RADU VULPE

NOTE DE ISTORIE TOMITANA

Istoria oraşului Tomis, formînd tema comunicării pe care am pre-

zentat-o în cadrul Sesiunii arheologice festive a Muzeului Dobrogei la
15 august 1969 J, comportă multe lacune, în puncte din cele mai impor-
tante. Ştirile autorilor antici cu privire la acest vechi focar de civili-
zaţie elenică sînt foarte sărace şi sporadice, iar cele epigrafice şi arheo-
logice 2, deşi ceva mai bogate şi în orice caz cu perspective mai pro-
miţătoare în funcţie de progresul viitoarelor cercetări. sînt deocamdată
încă insuficiente, lăsînd fără răspuns întrebări din cele mai elementare.
Astfel, ca să ne limităm la trei probleme pe care ne propunem să le
tratăm aici, nu se cunoaşte nici măcar data aproximativă cînd a fost
intemeiat oraşul Tomis, apoi nici un izvor nu oferă o explicaţie pentru
ridicarea sa ulterioară de la rangul minor de simplu tîrg pe lîngă o
escală maritimă, la proporţiile unei vestite metropole pontice ; de ase-
menea se ignorează cu totul împrejurările înlocuirii numelui său Tomis
prin Constanţa. Căci acest ultim nume, devenit celebru graţie marii
dezvoltări a portului şi municipiului românesc oare îl poartă azi, işi are
originile tot în antichitate. Pentru a se încerca rezolvarea acestor trei
chestiuni nu există alt mijloc decît de a recurge la considenaţii deduc-
tive, mai mult sau mai puţin ipotetice, după cum se sprijină pe con-
cordanţe cu unele indicii indirecte. Atare consideraţii s-au făcut pînă
acum pentru fiecare dintre ele, dar cu :rezultate variate şi incomplete,
care mai lasă loc larg discuţiei.
În această discuţie am avut uneori prilejul să intervenim cu pro-
priile noastre observaţii, pe care însă le-am consemnat numai in linii
sumare, în treacăt, şi mai mult în lucrări de caracter general ori de

1 Comooicarea a fost precedată de un elogiu rostit în Memoria regretatului

Vasile Canarache, decedat la 4 august 1969. Acest cuvint comemorativ a apărut in
revista "Tomis", IV, 1969, 9, p. 18.
2 Cf. 1. Stoian, Tomitana, Bucureşti, 1962, p. 56-376 ; D. r.r. Pippidi, Con-
tribuţii la istoria veche a României, ed. 2, Bucureşti, 1967, p. 17-31.

149
https://biblioteca-digitala.ro
popul>arizare 3. De aceea considerăm util să le expunem într~un for
ştiinţificca acest periodic, sub forma unei comunicări documentate.
Incepem cu:

1. DATA INTEMEIERII ORAŞULUI TOMIS

Deşi nici un izvor scris nu ne dă vreo indicaţie referitoare la
această problemă, majoritatea cercetătorilor presupun că Tomisul tre-
buie să fi fost o aşezare foarte veche, născută chiar o dată cu primele
colonii milesiene din Pontul Euxin sau măcar curînd după aceasta, cel
mai tîrziu la începutul secolului VI î.e.n. Insuşindu-ne această atitu-
dine, scriam în 1938 că cea mai tînără dintre cetăţile elenice de pe
litoralul Pontului Stîng era Callatis, cu precizarea că printre aşezările
create înaintea •a cestei colonii heracleote era şi milesiana Tomis 4. În lipsă
de ştiri liter.are, deduceam prioritatea cronologică a oraşului Tomis din
situaţia sa topografică: pe un promontoriu destul de lung şi de ferit
pentru a oferi locuitorilor săi o apărare eficace şi un adăpost comod
pentru corăbii. Dacă această poziţie, unică pe toată linia monotonă
de peste 100 km a coastei de mijloc a Dobrogei, ar fi fost liberă în a
doua jumătate a secolului VI î.e.n., cînd agricultorii doriei emigraţi din
Heraclea Pontica îşi căutau un loc de aşezare în dreptul stepei mănoase
a Dobrogei, aceştia n-ar fi trecut-o cu vederea, pentru a-i p1-efera me-
di~cr.t.11 colţ de tfaleză de la Callatis, unde condiţiile portwar'e de la
gura Limanului erau mai puţin favorabile şi unde lipseau cu desăvîrşire
elementele unei fortificaţii naturale.
Mai de curînd, citîndu-ne această părere despre :mterioritatea
Tomisului faţă de Callatis, în Din istoria Dobrogei, vol. I, profesorul
D. M. Pippidi o întîmpină cu scepticism, părîndu-i-se "anevoie de do-
vedit" în stadiul actual al cercetărilor 5. De fapt, d-sa nu se mărgineşte
la îndoiala conţinută în această expresie, ci, în alt loc al lucrării sale
înclină de-a dreptul spre un raport cronologic invers între apariţiile
celor două cetăţi pontice, pe care le vede deopotrivă întemeiate în cursul
secolului VI î.e.n., dar cu o eventuală precedenţă a Callatidei 6. Distinsul

3 R. Vulpe, Una citUt. di p1·ovincia al limite dell'Impero Romano: Tomi al

tempo di Oviclio, "Studi Romani", VI, 1958, 6, p. 631-G34 = Ovidio nella cittri
<lell'esil'io, în vol. Studi Ovidiani, Roma, 1959, p. 44-46; idem, Vechi focare de
civilizaţie:. Istria, Tomis, Callatis. Bucureşti, 1966, pp. 24, 38-40, 75-77 = A ci-
vilizaci6 nigi bolcsoi : Hisztria, Tomisz, Kallatisz, Bucureşti, 1968, pp. 26, 42-44,
85-86 ; idem, Numele cetăţilor elene de pe Litoral, "Tomis", II, 1967, 1, p. 17 ;
idem, Romanii la Dunărea de Jos : Perioada Pr-incipatului, în lucrarea Din is-
toria Dobrogei, II, Bucureşti, 1968, p. 66-67.
4 R Vulpe. Histoire ancienne de la Dobroudja, Bucureşti, 1938, în voi. La
Dobroudja (Academie roumainc : Connaissance de la terre et de la pensee rou- .
maines, IV), p. 65.
5 D. M. Pippidi, Străinii de peste mări, în lucrarea Din istoria Dobrogei, I :
Geţi şt greci la Dunărea de Jos, Bucureşti, 1965, p. 157, nota 1.
6 Ibidem, p. 155: "cele două colonii mai vechi ele pe litoralul dobrogean -
Histria şi Callatis" -, lăsîndu-se clar a se înţelege că Tomis ar fi fost mai re-
<:entă. La p. 152, autorul admite, numai ,.cu titlu provizoriu", posibilitatea ca Tomis
să fi luat fiinţă "încă din sec. al VI-lea".

150
https://biblioteca-digitala.ro
:nostru coleg nu ţine să-şi sprijine această preferinţă pe vreun >argument
.şi nici nu încearc-ă să discute compaJraţia pe care am făcut-o între con-
rliţiile topografice ale celor două localităţi.
Este evident totuşi că promontoriu} tomitan, similar celor ocupate
1n alte părţi ale Pontului Euxin de cetăţi ilustre, ca Sinope, Apollonia,
·Cerasunt, Dioscurias 7, se oferea navigaţiei elenice ca o escală inevi-
tabilă din Pontul Stîng şi că trebuie să fi fost folosit ca atare din stră­
vechi timpm'i. Fără a împinge aceste timpuri înapoi pînă la
:aheil micenici, a căror posibilă expansiune dinooace de Strîmtori
.n-a fost atestată pînă acum, nu poate fi îndoială că primii corăbieri
~leni care au plutit de-a lungul coastei de vest a Mării Negre, obligaţi
.să tragă la ţărm în fiecare noapte. au apelat încă de la începutul călă­
toriilol· lor 1a adăposţul unic pe care li-l oferea promontor iu! lunguleţ
<le la Constanţa. Urmaşii lor intru navigaţia pontică de-a lungul veacu-
rilor, pînă în zorile vremurilor moderne, n-aveau să se comporte altfel.
.Dar, dacă un asemenea loc excepţional de pe litoralul Pontului Sting
.era atit de necesar frecventat, nu este de conceput că ar fi putut · să
Tămînă multă vreme fără locuitori permanenţi care să stabilească un
tîrg, un E!lrropLO'I , profitînd de vadul său maritim. Pentru corăbieri,
pe de altă parte, foloasele importantei escale de aici n-ar fi fost com-
.Plete fără o aşezare care să le asigure condiţii de aprovizionare, ate-
liere pentru reparaţii , legături comerciale cu triburne din interior. Iar
.dacă trebuie să admitem o atare aşezare la Tomis, n-am putea-o imagina
_fără o organizare urbană, fără un teritoriu propriu, fără fortificaţii
r:~e. întregind apărarea naturelă, să-i garanteze un minimum de sigu-
~ţă. Aceste esenţiale condiţii trebuiau realizate din primele sale zile.
Primii greci care au colonizat intens ţărmul Pontului Sting au
fost ion ii din Milet !S. Nici o aşezare clenică de pe acest ţărm nu e mai
veche decît coloni.Ja milesiană Istros sau Histria, destinată de la origini
:să exploateze bogăţiile de la gurile Dunării. Dar, întemeind Histria,
milesienii trebuiau să se asiguJ'e de toate statiunile principale de pe
drumul de acces spre acest centru al activităţii lor pontice şi în primul
rînd de promontoriu! tomitan. Nu era, astfel, decît în ordinea firească
a lucrurilor c:a aşezarea caa·e a luat fiinţă pe acest promontoriu să fi
fost de la început o creaţie a ]\lliletului, adică să fi fost însuşi Tomis.
Din toate ştirile pe care le avem despre originile oraşului Torms, cele
mai sigure, mai numeroase şi mai consecvente sînt acelea care ii atri-
buie o obîrşie milesiană. O spune categoric competentul Demetrios din
Gallatis (în Periplul aşa-zis al lui Scymnos) 9 şi o repetă insistent oaspele

