea, utilizarea şi exersarea Tehnici empirice de comunicare cu părinţii:
tehnicilor de comunicare cu părinţii în scopul - interviul
cunoaşterii copilului şi al creării unui mediu - chestionarul
educativ coerent - discuţia dirijată în jurul unor teme
- discuţii de grup
- discuţii individuale libere
5.2. Elaborarea unor strategii de colaborare Colaborarea cu părinţii
cu părinţii pentru facilitarea educaţiei - cointeresarea în proiecte educative comune,
copilului mic - acţiuni comune punctuale
- organizarea unor grupuri de discuţii
- implicarea în proiecte educative pe termen lung
7.1. Aplicarea empirică a unor tehnici de Comunicarea cu specialiştii:
comunicare eficientă cu diferiţi specialişti ce - identificarea acestora şi stabilirea unor contacte
pot oferi date importante pentru înţelegerea profesionale
copilului mic - crearea unei reţele profesionale diverse cu roluri de
sprijinire a părinţilor şi a cadrelor didactice în situaţii variate
8.1. Descoperirea propriilor puncte forte şi Analiza propriilor comportamente, realizări în
slabe în comunicarea şi colaborarea cu comunicare şi colaborare
ceilalţi pentru stabilirea unor strategii de
optimizare a interacţiunilor educative
Pentru profesia de educator-puericultor sunt necesare cunoştinţe temeinice, dar mai ales aptitudini şi
calităţi specifice. De aceea, pentru temeinicia cunoştinţelor, se recomandă ca toţi elevii să fie implicaţi în
căutarea informaţiilor, în discutarea, dezbaterea, organizarea şi schematizarea lor. Pentru facilitarea
reamintirii, se recomandă construirea unor glosare, a unor agende, hărţi schematice şi jurnale de activitate.
Pentru dezvoltarea aptitudinilor şi calităţilor necesare profesiei – spiritul de observaţie, toleranţa,
răbdarea, autocunoaşterea, capacitatea de comunicare, spiritul ludic, spiritul întreprinzător şi de întrajutorare
–, este nevoie ca procesul didactic să conţină numeroase jocuri, discuţii (prezentări, dialoguri socratice,
susţineri argumentative, şezători etc.), vizite, interacţiuni sociale.
Din totalul orelor alocate studiului acestei discipline, 25% sunt la dispoziţia profesorului pentru
aprofundare, remediere sau pentru dezvoltarea altor teme de interes ale domeniului.
Sugestiile de activităţi prezentate mai jos au caracter orientativ pentru profesor şi nu pot fi obligatorii.
 studiul dicţionarelor, al enciclopediilor, al unor lucrări de specialitate, al unor cercetări ştiinţifice din
domeniul educaţiei timpurii;
 alcătuirea unui glosar de concepte des întâlnite în educaţia timpurie;
 completarea de scheme grafice pentru înţelegerea etapelor dezvoltării bebeluşului;
 dezbateri;
 identificarea rolurilor principale ale educatorului-puericultor;
 analiza comparativă a definiţiilor educaţiei timpurii;
 dialog socratic privind educabilitatea la vârstă mică;
 dialog socratic privind procesul dezvoltării copilului mic;
 joc „Numeşte o nevoie a copilului şi îţi spun cum poate fi satisfăcută”;
 idei de prezentare grafică a ofertelor de educaţie timpurie din trecut şi prezent;
 întocmirea unor hărţi completate cu diferite tipuri de oferte de educaţie timpurie corespunzătoare ţărilor
unde se realizează;
 studiul unor scrieri despre educaţia timpurie sau cunoaşterea copilului mic şi prezentarea lor ca joc: „Uite
ce şi unde am găsit!”;
 descoperirea unor spaţii „nişă” unde nevoia de educaţie timpurie există, dar nu şi oferte adecvate sau
suficiente;
5
 imaginarea unor oferte posibile de educaţie timpurie, supunerea acestor idei în dezbaterea colegilor;
analiza în grup a ofertelor colegilor şi încurajarea lor în funcţie de cât sunt de adecvate, imaginative,
concretizabile etc.
 vizionarea unor filme educative privind rolul mamei şi nevoile de îngrijire şi educaţie a copilului;
 jocul cu păpuşa: păpuşi-bebeluşi sunt înfăşate, hrănite, legănate, adormite, liniştite când sunt speriate
sau supărate;
 dezbateri ale zicerii: „Cei şapte ani de acasă”;
 analiza unor scrieri de etnografie, a unor basme şi opere literare româneşti şi străine, actuale şi din
vechime privind sarcina, naşterea, creşterea şi educaţia bebeluşului; discuţii pe baza asemănărilor şi
deosebirilor, a ceea ce s-a modificat şi ce s-a păstrat;
 joc „Pe la noi e-un obicei”: discuţii gen şezătoare în care copiii povestesc despre obiceiurile de creştere a
copilului pe care le-au descoperit în experienţa lor şi în scrierile studiate;
 observaţie a copilului mic în instituţii; observaţie a cuplului mamă–bebeluş în parc sau în anturajul
propriu;
 studiul unor scrieri despre educaţia timpurie sau cunoaşterea copilului mic şi prezentarea lor ca joc: „Uite
ce şi unde am găsit!”
 analiza pedagogică a unor personaje din basme sau literatură – joc: ”Cum l-am educa pe… (ex. dl. Goe)”
 joc „Supermama”: copiii expun elementele pozitive din relaţiile mamă–bebeluş observate şi
argumentează în faţa colegilor; câştigător este elevul care a găsit cele mai multe aspecte pozitive admise
ca atare de către colegi;
 anamneză a propriilor trăiri din copilărie; şezătoare în care elevii îşi aduc de acasă să lucreze ce le place
(să deseneze, să împletească etc.), timp în care ei povestesc despre copilăria lor (doar cât, ce şi dacă
vor, iar profesorul este atent să nu se facă evaluări asupra celor trăite de către elevi);
 dezbatere asupra rolurilor mamei şi asupra influenţelor de mediu;
 anamneza unor situaţii de comunicare reuşite şi mai puţin reuşite, analiza lor pentru descoperirea
motivelor de reuşită sau de nereuşită a comunicării (şezătoare);
 joc „Ne certăm şi ne-mpăcăm!”: copiii simulează situaţii conflictuale şi găsesc modalităţi de rezolvare;
 joc de rol „De-a educatorul-puericultor”: fiecare copil îşi imaginează o situaţie în care el este educatorul-
puericultor şi interacţionează cu părinţi, copii, alţi specialişti; se aleg situaţiile cele mai interesante şi ele
sunt puse în scenă cu colegii (elevii îşi asumă roluri de scenarist, regizor, actori, cameraman şi realizează
un film artistic sau documentar pe care îl prezintă colegilor, profesorilor şi părinţilor într-o „zi de vizionare”)
 joc „De-a mama”: elevii joacă rolul părinţilor care îşi lasă copilul în grija unui educator-puericultor şi îşi
expun grijile, temerile, nevoile de asigurare, datele de care ar avea nevoie, aşteptările, dorinţele etc.
 jocul: îmi scriu o scrisoare mie pentru peste 10 ani
 compunere: Cum mă văd eu ca educator-puericultor? (cu variantele: desen, joc de rol, construirea unui
personaj etc.)
6
RECOMANDĂRI BIBLIOGRAFICE
1. de AJURIAGUERRA, J., Manuel de psychiatrie de l'enfant, Masson, Paris, 1971.

