M A N U S C R IS U L D E LA IE U D

M INISTERUL E D U C A Ţ IE I S I IN V A t AM IN TU LU I U N IV E R S IT A T E A BUCUEESTI
INSTITU TU L' DE L IN G V IS T IC Ă D IN FA C U LTA TE A
BU CUREŞTI DE LIM BA SI L IT E E A T U E A ROMANA

M flHHSCRISHL
D6 LA
\m
Text stabilit, studiu filologic,
studiu de limbă şi indice

de

M IR E L A TEO D O EESC U şi IOîs G H E Ţ IE

E D I T U R A A C A D E M I E I R E P U B L I C I I S O C I A L I S T E R O M Â N I A
B L 'C U R E Ş T I, 1977
|'&YW~
 CIÎVÎNT ÎNAINTE

Ediţia de faţă urmăreşte să pună la dispoziţia specialiştilor, precum, şi

a unui public mai larg, interesat de vechea cultură românească, unul dintre
cele mai reprezentative monumente ale limbii şi literaturii noastre din p r i­
mele decenii ale secolului al X V II-le a , insuficient cunoscut pînă în prezent.
Însoţind textul de un studiu filologic şi de unul lingvistic, ca şi de
un indice exhaustiv de cuvinte, ne-ani străduit să subliniem importanţa
Manuscrisului de la Ieud în contextul limbii şi literaturii timpului.
Ediţia noastră este rezultatul unei munci de colaborare între Institutul
de lingvistică din Bucureşti (Sectorul de gramatică şi limbă literară) şi
Facultatea de limba şi literatura română a Universităţii Bucureşti ( Catedra
de istoria limbii române), în al căror plan de cercetări a figurat în anii
1973-1975.
Lucrarea a beneficiat de observaţiile competente ale colegilor noştri
I . Fischer şi Finuţa Hasan, referenţi oficiali desemnaţi de Consiliul ştiin­
ţific al Institutului de lingvistica din Bucureşti. Ea a fost discutată, de ase­
menea, în cadrul Sectorului de graviati^ă^ţ lividă literară al institutului,
de un colectiv de cercetători alcătuit din Emanuela Buză, Gheorghe Chivu,
Mariana Costinescu, Magdalena Georgescu, Magdalena Ioniţă, Alexandru,
Mareş, Alexandra Roman şi Florentina Zgraon. O serie de indicaţii şi
sugestii îitile relative la unele probleme de limbă ucraineană le datorăm
amabilităţii lui I . Bobciuc, de la Institutul de lingvistică din Bucureşti.
Ne facem o plăcută obligaţie de a le adresa tuturor mulţumirile noastre.

A p rilie 19^5 M ir e l a TEononEScu şi I on G h e ţ ie

 S T U D I U F IL O LO G IC

MANUSCRISUL ROM. NR. 5032 A L BIBLIOTECII ACADEMIEI R.S.R.

Vizitînd în luna august a anului 1921 expoziţia organizată la Sighe-

tul Marmaţiei cu prilejul adunării generale a societăţii A S T R A , Andrei
Bîrseanu a remarcat printre obiectele prezentate ,,un volum afumat” ,
expus de preotul Artemiu Anderco din comuna Ieud — Maramureş şi
dăruit de acesta muzeului din Sighet. Prezentînd manuscrisul descoperit
colegilor săi din Academia Română în şedinţa din 11 noiembrie 1921,
Bîrseanu a făcut o descriere sumară a codicelui, insistând cu precădere
asupra fragmentului din Catehismul coresian, păstrat printre te x te 1.
Nu mult după aceea, prin stăruinţele lui I. Bianu, cartea a intrat în patri­
moniul Bibliotecii Academiei Române, fiind catalogată, sub nr. 5032,
•printre manuscrisele româneşti ale acestei biblioteci.
Manuscrisul românesc nr. 5032 este un codice miscelaneu de tip
special, întrucît cuprinde pe lîngă manuscrise (slave şi româneşti) şi două
tipărituri (fragmentare) : Catehismul şi Pravila atribuite lui Coresi. Codi­
cele cuprinde un număr de 2 1 1 file, de formate diferite. Coperţile manu­
scrisului sînt din lemn, acoperite cu piele. Legătura este fără îndoială veche.
Pielea în care au fost învelite coperţile este de culoare cafenie încins şi
prezintă un grad destul de avansat de uzură : a plesnit pe alocuri şi e
străbătută de găuri făcute de cari. Volumul a fost prevăzut la legare cu
o cataramă metalică, astăzi distrusă.
Manuscrisul academic nr. 5032 conţine următoarele te x te :
f. l r : un pomelnic cuprinzînd mai multe num e;
f. l v : Nacalo poluno(H)nica ( = începutul slujbei de la miezul
nopţii), în slavonă;
f. 2r— 70v : E v (g )lie ucitelnoe ( — Evanghelie învăţătoare), în sla­
vonă •,
f. 71r—157v : Pravila s iy (x ) a p (s )lu i s ty (x ) 7 suborî ( — Pravila
sfinţilor apostoli şi a celor 7 sfinte soboare), în slavonă;
f. 15Sr—169v : Catehismul atribuit lui Coresi (fragmentar), în româ­
neşte ;

1 Catehismul lulcran romiinesc, in „A n a le le Academiei Române” , M em oriile S ecţiun ii

literare, seria I I I , lomul I, m em oriul 3, p. 3 3 — -10.

7
 f. 170r— 193v : Manuscrisul de la Icud ;
f. 194r—205v : P ra v ila atribuită lui Coresi (fragm entară), în rom â­
neşte ;
f. 206r— 211v : V u st$$ i velikfâ sQbotQ v e ( c ) n ( = în sfînta şi marea
sîmbătă, seara), în slavonă.

M A N U S C R IS U L D E L A IE U D

N u m it astfel, pentru întîia oară, de I . Bianu în 1925, cu prileju l

editării textu lu i în facsimile, manuscrisul de care ne ocupăm cuprinde
trei texte, scrise de aceeaşi mînă. Ia tă o succintă prezentare a lor.
I . în tre filele 170v şi 183v/7 ale manuscrisului se găseşte un te x t
avînd titlu l slavon Poslanie ga ba nasego I s X a su nbse spa(d)see vu
I e r ( s ) l i ( m ) . Titlu lu i românesc, notat în continuare, îi lipseşte începu­
tul : . . . dentru ceriu cădzu întru Ierusalim. Este un te x t slavo-român,
cu traducerea românească intercalată. T ex tu l se încheie cu cuvintele
A z i patriarxu Enisali(m)sTcyj Osiani ( = E u , Osian, patriarhul Ieru sa­
lim ului), care n-au fost traduse în româneşte.
T ex tu l conţine o variantă a aşa-numitei Legende a d u m in icii, înscri-
indu-se printre numeroasele versiuni româneşti ale acestei epistole apo­
crife. E a aparţine tipului Ierusalim , după clasificarea lui N". Cartojan.
O altă versiune, datată 1600, se găseşte în Codicele Sturdzan (f. l r— 1 0 r)
şi a fost publicată de Hasdeu în Cuvente den bătrîni, voi. I I , Bucureşti,
1879, p. 43—55. Celelalte versiuni sînt posterioare textului nostru, datînd,
în marea lor m ajoritate, din secolele al X Y I I I - l e a şi al X lX - le a . T ex tu l
conservă peste to t în partea românească pe -n- în cuvintele de origine
latină, A fost reprodus în ediţia facsim ilată a lui I . Bianu, Manuscript
de la Ieud, Bucureşti, 1925, p. 1 —28. în paginile următoare, vom numi
acest text, din m otive de com oditate, Legenda duminicii.
I I . A l doilea text, cuprins între filele 183v şi 189v, se intitulează
Poucenie v ne(d)l$ pasxy. Învăţătura întru sfînta şi marea dumineca P a ş ­
tilor, scrisă e de sfînttil Io a n Z la to u s t2.
A v e m a face cu tîlcul evangheliei din duminica Paştilor. Omilia,
atribuită sfîntului Io a n Gură-de-aur, a fost alcătuită în realitate de p a tri­
arhul Ioa n Caleca (1334— 1367). E a se regăseşte în Cazania a I l - a a lui
Coresi (1581), p. 132— 137 (ed. S. Puşcariu — A l. Procopovici, D iaconul
Coresi, Carte cu învăţătură (1581), Bucureşti, 1914, p. 115—119) şi în
Codicele Todorescu, f. l r— l l v (ed. N". Drăganu, D ouă manuscripte veclii.
Codicele Todorescu şi Codicele M arţian, Bucureşti — L eip zig — Yiena, 1914,
p. 191— 195). O versiune m ai scurtă a om iliei din duminica Paştilor, a tri­
buită de asemenea sfîntului Ioa n Gură-de-aur, cuprinzînd cîteva pasaje
comune cu versiunea din Manuscrisul de la Ieud, Cazania a I l - a coresiană
şi Codicele Todorescu, se găseşte în Codicele Sturdzan, f. 63v— 67v şi

2 în cele ce urmează, am reprodu s exem p lele în form a în care au fost redate în ediţia
noastră (fără notarea lite re lo r suprascrise). Ori de cîte ori a fo st necesar, am reprodus cu vin tele
aşa cum apar în te x t (respectînd, p rin urm are, grafia originală).

8
 79r_v (ed. Hasdeu, Cuvente den bătrîni, voi. I I , p. 75—83), în Manuscrisul
popii Braţul, p. 454—458 (publicată de Gh. Mihăilă, Observaţii asupra
Manuscrisului slavo-român al popii Braţul (1559—1560), în SLLF, I I ,
p. 334—338) şi intr-unui din Fragmentele Iorga (publicat de N. Iorga,
Cîteva documente de cea mai veche limbă românească, Bucureşti, 1906,
p. 7—14). O altă versiune, mult amplificată, conţinînd pasajele din Codi­
cele Sturdzan, Manuscrisul popii Braţul şi Fragmentele Iorga, este Poveste
la svintele Paşti, reprodusă de Rafail din Dragomirna, în 1661, într-un
Paraclis (GCR, I, p. 178—182).
Originalul slavon după care a fost tradusă omilia din tipăritura
coresiană a fost identificat în 1958 de S. Koliada. Este Cazania tipărită
la Zabludov în 1569 de Ivan Feodorov.
Textul este scris integral în limba română şi prezintă rotacismul
lui -n- în cuvintele de origine latină (formele rotaeizate, larg majoritare,
alternează cu forme cu -n- conservat). A fost reprodus în facsimile de
I. Bianu, Manuscript de la Ieud, p. 28—39. în cele ce urmează, vom numi
acest text învăţătură la Paşti.
III. Cel de al treilea text poartă titlul slavon Poucenie o staa pri-
ceStenie ( = învăţătură despre sfînta cuminecătură) şi este cuprins între
filele 189v şi 193v. Cuprinde omilia din joia Paştilor şi se regăseşte în Ca­
zania a I l - a a lui Coresi (1581), p. 125—130 (ed. S. Puşcariu — Al. Pro-
copovici, Diaconul Coresi, Carte de învăţătură (1581), p. 109—114), unde
are t it lu l: V ( u ) styi velikyi ceto(k). PouSenie o p re6 (s)tiixi tajnaxi. învă­
ţătura de prea cinstita taina ce se zice de trupul şi de sîngele lui Sristos,
vare de cîte ori creştinii credincioşii gătescu-se a lua sfînta cuminecătură,
trupul lu Eristos. Partea finală a cazaniei lipseşte din textul nostru;
scribul s-a întrerupt la cuvîntul înţeleage ( Cazania a I l - a , p. 130/1), din
care n-a reprodus decît slova iniţială (^).
Textul este în întregime românesc şi prezintă de cele mai multe ori
rota-cismul lui -n- în cuvintele de origine latină. A fost publicat de I. Bianu
în Manuscript de la Ieud, p. 40—48. N e vom referi în continuare la acest
text folosind denumirea învăţătură la cuminecătură.

DESCRIEREA MANUSCRISULUI

1. Manuscrisul de la Ieud are un număr de 24 file, de format in-4°

(20 x 16 cm). Filele n-au fost numerotate de scriitorul manuscrisului.
Ele poartă în schimb două numerotări moderne : una cu maşina de la
170 la 193, alta de mină, cu creionul, de la 1 la 24 (ambele au în vedere
filele, nu paginile manuscrisului). Deşi e greu de făcut o afirmaţie cate­
gorică în această privinţă, numerotarea de mină pare să o fi precedat
pe cea de maşină. De menţionat că în ediţia facsimilată din 1925, I. Bianu
a numerotat paginile manuscrisului de la 1 la 48.
Cele 24 de file sînt distribuite în trei caiete, fiecare dintre caiete
avînd prin urmare cîte opt. file. Caietele 1 şi 3 poartă în dreapta părţii
inferioare a recto-ului primei file (f. 170r şi 186r) signatura chirilică’ a
( = 1 ) şi, respectiv, r ( = 3 ) . Caietul al doilea nu are signatură (pe f. 178r).

9
 T oa te trei caietele poartă pe în tîia filă recto, sus, în partea centrală,
deasupra prim ului rînd, cîte o cruciuliţă (pe caietul 1 ea e scrisă cu cer­
neală roşie, pe celelalte cu cerneală neagră). Fiecare caiet a rezultat din
îndoirea în patru a cîte două coli de M rtie. L a scrierea manuscrisului s-au
folosit, prin urmare, şase coli de M rtie, şi nu trei, cum afirm ă I . Bianu 3.
T extu l scris nu este dispus niciodată exact în centrul paginii, ci
întotdeauna m ai aproape de cotor şi de m arginea superioară a fo ii de M rtie.
D in această cauză, distanţa lăsată liberă pînă la m arginea dinspre cotor
a hîrtiei este de c. 2 cm (măsurarea exactă a paginilor nu se p oate face),
în tim p ce în partea opusă, spre exterior, ea variază între 2,5 şi 4 cm (pe
fila 193r d i s t a n ţ a e de 2,3 cm, deoarece pe r. 18 s-a adăugat, de o mînă
străină, la marginea rîndului, cuvîntul hi). D e asemenea, în partea supe­
rioară a fo ii de M rtie, m arginea lăsată liberă variază între 1,2 şi 2,3 cm,
în tim p ce în partea inferioară oscilaţia se înscrie între 3,3 şi 4,8 cm. M ă ­
surătorile s-au făcut la centrul rîndurilor, fără a se ţine seama de literele
suprascrise sau de adăugirile ulterioare ale altor scribi. D istanţa de 0,6 cm
între prim ul rînd şi m arginea superioară a hîrtiei a fost obţinută pe f. 189v
şi se explică prin spaţiul ocupat de majuscula II aflată în titlu l celui de
al treilea te x t (învăţătură la cuminecătură). Aceeaşi distanţă a fost notată
pe f. 193v şi se explică prin adăugirea deasupra rîndului, de o mînă străină,
a slovelor p/n.
Fiecare pagină are între 17 şi 19 rînduri. D istanţa între rînduri este
de c. 0,5 cm. M ajoritatea filelor are 18 rînduri. A u cîte 17 rînduri filele
170r— 177v şi 186r, iar cîte 19 filele 189r şi 193r_v. P e fila 173v, ajuns la
capătul rîndului al 17-lea, scribul a trecut dedesubt ultim ele patru slove
(cfp/T>) ale cuvîntului puseră, care nu încăpuseră în rînd. P e fila 188v,
s-a scris de o altă mînă, dedesubtul celui de al optsprezecelea rînd, şi că.
Aceleaşi slove sînt scrise, de aceeaşi mînă, deasupra rîndului 1 a-1 paginii
urm ătoare (f. 189r). După cum se vede, scribul a început prin a scrie
cîte 17 rînduri pe pagină. D e la f. 178r pînă la capăt, probabil din dorinţa
de a folosi m ai parcimonios M rtia, el a adăugat cîte un rînd pe fiecare
pagină. E greu de precizat m otivu l pentru care scribul a reven it la 17
rînduri pe fila 186r (cu care începe cel de al doilea caiet). în m od cert
însă, el a scris 19 rînduri pe fila 189r pentru a încheia pe această pagină
textu l nr. I I (învăţătură la P a ş t i ) şi a nu trece pe verso-ul filei cele
patru cuvinte finale ( î n vecie veacilor, a m in ). Scrierea a cîte 19 rînduri
pe fila 193 (recto şi verso) ar putea fi explicată prin dorinţa scribului de
a încheia tex tu l pe care -1 avea la dispoziţie (sau cel puţin o parte a lui)
în lim itele celui de al treilea caiet. Cum uşor se observă, pe f. 193r şi,
m ai ales, pe f. 193v, scrisul este m ai înghesuit, literele sînt ceva m ai
mărunt scrise ca de obicei, iar numărul semnelor dintr-un rînd este în
general m ai mare ca aiurea (de observat totuşi că scribul întrerupe tran ­
scrierea la m ijlocul rîndului al 19-lea, lăsînd neterm inat cuvîntul înţeleage
şi că în Cazania a I l - a coresiană textu l continuă pe paginile 130— 131,
în to ta l încă 40 de rînduri).
Toate rîndurile sînt scrise pînă la capăt, cu excepţia rîndurilor 19
de pe filele 189r şi 193v şi a rîndurilor 7 de pe fila 183v şi 2 de pe fila

3 M a n u s c r i p t de la I e u d , p . [I]; cf. A l . M areş, D a l a r c a M a n u s c r i s u l u i de la I e u d , In

L R , X X IV , 1975, nr. 4, p. 306.

10
193v. Primul dintre acestea, cuprinzînd ultimele patru cuvinte ale textului
nr. I I (învăţătură la Paşti), are lăsate mici spaţii albe la început şi la
sfîrşit, cuvintele fiind dispuse la mijlocul rîndului. Cel de al doilea este
scris pînă aproape de jumătate (scribul a suspendat transcrierea textului).
Rîndul 7 de pe fila 183v, scris în proporţie de 3/4, cuprinde ultimile cuvinte
ale textului nr. I (Legenda duminicii). Rîndul 2 de pe fila 193v este scris
în proporţie de 2/3 (lipseşte, faţă de Coresi, cuvîntul Iuda). Pe fila 170r/13
s-a lăsat un spaţiu mult mai mare decît cel obişnuit între cuvintele glQbina
şi i kropostia ale textului slav, punîndu-se, fără nici o justificare, un punct
în acest spaţiu. Acelaşi spaţiu (ceva mai mic) a fost lăsat între cuvintele
oameni ş i•iubitori ale fragmentului românesc corespunzător (f. 170r/lo).
Fiecare rînd cuprinde între 15 şi 36 de semne. Cîte 15 semne au rîn-
durile 19 de pe filele 189r şi 193v (ambele incomplete). Cel mai lung rînd
este cel de al şaselea de pe fila 193v. în medie, rîndurile Manuscrisului
de la Ieud conţin 25—30 de semne.
Ca lungime, rîndurile variază între 4,8 cm şi 11,8 cm. Cel mai lung
rînd este cel de al 18-lea de pe f. 193r, care cuprinde însă şi cuvîntul
hi, adăugat la margine de o altă mînă. Dacă facem abstracţie de acest
rînd, cele mai lungi sînt rîndurile 17 de pe f. 173r şi 6 de pe f. 193v
(ambele măsurînd 11,5 cm). Cel mai scurt, rîndul al 19-lea de pe f. 193v.
în medie rîndurile au între 10 şi 1 1 cm.
înainte de a fi fost scrise, filele au fost liniate orb, prin apăsare.
Urmele linierii oarbe mai sînt vizibile în unele locuri din manuscris. în
raport cu limita superioară a filelor, rîndurile par drepte, dar în cîteva
locuri ele tind să „urce” spre marginea din dreapta-sus a filei.
2. Textul este scris în semiunciala folosită în scrierile literare din
secolele al X V I-lea şi al X V II-le a şi, mult mai rar, în documentele parti­
culare redactate în aceeaşi perioadă. Nicăieri în cuprinsul manuscrisului
nu se constată influenţe ale scrierii cursive, observaţie valabilă şi pentru
adăugirile ulterioare ale altor scribi. De regulă, între cuvinte nu se lasă
spaţiu (scriptio continua), dar uneori distanţa dintre cuvinte este respec­
tată. între fragmentele slave şi cele româneşti corespunzătoare din Legenda
duminicii se lasă un mic spaţiu, marcat printr-un punct.
Literele de rînd au între 0,2 şi 1 cm. Cele mai multe au c. 0,2 —
0,3 cm. Excepţie fac literele care depăşesc rîndul (şi în special $ ); acestea
ajung să atingă 1 cm.
Majusculele sînt folosite, de obicei, în scrierea titlurilor. Cu asemenea
litere sînt, scrise cuvintele Poslanie din titlul primului text (f. 170r/l)
şi Poucenie din titlul celui de al doilea text (f. 183v/8). Tot cu majusculă
e scrisă prima slovă a cuvîntului Poucenie din titlul textului nr.I I I
(f. 189v/l). Cu majuscule sînt scrise, de asemenea, primele litere ale cuvin­
telor astădzi (f. 183v/ ll), veriţi (f. 189v/22) şi iară (f. 193r/17). Cuvintele
astădzi şi veriţi marchează începutul textelor nr. I I şi I I I . Majusculele
sînt corect şi îngrijit executate, dar fără ornamentaţii. în cuvîntul Pos­
lanie literele au 1,2 cm, în timp ce în Poucenie (f. 1S3V) înălţimea slovelor
descreşte de la 1,2 cm (slova n) pînă la 0,9 cm (slova f). n din P o u ­
cenie (f. 189v). are 0,7 cm, a din astădzi 1,1 cm, k din veriţi 1,4 cm,
iar ta din iară 0,6 cm.

11
 3. H îrtia pe care sînt scrise cele trei tex te are culoarea cafenie des­
chis, fiin d de grosime m ijlocie. S-a păstrat destul de bine, cu excepţia
m arginilor care sînt carbonizate şi a unor pete care se întîlnesc pe cîteva
pagini. P r iv ită în răsfrîngerea luminii, h îrtia prezintă un luciu evident,
dar numai pe porţiunile scrise; m arginile nescrise păstrează m atitatea
normală a fo ii de hîrtie. F a p tu l acesta dovedeşte că luciul nu provin e
din fabricaţie, ci este posterior acesteia. D acă nu e vorba, eventual, de
aplicarea, în zilele noastre, a unei substanţe conservante, atunci probabil
că însuşi scribul textului a asigurat acest luciu hîrtiei, în porţiunile ce ur­
mau a fi scrise, fie prin frecare cu un corp dur (lem n), fie prin aplicarea
unei substanţe cleioase. Scopul acestei operaţii a fost probabil acela de
a face h îrtia m ai puţin perm eabilă la cerneală, îm piedicînd răspîndirea
lichidului. D e m enţionat că pe f. 170r, la scrierea titlu lu i şi a cîtorva
litere din tex t, cerneala (de o structură chimică specială) s-a răspîndit
în corpul hîrtiei, făcînd greu inteligibile cîteva slove. A v e rtiza t de acest
accident, scribul v a fi luat măsurile necesare pentru ca el să nu se repete.
Şi într-adevăr, deşi s-a folosit aceeaşi substanţă, pe f. 183v şi 189v, cer­
neala nu s-a m ai difuzat în hîrtie.
H îrtia, avînd o unică provenienţă, a fost fabricată la Mniszek, oraş
situat în Polonia, nu departe de C ra co via 4. D ensitatea sitei este de 18
vărgătu ri la 2 cm. D istanta dintre căluşuri este de 2 cm. L a îndoiturile
filelor 1 7 1 -1 7 6 , 1 7 3 -1 7 4 , 1 7 8 -1 8 5 , 1 8 1 -1 8 2 , 1 8 7 -1 9 2 şi 1 8 8 -1 9 1
se găseşte un filigran, în două variante, pe care -1 reproducem alături
(v e zi fig. 1 şi 2 ).
4. T extele M anuscrisului de la Ieud sînt scrise, în cea mai mare parte
a lor, cu cerneală de culoare neagră, vizibilă, bine păstrată.
T itlu l prim ului te x t (excepţie face cuvîntul slav v ( u ) , scris cu cer­
neală neagră) a fost scris cu bronz argintiu. Cu aceeaşi substanţă au fost
scrise cuvintele vu l e ( t ) şi slovele-cifră su,, respectiv s, de pe rîndurile
5 şi 7^ale aceleiaşi file (170r). D e calitate inferioară, cerneala aceasta s-a
răspîndit la suprafaţa hîrtiei, pătrunzînd în unele părţi pînă dincolo,
pe cealaltă faţă a filei, unde a p ătat cu alb hîrtia. Cerneala s-a decolorat,
aşa încît astăzi ea ne apare de culoare cafenie, cu unele nuanţe de roşu.
Aceeaşi substanţă (eventual îm bunătăţită sub raportul calităţii)
a fost folosită şi la scrierea titlu lu i celui de al doilea tex t. A ic i cerneala
nu s-a difuzat în hîrtie şi păstrează pînă astăzi culoarea argintie-cenuşie.
D in titlu l textului nr. I I (f. 183^/8—10) sînt scrise cu bronz numai cuvin­
tele Poucenie v ne(d)fy pasxy. învăţătura întru sfînta, m ai puţin iniţialele
cuvintelor pasxy, învăţătura şi întru, scrise cu cerneală neagră. R estu l
titlului este scris cu cerneală neagră, cu excepţia cuvintelor sfîntul şi
Ioan, scrise cu bronz argintiu. Cu această substanţă m ai e scrisă şi in i­
ţiala a a cuvîntului astădzi, cu care începe textu l propriu-zis al cazaniei.
T o t cu bronz argintiu e scris şi titlu l textu lu i nr. I I I . Şi aici, ca şi
în titlu l celui dintîi text, se disting nuanţe de roşu, m ai ales în partea supe­
rioară a literelor. Cu aceeaşi cerneală este scrisă iniţiala cuvîntului veriţi,
cu care începe textu l propriu-zis al cazaniei.

4 V ezi A l. Mareş, Inc. c i l . , p. 306.

12
F ig. 1

F ig. 2
 Cerneala roşie (chino varu l) este folosită numai pe f. 170r, pentru
notarea cruciuliţei care marchează începutul prim ului caiet.
A d ău girile’ ulterioare, datorate altor persoane, sînt scrise to t cu
cerneală neagră, cu excepţia in terven ţiilor de pe fila 193r~v, unde s-a folosit
o cerneală m ai spălăcită, bătînd spre cafeniu. O cerneală asemănătoare
pare a fi fost întrebuinţată pe f. 189r/10, pentru m odificarea lui s în 3 ,
în cuvîntul cădzuşi şi pe f. 184v la bararea cuvintelor veselie şi eu dereptate.
5. P e fila 183v, în partea din dreapta-sus, cineva a scris noSMtnYf, re-
petînd prim ul cuvînt al textului nr. I I , care începe aici. T o t pe această
filă, pe m arginea din stînga, se găsesc redate într-un desen naiv_figu rile
a doi cavaleri, cu cămaşă de zale, coif, cizme, pinteni şi sabie. In josul
filelor 183v şi 184r se distinge slova w (sau m inversat). în fine, pe f. 193v
(ultim a a manuscrisului), în partea de jos, se găseşte însemnarea h ca
(? ) HcnnmH. T oa te însemnările sînt făcute cu caractere semiunciale. N u
avem nici un indiciu asupra tim pului cînd au fost efectuate însemnările
şi desenele. B de presupus că ele au o oarecare vechim e.

O PINII A S U P R A M ANUSCR ISULUI D E L A IE U D

Deşi textele cuprinse în Manuscrisul de la Ieud prezintă un interes

indiscutabil pentru cercetători şi stau la dispoziţia oamenilor de ştiinţă
de mai bine de o ju m ătate de secol (prin interm ediul facsim ilelor pu bli­
cate de I. Bianu), ele au dat naştere unei literaturi de specialitate destul
de sărace. Puţinele titlu ri consemnate de Bibliografia filologică româ­
nească. Secolul al X V I-lea 5 reprezintă într-o serie de cazuri referiri tangen­
ţiale la textele manuscrisului, făcute în lucrări consacrate unor alte p ro ­
bleme. -
Cele mai vechi referinţe la Manuscrisul de la Ieud le datorăm lui
Andrei Bîrseanu, cel ce a semnalat pentru întîia dată cercetătorilor manu­
scrisul miscelaneu aflat astăzi sub nr. 5032 în B iblioteca Academ iei R .S .B .
în lucrarea Catehismul luteran românesc, după ce procedează la o descriere
sumară a celor trei texte, Bîrseanu susţine că Legenda dum inicii a fost
tradusă de un străin sau copiată ,,de un fid el copist al unui traducător
străin” 6.
T rei ani după comunicarea lui Bîrseanu, în lucrarea tâtude sur le
rhotacisme en r o u m a in 7, A l. R o setti am inteşte printre textele rotaci-
zante învăţătura la Paşti („E x p lic a tio n de l ’E van gile de dimanche de
Pâques, selon S. Jean” ), pe care o socoteşte a fi o copie, realizată în
prim a jum ătate a secolului al X Y II- le a . D-sa atrage atenţia asupra legă ­
turii dintre acest te x t şi om ilia similară din Cazania a I l - a coresiană.
în mod neaşteptat, A l. E osetti nu am inteşte nim ic în această lucrare
despre textu l nr. I I I al manuscrisului, care este de asemenea rotacizant.
Mai tîrziu, în Istoria lim bii române, el vorbeşte despre Cazaniile din M a -

b D e G h. C h iv u şi M . C o s lin c s c u , B u c u re ş ti, 1974.

c L o c . cit ., p . 36.
7 P a ris, 1921, p. 2.

14
nvscrisul de la Ieud, pe care le trece printre lucrările scrise în nordul A r­
dealului — Maramureş, alături de aşa-numitele texte rotaeizante ( Codi-
cele Voronefean şi Psaltirile Scheiană, Voroneţeană .şi Hurmuzachi), Glosele
Bogdan .şi Catehismul Marţian s.
în scurta notiţă ce însoţeşte ediţia faesimilată din 192“) a Manu­
scrisului de la Ieud, I. Bianu l'ace o sumară descriere a celor trei texte.
El le datează lf)60 —1580, observînd că sînt transcrise în semiunciala obiş­
nuită în cea de a doua jumătate a secolului al X V I-lea „de un deprins
.scriitor” 9.
în recenzia consacrată ediţiei lui Bianu, In . Drăganu ne dă o succintă,
dar temeinică analiză a celor trei te x te 10. E l remarcă diferenţele existente
între Legenda duminicii din dlamtscrisul de la Ieud şi lucrarea similară
copiată de popa Grigore din Măhac-i în 1600. După părerea sa, textul
provine din sudul Dacoromaniei, fiind copiat în „nordul teritoriului pe
unde se vorbea româneşte în secolul X V I ” n . Drept argumente, autorul
citează absenţa rotacismului si notarea morfemului pre la acuzativul
numelor de persoană. Şi cel de al doilea text, învăţătură la Paşti (a cărui
identitate de conţinut cu lucrările similare din Cazania a I l - a si Codicele
Todorescu o observă), provine din sud. E l ar putea reproduce textul cores­
punzător din Cazania a I l - a , prin mijlocirea unor copii intermediare.
Tot o origine sudică ar avea şi textul nr. I I I (învăţătură la cuminecătură).
.Provenienţa sudică a textului se probează, după N. Drăganu, ca şi in
cazul textului nr. I I , prin folosirea inconsecventă a rotacismului şi prin
frecvenţa acuzativelor cu pre. în recenzia sa, N . Drăganu îşi exprimă
părerea că persoanele care au copiat textele nr. I şi I I I erau ucraineni
(fără a fi exprimată direct, ideea existenţei a cel puţin doi copişti poate
ii dedusă din această afirmaţie). E l citează în sprijinul opiniei sale o serie
de fapte de grafie şi de limbă, dintre care numai unele au o valoare
probatorie reală.
Cel dintîi studiu consacrat special unei chestiuni privitoare la manu­
scrisul nostru aparţine Margaretei Ştefănescu şi a fost publicat în ..Ar­
hiva” din 1928 12. Ocupîndu-se de problema raportului dintre textul slav
şi cel românesc al Legendei duminicii, cercetătoarea ieşeană subliniază
faptul că traducătorul' nu a redat cuvint de cuvînt textul slav. E l se
încadrează prin urmare în şcoala lui Ion Exarhul, care recomanda redarea
fondului şi nu a literei textelor, şi nu în şcoala lui Grigore Prezviterul,
clup'ă care o traducere trebuia să se remarce prin exactitate literală faţă
de original. Autoarea scoate în evidenţă unele particularităţi ale traducerii
româneşti, cum ar fi întrebuinţarea pluralului în locul singularului sau a
singularului în locul pluralului, redarea indicativului prezent şi a aoris­
tului slav priu viitor, schimbarea modurilor şi a cazurilor, omisiuni de
cuvinte, denaturarea sensului unor contexte etc. Consideraţiile pe care le
face asupra, părţii româneşti a Legendei duminicii conţin nu o dată greşeli

6 I L R , p. 479.
s Loc. cil., p. [ I ] ,
10 P u b licată in D R , IV , 1 9 2 4 -1 9 2 6 , p a rlea 2, p. 1 0 9 6 -1 1 0 1 .
n Ibidcm , p. 1097.
12 M. ŞU'tunescu, U n produs al Şcoalei Iui I o n E x a r h u l la noi : M a n u sc rip tu l al I I l - l : a
din Sbornicul dc la Ieud, in ,.A r liiv a " , X X X V , 192S, p. 45 — 55.

15
 (de ex., perfectele simple de tipul nu credzut sînt socotite a fi perfecte
compuse fără. auxiliar). Observaţiile sumare form ulate de autoare în legă­
tură cu textele nr. I I şi I I I sînt fără im portanţă.
L ipsite de interes sînt cele cîteva consideraţii pe care L . Predescu /
le face asupra raportului dintre învăţătură la Paşti şi om ilia similară de la '
C oresi13. Conform opiniei sale, n-ar exista nici un raport de filia ţie între
cele două texte.
M ergînd pe urmele lui E osetti, G-. Ivănescu adm ite că textele rota-
cizante cuprinse în Manuscrisul de la Ieud sînt copiate la începutul seco­
lului al X Y II- le a . întem eindu-se pe existenţa unor grafii cu -n- (va spune)
şi j (judecările) , d-sa consideră că manuscrisul ar fi „o copie de pe un
te x t muntenesc sau ardelenesc de sud” 14.
M ai m ultă atenţie m erită lucrările publicate de M aria Zdrenghea
asupra Legendei duminicii, toa te trei fiin d capitole dintr-o teză de doc­
tora t susţinută în 1965 şi intitulată Legenda dum inicii din Manuscriptul
de la Ieud. Consideraţii cu p rivire la limbă. P rim a dintre ele, în ordinea
cronologică a publicării, este Slavona „ Legendei dum inicii ” din Codicele
de la I e u d 15. D eşi abordează în repetate rînduri problem a raportului dintre
textu l slavon şi cel românesc al Legendei dum inicii, M aria Zdrenghea
nu face referinţe nici aici şi nici în lucrarea Problemes souleves p a r Ies
premiers (s ic !) traduclions roumaines du slavon au X V I e sieclelb, consa­
crată aceleiaşi chestiuni, la studiul M argaretei Ştefănescu, care le precede
cu trei decenii pe ale d-sale, dar care i-a rămas, se vede, necunoscut.
Concluziile d-sale reiau unele constatări ale cercetătoarei ieşene, dar
conţin şi o serie de elemente noi. După părerea autoarei, la baza slavonei
din Legenda dum inicii stă slavona bulgară, peste care s-a suprapus slavona
ucraineană, precum şi unele elem ente din ucraineana vorbită. M aria
Zdrenghea afirm ă de asemenea că „traducătorul şi copistul nu sînt una
şi aceeaşi persoană” 17, ceea ce vrea să spună că textu l aflat în posesia
noastră nu este originalul traducerii, ci o copie. Cele două versiuni, sla­
vonă ş f românescă, sînt independente, fiin d reunite de scribul textului,
care ,,a aranjat doar te x te le ” , introducînd unele particularităţi din lim bile
(ucraineană şi rom ână) vo rb ite de el. în prim a dintre lucrările citate mai
sus, autoarea nu era în măsură să precizeze dacă „scriitoru l” textului era
român sau ucrainean, mulţumindu-se să arate că el vorbea lim bile ucrai­
neană şi română. în articolul scris în franceză, d-sa îşi schimbă opinia,
susţinînd că traducătorul era un român care vorbea u craineana18. D upă
M aria Zdrenghea, scopul alăturării celor două versiuni, slavă şi rom ână,
a fost unul didactic-religios, ceea ce ne-ar duce spre o mănăstire, în
speţă spre P e ri (Maramureş), unde exista o şcoală de p r e o ţi19. A ceste
afirm aţii sînt făcute în prim ul articol (din 1958). M ai tîrziu, în cealaltă
contribuţie (din 1968), d-sa îşi schimbă părerea, opinînd că traducerea

13 L . P re d e s cu , D i a c o n u l Coresi, B u c u re ş ti, 1933, p . 4 2 — 45.

14 P ro b le m e le c a p it a le ale v ech ii ro m â n e lite rare , Ia şi, 1947, p. 81, 97.
16 P u b lic a tă In C L , I I I , 1958, p . 1 0 9 - 1 1 7 .
36 P u b lic a tă în R S , X V I , 1968, p . 305 — 309.
17 S la vo n a , .Le ge n d e i d u m i n i c i i ” d in C od ic ele de la I e u d , p. 1 1 3 ; cf. şi p. 11G.
18 Jbidem, p . 1 1 6 ; P r o b l i m e s souleves p a r Ies p r e m ie r s tra d u clio n s r o u m a in e s du s la von
au X V l e s ile le , p . 309.
19 S la vo n a , .L ege ndei d u m i n i c i i ” d in Codicele de la I e u d , p. 116.