7 CI. K. Hegling în B. Pick-K. Rcq!in!!, Die an'i ken Munzen von Dacienund
!lfoesi.en, II, 1, Berlin. 1910, p. 588, nota 2.
a Cf. Chr., M. Danov, 3ana.:tH»T 6p1U' na 4l'pHO Mor>c B .ApcanocTTa, Sofia, 1947
-p. 29-34 ; idcm, RE, v. Pontus Eu:rinus; T. V. Blavatskaia, 3ana.!luOnOilTllHCKilC ropoAa
m VIr-I lll'Kax 11.0 HaUJeii :.pbl, Moscova, 1!)5~, p. 22 şi urm.; M . M. Kobîlina, MHJleT,
Moscova, 1965, p. 25-26; D. M. Pippidi. Din i.~ioria Dobrogei, J, p. 149-151.
fl Ps.·Scymnos, 764. C!. şi Pel"iplul anonim (GGM), 72. La Mela, II, 2. 22.
<('Xprcsia a Milesiis deducta. Callatis reprelintă o eviden tă eroare in loc de dedu.cta
'Tomis.

151

https://biblioteca-digitala.ro
tomiţilor Ovidiu 10, o confirmă dialectul ionic al inscripţiilor tomitane
de mai tîrziu şi preponderenţa cultelor ionice în frunte cu acela al lui
Apolion şi o atestă excelent prezenţa la Tomis a cinci (pînă acum) din
cele şase triburi milesiene ii. Iată de ce au dreptate cercetătorii care
îi atribuie o mare vechime acestui oraş, nefiind lipsite de plauzibilitate·
nici chiar părerile acelora cau-e tind a-i data începuturile în sec. VII î.e.n.,
o dată cu ale Histriei 12.
În schimb Callatis sigur a apărut mai tîrziu. însuşi geografu1
Demetrios ne informează că această colonie henacleotă, în care el trăise
o mare parte din viaţă, "a fost întemeiată atunci cind în Macedonia luase·
domnia regele Amyntas" 13, adică aproximativ între anii 546 şi 498 î.e.n.,
în vremea lui Amynms I, singurul care poate fi avut în vedere aci
dintre cei trei regi macedoneni cu acest nume. Presupunînd că ar fL
vorba chiar de începutul domniei lui Amyntas I, deşi e mult mai pro-
babilă apropierea de anul 500 î.e.n., spre care înclină majoritatea cer-
cetătorilor 14, şi încă n-ar pune în cumpănă prioritatea onaşului Tomis,
ale cărui începuturi sînt postulate de originea sa milesiană pentru o.
epocă hotărît anterioară. ln adevăr, intensa activitate colonizatoa1·e a.
Miletului se opreşte la prima jumătate a secolului VI î.e.n. După intra-
rea sa sub autoritatea persană, pe la anul 546 î.e.n., această metropolă.
ionică nu mai era în situaţia de a crea colonii. Fără a se stinge dintr-c>
dată, activitatea sa economică va fi din ce în ce mai stînjenită, pînă
la cumplita distrugere a cetăţii cu prilejul înfrîngerii revoltei ionice din
499-494 î.e.n. 15. Fapt este că nici un oraş milesian din Pontul Stîng,
nu este mai nou decît Odessos, care a fost întemeiat cam pe la anul
570 î.e.n. 1u.
!n discuţia despre raportul cronologic dintre Tomis şi Callatis n-ar-
putea fi adus deocamdată nici un argument de ordin arheologic, epi-
grafic ori numismatic. Pentru ambele oraşe asemenea documente sînt.
mult mai tîrzii decît datele în discuţie, ceea ce se explică p:rin insufi-
cienţa cercetărilor, care, din cauza aşezărilor moderne suprapuse restu-
rilor antice, n-au putut fi urmărite sistematic pînă la straturile cele mai
vechi. Nici un fragment ceramic arhaic din sec; VII-VI î.e.n. nu s-a.
găsit pînă acum la Tomis, iax la Callatis nimic n-a apărut încă nici.

Tristia, I, 10. 41 ; III, 9. 3.

Jo
HCf. I. Stoian, op. cit., pp. 17-18, 56-74, 148-160; idem, Le culte des
Dioscures et les tribus tomitai.nes a la lumiere d'un monument recemment pubHe,..
,.Dada", X, 1966, pp. 34"7-349,, 355-356.
l 2 Cf. K. Regling, loc. cit., p. 590 ; J. Weiss, Die Dobrudscha im Alt.ertum,
Sarajevo, 1911, pp. 27 şi 62; Chr. M. Danov. 3aua,nHHT 6pHr, p. 80- 81; idcm, RE,
Suppl. IX, v. Tomis, col. 1397-1398.
ta La Ps.-scymnos, 760-763.
11 Cf. J. Weiss, op. cit., p. 70 ; Chr. M. Danov, op. cit., p. 88 : T. D .. Bla-
vatskaia, op. cit., p. 30-31 ; D. M. Pippidi, "Studii clasice", VII, 1965, p. 330 ;·
idem, Din istoria Dobrogei, I, pp. 152 şi 182.
15 H. v. Gaertringen, RE, v. Miletos, col. 1592- 1597 ; G. Glotz, Histoire grec-
que, II, Paris,1930, pp. 14, 19-26 ; D. M. Pippidi, op. cit., I, p. 158-159.
16 Fr. Bilabel, Die ionische Kolonisation, Leipzig,1920, p. 66; Chr. M. Danov,.
op. cit., p. 100.

152
https://biblioteca-digitala.ro
chiar din sec. V î.e.n. Dar cît de puţină bază se poate pune pe asemenea
absenţe arheologice în condiţiile date se vede din următoarea întîmplare
la care am fost martor chiar la ConstanţJa. Era în dimineaţa zilei de
7 ianuarie 1959, cînd, împreună cu colaboratorul nostru de atunci Pebe
Alexandtrescu, tocmai sosisem de la Bucureşti cu prilejul unei misiuni
ştiinţifice şi de la gară ne indreptam spre Muzeul Dobrogei. In drum
întîlnirăm doi lucrători care duceau la Muzeu o amforă întreagă de
Chios, databilă la începutul secolului V î.e.n. O descoperiseră tocmai
atunci prin apropiere, lîngă faleza dinspre port, cu prilejul unor lucrări
de canalizare 17. Cum pînă în acel moment cele mai vechi documente
arheologice sigure cunoscute la Tomis erau datate cel mai devreme în
sec. IV î.e.n. 18, iată cum numai în spaţiul cîtorva minute atestarea
concretă a istoriei tomitane a săltat brusc cu peste un veac ! De acum
înainte sîntem îndreptăţiţi să sperăm că o nouă întîmplare de acest fel
va aduce la lumină şi veacul - ori ceva mai mult - cît mai rămîne
pînă la epoca celor dintîi milesieni stabiliţi pe promontoriu! Constan-
ţei de azi.
ln discuţia despre originile oraşului Tomis, ca şi despre ale altor
oraşe pontice, se vorbeşte uneori de două faze succesive : una modestă
şi nebuloasă, de simplu ~fL1tOptov "tîrg", şi alta de 7t6A.t<;, adică de
oraş propriu-zis, cu constituţie politică de stat-cetate. Potrivit acestei
discriminări s-ar concilia datele diferite atribuite înfiinţării Tomisului :
Cea timpurie S-ar referi la faza de ef.L1t0pt0V , iar Cea tîrzie la faza
de 7t6A.tc; 10 • Numai că din punct de vedere constituţional-politic o ase-
menea distincţie nu există. O dată alcătuită o societate umană în cadrul
unei aşezări organizate autonom, cu un teritoriu propriu (condiţii ine-
rente situaţiei unei localităţi izolate în ţară străină, ca Tomis), ea forma
de la început o itOA.tc;, indiferent de întinderea şi de aspectul edilitar
al aşezării, de funcţia, de bogăţia şi de forţa ei. Dacă autorii antici
numesc aşezările sărace şi slabe doar prin termenul ~fL7t6ptov ori prin
1tO),(xVLov, care nu e decît diminutivul lui itOAtc;, o fac numai ca
o apreciere exterioară de valoare, iar nu ca o diferenţiere juridică.
'Ef.L7t6ptov nu poate exprima nicidecum o stare politică, ci doar o
funcţie economică. Pentru tomitanii înşişi aşezarea lor nu reprezent<:l
altceva decît o 1tOALc; , oa oricare alta, iar vechimea acestei 7t6A.tc; se

17 Ulterior au apărut şi altele la fel. Despre aceste descoperiri e vorba la :

Em. Condurachi, în Istoria României, I, p. 168; I. Stoian, Tomitana, p. 20, nota 3;
D. M. Pippidi, loc. cit., p . 152; V. Canarachc, Tomis, Bucureşti, 1961 ("Meridia-
ne"), p. 10.
is Vasele greceşti din sec. VI î.e.n., aflate în colecţiile Butculescu şi Se-
vereanu şi date ca procurate din Constanţa : cf. P. Alexandresc~ Corpus vaso-
rum antiquorum, Roumanie 1 (Bucarest 1), Bucureşti, 1965, p. 24, pl. 19, fig. 6 şi
H.oumanie 2 :Bucarest 2), Bucureşti, 1968, p . 14, pl. 12, fig. 1, nu prezintă nici
cea mai slabă certitudine cu privire la provenienţa tomitană ce li se pretinde.
Desigur, e posibil să fi fost cumpărate la Constanţa, dar din suspectul comerţ al
anticarilor profesionali, care au tn marfa lor obiecte aduse din toată lumea, adesea
ignorîndu-le originea şi invcntîndu-le la nevoie una pur imaginară.
19 Cf. A. Iessen, rpe'leCK3H KOJIOJiH3all,Hll ceBCpHOro DpH11epHOMOpbll, Leningrad,
1947, p. 35; Em. Condurachi, loc. cit., pp. 163, 167-168; I. Stoian, op. cit., p. 18.