2. ANZIEU, D., Le moi-peau, Paris, Dunod, 1985.
3. AUBRY, J. et coll, La carence de soins maternels, P.U.F., Paris, 1955.
4. BYDLOWSKI, M., Psihanaliza maternităţii, Editura Trei, Bucureşti, 1998.
5. BOWLBY, J., O bază de siguranţă, Editura Trei, Bucureşti, 2011.
6. BRAZELTON, B., SPARROW, J. Puncte de cotitură. De la naştere la trei ani, Editura Fundaţia Generaţia,
Bucureşti, 2008.
7. BRAZELTON, B., SPARROW, J. Puncte de cotitură. De la trei la şase ani, Editura Fundaţia Generaţia,
Bucureşti, 2009.
8. BRAZELTON, B., GREENSPAN, S., Nevoile esenţiale ale copiilor, Editura Trei, Bucureşti, 2013.
9. FARCA, S., Ce trăieşte copilul şi ce simte mama lui, Editura Trei, Bucureşti, 2010.
10. FARCA, S., Cum întâmpinăm copilul ca părinţi, bunici, medici şi educatori, Editura Trei, Bucureşti, 2010.
11. FUMĂREL, S., SOVAR, R., VRĂSMAŞ, E., Educaţia timpurie a copiilor în vârstă de 0-7 ani, UNICEF,
Editura Alternative, Bucureşti, 1995.
12. GOROVEI, A., Datinile noastre la naştere şi la nuntă, Editura Paideia, Bucureşti, 2002.
13. PĂUN, E., IUCU, R., Educaţia preşcolară în România, Editura Polirom, Iaşi, 2002.
14. PIAGET, J., INHELDER, B, Psihologia copilului, Editura Cartier, Bucureşti, 2005.
15. SPITZ, R.A., De la naissance a la parole, la premiere annee de la vie de l'enfant, P.U.F., Paris, 1968.
16. WINNICOTT, D.W., De la pediatrie la psihanaliză, Editura Trei, Bucureşti, 2008.
7
PROGRAMĂ ŞCOLARĂ PENTRU CLASA A IX-A
INTRODUCERE ÎN PEDAGOGIE. EDUCAȚIE TIMPURIE
Licee pedagogice