16
 ic.xlului s-a efectuat. în nordul Moldovei in secolul al X Y I-lea 20, dar
ambele localizări nu .sînt susţinute cu argumente temeinice.
în cel de al treilea articol (al doilea în ordine cronologică), Despre
u final în Legenda Duminicii în Codicele de la Ieud 21, autoarea ajunge la
concluzia că traducătorul rotunjea consoanele finale, punct de vedere
insuficient argumentat, în special pentru că metoda de interpretare a
grafiei e adesea defectuoasă.
într-o cercetare consacrată elementelor slave din textele româneşti
v e c h i22, P. Olteanu afirmă că traducerea Legendei duminicii din Manu­
scrisul de la Ieud s-a efectuat la mănăstirea maramureşeană Peri sau în
Ugocea. D-sa îşi întemeiază opinia pe existenţa în textul slav al legendei
a cuvîntului svazati (cu sensul de ,,a sfădi” ), care prezintă fenomenul
reducerii grupului veclii slav zd la z, caracteristic, după părerea sa,
graiurilor ucrainene din Ugocea sau din sudul Maramureşului. Aşa cum a
arătat Al. Mareş 23, teoria lui P. Olteanu porneşte de la o lecţiune gre­
şită. în Manuscrisul de la Ieud avem svazdati (cu un d de factură spe­
cială) şi nu sva£aii. Grupul ~d apare conservat şi în alte cuvinte slave
din text.
într-o altă cercetare, Contribuţii la studiul unor omilii izolate traduse
în limba română 24, P. Olteanu face cel dintîi legătura dintre învăţătura
la cuminecătură din Manuscrisul de la Ieud şi învăţătura de preacinstita
taina ce se zice de trupul şi de sîngele lu Hristos din Cazania a I l - a core-
siană. Stabilindu-se legătura indiscutabilă dintre cele două texte, sînt
relevate diferenţele dintre ele (omisiunile şi plusurile existente în manu­
scris în raport cu tipăritura). Autorul arată că nu se cunoaşte nici o versiune
•slavonă a om iliei; ea nu apare în Cazania de la Zabludov, după care a
fost tradusă tipăritura coresiană din 1581. După părerea d-sale, am avea
a face cu o traducere maramureşeană, difuzată prin copii, dintre care una
(mai veche) a ajuns la Braşov, fiind imprimată de Coresi, în timp ce alta
(mai nouă) a fost copiată în Manuscrisul de la Ieud. Din motive asupra
cărora ne vom opri în altă parte a studiului de faţă, autorul consideră că
traducerea datează ,,din epoca creştinismului latin” 25.
Acelaşi autor s-a ocupat si de raporturile existente între învăţă­
tură la Paşti si versiunile similare din Cazania a I l - a coresiană şi Codicele
Todorescu 2G. Comparînd textul din Manuscrisul de la Ieud cu omilia
corespunzătoare din Cazania a I l - a , P. Olteanu scoate în evidenţă dife­
renţele existente între cele două cazanii. După autor, versiunea din Manu­
scrisul de la Ieud ar fi mai veche decît cea coresiană, întrucît notează rota-

20 Pro b lim e s souleves pa r Ies premiers traduclions roumaines du slaron au X V I ' sieclc,
p. 309.
21 P u b lic a i In ,,S lu d ia L 'n iversila s B a b e ş -B o ly a i", 1963, scrics p liilologiea, fasc. I I ,
p. S I — S5.
22 Contribuţii la studiul elementelor slave din celc ma i vechi traduceri româneşti. I I . \crbe ,
adjectivc, adverbe, pre poziţii, particule, în I.I., V I , 1962, p. 84.
23 Teoria clementelor slave nord-carpatiee din vechile texte româneşti, In S L L F , I I I ,
p. 2 6 8 -2 6 9 .
24 P u b licată in ,.A n a lele l'n iv e r s ilă ţ ii B u cu reşti", lim bi slave, X V I I I , 1969, p. 9 — 22.
25 Ib id cm , p. 21.
2e Cea mai veche om ilie in limba română, in R S , X V I I , 1969, p. 243 — 244.

£ - c . ISO
17
cismul lui -n-. Coresi s-a folosit, în m om entul tipăririi Cazaniei a I l - a ,
de versiunea nordică cu rotacism (dependenţa textu lu i nordic de un ori­
ginal sudic, deşi posibilă în principiu, i se pare m ai puţin p r o b a b ilă )27.
O m iliile din Codicele Todorescu şi din Cazania a I l - a m erg împreună,
deosebindu-se într-o serie de puncte de textu l similar din Manuscrisul
de la Ieud 2S. Traducerea românească a cazaniei la P a şti ar data din prim a
ju m ătate a secolului al X V I- le a 29.
U ltim ele observaţii privitoare la textele Manuscrisului de la Ieud
sînt datorate lui A l. Mareş şi I . Gheţie. Prim u l dintre aceşti cercetători
a stabilit pe baza unei in vestigaţii fUigranologice minuţioase că manu­
scrisul a fost copiat în anii 1621(1622)—1633 30. Celui de al doilea îi datorăm
unele consideraţii asupra datării, localizării şi filia ţiei celor trei te x te 31.
După părerea autorului, textele sînt traduse în sudul D acorom aniei şi
copiate, succesiv, în M oldova şi în nordul Transilvaniei. învăţătură la
Paşti şi învăţătură la cuminecătură descind din cazaniile corespunzătoare
tipărite de Coresi în 1581; relaţia de filia ţie nu este una directă, între
textele tip ărite şi cele copiate în Manuscrisul de la Ieu d plasîndu-se o
versiune interm ediară. T ex tele au fost copiate în prim a ju m ătate a seco­
lului al X V II- le a de un scrib străin (ucrainean).
Eeunind observaţiile consemnate în rîndurile de m ai sus într-o privire
de ansamblu, vo m observa că punctele controversate sînt destul de num e­
roase şi privesc cîteva dintre problem ele cele m ai im portante ridicate de
critica^ textului.
î n ceea ce priveşte datarea, I. Bianu susţine că textu l a fost scris
în secolul al X V I-le a , opinie îm părtăşită de m ajoritatea cercetătorilor
vechii noastre literaturi. A l. E osetti, G. Ivănescu, A l. Mareş şi I . G heţie
consideră că Manuscrisul de la Ieud datează din prim a ju m ătate a veacului
următor.
Localizarea celor trei te x te relevă de asemenea existenţa unor opinii
divergente. A s tfe l X . Drăganu, urm at de I . Gheţie, socoteşte că textele
au o provenienţă sudică, fiin d copiate în nordul domeniului dacoromân.
D u p ă 'A l. E o setti şi P . Olteanu, unele dintre tex te ar fi originare din
Maramureş (şi A rdealul învecinat). Oscilantă se arată a fi în opiniile sale
M aria Zdrenghea, care optează succesiv pentru Maramureş (mănăstirea
P e ri) şi nordul M oldovei (e vorb a de textu l nr. I , Legenda d u m in icii).
M ai puţin discutate sînt problem ele rela tive la filia ţia dintre î n v ă ­
ţătură la P aşti şi om ilia similară din Cazania a I l - a coresiană. în tim p
ce X . Drăganu şi I. G heţie socotesc că manuscrisul derivă din tipăritură,
L‘. Predescu neagă orice legătură de filia ţie între cele două texte. După
P . Olteanu, am bele versiuni descind dintr-o traducere nordică, opinie
pe care o susţine şi în ceea ce priveşte raportul de filia ţie dintre învăţătură
la cuminecătură şi om ilia corespunzătoare din Cazania a I l - a .
Originea străină (ucraineană) a scribului (sau a traducătorului) a
fost afirm ată de diverşi cercetători, începînd cu A . Bîrseanu. După o p eri­

27 I b id e m , p. 245.
2B I b id e m , p. 246; cf. însă p. 245, unde versiunea din M a n u s c r i s u l de la I e u d eslc apro­
piată de cea existen tă în Codicele Todorescu .
29 I b id em .
30 D ata rea M a n u s c r i s u l u i de la I e u d , p. 311.
31 în lucrarea B a za d ia le cta lă a r o m â n e i lite rare, Bucureşli, 1975, p. 310, 316 — 318.

18
oadă de incertitudine, cind ezită .să .se pronunţe in această problemă,
.Maria Zdrenghea .socoteşte că traducătorul Legendei duminicii a fost un
român, care avea cunoştinţe de limbă ucraineană. Amintim tot aici că
N. Drăganu lasă să se înţeleagă că manuscrisul ar fi fost copiat de două.
persoane, în timp ce I. Bianu constată existenţa unui singur scrib.
In celelalte probleme, opiniile cercetătorilor coincid .sau sînt foarte
apropiate.

MANUSCRISUL DE LA IEUD - COPIE SAU ORIGIXALV

Nu deţinem pînă în prezent, în filologia românească, un studiu consa­

crat în mod special delimitării criteriilor după care se poate stabili dacă
un text, este original sau copie. Recomandate şi aplicate în diverse cerce­
tări consacrate unor texte vechi 32, o serie de criterii se dovedesc a fi
ineficiente atîta timp cit sînt aplicate izolat şi nu sint puse în relaţie
unele cu altele 33. Pentru a oferi maximum de eficacitate investigaţiei,
e necesar ca problema să fie examinată pe multiple planuri. Se conferă
astfel rezultatelor cercetării un plus de exactitate, pe care ele nu-1 pot.
dobîndi atîta timp cit se apelează la un singur tip de probe.
Vom încerca să dovedim în rîndurile următoare că toate cele trei
texte cuprinse în Manuscrisul de la Ieud sînt copii, servindu-ne în acest
scop de un număr cit mai mare de argumente de natură lingvistică,
grafică şi lilologică.
1. Aşa cum s-a mai arătat, existenţa unor alternanţe fonetice în
textele româneşti poate fi invocată în problema ce ne interesează numai
în cazul cind s-ar putea dovedi că fonetismele în discuţie n-au putut
coexista în aceeaşi regiune într-o anumită perioadă 34. în acest caz, unul
dintre, fonetisme ar proveni din original, iar celălalt s-ar datora copistului.
Aşa stau lucrurile, de exemplu, cu alternanţele dzjz (credzui — crezut)
şi g/j (giura — judecările) din manuscrisul nostru. Cele trei texte fiind
copiate, după toate probabilităţile, 111 nordul Dacoromaniei (Maramureş) 3\
este cu neputinţă să explicăm prezenţa lui r şi a lui j altminteri decît
prin invocarea unui original sudic, ceea ce înseamnă însă că manuscrisul
nostru este o copie. într-adevăr, pînă la jumătatea secolului al X V II-lea ,
în Moldova si în Transilvania de, la nord de .Mureş aveau curs numai fone­
tismele etimologice (dz şi g). Cit priveşte 'Maramureşul, el a conservat
pînă în zilele noastre cele două africate 3S.

3: N . Cartojan, A le xa n d ria in lilcraiura românească, Bucureşti, 1910, p. I o —21 : Candrea.

P S , I, p. X V I I — X X V I I I ; X. Drăganu, Dou ă manuscripte rcchi. Codicele Todorcscu şi Codicele
M a r f i a n , Bucureşti — L e ip z ig — Viena, 191-1, p. 20 — 0 7 ; I. G h e ţie , Psaltirea Hurm u zachi — copie
sau origin al?, In S L I.F , I I I , p. 211— 2 5 9; I. R izescu, P ra v ila r ilo r u lu i I.ucaci, Bucureşti.
1971, p. 2-1-28.
3:1 V e z i I. G lie ţie , Psaltirea Ilu rm u z a c h i — copic sau orig in a l? , p. 2,‘>9 ; I. G h e ţie — A l.
Mareş, Introducere in fil o log ia românească. Probleme. Metode. Inte rpretări Bucureşti 1971
p. 12S.
34 V e z i I. G h eţie, Psaltirea Hu rmuzac hi — copic soti orig in al? , p. 2-1-1.
35 V e zi mai jos, p. 32 — 33.
36 V ezi I. G heţie — A l. Mares, C,roiurile dacoromâne in secolul al . W l - U a Bucureşti
197-1, p. 1 S 7 -1 9 0 , 197 - 200.

19
 2 . în cele trei tex te se intîlnese curent greşeli de scriere constînd
în înlocuirea nejustificată a unor slove prin altele 37. A u fost notate,
între altele : a pentru : agirilur ( = îngerilor ; I , 179r/14), a pentru t :
da la (I, 175v/G), a pentru 8 : întră (I, 170r/12), e pentru 8 : capelui
(I, 181r/10), h pentru Tv (-*) : să lepădim ( I I I , 190v/18), h pentru h :
dei (I, 173v/l), k pentru t : iastk. ( I I I , 192v/15), k pentru t (A , a) : acostă
( I I I , 192714), pentru a : aruncaţi ( I I , 18473), «t> pentru a (ia) :
ste ( I I I , 191r/10), k pentru n : vărinţi ( I I I , 189v/2), h pentru n :
nlîngerea (I, 1 77r/9), h pentru n : părenii ( I I , 18879), w pentru c :
$e ( I I I , 191714), t pentru m: tetăţi ( I I , 18879), r pentru $ : stnta
( I I , 183v/9), m pentru u, : încelegeţi (I , 172v/ ll), y pentru s : giua
( I I I , 19275); cf. şi grafia pas'ştile ( I I , 187v/6).
Asemenea greşeli sînt de trecut m ai curînd în seama unui copist
care transcrie în grabă un te x t (nu întru totu l clar), decît în seama unui
traducător, cu toa te că, în principiu, inadvertenţe grafice de felu l celor
am in tite m ai sus pot apărea şi în textele originale.
3. Cele trei tex te conţin un număr mare de corectări ale unor greşeli
de felul celor de m ai sus, dovadă că scribul îşi dădea seama de maniera
neglijentă în care scria şi căuta, în măsura posibilului, să-şi îndrepte
erorile. Ia tă cîteva exem ple : tăuiia corectat în tăriia ( I I , 18978), le corectat
în la ( I I I , 19074), înso corectat în însă ( I I I , 191v/14), să nicem corectat
în să gicem ( I I , 188v/l), sînlele corectat în sîngele ( I I , 184716), în p îia
corectat în întîia ( I I I , 191714), iapia corectat în tariia ( I I , 186v/l)> crre-au
corectat în care-au ( I I I , 189v/6— 7) etc.
A lte rectificări se referă la grafiile datorate manierei particulare
a scribului de a rosti şi de a reda în scris unele sunete româneşti. N u o
dată el se corectează, orientîndu-se fără îndoială după textu l pe care -1
copia. D acă ar fi tradus cele trei texte, el şi-ar fi dat seama m ai greu
de greşelile pe care le săvîrşea. E xem p le de acest fe l au fost exam inate
în capitolele de grafie şi de fonetică ale studiului lingvistic, la care c iti­
torul este rugat să se raporteze.
4. în ciuda îndreptărilor de acest gen, există în Manuscrisul de la
Ieud o serie de grafii bizare, dintre care unele reprezintă corupţii evidente
de copist. A stfel, pe fila 187v/18 ( I I ) , apare grafia se se tăme (cf ce t-ka\e)
„să se team ă” . în acest caz ar putea fi vorb a de intervertirea slovelor
ii şi £ : s-a scris TTuuf în loc de Tf/HTv (cu e = ea). N u e exclus
însă ca scribul să-l fi confundat pe t din textu l pe care -1 copia cu Tv,
deci ttviwe în loc de T-bA\'k (cu înlocuirea lui ’h. prin t, curentă în
tex tele Manuscrisului de la Ieud). O grafie oarecum asemănătoare întîlnim
pe f. 191v/17 ( I I I ) : peră (fitp^), pentru p îre ( = p î i n e ) . Scribul a scris
in iţial pere, apoi l-a schimbat pe cel de al doilea e în ^ (norm al ar fi
fost să-l m odifice pe prim ul e). P e f. 180v/17 (I ), apare scris vri în loc
de vreun, iar m ai încolo, pe fila 181 v/5 ( I ) se scrie f i n i i , în loc de f i i i ,
în urma confundării lui h c u h (frecventă în textele noastre vechi).
A ltă grafie bizară este gătiati (I, 176v/9—10) pentru gătiţi ( ! ) . D ar cel mai

3‘ N u am c o n se m n a t d e c ît s u b s titu ir ile a c c id e n ta le a le s c rib u lu i, nu şi p e c e le e x p lic a ­

b ile p rin d e p r in d e r ile sale o r to g r a fic e p a r tic u la r e (a s u p ra cărora, v e z i c a p ito lu l d e g r a fie d in
s tu d iu l d e litn b ă ).
 .semnificativ exemplu, asupra căruia vom avea prilejul să revenim 3-,
il găsim pe f. 190r/-l ( I I I ) : Isus JIrisios, cind (şeydzu cu ucenicii săi la
ceriul cu cei 12. . . Este evident că Hristos nu a şezut cu ucenicii săi
la cer, ci la cină. Aşa scrie în Cazania a I I - a a lui Coresi şi aşa e logic
(c vorba_ de cina cea de taină). Copistul l-a confundat pe ciră cu cer.
5. în Manuscrisul de la Ieud întîlnim la tot pasul omisiuni de dife­
rite specii. Ele sînt greu de explicat dacă admitem că textele reproduc
originalele traducerilor.
Cele mai curente sînt omisiunile de litere sau de grupuri de litere.
Iată o parte din aceste omisiuni, care se semnalează de-a lungul întregului
manuscris :
a) omisiunea se găseşte la începutul cuvîntului:
a) se omite o literă: (aymar (I, 182r/ ll), < «> » (II, 185713), <aystădzi
( I I , IS r / o );
P) se omit două sau mai multe litere: se (gnyjeaste (II, 185r/10),
<şe~)dzu ( I I I , 190r/3), <no}irea (II, 185r/18), <(?/>» (II, 188711) ;
b) omisiunea se găseşte la mijlocul cuvîntului:
a) se omite o literă : na(i}nte (I, 174v/2), (I, 17674), do(mynul
(I I , lS4r/7), sfinţii}ei ( I I I , 193r/13);
p) se omit două litere: lucru(reyie (II, 18Gr/2), j)(ăm }înt sau pă(inîynt
(II, 18676), besea(reycă (I, lS3r/7), domnu(luyi ( I I I , 190v/17), cumerecă-
■Qu^ră (I I I , 193v/l) 39j în(jghi)ţi (II, 189r/2), neispi(tiyte (I I , 184v/3) etc.;
c) omisiunea se găseşte la sfîrşitul cuvîntului:
a) se omite o literă: puterie(iy (II, 184v/2), muncie(i'y ( I I I , 193v/4),
no(iy (II, 185714), merge(my (II, 185716), t'o<i> (I, 181v/10), srngelu<jy
( I I I , 19079), «< «> (I I I , 19279) ;
(3) se omit. două litere: besereţca'y 39 (I I I , 189v/16), veseli(iiy-vă (II,
187711), să şliQiy (II, 187712), se(ţiy (I, 17677).
6. într-o serie de cazuri, scribul şi-a dat seama de omisiunile săvîr-
şite şi le-a îndreptat, adăugind deasupra rîndului slova sau slovele lăsate
deoparte. Astfel, lobozi devine slobozi (II, 18574), cău dat — că au dat
(II, 1S57H), dapoi — do apoi (II, lS7r/13), dragosti — dragoste-i (II,
187714), nostre — noastre (II, 18776), a lumirat — ou lumirat (II, 187717),
meu — mieu ( I I I , 19073), pomna — pomvnna ( I I I , 190v/l), jăgădăşie—
făgăduiaşte (cu îndreptarea lui ^ în a ; I I I , 19371), Dumnedzu — Dum-
nedzim (II, 18479) etc.
în toate aceste cazuri, scribul a adăugat o slovă deasupra rîndului.
în alte situaţii, rectificarea are în vedere două litere : reptate e îndreptat
în dereptate (II, 18575), daru in daruvo (II, 185v/10), riul în acriul (II,
1S87S), ispovea în ispoveadCi (I, 18175), cin în c;'«sti (I, 174714), ama
în amarii ( I I I , 193v/10) ete.
în cîteva rînduri, omisiunile au fost împlinite de diverse persoane
care au parcurs manuscrisul. Astfel, ase a fost rectificat în olease (II,
18776), ta în iarc (I I I , 193711) e tc .40. Zsu o dată aceste rectificări sînt
parţiale sau de-a dreptul neglijente. Aşa, de' exemplu, cumerecă este în­

3S V ezi mai jos, p. 42 şi -1-1.

59 S lo v ele pi adăugate de o altă mină.
40 V e z i pe la rg asupra lo r , p. 55.

21
 dreptat în cumerecără ( I I I , 193v/l), omiţîndu-se să se treacă deasupra,
rîndului şi slovele mS (cumerecătură). Deasupra cuvîntului greşit scris.
ciului (pentru ceriului) au fost trecute slovele p8, aşa încît a rezultat
grafia ciu ru lu i, care face pasajul greu in teligibil ( I I I , 189v/ ll).
E de observat, de altfel, că însuşi scribul textelor face asemenea
rectificări neglijente. P e f. 187v/5 —6 ( I I ) el scrisese să vă dulciţi. V rînd
să-l schimbe pe dulciţi în îndulciţi, cum se găsea probabil în original, e l
a adăugat pe în graba condeiului, deasupra lui -k din c-k. aşa încît
a rezultat grafia să în vă dulciţi. P e f. 189717 ( I I ) , transcriind în grabă,
el a scris şiste pentru şi cinste. V iin d să îndrepte, s-a m ărginit să adauge
un h deasupra lui i : şinste.
Cu toate rectificările efectuate de scribul manuscrisului sau de alte
jjersoane, au rămas o serie de grafii neobişnuite, care nu p o t fi înţelese
decît prin confruntare cu celelalte versiuni alte textelor. A stfel, pe f . 189v/lf>
( I I I ) scribul a lăsat necorectată grafia bizară beaseceaea, pe care o a ltă
mînă a crezut că o îndreaptă adăugind deasupra rîndului slovele pe:
beasereceaea. L a Coresi, în locul respectiv, apar cuvintele beseareca ceaea.
P e fila 190v/8 ( I I I ) apare grafia enigm atică pîrălave. F ără consultarea,
pasajului respectiv din Cazania a J J -a coresiană ar fi greu, dacă nu
de-a dreptul imposibil, a interpreta corect înşirarea, aparent lipsită de
sens, a celor opt slove : p îră <e)Z a v e (n i).
E ste cu neputinţă de admis că un traducător, atent asupra sensului
cuvintelor pe care le redă în româneşte, ar fi comis asemenea omisiuni
grave, care întunecă cu totu l înţelesul textului tradus. D im p otrivă, unui
copist grăbit, care transcrie mecanic, fără a se preocupa în m od deosebit
de sensul celor scrise, i se p ot întîm pla frecven t omisiuni de genul celor
semnalate mai sus.
7. Destul de frecvent, scribul om ite cuvinte întregi din textele p e
care le scrie : datoria ( î n } sfîntă dumenecă (I, 183r/ U ), prea <cu) cuviinţă
( I I , 185r/13), miloste mare <ce) are Hristos ( I I , 18ov/7), dragoste adeverită
{lu i') JDumnedzeu ( I I , 186r/12), cum dzise şi <D avid > prooroc ( I I , 186r/14),
şi (cîţiy p îr ă al u(n}sprădzecele ceas ( I I , 187r/8), şi să gicem celor ce p re
noi nu iubăsc <că> fr a ţ ii noştri s î ( m } t ( I I , 188r/6), acesta <e> trupul meu
( I I I , 191v/18), si într-acestea <cuvinte) ( I I I , 192v/17), cum, face si <I u d a )
( I I I , 193v/2) etc.
în cîteva cazuri, cuvintele omise au fost notate deasupra rîndului :
ca să se pustiască (I, 176r/17), derep mulţi în iertăciurea păcatelor ( I I I ,
190r/10), să ne dezlegăm toate vrajbile urul de la alalt şi pizma cea re şi se
iertam toţi ( I I , 188r/18). P e f. 17977 ( I ) scribul a scris iniţial Sodomor,
apoi a îndreptat, adăugind deasupra rîndului cuvîntul şi, precum şi slovele
a\ şi ro : Sodom şi Gomor.
8 . în raport cu versiunile coresiene corespunzătoare, consemnăm
în Manuscrisul de la Ieud (textele nr. I I şi I I I ) unele lacune im portante,
întrunind m ai m ulte cuvinte. în măsura în care om iterea cuvintelor g ă ­
seşte o explicaţie satisfăcătoare prin raportare la tex tele tipărite de Coresi
(e vorb a în special de omisiunile de tipu l bourdon), ea constituie o dovadă
(indirectă, e adevărat, dar deloc n eglijabilă) că cele două cazanii sînt
copii şi nu originalele traducerilor. Asem enea exem ple se întîlnesc destul
de frecvent în cele două texte. În tru cît problem a e tra ta tă pe larg în capi-

22
toiul consacrat filiaţiei textelor, nu vom reproduce exemplele şi in locul
acesta.
9. în textele Manuscrisului de la Ieud ne întîmpină o serie de repe­
tiţii, mergînd de la reluarea, eronată, a unor slove şi pînă la scrierea din.
noii a unor pasaje întinse. Toate aceste inadvertenţe dovedesc, într-o
măsură mai mare sau mai mică, de la caz la caz, că persoana care a scris
textele nu era traducătorul lor, ci numai un simplu copist.
Am notat, astfel, repetarea unor slove : şi aa fugi (I, 182r/3), scaa-
■unul (I, 174v/10), vaa (I, 183r/l) sau grupuri de slove : pustipustiască (I,
176r/18 — 176v/l), de^ăe^tee (I I , 187r/16 ; copistul a scris întîi a în loc
de apoi s-a corectat, dar nu a şters primele trei litere).
Textele reunite în manuscrisul nostru consemnează, nu o dată,
cuvinte parazitare, care n-au ce căuta în locurile respective şi a căror
apariţie trebuie pusă în seama distracţiei sau neglijenţei copistului:
lăpădaţi-vă [au'] hicleşugurile de la inimile voastre (I, 175v/6), dzua ce iară
[ce] va să fie (I I , 183v/15), acest păliar leage noao iaste [de] beaţi dentr-
acesta toii (I I I , 190r/15), se [în ] va iarte (I I I , 192r/8), beati sînqe său
[în ] viaţa (I I I , 192710).
Cea mai importantă repetiţie se găseşte pe f. 188r/16—188v/ ll (II).
După cuvintele Domnul nostru, se repetă un lung fragment (,,din m oarte...
Domnul nostru” ), scris anterior pe fila 188r/ l—16, şi însumînd la recopiere
14 rînduri. Este inutil să insistăm asupra faptului că traducătorul unui
text nu putea comite, în nici un caz, o asemenea eroare grosolană. Ea
este imputabilă numai unui copist care transcrie mecanic un anumit
text şi care a făcut, eventual, o întrerupere în munca sa, după ce a scris
cuvintele Domnul nostru de pe f. 188r/16 (II).
10 . în unele situaţii, scribul îşi dă seama de repetarea unor slove
şi se corectează. Aşa se întîmplă, de pildă, pe f. 184718—185r/l (II),
unde a scris iniţial şi di // şi din, iar apoi a şters primele patru slove.
Cu cîteva pagini mai înainte, pe f. 181r/3 (I), el scrisese aceastasta, dar
s-a corectat ştergînd slovele sta, parazitare. Pe fila 184v/9 ( I I ) a fost
şters cuvîntul veselie din contextul Ie ri eram întru puţin suflet, iară astădzi
săm întru veselie dulce suflet, unde el nu avea ce căuta. Notarea acestui
cuvînt se explică printr-o inadvertenţă tipică de copist : mai sus cu două
rînduri, în manuscris, se găseşte cuvîntul veselie, pe care scribul l-a -scris
din nou, printr-o confuzie a rîndurilor. Pe aceeaşi pagină, r. 12, sînt
şterse cuvintele cu adevăr, de prisos în context şi scrise prin „anticipare”
(cuvintele apar ceva mai jos, r. 13) : că nime nu' poate spure -eu adevăr
darul aceştii taine. în toate cazurile, ştergerea unor slove sau cuvinte a
putut f i făcută şi de alte persoane decît scribul textului, cu prilejul lec­
turii sau reviziei manuscrisului41.
1 1 . în toate cele trei texte apar o serie de grafii hibride, care se
explică prin scrierea a două slove, dintre care una existentă în original
şi alta reflectând deprinderile grafice ale scribului. Am notat, astfel, pe
foeste ( = e s t e ; I, 183r/16), cxtimn ( = cumu; I, 182r/2), sîwut (II,
184v/3)42, că-s^H ( — că-su; I, 177r/2—3), puiregvt>\re (I I , 189r/13) etc.

41 Cf., în această p rivin ţă , p. 56.

42 I 11 legătură cil această grafie, v e z i cele spuse m ai jos in cap itolu l de fo n e tic ă al stu­
diului lin g v is tic , p. 99.

23
 Situaţii oarecum asemănătoare ilustrează şi exem plele : omenenisti
(I, 171r/l) şi împacacăriei ( I I , 183v/13—14). N um ai adm iţînd că scribul
copia un te x t putem explica în m od satisfăcător form ele preasfîntaei
(I , 172r/14 ; aici scribul, după ce a scris form a de nom inativ a ad jectivu lu i
preasfînt, s-a corectat, adăugind desinenţa de g.-d. -ei, dar fără a şterge
pe a), care-au zis ( I I I , 189v/7), vrem credem ( I I I , 193715).
Aşa cum am arătat în cîteva rînduri, există situaţii în care unele
greşeli (m odificări, omisiuni, plusuri) din Manuscrisul de la Ieud ar putea
să se explice şi în cazul că textele ar fi traducerile originale şi nu copiile
acestor traduceri, deşi procentul de probabilitate este, în acest caz, sensibil
mai mic. Lu ate în ansamblu, probele noastre se întregesc reciproc şi duc
indiscutabil la concluzia că textele reproduse în Manuscrisul de la Ieud
sînt copii şi nu originalele traducerilor româneşti. L a o încheiere asemănă­
toare ne duc şi observaţiile făcute în legătură cu localizarea şi filia ţia
textelor (vezi expunerile noastre de la p. 27 — 33 şi 34— 41).

DATARE

D in tre datările care au fost propuse pînă în prezent pentru copierea

textelor din Manuscrisul de la Ieud, cea avansată de I. Bianu (1560 —
1580) pare a avea în vedere grafia textelor, deşi autorul nu face o precizare
lim pede în acest sens : „scrisoarea este semiunciala obişnuită la noi în
a doua ju m ătate a secolului X Y I , cind manuscriptul a fost scris (pe la
1560—1580)” 43. Dacă datarea 1560—1580 s-a întem eiat exclusiv p e
„scrisoarea” te x te lo r 44, atunci ea este, fără îndoială, nefundată, întrucît
semiunciala din manuscrisul nostru se întîlneşte curent şi în secolul al
X V II- le a . A l. E osetti şi G. Ivănescu, care consideră că manuscrisul ar data
din prim a jum ătate a secolului al X V II- le a , nu prezintă argum ente în
favoarea acestei opinii. I. Gheţie se întem eiază pe cercetările lu i
A l. Mareş.
O foarte atentă cercetare filigranologică a hîrtiei textului a între­
prins A l. Mareş într-o contribuţie recentă, ale cărei concluzii le îm păr­
tăşim 45. în lucrarea sa, A l. Mareş stabileşte că hîrtia Manuscrisului de
la Ieud, fabricată la Mniszek (Polon ia), prezintă două variante aparţinînd
tipului rogala (cornul), după clasificarea cercetătoarei poloneze Jadw iga
Siniarska-Czaplicka. Acest tip, care apare în documente începînd cu anii
1600—1603, reproduce blazonul abatelui B a rtlom iej Powsinski, supe­
riorul m ănăstirii din Jedrzejow , de care depindea m oara de hîrtie din
Mniszek. Filigranu l reproduce un scut îm părţit în patru cîmpuri, avînd
dispuse, în ordine, de la stînga la dreapta şi de sus în jos, cruce cu trei
braţe, aripă de vultur, corn de zim bru şi corn de cerb. Sînt cunoscute
patru subtipuri ale acestui filigran : subtipul A , notat pe hîrtie scrisă
în anii 1602—1603, subtipul B, întîlnit în te x te redactate în anii

43 M a n u s c r i p t dc la Jcud, p . |I].
44 V e z i A l . M areş, D a t a r e a M a n u s c r i s u l u i dc la Ieu d , p . 306 — 311.
45 V e z i p e la r g a r tic o lu l c ita t In n o ta p re c e d e n tă , al c ă ru i su c c in t re z u m a t îl p re z e n tă m
în c e lc ce u rm ează.

24
 1603—1609, 1618 şi 1623—1626, subtipul C, prezent pe hîrtie datînd diu
anii 1606—1616 şi subtipul D, avînd durata de circulaţie 1607—1620.
Variantele notate în Manuscrisul de la Ieud ( I şi I I ) aparţin subti-
pului B şi au fost consemnate în documente după cum urmează :
Varianta I într-un document scris la Cracovia în 1623, în două
documente redactate în cetatea Chioarului — Maramureş în 1626 şi
într-unul scris în acelaşi an la Alba Iulia.
Varianta I I într-un document din Cracovia datat 1623, într-unul
scris la Bichigiu — Bistriţa-iNasăud, în acelaşi an, într-un document
avînd probabil o provenienţă năsăudeană, redactat în 1625 şi în trei
documente datînd din 1626, dintre care două sînt scrise în Sibiu, iar unul
în cetatea Chioarului — Maramureş.
Variantele diferă într-o oarecare măsură de specimenele care au
circulat între anii 1603—1609 şi 1618 şi delimitează o perioadă cuprinsă
între anii 1623—1626. După cum se ştie, pentru a afla data aproximativă
cînd a fost scris un text se scad şi apoi se adaugă un număr de ani
(de regulă 10 sau 15) din (sau la) data pe care o stabilim prin compararea
filigranelor. Urmînd recomandărilor lui C. M. Briquet, autorul celui mai
important repertoriu de filigrane publicat pînă astăzi, şi adăugind, res­
pectiv scăzînd, 15 ani la (din) datele de mai sus, obţinem intervalul
1611—1638 46. Dacă acceptăm părerile altor filigranologi (Lihacev, Mosin),
împărtăşite de Al. Mareş, şi adăugăm, iar apoi scădem 10 ani, intervalul
devine 1616—1633. După Al. Mareş, intervalul acesta se reduce dacă
ţinem seamă de o serie de împrejurări. Astfel, reapariţia tipului B în
1623 s-ar putea explica prin moartea, în 1622, a lui B. Powsinski, supe-
riorul mănăstirii din Jedrzejov şi administratorul fabricii de hîrtie. Timp
de cîţiva ani, cît rămîne fără conducător, moara din Mniszek a reluat
vechiul filigran folosit la începutul secolului al X V II-lea . Doi ani mai
tîrziu, în 1624, conducătorul fabricii devine Remigiusz Koniecpolski;
nu mult după această dată, fabrica din Mniszek pune în comerţ hîrtie
avînd un alt filigran. Manuscrisul de la Ieud n-a putut fi scris în acest
caz, înainte de 1622, intervalele în interiorul cărora s-a copiat manuscrisul
fiind 1622—1633 sau 1622—1638. Dacă ţinem seama de faptul că în anii
1610—1620 moara din Mniszek nu a fabricat decît hîrtie prezentînd fili­
grane ale subtipurilor C şi D, atunci anii scrierii Manuscrisului de la Ieud
ar fi 1621—1633 sau 162i—1638 (Al. Mareş se pronunţă pentru intervalele
1622-1633 şi, respectiv, 1621-1633).
Oricare ar fi soluţia de amănunt pentru care optăm, este cît se poate
de clar ca Manuscrisul de la Ieud n-a fost scris înainte de 1610, nici
după 1640. După toate probabilităţile, copierea sa s-a făcut în deceniile
al treilea sau al patrulea (in prima lui parte), cu alte cuvinte în.-jurul -
anului 1630 (mai probabil înainte decit după această dată). _______ ___ __
" Toate aceste observaţii au avut în vedere, în mod firesc, scrierea
(copierea) celor trei texte. Cit priveşte data la care au fost alcătuite ori­
ginalele traducerilor româneşti, ea nu poate fi precizată prin mijloacele
curente de datare. Limba celor trei texte nu e în măsură să furnizeze indi­
caţii în această privinţă, şi aceasta înainte de toate din lipsa unor mij-

46 C. M. B riqu et, Lcs [iligranes. D ic lio n n a ir c hisloriquc des marques du papier, v o i. I,

Paris, 1907, p. X I X .