153
https://biblioteca-digitala.ro
socotea de la primele case improvizate de strămoşii lor milesieni pe
promontoriu. Ştim sigur că multă v.reme după întern:eiere cetatea Tomis
.a rămas la un nivel modest, făcîndu-şi apariţia în istorie cînd cu unul.
cînd cu celălalt din cele două epitete restrictive, dlar totodată, după
cum vom vedea aici imediat, cu condiţiile esenţiale ale individualităţii
sale politice. Trrziu, în sec. I î.e .n., cînd e clar atestată în toate cate-
goriile de ştiri ca un stat-cetate autonom, un autor de valoarea lui
Strabon încă îi mai spunea rtoA.(x_vLov 20, dovadă de lipsa de însem-
nătate juridică a acestui termen.
Cu aceste consideraţii ajungem la a doua problemă a comuni-
<:ării noastre :

2. SALTUL TOMITAN DE LA "ORAŞEL" LA "METROPOLĂ"

Aşezare cu funcţie exclusiv portuară, creată numai pentru micul
<:omerţ necesitat de traficul corăbiilor prin portul său, Tomisul ta rămas
multă vreme în urma surorii sale Histria şi a vecinei sale mai tinere
Callatis, care beneficiau de o activitate economică mult mai oom-
plexă, mai întinsă, mai productivă, mai înfloritoare. De 1aceea, timp de
secole, izvoarele n-au luat act de existenţa sa. Abia într-un fragment
păstrat din opera istoricului Memnon din Heraclea Pontica 21, numele
:său apare pentru prima oară, în legătură cu un important eveniment
.din sec. III î.e.n. E vorba de războiul iscat pe la anul 260 î.e.n. între
1Cetatea Bizanţ (Byzantion) de pe Bosfor, pe de o parte, şi cetăţile
Callatis şi Histria pe de alta. Acestea din urmă. se înţeleseseră să subjuge
orăşelul Tomis, urmînd să facă din veniturile sale un monopol oalla-
tian 22. Bizanţul, însă, a intervenit cu forţe1e sale navale în favoaJrea
micii victime, salvînd-o şi zdrobind flotele cetăţilor agresoare. După
acel eveniment Callatis şi Histria au înregistmt o perioadă de relativ
regres, în vreme ce Tomis a început să se ridice, neîncetînd ulterior
să prospere pînă la considerabilul avînt pe care i-1 cunoaşte istoria
in epoca romană.
Ştirea lui Memnon ne dezvăluie un moment deosebit de semni-
ficativ al relaţiilor dintre diferitele cetăţi din Pontul Stîng, lăsîndu-ne
să luăm act de sitwţia politică a Tomisului şi de caracterul său urban
la o decisivă cotitură din evoluţia sa. Ca o confirmare a consideraţiilor
de mai sus, vedem cum în momentul intrării sale în istorie oraşul Tomis
apare ca o entitate politică precisă, cu o viaţă independentă, îndepli-
nind condiţiile unei reale rt6hc; , deşi istoricul heracleot, ţinînd seama

2\JStrabon, VII, 6, 1 {319).

21Memnon, în FHG, III, p. 537 = FGrHist, III B, p. 347-348, fr. 13 {21).
22 Nu s-ar putea înţelege sprijinul dat callatienilor în această împrejurare
de către Histria, dacă ace-asta n-ar fi fost părtaşă la roadele succesului scontat.
E de presupus că. în vreme ce callatienii si-ar fi subordonat cetatea Tomis cu
portul, histrienii şi-ar fi anexat o parte din teritoriul rural al acestei mici cetăţi ;
<:î. Histoire ancienne ele la Dobrottdja, p. 85-86. Pentru acest teritoriu cf. şi
I. Stoian, op. cit., p. 21.

J54
https://biblioteca-digitala.ro
numai de gradul său încă slab de dezvoltare, îl etichetează doar cu titlul
de E!J.7tOp,ov. Nu e vorba de nimic nou, ci din litera textului individua-
litatea politică a Tomisului se înţelege ca din totdeauna stabilită.
Scrutind datele oferite de Memnon, se naşte o primă întrebare :
de ce Callatis şi Histria au tinut atît de mult să cotropească micul oraş
situat intre ele ? Faptul: .: pare cu atît mai straniu cu cit e vorba de o
alianţă între două cetăţi puternice de origini diferite, una dorică şi
cealaltă ionică, impotriva surorii mai mici a uneia dintre ele. Cu toate
că in lumea antică nu erau excluse conflictele dintre cetăţile înrudite
şi nici chiar dintre colonii şi metropolele lor (de exemplu cazul celebru
al ostilităţilor dintre Corcyra şi Corint, cu care a început războiul peln-
ponesiac), asemenea conflicte nu erau totuşi în ordinea firească a lucru-
rilor. Pe de altă parte ne mai întrebăm : de ce a intervenit Bizanţul
doric cu atîta înverşunare în favoarea orăşelului milesian ameninţat,
mergînd pînă la a produce un dezastru bunei sale rude Callatis ? Răs­
punsul la cele două chestiuni nu poate fi decît unul : s-a produs o
1ntorsătură hotărîtoare în situaţia economică a cetăţii Tomis, căreia
i se deschideau perc::pective de mare înflorire, îngrijorînd într-un înalt
grad pe cele două vecine ale sale, dar convenindu-i Bizanţului. .a
Pentru a ne explica aceste per spective, avem două elemente p~
care ni le oferă izvoarele ca denotind importante schimbări în traficul
comercial din Pontul Stîng şi de pe Dunăre. Unul este îngreuie't'ea
navigaţiei în regiunea Deltei şi cu deosebire în preajma Histriei, ca
urmare a depunerii aluviunilor dunărene împinse de curenţi de-a lungul
litoralului spre sudJ. Se ştie că Polibiu, autor din sec. II î.e.n., vorbeşte
de pericolul pe care îl prezenta pentru navigrttori cordonul aluvionar,
numit ~..~OYj "pieptul", din dreptul golfului histrian (actualul lac Sinoie).
de sigur grindul Chituc. care, nefiind dezvoltat ca azi, se afla in cea mai
mare parte încă ascuns sub apa Mării, ceea ce ducea la eşuarea frec-
ventă a năvilor 23. Celălalt element e cetatea Axiopolis din dreptul insulei
Hinogu de pe Dunăre, lîngă oraşul Cernavoda de azi v.. Numele Axio-
poiis e unicul de formă greacă pe tot malul Dunării. Poziţia acestei
cetăţi exact la capătul drumului de uscat dintre Tomis şi fluviu, adică
al drumului celui mai scurt care traversează Dobrogea, denotă o asiduă
circulaţie comercială controlată de Tomis. Corelaţia dintre cele două
fapte se impune de la sine. Desperaţi din cauza primejdiilor pe care
le riscau mereu pe litoralul hist.rian. negustorii greci începuseră să evite
navigaţia spre gurile Dunării , preferînd, pentru intensul .lor trafic pe
acest fluviu, să-şi transporte mărfurile de-a curmezişul Dobrogei, rea-
lizînd în felul acesta şi o considerabilă economie de timp, prin :reducerea
unui mare ocol. Dar cum drumul cel mai scurt şi mai comod pentru

23 Polibiu, IV, 41, 1-2. Cf. D. M. Pippidi, Contribuţi-i. 2. p. 36-38.

2.'. Gr. Toci!eseu, L2s joulles d' llxiopolis, în Festschrift zu Otto Hirschfelds 60.
Gebw·tstage, Dcrlin, 1903, p. 354-359: R. Ne tzhammer Di.e christlichen Altertii.mer
der Dobrudscha, Bucureşti. 1918, p ll:l-1~8; I. Barnea, Dat'e noi despre Axiopolis,
SCIV, XI, 1060, 1, p. 69-78.