Nr.5021/12.09.2013
1
Notă de prezentare
În cadrul filierei vocaţionale, profilul pedagogic, specializarea educatori-puericultori,

disciplinele pedagogice studiate sunt:
- Introducere în pedagogie. Educaţie timpurie – clasa a IX-a, 2 ore/săptămână;
- Curriculum pentru educaţie timpurie – clasa a X-a, 2 ore/săptămână;
- Educaţia copiilor cu nevoi speciale – clasa a XI-a, 1 oră/săptămână;
- Educaţie diferenţiată – clasa a XII-a, 1 oră/săptămână;
- Joc şi învăţare – clasa a XII-a, 2 ore/săptămână;
- Managementul grupului de copii şi al relaţiilor cu familia – clasa a XII-a, 1 oră/săptămână;
- Drepturile copilului. Servicii de protecţie a copilului – clasa a XII-a, 1 oră/săptămână;
- Practica pedagogică – clasele IX-XII (3 ore pe săptămână în clasele IX-X, 4 ore/săptămână în clasele
XI-XII).
În elaborarea programelor şcolare ale acestor discipline s-au avut în vedere:

- rolurile profesionale ale educatorului-puericultor din instituţii (creşe, grădiniţe, cluburi) şi din mediul
privat (bone);
- structura logică internă şi stadiul actual de evoluţie a ştiinţelor educaţiei şi a disciplinelor conexe –
psihologie, psihologia copilului şi a relaţiei mamă-copil, psihologia educaţiei;
educaţie, includerea părinţilor ca parteneri educaţionali.
Pregătirea educatorilor-puericultori se realizează pentru a îndeplini mai multe funcţii socio-

profesionale precum:
- educator-puericultor în creşe, grădiniţe, cluburi pentru copii;
- educator-puericultor în familie (bonă).
Rolurile pe care educatorul-puericultor şi le asumă sunt multiple: îngrijirea copiilor de la 0 la 3 ani,

participarea la educaţia, sprijinirea relaţiei părinte-copil, consilierea părinţilor şi a altor persoane implicate în
creşterea şi educaţia copiilor, promovarea parteneriatelor sociale şi educaţionale (creşă-familie-
comunitate), oferirea unui model de conduită, dezvoltarea profesională continuă.
În concordanţă cu rolurile profesionale ale educatorului-puericultor, au fost definite competenţele

cadrul filierei vocaţionale, profilul pedagogic, specializarea educator-puericultor. De asemenea, sunt
precizate valorile şi atitudinile la a căror dezvoltare contribuie disciplinele pedagogice studiate pe
parcursul învăţământului liceal şi pe care competenţele generale le includ.
Dintre competenţele generale urmărite prin studiul disciplinelor pedagogice au fost derivate, în
concordanţă cu elementele de proiectare curriculară specifice Curriculumului Naţional, competenţele
specifice urmărite pe parcursul fiecărui an de studiu al unei discipline.
Această programă îşi propune să contureze cadrul general al cunoaşterii pedagogice, familiarizând
elevul din clasa a IX-a cu noţiunile de bază care explicitează fenomenele educaţionale circumscrise
diferitelor etape de vârstă. Având în vedere orientările actuale în domeniul educaţiei şi îngrijirii timpurii
pentru dezvoltare, această disciplină pune accent pe conceptul de educaţie timpurie, precum şi pe diferitele
dimensiuni acţionale specifice acestuia: dezvoltarea prenatală şi naşterea, primul an de viaţă,
antepreşcolaritatea şi preşcolaritatea, respectiv adaptarea copilului la şcolaritatea mică. Elevii se vor
familiariza cu specificitatea termenilor fundamentali din domeniul pedagogiei, integrându-i într-un sistem
2
unitar pentru a înţelege valoarea socială a educaţiei, precum şi impactul acesteia asupra potenţialului de
dezvoltare a personalităţii. De asemenea, orientările pedagogice contemporane fundamentează practicile
educaţionale în direcţia abordării holistice a educaţiei şi formării personalităţii umane.
Premisa de bază în abordarea educaţiei timpurii constă în relevanţa intervenţiei psihopedagogice

începând cu primul an de viaţă. Investiţia educativă în vârstele micii copilării se focalizează în primul rând
pe nevoile afectiv-emoţionale, cognitive şi psihomotorii, pe dezvoltarea abilităţilor copilului de a achiziţiona
deprinderi şi comportamente relevante din punct de vedere adaptativ.