25
loace sigure de referinţă. Dacă ne raportăm la lim ba celor mai vechi tex te
româneşti, de pildă la traducerile rotacizante, vom observa fără îndoială
unele deosebiri. A stfel, în Manuscrisul de la Ieud nu apare niciodată
conjuncţia e ( = şi, iar), căreia îi sînt preferate peste to t conjuncţiile şi
şi iară. Marcarea acuzativelor numelor de persoană prin pre, absentă
sau foarte puţin folosită în textele rotacizante, se întîlneşte curent în manus­
crisul nostru. A t ît dispariţia (sau cel puţin diminuarea sensibilă) din te x te
a lui e, cît şi înm ulţirea considerabilă a acuzativelor construite cu pre
se constată spre 1580 şi, m ai ales, după această dată. S-ar putea spune,
prin urmare, pe baza unor asemenea exemple, că textele din Manuscrisul
de la Ieud nu fac parte din fam ilia celor m ai vechi traduceri româneşti
din slavoneşte 47. O astfel de afirm aţie n-ar fi însă întru totu l întem eiată,
deoarece unele particu larităţi arhaice, prezente în traducerea originală,
puteau să dispară cu prileju l copierilor succesive.
Dacă avem în vedere filia ţia textelor (asupra căreia vezi m ai jos,
p. 36 — 11), atunci vechim ea traducerii textelor I I şi I I I poate fi stabilită
cu relativă precizie. A m bele sînt copiate după Cazania a I I - a coresiană,
tipărită în 1581 şi tradusă de diacon, împreună cu popii Ian e şi M ihai,
după om iliarul tip ărit la Zablu dov în 1569. E de admis, deci, că tradu ­
cerea celor două om ilii s-a făcut în jurul anului 1580, probabil în anii
prem ergători im prim ării Cazaniei a I l - a (care intră la tip ar în decembrie
1580). Teoretic, nu este însă exclus ca în cazul unor om ilii să se fi pus
la contribuţie versiuni m ai vechi, care circulau la data traducerii om ilia­
ru lu i48, de aceea datarea originalelor nu poate fi făcută cu o certitudine
absolută. M ai m ult decît atît, aşa cum a arătat P . O ltean u 49, în vă ţă ­
tura la cuminecătură, inclusă de Coresi în Cazania a I l - a , lipseşte din tip ă ­
ritura de la Zablu dov, iar originalul ei slavon nu a fost iden tificat pînă
în prezent. N u ne putem totuşi uni în păreri cu P . Olteanu atunci cînd
d-sa susţine că versiunea românească a acestei cazanii a fost alcătuită
într-o {perioadă cînd rom ânii m ai practicau creştinismul în form ă latină
(prin urmare, după toate probabilităţile,^înaintea secolului al X -le a !).
F a p tu l că în textu l cazaniei se preferă uneori term eni de origine latină
celor slavi corespunzători trebuie explicat, după părerea noastră, în lim i­
tele unei analize semantico-stilistice şi nu în perspectiva istoriei vocabula­
rului. Concluzia lui P . Olteanu ni se pare a fi în toa te privin ţele hazar­
dată. N u poate fi acceptată nici opinia aceluiaşi cercetător, conform căreia
învăţătură la Paşti ar fi circulat în româneşte încă din prim a ju m ătate
a secolului al X V I- le a 50. E cu pu tinţă ca lucrurile să fi stat aşa, dar în
stadiul actual al cunoştinţelor noastre o asemenea afirm aţie nu poate fi
prin nimic dem onstrată 51.

47 C f. AI. Z d re n g h e a , Le ge n da d u m i n i c i i d in C o d ic e le dc la I e u d , p . 95.
48 V e z i I. G h e ţie , C o n t r i b u i a la lo ca liz a r e a C a z a n ie i a 11-a ( 1581) a l u i Coresi, în S C L,
X X I I I , 1972, n r. 2, p . 156.
49 C o n t r i b u ţ i i la s tu d iu l u n o r o m i l i i iz o la te traduse in li m b a ro m â n ă , p . 21.
60 Cea m a i veche o m i l i e In lim b a r o m â n ă , p. 246.
B1 A n u l 6900 ( = 1391 — 1392), a m in t it în t e x t u l s la v o n al Le g e n d e i d u m i n i c i i , se r e fe r ă
la e v e n im e n tu l n a ra t în t e x t u l a p o c r if (c ă d e r e a p ie t r e i d in c e r ) şi nu p o a te f i lu a t în con si­
d e ra ţie p e n tru d a ta re a v e rs iu n ii s la v o n e (sau a c e le i ro m â n e ş ti) a te x t u lu i, aşa cu m su sţin e,
în tr-u n a r tic o l p lin d e a fir m a ţ ii lip s it e d e a c o p e r ir e , D . Ş erb u ( M a n u s c r i s u l românesc d i n C o ­
dicele de la Ieu d . M ă r t u r i e d ocu m e n ta ră a v e c h im ii l i m b i i ro m â n e , în „ T r i b u n a ” , X X I , 1977,
nr. 8 şi 9).

26
 LO C ALIZAR E

Aşa cum s-a arătat nu de mult, localizînd un text după criterii

lingvistice nu stabilim regiunea unde a fost scris (tradus, copiat, tipărit)
textul, ci regiunea de provenienţă a scribului, al cărei grai il vorbei!
acesta 52. De foarte multe ori, cele două zone coincid. într-adevăr, aşa cum
a arătat Al. Eosetti, ,,e rar, însă, ca scriitorul (grămăticul, diacul) unui
text să vină de departe şi ca graiul său să fie profund diferit de graiul
localităţii unde a scris textul” 53. Cum însă asemenea excepţii au fost
semnalate în literatura de specialitate 34, e necesar să se stabilească prin
alte criterii decît cele lingvistice dacă regiunea din care provenea scribid
este totodată şi regiunea în care a fost scris textul. în cazul textelor co­
piate, cercetarea pune în lumină, de regulă, existenţa a două (sau mai
multe) straturi de limbă, localizabile în diverse zone ale teritoriului daco­
român şi aparţinînd autorului versiunii originale, respectiv copistului (co­
piştilor). Şi de această dată, atribuirea celor două straturi de limbă ori­
ginalului sau copistului trebuie să aibă în vedere unele elemente extra­
lingvistice (locul unde a fost găsit textul, caracteristicile grafiei, circulaţia
hîrtiei etc.). într-un cuvînt, pentru a obţine o localizare satisfăcătoare a
textului, e necesar să apelăm la toate criteriile posibile de localizare, pro-
cedînd în aşa fel încît informaţiile obţinute pe diferite căi să se întregească
reciproc.
O privire, fie şi superficială, aruncată asupra limbii celor trei texte
ale Manuscrisului ele la Ieud scoate în evidenţă predominarea netă a ele­
mentelor de tip nordic. Din rîndul particularităţilor lingvistice avînd
circulaţie, în secolul al X V I-lea şi la începutul celui următor, în aria
unde se vorbea subdialectul nordic al limbii române 53, remarcăm trecerea
lui ă la e în nedeajdea (II, 186r/3)s0, închiderea lui e medial aton la i în
cuvinte de tipul nevindicala ( I I I , 193v/3—4), peanilor (I, 176v/7) etc. 57,
conservarea ca atare, în cuvîntul pîre (I I I , 191v/17), a lui -î-, care nu a
fost „diftongat” prin anticiparea elementului palatal din silaba urmă­
toare a8, reducerea hiatului ău la o în dinlontru (I I I , 191r/4—5)59 şi a dif­
tongului -ed la e ( e ) în vor ave (1,176v/o), me (I, 178r/13), re (II, 188r/18)60,

52 Asupra lo c alizării te x te lo r v ech i rom âneşti, a se ved ea lucrările lui I. G h eţie, L o c a li-
zarca textelor vechi româneşti după crite r ii lingvistice, în SC L, X V I , 1965, nr. 3, p. 391 — 406,
Les parlicula rile s linguisliqucs, moyen de localisation des anciens textes roumains, in R R L , X I ,
19G6, nr. 4, p. 325 — 337, N ote asupra lo ca liz ă rii textelor vechi după c r it e r ii lingvistice, în L L ,
X V I I , 1968, p. 191 — 199, precum şi I. G h e ţie — A l. M areş, Introducere in f ilo lo g ia românească,
Probleme. Metode. Inte rpretări, Bucureşti, 1974, p. 108 — 125.
53 IL R , p. 478.
04 V ezi I. G heţie, Localizarea textelor vechi româneşti după crit e rii lingvistice, p. 403 — 404.
° 5 V e zi I. G h eţie — A l. Mareş, G r a iu r ilc dacoromâne in secolul a l X V I - l e a , Bucureşti,
1974, p. 3 3 8 -3 4 0 .
56 Ibidem, p. 77 — 78. în cele ce urmează, am redus la m inim um numărul exem plelor.
Pentru date mai am ple asupra fiecăru i fenom en in parte, a se vedea capitolul de fon etică
al studiului de lim bă, precum şi in d icele ed iţie i.
37 Ibidem, p. 89 — 94.
53 Ibidem, p. 102 — 104.
59 V e zi I. G heţie, Baza dialectală a românei literare, Bucureşti, 1975, p. 119.
80 V e zi I.G h eţie — A l. Mareş, G ra iu r ilc dacoromâne in secolul al X V I - l e a , p. 114 — 117.

27
 palatalizarea labiodentalei f în heri (I, 175T/1), hii (I, 171r/ l ) 61, rostirea
dură a labialelor în iubăsc ( I I , 188r/6), urmadză (I, 180v/8 — 9 ) 62 şi a con­
soanelor s şi dz în Dumnedzău ( I I , 185v/l), vom săca (I, 172v/ 9 )63, trecerea
lui n la m în frîmse ( I I I , 190r/6), simt ( I I I , 189v/14)64, e > « ca urmare
a rostirii dure a lui t în blăstăm (I, 178v/13)65, rostirea m oale a lui ş şi
j în se grijeaşte ( I I , 185r/9—10), mişelul (1,183r/12), slujescu ( I I I , 189v/9 )66,
rostirea moale a lui r în amărreaşte (I, 181v/2— 3), amări-se ( I I , 188v/12 —
13), rei (I, 177v/4)67, păstrarea lui r („lu n g ” sau ,,apical-vibrant” ) în
amărreaşte (1,181v/2— 3 )68, conservarea grupului sv în svenţilor (I, 182r/9)69,
africatele dz (credzut, I , 171r/3) 70 şi g ( vom giura, I , 174v/4) 71, form a
lui ( I I I , 190v/9) a articolului lio tă rît proclitic 72, art. pos. a invariabil
( I I I , 191v/14)73, numeralele cardinale în -le : al treile ( I I , 187r/ 4 )74, form a
nime a pronum elui n ega tiv ( I I I , 191v/ 6 )75, form ele verbale de prez. ind.
săm (I, 184v/5), săt ( I I , 188r/6) ale verbului f i 76, pers. 3 a viitoru lu i
construită cu aux. a : a ve(niy ( I I I , 190v/8)77, adverbul acmu ( I I , 189r/8)78,
term eni ca scrîşcare (I, 174r/ l l —12) 79 sau p ită ( I I I , 190r/4— 5 ) 80.
Încercînd să obţinem o localizare m ai precisă a acestor particulari­
tă ţi de lim bă, vom observa că ele se întîlnesc în to ta lita te în M oldova şi
Transilvania de nord, în tim p ce B anatul nu cunoaşte rostirea moale a
consoanelor.s şi j (în cuvinte de' tipul slujeaşte, şeapte) şi palatalizarea
labialelor. Constatarea aceasta scoate din discuţie B anatul sau cel puţin
face ca localizarea stratului nordic în această regiune a ţării să fie mai
puţin probabilă. Putem , prin urmare, afirm a, cu un procent ridicat de
certitudine, că persoana în al cărei grai se găseau particu larităţile m enţio­
nate m ai sus era originară din M oldova sau din Transilvania de nord.
Pentru a putea decide între aceste două regiuni, v a trebu i să avem în vedere
fenomene a căror circulaţie nu depăşea, la sfîrşitul secolului al X V I- le a
şi la începutul celui următor, graniţele uneia sau alteia din aceste regiuni
sau a căror apariţie e m ai probabilă într-una din regiuni decît în cealaltă.
Cercetînd cu atenţie lim ba textelor am descoperit cîteva particula­
rită ţi fonetice, m orfologice şi lexicale care ne îndreaptă atenţia spre M ol­
dova. în această situaţie se află, de exemplu, trecerea lui ă protonic

61 I b id e m , p . 122 — 124.
62 I b id e m , p . 1 2 4 - 1 3 5 .
63 I b id e m , p . 164 — 169.
64 I b i d e m , p. 151 — 152,
66 V e z i I. G h e ţie , B a za d ia le c ta lă ar o m â n e i literare, p . 133.
66 V e z i I. G h e ţie — A L M areş, G r a i u r i l c d acorom â n e în s eco lu l a l X V I - l e a , p . 175— 186.
67 I b id e m , p . 201 — 206.
68 I b id e m , p . 2 1 2 — 215.
69 I b id e m , p . 1 3 6 - 1 3 9 .
70 Ib id e m , p . 187 — 190.
71 Ib id e m , p . 19 7 — 200.
72 Ib id e m , p . 227 — 230.
73 Ib id e m , p. 2 3 2 -2 3 4 .
74 V e z i I. G h e ţie , B a za d ia le c ta lă a ro m â n e i lite rare , p . 165.
16 V e z i I. G h e ţie , — A l . M a reş, G r a i u r i l e dacoromâne în secolu l a l X V I - l e a , p . 2 3 8 — 240.
76 I b id e m , p . 247 — 248.
77 Ib id e m , p . 251 — 253.
78 I b id e m , p. 2 5 4 — 255.
78 V e z i I. G h e ţie , B a z a d ia le c ta lă a r o m â n e i literare, p . 194.
80 I b id e m , p. 192.

28
la a în cuvinte de tipul va laşa (I, 175713) 81 sau închiderea lui -e la î
în cuvinte de tipul ciri (II, 184717), di (I, 17079) 82. Ambele fenomene
au fost atestate, la sfîrşitul secolului al X V I-lea şi la începutul celui urmă­
tor, şi în alte zone decît Moldova, şi anume în Banat-Hunedoara şi în
nord-vestul Olteniei, dar în timp ce aici atestările sînt sporadice, în Mol­
dova ele se recoltează în număr mare din diverse părţi ale regiunii. De
altfel, Banatul iese din discuţie din motive asupra cărora ne-am oprit
mai sus. Nu mai insistăm asupra cauzelor pentru care o eventuală locali­
zare a textelor în Oltenia este exclusă, pentru că ele sînt făcute evidente
de repartiţia dialectală a numeroase fapte de limbă. Ceea ce trebuie reţi­
nut, înainte de toate, din răspîndirea pe teren a celor două fenomene,
este că ele nu circulau în Transilvania de nord la sfîrşitul secolului al
X V I-lea şi la începutul celui următor. Prima atestare, izolată, a trecerii
lui ă proton la a în zonele nordice ale Ardealului datează din 1619—1620
şi provine din Maramureş 83. Cum însă în Maramureş fenomenul era la
începuturile sale în jurul anului 1620 şi n-a cunoscut niciodată o răspîn-
dire foarte mare, iar în textele noastre el apare cu insistenţă, credem
că nu la această regiune, ci la Moldova trebuie să ne raportăm pentru a
localiza Manuscrisul de la Ieud.
Tot spre Moldova, într-o măsură mai mare decît spre Transilvania
de nord, ne îndrumă velarizarea lui e în Dumnădzeu (I I I , 193v/18)84.
Sfeclă (I I I , 19174), cu e, e un moldovenism sigur85, la fel ca forma
articulată a substantivului tată : tatul (1 ,17176,178v/10), care nu a circulat
niciodată în Transilvania86. Forma aceala a pronumelui demonstrativ,
corectată de scrib în acela (I, 178v/17), e, de asemenea, specifică Mol­
dovei 87. Dintre termenii întrebuinţaţi în textele Manuscrisului de la
Ieud trei au, foarte probabil, o circulaţie limitată la Moldova. Aşa stau
lucrurile cu peanig (I, 180v/5) „monedă” (în text la pl., cu sensul colectiv
de „bani” ), întîlnit numai în lucrări datorate unor moldoveni. Amintim
dintre acestea Cazania lui Varlaam (1643), Şapte taine ale lui Eustratie
Logofătul (1644) şi Paraclisîtl copiat în 1661 de Rafail din Dragomirna
(vezi pentru toate acestea D L R , s.v.).
Judecind după atestări, u^n^crop (I, 17672) pare a fi un moldove­
nism. Aşa îl consideră T D R G , în timp ce D liR C îl socoteşte a fi regional.
Cuvîntul are sensul fundamental de „apă care dă în clocot, apă cloco­
tită ” , cil care este atestat la Dosoftei, Viaţa şi petrecerea smnţilor, pre­
cum şi la Camilar, Negura, Anghel, Proză şi Creangă, Poveşti, prin urmare
numai la moldoveni. în expresia a da în crop, termenul (în varianta crop)
se întâlneşte la. munteanul Ispirescu. Cu sensul derivat de „băutură (al­
coolică) fierbinte, oferită nuntaşilor a doua zi după cununie; ospăţul şi
datinile obişnuite în această zi” , termenul apare la moldovenii Alecsandri

SI V e zi I. G h eţie — A l. M areş, G ra iu rile dacoromâne in sccolul o l X V I - l e a , p. 70 — 76.

82 Ibidem, p. 95 — 99.
63 V e z i I. G h eţie, Xo te asupra trecerii l u i ă proton la a in Maramureş, in SCL, X X I I ,
1971, nr. 3, p. 298.
84 V e zi I. G h eţie — A l. M areş, G ra iu r ilc dacoromâne in secolul al X V I - l e a , p. 83— 84.
86 V e z i I. G h e ţie , B a : a dialectală a românei iterare, p. 194.
85 Ibidem, p. 158.
87 V e z i I. G h eţie, M o Idova şi textele rotacizante, Sn L R , X X I V , 1975, nr. 6, p. 571 — 572.

29
 ( P o e z i i populare) şi Creangă (P o v e ş ti). Cu fonetism ul oncrop şi cu sensul
,,cîntec obişnuit la petrecerea care urmează după cununie” , cuvîntul a
fost întîlnit la m oldoveanul Sevastos (N u v e le ). T o t la M oldova se referă
atestarea din G. Dem . Teodorescu, Poezii populare (p. 169). în schimb
atestarea de la p. 616 a aceleiaşi colecţii provine de la o persoană origi­
nară din Brăila. M ai am intim aici derivatul uncropeală „senzaţie de căldură,
moleşeală, toropeală” , notat de D L R L C în rom anul F r a ţ ii Jderi al lui
Sadoveanu (vezi pentru atestări T D R G şi D L 'R L C s.v.). Recent, uncrop
a fost atestat în Liiurghierul lui Coresi (38r). P e baza tuturor atestărilor
consemnate m ai sus, putem conchide că uncrop este un m oldovenism ,
extins şi asupra unei părţi a Munteniei.
Aslam „ca m ă tă ” (I, 180v/6) este un cuvînt pătruns în româneşte
direct din tătăreşte sau prin interm ediul lim bii ruse, care prezintă însă o
form ă cu o- (oslam u). Cu o singură excepţie (şi aceea discutabilă), cuvîn­
tul este atestat în lim ba veche numai în tex te din M oldova. Cu sensul
de „ca m ă tă ” , el apare la D osoftei, la Arsenie din Bisericani, într-un m a­
nuscris anterior anului 1618 şi într-un document din 1721. Cu sensul
derivat de „înşelăciune” a fost atestat la Varlaam şi într-o psaltire m oldo­
venească din 1710 (v e zi pentru toate acestea D A , s.v.). Cuvîntul mai
apare şi în Psaltirea Scîieiană (cu'sensul de „ca m ă tă ” ), dar scrierea acestui
te x t în M oldova nu este cîtuşi de puţin exclusă 88. Originea cuvîntului
confirm ă repartiţia dialectală propusă de noi.
Particu larităţile de ordin fonetic, m orfologic şi lexical, trecute în
revistă în paginile precedente, ne perm it să identificăm , cu suficientă
certitudine, existenţa unui strat m oldovenesc în lim ba Manuscrisului
de la Ieud. Y o m observa îndată (rezervîndu-ne dreptul de a furniza exp li­
caţiile necesare m ai încolo) că elementele m oldoveneşti se întîlnesc mai
frecven t în prim ul dintre tex te (Legenda d u m in icii) decît în celelalte
două. O particularitate fonetică cum este trecerea lui -e la i a fost notată
numai în prim ul te x t (o singură excepţie : cini, întîlnită în textu l nr. I I ) .
în aceeaşi situaţie se găsesc cele trei cuvinte exam inate m ai sus (aslam,-
jpeanig, uncrop) şi form a talul. E lem ente de lim bă specifice M oldovei nu
lipsesc nici din celelalte texte, în care am consemnat fonetism ele ă şi,
respectiv, e în Dumnădzeu, steclă, form a pronominală (rectificată ulterior)
aceala. Trecerea lui ă protonic la a se întîlneşte în t o a t e cele trei texte.
P e lîngă acestea, textele mai notează două particularităţi de tip
nordic a căror prezenţă nu poate fi explicată în m od satisfăcător prin
raportare la graiurile vorb ite în M oldova. E ste vorb a de trecerea lui e
la ă în lăpădaţi, consemnată în Legenda dum inicii (1,175v/5 — 6) şi de form a
-şig a suf. -şug în cuvîntul hiclenşig, notată în învăţătură la cuminecătură
( I I I , 189r/7). Prim a dintre aceste particularităţi nu a circulat niciodată
în M oldova, fiind atestată, în trecut şi astăzi, în Transilvania, Oltenia
şi partea vestică a M unteniei propriu-zise 89. Suf. -şig nu a fost întîlnit
nici el în M oldova, ci numai în regiunile de peste munţi, unde apare,

88 V e z i I. G h e ţie , M o ld o v a şi I c x t c l c ro la ciz a n lc, în L R , X X V , 1976, nr. 3, p . 257 — 268.

A s l a m m ai ap are în tr e i a p o s to le m o ld o v e n e ş ti d in seco lu l al X V I I - l e a , p ă s tr a te la B ib lio te c a
A c a d e m ie i (m s. nr. 69, f. 359v , ms. n r. 85, f. 230v şi ms. nr. 726, f. 205r).
89 V e z i I. G h e ţie — A L M a reş, G r a i u r i l e dac oromâne in secolu l a l X V I - l e a , p . 85.

30
 în zilele noastre, în Crişana şi Maramureş 90. Textele scrise in Moldova
în secolele al X V I-lea — al X V II-le a nu-1 atestă decît pe -$ug, dovadă
că aici trecerea lui i la u s-a produs de timpuriu. Vezi în această privinţă
Pravila ritorului Lucaci, 1581: prietinşug (275r/3); Mărturie din 1593 :
hitlenşugul (B A R , CCC/31, 2V/16); Cazania lui Varia am, 1643 : prieteşugul
(ed. Byck, 177/19—20), vicleşug (ed. Byck, 175/8 — 9 ); Pravila lui Vasile
Lupu, 1646 : Mcleşug (106r/26), meşteşug (24v/ ll), prieteşug (150r/20).
Dimpotrivă, putem avea certitudinea că vestul şi nordul (Transilvaniei
(cu Maramureşul) cunoşteau în secolele al X V I-lea — al X V II-lea , întoc­
mai ca astăzi, forma cea mai veche, în -şig ( < magh. -seg, -sig) a sufixului.
Iată de ce considerăm că în limba textelor din Manuscrisul ăe la Ieud-
se reflectă, pe lîngă stratul de limbă moldovenesc, unul nord-ardelenesc,
mai puţin important, dar făcut totuşi evident de cele două particularităţi
semnalate mai sus.
în afara trăsăturilor de tip nordic, textele copiate în Manuscrisul
de la Ieud conţin cîteva particularităţi a căror prezenţă nu se poate explica
prin raportare la graiurile vorbite în partea de miazănoapte a ţării. Este
vorba, înainte de toate, de trecerea africatelor dz şi g la z, respectiv la j,
în cuvinte de tipul crezut (I, 171r/7), judecările (II, 184v/3), notată în
toate cele trei texte [z apare în textele nr. I şi I I I , iar j în textul nr. I I ) 91.
Tot spre sudul domeniului dacoromân ne duce conservarea lui -n- in
cuvintele de origine latină, generală în Legenda duminicii şi relativ rară
în celelalte două texte, în care majoritare sînt formele cu rotacism. Cum
însă la sfîrşitul secolului al X V I-lea si în primele decenii ale celui următor
rotacismul lui -v- se găsea într-un declin accentuat în zonele nordice ale
ţârii, fiind pe punctul de a fi înlocuit de-h-, extins din zonele sudice
asupra nordului92, consemnarea formelor nerotacizate, în special în textele
nr. I I şi I I I , nu trebuie să ne ducă la concluzia că ele ar fi, în mod
necesar, reflexul unor graiuri sudice (deşi această interpretare nu este eîtuşi
de puţin exclusă). Sudică este cu siguranţă rostirea moale a lui m in să
■priimească (I I I , 189v/5 — 6) 93. Aceeaşi observaţie poate fi făcută şi în legă­
tură cu rostirea dină a lui ş în al şasele (II, lS7r/5)9J, ca şi cu formele
lu (art. hot. ; I, 17678) 95 şi astă (II, 18474)9G- vom lua in consi­
deraţie, pentru delimitarea stratului sudic de limbă, fonetismul e din
către şi rostirea diu-ă a lui r în cerul din motivele expuse mai jos, p. 83 şi 97.
Ţinînd seama de extinderea în spaţiu a tuturor acestor fenomene
în a doua jumătate a secolului al X V I-lea şi la începutul celui următor,
vom localiza stratul sudic de limbă al textelor într-o regiune cuprinzînd
Ţara Românească (cu excepţia unor zone olteneşti) şi sudul Transilvaniei
(Braşovul şl, după 1600, Sibiul).

50 V e z i M. Sala, î n legătură cu originea s u f ix u lu i românesc -sug, in Omagiu lu i Iorgu I o r ­

dan, B ucureşti, 195S, p. 763 — 764.
91 In cuzuş ( I I , lS 9 r/10), r a fost scris de o a ltă m ină peste d : n o ta t de copist (v e z i
mai jos, p. 56).
92 V e z i I. G h e ţie — A l. M areş, G r a iu r ilc dacoromâne in secolul al X V I - l e a , p. 152— 15S:
1. G lieţic, I n fln c n f a că rţilo r corcsienc şi dispari fia r ota cismulu i din textele nordice, in L R , X X I I ,
1973, nr. 4, p. 2 9 3 -2 9 6 .
93 V e z i I. G h eţie — A L M areş, G r a iu rile dacoromâne in secolul a l X V I - l e a , p. 124 — 135.
91 Ibidem, p. ISO — 1S6.
96 Ibidem, p. 227 — 230.
96 Ibidem, p. 235 — 237.

31
 L a capătul acestei p ă rţi a investigaţiei noastre, vo m spune că te x ­
tele reunite în Manuscrisul de la Ieud reflectă două straturi de lim bă :
unul sudic, caracteristic graiurilor de tip muntenesc vo rb ite în Ţara R o m â ­
nească şi în sudul Transilvaniei, şi unul nordic, localizabil, în cea m ai mare
p arte a sa, în M oldova şi Transilvania de nord, luate împreună, iar
printr-un număr m ai redus de trăsături în fiecare dintre aceste două
regiuni, luate în parte.
Ajunşi în punctul acesta al cercetării, e cazul să ne întrebăm care
dintre aceste două straturi aparţine originalelor şi care copistului (eventual
copiştilor, dacă între originale şi textele aflate în posesia noastră s-au
întrepus copii interm ediare). în principiu, sînt posibile două in te rp re tă ri:
1) te s te traduse în sud şi copiate apoi în nord (în tîi în M old ova şi după
aceea în Transilvania de nord sau v ic e v e r s a ); 2) te x te traduse în nord
şi copiate în sud (în acest caz, originalele au putut fi alcătuite fie în M o l­
dova, fie în Transilvania de nord, iar între ele şi copiile sudice s-au in ter­
calat copii nordice, ardeleneşti sau m oldoveneşti).
în tr-o cercetare mai veche, G-. Ivănescu a arătat că, în cazul unor
te x te copiate în alte regiuni dialectale decît cele unde au fost alcătuite
originalele, stratul de lim bă al copistului este m ai bine rep rezen ta t 97
(ceea ce ar însemna că în tex tele noastre particularităţile de tip nordic
aparţin copistului). Deşi savantul ieşean are, în principiu, dreptate, atîta
tim p cît vom găsi copişti (oricît de pu ţin i) care respectă lim ba originalului
(de pildă popa Grigore din Măhaci cînd transcrie, după originale coresiene,
Catehismul), nu vo m putea afirm a cu absolută certitudine că, în cazul
în speţă, stratul nordic este al copistului, iar cel sudic al originalului.
Pen tru a decide în acest sens, vo m lua în consideraţie patru criterii
de natură extralin gvistică : 1 ) locul unde a fost găsit manuscrisul; 2 )
circulaţia filigranelor ; 3) filia ţia textelor ; 4) persoana copistului (originea
sa etnică).
Aşa cum am văzu t în prim ul capitol al acestei introduceri, sbornicul
miscelaneu care cuprinde cele trei tex te ale manuscrisului nostru a fost
găsit la Ieu d (Maramureş), ceea ce poate constitui un indiciu (e drept,
nu unul decisiv) în favoarea ipotezei că textele au fost copiate într-un
punct oarecare al zonei geografice unde au fost găsite. U n asemenea argu­
m ent nu e fără reproş, deoarece în vechim e cărţile circulau destul de
intens, iar un te x t găsit într-o anumită regiune a teritoriului dacoromân
putea să fi fost scris (copiat) la o distanţă destul de mare de locul desco­
peririi, eventual chiar într-o altă arie dialectală. Ip o teza contrară e totuşi
mai greu de susţinut, deoarece ne obligă să adm item că textele au fost
traduse în nord, copiate apoi în sud, pentru ca, în cele din urmă, să ajungă
din nou în zona unde au fost traduse, după o peregrinare, adm isibilă în
principiu, dar pe care nici un indiciu extern nu o confirmă. în tre cele două
soluţii posibile o preferăm pe cea m ai puţin com plicată.
Un argument în plus în favoarea localizării nord-ardeleneşti a copiei
o constituie circulaţia h îrtiei pe care ea a fost executată. D in datele con­

97 P ro b le m e le c a p i t a l e ale vechii rom â ne lite rare, Ia şi, 1947, p. 96.

32
semnate mai sus, în capitolul consacrat datării, a rezultat că hîrtia polo­
neză folosită pentru transcrierea textelor nu a circulat în ţara noastră
decît in regiunile de peste munţi (nu şi în Moldova sau Ţara Românească).
Din cele opt documente ardeleneşti scrise pe hîrtie fabricată la Mniszek,
trei provin din Maramureş, două din Bistriţa-Năsăud, două din Sibiu
şi unul din Alba Iulia 98. După cum se observă, cinci din cele opt docu­
mente (adică 62,5%) sînt scrise în nord-estul Transilvaniei, aşa cum
era, de altfel, de aşteptat, dacă avem în vedere apropierea acestei regiuni
nordice a Dacoromaniei de localitatea de provenienţă a hîrtiei (situată în
zonele sudice ale Poloniei).
Acceptând Maramureşul drept regiunea unde au fost copiate textele?
ne explicăm mai bine de ce transcrierea lor s-a făcut de un străin, în
speţă de un ucrainean. Se ştie că în unele zone ale Maramureşului istoric
românii au trăit, din vremuri îndepărtate şi continuă să trăiască şi astăzi
împreună cu ucrainenii. Existenţa unor elemente bilingve în ambele
comunităţi etnice pare neîndoielnică, dacă avem în vedere influenţele
lingvistice reciproce care s-au exercitat în spaţiul geografic al Maramure­
şului.
O însemnare pe pe f. 109r a manuscrisului nr. 5032, făcută pe una
din paginile Pravilei slavone, dovedeşte indiscutabil că în anul de la
zidire 7204 ( = 1695—1696) textul se găsea în Maramureş. ISfu putem
însă şti dacă la acea dată textele aflate actualmente în sbornicul de la
Ieud erau legate împreună, pentru a conchide că şi manuscrisul nostru
se găsea în Maramureş la sfîrşitul secolului al X V II-le a (prin urmare la
cîteva decenii după copierea sa).
Coroborînd toate argumentele prezentate mai sus, ajungem la con­
cluzia. că textele au fost copiate în nord-estul Transilvaniei, foarte pro­
babil în Maramureş. Elementele regionale moldoveneşti trebuie atribuite
unui copist intermediar.
Este adevărat că, în teorie, moldovenismele celor trei text e ar putea,
fi atribuite şi originalului. în acest caz, textele au fost traduse în Moldova,
copiate undeva în zonele sudice ale ţări şi recopiate în Maramureş. Filiaţia
textelor înlătură însă, pentru două dintre ele, această interpretare, admi­
sibilă în principiu. Aşa cum vom vedea în capitolul următor, Învăţătură
la Paşti şi învăţătură la cuminecătură descind din originale coresiene,
în speţă diu două predici incluse în Cazania a I l- a , tradusă de Coresi
şi de-popii Iane şi Mihai din Şchei şi tipărită la Braşov în 1581. Nu cu-
uoaştem originalul Legendei duminicii, dar e de presupus că şi acest text
a ajuns în Maramureş venind din Moldova, ca si celelalte două scrieri, cu
care a fost copiat împreună.
Concluzia cercetării noastre este, aşadar, următoarea : cele trei texte
din Manuscrisul de la Ieud au fost traduse în sudul Dacoromaniei (Mun­
tenia. sau sudul Transilvaniei), de persoane vorbind graiuri de tip
muntenesc, copiate apoi în Moldova şi transcrise, în fine, în forma in
care au ajuns pînă la noi, in Maramureş.