155
https://biblioteca-digitala.ro
o· asemenea ttansbordare era cel de pe valea Carasu 25, ne putem închipui
ce mare importanţă căpăta Tomisul şi ce izvoare bogate de venituri i se
prezentau, devenind nu numai un căutat antrepozit de mărfuri, dar şi
un mijlocitor al transportului pe uscat.
Această adevărată mană căzută pe capul tomitanilor reprezenta
în schimb o grea lovitură pentru prosperitatea Histriei, iar pentru Calla-
tis un motiv de invidie şi probabil chiar de teamă. Teamă nu numai
de creşterea unei noi forţe în preajma sa, dar şi de imixtiunea unei
importante puteri exterioare în aria intereselor sale directe. Este ceea
ce s-ru- putea deduce din intervenţia Bizanţului, care, în virtutea rolului
său pe Bosfor, de a controla circulaţia comercială dintre Egeea şi Pontul
Euxin, avea interesul să-şi extindă acest rol şi asupra noului trafic:
din Dobrogea, o.ferindu-şi tomitanilor concursul în exploatarea drumului
de uscat, prin finanţarea unor întreprinderi de transport organizate şi
special utilate :w. Fapt este că, precum vom arăta imediat, Bizanţul va fi
prezent la Tomis cu acest l'Ol ch1ar multe seoole mai tîrziu.
Se înţelege că, pentru a preîntîmpina motivele lor de teamă,
Histri.a şi Ca.llla.tis (care vor fi şi ulterior in strmsă colaborare finan-
ciară) 27 nu aveau altă soluţ1e decit să pună ele mîna pe izv.orul ;de
venituri al Tomisului, împărţindu-şi beneficiile şi curmmd tendinţele
de expansiune economică ele Bizanţului. Cum socotelile lor au fost.
date pe.:;;le c.:1p de victoria bizmhcă, o ·aşu..ui Tomis i-au rămas libere
căi largi de înflorire, profit.nd din plin de înteţirea circulaţiei t,:ans -
dobrogene.
Fenomenul natural care a adus această schimbare de trafic elenic
favorabilă tomitanilor e mult mai vecni decît vremea lui Polibiu, dar

2a Ac<•st ·' !'1'1'! turro-tătar dat în evul mediu şi oraşului Medgidia: Evliia
Celebi la G. I. Cia.iicoif, "Arhiva Dobrogei~. II, 1919, 2, pp. 130, 144-145), avînd
accepţiunea de "apă neagră", traduce numele sl.av Cernavoda (perpetuat pină
azi în P.umeJ.e oraşului danubian de la gura văii Carasu), iar acesta, la rîndul
său, redă elementul Axio- din tlxiopolis, care însemna in graiurile scito-gelice
tot "negru"; ci. Em. Lăzărescu, Autour du nom d'Axiopolis, .,Revue historique-
du Sud-Est europeen", XXI, 1944, p. 231- 234; I . Barnea, loc. cit., p. 69. Această
exphcaţie a originii numelui Axiopolis, ca o formaţie greacă pe baza unui to-
ponimie autohton străvechi, confirmă pe de o parte funcţiunea cet.ăţii antice de
pc Dunăre, de port comercial la extremitatea dunăreană a drumului tomitan de-
pe valea Carasu, iar pe de alta o continuitate de viaţă în mijlocul Dobrogei din
cele mai vechi timpuri pină azi.
26 Lipsa de precizii din respectivul fragment al lui Memnon constrînge la.
supoziţii variate cu privire la scopurile urmăritc de Bizanţ în războiul pentru
Tomis. Explicaţia pe care o preferăm aci nu diferă esenţial de aceea pe care o
exprimasem acum trei decenii (Histoire ancienne de la Dobroudja, p. 85-86).
cînd scriam că Bizanţul "voulait s'emparer de cette viile situee au milieu de
la cOte de la Dobroudja et bien placee pour contr6ler le commcrcc de tout le
Pont Gauche" (o idee similară la J. Weiss, op. cit., p. 29- 30). Desigur, nu poate
fi vorba de o cucerire, în sensul de anexarc, pe care după biruinţă Bizanţul n-a
efectuat-o (justa observaţie a lu.i D. M. Pippidi, Contribuţii 2, p. 34, nota 7),
d, aşa cum noi am mai avut ocazia să ne exprimăm (în Studi Ovidiani, p. 46),
de o influenţă predominantă, cu o participare privilegiată la rcntabilul trafic co-
mercial de la Tomis.
'Il D. M. Pippidi, loc. cit., p. 51-67.

156
https://biblioteca-digitala.ro
:dacă soluţia transbordării mărfurilor pe uscat n-a fost adoptată maj
devreme, e desigur din .cauza nesiguranţei drumului terestru, care era
stăpînit de diferitele tribuo.i getice independente din teritoriul Dobrogeţ.
în epoca elenistică, însă, după ce puterea macedoneană, mai ales sub Lisi-
mah, impusese ordinea în acest ţinut, se creaseră condiţii bune pentru
o circu~aţie liniştită între 'I1omis şi Axiopolis. Nu e lipsită de plauzi-
bilitate ipoteza că cetatea Axiopolis ar fi fost creată sub acest rege
macedonean al 'Tiraciei 28.
După ce Dobrogea a trecut sub romani, iar în această ţară s-a
instalat o lungă pace, siguranţa drumului tomitan spre Axiopolis a
devenit absolută. iar traficul transbordării s-a intensificat enorm, ceea
ce a făcut ca Tomis să devină cetatea cea mai bogată şi mai importantă
de pe ţărmurile de apus ale Mării Negre, căpătînd şi titlul de "Prea
strălucită Metropolă a Pontului Stîng" 29. Axiopolis a ajuns principalul
sediu al organizaţiei navigatorilor de pe toată Dunărea 30 şi totodată
unul din cele mai de seamă centre militaTe ale limesului roman din
Scythia Minor. E semnificativ că pe Tabula Peutingeriana acest sediu
de comandament militar superior în sec. IV şi sediu de episcopat în
-sec. VI, este distins cu două turnuri, semn care pe această hartă antică
evidenţiaz::\ numai oraşe importante, ca Duoostorum ori Troesmis 31.
Ca un simbol al împrejurărilor care i-au adus Tomisului uriaşul
său salt, de la sărăcie la bogăţie şi de la anonimat la o:-enume, şi în
acelaşi timp ca <O confirmare a rolului continuu al Bizanţului în această
ascensiune, rol perpetuat pină în secole tîrzii, avem o stelă funerară
din Tomis, din sec. III e.n., reprezentînd epitaful unui Au1·elius Sozome-
·n us din Byzantion, care, după cum arată efigia sculptată pe respectiva
lespede de marmură, cu un car încărcat cu marfă, era un antreprenor
de cărăuşie pe drumurile de uscat ale traficului comercial tomitan 32.
3. DE LA TOMIS LA CONSTANŢA

Numele de azi al oraşului Constanţa are un lung trecut. Il întîlnim

încă din secolele X-XI la autorii bizantini sub forma Constantia(Kwvrr'rocv-
· doc) 33 iar în numeroasele hărţi nautice italiene din secolele XIV-XVI

2a Cf. J. Weiss. op. cit., pp. 29 şi 45; V . Pârvan, Get'ica, p. 64. Părere adop-
tată şi de noi în Histoire ancienne de la Dobroudja, p. 81 ; pre<ţum şi de '1'. V.
Blavatskaia, op. cit., p. 106 şi I. Stoian, op. cit., p. 20, nota 5. Activitatea cetăţii
in epoca elenistică este confirmată de numeroasele fragmente de amfore rhodiene
din sec. III-II î.c.n. găsite în ruinele sale ; cf. I. Barnea, loc. cit., p. 72.
29 Cf. K. Regling, loc. cit., I, p. 72 ; II, pp. 683-688 ; 692-9J 7 ; l. Stoian,
.opt. cit., pp. 34-35, 103 ; R. Vulpe, Din istoria Dobroge·i, II, p . 149.
30 CIL, III, 7485 : nautae universi Danuvii.
31 Cf. J. Weiss, op. cit., p. 44-46.
32 I. Stoian, op. cit., p. 208, nr. 14 şi p. 367, pl. LXIII :
Mp( 7j).w.;) l:(.o)~6flevo.;
Zwr(xou Bul;o:v·nos . Fotografia stelei a fost reprodusă mai: întîi de V. Pârvan, In-
ceputurile vieţii romane la gurile Dunări·i, Bucureşti, 1923, p. 61 şi fig. 38 (cf. .:?i
p. 156) şi regăseşte în lucrarea noastră Ovidio nella citt<i detl'esilio (Studi Ovi-
.diani), p . 60, pl. V.
33 Const. Uorphyrogcn., De administrando Imper·io, 9, p. 79; Cedrenus, p. 401,
{ed. Bonn).

J57
https://biblioteca-digitala.ro
apare, pe locul străvechiului Tomis, sub forma Costanza 31. Turcii I-au
prefăcut in Kiustenge, fără ca această pronunţie să fi înlăturat din uzul
populaţiilor creştine locale varianta anterioară, pe care, după 1878, admi-
nistraţia românească a statornicit-o sub aspectul Constanţa, pentru a
denumi principalul port maritim al României 35.
Dar numele e şi mai vechi decît documentele medievale citate.
Originea sa trebuie să fie căutată în sec. IV e.n., în legătură, de sigur,
cu dinastia lui Constantin cel Mare, căreia i-au aparţinut diferiţi Con-
stantius şi diferite împărătese Constantia.
Este o problemă încă în discuţie dacă toponimicul Constantia ar
putea fi derivat din Constantiana (Kc.uvcr'!aYnocwf.), un nume de oraş
important pe care îl 1atestă insistent, în limitele provinciei Scythia
Minor, listele de localităţi antice tîrzii prezentate de Hierocles 36, de Pro-
copius 37 şi de Notitia Episcopatuum a lui De Boor 38. E drept că la
prima vedere aceste izvoare par să se opună unei atare corelaţii, de-
oarece in cuprinsul lor sint înregistrate, concomitent şi la o mare dis-
tanţă între ele, atît Constantiana, cît şi Tomis, lăsînd impresia că ar fi
vorba de două oraşe diferite. Nu trebuie, însă, să pierdem din vedere
valoarea documentară foarte redusă a listelor respective, care reprezintă
simple înşirări de nume, fără pretenţie de precizie topografică. Afară
de pura menţiune a Constantianei, nu le putem cere nici o indicaţie
cu privire la identificarea acestui oraş, al cărui loc în raport cu Tomis
în ordinea seriei înfăţişate de cele trei izvoare ar putea fi efectul unei
întîmplări sau cel mult al unei adăugiri mai recente la o schemă topo-
nimică tradiţională reprodusă din izvoare mai vechi. Cit despre conco-
mitenţa numelor Constantiana şi Tomis în aceleaşi izvoaa-e ar putea fi ex-
plicată de asemenea fără obligaţia de a exclude Constanţa din discuţie.
Cînd se modifică numirea unei localităţi e normal ca numele vechi să
coexiste o vreme cu cel nou.
Puţinele încercări făcute pma acum de a-i găsi Constantianei
o altă poziţie în Dobrogea 39 n-au venit cu nici o dovadă peremptorie