- Sugestii metodologice
- Bibliografie orientativă.
Conceperea demersului didactic în concordanţă cu programa elaborată oferă oportunitatea

orientării şi centrării predării şi învăţării pe achiziţiile finale ale studiului disciplinei şi valorificării tuturor
conţinuturilor teoretice şi mai ales practic-acţionale dobândite în cadrul celorlalte discipline din curriculumul
diferenţiat.
3
VALORI ŞI ATITUDINI URMĂRITE PRIN STUDIUL DISCIPLINELOR PEDAGOGICE ŞI PSIHOLOGICE

COMPETENŢE GENERALE URMĂRITE PRIN STUDIUL DISCIPLINELOR PEDAGOGICE ŞI

PSIHOLOGICE

mici
copiilor mici
educaţie timpurie
4
COMPETENŢE SPECIFICE ŞI UNITĂŢI DE CONŢINUT

2.1. Demonstrarea valorii sociale şi Educaţia – o caracteristică esenţială a devenirii umane
individuale a educaţiei
1.1. Identificarea şi interpretarea Concepte şi noţiuni

specificităţii termenilor fundamentali - definiţii
din domeniul pedagogiei şi, în - circumscrierea domeniului sau a ariei
particular, al educaţiei timpurii, - specific şi aplicaţii
integrarea lor într-un sistem unitar şi - relaţii şi interacţiunii
utilizarea în comunicarea pedagogică
1.2. Caracterizarea ştiinţelor educaţiei, Ştiinţe care studiază educaţia şi relaţia dintre ele
a domeniilor pedagogiei şi a (pedagogia, psihologia educaţiei, puericultura,
interacţiunilor dintre acestea psihologia dezvoltării, psihopedagogia deficienţei,
psihopedagogia familiei, sociologia educaţiei, filosofia
educaţiei, politici educaţionale etc.)
Pedagogia – artă şi ştiinţă a educaţiei
Domeniile pedagogiei (instruire, curriculum, evaluare,
comunicare educaţională, management educaţional
etc.)
Rolurile domeniilor pedagogiei pentru educaţie
(structurarea şi accesibilizarea specifică a
conţinuturilor, stabilirea unui parcurs educaţional etc.)
2.2. Evidenţierea educabilităţii umane Educaţie – educabilitate – umanitate
şi a scopului educaţiei în devenirea Scopul educaţiei: maturizarea deplină a omului pentru
umană a deveni:
- independent (capabil de autoasumare),
- liber şi responsabil (pentru sine şi pentru alţii),
- creativ (capabil de creaţie)
2.3. Identificarea principalelor funcţii Funcţii ale educaţiei
ale educaţiei pentru dezvoltarea
personalităţii
1.3. Diferenţierea formelor şi Formele educaţiei (formală, nonformală, informală)

dimensiunilor educaţiei, precum şi Dimensiuni ale educaţiei (în funcţie de dezvoltarea
caracterizarea relaţiei dintre acestea umană):
- fizică (îngrijire, igienă, stimulare psihomotorie)
- afectivă (iubire, mediu asigurator, reguli morale)
- socială (relaţii, interacţiuni sociale, activităţi,
participare la comunitate)
- intelectuală (stimulare intelectuală adecvată,
constantă, plăcută, variată)
- artistică (stimularea exprimării creative variate)
3.1. Identificarea caracteristicilor Caracteristici ale educaţiei la vârstă mică:
activităţilor de educaţie, în diferite - importanţa structurării bazei afective a personalităţii;
stadii de dezvoltare - centrarea pe formarea sinelui (nevoia unor relaţii
constante şi permanent devotate);
6.1. Analiza relaţiei dintre educaţie, - nevoia de iubire, bucurie şi joc;
afectivitate şi creativitate la vârstă - găsirea unor căi individuale de comunicare,
mică înţelegere a lumii, manifestare – potenţial creativ.
2.4. Caracterizarea specificului Educaţia timpurie în relaţie cu educaţia permanentă:

5
educaţiei timpurii şi a impactului - educaţia afectivă ca bază pentru toate tipurile de
acesteia asupra educaţiei permanente educaţie;
- educaţia timpurie, bază pentru toate formele de
educaţie ulterioare.
2.5. Analiza critică a modelelor de Mari pedagogi care au pus problema educaţiei timpurii
educaţie timpurie identificate în istoria precum: J.J. Rousseau, Elen Key, Maria Montessori,
pedagogiei Friedrich Froebel etc.
2.6. Clasificarea tendinţelor actuale în Educaţia timpurie în România
educaţia timpurie din România şi din - practici, cutume, obiceiuri şi credinţe
lume Educaţia timpurie în diferite ţări din lume
- practici, cutume, obiceiuri şi credinţe
6.2. Identificarea datelor din legislaţia Elemente legislative
în vigoare care reglementează sau
influenţează educaţia timpurie
8.1. Proiectarea unui parcurs imaginar Predicţii şi prospecţii ale propriei deveniri profesionale
al propriei evoluţii profesionale Exprimări ale dorinţelor de autorealizare
6
Pentru profesia de educator-puericultor sunt necesare cunoştinţe temeinice, dar mai ales
aptitudini specifice. De aceea, pentru temeinicia cunoştinţelor, se recomandă ca toţi elevii să fie
implicaţi în căutarea informaţiilor, în discutarea, dezbaterea, organizarea şi schematizarea lor.
Pentru facilitarea reamintirii, se recomandă construirea unor glosare, a unor agende, hărţi
schematice şi jurnale de activitate.
Pentru dezvoltarea aptitudinilor şi calităţilor necesare profesiei – spiritul de observaţie,
toleranţa, răbdarea, autocunoaşterea, capacitatea de comunicare, spiritul ludic, spiritul
întreprinzător şi de întrajutorare – este nevoie ca procesul didactic să conţină numeroase jocuri,
discuţii (prezentări, dialoguri socratice, susţineri argumentative, şezători etc.), vizite, interacţiuni
sociale.
Din totalul orelor alocate studiului acestei discipline, 25% sunt la dispoziţia profesorului
pentru aprofundare, remediere sau pentru dezvoltarea altor teme de interes ale domeniului.
Recomandările activităţilor de mai jos sunt doar orientative pentru profesor şi nu pot fi
obligatorii.
Conţinuturi Exemple de activităţi