98 V e z i A l. Mareş, Datarea M a n u sc ris u lu i de la Ieud, p. 311.

s - c . ISO
33
 CHESTIUNI D E F IL IA Ţ IE

1. Am văzu t m ai sus că, după opinia Ini N . Drăganu 9?, n-ar exista
nici un raport de filia ţie între Legenda dum inicii din manuscrisul nostru
şi textu l similar din Codicele Sturdzan; cele două te x te ar reprezenta v e r ­
siuni diferite ale epistolei apocrife. U n examen atent al celor două versiuni
confirmă opinia lui N . Drăganu. în m od neîndoielnic, versiunea din M a n u ­
scrisul de la Ie u d , copiată în jurul anului 1630, nu descinde, direct sau prin
intermediar, din versiunea m ai veche, copiată de popa G rigore din M ăhaci
în 1600— 1601. Orice altă legătură de filia ţie între cele două tex te este,
de asemenea, exclusă. Desigur, tex tele prezintă o serie de asemănări,
faptu l epic narat, ca şi o serie de amănunte fiind, în fond, identice.
D iferenţele (de com poziţie, înainte de toa te) sînt însă numeroase şi ne duc
la încheierea că la baza celor două te x te româneşti au stat versiuni slave
diferite ale Legendei duminicii. Sim pla alăturare a cîtorva pasaje v a face
verosim ile afirm aţiile noastre.
Ia tă începutul legendei în cele două v e rs iu n i:
Scriptura din ceriu a domnului . . . dentru ceriu cădzu întru Ie r u ­
nostru Isus H ristos. A u lăsatu den salim. P ovea ste fu de demult întru
ceriu la Irusalim cuvîntu şi spu­ sfînta ceatate Ierusalim ului întru
nerea cu frică mare. L a ceatatea a tiţia ai vu l e ( t ) 6000. În tîiu cu-
Irusalim ului, la scaunul sfînt, cădzu v în t feace şi spuse di m are minune
o p iatră den ceriu ; mică era şi în ce fu întru sfînta besearecă întru
vedeare, însă nim e nu o putea ră ­ cetate Ierusalim ulu<i). Ascultaţi,
dica. Adunară-să patriarşii şi călu­ oameni iubitori la oameni, adîncul
gării şi preuţii de stătură în trei şi blîndeaţele ce feace Dumnedzău
d zile şi trei nopţi spre rugă. derep lucru<re)le noastre cele hi-
tleani. Cădzu o piatră mică şi rece
( Codicele Sturdzan, f . I 1')
dentru ceriul întru Ierusalim şi de
greutatea ei nime nu putea spuni.
în tru dzilele, patriarhul Ieru sali­
mului feace săbor şi feace rugă în
tr i d zile şi în trei nopţi.
(M a n u s cris u l de la Ie u d , f. 170r~v)
Deosebirile sînt evidente. Versiunea din Codicele Sturdzan concen­
trează expunerea, în tim p ce versiunea din Manuscrisul de la Ieud o
dilată.
Reproducem în continuare un pasaj din partea de m ijloc a textu lu i :
Sfînta dumerecă mă botedzaiu N u ştiţi că sfînta dumenecă luaiu
la apa Iordanului cu sfîntul Ioan butedzul întru Iord an ? N u ş tiţi că
şi miru sfîntu v ă dediu voao leage, sfînta dumenecă înviş den m orţi,
e v o i scriptura nu ţin reţi şi nu ca m orţii să învie cu mene ? Cu<m )
ascultaţi. N u ştiţi că sfînta dume­ v o i nu înţeleasetu legei mele şi
recă voiu giudeca v iii şi m orţii? scripturilor mele, că sfînta durae-

DR, I V , 1 9 2 4 - 1 9 2 6 , p a r te a 2, p . 1096.

34
2su ştiţi că venrerca mare eu mă necă voiu giudeca şi vii şi m orţi:
răstignim prîntru voi? Cu suliţa Nu ştiţi că venerea răstignire-mă,
mă împunseră în coaste, cu trestie cu oţet şi cu lieare adepară-mă
mă ucidea pre capu, e în mîru şi şi-mi găvozdiră mînule şi-mi prig-
în picioare ei mi bătură găvoazde, vozdiră picioarele şi cunună de spini
e cu oţăt şi cu fiiare mă adăpară... in capu-mi puseră, cu suliţe în
coaste mă impun seră-mă'...
(Codicele Sturdzan, f. 2 V—3r)
(Manuscrisul de la Ieud. f. 173r—
174r)

Deşi de această dată fragmentele sînt de dimensiuni aproximativ

egale, diferenţele ies în evidenţă de la prima ocliire.
Alăturăm, în sfîrşit, pe două coloane, sfîrşitul legendei, aşa cum
apare reprodus în cele două versiuni :

Şi cela ce nu va asculta acest O, amar celuie om ce nu va

cuvîntu cu frică şi cu îndrăznire şi creade acestei trimeatere şi scrii)-
cu gi'ije, mai bire să nu fie născut turi si va dzice că nu este de la
acela o m ! Şi ceasta carte să o Dumnedzeu, multe scîrbă va avea
cetească săva preut, săva diac, între la dzua giudeţului! Aceasta scrip­
oamenri şi să înveaţe şi să o tre- tură şi trimeatere nu iaste den
meaţă de la unrii alalţi şi pre la gîndu, ce iaste de la nevădzutul
cetăţi şi pre la domni, fără frică părinte şi <de) la fiiul şi de la
şi fără grije, şi să o tremeaţă în sfîntul duh. A zi patriarxu Erusa-
toată lumea. Rutesu vo<ao) aceia li(m )sl;yi Osiam.
•ce voru asculta şi voru priimi ceastă
carte de o A'oru învăţa, eu le voiu (Manuscrisul de la Ieud, f. 183r~v)
da dulceaţa raiului în Are c ie de A 'e a c .
Că. această carte o <a)u tremesu
patriarhul de la Irusalim pre un
călugăru ce-lu chema Melintîe, scrip­
tură sfîntă a domnului nostru a lui
Isus Hristos. Oare cărtularîu va fi,
oare va fi vlădicu, oare va fi preutu,
oare diac, cela ce nu va povesti
şi nu va spunre tutindire, acela să
fie blăstămat de domnul nostru din
ceriu şi de 31S de oteţi dentm Ne-
cheiu; iară cela ce va spunre si
cela ce va creade, de va priimi la
sinre, bunătate va fi de la tatălu
şi de la fiulu Isus Hristos întru vecie
dc veac cu dedevăr.
(Codicele Sturdzan, f. Sv—10 r)

Spre deosebire de partea iniţială, de data aceasta versiunea păs­

trată in Manuscrisul de la Ieud este concisă, în timp ce versiunea din Codi­
cele Sturdzan este mult amplificată. Deosebirile dintre versiuni sînt prea
vizibile pentru a fi necesar să insistăm asupra lor.
 R ezu ltă din toate cele spuse m ai sus că textele reproduse îri M a n u ­
scrisul de la Ieud şi în Codicele Sturdzan reproduc, două versiuni indepen­
dente ale Legendei duminicii.
2. O comparaţie, fie şi sumară, între versiunile om iliei din duminica
Paştilor, păstrate în Cazania a I l - a a lui Coresi, în Codicele Todorescu
şi în Manuscrisul de la Ieud, pune în evidenţă m arile asemănări, mergînd
adeseori pînă la identitate, care există între ele. D acă din punctul de v e ­
dere al particularităţilor de lim bă Codicele Todorescu se situează m ai
aproape de Manuscrisul de la Ieud (căci am bele te x te sînt copiate în nord),
el merge în mod categoric cu Cazania a I l - a şi se opune M anuscrisului
de la Ieud în ceea ce priveşte textu l propriu-zis al cazaniei. în general,
diferenţele de te x t dintre Codicele Todorescu şi Coresi sînt puţin numeroase,
dacă trecem cu vederea unele chestiuni de detaliu, de m ai m ică însemnă­
tate. D e cele m ai m ulte ori, tex tu l din Codicele Todorescu se prezintă lacu­
nar faţă de versiunea coresiană. Unele din omisiunile existente în acest
manuscris au permis să se precizeze că om ilia reprodusă aici se leagă
indiscutabil de textu l coresian din 1581, fiind o copie, directă sau prin
intermediar, după acesta 10°. F a ţă de aceste două versiuni, Manuscrisul
de la Ieud ne prezintă un te x t cu numeroase omisiuni, unele evident acci­
dentale, altele rezultate din tendinţa de sim plificare a unei persoane care
a revizu it textul. Versiunea din manuscrisul nostru este prelucrarea unui
te x t care iniţial a cunoscut o m ai m are extindere.
î n m od neîndoios, textu l nostru nu derivă în vreun fe l din versiunea
păstrată în Codicele Todorescu. A m văzu t că textu l copiat în acest codice
conţine unele schimbări fa ţă de versiunea coresiană şi mai m ulte om i­
siuni. N ic i schimbările şi nici omisiunile din Codicele Todorescu nu se re­
flectă în textu l nostru. D ispoziţia în pagină şi rînduri a textului om iliei
din acest codice nu ne perm ite să explicăm nici una dintre omisiunile
accidentale din Manuscrisul de la Ieud. Putem , prin urmare, afirm a că
între învăţătura la P a ş ii din manuscrisul nostru şi cea din Codicele Todo-
rescu nu e nici o legătură nem ijlocită de filiaţie. N ic i unul din te x te nu
e copiat după celălalt. E ste însă neîndoielnic că ele au aceeaşi origine
şi-şi găsesc locul într-o stemă comună de filiaţie.
L a alte concluzii am ajuns exam inînd raportul dintre învăţătură
la P aşti din Manuscrisul de la Ieud şi cazania corespunzătoare din tip ă ­
ritura coresiană. A fin ită ţile dintre aceste două texte, deşi mai puţin nume­
roase decît cele existente între cazaniile reproduse în cartea coresiană
şi în Codicele Todorescu sînt totuşi evidente şi indică, în chip neîndoielnic,
originea lor comună. M ai m ult decît atît. Cercetînd cu atenţie omisiunile
pe care manuscrisul nostru le prezintă în raport cu om ilia coresiană,
am ajuns la concluzia că o parte a lor nu se poate explica în mod satis­
făcător decît adm iţînd că textu l reprodus în M anuscrisul de la Ieud des­
cinde, direct sau prin interm ediar, din tipăritu ra apărută în 1581. în
cele ce urmează, vom prezenta probele necesare pentru a ne susţine punc­
tul de vedere.

100 V e z i I. G h e ţie , T e x t e coresiene co pia te tn C o d ic e le Todorescu , în I .R , X X V 1976

n r. 1, p. 3 - 1 0 .

36
 Pe f. 18572 —4, citim în Manuscrisul de la Ieud: Că ne-au scum-
părat pre noi din blăstăm-ul păcatelor, ce-au fosi prentru noi blăsiem ( . . . )
ce [ s e ] slobodzi. . .
Iată pasajul corespunzător clin Cazania a I l - a a lui Coresi, p. 133/
14—17 (am respectat, în măsura posibilului, aici şi în exemplele urmă­
toare, dispunerea rîndurilor în pagină şi a cuvintelor în rînduri; cuvintele
omise în Manuscrisul de la Ieud sînt trecute în paranteze drepte )101 :
14 Că ne-au scumpărat pre noi den blăstemul
15 păcatelor, ce-au fost pentru noi blăstemul. [ca să fi-
16 m feciori, ca de acmu să nu mai fim robi,] ce slobo-
17 zi
După cum se vede, faţă de textul coresian, manuscrisul nostru pre­
zintă omisiunea a douăsprezece cuvinte. Omiterea lor se explică fără
greutate, dacă admitem că învăţătură la Paşti provine, direct sau indirect,
din tipăritura coresiană. Ajuns la sfîrşitul rîndului 15, la cuvîntul bl as­
ie mul, scribul, ridicîndu-şi ochii din manuscrisul pe care-1 copia, s-a înşelat
în privinţa rîndului, continuînd cu cuvintele ce s?oi>o [-/], aflate exact
dedesubtul cuvintelor ca s ă fi[m ], care trebuiau transcrise în mod normal.
Este greu de imaginat ca o altă versiune (manuscrisă) a omiliei la Paşti
să fi prezentat exact aceeaşi dispoziţie a rîndurilor şi a cuvintelor în pasa­
jul respectiv, pentru a mijloci scribului omiterea celor douăsprezece cu­
vinte.
Pentru a dovedi că o asemenea omisiune nu este izolată şi întîm-
plătoare şi, prin urmare, invocarea obligatorie a originalului coresian
este întemeiată, vom mai reproduce, fără comentarii, alte situaţii similare,
consemnate în învăţătură la Paşti.
Pe f. 185v/ l l —13 a Manuscrisului de la Ieud, se găseşte următorul
pasaj lacunar : Că iubitori ( . . . ) Dumnedzeu ( . . . ) că mai sărăceşti şi mai
mici simt darure noastre.
Acelaşi pasaj în Cazania a I l - a a lui Coresi (p. 134/5 — 8 ) :
5 . . . bu­
fi nă mîndrie. că iubitoriu [de oameni iaste şi bun şi
7 dulce despuitoriul] Dumnezeu, şi toate le priimea-
S ş te ...
Pe î. 187r/4 —6, citim în Manuscrisul de la Ieud: Cîţi după al treile
ceas aţi venit şi după al şasele ceas, nemică să nu vă sfiiţi!
Alăturăm pasajul corespunzător din Coresi (p. 135/16—19) :
16 Cîţi
17 după al treilea ceas aţi venit [mulţemind şi ve-
1 S selindu-vă să prăznuiţi.] Cîţi după al şaselea ceas
39 aţi ajuns, nemică să vă sfiiţi.
O altă omisiune semnificativă am notat pe f. 1S6V/16—18 : iot să
proslăvit Hristos într-această dzi lumirată de praznic. Şi cire se-au postit. . .
Pasajul este lacunar în raport cu versiunea coresiană (p. 135/11—14) :

101 N u m erotarea p agin ilor Carrniici « I J - a s-a făcu i după exem plarul e x is le n l la B A R .

37
 11 to ţi să proslăviţi şi să m ăriţi domnule Dumnezeul
1 2 nostru, întru această zi lum inată şi de praznic,
13 [t o ţi să cîntaţi şi să v ă m iraţi şi să cinstiţi.]
14 Cine se-au p o s t it ...
După cum se vede, copistul a sărit un rînd, continuînd, după cuvîn­
tul praznic, cu Cine s-au postit (rîndul 14), în loc de toţi săcîntaţi (rîndul
13). E greu de crezut ca pasajul omis să fi corespuns exact unui rînd
dintr-o altă versiune (manuscrisă) a omiliei, pusă, eventual, la contribuţie
de copist.
P e lingă aceste omisiuni, am m ai notat cîteva aparţinînd tipului
bourdon102.
P e f. 187r/13—14, Manuscrisul de la Ieud prezintă p a s a ju l: ceia de
apoi dăruiaşte şi cu dragoste-i priimeşte.
Coresi, Cazania a I l - a , p. 135/29— 31 :
29 cela-
30 laltu l dăruiaşte, şi [înţelepciunea lui sărută . şi
31 lucrului cinsteaşte şi] cu dragoste-i priim eaşte şi
Ajuns la cuvîntul şi de pe rîndul 30, copistul a continuat cu cuvin­
tele cu dragoste-i de pe rîndul urm ător, indus fără îndoială în eroare
de cuvîntul şi aflat pe rîndul 31, aproape exact dedesubtul lui şi de pe
rîndul anterior, pe care tocm ai îl scrisese.
P e f. 184r/3— 4, notăm urm ătorul pasaj în Manuscrisul de la Ieud :
carii eram aruncaţi în păcate. Intr-astă dzi raiul ăeşchise-se.
P e p. 132/12—15 a Cazaniei lui Coresi, pasajul are urm ătoarea
înfăţişare :
12 cărei
13 eram aruncaţi în păcate . într-această zi [în vie pre noi
14 cărei, eram m orţi în păcate într-această z i] raiul deş-
15 c h is e ...
A v e m a face, şi de această dată, cu un bourdon, explicabil prin
repetarea, în rînduri consecutive, a cuvintelor într-această zi. După ce a
transcris aceste cuvinte de pe rîndul 13, copistul a sărit la cuvintele raiul
deş [chise] de pe rîndul următor, fiin d derutat de prezenţa, în rîndul 14,
a cuvintelor într-această zi, plasate im ediat dedesubtul celor pe care
tocm ai le transcrisese. A ceste două omisiuni se explică în m od satisfăcător
adm iţînd că învăţătură la Paşti derivă, direct sau prin intermediar, din
cazania tipărită de Coresi. A r fi greu, ca să nu spunem de-a dreptul
imposibil, de admis ca într-un alt izvo r al om iliei de Paşti cuvintele mai
sus m enţionate să se fi nim erit exact în aceeaşi dispoziţie ca în Cazania
a I l - a coresiană, pentru a oferi scriitorului condiţiile m ateriale necesare
efectuării urmi bourdon.
U n ultim exemplu v a întări şi mai m ult afirm aţiile noastre.
P e f. 184v/9—12, Manuscrisul de la Ieud ne prezintă un pasaj corec­
tat, pe care-1 reproducem întocm ai : Ş i adever nespus iaste, fraţilor, măriia

102 A s u p ra o m is iu n ilo r d e a c e s t tip , v e z i C andrea, P S , I, p. X X I I — X X V I I I ; I. G h e ţie ,

R a p o r t u l d in tre T c t r a c v a n g h d u l l u i Coresi şi E v a n g h e l i a r u l d in L o n d r a , in S C L X X I I I 19G?'
nr. 3, p. 3 2 1 - 3 2 4 .

38
şi burătatca accşlii dzi! Că nime nu poale spure -eu aitver darul aceştii.
taine. După cum se vede, cuvintele cu adever au fost şterse ulterior eu o
linie de copistul manuscrisului sau, poate, de o altă persoană.
Coresi, p. 133/13 — 9 :
5 . . . dul-
6 ce. Că adevăr nespus iaste, fraţilor, măria şi bună-
7 l atea aceştii zi. că uimea nu poate spune darul ace-
S ştii taine, că încă nu se poate spune cu adevăr prea-
9 înmulţimea măriei. ..
După cum se vede, scribul era pe punctul de a comite un bourdon
din cauza, cuvintelor nu (se) poate spune, care se găsesc în două rînduri
consecutive. Ajuns la nu poate spune de pe rîndul 7, el a continuat cu
cuvintele cu adevăr de pe rîndul următor. Dîndu-şi seama că ele n-au
nici un sens în locul respectiv, a observat eroarea comisă şi a continuat
cu darul aceştii, cum era normal. E posibil ca el să fi lăsat neşterse
cuvintele cu adevăr, bararea lor efectuîndu-se de un scrib u lteriorl03.
Oricum ar sta lucrurile în această privinţă, notarea nejustificată a celor
două cuvinte în locul respectiv se explică numai dacă admitem că învă­
ţătură la Paşti din Manuscrisul de la Ieud derivă din tipăritura coresiană.
La. capătul acestei demonstraţii, credem că am reuşit să fundamen­
tăm punctul de vedere formulat mai sus. între textul nostru şi omilia
coresiană corespunzătoare există o legătură de filiaţie precisă, învăţătură
la Paşti fiind copiată după textul corespunzător din Coresi. Acceptînd
aceste concluzii, ne explicăm în modul cel mai satisfăcător prezenţa stra­
tului de limbă sudic în învăţătură la Paşti. Este vorba de particularităţi
muuteneşti-sud-ardeleneşti strecurate din tipăritura coresiană şi pătrunse,
într-un număr redus, pînă în copia maramureşeană aflată la dispoziţia
noastră.
3. Singura versiune asemănătoare, in multe privinţe identică, cunos­
cută pînă astăzi, a învăţăturii la cuminecătură, este cea păstrată în Cazania
a 11-a coresiană. Ca şi în privinţa textului precedent, originea comună
a celor două versiuni nu poate fi pusă la îndoială, deşi, întocmai ca învă­
ţătură la Paşti, omilia, manuscrisă. prezintă urmele unei prelucrări în raport
cu textul similar tipărit.
Simplul fapt că textul manuscris e mai nou cu 10 — 50 de ani decît
tipăritura ar trebui să ne ducă la concluzia că învăţătură la cuminecătură
din Manuscrisul de la Ieud se leagă, într-un fel sau altul, de omilia cores­
punzătoare din Cazania a I l - a a lui Coresi. Cercetarea omisiunilor din
cazania manuscrisă. în raport cu textul tipărit ne dovedeşte, şi de această
dată, dependenţa, manuscrisului de tipăritură.
Pe f. 193v/7—S, Manuscrisul de la Ieud prezintă pasajul : să nu
facem noi aceasta fără socotinţă şi ne protivim către Dumnedzeu, care in
Cazania a I l - a a lui Coresi (p. 129/18—21) se înfăţişează iu felul următor :
ÎS să
19 nu facem noi aceasta fără de socotinţă [sau fără de
20 credinţă, fiind nedestoinici] şi să ne protivim lu Du-
21 mnezeu.
103 V e zi mai jos, p. oG.

39
 Ajuns la cuvîntul socotinţă (rîndul 19) si revenind cu privirea asupra
textului pe care -1 copia, scribul a greşit rindul, continuînd cu cuvintele
aflate im ediat dedesubtul lui socotinţă.
Aceeaşi situaţie ne întîm pină pe f. 191v/13— 14 a manuscrisului
nostru, unde c itim : să cădeţi întru păcate ( . . . ) ce adeverit se f ie trupul
şi sînge a lui Hristos.
Coresi, p. 127/28— 3 1 :
28 dea-
29 cav e ţi mînca şi v e ţi bea, săcădeţi întru păcate [că
30 nu iaste proastă p ită şi v in această m încare.] ce a-
31 deveritul trup a lu Hristos.
F ără a fi vorba de un bourdon propriu-zis, repetarea unor cuvinte,
în rînduri consecutive, a putut fa voriza omisiunea de pe f. 191r/2— 3 a
Manuscrisului de la Ie u d : toate hulele, toate gîndurele nederepte de la îrimă
să lepădăm.
Coresi, p. 127/1— 4 :
1 piz-
2 mele şi toate m îniile şi toate hulele [şi toa-
3 te lucrurile nedereapte şi] toa te gîndurile nedereap-
4 te.
D upă ce a scris toate hulele, scribul a continuat cu cuvintele toate
gîndurile, aflate im ediat dedesubtul celor dinţii, determinat, fără îndoială,
şi de repetarea cuvîntului toate104.
M ai puţin numeroase şi nu a tît de convingătoare ca acelea prezen­
tate m ai sus în legătură cu Învăţătură la Paşti, omisiunile notate în om ilia
la cuminecătură ne sugerează totuşi, cu un grad destul de înalt de proba­
bilitate, dependenţa (directă sau m ediată) a acestui te x t de cazania
corespunzătoare tip ă rită de Coresi. Descinderea textului nostru din Cazania
lui Coresi este întărită de constatările făcute asupra lim bii în care este
scris. E le au pus în. evidenţă existenţa unor elemente sudice, provenind
din originalul traducerii. în sfîrşit, aşa cum vom vedea, învăţătură la
cuminecătură reflectă, în cuprinsul ei, indiciile aceluiaşi proces de prelu­
crare a textului pe care-1 acuză şi învăţătură la Paşti, a cărei legătură
cu Cazania coresiană este indiscutabilă. E normal să adm item că aceste
două texte, care au avut o soartă comună, fiin d copiate, prelucrate şi
recopiate împreună, să aibă aceeaşi origine : Cazania a I l - a din 1581.
4. O altă problem ă care trebuie tra ta tă în cadrul capitolului de faţă
este aceea a relaţiilor existente între textele copiate în manuscrisul nostru
şi versiunile ulterioare ale Legendei dum inicii şi ale celor două cazanii.
Cu alte cuvinte, e necesar să stabilim eventualele transcrieri care s-au făcut
după Manuscrisul de la Ieud. Problem a este foarte simplă, întîi de toate

101 U n e le d in tr e o m is iu n ile e x a m in a te m ai sus s-ar p u te a e x p lic a , e v e n tu a l, p rin acţiu n ea

d e lib e r a tă a p ers o a n e i care a p re lu c r a t t e x t e le . D is p o z iţia în rîn d a c u v in te lo r d in C a za n ia a
I l - a ar c o n stitu i, In a cest caz, nu cauza d ire c tă , ci n u m ai circu m sta n ţa fa v o r iz a n tă a e lim in ă r ii
u n or p a s a je . O ricu m , om isiu n ile p u r a c c id e n ta le s în t d e stu l d e n u m eroase p e n tru a c o n fe ri
s p rijin u l n e cesa r a rg u m e n tă rii n oastre.

40
pentru cil, cu o singură excepţie, n-am găsit semnalate copii ale celor
două omilii, posterioare anilor 1620—1630. în măsura în care sînt repro­
duse în omiliarele tipărite sau copiate în secolele al X V II-le a — al X lX -lea,
cele două cazanii reproduc alte originale decît manuscrisul nostru. Excep-
tînd cele cîteva pasaje comune tuturor omiliilor la Paşti atribuite sf. Ioan
Gură-de-aur (vezi mai sus, p. 8 — 9), Poveste la svintele Paşti din Paraclisul
copiat de Kai'ail din Dragomirna în 1661 conţine o versiune complet dife­
rită de cea cuprinsă în manuscrisul nostru. Nici confruntarea Legendei
duminicii cu numeroase redacţii româneşti din secolele al X V II-lea —
al X lX -lea ale acestei legende apocrife nu s-a soldat cu rezultate
pozitive. în toate cazurile, ne aflăm în prezenţa unor alte versiuni traduse
din slavonă.

VERSIUNILE INTERMEDIARE

1. Comparaţia întreprinsă în capitolul anterior între textele nr. I I

şi I I I ale manuscrisului nostru şi versiunile corespunzătoare din Cazania
a I I - a a lui Coresi a pus în evidenţă în mod convingător relaţia de filiaţie
existentă. între ele. Dacă cercetarea noastră a reuşit să demonstreze cu
suficientă claritate descinderea celor două cazanii rotacizante din Coresi,
ea nu a. precizat caracterul direct sau mediat al acestor relaţii. Am văzut
mai sus că localizarea Manuscrisului de la Ieud sugerează existenţa unor
versiuni intermediare de redacţie moldoArenească pentru fiecare dintre
cele două texte (ca şi pentru textul nr. I, de altfel). Aşa cum vom vedea
numaidecît, examenul filologic al textelor confirmă această concluzie.
Pe f. 18or/2—5 (I I ) se află pasajul : Că ne-au scumpărat pre noi
din blăstemul păcatelor, ce-au fostprentru noi blăstem ( . . . ) ce [ 50] slobodzi,
să nu mai fim în muncă la dereptaie.
La Coresi (p. 133/15), blăstem apare 111 forma articulată blăstemul,
fiind urmat de cuvintele ca să fim feciori, ca de acmu să nu mai fim robi,
ce slobozi, întreg pasajul dobîndind un înţeles pe care versiunea manuscrisă,
lacunară, nu-1 poate oferi cititorului. Omisiunea aceasta se explică, cum
am văzut mai sus (p. 37), prin raportare la t extul coresian corespunzător.
E probabil că în transcrierea nemijlocită după Coresi pasajul conserva
pe blăstem la forma articulată, iar se nu exista în text. Pentru a da un
sens pasajului, un alt copist (al nostru sau poate unul anterior) a trecut
substantivul blăstem la forma nearticulată si l-a introdus pe se (pron.
refl.), făcînd in felul acesta dintr-un adjectiv ( slobodzi) un verb (se slo-
bodzi). Este evident că aceste intervenţii n-au putut ii efectuate de cel
ce a copiat, textul după Coresi, căci, observînd eroarea, el ar fi reprodus
pasajul omis, ci de o altă persoană, care a avut în faţă un text lacunar,
pe care s-a străduit să-1 facă inteligibil.
Tot. în acest pasaj figurează cuvintele la derepiaie, inexistente la
Coresi şi datorate unuia dintre copiştii textului (cuvîntul dereptate apare
cîteva rînduri mai jos, atît la Coresi, cit si în textul nostru). Atunci cînd
a transcris textul nr. II, copistul manuscrisului a omis iniţial silaba de
a cuvîntului dereptate, dar s-a corectat îndată, trecînd silaba omisă dea­

41
 supra rindnlui. Dacă introducerea celor două cuvinte în te x t ar fi opera
copistului nostru, el n-ar f i omis, foarte probabil, prim ele două slove ale
cuvîntului dereptate. Copiind însă un te x t (manuscris) în care se găsea
cuvîntul parazitar dereptate, el putea, în graba condeiului, să scrie reptate
în loc de dereptate (corectîndu-se apoi).
P e f. 186710—12 ( I I ) , figurează propoziţia : să luom întru sîrul
vostru dragoste adeverită <lu i) Dumnedzeu, adeveritoriului nostru. L a Coresi
(p. 134/r. 21— 22), pasajul se prezintă în felu lu rm ător : să luom întru sinul
nostru dragostea adeveritului Dumnezeu, spăsitoriul nostru. Unul dintre
copiştii cazaniei, indus în eroare de aspectul grafic al unor slove sau de fa p ­
tul că scrierea era continuă, l-a analizat pe adeveritului drept adeverită lu i,
determ inat şi de prezenţa substantivului fem inin dragoste(a). E l a scris
deci dragoste adeverită lu i Dumnedzeu, substituindu -1 apoi pe spăsitoriul
prin adeveritoriul, sub influenţa lui adeverită, scris anterior, şi trecîndu -1
norm al la gen itiv-d ativ. P rop oziţia rămîne totuşi ilogică, căci verbul
lua pretinde ca Dumnedzeu să se afle la genitiv, nu la dativ, cum a rezultat
din falsa analiză efectuată de copist şi din m odificările pe care le-a operat.
U lterior, la o altă copiere, lui a fost omis, aşa că pasajul a devenit din
nou greu inteligibil. A d m iţîn d că om iterea articolului lu i este im putabilă
cojDistului nostru, devine evident faptu l că falsa analiză şi m odificările
ce i-au urmat trebuie trecute în seama altui copist (anterior).
A m văzu t m ai sus (p. 23), că pe f. 188r~v ( I I ) copistul transcrie
de două ori un pasaj destul de întins. D e fiecare dată el om ite cuvîntul
■că (188J/6 şi 188v/2), dovadă că acest cuvînt nu figura în textu l pe care -1
copia. În tru cît că se găseşte la locul respectiv la Coresi este clar că omi­
terea a trebuit să se producă într-o versiune intermediară.
P e f. 190r/3 — 5 ( I I I ) c itim : D om nul Dumnedzeu, Isus Hristos, cînd
(şe'yăzu cu ucenicii săi la ceriul cu cei 12, luo pită. L a Coresi, în locul
respectiv (p. 126/8 — 9), în loc de ceriul găsim cină, cum e normal (v e zi
mai şus, p. 21). P en tru ca scribul maramureşean să poată confunda pe
cină cu cer era absolut necesar ca în textu l pe care -1 copia cină să fie
scris cu rotacism, eventual şi cu - e - : ciră (ceră ). D acă copistul ar fi tran­
scris direct cazania coresiană, el ar fi putut scrie ciră (ceră ), în cazul
că vorbea cu rotacism (şi-l înlocuia pe i prin e), dar în nici un caz ceriul.
Prezenţa acestei form e este o dovadă fo a rte puternică a existenţei unei
versiuni intermediare.
P e f. 191v/10—14 ( I I I ) se găseşte p a sa ju l: nime dintru voi să nu
ia fără socotinţă trupul lui Hristos, ca nu, deaca veţ mînca şi veţ bea,
să cădeţi întru păcate ( . . . f ce adeverit se f ie trupul şi sînge a lui Hristos.
L a Coresi (p. 127/29— 31), duj)ă păcate urmează : [că nu iaste proastă
pită şi vin această mîncare], ce adeveritul trup a lu Hristos şi sîngele lui.
A vem a face cu omisiunea accidentală a pasajului trecut între paran­
teze drepte de către cel ce a transcris tipăritu ra din 1581. A lt copist a
încercat să facă inteligibil pasajul, schimbînd pe adeveritul cu adeverit
se fie (acest copist a putut fi scribul maramureşean sau un alt scrib ante­
rior).
în sprijinul ipotezei că între copiile aflate în posesia noastră şi ori­
ginale trebuie plasată o copie intermediară pledează şi adj. dem. astă

42
 (II, 38*jr/4). Întrucît la. Coresi în locul respectiv se intîlneşte forma această,
iar ăsta nu apare în secolul al X V I-lea (şi (lupă 1000) decît in sudul Daco­
romaniei si in părţile de miazăzi ale Transilvaniei şi M oldoveiI05, este evi­
dent. că forma, „populară” a demonstrativului nu a putut fi introdusă in
text decît de. un copist intermediar.
Pe lîngă exemplele înşirate mai sus, vom atrage atenţia asupra nume­
roaselor omisiuni accidentale, care nu pot fi explicate prin raportare la
textul coresian, ci numai admiţînd existenţa uneia sau mai multor versiuni
intermediare. Nu vom cita exemple în acest sens, deoarece cititorul le
poate găsi în notele la texte şi deoarece considerăm că probele prezentate
în paginile precedente sînt suficiente.
Examenul filologic confirmă, aşadar, pentru textele nr. I I şi I I I ,
concluziile care au rezultat de pe urma localizării manuscrisului. între
textele ce ne-a.u parvenit şi originale se plasează cel puţin cîte o copie
intermediară. Cît priveşte Legenda duminicii, al cărei original românesc
nu ne este cunoscut, va trebui să ne mulţumim cu rezultatele examenului
lingvistic. Existenţa unor pasaje obscure pare a confirma presupunerea
că textul nu a. fost copiat direct, după original.
2. Aşa cum am observat în expunerea privitoare la localizarea
textului şi cum vom vedea în studiul de limbă, există unele diferenţe
de ordin lingvistic între texte. în temeiul lor, textele nr. I I şi I I I merg
împreună, opunîntlu-se textului nr. I, care prezintă nu o dată particula­
rităţi de limbă specifice. Cea mai importantă deosebire între texte o
constituie tratamentul lui -n- în cuvintele de origine latină. Legenda
.duminicii e un text fără rotacism, în timp ce celelalte două texte, învă­
ţătură la Paşti şi învăţătură la cuminecătură, notează frecvent acest feno­
men lingvistic (cliiar dacă nu în toate cazurile). Se observă apoi că o
serie de alte fenomene, cum ar fi trecerea lui e medial şi final aton la i,
păstrarea lui en (în mente etc.), reducerea lui -ed la e (q ), se întâlnesc
mai frecvent în Legenda duminicii. Cercetarea lexicului Manuscrisului
dc la Ieud a pus în evidenţi! existenţa unor elemente moldoveneşti, notate
numai în Legenda duminicii (aslam, peanig, uncrop). Deşi moldo­
venisme (fonetice şi morfologice) apar şi în celelalte două. texte, numărul
lor nu este atît de ridicat ca in Legenda duminicii. Admiţînd că originalele
celor trei texte A’eneau din sud, iar ultima lor copiere s-a făcut în Transil­
vania (Maramureş), sîntem nevoiţi să acceptăm drept loc al realizării
versiunilor intermediare Moldova. Faptul că particularităţile moldoveneşti
nu se realizează uniform de-a lungul manuscrisului, fiind mai numeroase
în Legenda duminicii şi mai rare în cele două cazanii, dovedeşte în mod
indiscutabil că textele nu au fost copiate în acelaşi timp şi nu provin
din pana aceluiaşi scrib. Un argument în plus, în acest, sens, obţinem
urmărind si incereind să explicăm distribuţia rotacismului si a lui -n-
în cele trei texte.
Convinşi, cum arătam mai sus, că originalele celor trei texte erau
sudice si nu cunoşteau prin urmare rotacismul, este limpede că această
particularitate fonetică de tip nordic a fost introdusă de unul din copiştii

105 V ezi I. G heţie — A I. .Mareş, G ra iu rilc dacoromunc in sccolu! a l M Y I - l c a , p. 237.

 învăţăturii la Paşti şi învăţăturii la cuminecătură. Scriitorul rotacizant
a putut fi persoana care a prelucrat textele în M oldova, deoarece în zonele
nordice ale acestei regiuni (în speţă, în B ucovina) rotacismul s-a m enţinut
în unele graiuri pînă după 1630 106. N u trebuie, însă, să excludem posibili­
tatea ca rotacismul să fi fost introdus în texte cu prilejul unei copieri
ulterioare, efectuate în nord-estul Transilvaniei (Maramureş). In orice caz,
în momentul cînd textele au ajuns în m ina copistului nostru, ele prezentau
rotacismul. O dovadă în acest sens o constituie substituirea de către co­
pistul Manuscrisului de la Ieud a cuvîntului cină prin cer, greu de explicat
dacă nu adm item că în izvor se găsea o form ă cu rotacism ( ciră sau ceră).
Spre deosebire de cele două cazanii, Legenda dum inicii a fost copiată
în M oldova, dar de o persoană care nu cunoştea rotacismul sau evita să-l
folosească în scris. E ste cert că în m omentul cînd unul dintre copişti a
introdus rotacismul în cele două cazanii, Legenda dum inicii nu se găsea
împreună cu ele, deoarece, în acest caz, ar fi prezentat şi ea trecerea
lui -n- la r în cuvintele de origine latină.
Eeunirea textelor s-a făcut într-o perioadă rela tiv apropiată de data
ultim ei copieri, poate chiar de către autorul acesteia.
3. A reieşit, credem, din cele spuse pînă acum că, în form a în care
ne-au parvenit, cele două cazanii (învăţătură la Paşti şi învăţătură la
cuminecătură) nu sînt simple transcrieri, ci (pînă la un punct cel puţin)
prelucrări după versiunile coresiene corespunzătoare. E ste suficient să
examinăm aparatul critic al celor două te x te pentru a ne da seama că
diferenţele nu sînt întotdeauna rezultatul unor intervenţii întîm plătoare.
Felu l cum se repetă anumite m odificări dovedeşte o intervenţie deliberată
a unei persoanei care nu era m ulţum ită, într-o p rivin ţă sau alta, de versiu­
nile aflate la dispoziţia sa. F ără a putea hotărî cu siguranţă dacă unele,
dintre m odificări nu aparţin unor copişti ulteriori, vom înşira m ai jos
acele deosebiri dintre texte care, repetîndu-se cu o anumită insistenţă,
pun în lumină existenţa unei operaţii de prelucrare a textelor.
Deşi textele din Manuscrisul de la Ieud şi om iliile corespunzătoare
din Cazania a I l - a coresiană reproduc aceleaşi versiuni ale celor două texte,
nu e mai puţin adevărat că între ele există diferenţe destul de însemnate,
în tr-o serie de locuri (şi aceste situaţii sînt larg m ajoritare), cazaniile
manuscrise prezintă sim plificări v izib ile fa ţă de originalul lor. Pasajului
şi se spure acmu cumu se cade burătatea aceştii dzile din manuscrisul nostru
(I I , 184r/18 — I I , 184v/l) îi corespunde la Coresi : sau cine ară putea
spune de destul şi a .arăta cumu se-ară cădea bunătatea aceştii zile (132/
25—26). A lteori, textele manuscrise prezintă expuneri am plificate faţă
de Coresi. în Manuscrisul de la Ieud ( I I , 184r/9— 13) c itim : rog voi, f i i
omeneşti, să vă socotiţi sufletele voastre de la sfînta pravila, se gustaţi de
trupid lui Hristos şi de sîngele său să beaţi, pasaj pe care Coresi îl redă
într-o formă scurtată : rogu-mă voao, fraţilor, să-ş ispitească toţi sine şi

100 D a c ă a d m ite m că una d in tr e tr a n s c r ie r ile t e x t e lo r şi an u m e cea s u g era tă de p re z e n ţa

a d j. dem . astă a a v u t lo c in sudul M o ld o v e i şi nu în T r a n s ilv a n ia de m ia z ă z i sau în Ţ a r a
R om â n ea scă , atu n c i e p o s ib il ca in tro d u c e r e a ro ta c is m u lu i să se f i fă c u t în afa ra g r a n iţe lo r
M o ld o v e i (în T r a n s ilv a n ia ). N u este însă e x c lu s ca d u p ă p rim a c o p ie re , e fe c tu a tă în M o ld o v a
n e ro ta ciz a n tă , t e x t e le să fi fo s t c o p ia te din nou (ş i p r e lu c r a te ) în n o rd u l M o ld o v e i (B u c o v in a ),
d e o p ersoa n ă care a v e a in g ra i ro ta c is m u l lu i - n -.