~..~ N. Grămadă, La Scizia Minore nelle carte nautiche del Medio Evo,
.,Ephcmcris Dacoromana", IV, 1930, pp. 220-227, 236-240.
:~r> Forma Costanţa, fără n, adesea intîlnită în pronunţia locală şi azi, era
!oarte frecvent întrebuinţată în primii ani după 1878, chiar în scris. Printre
multele exemple ce s-ar putea cita în această privinţă, ne limităm la scri-
soarea lui Eminescu, trimisă din acest oraş î'p 1881, recent publicată in "To-
mis•, IV, 1969, 9, p. 7.
3G llierocles, Synecdemus, p. 391 (Oonn). Reprodus şi de Const. Porphyro-
gen., De thematibus, II, 20.
:n Procopius, De aedificiis, IV, 11.
:1u De Boor, Nachtrdge zu den Not:itiae Episcopatmmt, "Zcitschrift fiir Kir-
chcngcschichtc", XII, 18!Jl, p. 531 ŞI urm.
~l N. Grămadă, op. cit., p. 237-23!1 (socotind Constantiana, tota~ neverosimil,
drept unul dintre castrele valurilor dintre Tomis şi Axiopolis). Intr-o recentă
comunicare prezentată la Institutul de Arheologic al Academiei R.S.R., la 28.II.19G9
(încă inedită), Em. Popescu susţine, pe baw discutabilei ordine din listele men-
ţionate, că oraşul episcopal Constantiana trebuie să fi existat la nord de Histria
şi ca atare propune identificarea ei cu cetatca de la Capul Dolojman, care n-ar
fi Argamum, cum s-a admis ipotetic pînă acum. Această identificare a fost înre-

158
https://biblioteca-digitala.ro
de natură să înlăture eventualitatea localizării sale la Tomis on m
imediata apropiere a acestei metropole pontice. !n schimb prezintă o
semnificativă importanţă apariţia Constantianei pe o inscripţie funerară
din sec. V-VI. descoperită chiar la Constanta şi pomenind pe un 'Iwch-
v-y;c; uloc; <Pwx~ cbto Koa-.IXv·n!Xviic; 40• De notat că soţia acestui Ioannes se
numeşte Koa't'IXV't'~LIX , iar fiica lor 'Pwf.l<boc. r.t. Desigur, inscripţia nu
constituie o dovadă absolută a identităţii dintre cele două oraşe, dar
şi mali ~uţin ar putea impune o teză contrarie. Nu S-1(1t putea !trece
uşor peste considerentul că singura confirmare epigrafică a realităţii
unui oraş antic cu numele Constantiana provine tocmai dintr-o loca-
litate care de atunci încoace s-a chemat Consta.nţa. Iar pentru eventua-
litatea unei soluţii definitive pe care viitoare descoperiri ar putea-o
aduce în favo81I'ea identităţii Constantiana-Constanţa, putem lua în seamă
de pe acum o explicaţie a raportului dintre cele două forme, în sensul
că cea actuală n-ar reprezenta decît o prescurbare a celei antice, care
in practică era de o pronunţie mai puţin comodă.
ln rezumat, e de reţinut că, în stadiul actual al informaţiei, indi-
ciile care ar favoriza menţinerea problemei în domeniul tomitan par
mai ponderoase decît obiecţiile ce li se pot opune. Fapt este că, în vreme
ce la Tomis avem o Constanţa, nicăieri în restul provinciei Scythia
n.u există semne despre vreo altă localitate al cărei nume să evoce
Constantiana. De altfel n-ar fi prea probabil să fi existat în spaţiul
acestei provincii, două oraşe egal de importante purtînd nume atît de
asemănătoare între ele.
Dar, mai mult decît eventwala sa deriva:re din Constantiana, pentru
numele Constantia-Constanţa este esenţială problema modului cum
a ajuns să înlocuiască pe Tomis. In această privinţă s-au propus dhrerse
explicaţii, cele mai multe bazate pe prezumţia că o cetate numită fie
Constantiana, fie Constantia, ar fi existat în apropiere de Tomis, ceea
ce ar fi înlesnit substitukea de nume 42. Cum însă resturile unei atare
cetăţi separate nu se constată în teritoriul tomitan, regretatul nostru
coleg de la Şcoala Română din Roma Nicolae Grămadă, căruia i se
datoreşte un temeinic studiu despre hărţile nautice italiene în legătură

gistrată de autorul său şi în Tabula Imperii Romani, Bucureşti, 1969 (publicată

dfo "Union acadcmique internationale"), Foaia L 35 Bucarest : Romula-Durostorum
Tomis, p. 34, v. Constantiana, pe hartă Xg.
" 0 Gr. Tocilescu, "Archaol-epigr. Mitteil.•, XIV, 1891, p. 30, nr. 63; R. Netz-
hammer, op. cit., p. 102-104, nr. 11, fig. 29 ; T. Barnea, Creştinismul în Scythia
M-inor după inscripţii, "Studii teologice", seria II, VI, 1954, 1-2, p. 75, fig. 10
şi p. 102, nr. 29 ; idem, "Dacia", n.s., I, 1957, p. 268, pl. I, fig. 8.
41 Cf. I. Barnca, Din istoria Dobrogei, II, p. 463 (KwaTavrS~Eoc. l'Ste o greşeală de
tipar in loc de KoaTetvT~{et).
to2 Cf., e.g., K. Regling, op. Cit.. p. 589 ; Brandis, RE, v. Constantiana, col.
959-960; J. Weiss, op. cit., p. 68; R. Netzhammer, op. cit., p. 104; V. Pârvan,
Nuove considerazioni sul vescovato delia Scizia Minore, "Rendiconti della Ponti-
ficia Accademia Romana di Archeologia", H, 1924, p. 129; R. Vulpe, Histoire an-
cienne de la Dobroudja, pp. 306, 329, 339, 383 (nota 2) ; V. Velkov. fpa.llbT s
TpaKHII 11 .ll.aKnll npes KbCH2Ta aHTll'IHOCT, Sofia, 1959, p. 91-92 ; 1. Stoian, op. cit.,
p. 50-51 ; I. Barnea, Din istoria Dobrogei, II, pp. 391, 421, 463, 499.

159

https://biblioteca-digitala.ro
cu Scythia Minoră, a emis părerea că ambele nume, şi Tomis şi Con-
etantia (pe care îl separă de Constantiana) ar fi fost purtate simultan,
în sec. IV, de unul şi acelaşi oraş, ca urmare a unor eventuale restau-
rări ale fortificaţiilor locale de către împăratul Constantius Il, şi că
ulter-ior vechiul nume grec ar fi dispărut din uz, rămînînd biruitor cel
nou roman 43.
In ce ne priveşte, socotim că această interpretare merită azi mai
mult interes decît i s-a acordat în trecut. Ceea ce ne determină s-o
reţinem în esenţă pe deasupra tuturor celorlalte explicaţii propuse şi
să renunţăm şi la propria noastră conjccLură, exprimată în tre:~căt acum
trei decenii, despre eventualitatea unei origini bizantine mai tîrzii a
numelui Constanţa 44, este sprijinul pe care i-l aduc rezultatele cerce-
tărilor arheologice făcute în ultimii zece uni în cuprinsul vechiului Tomis.
Pe aria acestei cetăţi antice deosebim topografic două zone : una
peninsulară, jos, iar alta continentală, sus, spre vest de muchia de pantf.t
de la Biserica Grecească, de la Poştă şi de la Sediul Partidului. Lucră­
rile de fundaţii începute în anul 1960 pentru noul cartier de blocuri din
zona de sus, pe spaţiul larg al fostei gări Constanţa, au scos la lumină
temeliile unei mari şi importante basilici, resturile alteia mai mici,
mai multe cuptoare de cărămizi şi numeroase urme de locuinţe, toate
datînd cel mai devreme de la sfîrşitul secolului III e.n. şi pînă la
sfîrşitul oraşului Tomis în sec. VII".>. Depozitul de sculpturi din sec.
I î.e.n.-III e.n. găsit in situ lîngă basilica mare, se referă 1a o operaţie
rituală păgînă, săvîrşită la finele secolului III sau la începutul seco-
lului IV e.n. 46. Din aceeaşi perioadă datează şi zidul cetăţii Tomis, care
mărgineşte această zonă spre nord şi spre V>est şi ale cărui ruine se văd
azi din loc în loc pe un traseu începînd la est în dreptul plajei "Mun-
citorul" şi sfîrşind spre sud-vest, pe faleza opusă, în dreptul Porţii Nr. 3
a portului Constanţa 4i. Din acest zid fac parte "Turnul Măcela~rilor"
de lîngă Hotelul Victoria şi porţile scoase la iveală pe Bulevardul Repu-
blicii, de o parte şi de alta a fostului Comandament al Marinei. Nici un
vestigiu de locuire din zona de sus nu e mai vechi de sfîrşitul seco-
lului III. Resturile arheologice anterioare din această parte a Tomisului
se referă exclusiv la morminte 48, caracteristice pentru zonele extra-

43 N. Grămadă, op. cit. (supra, nota 33), p. 238.

44 HistoLre ancienne de la Dobroudja, p. 383, nota 2. Părerea a fost aban-
donată de noi incă din 1967, cînd am publicat sumar interpretarea pe care o
dezvoltăm in prezentul studiu; cf. "Tomis", II, 1967, 1 (ianuarie), p. 17.
4i'> A. Rădulescu, Monumente romana-bizantine din sectorul de vest al ce-
tăţii Tomis, Constanta (1966), p. 5-84.
4G V. Canarache. A. Ariccscu, V. Barbu, A. Rădulescu, Tezaurul de sculp-
turi de la Tom!s, Bucureşti, 1963, p. 121-123 ; Gabriella Bordenache, "Studii cla-
sice", VI, 1964, p. 155 ; R. Vulpe, Din istoria Dobrogei, Il, p. 264 (cu nota 189).
47 V. Pârvan, Zidul cetăţii Tomi, pp. 417-423, 439-443; V. Oanarache,
Tomi (,.Meridiane•), pp. 19-22, 43 şi fig. 8.
4a V. Barbu, Considerations chronologiques basees sur les donnes fournies
par les inventaires funeraires des necropoles tomitaines, "Studii clasice~, III,
1961, p. 204-205.