1 Educaţia – o caracteristică esenţială a - studiul dicţionarelor, al enciclopediilor, al
devenirii umane unor lucrări de specialitate, şi a unor
cercetări ştiinţifice
Concepte şi noţiuni - alcătuirea unui glosar de termeni pedagogici
- definiţii
- circumscrierea domeniului sau a ariei
- specific şi aplicaţii
- relaţii şi interacţiunii
2 Ştiinţele educaţiei (pedagogia, psihologia - completarea de scheme grafice
educaţiei, puericultura, psihologia - realizarea unor hărţi conceptuale
dezvoltării, psihopedagogia deficienţei, - dezbateri
psihopedagogia familiei, sociologia
educaţiei, filosofia educaţiei, politici
educaţionale etc.)
Pedagogia – artă şi ştiinţă a educaţiei - identificarea rolurilor principale ale fiecărui
Domeniile pedagogiei (instruire, domeniu în parte
curriculum, evaluare, comunicare - întocmirea unor grafice cu aceste roluri
educaţională, management educaţional
etc.)
Rolurile domeniilor pedagogiei pentru
educaţie
3 Educaţie – educabilitate – umanitate - analiza comparativă a definiţiilor educaţiei
Scopul educaţiei: maturizarea deplină a - dialog socratic privind educabilitatea
omului pentru a deveni:
- independent (capabil de
autoasumare),
- liber şi responsabil (pentru sine şi
pentru alţii),
- creativ (capabil de creaţie)
4 Funcţii ale educaţiei: - dezbateri pe tema funcţiilor educaţiei
- de adaptare a omului la mediu - dialog socratic privind procesul de
(socializare); individuaţie
- de adaptare a mediului la sine
(manifestare creativă)
7
- de individuare (de maturizare şi
manifestare a omului ca persoană
irepetabilă)
- etc.
5 Formele educaţiei (formală, nonformală, - joc „Unde se potriveşte”: copiii construiesc o
informală) listă cu situaţii educative, iar apoi încearcă
Dimensiuni ale educaţiei (în funcţie de încadrarea acestora într-un tabel cu formele
dezvoltarea umană): educaţiei
- fizică (îngrijire, igienă, stimulare - joc „Numeşte o dimensiune a educaţiei şi îţi
psihomotorie) spun trei caracteristici”
- afectivă (iubire, mediu asigurator, - idei de prezentare grafică a formelor şi
reguli morale) tipurilor de educaţie (hărţi, schema corpului
- socială (relaţii, interacţiuni sociale, uman, desene etc.)
activităţi, participare la comunitate)
- intelectuală (stimulare intelectuală
adecvată, constantă, plăcută, variată)
- artistică (stimularea exprimării creative
variate)
6 Caracteristici ale interacţiunii cu copilul - vizionarea unor filme educative privind rolul
mic mamei şi nevoile de îngrijire şi educaţie a
Caracteristici ale educaţiei la vârstă mică: copilului
- importanţa structurării bazei afective a - jocul cu păpuşa: păpuşi-bebeluşi sunt
personalităţii; înfăşaţi, hrăniţi, legănaţi, adormiţi, liniştiţi
- centrarea pe formarea sinelui (nevoia când sunt speriaţi sau supăraţi…
unor relaţii constante şi permanent
devotate);
- nevoia de iubire, bucurie şi joc;
- găsirea unor căi individuale de
comunicare, înţelegere a lumii,
manifestare – potenţial creativ.
7 Educaţia timpurie în relaţie cu educaţia - dezbateri ale zicerii: „Cei şapte ani de acasă”
permanentă - dialog socratic pe tema educaţiei afective
-educaţia afectivă bază pentru toate (Banchetul sau Despre iubire – Platon)
tipurile de educaţie
-educaţia timpurie, bază pentru toate
formele de educaţie ulterioare
8 Mari pedagogi care au pus problema - joc „Harta comorilor!”: texte ale unor
educaţiei timpurii precum: J.J. Rousseau, pedagogi sunt oferite copiilor, ei descoperă
Elen Key, Maria Montessori, Friedrich ceva interesant ce ar putea aplica; se fac
Froebel schimburi de texte; se merge la opera
completă pentru aceeaşi descoperire; se fac
schimburi de impresii despre ce a descoperit
fiecare; se construieşte o hartă (ţările sunt
autori) şi în fiecare „ţară” sunt marcate
„comorile” (idei) şi „drumurile” (relaţiile) dintre
ele
- joc de rol: „Eu sunt… (ex. J.J.Rousseau)”- un
copil joacă rolul pedagogului ales şi prezintă
o lecţie în stilul acestuia
- joc „Masa rotundă a personalităţilor”: se
prezintă o temă de discuţie şi ea este
dezbătută de către „marii pedagogi”,
întruchipaţi de câte un copil sau un grup de
copii care discută în spiritul paradigmei pe
care şi-au ales-o
9 Educaţia timpurie în România (practici, - analiza unor scrieri de etnografie, a unor
8
cutume, obiceiuri şi credinţe) basme şi opere literare româneşti şi străine,
Educaţia timpurie în diferite ţări din lume actuale şi din vechime;
(practici, cutume, obiceiuri şi credinţe) - discuţii pe baza asemănărilor şi deosebirilor,
a ceea ce s-a modificat şi ce s-a păstrat;
- joc „Pe la noi e-un obicei”: discuţii gen
şezătoare în care copiii povestesc despre
obiceiurile de creştere a copilului pe care le-
au descoperit în scrierile studiate.
10 Elemente de legislaţie - studiul documentelor legislative
- joc „Suntem parlamentari”: copiii joacă rolul
unor propunători de legi, ei imaginează şi
susţin câte o lege în „Parlamentul”-clasă, o
supun dezbaterii colegilor, o ameliorează şi
prezintă modalităţi de implementare
11 Predicţii şi prospecţii ale propriei deveniri - jocul: îmi scriu o scrisoare mie pentru peste
profesionale. Exprimări ale dorinţelor de 10 ani
autorealizare. - joc „Coiful dorinţelor” – într-un coif, fiecare
copil pune un bileţel cu o dorinţă şi apoi se
citesc toate; se încearcă identificarea
doritorului după dorinţa citită
- compunere: Cum mă văd eu ca adult? (cu
variantele: desen, joc de rol, construirea unui
personaj etc.)
Tematica recomandată
1. Pedagogia în cadrul ştiinţelor educaţiei

1.1. Educaţia – o caracteristică esenţială a devenirii umane
1.2. Ştiinţe care studiază educaţia şi relaţia dintre ele
1.3. Pedagogia – artă şi ştiinţă a educaţiei
1.4. Domeniile pedagogiei şi rolurile lor în educaţie
1.5. Elemente de istorie a pedagogiei - concepţii despre educaţia timpurie
2. Educaţia – delimitări conceptuale

2.1. Scopul educaţiei în devenirea umană. Educabilitatea
2.2. Funcţiile educaţiei
2.3. Forme ale educaţiei (formală, nonformală, informală)
2.4. Dimensiuni ale educaţiei (fizică, afectivă, socială, intelectuală, artistică)
2.5. Educaţia permanentă. Autoeducaţia. Creativitatea
3. Educaţia timpurie (focalizare pe etapa de vârstă 0-3 ani)