44
 aşa trupul lu Hristos să mănînce şi den sîngele lui să bea (132/18 — 20).
Intervenţiile persoanei care a prelucrat textele se constată pe întreaga
întindere a celor două cazanii. Se observă totuşi că în anumite părţi modi­
ficările sînt numeroase şi adeseori profunde, în timp ce aiurea ele se con­
semnează într-o proporţie mult mai redusă şi sînt, 111 general, nesemnifi­
cative.
După. aceste consideraţii generale, vom trece în revistă diferenţele
notabile, în sensul celor spuse mai sus, dintre versiunile manuscrise si
cele tipărite ale omiliilor.
Eliminarea unor pasaje se face din dorinţa de a simplifica expunerea,
lăsind deoparte unele fragmente nesemnificative sau elemente sintactice care
se repetă. Astfel pe f. 183v/16 —17 (I I ) a fost redusă seria de determinări
de pe- lîngă substantivul dzua 107: dzua adeverită, mare şi lumiraiă [.s/
minunată C’ ]. Dintre două sinonime (parţiale) unul este lăsat deoparte :
acesta e praznicelor praznic [şi sărbătoare C]. Alteori se renunţă la o repe­
tiţie retorică : Celui Dumnedzeu să mulţemim [iubiţilor, să-i mulţemim C]
şi să-l proslăvim (II, lSf)v/G— 7) sau : Pace dat-au apostolilor săi şi uceni­
cilor-săi [pace lăsat-au lor O] şi pre-nşii şi pre noi feciori ne-au fapt (I I I ,
I 8871 O—13). Pe f. 18f>713—16 (I I ), se enumera persoanele care trebuie
să-l glorifice pe Hristos: împăraţii, marii preoţi, diaconii, călugării, mir
renii, tinerii, bătrînii, bogaţii, meserii, robii si slobozii. La Goresi lista era
mai. lungă; în manuscrisul nostru nu sînt amintiţi arhiereii, domnii,
judecii, dregătorii, voinicii, proştii, bărbaţii si muierile. Alteori se renunţă
la o, propoziţie explicativă, care este reluată mai încolo : curăţie, blîncleţele,
;postul [cătră acealea leage n-are, ce se zice C] că cire nu are de-aceastea
burătăti, leage n-are ( I i i , 191712—13).
Semnificative sînt pasajele de pe f. 1SSV şi 189r (I I ), unde se repetă
în serie propoziţii care încep cu amărî-se, respectiv cu înghiţi. Faţă de
Coresi, au fost lăsate deoparte unele din elementele acestor amplificări
retorice.
Adăugiri. Vom trece peste plusurile care se pot explica, la rigoare,
prin greşeli de copist şi ne vom opri asupra cîtorva exemple ce presupun
intervenţia deliberată a unui revizor. Pe f. 184r/8— 9 ( I I ) se găseşte înce­
putul unei fraze : Ş i de grei Dumnedzău (restul a fost omis), care nu apare
la Coresi. în fragmentul : să vă socotiţi sufletele voastre de la sîinta pra­
vila (II, 184711), cuvintele culese cu aldine lipsesc la Coresi. Aceeaşi
referinţa suplimentară la sfînta pravilă ne intîmpină şi pe fila 190v/ ll —12
( I I I ) : Întîic se-şi ispitească omul sirea eu duhovnicul de la sl’inta pravilă.
Pe f. 185'71—2 ( I I ) sînt atribuite lui David afirmaţii care in realitate
aparţin autorului omiliei : Răspunse David proroc : ,,de tot ce au dat
uoao. . . ” . La Coresi (136/7 — 9) există un pasaj care pare lacunar : Nimea
să iasă flămînd sau lipsit, ce toţi să vă îndulciţi aceştii bogăţie dulce, că
Pastile noastre pentru noi se junghe Hristos. După Pastile noastre par a
lipsi mai multe cuvinte. lîevizorul moldovean a împlinit aparenta lipsă,
aşa incit in Manuscrisul de la Ieud pasajul arată astfel : 2s~ime să nu iasă
flămînd, ce toţi să vă îndulciţi că Paştilc noastre simt alease dentru a toate

*0, Pasaje Io omise din C a 'a n ia 0 I l - a slut trecute in paranteze drep te şi p re v ă zu te cu

siglă ('..

45
 jazi/ci, că p rinţ ru noi creştirii gvunghe-se Hristos ( I I , 187v/5— 8). în locul
corespunzător din Cazania de la Zabludov citim : jalco pasxa naşa radi
pozre s§ X r (s )t o s î.
'Ne oprim aici, deşi exem plele de felul celor înşirate m ai sus ar putea
continua, nu înainte de a atrage atenţia asupra unei adăugiri caracteris­
tice, de mai m ulte ori repetată. E ste vorb a de numele lui Hristos, care
este introdus în te x t în locuri unde la Coresi lipseşte (toa te exem plele
provin din textu l nr. I I ) : cărările lu i Isus (184v/4), Că au dat noao
Hristos (18or/ ll), dulceţiei lui Hristos (185v/5), miloste mare <ce) au
Hristos (185v/7), să cîntăm lui Hristos (186714), a domnu<lu')i Hrisios
(188v/14).
în tr-o serie de cazuri, revizoru l procedează la unele schimbări,
înlocuind form e gram aticale sau term eni ori m odificînd ordinea cuvintelor.
Ia tă cîteva dintre exem plele ce se p ot da :
Schimbarea formelor gramaticale : a) pronumele personal cu valoare
posesivă înlocuit prin pronumele posesiv : lu i (Coresi, 132/16, 137/14) —
său ( I I , 184r/6, 189r/7), lu i (Coresi, 134/29, 137/22) - sa ( I I , 186v/l,
189r/17); b ) pronumele dem onstrativ de depărtare înlocuit cu pronumele
dem onstrativ de apropiere : acea (Coresi, 134/2) — aceaste ( I I , 185v/7),
acela (Coresi, 126/29) — acesta ( I I I , 190v/7); c) v e r b u l: prezentul indicativ
înlocuit prin perfectul simplu : zice (Coresi, 126/23) — ăzise ( I I I , 190v/5),
conjunctivul înlocuit prin v iito r : să adevăraţi (Coresi, 126/25) — veţi
adevăra ( I I I , 190v/8), persoana a 3-a a conjunctivului înlocuită prin per­
soana a 2-a pl. : să bea (Coresi, 132/20) — să beaţi ( I I , 184r/13), form ele
inverse înlocuite prin form ele normale : fi-v a (Coresi, 126/27) — va j i
( I I I , 190v/9), faptu-ne-au (Coresi, 136/27) — ne-au fapt ( I I , 188r/13).
Schimbări lexica le: a) cuvinte înlocuite prin a lt e le : spăsitoriul
(Coresi, 134/22) — adeveritoriului ( I I , 186r/12), arătă (Coresi, 136/14) —
iartă ( I I , 187v/14), bun (Coresi, 134/4) — cinstit ( I I , 186v/10), căzu (Coresi,
137/6) — vădzu ( I I , 188v/18), domnului (Coresi, 126/28) — Dumnedzeu
( I I I , 190v/10), duh (Coresi, 133/20) — suflet ( I I , 185r/8), ispăsitoriul (Coresi,
126/5) — spăsitoriului ( I I I , 190r/l), ivi-se (Coresi, 136/13) — învise (I I ,
187v/13), înfricoşata (Coresi, 126/31 —4) — înfricata ( I I I , 189v/16), la (Coresi,
125/32) — în ( I I I , 189v/13), lucrat-aţi (Coresi, 135/16) — slujit-aţi ( I I ,
187r/2— 3), mease (Coresi, 126/3) — besere(ci) ( I I I , 189v/16), milcuire
(Coresi, 134/16) — mîlcomire ( I I , 18'6r/4), a se mira (Coresi, 132/27) —
a slăvi ( I I , 184v/2), neîndurătorii (Coresi, 136/4— 5) — scumpii ( I I , 187v/l),
neşchit (Coresi, 133/4— 5) — p u ţin ( I I , 184v/8), plin ă (Coiesi, 136/7) —
gătată ( I I , 187v/4), preaînălţatul (Coresi, 134/30) — p re a îra ltu l(I I , 186v/2),
p r iim i ţ i (Coresi, 135/15) — luaţi ( I I , 187r/ l—2), sfinţim (Coresi, 132/18)
— spăsim ( I I , 18478), te supuseşi (Coresi, 137/16) — cădzuşi ( I I , 189710),
ţ Uf or iul (Coresi, 136/28—29) — ţirutul ( I I , 188714), urăsc (Coresi, 136/20)
— nu iubăsc ( I I , 18876), viaţă (Coresi, 133/12) — înviere ( I I , 184v/17).
După cum se vede, într-o serie de cazuri, termenul din Cazania a I l - a
este substituit printr-un sinonim. A lteo ri, relaţia de sens dintre cei doi
term eni este destul de vagă, pentru ca în unele situaţii sfera lor semantică,
să fie diferită. în cazul term enilor arată— iartă, ivi-se—învise, m ilcuire—
mîlcomire, căzu—vădzu, la baza substituirii stă, probabil, o lectură greşită
a copistului (,,corecte” sînt cuvintele folosite de Coresi). în cazul perechii

16
 căzu—vădzu, avem a Jaco cu confuzia dintre i; si k, slove care au o formă
asemănătoare.
In numeroase cazuri, cuvinte ca domnul, Dumnezeu etc. sint înlo­
cuite prin Ilristos (sau Isus) : Domnului (Coresi. 132/24) — lui Isus (II.
181717), Dumnezeu (Coresi, 133/9. 30, 134/25, 135/24) - Ilrixtos (II.
IS-i'/M, 1S5V/-1, I SC/I 5, 187r/H)j Domnul Dumnezeul (Coresi. 135/11) —
Hristos (II, .186717), cătr-însul (Coresi, 136/1) — către obrazul lui Hristos
(II, 187715 —16), el (Coresi, 126/23) - Hristos (I I I , 19074).
b) Mai rar, un cuvînt este înlocuit printr-o sintagmă : fraţilor (Co­
resi, 132/19) — f i i omeneşti (I I , 184r/10).
c) Ain notat şi situaţii cind o sintagmă este înlocuită prin alta,
apropiată ca sens : să-ş ispitească toţi sine (Coresi, 132/19) — să vă socotiţi
sufletele voastre (II, 184710—11).
(1) Destul de frecvente sînt situaţiile cind modificările privesc topica
cuvintelor : slugile cealca (Coresi, 135/5) — ceale slugi (II, 186712), e dulce
(Coresi, 136/12) — dulce e (II, 187712), cela ce pămîntul cu ceriul împă­
cat-au (Coresi, 136/22—23) — cela ce au împăcat ceriul cu pămîntul (II,
18878—9), nu-1 ştiia moartea (Coresi, 137/6 — 7) — moarte nu-l ştie (II.
18971), se bucurară îngerii (Coresi, 137/16 —17) — îngerii se bucurară
(II, 1S9710), obraz si chip (Coresi, 126/1) — chip şi obraz ( I I I , 1S9V/13),
pahar luo (Coresi, 126/15) — luo păharul ( I I I , 190712) etc.
S-a putut observa din exemplele de mai sus că modificările se întil-
nosc în marea lor majoritate în textul învăţăturii la Paşti, ceea ce dove­
deşte că revizia acestei cazanii a fost mai profundă, in timp ce textul
învăţăturii la cuminecătură a fost revizuit cu mai puţină atenţie. Faptul
acesta nu înseamnă însă că în cea dinţii cazanie revizia a fost sistematică
•.şi că s-a. soldat. întotdeauna cu rezultate deosebite. Cititorul se poate uşor
convinge că eliminarea unor cuvinte sau adăugarea altora, ca şi substi­
tuirile^ efectuate, de altfel, au făcut nu o dată textul obscur, greu inteli­
gibil. întrueît, în unele cazuri, de asemenea scăderi s-au putut face vinovaţi
si copiştii ulteriori, nu vom cita exemple, cu atît mai mult cu cît ele se
recoltează aproape de pe fiecare filă. Intervenţiile revizorului, superfi­
ciale, duc uneori la rezultate neaşteptate.
Am văzut mai sus că pe f. 18571—2 ( I I ) sint adăugate cuvintele :
Răspunse David proroc, ceea ce l’ace ca pasajul imediat următor să treacă
(împotriva realităţii) drept citat din opera regelui biblic. întreg fragmen­
tul sună astfel: Răspunse David proroc : ,,de tot ce au dat noao ce vrem
da noi ca dostoinicie frîmseţiei lui Hristos'1'1. Proorocul David îl evocă,
aşadar, pe Hristos, care a trăit cu o mie de ani după el.
După toate probabilităţile, prelucrarea s-a făcut în timpul copierii,
fără a se apela la o altă versiune slavonă sau românească a omiliilor.
Spre o asemenea concluzie ne îndreaptă examinarea unor pasaje din textul
revăzut al învăţăturii la Paşti. Iată cum se prezintă un fragment din omilia
la Paşti in versiunea tipărită si în cea manuscrisă :
îndrăzniţi că eu biruii lumea şi îndrăzniţi că eu biruiiu lume şi
pre ţiitoriul lumiei, cela ce aducea tot ţirutul lumiei. Şi de diavolul
păcatele in lume, diavolul. Că ne-au spăsi-ne pre noi Hristos.
spăsit pre noi Hristos..
(Manuscrisul de la Ieud, I I . 18Sr/
(Coresi, Ev
Evanghelie cu învăţătură, y —10 )
136/28—39)

47
!

Copiind textu l care-i stătea la dispoziţie, revizoru l a eliminat p ro­

poziţia cela ce aducea păcatele în lume, socotind că pasajul copiat se încheie
în acel loc. Cuvîntul diavolul, rămas fără rost, a fost trecut în fraza urmă­
toare, prelucrată ad-hoc spre a da un înţeles contextului.
T o t o falsă analiză contextuală a dus la m odificarea de pe f. 186r/
1 -8 (II):
Să aducem Dumnezeului nostru Şi să aducem Dum nedzeului nos-
îucrure bune : credinţa, dragostea, tru lucru<re)le bune : credinţa, dra-
nădeajdea, răbdarea, înfrîngerea ini- goste, nedeajdea, răbdarea, înfrîn-
miei, m ilcuire şi lacrăm i şi cuget gerea înimiei, m îlcom ire şi lacrăm i
curat şi om orîre acestui trup de şi cugete curate şi om orire acestor
păm înt de curvie şi de toate lucru- trupure de p < ăm )în t. D e curvie şi
rele necurate, de pohte reale şi de de toate lucrurele necurate, de p o fte
carnete. reale să ne ferim.
(Coresi, Evanghelie cu învătătură, (M anuscrisul de la Ie u d )
134/14-19)
R evizo ru l a considerat că lunga enumerare se încheie cu cuvîntul
păm înt, iar cuvintele urm ătoare de curvie etc. marchează începutul unei
noi fraze. D e aceea, ajuns la cuvîntul reale, a adăugat, pentru a da un
înţeles contextului, verbul să ne ferim.
D eşi unele dintre m odificările enumerate m ai sus ar putea f i a tri­
buite unor copişti (u lteriori), credem că am reuşit să demonstrăm cu
suficientă claritate că cele două cazanii din Manuscrisul de la Ieu d nu
sînt simple copii după Cazania a I l - a a lui Coresi, ci reprezintă versiuni
prelucrate. D in m otive care au reieşit pînă acum şi v o r fi precizate într-un
alt capitol (v e zi m ai jos, p. 53 şi urm .), considerăm că revizia textelor
s-a făcut înaintea ultim ei lor copieri, prin urmare de o altă persoană
decît scribul manuscrisului nostru.

R A P O R T U L D IN TR E T E X T U L SLAVON ŞI CEL R O M Â N E SC A L
L E G E N D E I D U M IN IC II

R ap ortu l dintre textu l slavon şi cel românesc al Legendei d u m in icii

a constituit obiectul unor cercetări anterioare. în rîndul acestora, prim ul
loc, în ordine cronologică, îl ocupă lucrarea M argaretei Ştefănescu, U n
produs al şcoalei lu i I o n E xarhul la n o i: M anuscriptul al I l I - l e a din
Sborniciu de la Ieud 108. In atenţia autoarei au stat diferenţele între ve r­
siunea slavonă şi cea românească a Legendei d u m in icii, scopul cercetării
fiin d stabilirea gradului de dependenţă a traducătorului faţă de originalul
slavon. Lucrarea este bazată pe un m aterial com parativ bogat, autoarea,
oprindu-se asupra unui număr însemnat de cazuri de neconcordanţă în tre
cele două versiuni.

108 P u b lic a i in ,. A r h iv a ” , X X X V , 1928, nr. 1, p . 45 — 55.

48
 Colo mai multe exemple aduse in discuţie se referă la probleme de
amănunt. Astfel, se subliniază faptul că adeseori traducătorul nu respectă,
numărul substantivelor din textul slav, înlocuind in versiunea românească
singularul cu pluralul şi invers (singularele pisanie 10p, I, 170V/17, vr(s) duh
J, IS l'/lS etc. sînt traduse prin: scripturi, I, 171 r/2, în toate dzile, I.
182r/l etc., iar pluralele ldeve(t)nil;o(m), I. ISO'/], slovesa moa, I, 1717
16—17, prin : menciunosului, I, 171'/], cuvîniul miu, I, 171'/! ). Tot astfel,
el nu respectă, cazurile din versiunea slavonă (traducînd vocativul patria-
rlse, I, 170V/11 —12, prin genitivul : a patriarhului, I, 170'/12 — 13). Nume­
roase sint exemplele în care traducerea suferă sub raportul transpunerii
cu fidelitate a timpurilor sau modurilor verbale din slavonă. în unele
cazuri, traducătorul redă prin viitorul românesc atît indicativul prezent,
slav (k u p i(t), I, 181//13, zalcri/e(t), I, 1S0'/16, traduse prin : va cumpera,
I, lS l'/ la , va cuperi, 1, 1SO'/l7), cit şi aoristul (izsu.si(r), I, 172'/8, tradus
prin: voiu săca, I, 172v/9) sau imperfectul (proliase, I, 171r/l 1, tradus
prin : voiu lăxu, I, 1717H)-
în alte cazuri, aoristul si imperfectul slav au fost traduse prin pre­
zentul indicativului românesc (um l(s)rd i(.v), I, 17279, umolisc, 1. 1727
14 —15, redate prin : mă milostivăscu, I, 172710, roagă, I, l~2*jlr>). Sint
de semnalat, de asemenea, exemple in care, in mod nejustificat, a fost
întîlnită substituirea unor moduri verbale slave : imperativele postite,
(I, l? »'/ ] ) şi razvrftdze (I, 170712) au fost traduse prin prezentul conjunc­
tivului : să postească (I, 175713 —1-1) sau prin perfectul simplu al indica­
tivului : deschise (I, 17r»v/13 —1-J). Sînt de semnalat, apoi, numeroase
inconsecvenţe în ceea ce priveşte traducerea participiului prezent sau a
gerunziului slav : glq (I, 179'/6) este tradus prin va zice (J, 179'/9) etc.
într-o altă categorie de neconcordanţe ar intra omisiunile din ver­
siunea românească, care merg; de la neglijarea unor particule (cum ar fi
particula slavă li ,,oare” : nevcsteli, I, 17371—2, tradus prin: nu ştiţi,
I, .1 7 3 7 2 ). pînă la omisiunea mai multor cuvinte (de exemplu, vu vremq
svoe, I, ISI'712, nu apare in traducerea românească).
Mai trebuie menţionate şi amplificările din textul românesc, menite,
de cele mai multe ori, să facă textul inteligibil (a se vedea, astfel, intro­
ducerea posesivului mele în propoziţia : nu veţi cinsti praznicele mele, I,
I 747 I 0, a verbului mă voiu giura in : asea mă voiu giura pre îngerii mii,
I, 175712-13 etc.).
Î 11 articolul de care ne ocupăm au fost aduse in discuţie şi numeroase
cazuri de traducere liberă sau inexactă n0.
în afara exemplelor de neconcordanţă, Margareta Stefăneseu sem­
nalează şi cazuri, destul de numeroase, de traducere corectă a textului
j>lav, cu respectarea numărului substantivelor m , a cazurilor11-, cu tra­
ducerea corectă a aoristului slav prin perfectul simplu românesc 113 etc.
în plus, sînt semnalate cîteva cuvinte din textul românesc {ne iicareaşteA%

10il K x c m p lc le dale donoi se găsesc in articolu l sns-men| ionulal Marmure le i M efănescu.

iar trim ite rile se Tac conform n u m erotării manuscrisului acceptată in ed il ia de faţă.
110 V e zi in aceaslă p rivin ţă eele cuprinse pe p. o 2 - f>:i.
1,1 Ib id em , p. -17.
115 Ibidem, p. ,')i.
113 Ibidem, p. Iii.

-t-c. ISO
49
 180r/2, ceei proscornili, 1,182r/H etc.), al căror aspect fonetic apropiat de cel
a l corespondentelor slavone dovedeşte puternica influenţă exercitată
asupra traducătorului de versiunea străină pusă la contribuţie.
Concluzia cercetării la care ne-am referit este că libertăţile pe care
traducătorul Legendei dum inicii şi le-a luat în raport cu versiunea slavă
trebuie puse pe seama apartenenţei acestuia la şcoala lui Io n Exarhul,
care preconiza efectuarea unor traduceri m ai libere, reţinîndu-se numai
sensul^ de bază al textului slavon, cu neglijarea unor amănunte 114.
în două cercetări m ai re c e n te 115, M aria Zdrengliea reia problema
raportului dintre cele două versiuni ale Legendei duminicii. în atenţia
autoarei au stat, in prim ul rînd, problem ele legate de calitatea traducerii
româneşti, fiin d semnalate m ai ales cazurile de traducere necorectă.
Apar, în cele două lucrări am intite, aceleaşi categorii de fap te pe care
le-am am intit cînd ne-am referit la cercetarea M argaretei Ştefănescu.
Concluzia M ăriei Zdrengliea este asemănătoare celei la care ajunsese
M argareta Ştefănescu : traducătorul Legendei dum inicii m anifestă o oare­
care independenţă faţă de textu l s la v o n 116. în plus, autoarea precizează
că traducătorul era un român care cunoştea ucraineana117.
Cele trei cercetări la care ne-am referit nu s-au oprit însă în m od
sistematic asupra tuturor problem elor legate de raportul dintre cele două
versiuni. A stfel, observaţiile în legătură cu omisiunile sau am plificările
prezente în una sau în alta din cele două versiuni sînt puţine, iar con­
cluziile care se pot desprinde din studierea acestor cazuri nu sînt satis­
făcătoare.
A cesta este m otivu l care ne-a determ inat să încercăm să întregim
sub acest raport cele cuprinse în contribuţiile m ai sus m enţionate.
Cercetarea paralelă a celor două versiuni ale Legendei duminicii
ne-a oferit posibilitatea înregistrării şi a altor diferenţe destul de însemnate
între cele două versiuni.
în tr-o prim ă categorie de neconcordanţe am putea grupa cazurile
de om itere a unor cuvinte sau fragm ente întregi din textu l slav. U neori
au fost lăsate deoparte în traducerea românească unele form e de pronume
posesiv sau personal: imatî imenie svoe (I, 182r/6— 7), o (t)p u s tg emu
grehy vuse (I, 179r/l), az d a (li) v a ( m ) z a k o (n ) (I, 172v/16) fiin d traduse
prin are avuţie (I, 182r/8), ierta-voiu păcatele toate (I, 179r/2) şi eu dediu
leagea (I, 172v/16— 17). Omisiunile de acest fe l (alătu ri de alte exem ple
similare m enţionate de M argareta Ştefănescu 118 şi M aria Zdrengliea 119)
trebuie puse pe seama neatenţiei traducătorului. E le nu au drept con­
secinţă denaturarea textului.
în tr-o altă categorie ar intra omisiunile care fac traducerea româ­
nească incom pletă. Aşa, de exemplu, în traducerea românească a textului

114 Ib id e m , p. 4G, 54.

116 Pro b le m es soulcves p a r Ies p r c m i e r s Ira d u clio n s r o u m a in e s du slavon au X V I e si'ecle,
p . 305 — 3 0 9 ; S la v o n a ,,Le g e n d e i d u m i n i c i i ’ ’ din C od ic ele de la Ieu d , p. 113 — 115.
116 P r o b l i m e s soulcves p a r Ies p r c m i e r s Ira d u clio n s ro u m a in e s du slavon au X V I e siecle,
p . 309.
117 I b id em .
118 P . 52.
110 S la v o n a , .Legendei d u m i n i c i i ” d in C od ic e le de la Ieu d , p. 1 1 3 ; P ro ble m es soulcves
p a r Ies p rc m ie r s Ira d u clion s ro u m a in e s du sla von au X Y I e siecle, p. 307.

50
 slav de pe. f. 172'/7 —8 a fost omis corespondent ui lui palcg „din nou.
iarăşi’ ’ . în traducerea fragmentului următor: za stif(x) m i . . . ap(s)U
i m (c)nl;î i agglî (I, 372r/J0 — .11), drrep sfinţii mii apostoli şi drrr-p îngeri
(I, ]7 2 r/ l l —12). a fost omis corespondentul românesc al lui m (c)nl;l
„mucenici” . Kemareăm in plus că traducerea ultimei propoziţii a tex­
tului slavon : azi pairiarxu EruxalifmJslcifj O.siam (1, 183v/f>— 7) lipseşte
din textul românesc. Este posibil ea unele din aceste omisiuni să se ex­
plice 120 printr-o tendinţă (caracteristică şcolii lui Ton Exaihul) de a nu
traduce textul slavon euvint cu euvint. După părerea noastră, nu poate fi
exclusă ipoteza ca omisiunile de acest fel să se datoreze neglijenţei co­
pistului.
într-o altă categorie de neconcordanţe intră amplificările textului
românesc faţă de cel slavon. Unele din acestea sînt rezultatul încercării
traducătorului de a face mai clar textul slavon m . Astfel, in fragmentul
românesc : şi iară mă voia (jiura cu scaunul miu cela înfricatul (I, 17-1'/
10 — 11), apare în plus, faţă de fragmentul slavon corespunzător, mă voiu
giura : i tal:n mi pr(s)tla moegu strasnago (I, 174V/S—9). Corespondentul
slav al verbului românesc apare în versiunea slavonă intr-un fragment
anterior si a fost tradus în acel loc şi in textul românesc. Este evident,
că reluarea verbului în fragmentul citat de noi reflectă dorinţa de a face.
mai clar textul românesc. Aceleiaşi intenţii îi atribuim repetarea verbului
irit veţi cinsti: iară de nu veţi feri sfînta dumenecă şi sfînta veneri şi nu
veţi cinsti praznicele mele (1, 1 74v/13 — 1 ">). Iată textul slavon corespun­
zător: aste ne sitxraniste stoe ne(d)le i sti/j pc(lc) i praznilcoj (I, 17-1'/
1 1 -1 3 ).
Nu întotdeauna amplificările intîlnite se datorează intenţiei tra­
ducătorului de a oferi un text mai clar. Există cazuri evidente in care
cuvintele ce apar în plus în textul românesc reprezintă traducerea unor
cuvinte omise din textul slavon de copist. Astfel se explică prezenţa ulti­
melor două cuvinte din propoziţia : de care răspunsu veţi avea la (hora
giudeţului înaintea mc (I, 17Sr/ l l —13), ale căror corespondente lipsesc
în textul slavon. Pentru explicaţia noastră pledează mai evident un frag­
ment ca : de veţi asculta graiurile meale ceale bune şi scripturile meale
cele dulce (I, 177r/ ll —12), in care apare in plus faţă de textul slav {aste
uslysite glî m o i(x ) sla(d)l;ţf(x), I, 177r/0—10) : ceale hune şi scripturile
meale, corespondentele slave ale acestor cuvinte fiind, evident, omise
de copist. în sfirsit, un alt exemplu de omisiune in textul slavon ni-1
oferă un fragment ca : şi aceia cu nusul vor lăcui în focul netrecut (I,
I 797 I I —12), în care apare in plus verbul vor lăcui. omis. fără îndoială,
din textul slavon (i ti sîi n i(m ) vu ogni ve(c)ni/j. I. 17 9r/10 -—11 ) 1--.
în concluzie, cea mai mare parte a neconcordantelor dintre ver­
siunea slavonă si cea românească a Legendei duminicii, semnalate in
lucrarea Margaretei Ştefănescu si in cele ale Măriei Zdrengliea, ca si
eîteva din cele semnalate de noi trebuie puse pe seama traducătorului
textului slavon. O bună parte dintre ele se pot explica dacă admitem

,î0 A s » clin i faci- M a rg a re ta Ş li’ făn cscu in op. c i l . , p. -IG. .VI.

1:1 C.f. in accaslă p riv in ţă şi M argarola Şlefăm -siu. op. ci l . , p. .Vi.
C f . şi M. Zi l r i ' i i g h i ' a . S l a v o n a . . l . c ţ i t n d d d u m i n i c i i " din C o d ic e le tir la Ieud , p. lKi.
urnii* e ş t i ' d a t 1111 e x e m p l u ilo o m i s i u n e in t e x t u l s l a v o n .

51
cunoaşterea imperfectă a slavonei de către traducător 123, altele ilustrează
o anumită tendinţă de a reda mâi liber textu l slavon, altele sînt simple
neglijenţe ale tradu cătoru lu i; în sfîrşit, există şi neconcordanţe care se
datoresc încercării de a oferi' cititorului un te x t cît m ai inteligibil. E xistă
însă, printre faptele consemnate m ai sus, suficiente exem ple în care non-
concordanţele între cele două versiuni nu m ai pot fi puse pe seama tra ­
ducătorului : ele sînt, în m od evident, rodul intervenţiei copistului L e ­
gendei duminicii.

P E R S O A N A COPISTULUI
ÎN D R E P T Ă R I ŞI A D Ă U G I R I

A jn văzu t mai sus (p. 8 ) că întreg Manuscrisul de la Ieud este

scris de o singură persoană. N u deţinem nici o inform aţie asupra copis­
tului anonim, care, spre deosebire de alţi contem porani ai săi, nu ne-a
lăsat nici o n otiţă în legătură cu persoana sa şi cu îm prejurările în care
a transcris textele. Pentru a obţine totuşi unele cunoştinţe asupra per:
soanei sale ne-am servit de m ărturiile indirecte pe care ni le oferă grafia
şi lim ba textelor. . .
• Aşa cum remarcă I . Bianu, copistul a fost un ,,deprins scriitor” 124
Scrisoarea e îngrijită, aproape frumoasă, duetul slovelor şi regularitatea
execuţiei trădează o persoană obişnuită să transcrie tex te chirilice; F a p tu l
că nu e prea atent şi com ite erori, nu o dată destul de grave, nu con­
trazice esenţial această afirm aţie. Cei m ai m ulţi copişti de tex te vech i
româneşti săvîrşeau greşeli similare, datorită distracţiei sau oboselii.
D e altfel, într-o serie de cazuri, copistul manuscrisului se corectează,
adăugind slovele omise sau rectificînd. Oricum, sub raportul caligrafiei,
tex tele din M anuscrisul de la Ieu d se prezintă la un n ivel superior faţă
de alte manuscrise ardeleneşti contemporane, cum ar fi, de exem plu, .
Codicele Sturdzan, Todorescu sau Neagoeanus. întem eindu-ne pe această
constatare, nu ni se pare exclus ca scribul nostru să fi fost un călugăr.
D upă cum am văzut, localizarea textelor ne-a dus la concluzia că
transcrierea lor s-a făcut în nord-estul teritoriului de peste munţi, m ai
exact în Maramureş. E ste deci de domeniul p rob a b ilită ţii să vedem în
copistul textelor un localnic, adică un maramureşean. D acă acceptăm
presupunerea form ulată m ai sus că scribul manuscrisului a fost monah,
atunci e posibil ca transcrierea textelor să se fi făcut într-una din cele
cîteva mănăstiri maramureşene existente în secolul al X V I I - le a (nu
neapărat la P eri, cum presupune M. Zdrenghea 125). Exam enul atent al
grafiei şi al lim bii celor trei tex te ne-a dus la concluzia că scriitorul era

123 V e z i M . Z d r e n g h e a , Pro b le m es souleves p a r Ies p re m ie r s I r a d u c lio n s r o u m a in e s du slavon

au .\ Y Ie siecle, p. 307, 309.
124 M a n u s c r i p t de la Ieu d , p. [ I ] .
125 S la vo n a , , Legendei d u m i n i c i i ” d in C od ic e le de la Ieu d , p. 118.