160
https://biblioteca-digitala.ro
murane ale oraşelor antice. In schimb mormintele lipsesc mai jos, în
zona peninsulară, unde în toate epocile apar numai resturi de clădiri.
Din aceste constatări rezultă că oraşul Tomis, ocupind de la ori-
gine partea peninsulară, s-a extins în zona continentală abia în perioada
tîrzie a vremii romane, aproximativ o dată cu instaurarea Dominatului
şi cu biruinţa creştinismului. Zidul de apărare al oraşului, inainte de
această extindere, trebuie să fi format un baraj care gituia peninsula
de-a lungul muchiei de pantă de care am vorbit. Cel puţin la începutul
erei noastre, adică în primele decenii ale epocii romane, pe acea muchie
se afla zidul "scurt" (murus brevis, moenia exigua) de care vorbeşte
Ovidiu in versurile sale tomitane '•9 şi despre caJre el precizează că se
afla "la un loc potrivit", pe o "înălţime", numită de el, intr-un sens
vag, tumulus :;o. Altă înălţime nu putea fi la Tomis decit panta pe care
se suia dinspre peninsulă către zona continentală, pe atunci situatâ
extm mums. După ce, incepind de la sfîrşitul secolului lli, s-a construit
un alt zid mai lung, mai solid şi mai complicat, prin cru·e se includea
această zonă în interiorul oraşului, barajul de pe tumulus, devenit de
prisos, trebuie să fi fost nu numai părăsit, dar chiar cu. desăvîrşire distrus,
pentru ca materialul său să fie utilizat la noua fortificaţie. Aşa s-ar
explica de ce, în afară de unele indicii neconcludente 51, urmele tra-
seului său încă n-au Iost găsite cu prilejul descoperirilor întîmplătoare
(singurele produse pînă acum pe muchia respectivă), aşteptînd să fie
căutate prin sondaje speciale, care sînt de preconizat pe viitor. Desigur,
nu va fi uşoară cercetarea unui zid zmuls din temelii, dar nici cu totul
lipsită de speranţe.
Inglobînd intre zidurile sale, în preajma secolului IV, conside.:
rabila zonă de sus, oraşul Tomis aproape şi-a dublat întinderea. lnsă,
deşi alcătuind o unitate urbană, cele două zone trebuie să fi fost privite
practic ca net deosebite, atît prin poziţia lor, cît şi prin rolurile lor
specifice faţă de prefacerile spirituale ·ale timpului. Zona de sus, deve-
nită un cartier nou, cu populaţie nouă, mai accesibilă doctrinei ewnghe-
lice, cu biserici monumentale conţinînd moaşte de martiri 52, una din
ele servind probabil chiar ca principală basilică metropolitană 5:J, tre-
buie să fi avut de la inceput o viaţă creştină mult mai activă şi mai
omogenă decît vechea zonă peninsulară, locuită de familii vechi şi în-
.stărite, care, în vremea de controverse religioase din sec. IV, era normal

4
~ Tristia, V, 2 b, 26; 10, 18-21; Ex Ponto, I, 8, 61- 62; cf. V. Pârvan,
~:;p.cit., p. 428-431.
~o Tristia, V. 10 17- 18: tumulus defendittcr ipse moenibus exiguis inge-
nioque loci.; V. Pârvan, loc. cit., precum şi articolul nostru din Studi Ovidiani,
p. 57-58. De asemenea N. Lascu, Pămintul şi vechii locuitori ai ţării noastre la
<.Jvidiu, în vol. Publius Ovidius Naso, XLIJI î.e.n. - MCMLV!I e.n., Bucureşti,
1957, p. 180 (tumulus nu poate fi promontoriu!, deoarece acesta e mai jos decît
.,uscatul").
:il V. Barbu, loc. cit., p. 204. Cf. şi V. Canarache. op. cit., p. 38.
5~ A. Rădulescu, op. cit., pp. 24-25, 32-45, 62-67, 77-80.
5.1 Ar rcieşi din situaţia şi din aspectul monumental al resturilor basilicil
mari : A. Rădulescu, op. cit., p. 78-84.

1.1 - c. 345 161

https://biblioteca-digitala.ro
să fi păstTat încă în mare măsură tradiţii şi îndiniiri pagme. De aci
o prioritate spirituală care va impune noul cartier faţă de cel vechi,
pe măsură ce creştinismul îşi va spori autoritatea pînă la a deveni unica
religie a imperiului.
Dar noul cartier, de sus, îşi avea, fără îndoială, un nume al său.
prin care i se preciza individualitatea faţă de vechiul nucleu peninsular
al oraşului Tomis şi care, favorizat de rezonanţa prestigiului său ecle-
~i,astic. atît de hotărîtor pe atunci, era destinat unei largi şi durabile
popularităţi. Acest nume, care, prin frecventa sa utilizare, se va extinde
asupra întregului oraş, eclipsînd tot mai mult denumirea de Tomis, pînă
cînd o va face să se piardă în uitare, nu va fi decît Constantia (ori
eventual, la început, Constantiana). Seria deducţiilor ::;ugerate de con-
statările arheologice se întîlneşte astfel într-o naturală concordanţă cu
interpretările cele mai logice inspirate de ştirile documentare privind
is toria numelui actual Constanţa.
Această explicaţie a înlocuirii numelui Tomis prin Constanţa nu
e decît în ordinea normală a realităţilor antice. Pe atunci numele loca-
lităţilor nu se schimbau în mod .abstract, prin decrete, ci reprezentau
efectul unor modificări de fapt intervenite în evoluţia, structura şi topo-
grafia acelor localităţi, precum şi al reflectări.i lor în graiul popular.
Exemple de cazuri similare în lumea antică sînt frecvente. Pentru
analogia sa foarte apropiată cu cazul Constantiei ne limităm la a cita
pe acela al oraşului elenic Parthenope din Italia, căruia, adăugîndu-i-se
pe măsura dezvoltării sale un cartier nou şi infloritor numit NeapolisT
"Oraşul Nou", i s-a pierdut vechiul nume, fiind înlocuit treptat prin
acela, mult mai notoriu, al cartierului recent. E vestitul Napoli de azi.
In ce priveşte motivele pentru care cartierul de sus al oraşului
Tomis a primit numele Constantia (ori Constaniana) nu le-am putea
căuta decît, a<ja cum am arătat, prin raport cu un personaj din dinastia
lui Constantin cel Mare. Chiar despre acesta însuşi n-ar putea fi v,o rba,
deoarece în acest caz toponimicul ar fi trebuit să fie Constantiniana 5~
ori Constantina 55. !n schimb, foarte firesc atrage atenţia împăratul
Constantius II, care încă de la începutul domniei, în 337, a avut Scy-
thia Minor, împreună cu toată diocesa Thraciei şi cu tot Orientul, în
domeniul său, pentru ca, în anii 353-362, să conducă singur întregul
imperiu roman. Numai de la un nume ca al său puteau deriva toponi-
micele Constantiana şi Constantia. Pe de altă parte, el 1a fost un orga--
nizator asiduu, căruia sistemul de apărare al limesului danubian din

M N. Grămadă, op. cit .• p.( 238, nota 1, se înşală considerînd că forma pri-
mordială pentru Constantiana ar fi fost Constantiniana şi că respectiva cetate,
pe care o deosebeşte de Tomis-Constantia, ar fi fost zidită de Constantin cer
Mare. Nimic nu vine în sprijinul unei atare ipoteze.
55 Intre altele e cazul oraşului Cirta din Numidia, rcfăcut de Constantin
cel Mare, drept care a căpătat numele Constantina, păstrat pînă azi. Cf. M. Bes-
nicr, UEmpire romain de l'avenement des Severes au Concile de Nicee, Paris.
1937, p. 360.