3.1. Specificul educaţiei timpurii (îngrijire, educaţie afectivă, importanţa mamei)
Repere generale ale dezvoltării timpurii şi aplicarea lor individualizată
3.1.1. Scopul educaţiei timpurii: pregătirea independenţei de sine, a
integrării sociale, a bucuriei de a cunoaşte şi a manifestării creative
3.1.2. Dominanta afectivă a educaţiei timpurii: îngrijire-educare cu
afecţiune, înţelegere şi dedicare
3.1.3. Individualizarea permanentă a oricărui proces, metodă, activitate
educativă în funcţie de fiecare copil în parte
9
3.2. Baze legislative. Tendinţe actuale în lume şi în România
3.3. Familia (cadrul familial, comunicarea cu părinţii, colaborări educaţionale)
3.4. Colaborări instituţionale cu specialişti (psihologi, pedagogi, educatori,
neonatologi, pediatri, nutriţionişti, specialişti în igienă, asistenţi sociali)
4. Devenire profesională
4.1. Asumarea responsabilă a rolurilor profesiei de educator-puericultor.
4.2. Elaborarea propriilor proiecte de dezvoltare profesională
10
Bibliografie orientativă
1. AUSUBEL, D., ROBINSON, R., Învăţarea în şcoală. O introducere în psihologia pedagogică,

E.D.P., Bucureşti, 1981.
2. BÎRZEA, Cezar, Arta şi ştiinţa educaţiei, E.D.P., Bucureşti, 1995.
3. CERGHIT, Ioan (Coord.), Perfecţionarea lecţiei în şcoala modernă, E.D.P., Bucureşti, 1983.
4. CERGHIT, Ioan, Modele de instruire alternative şi complementare, Ed. Aramis, Bucureşti,
2002.
5. CERGHIT, Ioan, VLĂSCEANU, L., (Coord.), Curs de pedagogie, Bucureşti, 1988.
6. COSMOVICI, A., IACOB, L., (Coord.) Psihologie şcolară, Ed. Polirom, Iaşi, 1998.
7. CRISTEA, S., Dicţionar de termeni pedagogici, E.D.P., Bucureşti, 1998.
8. CUCOŞ, C. (Coord.), Psihopedagogie pentru examenul de definitivare şi grade didactice, Ed.
9. D’HAINAUT, L. (Coord.), Programe de învăţământ şi educaţie permanentă, E.D.P., Bucureşti,
1981.
10. DAVTZ, G., BALL, S., Psihologia procesului educaţional, E.D.P., Bucureşti, 1978.
11. FARCA, S. (coord.), Începem grădiniţa! Ghid pentru părinţi şi educatoare, Ed. PIM, Iaşi, 2011.
12. FARCA, S., Cum întâmpinăm copilul ca părinţi, bunici, medici şi educatori, Ed. Trei, Bucureşti,
2010.
13. FUMĂREL, S., SOVAR, R., VRĂSMAŞ, E., Educaţia timpurie a copiilor în vârstă de 0-7 ani,
UNICEF, Ed. Alternative, Bucureşti, 1995.
14. GAGNE, R., BRIGGS, L. J., Principii de design al instruirii, E.D.P., Bucureşti, 1977.
15. GAGNE, R., Condiţiile învăţării, E.D.P., Bucureşti, 1975.
16. GOLU, Pantelimon, GOLU, Elena, Psihologie educaţională, Ed. ExPonto, Constanţa, 2002.
17. Institutul Român de Management Educaţional, Management Educaţional.
18. IUCU, B., Romiţă, Managementul şi gestiunea clasei de elevi – fundamente
teoreticometodologice, Ed. Polirom, Iaşi, 2000.
19. JIGĂU, M. et al., Repere privind activitatea educativă. Ghid metodologic, MEC-CNC,
Bucureşti, 2001.
20. JINGA, I., ISTRATE, E. (Coord.), Manual de pedagogie, Ed. All, Bucureşti, 1998.
21. JINGA, Ioan, NEGREŢ, Ioan, Învăţarea eficientă, Ed. EDITIS, Bucureşti, 1994.
22. NEACŞU, I., Metode şi tehnici moderne de învăţare eficientă, Ed. Militară, Bucureşti, 1990.
11
23. NECULAU, A., COZMA, T. (Coord.), Psihopedagogie pentru examenul de definitivat şi gradul
II, Ed. S. Haret, Iaşi, 1999.
24. PĂUN, Emil, IUCU, Romiţă, Educaţia preşcolară în România, Ed. Polirom, Iaşi, 2002.
25. PĂUN, Emil, Şcoala – abordare sociopedagogică, Ed. Polirom, Iaşi, 1999.
26. POPESCU, E. et al., Pedagogie preşcolară, E.D.P., Bucureşti, 1995.
27. VĂIDEANU, G., Educaţia la frontiera dintre milenii, Ed. Politică, Bucureşti, 1988.
12

5021 2013 Programe

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

5021 2013 Programe

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

5021 2013 Programe

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Anexa nr. 4 la Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 5021/ 12.09.