52
ucrainean ,-fi. El mi slăpinea in cliip desăvirşit limba română, avînd
dificultăţi, ca mai toţi străinii, in special in redarea sunetelor « şi î. E un
lucru uşor de dovedi), tot astfel cum nu intimpinăm nici o dificultate
pentru a demonstra că el cunoştea în mod aproximativ grafia chirilică
românească, făcind adesea confuzii intre regulile ortografice româneşti
şi cele slavone (ucrainene). Nu o dată soluţiile sale sint reflexul unei ati­
tudini hipercoreete. E de observat, de altfel, că el intimpina dificultăţi
si in respectarea ortografiei cuvintelor slave din Legenda (htnn'nicii. Lă-
sindu-se influenţat de vorbirea „populară” , adică, de fapt, de ucraineană,
el modifică, in acest sens, aspectul grafie al unor cuvinte.
Ucrainean fiind şi neavind o cunoştinţă deplină a limbii române
si a scrierii ei cu litere chirilice, scribul a împinzit manuscrisul cu nenu­
mărate grafii neobişnuite, uneori de-a dreptul bizare. El îşi dădea seama
de inadvertenţele comise si le îndrepta destul de des. Cititorul poate
urmări totalitatea corectărilor efectuate de copist in notele ce însoţesc
reproducerea textelor, precum şi în capitolele despre grafie si fonetică
ale studiului lingvistic. Ou tot efortul de a se supraveghea, el a scăpat
un număr mare de grafii insolite, dintre care o bună parte mărturisesc
despre originea sa ucraineană.
Ca si alţi copişti contemporani, scribul intervine uneori in textul,
pe care-1 copiază, sehimbînd grafia, fonetica, morfologia si, poate, şi
lexicul izvorului. Spre deosebire de alte cazuri asemănătoare, modifică­
rile pe care le aduce textelor nu par a fi fost numeroase şi însemnate,
dacă facem abstracţie de schimbările privind grafia şi fonetica cuvintelor.
El nu a prelucrat textele, ci s-a mulţumit să le reproducă cum se pri­
cepea. Omisiunile pe care le va fi făcut sînt accidentale şi nu deliberate;
ele nu izvorăsc din raţiunea de a modifica, îmbunătăţind textul aflat la
dispoziţia sa.
Am văzut mai sus că la f. ,lSSr/16 — 189v/ ll există un pasaj care.
a fost repetat din neglijenţa copistului. Comparaţia atentă a celor două
pasaje, practic identice în privinţa textului, pune in lumină unele deo­
sebiri de grafie si de fonetică, capabile a arunca o anumită lumină asupra
manierei în care scribul maramureşean copia textele. în cele mai multe
situaţii, cuvintele sint redate a doua oară in aceeaşi formă in care fuseseră
transcrise cîteva rînduri mai sus. Fidelitatea merge pînă la a reproduce
erorile manifeste de grafie. A ltfel, ieiăii ( = cetăţi) se regăseşte in această
formă in ambele pasaje (lSSr/9 si 1SS7f>), ca si nosiră (18Sr/7). care-.şi
păstrează această grafie mai puţin obişnuită si pe f. lSSv/3. Sît (188r/0),
pentru sîint (sau sini), rămine, de asemenea, neschimbat in cea de a doua
transcriere (lSSv/2). Se repetă omisiunea lui că ( 18Sr/G si lSSv/2), dovadă
că acest cuvint fusese omis intr-o transcriere mai veche. Fapi {18Sr/l3)
devine //)/ pe f. ISS'/S, iar fraţilor (lSSr/2) — faţilor pe f. 18871". în
unele cazuri, copistul ..rectifică "1 grafia anterioară (conducindu-se după

156 O altă probă, in acest sens. o găsim la f. lS 7v /7 ( I I ) . muie consemnăm pasaju l:

cc l o ji să ră in d u lcifi că I'aştilc noastre simt atense d a t in i a toatr j a z j e l . K s t c firesc să presu­
punem eă In text ul copiat de scribul nostru in locul cuvintului slav j a : i : c i se .Căsca corespon­
dentul romănesc limbi. Transcriind In grabă ^i fără atenţia cuvenită, copistul a făcut o substi­
tuţie involuntară, sehimbind cuvîntul românesc cu cel slav corespunzător şi trâdlndu-şi astfel
originea etnica.

53
 original). Aşa stau lucrurile cu se (1SSr/4), care în. cel de al doilea pasaj
apare corectat în să (188r/18), după ce scribul l-a îndreptat pe e, scris
iniţial, în "k. M ult mai frecven te sînt situaţiile cînd în cea de a doua
transcriere scribul îşi notează rostirile sau form ele sale particulare : rea
(188r/4) — re (188r/18), ceriul (188r/8) — cerul (188v/4), lumea (188r/14) —
lume (188v/9). în mai m ulte rînduri, scribul îşi consemnează iniţial ros­
tirea sa particulară, dar o corectează îndată, astfel încît, sub raportul
grafiei, cuvintele apar scrise în ambele pasaje în aceeaşi form ă. A stfel,
ce este m odificat în cea (188r/18), iar vrajba în vrajbă (188v/5); cf. şi
n i cern, rectificat în gicem (188v/l). P e f. 188r/9 cuvîntul cei fusese repetat
din greşeală. L a a doua transcriere cuvîntul este corect transcris. A m in tim
to t aici că, transcriind pentru a doua oară pasajul, copistul om ite iniţial
conjuncţia şi la f. 188r/18, dar se corectează apoi scriind cuvîntul trecut
cu vederea deasupra rîndului. în schimb, pe f. 188v/4, el om ite cuvîntul
cela, notat în prim a transcriere. P n (188r/6) este copiat a doua oară
pr-k (188v/2).
Deşi se reduce la un număr de 14 rînduri, pasajul recopiat din eroare
ne perm ite să ne facem o idee despre m odul cum transcrie copistul şi
despre măsura în care el respectă sau m odifică litera textelor de la o
pagină la alta. E l ne oferă, totodată, unele indicii asupra deprinderilor
sale ortografice şi de pronunţare, care vin să întărească concluziile pe
care le-am tras în capitolele consacrate grafiei şi foneticii textelor.
Graiul românesc vo rb it de copistul manuscrisului era cel maramu­
reşean, aşa cum se înfăţişa el în prim ele decenii ale secolului al X V II- le a .
în trebarea care se pune este dacă în graiul copistului se păstra sau nu
rotacismul lui -n-, care era în declin accentuat spre 1630, cînd a fost
copiat Manuscrisul de la Ieud (ultim a atestare a lui -r- în documentele
maramureşene şi năsăudene e din 1634). Un răspuns e greu de dat în
această privinţă. P e f. 18ov/9 ( I I ) apare scris să ne închirăm, dar ex a ­
menul atent al grafiei ne arată că slovele p * provin din m odificarea unor
litere scrise anterior, probabil h£. L a prim a impresie, exem plul nu pare
concludent pentru a stabili, pe baza lui, care era rostirea scribului, deoa­
rece, în principiu, e posibil ca h i să fi existat în izvor, iar rotacismul
să-i aparţină copistului, dar nu e cîtuşi de puţin exclus ca lucrurile să
se fi petrecut invers, adică manuscrisul de pe care copia să fi prezentat
în locul respectiv o grafie cu rotacism, iar scribul să fi v o rb it fără rota­
cism 127. L a o cercetare mai atentă, corectarea efectuată de copist se do­
vedeşte a fi capabilă să ne sugereze care era rostirea scribului. A vem
a face cu o corectare similară celei existente în grafia curioasă vereni,
( = ven i) din Catehismul M a rţia n , în care silabele re şi n i trebuie a tri­
buite copistului sau originalului. S-a arătat că prima silabă, reflectînd
o-deprindere grafică sau de rostire a copistului ( i > e), trebuie trecută
in seama acestuia, în tim p ce ni provine din originalul n ero ta ciza n t128.
L a fel stau lucrurile în manuscrisul nostru. Silaba ne, scrisă întîi, reflectă
o deprindere de rostire a copistului străin (să ne închinam, cu ă > e),
prin urmare trebuie atribuită acestuia. în acest caz, rotacismul provine

127 V e z i N'. D r ă g a n u , în D R , I I I , 1923, p. 936— 937.

128 V e z i I. G h e ţ i e , î n c e p u t u r i l e s c r is u l u i în lim b a ro m â n ă . C o n t r i b u i a f il o l o g i c e şi l i n g v i s ­
tice, B ucureşti, 1974, p. 102— 101.

54
din textul care era copiat. Scribul nostru nu avea deci rotacismul lui -n-
în graiul său, dar fiind un copist conştiincios se străduia să transcrie
întocmai textele, indiferent dacă erau sau nu cu rotacism.
După copiere, manuscrisul a fost. revăzut, parţial, de mai multe
persoane, care au adus unele îndreptări textului. Nu trebuie să se înţe­
leagă că ar fi vorba despre o operaţie de revizie propriu-zisă, ci de acci­
dentale rectificări (termenul e uneori relativ) efectuate pe unele pagini
de anumiţi lectori ai manuscrisului. în mod curios, nici una din aceste
intervenţii nu a atins textul nr. I (Legenda duminicii), ci numai cele două
cazanii rotacizante.
Examenul grafiei şi, în parte, al cernelii cu care au fost scrise recti­
ficările ne-a dus la concluzia că pot fi identificate patru persoane care au
operat modificări în textele nr. I I şi I I I ale Mamiscrisului de la Ieud.
Constatările noastre sînt relative, cum se va vedea numaidec-ît, examenul
grafologic, întemeiat pe un număr redus de specimene, nefiind întru totul
concludent.
Primului dintre scribii care au făcut îndreptări în Manuscrisul
de la Ieud (numit de noi scribul A ) i se datoresc completările de la fila
1S9V/16 (slovele pe), 190717 (cea de a doua slovă p suprascrisă), 190v/2
( s lo A 'a p), 192v/l (slova p suprascrisă), 193711 (slovele pf ale cuvîntului
tare), 193718 (cuvîntul \‘ki), consemnate în totalitate în textul nr. I I I .
P e cit lasă să se vadă eele cîteva slove, scribul A era o persoană deprinsă
cu scrierea chirilică, avînd chiar înclinaţia de a scrie caligrafic.
Scribul B a făcut adăugirile şi rectificările de la filele 187v/6— 7
( I I ; slovele din cuvîntul alease), 18973 ( I I ; slovele ch scrise dea­
supra cuvîntului răpăpi „răp i” ), 189v/9 ( I I ; slovele po din cuvîntul
herovimii), 192714 ( I I I ; slova h scrisă deasupra primului din
care a fost şters), 19274 ( I I I ; slova h scrisă deasupra cuvîntului lu),
19272 ( I I I ; slovele p si h adăugate deasupra cuvîntului etăciurea), 19275
( I I I ; slova h scrisă deasupra cuvîntului vir), 19372 ( I I I ; slova h adău­
gată deasupra cuvîntului iertăcmrea).
Scribul B pare a fi fost o persoană cu o scriere mai puţin îngrijită
decît a scribului A. Vorbea cu rotacism, pe care îl realiza în forma "r.
Rectifica in mod superficial, fără a apela la alte izvoare. Deasupra grafiei
bizare răpăpi a adăugat slovele ch, întrucît credea că ar fi vorba de
cuvîntul răsipi. în realitate, răpăpi trebuie citit răpi.
Scribul C a adăugat slovele pK deasupra cuvîntului deşet-\ (II,
18973), slovele pS deasupra cuvîntului cinlui (I I I , 189711) şi slovele i\ops
deasupra cuvîntului frai (I I I , 19374). Ca şi ceilalţi scribi, rectifica super­
ficial, în grabă. Adăugind slovele p$ deasupra lui ciului de pe f. 189711,
a rezultat forma ciurului, în loc de cerului. Intenţionînd să scrie forma
cerului, cu r dur, scribul pare a-şi trăda originea străină (ucraineană);
cf. cele spuse mai sus, p. 54.
Scribului D îi datorăm trei intervenţii în textul nr. I I . Pe f. 188v/18
a pus o cruciuliţă deasupra lui /r> din îng^ţi, trimiţînd în josul rîndului,
unde. a scris şi ck . O intervenţie similară, aparţinînd aceleiaşi persoane,
se află pe f. 18971, unde adăugirea s-a. făcut deasupra, rîndului. în fine,
un rînd mai jos, aceeaşi mină l-a adăugat pe şi deasupra lui iii (scris
în loc de înghiţi). Aparent, adăugirea cuvintelor şi e,* pare lipsită de
sens. în realitate, dacă citim pasajele corespunzătoare din Coresi, obser­

55
 văm că înaintea cuvintelor în g h iţi viaţa şi călcat f u de viaţă ( I I , 189r/ l— 2)
există fraza înghiţi-l şi cunoscu el pe trup, omisă din textu l nostru. Ş i ca\
ar putea corespunde cuvintelor şi cx.(noscii}, consemnate la Coresi. Dacă
interpretarea noastră e întemeiată, înseamnă că scribul D a confruntat
textul cazaniei cu Coresi sau cu un alt izvor com plet şi a m enţionat
omiterea pasajului, notînd primele cuvinte ale acestuia. Notarea cuvin­
telor şi ck pe f. 188v/18 e greşită, înt.rucît în acest loc Manuscrisul de la
Ieud nu prezintă o lacună faţă de Coresi. P robabil că scribul şi-a dat
seama de greşeală şi a repetat indicaţia pe fila următoare, la locul p otrivit,
dar fără a şterge cuvintele scrise anterior. N otarea lui şi deasupra lui îţi,
de pe f. 189r/2, ar putea fi de asemenea greşită. Dacă scribul a avu t
la îndemînă o versiune com pletă a cazaniei, eventual chiar tipăritura
lui Coresi, atunci to t lui i se datoreşte, poate, ştergerea celor trei cuvinte
parazitare de pe f. 184v/9 şi 12 (vezi mai sus, p. 23).
D acă grupul de slove iwT. trebuie interpretat cu(noscu) , atunci
persoana care l-a scris avea deprinderea de a -1 nota pe u prin întocm ai
ca scribul manuscrisului nostru. A r însemna că şi el era ucrainean (ca şi
scribul C, de altfel). În tru cît interesul atîtor străini pentru lectura unui
te x t românesc pare neobişnuită, iar grafia slovelor atribuite de noi scri­
bilor C şi D e în multe privinţe asemănătoare, nu ni se pare exclus
ca ele să provină de la una şi aceeaşi persoană (care le va fi scris în
momente diferite şi folosindu-se de condeie şi cerneluri diferite. D in m otive
asemănătoare nu trebuie să socotim cu desăvîrşire exclusă ipoteza că
m odificările atribuite de noi scribilor C şi D aparţin, de fapt, persoanei
care a copiat textul. Dacă aceste presupuneri s-ar doAredi întemeiate,,
atunci numărul persoanelor care au operat rectificări în texte se reduce
la trei sau chiar la două.
Urm ătoarele intervenţii nu pot fi atribuite cu exactitate nici unuia
din cei patru scribi : notarea lui 3 în loc de s în căzuş ( I I I , 189r/10) şi
m odificarea în n a unui ier mare în cuvîntul u(n'}sprădzcaccle ( I I , 187r/8).
Autorul prim ei m odificări vorbea un grai de tip sudic, caracterizat
prin evoluţia africatei dz la z.
N otăm în încheiere că unul din lectorii de astăzi ai manuscrisului
a adăugat, cu creionul, un o deasupra fragm entului de euvînt irea ( =
noirea ; I I , 185r/18) şi (cu litere latine) silaba se deasupra fragm entului
de euvînt mearii (= m e a s e r ii; I I , 187r/18).

CONCLUZII

Ajunşi la capătul cercetării noastre, vom reuni observaţiile făcute

mai sus într-o p rivire de ansamblu.
Toate cele trei texte cuprinse în Manuscrisul de la Ieud sînt în m od
cert copii şi nu originalele traducerilor din slavoneştc. U n ansamblu de
probe cu caracter lingvistic, filologic şi grafic pledează în favoarea acestui
punct de vedere.
Exam enul filigranologic, efectuat de A l. Mareş, a dovedit în mod
convingător că cele trei texte ale Manuscrisului de la Ieud nu datează

56
 din secolul al X VI-lea, ci sînt posterioare anului 1600. Scrierea lor s-a
făcut, în deceniile al treilea — al patrulea ale secolului al X V II-lea (în
jurul anului 1630). Se confirmă astfel opinia acelor cercetători care au
plasat scrierea, manuscrisului după 1000.
Diverse argumente ne-au dus la concluzia că, textele au fost copiate
în Maramureş. Copistul a fost un scrib deprins cu scrierea chirilică. Fiind
ucrainean, el stăpînea în chip imperfect limba română, amestecînd iu
scris regulile ortografice româneşti cu cele slavone (influenţat fiind şi de
limba ucraineană vorbită.). Cunoscînd această împrejurare (admisă de
mai mulţi învăţaţi), ne putem explica prezenţa unor grafii insolite în
cele trei texte şi sîntem în măsură să le dăm o interpretare corespun­
zătoare. E posibil ca scribul să fi fost călugăr şi să-şi fi avut reşedinţa
într-una din mănăstirile ce fiinţau în Maramureş în secolul al X V II-lea.
Copiate în Maramureş, în jurul anului 1630, textele provin din
originale traduse aiurea. Examenul limbii manuscrisului ne-a permis să
descifrăm pe lîngă un strat de limbă nordic (de nuanţă moldovenească
şi ardelenească), foarte bine reprezentat în text, un strat sudic, constind
în unele elemente de tip muntenesc, a căror circulaţie în nordul Dacoro-
maniei în anii 1620—1630 este exclusă. Am atribuit aceste elemente
originalelor, în timp ce particularităţile nordice le-am trecut în seama
copiştilor.
Cercetarea raportului de filiaţie dintre cele două omilii copiate în
manuscrisul nostru şi textele corespunzătoare din Cazania a I l - a a lui
Coresi confirmă această opinie. Am arătat, pe bază de texte paralele,
că omiliile sînt copii după cazaniile tipărite de Coresi. Consideraţii de
natură filologică şi lingvistică ne-au încredinţat că între originalele core-
siene şi copiile noastre se plasează una sau, probabil, chiar mai multe
copii intermediare. Una dintre acestea a fost efectuată în Moldova. Cu
acest prilej (sau poate cu ocazia unei alte copieri), cazaniile au fost supuse
unei prelucrări destul de importante, care a avut drept scop scurtarea
versiunilor coresiene şi revizia lor sub raport stilistic. Este de domeniul
probabilului ca rotacismul lui -n- să fi.fost introdus în aceste texte cu
prilejul reviziei, deşi nu este exclus ca această intervenţie să fi avut. loc
la o altă copiere (anterioară sau, mai degrabă, posterioară prelucrării).
Persoana care a revăzut textele nu s-a folosit de o altă versiune (româ­
nească sau slavonă) a cazaniilor, ci a operat modificările direct pe text,
în timp ce copia, orientîndu-se după anumite preferinţe de ordin stilistic
şi urmărind eliminarea pasajelor nesemnificative din punctul său de
vedere. Nu o dată îmbunătăţirile aduse textelor sînt iluzorii, pasaje întregi
devin greu inteligibile. Omisiunile accidentale ale celorlalţi copişti vor fi
sporit, fără îndoială, obscuritatea unor părţi din cazanii.
în timp ce omiliile din Manii scrisul de la Ieud au cunoscut vreme
îndelungată o soartă comună, Legenda duminicii şi-a avut- istoria proprie,
înainte de a fi fost alăturată celorlalte două texte. Deşi nu cunoaştem
originalul traducerii româneşti a epistolei apocrife, putem totuşi afirma
că el a fost alcătuit tot în părţile sudice ale domeniului daeoromânesc
(în Ţara Românească sau într-o localitate din Transilvania de miazăzi).
Şi acest text a fost copiat (nu ştim dacă si prelucrat) undeva în Moldova,
dar in alt centru cultural şi de alte persoane deeit cele ce au transcris

57
cazaniile. Absenţa rotacismului mărturiseşte elocvent despre soarta d ife­
rită, pînă la un m om ent dat, a acestui text.
Reunirea cazaniilor şi a Legendei d um inicii s-a putut petrece cu
pi'ilejul copierii Manuscrisului de la le t id (în orice caz, nu c i t m ult înainte).
Toate cele spuse m ai sus v in să întărească cunoscuta şi de m ulte
ori reluata afirm aţie despre circulaţia textelor veclii în epocile de început
ale culturii româneşti. M ai m ult ca alte scrieri, Legenda dum inicii era
trim isă din loc în loc şi recopiată frecvent. Aceeaşi soartă au cunoscut-o
şi cele două om ilii, dintre care Învăţătură la Paşti a fost, fără îndoială,
cel m ai răspîndit te x t om iletic al vechii noastre culturi.
Cele trei texte ale M am iscrisului de la Ieud ilustrează unul din
itinerariile urm ate de cartea românească veche în prim ul veac de lite ­
ratură (1550—1650) şi anume din sudul nerotacizant spre zonele nordice
ale ţării, unde rotacismul lui -n-, ca şi alte particularităţi arhaice, se m ai
menţineau, ducînd uneori o existenţă precară. Fiecare din cele trei tex te
pornite din sudul ţării a fost recopiat în M oldova, pentru a ajunge în
cele din urmă, după m ai m ulte popasuri, în colţul nord-estic al T ran sil­
vaniei, în Maramureş. A ici, în jurul anului 1630, ele au fost transcrise
de un copist localnic. P în ă se- v o r aduce date noi, putem considera că,
odată cu această ultim ă copiere, peregrinarea textelor a luat sfîrşit.
 S T U I) I U I) i: L I M B Ă

Contrar celor ce s-ar putea crede, studiul de limbă căruia ii facem

loc în paginile următoare nu conţine o descriere exhaustivă a particula­
rităţilor lingvistice relevabile la o cercetare conştiincioasă a textelor.
Pe lîngă faptul că ar fi ocupat un spaţiu foarte întins, greu de justificat
în economia ediţiei, o asemenea cercetare nu şi-ar fi dovedit în întregime
utilitatea, întrucît ar fi dus, în mod fatal, la menţionarea unui mare număr
de particularităţi lipsite de importanţă pentru caracterizarea limbii tex­
telor. în faţa unei asemenea situaţii, am reţinut, înainte de toate, feno­
menele care prezentau importanţă pentru a defini structura lingvistică
;v manuscrisului în raport cu evoluţia limbii române la sfîrşitul secolului
al XVI-lea (cînd au fost alcătuite originalele) şi în primele decenii ale
secolului următor (cînd au fost copiate textele din Manuscrisul de la
Ieud). Pe lîngă aceste particularităţi, au fost reţinute, în anumite cazuri,
si unele fenomene care, fără a fi caracteristice epocii mai sus delimitate,
contribuie la o mai bună cunoaştere a vechii limbi literare româneşti.
O problemă delicată, adeseori dificilă, a constituit-o identificarea şi
descrierea particularităţilor neromâneşti de limbă ale textelor, datorate
copistului (ucrainean). Pentru a distinge ceea ce era particularitate nero­
mânească in limba textelor, am ţinut seama de principiul de metodă enun­
ţat de Al. Eosetti ( Melanges de linguistique ei de philologie, Copenhague —
Bucarest, 1947, p. 563 şi urm.), conform căruia un fapt de limbă explicabil
în mod satisfăcător prin raportare la graiurile româneşti din trecut şi
de astăzi trebuie socotit românesc, si nu străin.
La fel ea în studiul filologic, exemplele au fost reproduse în forma
stabilită de noi în ediţie (fără a mai nota prin caractere speciale literele
suprascrise). Ori de eite ori a fost necesar, am reprodus întocmai grafiile
existente in manuscris (din m otive de ordin tehnic, în cazul grafiilor
reproduse in alfabetul chirilic, literele suprascrise au fost coborîte in
rind şi subliniate, iar ierieul a fost redat prinţr-un apostrof).

GRAFIA

în scrierea textului românesc din Manuscrisul de la Ieud a fost

utilizat următorul inventar de semne :
d, e, k, r , t, e . îk s , s, H, îi, I. i, K, rt, h. «, w , ii, p. c , t. m, S,
<i. u. iii. 4i. n , 4>» .V. ia, K', .f.. "k. k. ki. <i\, v. a-

59
 O bună parte din aceste slove au o valoare unică, uşor de stab
în această categorie intră :
a = a, e , = b, g, = v , r = g a, a = d, >k = j, s = dz, 3 = z, k= c,
= ], ,u = m, h = n, n = p, p = r, c = s, t , m, a = t, m = c, y = g,
ui = ş, 14J = şt, $ = f, X — b, ic = iu, n = ţ.
Restul slovelor u tilizate sînt polifone sau au va lori m ai greu de
precizat. N e vom opri pe rînd asupra slovelor din această categorie, gru-
pînd laolaltă pe cele care au, de regulă, aceeaşi valoare. în atenţia noastră
au stat problem e referitoare la distribuţia acestor categorii de semne,
la valorile lor curente, la valorile speciale, precum şi la cazurile de confuzii
de semne.
N u vom aduce în discuţie greşelile evidente datorate unei copieri
neatente, ilustrate de exem ple c a : N/rhHUfpt (= p lîn g e r e a ; I , 17779),
Timpul! ( = c e tă ţi; I I , 188r/9), ( = în ţe le g e ţi; I, 172v/ ll) etc.
P e acestea le-am semnalat în notele de la subsolul textului manuscrisului.
în atenţia noastră au stat însă acele inadvertenţe cu caracter rela tiv
sistematic, care se pot explica fie prin influenţa unor rostiri străine lim bii
române, fie prin deprinderi grafice străine.
N u au fost discutate sistematic în capitolul de grafie nici frecven tele
corecţiuni efectuate în te x t chiar de copist. în dreptările de acest fe l au
fost semnalate în notele de subsol ale textului M anuscrisului de la Ieud
din prezenta ediţie. Totuşi, în măsura în care îndreptările copistului
prezintă interes pentru elucidarea unor problem e m ai com plicate de grafie,
ele au fost avute în vedere şi în capitolul de faţă.

f, e

Slovele e si e au un singur context comun, iniţiala cuvîntului :

t (I I , 184v/14), e (I I , 183v/ ll), frtk (I, 174r/7), eu’ ( I I I , 192v/18). în ase­
menea poziţie, frecvenţa cea m ai mare o înregistrează grafiile cu e (13
exemple, faţă de 5 exem ple cu e).
Prin e şi e la iniţială se notează, de regulă, diftongul [ i e ] 2. într-un
singur exemplu (kpcahm , I, 170v/3), diftongul [ i e ] a fost notat prin două
slove (1 şi e).
în cuvinte ca : er^ATa (I, 171715), erAHcmh ( I I I , 190r/2), înclinăm
să-i atribuim slovei e o valoare diferită de cea semnalată m ai sus (şi
anume [e]), deoarece ne aflăm în faţa unor cuvinte slave intrate în lim ba
română pe cale cărturărească.
în alte poziţii din euvînt, în afara iniţialei, a fost notată cu consec­
venţă slova 1 , a tît după consoană cît şi după vocală : KpfA ( I I I , 190v/4),
K-KHfTUMf (I I , 186r/13), a\*h’apY* ( I I , 185v/ ll), AtftpHitop’ (I, 175r/4) etc.
Valoarea lui e în poziţie m edială este, de regulă, [e], în afară de

1 V e z i mai jos, 111 p r e z e n t u l c a p ito l, p. 75, discuţi:) p r i v i t o a r e la v a lo a r e a unei notaţii

s ing u la re cu r, în c u v în tu l n-hraph..
2 A c e a s t a este, d e a l t f e l , v a l o a r e a c u r e n tă a c e lo r două s l o v e (în p o z i ţ i e in i ţ i a lă ) in t e x t e l e
v e c h i r o m â n e ş ti din seco lu l al X V I - l e a — al X V I I - l e a ; v e z i in ace as tă p r i v i n ţ ă I l ie B ărb ule scu,
F o n e t i c a a l f a b e t u l u i e i r i l i c i n t e x t e l e r o m â n e d i n v c a c u l c l X V I ş i X V I I , i n Icţ/â luru c u m o n u ­
m e n t e le p a l e o - , s i r b o -, b u l g a r o - , r u s o - ş i r o m u n o - s l a n c . B ucureşti, 190-1, p. 101.

60
«izurile în caic, ca in ultimele două exemple de mai sus, i este precedat
(le vocală. în asemenea exemple, t are valoarea f/e] 3.
Există o serie de cazuri în care slova i apare în locul slovei -k
eu valoarea [ea] : c-h nocmfctu; (I, 17573), rh npowHmccK,^ (I, 180v/15), Mtprn;*
(I, 1837-10), sau în locul slovei h cu valoarea fi] : (I, 176'/»),
C'kpMfAH'p (I, 172V/G—7), X'fKAfIIlSKSpH/U (I, 17576).
Am putea avea a face, în primul caz, cu o inadvertenţă grafică,
explicabilă prin amestecul de semne (-b şi c) caracteristic textelor de
redacţie ruso-slavă4, det erminat de realizarea lui -fe ca [e] sau f /e]r>.
Nu este exclus însă ca notarea lui t cu valoarea [ea] să se lege
de consemnarea în scris a lui e în locul mai vechiului -k (în cuvinte de
tipul lege), consecinţă a reducerii diftongului [ea] la [e] ([e ]). Amestecîndu-i
fără discernămînt pe t şi 1 pentru a reda în scris vocala accentuată
din cuvinte de tipul lege, scribul textului l-a putut folosi pe t cu valoarea
[ffl] în cuvinte de tipul c-k npomiinECK/v., tot astfel cum l-a utilizat frecvent
pe t cu valoarea [e], în cuvinte ca Mvfcmm (I, 171r/10), lacrrrk (II,
383718) etc . 6
Î 11 exemple ca 4^uh-k{u,e şi c'Kpawtaivp, apariţia lui i cu valoarea
fi] se explică prin confuzia întâlnită în textele vechi româneşti intre
f şi h , care determină notaţii cu t pentru h (în exemple ca : fu get u,
uces, verel)
N-ar fi exclus însă ca în asemenea cuvinte să ne aflăm in prezenţa
unor cazuri de hipercorectitudine, dat fiind faptul că Manuscrisul de la
I.eud oferă' exemple în ca-re [e] aton, în poziţie finală sau medială, a,
trecut la fi] ca în unele graiuri nordice s.
Menţionăm, în fine, împrejurarea că persoana care a copiat textul
era, după cîte se pare, de origine ucraineană 9. Or, o caracteristică a limbii
ucrainene este modificarea vechiului slav [e] in fi] (prin faza f i e ] ) 10.
Este posibil ca cel care a copiat Manuscrisul de la Ieud să fi modificat
pe h în t în cuvintele româneşti menţionate, ca urmare a unei atitudini
hipercorecte : conştient de faptul că în textele slave pe care le copia el
nota uneori, ca în ucraineană, h în loc de t şi dorind să evite aceste
notaţii, el a ajuns să scrie, greşit, i în locul unui h.

3 Vezi I. Bărbulescu, op. cil., p. 101.

4 Idem , p. 122. A se vedea la pagina 69 din prezenta lucrare şi cazul invers de utilizare
a Ini -fc pentru c cu valoarea [c],
6 în legătură eu i->c in rusă v ezi O. 11. Be3na.ibHO, M. K . BoiiMVK, M. A . /KoisToGpiox,
C. I I. CaMiiinoHKO. I. H . T ap an eHHO. I l c m o p u m i a epa.uanuiKa yKpalttcbKoi m o s u . K iiîb ,
1957, p. 130.
6 Vezi mai jos, p. G7.
' V e zi Deususianu, H L R . II, p. 71 : Hosetti, II.H, p. 195.
f V e zi capitolul F on e ti c a , p. 85 — SC>.
® Vezi Maria Zdrengliea, Sla vo n a ,,Le ge nde i D u m i n ic ii " d i n C o d i c c l c dc la Ieud . In CI..
I I I , 195S, p. 110. Aceeaşi, in Pro blem es soulcves p a r Ies p rc m ie rs Ir ad u clio n s ro u m a in e s du slavon
au X V I - c s i i c l c , in RS, X V I , 19GS, p. 307, 309, afirmă că traducătorul textului cunoştea,
de asemenea, ucraineana.
10 Vezi O. I I. B c a n a n tu o , M. K . B o î i ' i y K , M. A . /KotrroGpiox, C. I I. CaMiflnenKO,
I. î l . T a p a n e n u o , o p . d l . , p. 1 1 6 .

61
 H, fi, I, I, V

Deşi diferite prin distribuţie sau frecvenţă, slovele h, fi, T, i, v, au

de regulă, valoarea [?']. E le p ot nota fie vocala [ i ] (după consoane sai
vocale), fie semivocala [ j ] din componenţa diftongilor, fie, m ai rar, carac
ten ii palatal [*] al consoanei precedente.
h apare, de regulă, după consoane, în poziţie m edială şi finală sai
la iniţială absolută : anponHAiţH ( I I , 187r/15), ^pHA\* ( I I I , 191r/3), dcm-nsi
( I I , 183v/ ll), AE4H (I, 174r/6), keu,h (I, 171v/16 —17), Hcn-HCtHiE ( I I I , 192r/14)
H3 EdKHm (I I , 188v/12) etc. M ai rar h a fost notat după o vocală cu can
form ează un difton g sau cu care este în liiat : anow ( I I , 187r/12), khpShk
( I I , 188r/14), icdHd (I I , 188v/14).
După cum se poate observa din examinarea tuturor exempleloi
citate mai sus, prin h se notează a tît vocala [ i ] , cît şi sem ivocala [ i
şi caracterul palatalizat al consoanei precedente [*].
f i 11 notează de regulă semivocala [$] în difton gii descendenţi
anofi ( I I , 187r/13), dKoyrtoyfi (I, 179r/18) etc. Cu totu l rar, prin slova î
a fost notată vocala [ i ] , în poziţie m edială după o vocală cu care se afl£
în hiat, în cuvinte ca : HofipE ( I I , 183v/15), .fpdfiHT-k ( I I I , 189v/15)
A vem a face, după toate probabilităţile, cu inadvertenţe ale copistulu:
determinate, probabil, de faptu l că acesta nu este suficient de fam iliarizai
cu valoarea slovei fi, a cărei utilizare sistematică în textele româno-slave
(ca şi în cele rom âneşti) nu urcă m ai sus de secolul al X V II- le a 12.
Existenţa în tex tu l nostru a unui semn special pentru notarea lui
[i], fi, ar putea constitui un m o tiv pentru a pune sub semnul întrebării
valoarea [ j ] sau [/] a slovei h. Intr-adevăr, dacă h scris după consoane
are, de regulă, valoarea [?], iar fi scris după vocale are, de regulă, v a ­
loarea [ i ] se pune problem a dacă nu cumva trebuie să-i atribuim lui n
peste tot o unică valoare : [i].
Cercetarea textelor paleoslave, precum şi a celor româno-slave
întreprinsă de I. B ărbulescu 13 a demonstrat faptu l că slovei h îi sînt
proprii cele două valori : valoarea de vocală şi valoarea de semi-vocală.
Este deci normal ca şi în textele româneşti slova h să conserve valorile
pe care le cunoştea în textele slave. A p ariţia unui semn special (în secolul
al X V II- le a ) pentru notarea lui [ j ] nu a anulat valorile curente ale lui h,
impuse prin tradiţie, ci a lărgit numai inventarul de semne prin care se
notează [{ ].
I apare de regulă după o consoană, înaintea altei vocale cu ca
află în hiat sau cu care form ează un diftong : A^TopYd (I, 183r/10 — 1 1 ),
ASameu/i'eh ( I I , 185v/5), T'h.p'u\ (I, 180v/7), eThae (I, 176v/l), 3haTk> (I, 173r/5),
n'fdmp^ 1'1 (I, 170v/2), KptijjHpTfi ( I I , 187v/8), pok'i'h (I I , 186v/16) etc.