162
https://biblioteca-digitala.ro
provincia Scythia îi datorează mult 56. E foarte probabil ca, aşa cum
S€) presUjpun€1 în general, el să fi contribuit într-un mod hotărîtor la
perfectarea fortificaţiilor tomitane şi să fi meritat astfel cinstea ca
numele său să fi dat naştere unui toponimie local. Dar trebuie ' să
precizăm că, neputînd fi vorba decît de zidul cel nou oare limita car-
tierul de sus al Tomisului, numele revenea numai acestui cartier. Con-
strucţia zidului, începută în ultimul sfert al secolului III, a comportat
multe lucrări complimentare şi consolidări, care au fost efectuate în
epocile ulterioare şi cu deosebire sub Constantin şi sub urmaşii săi.
Fără să scădem din plauzibilitatea acestei interpretări militare
a originii numelui Constantiana-Constantia în legătură cu Constantius II,
putem lua în consideraţie şi o explicaţie de ordin rr-eligios. Nu este de loc
exclus, ci chiar probabil, ca. o dată cu desăvîrşirea fortificaţiilor, Con-
stantius, care era tm creştin fervent, adept al arianismului, să fi patro-
nat şi constructiile basilicilor din interiorul cartierului de sus pe care
aceste fortificatii il înconjurau. Fapt este că, scoţînd la lumină, în acest
cartier, restw-ile basilicilor monumentale din sec. V-VI, cercetările
arheologice au relevat la baza lor şi urme de construcţii anterioare. din
sec. JV 57.
Pe de altă parte, ca un scrupul de metodă, fără a dispune totuşi
în prezent de nici un indiciu documentar, se cuvine să amintim, in
aceeaşi ordine de idei, şi diferitele personaje feminine din dinastia con-
stantiniană numite Constantia. dintre care una ar fi putut avea even-
tual un rol în originea numelui de caa:'tier de la Tomis. Ar fi mai
puţin plauzibil să ne gîndim la Fla.via V aleria Constantia, sora lui
Constantin cel Mare 58, fosta soţie a lui Licinius, deoarece, deşi ea era
o creştină, devotată arianismului, soţul său, împărat al Orientului, din
care făcea parte şi provincia Scythia, nu numai că nu ocrotea mani-
festările creştine. dar, după cum atestă insctipţia din vremea sa de la
Salsovia, tocmai în această provincie el luase măsuri pentru întărirea
cultului păgîn al Soarelui (Sol Invictus) 59. De asemenea n-o putem
vedea in vreo legătw-ă cu Tomis nici pe pasionata ariană Flavia Iulia
Constantia, fiica lui Constantin şi sora lui Constantius II, căsătorită sur.-
ceslv cu caesarii Hannibalianus şi Gallus, deoarece, depinzînd de dome-
niul activităţii soţilor ei, a locuit mai mult în Asia. Singura pe care
am putea-o lua în consideraţie pentru o eventuală explicare a toponj-
micului Constantia este Flavia Maxima Constantia, fiica postumă a lui
Constantius II, născută în anul 362, căsătorită cu împăratul Graţian în
375 şi decedată în 383. Nu fiindcă ar fi avut vreo intervenţie specială

56 R. Vulpe. Histoire ancienne de la Dobroudja, p. 306-308 ; I. namea,

Din istoria Dobrogei, II, p. 390-392. Pentru personalitatea şi activitatea lui Con-
stantius II, in general cf. A. Piganiol, L'Empire clmmen (325-395), Paris, 1947,
pp. 77-78, 90-109.
57 A. Rădulescu, op. cit., pp. 55 şi 84.
51! Cf. K. Regling, loc. cît., p. 589, nota 3.
r,g C. Moisil, "Convorbiri Literare•, XXXIX, 1905, p. 563 şi urm. ; V. Pârvan,
Salsovia, Bucureşti, 1906 (== "Convorbiri Literare", XL), p. 24-42; R. Netzham-
mer, op. cit., p. 19-21 şi fig. 2 ; I. Bamea, loc. cit., pp. 383 şi 506, fig. 7.

163
https://biblioteca-digitala.ro
la Tomis, ci pentru că, spre deosebire de precedentele ei omonime,
această împărăteasă, sanctificată de biserică, n-a fost ariană, ci o foarte
pioasă ortodoxă. Cum în acerbele divergenţe teologice din sec. IV clerul
tomitan a înclinat hotărît spre ortodoxia lui Atanasie (chiar în vremea
împăraţilor arieni Constantius II şi Valens) 60, s-ar fi putut ca memoria
ei, ca a unei sfinte imperiale, să se fi bucuTat de un cult deosebit în
metropola pontică şi ca o basilică de frunte din cartierul de sus să-i fi
purtat hramul. De unde apoi extinderea numelui său la întregul cartier.
Bine înţ~les, această conjectură ar exclude explicarea numelui
<>raşului Constantia prin activitatea constructivă a lui Constantius II,
dar nu este mai puţin de domeniul posibilului. De aceea ambele even-
tualităţi trebuie să rămînă în evidenţa cercetării, fiind supuse deopotriva
verificării prin viitoare descoperiri arheologice şi epigrafice. E drept
că ipoteza Constantius II pare a avea în sgrijin mai multe temeiuri de
probabilitate, dar, ţinînd seama de atmosfera timpului, atît de covîrşitor
dominată de preocupăxile religioase, nici presupunerile relative la un
eventual cult al Sfintei împărătese Constanţa nu pot fi neglijate. De
asemenea, este adevărat că localităţile cu nume derivate din acelea ale
impăraţilor romani, pentru motive militare, administrative, edilitare,
sînt foarte frecvente in toponimia antică, inclusiv în perioada Domina-
tului (de pildă, în însăşi provincia Scythia avem Flaviana, Valentiniana,
Gratiana, Pulchra Theodora, Iustiniana), totuşi nu lipsesc nici cele cu
nume de sfinţi creştini, ca prime exemple ale unei categorii care va
căpăta o vastă amploare în toponimia medievală de pretutindeni. Un
atare exemplu din primele secole ale creştinismului triumfant ni-l oferă,
chiar în provincia noastră, în aria eclesiastică a metropolei tomitane,
numele cetăţii Sanctus Cyrmus ( b "AyLoc" KupttJ..o<;), menţionat de
Procopius 61•
Orice soluţie se va impune pînă la urmă, rămîne cert că numele
oraşului Constantia-Constanţa îşi are originile în împrejurările specifice
dinastiei constantiniene şi că durabilul său succes asupra vechiului nume
Tomis îşi găseşte cea mai concordantă explicaţie în evoluţia cartierului
continental al metropolei pontice, atît de clar atestat de arheologie.
Departe de a reprezenta o inovaţie medievală, numele Constanţei
de azi vine direct din antichitate şi a circulat destulă vreme paralel
cu numele Tomis, pe care a sfîrşit prin a-l face să cadă în desuetudine.
E ceea ce a•r corespunde eventual şi concomitenţei numelor Constantiana şi
Tomis în izvoarele din sec. VI. Momentul cînd numele Tomis a dispărut
definitiv din uz, pentru ca ulterior să piară şi din amintire 62, trebuie
00 R. Netzhummer, op. cit., p. 26 ; R. Vulpe, op. cit., pp. 298, 308, 312,
322-324 ; I. Barnea, loc. cit., p. 456-460.
Si De aedificiis, IV, 7.
62 Pînă acum mai puţin de un secol încă nu se ştia precis unde fusese
Tomis. De exemplu W. Tomaschek, .,Zeitschrîft fur die oesterreichischen Gymna-
sien", XVIII, 1867, p. 716-717 (apud N. Grămadă,. op. cit., p. 236, nota 5) încă
mai făcea supoziţii în această privinţă, localizîndu-1 la Techirghiol, fără să con-

164
https://biblioteca-digitala.ro
să fi fost distrugerea metropolei pontice cu prilejul pătrunderii proto-
bulgarilor în provincia Scythia şi în Peninsula Balcanică in a doua
jumătate a secolului VII 63, Incetarea desăvîrşită în acea weme a vechii
existente urbane de la Tomis este clar confirmată de constatările arheo-
logice. Totuşi, peste ruinele clădirilor vechi nu s-a aşternut pustiul,
d deasupra lor şi-au improvizat curînd bordeie şi colibe grupuri de
oameni ai mării, .p escari şi muncit01i săraci. atraşi de legăturile cu coră­
bierii bizantini, care niciodată nu şi-au întrerupt cu totul circulaţia lor
de-~a lungul coastelor pontice şi, întocmai ca predecesorii lor milesieni
din sec. VII-VI î.e.n., totdeauna au avut nevoie de un popas la adă­
postul peninsulei tomitane. Aceşti oameni modeşti au salvat de la uitare
numele Constantia, cel mai curent folosit pentru întregul cuprins al
oMŞului Tomis în ultimele sale zile. Mulţi dintlre ei, proveniţi din
teritoriul rural vecin, erau de origine romanică. Ei vorbeau latineşte în
forme noi, populare, aşa cum dovedeşte inscriptia de la Lazu (nu departe
de Constanţa), cea mai tîrzie dintre inscripţiile latine din Dobrogea 6~.
Prin cruracterele graiului lor trebuie să se fi păstrat pronunţia latină
a numelui Constanţia-Constanţa 6:> în loc de cea bizantină, care a ti
sunat Constandia.
Acest nume dovedeşte prm excelenţă o continuitate de viaţă pe
locul vechiului Tomis şi totodată confirmă o continuitate de viaţă romană
in intreaga Scythi>a Minor, atestată şi prin atîtea alte dovezi de supra-
vieţuire toponimică din antichitate, ca Durostorum-Drîstor-Silistra, Al-
tinum-Oltina, Carsium-Hîrşova, Beroe-Băroi, Petra-Camena ("Piatra") 66.
In ciuda unor cumplite vicisitudini, într-un mizer stadiu de decadenţă
a civilizaţiei antice, populaţia romană a provinciei, necăjită de endemicele
invazii prădalnice ale neamurilor migratoare, a putut să se menţină şi,
Ci d#ă cu limba sa latină, să salveze o serie de mărturii\ ale înfloririi
din trecut. Printre acestea numărăm şi numele Constanţa, oare, născut
într-un moment de extindere a străvechiului Tomis, este rechemat azi
la o largă notorietate, depăşind cadrul oicumenei antice pentru a fi auzit
pe toate ţărmurile globului.

ceapă că ar putea fi identic cu actuala Constanţa. Abia după 1878, inteţirea

descoperirilor arheologice şi epigrafice a impus categoric această identitate. Pentru
avatarurile numelui Tomis în secolele medievale si moderne cf. studiul lui
N. Lascu, Ştiri şi traditii cu privire la locul de exil ~l lui Ovidiu, în vol. Publius
Ovidius Naso, p. 340-373.
63 Cf. I. Barnea, loc. cit., p. 443.
64 Em. Popescu, "Studii clasice", VII, 1965, p. 251-260.

v:; Cf. N. Grămadă, op. cit., p. 238.