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

CURRICULUM PENTRU EDUCAŢIE TIMPURIE

Aprobată prin ordin al ministrului

1. Cultivarea unui mediu educativ centrat pe copil şi pe nevoile lui de dezvoltare

COMPETENŢE GENERALE URMĂRITE PRIN STUDIUL DISCIPLINELOR

Competenţe specifice Conţinuturi

2.2. Utilizarea diferitelor clasificări ale finalităţilor Finalităţi şi conţinuturi educaţionale

3.1. Identificarea şi interpretarea cerinţelor Metodologia proiectării curriculum-ului pentru

7.2. Identificarea şi interpretarea direcţiilor de Reforma curriculum-ului. Evoluţii recente ale

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

PROGRAMĂ ŞCOLARĂ PENTRU CLASA A XII-A

Aprobată prin ordin al ministrului

 Cultivarea unui mediu şcolar centrat pe valori şi relaţii democratice

 Implicarea în dezvoltarea instituţională şi în promovarea inovaţiilor în învăţământ

COMPETENŢE GENERALE URMĂRITE PRIN STUDIUL DISCIPLINELOR PEDAGOGICE

1. Utilizarea adecvată a conceptelor specifice ştiinţelor educaţiei

Competenţe specifice Conţinuturi

1.1. Caracterizarea abordării integrate a  Delimitări conceptuale: monodisciplinaritate,

2.2. Explicarea premiselor diferenţierii  Premise ale diferenţierii instruirii: teoria

4.1. Proiectarea unor activităţi didactice  Valorificarea noilor tehnologii de informare şi

Pentru a asigura formarea iniţială temeinică şi adecvată a viitorilor/viitoarelor învăţători-

* * * Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Consiliul Naţional pentru Curriculum, Programe Şcolare

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

PROGRAMĂ ŞCOLARĂ PENTRU

PREGĂTIRE PRACTICĂ DE SPECIALITATE

CLASELE A IX-A ȘI A X-A

Aprobată prin ordin al ministrului

În cadrul filierei vocaţionale, profilul pedagogic, specializarea educatori-puericultori,

Practica pedagogică are un rol foarte important în dezvoltarea competenţelor generale şi în

Structura programei cuprinde următoarele elemente:

Conceperea demersului didactic în concordanţă cu programa elaborată oferă oportunitatea

1. Cultivarea unui mediu educativ centrat pe copil şi pe nevoile lui de dezvoltare

COMPETENŢE GENERALE URMĂRITE PRIN STUDIUL DISCIPLINELOR

Categorii de activităţi % din timpul alocat disciplinei

Competenţe specifice Conţinuturi ale activităţilor de practică

Proiectarea, conducerea şi evaluarea activităţilor de

3.2 Proiectarea, conducerea şi Observarea activităţii diferiţilor specialişti ce lucrează cu

Competenţe specifice Conţinuturi ale activităţilor de practică

Proiectarea, conducerea şi evaluarea activităţilor de

3.4. Proiectarea, conducerea şi Observarea activităţii diferiţilor specialişti ce lucrează cu

Notă: Practica pedagogică comasată se va efectua pe parcursul unei săptămâni.

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

PROGRAMĂ ŞCOLARĂ PENTRU

PREGĂTIRE PRACTICĂ DE SPECIALITATE

CLASELE A IX-A ȘI A X-A

Aprobată prin ordin al ministrului

În cadrul filierei vocaţionale, profilul pedagogic, specializarea instructori pentru

Practica pedagogică are un rol important în dezvoltarea competenţelor generale şi în

Structura programei cuprinde următoarele elemente:

Conceperea demersului didactic în concordanţă cu programa elaborată oferă

1. Cultivarea unui mediu educativ centrat pe copil şi pe nevoile dezvoltării sale

COMPETENŢE GENERALE URMĂRITE PRIN STUDIUL DISCIPLINELOR PEDAGOGICE ŞI

1. Utilizarea adecvată a conceptelor specifice psihologiei şi ştiinţelor educaţiei

Categorii de activităţi % din timpul alocat disciplinei

B. Observarea şi analiza 30% (10% în spaţii 35% (10% în spaţii

Competenţe specifice Conţinuturi ale activităţilor de practică

3.1. Imaginarea unor oferte de Construirea unor oferte de educaţie extraşcolară

Notă: Practica pedagogică comasată se va efectua pe parcursul unei săptămâni, recomandabil