11 S-ar părea că M a n u s c r i s u l dc la I e u d r e p r e z i n t ă unul clin cele m ai v e c l ii t e x t e in cart

a fost. n o t a i semnul s c u rtim ii ( v r a b i a ) d e a s u p ra lui h . E m i l V lr to s u , In lu c r a r e a P a le o g r a f ie
r o m ă n o - c h i r i l i c ă . B uc u re ş ti, 1968, p. 119, s e m n a le a z ă a p a r i ţ i a acestui semn, în tip ă r itu r i şi
manuscrise, abia in a doua j u m ă t a t e a secolu lui al X V I I - l e a .
12 V e z i I. B ărb ulescu, op. c il . , p. 332.
13 Op. c il ., p. 328 — 315.
n D u p ă A n d r e i A v r a m { C o n t r i b u i a , p. 74 — 81). înt r-un e x e m p l u d e f e l u l acestu ia î cores­
punde un ei v oc a le silab ice.

62
 în exemplele in caro a l'ost înregistrai, T notează vocala [/].
I apare de obicei la iniţiala numelor proprii : itpc/Uik (I, 17073).
iumh (IT, 183v/ll), iivp’AdHK (I, 17371 ~>—10), ic (II, 184r/17), i«\*aj (III,
]91v/7; euvînt în care 1 este folosit împreună cu o\- în locul slovei »),
unde notează vocala, [r] sau semîvoeala [/].
V a fost notat într-un număr redus de cuvinte, după consoană,
cu valoarea. [/] : uni ( I I I , 189v/13), Armpnt (I, lS2r/16). Aceeaşi v a ­
loare o atribuim lui v şi intr-un exemplu singular ca : kv-tj (I I I , 100v/5).
Prezenţa lui [ i ] în acest euvînt. s-ar putea explica prin originea străină
a copistului care, avînd dificultăţi în redarea lui [?] românesc, il apropia,
de [/], existent în propria lui limbă.
Aceeaşi slovă este utilizată eu valoarea [•?’] în exemple ca : err.\Td
(I, 3 7 17 I 0), 6\*rtHcmh (I I I , 19072) 15.
Din cele spuse pînă aici referitor la valorile curente ale slovelor h,
îi, V, i , r utilizate în scrierea j&famiscrisuhti dc Ia Ieud, s-a putut constata
că ele au atît contexte comune, cît. şi contexte diferite. Trebuie să obser­
văm că, chiar în contextele comune, frecvenţa apariţiei fiecărei slove este
diferită.
Pentru a ilustra o valoare specială a slovei h ne vom referi la un
exemplu singular ca .w^ p^ ^ hkh (II, 184713), în care copistul a notat,
evident, greşit,, h în loc de (-k) cu valoarea [ « ] 1G.
Ni se pare că această grafie bizară se explică satisfăcător prin ori­
ginea. ucraineană a copistului. Este cunoscut, astfel, faptul că în graiurile
ucrainene de sud-vest, în unele cuvinte, [ţ>] (notat prin ,>*) a trecut la [?]
(prin faza [ » ] ) 17. Este posibil, în consecinţă, ca. cel care a copiat textul
nostru să fi avut această particularitate in graiul ucrainean vorbit de el
şi să fi fost deprins să substituie în textele slave pe care le copia pe
/t\ prin h. Transcriind textul românesc, el va fi făcut in mod mecanic o
substituire similară, aşa cum a mai procedat şi în alte împrejurări ase­
mănătoare.

o şi w

Distribuţia acestor slove este următoarea :

în poziţie medială, după consoană, ele apar alternativ : a ^ hSa
(II, 1S7V/12) — awmhSa (II, 186715—16) ; tJspau.HAop (II, 186v/9) —4>pJUH<ui'ph.
(II, 1S5V/14) ; Koph (I, 17679) — Kvvp (H I, 193718) etc.
La iniţială de euvînt. sau de silabă (după vocală), nu a fost notat
decît. w : vvjpEt (I, 172v/12), u>Epj3 (I I I , 189v/13), u’ahXhh (I I I , 193r/16),
(III 191v)/16), aS'a’ax ( I I I , 193v/17), KTiASvvrtf (I, 17271—2).
în toate exemplele la care ne-am referit pînă aici, ca şi inaltele
similare, cele două slove notează pe [o] sau [o].

ls Valorile [f] şi [i’ ) alo slovei >■ sint curente pentru te x tele vechi româneşti (v e zi I. Băr-
bulescu, op. cil., p. -1S3).
16 In legătură cu cazul invers al notaţiilor, mai frecvente, p rezen lind pe ,-v. eu valoarea
h , vezi mai jos, p. 71.
1T V e zi in această p riv in ţă f i . O. Xt:'eH,T.aniiBCi,Kin'i. KoncncKin .WKitiii j r y p c y yupaÎH-
cbhoî dia.tcunio.wcii (>i. I O o i i e T i i u a ) , V a i r o p o n , 1005, p. 38.

63
 O altă valoare cu care sînt utilizate cele două slove este [oa], în
poziţie medială şi, mai rar, la iniţială : ^ topme (I, 177r/6), A\opme ( I I ,
184717), nrtoî (I, 176r/15), wauhhawp (I, 177717), wp,ft (I, 17172), Aow
(I , 175r/l), how (I I , 185713), kow (I, 17177) etc. ; cf. şi i,owp* (I, 171716),
Kowcm p^ (I, 1 7 7 7 9 ).
Pentru precizarea valorii slovelor o şi w în aceste exem ple ne
întemeiem pe constatarea că ele alternează în scris cu oa, um, acestea din
iirm ă fiind m odalităţile curente pentru notarea diftongului [pa] în textu l
nostru : ^moapMe (I, 17977), A\oapmf ( I I , 18674), KoacTp» (I, 17879),
u'dAUHH (I, 170715—16), Hoaw ( I I , 185711), a0i)IV ( I U , 191v/6) etc. De
altfel, textele vechi româneşti din secolul al X Y I- le a oferă suficiente
exemple în care slovele o şi w au valoarea [ p a ] 18. D upă A l. B o s e t t i19,
notarea diftongului [pa] prin o sau iv se explică prin inexistenţa
diftongului în slavă şi, deci, prin dificultăţile de a -1 nota, în lipsa unui
model. Pentru redarea în scris a diftongului s-a apelat la slovele iv
sau o, realizîndu-se o reproducere aproxim ativă a lui [pa]. D in m otive
prezentate într-o altă parte a lucrării (p. 92— 93) nu considerăm fundată
opinia unor cercetători că, în grafii de felul celor reproduse mai sus, o sau
w ar avea valoarea unui [o ]' deschis ardelenesc [ 0 ].
Pentru valoarea [pa] a lui o şi w în exem plele am intite pledează
şi unele m odificări făcute de copist în text. A stfel, în cîteva rînduri, co­
pistul a scris iniţial /Hopme ( I I , 18872, 16, 189716), nocmp£ ( I I , 18776),
revenind şi adăugind ulterior pe deasupra rîndului slova a.
T extu l nostru oferă şi cîteva cazuri de grafii particulare în care
slova 0 este utilizată în locul lui S (k>) c u valoarea [u ] ([j? t]) : BA;Kcm;^A\oA
(I, 18079), X'tpoKH/uTH ( I I I , 189v/9—10), auh’mohouuh (I , 177v/ l—2), nopSp-fe
(III,. 190718), asemenea form e alternînd cu cele în care a fost notat s,
(k>) form ele cir 8 (k>) fiind m ajoritare : EA/r\cmfa\J>a ( I I , 18573), auhiiwhocSaSh
(I, 1 8 0 7 1 ) etc .-1
Frecvente notaţii cu o (w) avînd valoarea [w] au fost semnalate
în unele texte din secolul al X V I-le a 20. A l. E osetti 21 socoteşte că, în
asemenea situaţii, avem a face cu grafii justificate, probabil, prin alter­
nanţele 0/8/ o\' întîlnite în notarea unui [o ] neaccentuat, explicaţie greu
de prim it. îm părtăşim însă convingerea acestui savant că, în asemenea
exemple, o (w) sînt simple grafii care nu au valoarea \if\ sau [o ] aşa
cum socotesc Densusianu, Tagliavin i şi Candrea 22.
Un argument în plus in favoarea interpretării noastre îl oferă cerce­
tarea părţii slave a Legendei dum inicii. A stfel, în textu l slavon a fost
notat uneori w în loc de oy, într-un exemplu ca wKpon (vsl. oyKpon'k), cu
[o ] ca în ucraineană (olcrip) 23. N u este deci im posibil (lucru dovedit
prin alte caracteristici grafice ale textului nostru) ca această particulari­
tate de rostire a scribului ucrainean, reflectată de textu l slavon, să fi fost
extinsă şi la scrierea unor cuvinte din textu l românesc.

18 V e z i De nsus ianu, H L R , I I , p. 4 8 : I. B ărb ulescu, o p . c i l . , p. 400.

19 I L R , p. 506.
-° V e z i Densus ianu, I I I . R , I I, p. 7.'î: R o s c l l i , I L R , p. 480 — 487.
I L R , p. 487.
2S Densusianu, I I L R , I I , p. 7 3 ; C. T a g l i a v i n i , I I , , L e x i c o n M a r s i l i a m i m " , Bucureşti,
I'.KÎO, p. 0 8 - 0 9 ; Candrea, P S, I, p. C X X X V I I .
-3 V e z i M. Z d r e n g lie a , S l a v o n a L e g e n d e i d u m i n i c i i . . . , p. 112.

64
 Semnalăm, de asemenea, apariţia lui o in unele cuvinte în locul
slovelor -k sau care notează un [ă] neaccentuat, sau, cu totul rar, un
[ « ] accentuat : noA\HHfnK (I, 172r/7), cotoujTh (I, 182v/12), kS.wotpTh (I, 1771/
12—13). Primul dintre aceste cuvinte apare scris si cu -h : n-k,\UHmSrt
(I, 173//17 —171 v/l).
în exemplele 111 care a fost notat o în loc de * sau -k, întîlnite
numai în primul text al Manuscrisului âe la Ieud, avem a face cu simple
grafii care se explică în chip mulţumitor dacă le raportăm la deprinderile
de a vorbi şi a scrie ale scribului, care era, după toate probabilităţile,
ucrainean. Neavînd pe [ « ] în limbă el îl reda, mai ales după labiale,
printr-un [o], aşa cum procedează unii vorbitori străini ai limbii române 21.
2Sîu este exclus ca scribul ucrainean să fi înlocuit, cel puţin în unele cazuri,
pe prin o, aşa cum proceda cu cuvintele slave care prezentau un -k
vocalizat în ucraineană în [o] î5. TJn exemplu în acest sens îl constituie
Ao-'KA'» notat în textul slavon (I, 176r/14), alături de a ^ A J (I, 181T/12).

oy şi s

Slovele oy şi S apar în egală măsură în diferite poziţii ale cuvîn­

tului, la iniţială, în poziţie medială (atît după consoane, cît şi după v o ­
cale), la finală (după consoane şi vocale), avînd valoarea [ju] sau [ « ] :
«pSn (II, 187r/18— 187v/l) -oypSA (II, 188r/3) ; (I I I , 193r/13) -
4s<t,ko\'t (I I I , 193r/12); npftfiţH (II, 186v/14) — np-koyuj'H (I I I , 189714) ; k8
(I I , 184v/13) - Koy (I, 176r/ l l ) ; jkm8 (II, 189r/8) - an’.woy (I I , 18471) ;
«its (II, 185r/3) — Kdptoy (I I I , 189v/6 — 7); ioy4,d (I I I , 191v/7) etc.
în poziţie medială şi finală, în cea mai mare parte a exemplelor
întîlnite, se notează 8, în timp ce oy apare în aceste poziţii cu totul rar.
înclinăm în a atribui lui s o valoare similară : [ « j ([«J ) în exemplele
în care a fost notat la finala cuvîntului după un grup consonantic (şi în
care, în limba actuală, [ - » ] a dispărut) : a\haoc(tihk;kck8 (I, 172710),
<iSpm,*nAs (I, 177v/14), p,*cn8Hc8 (I, 178r/ ll) sau după consoană simplă :
wp8 (I, 171v/5—6), p^c^pHmS (I, 175r/16—17), mpEAvnujS (I, 171r/2) etc.
Asemenea grafii, nu prea frecvente, alternează în text cu altele în care
a fost notat la finală * cu valoarea [?/]20 : n^AfcK;* (I, 182v/l), rp-KfcK*
(I, 175v/4), k (cu valoarea „zero” ) 27 : a\hpk (II, 185v/10), A\SA_mh (I, 172r/4),
uwtHrcKK (I I I , 192v/9), n.^w^HTK (1,175714—15), -k (cu aceeaşi valoare)2S :
HtcuSc-K (II, 184v/9), sau „zero” , cînd ultima slovă a fost suprascrisă : cnsm
(I, 171r/H), cSjJiAjm (II, 184v/8), tp 8^>u8a (II, 186v/3) etc.

- 1 S e x til Puşcăria, C o n s i d c r a ţ i u n i a supra s i s t e m u l u i fo n e ti c şi f o n o l o g ie a l l i m b i i rom ân e,

în D R , V I I , p. O ; vezi şi N'icolao Drăganu. M a n u s c r i s u l l i c e u l u i grăn ic ere sc ,,G. C o ş b u c ” di n
X ă s ă u d şi să sismelc c e lo r m a i vec hi ma n usc ri se ro m â n e ş ti , in D R , I I I , p. 479— ISO (mai ales
nota 1 de pe ultim a paginii) ; cf. si A . Bena, L i m b a r o m â n ă la sa şii d i n A r d e a l . Studiu filoloaic.
Cluj, m o , p. 1 0 - 1 7 .
25 Vezi in această privin ţă Maria Zdrengliea, S l a v o n a ..Le ge nde i D u m i n i c i i " . . . , p. 110
$i O. I I . Eeana.nbuo, M. K . B o iW y i » , M. A . /KoBToCîprox, C. n . CaMifineirno, I. f i . T a p a -
nenivo, op. c i t., p. 118.
28 Vezi mai jos, p. 70 — 71.
V e zi mai jos, p. 72 — 73.
:s V e zi mai jos, p.

- c . ISO
65
 în cîteva exem ple (după africata [</]), t> alternează în scris cu w
UtîHrt-cE ( I I , 187v/8), cf Kop’ ywHr-fe (I, 176r/10). în asemenea cazuri înclinăn
în a-i atribui lui S valoarea [i u ] .
T extu l nostru oferă şi cîteva cazuri de confuzii grafice. A stfel
uneori a fost notat S în loc de o (iv) sub accent 29 : aSihhSaSh (I,173r/ l l —12)
KSpk (I, 181r/ ll). După A l. E osetti 30, ne aflăm în faţa unor simple grafi
nejustificate din punct de vedere fonetic, explicabile însă prin alternan
ţele grafice o /8/-©y întîlnite în notarea unui [o ] neaccentuat în textele
vechi româneşti.
Există, de altfel, în M anuscrisul de la Ieud şi exem ple în care s
fost notat 8 în loc de o (w) în poziţie atonă 31. D in rîndul lor m enţionai!
grafia m ai puţin obişnuită : eSitusSa (I, 173r/15), în care 8 nu este pui
grafic, ci pare a acoperi o realitate fo n e tic ă ; de altfel, ea a m ai fost
întîlnită într-un alt te x t v e c h i32.
în tr -un exemplu singular ca : k£hehSjc£ (I, 176v/3), unde a fost
notat 8 în loc de o, ne aflăm în faţa unui caz de redare aproxim ativă
a diftongului românesc [pa].
O confuzie m ai des în tîln ită în textu l nostru, este cea între 5 şi
Destul de frecven t copistul notează 8 în loc de a\ cu valoarea [a ] :
KiSp'kEtfujH (I, 171v/9—10), ^KHHSmop'b ( I I , 189r/18), A8Kpt38 (3 sg .; I,
175r/ ll), c^iHE-TvfnS (I, 175r/13) 33.
Pentru a explica această particularitate grafică a textelor trebuie
să ne raportăm din nou la presupusa origine ucraineană a copistului. în
lim bile slave de răsărit, ca şi în sîrbă de altfel, în urma vocalizării iusului
mare (/r) a rezultat un [ « ] . Obişnuit să scrie cu 8 cuvintele care în vechea
slavă prezentau un ^ (cf. c/KEoms în loc de c,-kkot,t> I , 175r/10—-11, minuS,
în loc de m-RAv*, I, 178r/l, în tex tu l slav al Legendei D u m in ic ii ), copistul
a substituit pe prin 8 şi într-o serie de cuvinte româneşti. Această
substituire grafică nu afectează însă toate cuvintele româneşti. D e obser­
v a t, de altfel, că scribul nu -1 înlocuieşte cu consecvenţă pe /k prin 8 nici
în cuvintele slave 34 (cf. m ai sus c^KomS, form ă sem nificativă în acest
sens, întrucît prim ul este notat ca atare, în tim p ce al doilea este
substituit prin 8).
N otăm în plus faptu l că scribul este conştient de aceste inadvertenţe
grafice strecurate în textu l românesc. M ărturie în acest sens stă un exem ­
plu ca AfUEp™ (H I , 188v/15), în care iusul mare final reprezintă
o corecţiune adusă form ei iniţiale a cuvîntului care avea în finală slova 8.

29 A fos t i n i i l n i l şi f e n o m e n u l in v e rs, o (w ) in loc de S (o\-) ; v e z i , in această p r i ­

v i n ţ ă , p. G-4.
30 I I . R , p. 186.
31 V e z i m ai jos, c a p ito lu l de f o n e t i c ă , p. 88.
32 V e z i e x e m p l e ca : bu ledzt. ( 7 6 r/o), m c v o i bu le dza (7Cr/0), B u t c d z a l o r u h (-i8v /22) etc.,
prezen te in E v a n g h e l i a r u l d c l a S i b i u .
33 în t e x t u l no stru a f o s t n o ta tă şi s itu aţia i n v e r s ă : ,v, p e n tr u S ; v e z i in ac e a s tă p r i ­
vinţă m ai jos, p. 7 0 — 71.
34 Cf. şi M a r ia Z d r e n g h e a , S l a v o n a L e g e n d e i D u m i n i c i i . . . , p. 110.

66
 Ii, Ai ta

Prin aceste slove sînt notaţi diftongii [ca'], [;'«] in diverse poziţii
ale cuvîntului sau diftongul [ffl] rezultat prin sinereză.
■fc apare după consoane în poziţie „tare” (urmat in silaba urmă­
toare de o vocală centrală, posterioară sau aflat în silaba finală a cuvin-
tului) : (I, 183r/G), (H ; 18or/16—17), jinutvb (I. 170r/
C>—7), kj dK-k (I, 179r/5), KJp-boy (H I, 189V/G—7) etc.
Slova a a fost notată mai rar în această poziţie (cu valoarea [ca]) :
d'i^crj (I I I , 192v/2), (I; 183r/5). De regulă, a apare la iniţială
de euvînt sau la început de silabă după vocală, not-ind pe [ţ'«] : a
(I, 183r/lG). Ap* (I, 172v/6), Apm* (n , 187v/ ll), jmea (I, 179r/ÎX), cf
tioKJAciwT» (I I I , 190v/12) etc.
t.i a l'ost notat numai la iniţiala cuvîntului, avînd valoarea [ f a ] :
i<uSrt (II, 188v/13), tap* (I, 171v/l). în această poziţie, slova ta alter­
nează 111 scris cu a, formele cu a avînd o frecvenţă puţin mai ridicată.
în poziţie „m oale” (adică înaintea unei silabe conţinînd o vocală
prepalatală), după consoane, a fost notat -b sau a şi rareori i :
(I, 172r/lf>) — a‘i/Ti/ţ\ (II, 186v/8) ; KpfcA* (I, 183r/ l l — 15) — Kpt^f ( n i ,
192v/.17) ; <\-fcgt (I I I , 190r/H) — aeyc (I, 177v/9) ; Avbpyt (I, lS0v/7) — a\apue
( 1. 174v/.l) — Awptjf (II, 185v/16) etc.
După vocală, în aceeaşi poziţie, apare a şi, accidental, c : a^pSaiiie
(II, 187r/.13 —1-1), rp,^/îii|if (I, 181717) — rp£fi|if (I, 171r/lG), în timp ce
la iniţială a fost notat alternativ a, ta sau (mai rar) r : Acint (I, 17SV/10)
- wcrnt (II, lS7r/J 1.) - ecte (I, lS3r/16).
Valoarea slovelor -b, a , ta in poziţie „m oale” este greu de pre­
cizat, cu atît. mai mult cu cit in text- există frecvente notaţii care atestă
confuzia între (-b) ( a ) şi e(n) în alte poziţii decît cea metafonică. Iată
cîteva exemple de acest fel : a.wbNme (I, 171r/10), aMAcmSn (II, 186v/10),
K'kpf ( = b i r e ; I I I , 191 v/10), kShm ( = bune ; I I , lS6r/2), racm-b ( = iaste:
I I , 183V/1S), rtitvHf (I, 1S2r/6), avas> (= m ieu ; I, 178v/7), np-bitmps (II, lS5r/4),
cnp-k (I, 176r/l) etc 35.
Pe de altă parte, există si exemple in care a fost notat e in poziţie
finală (alternînd cu -b, a ), iar valoarea acestei slove (ţinind seama de
confuziile de mai sus) ar putea fi deopotrivă [£fl] sau [c] : kj as-b (I,
179r/."i) — kj jk£ (I, 174r/10); juia (I. 171v/16) — atitE (I I I , 191r/17).
Cazurile frecvente de confuzii intre -b si e semnalate de noi mai
sus par a pleda pentru interpretarea lui -b drept [c] sau [ f ] şi in poziţie
metafonică, avînd în vedere faptul că trecerea lui [ f « ] la [c] ([(_>]) se
petrecuse, cel puţin in unele graiuri dacoromâne, in prima jumătate a
secolului al X V II-lea (de cind datează textul nostru) şi chiar in secolul
precedent.
Există insă şi alte confuzii, semnalate de noi mai sus 3'’, in care
apare e in poziţie „ta re” , in locul lui -b, notind diftongul fro J, în exemple

Confuzia intre -fc şi c se intilneşte in t e x t e le ruso-slave sau slrbeşti (v e'.i I. Bărbu-

lescu, op. ( îl., i'. 122. 1301 şi reflectă trecerea lui -i; din slavă la [r] (|ie )l : cf. şi M. Zdreiichea,
Slaronn Lciitndci d u m i n i c i i . . . , p. 111.
Vezi p. 01.

67
 ca : c-k npoMHmtcK^ (I, 180v/15), ck nocmtcK^ (I, 175v/3). Asem enea n otaţii
ar putea fi socotite un argum ent în favoarea interpretării lui t (care
alternează eu t , a ) în p oziţie ,,m oale” drept [ea].
în fine, confuzia dintre -k şi t ar putea fi explicată şi prin deprin­
derile grafice ale scribului ucrainean. I. Bărbulescu 37 a atras atenţia
asupra amestecului de -k şi c din textele slave răsăritene şi sîrbeşti,
consecinţă a trecerii lui t la [e ] ([fe ]). î n acest caz, e n-ar reflecta,
în m od obligatoriu, un [e], [g ].
Deşi f din cuvintele de tipu l rttyt (1 , 177v/9), A\tpyt ( I I , 185V/16) notează
foarte probabil un [e ] ([? ]), nu am considerat că ar fi indicat să gene­
ralizăm notarea lui [e ] şi în situaţiile cînd vocala accentuată este
notată prin -k (a ) 38, din m ai m ulte m o tive :
în prim ul rînd, pentru că t poate nota uzul copistului, iar -k (m)
uzul traducătorului, în lim ba căruia vocala accentuată din cuvintele de
tip u l lege putea să se realizeze ca un d ifton g ([e a ]). în tr-ad evăr, două
din textele reunite în M anuscrisul de la Ieu d descind din originale core-
siene, unde -k apare notat cu cea m ai m are consecvenţă (de observat că
[e a ] s-a m enţinut în unele graiuri de tip muntenesc pînă în zilele noastre).
în al doilea rînd, notaţiile cu e sînt rare, în raport cu cele prezentînd
un -fc (a ). î n sfîrşit, fap tu l că în unele exem ple în p o ziţie „ ta r e ” 39 t
are valoarea [ea], face posibilă interpretarea unei grafii ca Atge drept
leage.
Situaţia, deosebit de confuză, cum uşor se poate vedea, nu perm ite
soluţii absolut sigure.
î n poziţie medială, după consoană, cînd în silaba urm ătoare apare
o vocală prepalatală, l-am interpretat pe -b ( a ) drept [ea], t din cu vin­
tele în care a fost notat în poziţie „m o a le” după consoană (de ex. aeue,
I, 177v/9) a fost interpretat drept [e ] ( [ § ] ) şi transcris prin c.
în poziţie iniţială, precum şi la început de silabă, după vocală,
a, a (a flaţi în poziţie „m o a le” ) notează pe [ia ], în tr-o form ă singulară
ca i m (I, 172v/9), ni se pare mai probabilă interpretarea lui e iniţial
drept [ie ] ( [ie ]). Aceeaşi observaţie în legătură cu e la început de silabă
în grafiile de tipul ppeeijje (I, 171r/16).
Problem e speciale pune interpretarea valorii lui -b, a î n ' cuvinte
de origine slavă ca : KAtHi'e (I, 170v/ ll), ehhe K-fecmn (I, 173r/10), npHM/ftqjS^niE
(I, 182r/17—18), coAOi\\/vkHM8ph (I, 179v/3), roAiovp'kHH/topk (I, 179v/3—4),
CA\-kpfHM ( I I I , 191712).
După cum se poate observa, cu o singură excepţie (cAvfcpEH'u), toate
exem plele au fost întîlnite în Legenda dum inicii. Caracteristic tuturor
este faptul că t (a ) nu se află în poziţie m etafonică, unde o asemenea
notaţie ar fi ju s tific a tă 40. în acelaşi tim p trebuie m enţionat faptul că
în etimoanele slave ale acestor cuvinte există un difton g notat, de regulă,

Op . c i l . , p. 1 2 2 , 130.
38 Cf. R o s c l t i , I L R , p. 4 4 5 — 446.
35 V e z i m ai sus, p. 61.-
40 Cf. R o s e t t i , I L R , p. 333.

68
 prin -k n . Se pune, in consecinţă, problema dacă -k (/\) in exemplele
amintite trebuie socotite drept o simplă grafie influenţată de forma slavă
corespunzătoare, şi în acest caz ic (a ) trebuie interpretate drept [f],
sau ne aflăm în faţa. unor notaţii curente pentru diftongul [ra].
După părerea noastră, găsirea unei soluţii trebuie să aibă in vedere
problemele legate de fiecare exemplu 111 parte. Astfel, trebuie ţinut seama,
în primul rînd, de faptul că în asemenea notaţii slovele -fc (a) sînt. .şi sub
accent, şi neaccentuate. în rîndul primei categorii intră co,\c>A\ivkHH-
/\t>ph şi rc>,\\o\,'p-fcnHrtopK. După părerea noastră, nu este exclus ca în
asemenea cazuri -k să noteze pe [ea]. în toate aceste exemple notaţia -k
s-ar putea justifica prin prezenţa unui element palatal în silaba urmă­
toare ; în plus, în ultimele două exemple am putea avea a face cu o con­
servare la plural a diftongului prezent în forma de singular42. O altă
categorie ar constitui-o celelalte două cuvinte în care -fc (a ) nu apare
sub accent. După părerea noastră, intr-un exemplu ca cAvkpfma, -k
reprezintă, o grafie influenţată de cuvîntul slav de la care derivă cuvîntul
românesc (sumcrînv). în celălalt exemplu (npHMAtiiS/ţujif), primul a ar
putea nota diftongul [ca-]. O dovadă în acest sens o constituie substan­
tivul npH'uumm (I, 182717), in care după >i apare scris a, care nu mai
poate fi pus pe seama influenţei grafiei cuvîntului slavon corespun­
zător. O asemenea formă, cu a după m, reflectă, fără îndoială, un dif­
tong, al cărui element palatal nu a fost notat după m. Este un motiv
care ne determină să considerăm că primul a din npHMAijjSAijif ar putea
nota şi el un diftong.
Textul Manuscrisului de la Ieud oferă cîteva cazuri particulare în
'care stabilirea valorii slovelor -k (a ) se face cu unele dificultăţi.
O primă categorie o constituie exemple ca : >iMprcpn (I, 175T/17 —
17671), rp-k'i (II, 18479), rp-k^ijit (I, 179V/17),.f^au/k ( = prez. ind.3 sg.;
I, 181 v/6 — 7), pah (I, 181v/18), crtivKoSHpf-cA (II, 189712).
După părerea noastră, în asemenea cazuri -fc şi a au valoarea [e].
Ne întemeiem, în această interpretare, în primul rînd pe faptul că, în
unele, exemple de felul celor amintite, -k, a alternează în scris cu 1 :
rpeiaii (I, 17171G). Explicabilă în poziţia „m oale” (în cuvinte de tipul
lege), confuzia dintre t şi -k, a ar fi putut, să se extindă şi în situaţii
de felul celor de mai sus.
în al doilea rînd, în sprijinul interpretării noastre ar putea fi invo­
cate şi constatările referitoare la particularităţile de grafie, ale cuvintelor
slave din Legenda duminicii. într-adevăr, folosirea lui a pentru t a
fost semnalată în partea slavonă a acestui t e x t 43.
Este adevărat insă că pentru unele exemple în care a fost notat -k
( a ) cu valoarea, [c] intîlnim forme alternante in care apar -k sau cu
valoarea [« ], cum ar fi : rp-KH (I I I , 19077), rp*H (I, 176V/H), rp*n\ijjf (I,
1S1717), .fK-iu,,* (I, lS l'/o), p*n (I, 17377), pivH (I, 177v/l). După părerea
noastră asemenea grafii provin din originalele celor trei texte, in vreme

41 N otăm aici form ele In cnre c u vintele slave apar in Legenda d u m in ic ii : ea-IhIc (I,
1T0v /10), EArcs-fccmHV ( i , 173r/S), npH'JAijKHlt ( I . 182r/l-t). npHMAnuiţn ca (I , lS 2 r/l-l — 15), coj. om -
.vfcnOM ( I , 179r/lS— 179v /l), t-o.mojiahoa; ( I , 179T/1).
Ve7.i R osetti, I L R , p. -449.
V ezi M. Zdrengliea, Slavona Legendei D u m i n i c i i . . . , p. 111.

69
ce prezenţa lui -fe ( a ) în aceleaşi tipuri de exem ple se poate explica
prin originea străină a copistului (probabil ucrainean) care reda: pe
[a ] printr-un [e ] sau prin alt sunet apropiat, notat prin. e , t sau a . în
p rivin ţa lui ( c a w e o s h p e - ) c a , am putea avea a face cu o simplă manieră
grafică de a -1 reda pe reflexivu l se, după m odelul form ei slavone cores­
punzătoare (ca).
Un exemplu singular ca ^mopiuA (perf. s. 1 sg. ; I, 172r/17) se poate
explica prin confuzia slovei a c u frecventă în textele vechi rom â­
neşti şi slavone 44. Confuzia rasurilor a fost notată şi în textu l slavon al
Legendei D u m i n i c i i 45. în ceea ce priveşte valoarea lui a { = ■*>) în acest
exemplu, ea poate fi [m] 46 sau zero. în ce ne priveşte am acceptat a
doua interpretare, sprijinindu-ne pe constatarea că în 'fo rm e similare de
perfect simplu apare adesea la sfîrşitul cuvîntului ierul m ic cu valoare
zero : ^.khujk (173v/1 etc.).
a a fost confundat cu ^ într-un exemplu singular ca a t p - ( = în t r - ;
I I I , 193r/2).
U n caz neobişnuit îl prezin tă form a c*k he anpontEA\ ( I I I , 191717),
cu t avîn d valoarea [?'], în care n-ar fi exclus să ne aflăm în faţa unui
caz de hipercorectitudine a scribului, care în anumite exem ple din textu l
slavon notează, invers, h în loc de ţ (cmţH, 171v/15)j particularitate p ro ­
prie lim bii ucrainene47. ,

&

Slova /T» a fost notată după. consoane, a tît în poziţie medială cît şi
în poziţie finală : (I, 182v/12), a\*pTa ( I I , 184v/10), m aiahW h
(I, 18275), awdCT-r» (I I , 18472), (I, 17173— 4), wc,kha* (H I? 190v/15)
etc. Slova * notează în aceste exem ple a tît vocala [a ] cît şi vocala
[ 2], distincţia dintre cele două sunete realizîndu-se în te x tu l n o stru 48;
Destul de frecven t copistul manuscrisului de care ne ocupăm con­
fundă pe cu alte slove.
A stfel el notează adesea în loc de 8 49 : (I, 172v/15), he
P * r M ( I I I , 193v/18), răciri,?, ( I I , 188v/13). în aceeaşi categorie trebuie
încadrate şi : rp ^ cK * (I, 175v/4), n^AECK^ (I, l ’82v/l), form e de pers. 1 sg.,
care alternează în scris cu form e în care a fost notat 8 : rp-KECKS (I, 179715),
ca8>keck8 ( I I I , 189v/9), r^HAECKS (I , 17276) si, mai rar, k : ca8>keckk ( I I I ,
189v/15), ros'KCKh ( I I , . 18876). '
Pentru a explica această particularitate a. grafiei celor trei texte
trebuie să apelăm din nou la anumite..trăsături ale versiunii slavone a
Legendei dum inicii. A stfel, aşa cum a semnalat M. Zdrenghea, * a fost

44 V e z i în ac e a s tă p r i v i n ţ ă Densusianu, I I L R , I I , p. 4 0 ; I. Bărb ulescu, o p . c i l . , p. 205

210- 211.
45 V e z i M. Z d r e n g h e a , S l a v o n a L e g e n d e i d u m i n i c i i . . . , p. 110.
4G \ e/i M . Z d r e n g l u a , D t s p r e u f i n a l i n L e g e n d a d u m i n i c i i d i n C o d i c e l e dc l a I e u d , In
..Studi.i^ I. n iv e r s i t a l u . i l B i b e ş - B o l y a i ” , l9G:j, s e ii e s p h ilo l o g ic a , fase. I I , p. 81.
4‘ M. Z d r e n g h e a , S l a v o n a L e g e n d e i d u m i n i c i i . . p. 111.
48 \ e zi in accasta p r i v i n ţ ă discu ţia din c a p i t o l u l F o n e t i c a al p r e z e n t e i lucrări, pi 84 .
49 P e n t r u f e n o m e n u l in vers, n o l a l i i cu 8 p e n tr u * -vezi m ai sus, p. 06.

70
 notat in Ioc de 8 şi în unele cuvinte slavone din Legenda duminicii.
(AP*E, T, .170r/9, pentru AP^r-h), fenomen pe care autoarea ii consideră
caracteristic slavonei răsăritene50.
Trebuie să arătăm că însuşi copistul este conştient de greşelile pe
care le face, înlocuind, in cuvintele româneşti, iu.sul mare cu $. Dovadă
sint, in acest sens, corectările întâlnite in text. Astfel, pe fila 177V/1G—17
a fost scris iniţial irkcKA.Ain^mopHrtopK, apoi primul a fost corectat inS^1.
Notaţiile cu ,y> în loc de a se datoresc confuziei dintre iusuri 52 :
(I, I S I 7 1 5 ), a^koaBaSh (H , 188v/12), (H I, 19371)- În
primul exemplu scribul a scris an^Af în loc de ari^At (cu a folosit în loc
de 1 ) 53.
Uneori iusul mare a fost notat în loc de a : Atr.Y>in 4^ (II, 1SSV/16),
n^K-^TfAU'p (II, 18573), ba; ( = v a ; I, 18371-1) 51. Şi in aceste cazuri,
ca si în altele la care ne-am referit Î11 cîteva paragrafe ale prezentului
capitol, credem că este vorba de o atitudine liipercorectă a copistului
care, in partea slavă, notează adesea a pentru vechiul slav ,y> : H.ujm
(I, 172v/12), n,Ad'id!|]f. c/ţ\ (I, 172v/l). Conştient că greşeşte in asemenea
cazuri, el va fi „îndreptat” textul românesc schimbîndu-1 pe a prin
în cîteva exemple : -fr*ti,H (II, ISS'/IS), uni—,h.t> (I, 173v/14), c-k
k,* c^simnA» (II, 187r/o—6), cmhh-y. ( = p l . ; I, 173v/17) apare *\ în loc
de h (sau k final). Ne aflăm în faţa unei confuzii grafice pentru care
este greu de dat o explicaţie satisfăcătoare. Trebuie insă să notăm că
textul nostiii ne oferă şi fenomenul invers al notaţiilor cu h în loc de ,v>
(A\,*p,Y..f.HKH, I I , 184713), pe care le-am explicat prin originea ucraineană
a copistuluir>n. Explicaţia aceasta ne îndreptăţeşte să considerăm că, în
exemplele aici menţionate, prezenţa lui ,t* in loc de h s-ar datora unei
atitudini hipercorectc a scribului care restabileşte un acolo unde el
rostea de fapt un [;], extinzînd această deprindere grafică şi la cuvintele
româneşti.
în sfirşit, într-un exemplu ca .f>rp*n^,«S-nf (II, 186v/6), am putea
avea a. face cu substituirea lui o (w) prin ,y\, dacă nu cumva aici ✓>>
reprezintă un [ « ] rezultat dintr-un [o] neaccentuat, interpretare care ni
se pare mai apropiată de adevăr.