00 R. Vulpe, op. cit., p. 383 ; I. Barnea, loc. cit., p. 4.45. La aceste dovezi
de continuitate sînt de adăugat numele Axiopolis, amintit de traducerea slavă
Cernavoda şi de cea turco-tătară Carasu (v. supra, nota 25) şi Callatis, metamor-
fozat în Pancalia. cu pronunţia bizantină Pangalia, apoi cw cea turcă Mangalia
(cf. articolul nostru din .,Tomis•, II, 1967, 1, p. 17).

165
https://biblioteca-digitala.ro
 NOTES D'HISTOlRE TOMITAINE
- Resume-

1. La date de la fondation de la ville de Tomis.

Bien que la ville de Tomis ne soit mentionnee dans les sources ecrites
qu'a partir du Ilie s.av.n.ere, sa fondation doit remonter en realite a une epoque
Lien plus recuh!e. Sa remarquable position maritime, sur le seule presqu'île in-
terrompant la monotonie de la cote de la Dobroudja depuis le Cap Caliacra
jusqu'a la region des bouches du Danube, ne pouvait laisser indiffercnts les
premiers navigatcurs grccs en quete d'escales favorablcs dans ces parages. Aussi
faut-il envisager l'occupation de cctte presqu'ile des les debuts de la colonisation
hellenique dans le Pont Gauche, a l'epoque ou les colons de Milet vinrent s'eta-
blir a Hlstria ou pcu apres. C'est dans ce sens que plaide aussi !'origine milt}-
sienne de Tomis, clairemcnt precisec par les auteurs anciens et constamment
confirmee par les institutions traditionnelles de la cite. L'activite colonisatrice
de Milet, cn plein essor dans la seconde moitie du VIIe s., n'alla pas au dela
des premieres decennies du vre s.av.n.ere. Quant aux preuves archeologiques
c-oncernant l'epoque archaique, leur absence momentanee a Tomis n'engage ft
rien, car on n'a pas u !aire â une exploration systematique ele l'emplacement an-
tique, dont l'ett>ndue est completement couverte par la ville actuelle de Con-
stanţa, mais seulement it des decouvertes fortuites et eparses, se rapportant aux
couches supecieures. Il y a pourtant de bons espoirs pour l'avenir. L'Au tem·
n'adhere pas â la these selon laquelle l'evolution de cette localite aurait com-
porte une phase indefinie de simple marche, e(L7t6ptov , faisant place a peine ul-
terieurement ă une cite proprement-ditc, 7to),t~ . Les Milesiens etablis sur !e
promontoire de Tomis ont du avoir des les premiers jours une organisation stable,
qui ne pouvait etre que celle d'une cite, avec son propre territoire, son indi-
vidualitC politique, ses moyens de dcfense, son port, ses institutions, indifferem-
ment de scs proportions, de son importance, de son aspect. Il est vrai que la vi!!<!
de Tomis vegeta bien des siecles durant, reduite au role de simple escale. dt1·
pendant uniquement du trafic maritime, depourvue de ressources trop rentables
dans l'arriere pays. Il est vrai aussi que son nom ne fut pas cnregistre par
l'histoire avant le IIIc s.av.n.ere et que meme apres cette date, bien que posse-
dant tous les attributs d'une veritable cite, elle ne figure dans les sources qu'avec
les titres rest.rictifs d't!:Lrr6dtov ou de l'tOA~Xvtov (.,petite cite"), mais aux yeux de ses
propres habitants (et dans ce probleme c'est la scule chosc qui compte), eli~
representait une n6).t~ commc toute autre, dont la constitution ctait c.-ensee re-
monter aux premieres maisons improvisces par les Milesiens sur leur pro-
montoire.
2. Le saut tte Tomis de "petite vîlle" a "metropole".
C'est dans cetLe situation, de pctit Etat-Cite depuis longtemps institue,
que Tomis fait sa premiere apparition dans une source ecrite. Il s'agit d'un~
notice de Memnon concernant un evenement datable vers !'an 260 av.n.ere, quand
ce soi-disant e(J.7t6ptov, menace d'etre asservi par Callatis et Histria, fut sau ve pa:-
l'intervention de la viile de Byzance, qui infligea une grave defaite a la flotte
t·eunie des deux cites agressives. L' Auteur explique les visees histro-callatiennes
sur Tomis par l'essor cconom1que que cette petite ville avait pris a la suite
d'tm tournant decisil dans les condilions generales du trafic commercial du Pont
Gauche. Puisque les cordons litloraux formes progressivement dans les regions
des bouches du Danube ctaient devenus avec le temps tres dangercux pour les
nombreux navigateurs qui se dirigeaient vers l'interieur des pays getes par la
voie du fleuve, ceux-ci chercherent de plus en plus a eviter ces obstacles, en
abregeant la voie par un transbordement a travers la terre de la Dobroudja.
Or comme le trajet le plus com-t et en meme temps le plus commode entre la
cote maritime et le Danubc etait precisement celui qui partait de Tomis, cette
petite villc devint soudainement un point recherche vers lequel les marchands

166
https://biblioteca-digitala.ro
grecs affluaient de toutes parts. C'cst ce qui lui valut une prosperite suscitant
la jalousie de ses voisines Histria et Callatis, qui s'entendirent a s'en cmparer
pour beneficier seules de cette nouvelle source de profits. Apres l'echec de leur
tentative, Tomis ne cessa plus d'accroître son jmportance, de sorte qu'a l'cpoqul:'
romaine elle pouvait s'enorgueillir du titre officiel de Metropole du Pont Gauche
tout enticr. Sa succursalc sur le Danube, â l'autre extremite de la voie de trans-
bordement, ctait Axiopolis, la scule localite danubienne a nom grec, fondee a
l'epoque hellenistique precisement en raison du trafic tomitain.
Quant nux motifs qui determinerent la viile de Byzance a secourir Tom1s
contre ses voisines, cn decidant ainsi de son brillant avenir, il faut les chercher
non seulement dans le besoin d'cquilibrer la forcc alors croissantc de CalJatis,
mais, sebn l'Auteur, aussi dans l'interet que cette riche ville du Bosphorc avait
de participcr â l'exploitation de la route commerciale il travers la Dobroudja,
en offrant des capitaux pour l'organisation des moyens de transport par terre.
Ce role de Byzancc dans l'activit6 6conomiquc de Tomis dura bien des siecles,
comme le suggere une stele funeraire de Constanta du debut du ure s. de n.cre,
appartenant it un certain Aup(~).~o~) 2:w1;6t-Lzvo~ zw,(xou Bu~&:v·no~, dont la profession de
commer~ant terrestre est symbolisec par l'image d'un char a marchandises
(I. Stoian, Tomitana. p. 208, n° H et pl. LXIII).
3. Dlt nom de Tom~s d celui de Constanţa.

Le nom de la ville roumainc de Constanţa - situee exactcment sur les

ruines de l'ancienne cite de Tomis - remonte il l'epoque romaine. en relation
avec un certain membre de la dynastie de Constantin le Grand. Evcntuellcment
:âentique n celui de Constantiana (localite imprecis ment attestec dans la Scythie
Mineure aux ve-vre siecles), on le rencontre sous les formes de Kco>va-r«v-r(« ou
de Costanza chez les auteurs byzantins des IXe-xe siecles et dans les cartes
nautiques italiennes du moyen-âge. Les Turcs le pronon~aient Kiistendje. Sa
substitution au nom de Tomis constitue un probleme que 1'Auteur essaye de re-
considerer it la lumiere des nouvelles donnees archeologiques. On a consta~ qu'â
la fin du Ine siecle et surtout au IVe, la ville de Tomis avait elargi son espece,
t:n depassant son vieux noyau peninsulairc pour englober une portion consid6rable
du plateau voisin. ou un nouveau quartier fut cree, caracterise par d'importantes
basiliques chretiennes. C'est a ce quartier que l'on dut donner d'abord le nom
de Constantia ou Constantiana, rappelant l'empereur Constance II ou, eventuellc-
ment, sa fille posthume, la Sainte imperatrice Constantia. Ce nom, jouissant d'une
6Tande notorietc en raison du prestige ecclesiastique de la place, parvint a designer
pratiquement la ville tot entiere, employe concomitarnment avec celui de Tomis,
qu'il fini: par remplacer, en restant le seul dans la memoire des contemporams
apres la dcstruction totale de la viile au VIle siecle, lors des attaques des Proto-
bulgarcs. Le modeste etablissement de pecheurs qui se forma peu apres !c'ur les
debris de la cite aneantie et qui est a !·origine de la ville moder~_de Constanta.
le perpetua jusqu'u nos jours.

https://biblioteca-digitala.ro