•h
Valorile curente ale acestei slove la finală sau în poziţie medială
după consoană sînt [ « ] şi [î] 57 : a'i/Picm-h (I I I , ld'2'jlG), i;-k (I, 17771),
C*K Ni> K/F> A\Tv.VhHI; (II, 1S7710), C-K Hi> U’CTvHAMU (II, 1S47.15), CKpKJC'h (II,

-’0 M. Zdrenghea, Slavona Legendei d u m i n i c i i . . . . p. 111.

51 Asupra fenomenului invers, al înlocuirii insului mare prin vezi discuţia de la
p. fit; a prezentului capitol.
i - C.otiruzie intiltiilâ destul de. frecvent si in textul slav al M a n u sc ris u lu i de la Ieud
(v e zi M. Zdrenghea, Slarotw Legendei d u m i n i c i i . . . , p. 110, 111).
.-.3 Vezi mai sus, p. G9.
-14 Cf. in Psaltirea Schciană grafia n-kKvri.w, a m in tit ă de I. Bărbulescu, op. cit., p. 305.
55 Cf. Maria Zdrenghea, Slavona Legendei d u m i n i c i i . . . , p. 110.
56 Vezi mai sus, p. (>3.
57 Asupra realizării distincţiei dintre aceste două sunete In text ul M a n u sc ris u lu i dc la
U u d, v e zi capitolul I'onelica, p. S-l.

71
183v/10), KSK-hHmh (I, 170r/9) etc. în exem ple de acest fel, ^ alternează în
scris cu mai rar cu h şi accidental cu h : dAfK,* (I, 171r/3— 4), kx> (I,
17171), i\\^»âk©a\ho( ( I I , 186r/4), wc^ha^ ( I I I , 190v/15), KSph ( = c u r ă ; I,
172v/2), Kfc-kpeKK (I, 180v/7—8), KiH’ ntMi ( I I , 186r/14), KSKHymk (I, 180v/17)
etc. 58^
într-un singur exemplu -k final are valoare zero : heciiSc-k ( I I , 184v/9).
T ex tu l Manuscrisului de la Ieud oferă în plus cîteva grafii neobiş­
nuite. Astfel, într-un exemplu ca : R-hcmpH (I, 171r/13), \ a fost scris
în locul lui o (w). D upă părerea noastră, această substituire se explică
cu uşurinţă dacă ţinem seama de anumite trăsături caracteristice ale gra-
fiei slavone din Legenda duminicii, reîntîlnite apoi în scrierea cuvintelor
româneşti. Este vorb a de vocalizarea ierului mare în [o], caracteristică
unor lim bi slave, între care şi ucraineana, reflectată de exem ple din textu l
.slavon (a«»ka<i, I, 176r/14). Conformîndu-se deprinderii de a scrie uneori o
în loc de -k, scribul a înlocuit pe prin o şi în unele cuvinte româneşti
c a : nOiUHHmh (I, 172r/7), cotoujîh (I, 182v/12) etc. ÎTi se pare, în con­
secinţă, normal ca textu l nostru să ne ofere şi fenomenul invers : -k
pentru o, ceea ce reflectă o atitudine hipercorectă a copistului. Conştient
de această particularitate a graiului său (conform căruia ierul mare
apare vocalizat în [o ]), el substituie uneori pe o prin t». şi în textu l
românesc.
A p a riţia ierului mare în loc de -b în exem ple ca : ck h8 ce tt^au
( I I , 187v/18), Hcn'Kin'KCK^ ( I I I , 190v/10) s-ar putea explica, eventual, printr-o
confuzie a celor două semne, destul de frecven tă în unele texte vechi rom â­
neşti. D ovad a o constituie exem plele în care copistul a notat iniţial -k,
apoi a corectat acest semn în -k. U n astfel de exemplu îl constituie a8a\1î
(I, 178v/l).
în tr-u n exemplu ca : Hcn'hmrkCK* semnalat mai sus, prezenţa pri­
mului -k în locul slovei H ar putea fi explicată prin influenta etimonului
slav 59.

Ieru l mic este u tilizat în Manuscrisul de la Ieud cu mai multe valori.

Valoarea obişnuită a acestui semn este zero la finala cuvintelor,
după consoană, sau în poziţie medială, între două consoane: dcrtd<Mk
(I, 180v/6), Htt? dA^ck ( I I , 184v/16— 17), AOKk ( I I , 185v/10), A ^ P ^ m ^ (H ,
186v/2), epkTdp-b ( I I I , 191v/ l— 2), cndphm-d» ( I I , 188r/10) etc.
Ierul mic final avînd valoarea zero alternează uneori în scris cu
iericul : dAiap’ (I, 182715), cu ierul m a r e : Hicn8c-k ( I I , 184v/9)60, cu

58 în l e g ă tu r a cu v a l o r i l e a c e s t o r s l o v e , a se v e d e a p. 70, 73.
59 în p rim a p a r te a t e x t u l u i e x i s t ă u n e l e c u v i n t e r o m â n e ş ti a căror f o r m ă a f o s t m o d i ­
f i c a tă sub in f lu e n ţa c u v în t u lu i s la v o n c o r e s p u n z ă to r . A ş a stau l u c r u rile cu ne oj-Kdp/Mjjt ( I ,
180r/2), in care nc, f o l o s i t In loc u l lui n u , e s te n e g a ţ i a s l a v ă m, p r e z e n t ă în f r a g m e n t u l s l a v
c or e sp u n ză to r : he o^-nap^em, 180r /l, ( d e r e m a r c a t şi n o ta r e a lu i u- In lo c u l lu i o- In ofKap/wjii).
60 E x e m p l u l c i t a t d e n o i e s te s in g u r u l î n t i l n i t . E s t e i n t e r e s a n t d e r e m a r c a t f a p t u l , s e m ­
n a la t de M aria Z d r e n g l i e a ( S l a v o n a L e g e n d e i d u m i n i c i i , p. 110), că In t e x t u l s la v o n al
p rim e i p ă r ţi a fost scris f o a r t e f r e c v e n t l a f in a la c u v i n t e l o r , d u p ă con soană, ie ru l m ic şi nu ierul
m are .

72
insul m;m* : n^AfcK;*; (ind. prez. 3 pl. ; I, 3S2'/1), rp,T,tcK.T. (ind. prez. 3
])]. 5 I. J7')v/4), sau cu 8 : aokS (I, J81r/4), AiHrtocmHK,T,cKS (I, 172'/10)C1.
Rareori ierni inie apare după consoană, mai frecvent la finala euvin-
tului, notind pe [<?] : Efc-fcpiKh (I, 380v/7—S), KWrrhiy (TT, ISG’/IA), kSpk
(J, ]72v/2), (I, 172r/8). în asemenea situaţii el alternează in
scris cu a, si -k, care sînt notaţiile curente in text pentru [ « ] c-.
Probleme speciale, pune interpretarea ierului mic după [v], [/•],
[?]» [/•]> [?*•]> 'n exemple ca: Kf<ik (ITT, 192732). KKHinoph ( = p l . ; I,
38575 —G), — tiih (pron. reflex. 3 sg. dat ; J, 3S0r/32), ^j'khk (I I I ,
l W j J l ) , nu,h (I, 177r/3), iViWfnftjiK (II, 184710), c-hp,vifi|iK (II, 3S5'/32) etc.
Trebuie să arătăm din capul locului că, in exemple de acest fel
h alternează cu h (adesea în scrierea aceluiaşi euvint), notaţiile din urmă
fiind foarte numeroase: K-fciH (I, 17GV/17), wehii^ph (3, 170715), — uih
( = pron. reflex, dat. 3 sg.; I, 181v/2), awh’mjhouih (3, 177v/ l—2), hjiiu,h (I,
17372), np«8u,H (II, ISG'714 ), c&jsAHmtjiH (I I I , 189v/12) etc. S-ar părea deci
că interpretarea [l] a ierului mic final în exemple de felul celor amintite
mai sus este mai probabilă.
Notăm în acelaşi timp că, după 11, şi p, ierul mie apare la singu­
larul unor substantive cu valoare zero, el opunindu-se notaţiei h carac­
teristică formelor de plural : sg. ij^oph (I, X81v/2), pl. (H , 3SSr/32 ) ;
sg. cou,h (I, 177v/15), pl. cciţH ( I I I , 193713).
Pe de altă parte, la pluralul unor substantive sau adjective intilnim
alternanţele k/h după p şi u, : NGHmopk (II, 18575 — 6) — KjKnmopn (I, 1707
15); moi;K (I I I , 190715) — fnoi^H (I, 17276) etc. Aceleaşi alternanţe ne in-
timpină şi la formele de persoana- a Il-a plural a unor v e rb e : jcKo\MmjnK
(I I I , 189v/.r)) — jcKSrtTaUH (I, 170715); Rfi^h (I I I . 192v/10) - khi,h (I, 1787
/ ll) etc.
Se pune problema, pentru aceste exemple, dacă ierul mic este echi­
valent cu h, cu care alternează in formele de plural ale substantivelor
sau ale adjectivelor, ca si în unele forme verbale, sau cu zero, notat prin
acelaşi semn la singularul unor substantive sau adjective. Teoretic, ambele
interpretări sînt posibile83. în ceea ce ne priveşte înclinăm spre prima-
posibilitate, aducînd în s])rijinu3 ei un argument care ţine de natura con­
soanei sau a grupului consonantic după care a fost notat k. Examinarea
tuturor exemplelor de care dispunem dovedeşte, credem, cu siguranţă,
că ne aflăm în faţa unor consoane care au caracter moale. Intr-adevăr
în cele trei texte ale Manuscrisului de la Ieud consoanele [s], [ţ ] şi
grupul consonantic [şt] au caracter moale; de exemplu: euiHp-k (13,
1S4'715), A\mi)h\*>A (I , 183712), AVOpU'fH (I , 17372); A\0P'HHAU'P (I , 176'/14),
pt^'m-hUH/U ( I I I , 190V/1S — 19171)j naniHAU’p (II, 183v/10), A«ţL,m'!?'QT'T>
( L 18375).

fl O Încercare de a interpreta valoarea ierului mie final in M a n u s c r i s u l ilc Ia I e u d in

exem ple de felul celor am intite aici se poate intiln i in lucrarea Măriei Zdrerfilu-a, i Jc spr c 11
f i n a l in Le ge nda d u m i n i c i i . . . , p. S3 — S4.
c: Vezi mai sus, p. 71 — 72. în legătură eu v alorile zero şi |<i] ţ j i ] ) ale ierului mic in
te xtele vcclii româneşti, v e zi 1. Bârbulescu. op. ( i l . . p. 297 — 30-1. •
‘ -1 Cf. i n a c e a s t ă p r i v i n ţ ă o p i n i a Iu i I . B â r b u l e s c u (a p. cil., p . '207— 321) d u p ă c a r e . . n i c i o ­
dată k nu În seam nă I şi îl j u m ă t ă ţ i t " (p. 321).

73
 Un argument în plus în favoarea interpretării noastre îl constituie
faptu l că k are valoare ele semn moale notînd pe ['] în texte de redacţie
ucraineană64. Or, aşa cum a rezu ltat din cele spuse pînă acum, scribul
textului era, după toate probabilităţile, un ucrainean. E xistă un singur
exemplu în care după ijj nu apare nici o notaţie : waunehhui (I, 171r/l).
în acest caz am putea avea a face cu o insuficienţă grafică sau cu un
[şi] dur. în ceea ce ne priveşte optăm pentru prim a posibilitate.
Trebuie să specificăm, de asemenea, că am exclus din discuţie exem ­
plele în care după u,, ui, p, m, ljj nu apare vreo notaţie, slovele fiin d supra­
scrise, ca de exemplu : anpom/Mţ ( I I I , 193r/6), ( I I I , 190v/17), kp£ahnmouj
( I I I , 193v/16). în asemenea exem ple este posibil ca după consoana
finală să fi existat un ['] (care nu a fost notat din cauza suprascrierii
consoanei) sau zero.

Slova u apare într-un număr nu prea mare de exemple, notînd

pe [?'] după consoană, în poziţie m ed ia lă 65: ancAkiAoph ( I I , 188r/ ll)j
K'hTp'hphJH ( I I , 189v/9), (I I , 183v/10), nScmiiidtcK* • (I , 176v/l),
cKpwnVspd (I, 181 r/3— 1 ), sau pe [’ ] în poziţie finală : ancAW ( I I I , 190v/3),
cHHrSpw ( I I I , 190v/3).
In terpretarea dată de noi acestei slove se întem eiază pe constatarea
că în scris ea alternează întotdeauna (adesea chiar în scrierea aceluiaşi
eu vîn t) cu h, î, iar uneori chiar cu t (dar niciodată cu -k, k) : ancAH (I,
172r/12), K/f»Tpiţ»pVH ( I I , 186v/15), ancAHAop (I, 188v/6), A&wfHfKd (I, 183r/6)
etc.

Valorile acestei slove diferă în funcţie de poziţia pe care o ocupă

în euvînt. A stfel, la iniţială, valorile curente ale lui sînt [ î n ] :
( I I I , 192v/8), ^a^avhm ( I I , 186v/9), ( I I I , 192r/14), şi [î m ] : (I I ,
185r/9), ^nptSH^ ( I I , 187r/17). M ai rar, în aceeaşi poziţie, are valoarea
[ î ] : ^ha8amha\ ( I I , 184r/4 — 5), ( I I , 184r/17), ^huii'h (I I , 188r/12).
în tr-u n exemplu singular ca ^HdATfAf (I, 178v/8) sînt posibile două inter­
pretări : [ î ] şi [în ], în ce ne priveşte, am optat pentru prim a dintre ele.
L a finala cuvintelor, *f> are valoarea [n ] : ah^ (H> 185r/l), A*^
( I I , 184v/18) etc. Cu aceeaşi valoare este folosită slova ^ în corpul cuvîn­
tului : anpH^c^ (I, 174v/ l— 2), A^m-hH (H , 187r/2), (I I , 185r/16) etc.
4 avînd valoarea [?;] alternează în scris cu ?lova h : a {h (I> 175r/14),
KfHH ihhcitih (I, 174v/15), a\8hmh ( I I I , 193v/5).

61 V e z i M . A . / K 0 B T 0 u p i0 x şi B . M . K y J i i i K , I î y p c c y n a c n o l y n p a î n c b K o î n i m e p a -
m y p n o i m o b u , H a c T i m a I, B i i f l a i n i n T p eT e , K h î b , 1905, p. 10(5, 109.
65 I n le gă tu r ă cu v a l o r i l e a c e s te i s l o v e In t e x t e l e v e c h i r o m a n e ş ti, v e z i I. B ărb u le s
op. c i l . , p. :!r>6 — 361.

74
 O probi om fi mai dificilă este .stabilirea valorii lui -f- in cuvinte ca :
•fpaiiHT'k (I I I , 3Sflv/1.5), rip’k.fPM’mBA (II, 18(j'/2). Am putea avea a face.
in situaţii ca cele de mai sus, fie cu un [7 ], fie cu [ în | ( ( i ]). După părerea
noastră, sînt om mai aproape de adevăr interpret indu-1 pe + drept fij.
N e întemeiem în această interpretare pe constatarea că rotacismul
este atestat in textele I I şi I I I în forma p (şi nu wp) : r»Hpi (111,19072).
nSp* (II, 38.0'yil), n8p^m*nH (I I I , 191 r/J3), chpf (II, 184v/]fi) etc. Este
adevăr,it, că pe filele 192v şi 193r a fost atestai, in cîteva cuvinte, rota­
cismul in forma wp : KHHpk (I I I , 1927.0), fpT'KMWHp-k ( I I I , 19271—2), JpKina-
•iKHp-fc (I I I , 19372), dar aceste exemple au fost scrise iniţial cu p, h fiind
adăugat ulterior prin suprascriere si, asa cum se poate constata cu uşu­
rinţă, de altă mină.

Slova r nu pune probleme speciale de interpretare. De regulă

valoarea ei este [<7]. Face excepţie cuvîntul irhraph (I I I , 190714), in
care r a fost notat foarte probabil pentru X. Ne aflăm în faţa unei
grafii hipercorecte, explicabilă prin originea ucraineană a scribului. Este
ştiut faptul că in ucraineană6® (ca şi in slovacă şi în cehă) [<7] din vechea
slavă a trecut la f7/]. Este posibil ca scribul să fi notat uneori X în loc
de r (conform deprinderilor sale de rostire) în textele slave copiate de el.
Notaţiile cu r pentru X sînt reflexul unei atitudini de evitare a grafiilor
cu X, socotite incorecte.

S l o v e d u b l e

Slovele duble sînt foarte rar folosite in textul nostru. Am notat

numai prezenţa lui m , rr cu valoarea [ng] in : jpXijrrMh (1,173711),
apX’iirrAYH (I, 17.0713) Şi pe pp medial în : ^«^'pp-ki^f (I, 18172—3). De
remarcat, în legătură cil ultimul exemplu citat, că în alte forme ale
aceluiaşi cuvînt apare notat p, şi nu pp : a,\i*pA-« (II, 18871.0). Socotim
totuşi drept probabilă interpretarea lui pp din JA^pp-kqif drept [ f ] e\

Grupuri de slove

p-fc
La fel ca in alte texte vechi româneşti, şi in Manuscrisul de la Ieud
intîlnim notată, in cîteva cuvinte, succesiunea de slove p-fc, conform unor
deprinderi grafice slavone: îKp-kmKfrtr (I I I . 1S9V/12), ck-p^b-k (I. 17974),
Kp-K^rn ( I I I , 19277 ), Bp-Kcmj ( î n , 18973). într-un singur caz am întilnit
(alături de forma eu p-fc) si notaţia -Kp : c-Kp’ca (I, 171713).

M V e z i O . 17. B e a n a . i b u o , M . K . B o i l ' i y n , M . A . H x'o n - r o O p io x , C . I I . t l a

!. H . T a p a i i e n u o , o p. c i l . , p . S'-î.
Ve/.i, in această pri\mţă, A v r a m , C o n t r i b u i a , p. 912— 97: cf. opinia (nein te ineială i
a lxii I. Bârlnilescu (op. ( i t . , p. -127), după care pp reprezintă tot pe [r|.

75
 Socotim că succesiunea de slove p-h. notează pe [/V] sau [ă r]. N e
sprijinim, in această interpretare, pe constatarea că şi în 'a lte tex te veclii
româneşti p-h (sau /vh) reprezintă particu larităţi de grafie slavonă apli­
cate cuvintelor ro m â n eşti68, ele notînd o succesiune de sunete în care
prim ul este o vocală 69.
U n argument în plus îl constituie prezenţa lui p% intr-lin euvînt
latin ca-Kp-Kcam ( I I I , 192r/7) unde nu poate fi interpretat a ltfel decît [ « '] .
Ţinînd seama de fa p tu l că [ j ] apare realizat întotdeauna m oale in
textu l n o s tru 70, nu e exclus ca în JKp-HmRf/u, pu să fie pui- ortografic,
reproducînd grafia cuvîntului slav corespunzător.

ujm

Grupul consonantic [şt] este notat, de regulă, prin slova q j : ipTS

( I I , 188v/18), Kptqjfm8/\ (I, 174v/8), ivAUMfiim ( I I , 184710) etc. E x istă însă
şi un exemplu singular ca : AfU/ro^lTr-* (I, 18375), în care pentru notarea
acestui grup consonantic au fost folosite două slove (ui şi m).

Semne diacritice :

Accentul

î n textu l M anuscrisului de la Ieud nu a fost notat, de regulă,

accentul grafic. A m întîlnit, totuşi, cazuri accidentale în care apare accen­
tul ascuţit ( o x ia ) pe vocala unui d ifto n g : poar;* (I, 172r/15), Kowcmp,*
(I, 177r/9). Accentul grav (v a r ia ) a. fost notat, pe vocala finală a cîtorva
c u v in te : miâ ( I I , 187716), rp^Ă (I, 181714), fMoi (I, 176715), a mpti
(1 ,1 7 1 7 4 ). ■ ■ .
Uneori accentul grav este înlocuit prin chendimă : Bis ( I I , 184715),
«wfe ( I I I , 190v/l). în textul nostru chendima reprezintă adeseori slova, h,-:
Aiyt(I, 173v/5), (I , 179v/4), ( I , 180v/ l ) : e t c . 71

Spiritul lin

Conform normelor de scriere, spiritu l lin ( p s i l i ) apare notat pe vocala

iniţială a unui euvînt, deasupra unui difton g sau deasupra slovei ^ in
poziţie iniţială : âH (I, 17077), w (I, 170v/2), îfpc*u\o\-rt©yH (I , 17076),
K'KHmopH (I, 170715), Hoâcmpt (I, 170717), .f>mpa (I, 170711)- E l a fo st
notat, de asemenea, deasupra u nei vocale precedate de altă vocală cu
care se află în h i a t : rpiiijjt (I, 171r/16), /tfâmK (I, 171710), nampTâpX'8/i8H (I,
170V/13). Accidental, spiritul lin a •fost notat pe. fiecare element, al
unui difton g : u'âiWfHH (I, 170715). . ,

63 V e z i I. B ărb u le s c u , o p. c it ., p. 421.
03 V e z i A v r a m , C o n lr i b u f ii, p. 6 0 — 73.
70 V e z i m ai jos, c a p i t o l u l F o n c t i c a , p. 97.
71 V e z i In a c e a s tă p r i v i n ţ ă E . V i r t o s u , P a le o r jr a f ia r o m â n o - c liir i lic u , B ucureşti, 1968,
p. 1 1 C - 1 1 7 .

76
 Copistul nu manifestă o mare consecvenţă in notarea spiritului
lin, astfel eă se intilnese şi exemple in care acest semn lipseşte: fS (I,
1 72v/l(î), H3K*Kfipf (IT , IS -r/ir»), .finopuiA ( I , 3 7271 7), coicmpc (I . 174r/4).

Iericul

în textul Manuscrisului de la Ieud iericul apare frecvent notat atit

•deasupra cuvîntului, intercalat între două consoane (care aparţin la silabe
diferite sau sint cuprinse in aceeaşi silabă), cît şi la finala cuvintelor ter­
minate în consoană, în exemple ea : ^iui’khcc (I, 170v/13 —]-i), c ^ ru H (I,
.172r/.12), a*P<>'’ (T, 1727l'r>) etc.
în cîteva cazuri, deasupra euvintului in locul ierieului apare un
apostrof: (I, 1.7i>v/17), (I, 177v/12). Acelaşi semn a fost
notat, cu totul izolat, deasupra unei vocale: kou' (I, 17177).
Atit iericul cît şi apostroful nu au valoare fonetică. Excepţie face
penultimul exemplu (SphaS-k a ), in care, ca substitut al ierului mare sau
mic, apostroful redă un [?].

Ti (Ia

Copistul Manuscrisului de la Ieud notează, de regulă, titla deasupra

cuvintelor prescurtate, deasupra slovelor suprascrise, precum şi deasupra
cifrelor: c^îimK (II, IS.V/IS), (II, .lSo'/lS), .\\-\cmi (II, lS5v/7),- .uSÂmu
(I, 17274), w SHiM (I, 17678) etc.
Există însă şi cazuri iu care titla a fost omisă. Astfel, deasupra slo­
velor .a , îk, ■« şi A" suprascrise titla nu a fost notată. Ea lipseşte uneori
.şi deasupra abrevierilor: ,\\p (111,19072), (111,19072) etc.

Suprascrierea'

Cazurile de suprascriere sînt relativ numeroase in textul Manusci'i-

rşiilui de la Ieud. De cele mai multe ori ne aflăm in faţa unor suprascrieri
prin natură sau prin poziţie. "Numeroase sint insă şi exemplele in care,
prin suprascriere, a fost îndreptată o eroare de copiere.

Suprascrierea consoanelor

Prin natură
r : fi»TrtVa (I, H V / l'))
A : AKAH (II. I 8.V72 )
jk : HfA’kîKA'fc (II, 18673)
: r*cMHHU,n ( I , 171v/7), .«SrtmK ( I . 17274)
.u : aha\kj (I , 182v/2), ( I I . .1S9718)
h : (I, 1S2V/11). CTvHiiiK (I , Î S I '/ I S — 182r/L)
11 : A f p f £ l ( I I , 1S479), unii/fi (II, 186r/P)

77
 P : fpT'HMwHpfc ( I I I , 192v/ l— 2)
■c : eackh ( I I I , 19075)
w : (I, 183r/5)
m: MHpf ( 1 1 , 1 8 6 7 1 8 )
X : wahXhh ( I I I , 193r/16)
A : MAmiH ( I I I , 190r/2)

P rin poziţie
B : A\HrtOCmHK (I, 177716)
r : pivr ( I I , 18479)
A : KptA ( I I I , 19074)
3 : ivep<j3 ( I I I , 189713)
k: aSk ( I I I , 190r/2)
a : ^ w a (I, 183v/6), a8kp8a ( I I I , 19374)
a\ : ( I I I , 193v/16), .fE/WKM ( I I , 18577)
h: cScnHH ( I I , 184v/6)
n : T p S n ( I I , 18476), acP*Q (I? 172r/12)
p: Kop ( I I , 184718), ( I I , 18476)
c: p^naivc (I, 183712), rAdC (I, 170712)
m: i^fpHm (I, 17371), ^K 8 m ( I I I , 193713)
ui : cnSuj (I, 171r/H ), kp£ahhmolu ( I I I , 193v/16)
U, : ^MTSpfKau, ( I I , 184v/4 — 5), 4 ^ 4 (I U , 190v/17)
m: (I I l 7 l 9 3 7 l 2 )
X' : (I, 18376)
R e la tiv la frecvenţa cu care apar suprascrise consoanele m ai s u k
menţionate, trebuie să precizăm că cele m ai m ulte cazuri de suprascriere
sînt date de : a, a\, h, c, m, în p oziţie m edială sau în p oziţie finală.
Uneori, aşa cum s-a pu tu t constata din exem plele citate, se p o t
suprascrie, în acelaşi cuvînt, două slove. M ai rar apar trei slove suprascrise :
-fHAt>AMHA\ ( I I , 184r/4 — o).
.Deşi în general se respectă regula suprascrierii consoanelor, constatări
totuşi că există şi cazuri de abateri. A stfel, uneori apare suprascrisă con­
soana finală a unui euvint, deşi cuvîntul urm ător începe cu o vocală :
ruKf_ dncAh ( I I I , 19072— 3), TpSn a ao'WhBh ( I I , 188714) etc.

Suprascrierea vocalelor

în m od curent se suprascrie în te x t h final care intră în com po­

nenţa diftongilor : aSh ( I I , 18576), au h ( I I , 18575), hoh ( I I , 185v/16)72.
T ex tu l ne oferă şi alte exem ple de suprascriere a vocalelor :
T : A\Ţf8 ( I I I , 19078)
H : AUHMf (I, 172714)
i : 4$ ( I I , 185 7 1 1 )
iS : aŞ (I I ,Y l8 7 v/17), (H I , 19371).

t: în asemenea situ aţii se fo lo se ş te s l o v a h sau ch e n d im a .

78
 I ) upTi părerea noastră, in asemenea e x e m p l e , ea şi in a ltel e de acest
lei, a v e m a face eu eoreetăi'i ul teri oar e ale copistului.
De. altf el, aşa e um a m ar ă t at mai sus, asemenea corect ăr i sint rel ati v
fr ec v e nt e, de mul te ori copistul a d ă u g i n d deasupra unui e uvi nt chiar
mai mult de ci t o silabă. A st f e l , p e fila 179'', rî ndul 7, copi stul a scris
iniţial eoAOiMivpH, apoi a adăugat deasupra rîndului : a\ mu ro : coa **" mu iv
<iitvpK. P e fila 171'. rîndul -1, iniţial era scris KdirifAf (duj)ă ce au fost
şterse două litere), iar ul teri or a fost adă ug a t deasupra n * : n,T>KdmrAr.
A se m e ne a e x e m p l e ne î nt i mp i n ă destul de f re cv e nt in t e x t . î n not el e
de la subsolul ediţiei a m semnalat şi a l t e situaţii de corect ăr i prin s u pr a­
scriere 7a.

1* ii n e ( u a ( i a
Si ngur ul semn de pu n c tu aţ i e uti lizat in t ext este punctul. I n Jjcrjenâo
duminicii pu nc tu l separă r e f u l a t t ex t ul sl av de cel românesc.
î n p a rt e a r omânească a Legendei duminicii, ca şi in cel el al te t e x t e ,
punctul a p a re scris fără nici o raţiune. P r o b a b i l că apa r i ţ ia lui t rebuie
pusă pe seama pa uz e l o r pe care le făcea copi st ul in scriere. E l e nu cores­
pund insă decit rareori cu p au ze l e l og i ce ale t ext ul ui .
S e mn a l ă m , in c î t ev a cazuri, folosirea p unc tu l ui sus, in e x e m p l e ea :
«•h c-r,mSpjK' ( ] , 17272), p<t>h ( I , 1 7 3r/7) etc.

Prescurtări
dpYjjrrrtTH = a rh a n g h e lii
ancAK = apostol
dric ah = a p o s to li
KACKH = b la g o s lo v i
Ar AK = D a v id

^,YSa = duhul
aX’ u’khhkSa = d u h ov n ic u l
ASa\s/k5> = D um nedzău
«vn\'u = eva n g h eliia
8\‘AHcrriK = evan gh elist
ifpcAH-u. iip£aa\k = Ie ru sa lim
îc Xc - Tsus H r i s t o s
ArmprTi = litu rg h ie
aSk = Luca
A\p = .Mareu
•w a i i i e h = P la te i . .

AVAcmr = m ilo s te
iipp#KK = pr or oe
cRch = spăsi
cncHfn^picA = spăsit oriul
a \ac it ih k ; = m ilo s tiv

73 Vezi in această p riv in ţă exem plele înşirate mai sus in studiul filologic, p.^-1.

7?
 Prescurtări
A\rtt>fijje = miluieşte
cijsHTk = sfînt
cjjsHmb'A, c4jh t 8a = sfîntul
cjjsHm;* = sfîntă
cijsHTd = sfînta
c^sSmEEM = sfinteei
cijjHLij’H = sfinţii
c^hu,hqi= sfinţit
L a capătul discuţiei noastre asupra grafiei M anuscrisului de la
Ieud se impun cîteva consideraţii cu caracter m ai general.
A stfel, din cercetarea am ănunţită întreprinsă asupra frecvenţei^
distribuţiei şi a Aralorii slovelor chirilice folosite de copistul textului nostru
reiese că acesta a respectat, în linii mari, regulile de scriere impuse prin
trad iţie şi caracteristice pentru manuscrisele epocii.
Desigur, aşa cum am arătat nu o dată în cuprinsul acestui capitol,,
personalitatea scribului şi-a pus am prenta asupra grafiei Manuscrisului
de la Ieud, în prim ul rînd prin nerespectarea întocm ai a tuturor regulilor
uzuale de scriere, iar în al doilea rînd, prin introducerea unui mare număr
de notaţii particulare, nu o dată contradictorii.
Cercetarea com parativă a grafiei Manuscrisului de la Ieud au grafia
altor texte contemporane ne-a permis să constatăm că o parte a acestor
notaţii particulare ( f pentru h : c h p a w f r t i v p , o ( w ) pentru o a : i w o p m e , o ( w )
pentru 8 («y ) : Ert-Tvcrn<KA\<M, 8 (oif) pentru o (w) : K8ph, confuzia iusurilor,
confuzia între a si ^ , între Tv si -fe) se întîlnesc si 'în alte scrieri din seco­
lele al X V I - le a — al X V II- le a . ’
în afara acestora însă, textu l prezintă, destule notaţii originale,
aparent bizare, necunoscute altor tex te contemporane. N e aflăm în faţa
unor particu larităţi de grafie neobişnuite, care se p ot însă explica m ulţu­
m itor, dacă le raportăm la unele caracteristici ale grafiei textului slavon
al Legendei duminicii.
A şa cum am arătat în studiul filologic, precum şi în prezentul capitol
(întemeindu-ne şi pe cercetările întreprinse de M aria Zdrenghea), copistul
nostru era, după toate probabilităţile, ucrainean. D rep t consecinţă a
acestui fapt, anumite cuvinte din textu l slav al Lege?idei dum inicii capătă,
sub pana lui un aspect grafic determ inat de tunele p articu larităţi ale
lim bilor slave răsăritene (în speţă a ucrainenei). O urmare firească a,
acestei stări de fa p t este extinderea la cuvintele româneşti a unor notaţii
particulare ale scrisului ucrainean, aplicate de scrib în textele slavone
pe care le copia. în felul acesta se p ot explida n otaţiile cu t pentru
•fc ( n o c m t c K / T . ) , cu o , 8 pentru -k, k , (no A\H H inh, c * A \ E * m 8) , cu ^ pentru 8-
(p^rA A \), cu -b pentru t ( k S h a , . f K d i v f c ) , h pentru ^ ( a i ^ p ^ h k h ) .

în sfîrşit, nu ni se pare că am greşit socotind unele notaţii p a rti­

culare ale textu lu i drept rezultatul evită rii unor deprinderi grafice ale
scribului ucrainean, atitudine extinsă şi la cuvintele româneşti ale te x ­
tului (e vorba, aşadar, de reflexe ale hipercorectitudinii). în această,
categorie s-ar încadra prezenţa lui -fc pentru h ( c -k Hf a r i p o n t M i ) , a lui -k
pentru o ( K -k c m p b ') sau a lui * pentru h ( . f r * n H ) ; cf. şi notarea lui ,k
în locul unui i (Air*m 418).

80
 FONETICA

V o c a I i s ni

în cuvintul xaIr, a s-a ..diftongat ” domnir-saile (I. IT l'/ lo ), sailr

(I, .17:3713); cf. insă salr (î, l S l r/r>, Hi, .18277. II, 18-172. I I I . 193713
elf.), care apare mai frecvent. In toate celelalte cuvinte prezentind acelaşi
context, fonetic, fenomenul nu se constată. ,,Diftongărilev de acest ti])
(cf. cârâire, mairc, 1aire etc.) au fost notate in cîteva texte din secolul
al XVT-lea, ca, de exemplu, Evangheliarul slavo-romăn de la Sibiu. Psal­
tirea Scheiană (la copistul C), Evangheliarul <le la Londra etc . 1 După
C. Lacea - .şi Drăganu 3, am avea a face cu un fenomen fonetic nero­
mânesc (săsesc). Tot la o rostire străină, de data aceasta ucraineană sau
rusească, se gîndeau I. Bogdan 4 şi Şt. Ciobanii 5. Punctul acesta de vedere
a fost. combătut de Al. Rosetti®. După p&rerea sa, în cârâire, maire etc.
ne-am afla iu prezenţa unui fenomen fonetic românesc, notat in zilele
noastre în cuvinte ca tnîini, oiclii, straichinâ şi constind in anticiparea
elementului palatal din silaba următoare. Recent s-au oprit asupra feno­
menului G. Ist rate T şi T. Gheţie 8. Amindoi susţin că la originea „dif-
tongării” , lui a stă o rostire străină. Avind în vedere numeroasele particu­
larităţi fonetice şi grafice neromâneşti care se întilne.se in cele trei texte
ale Manuscrisului de la Jeud, considerăm, împreună cu ceilalţi cercetători
citaţi mai sus, că grafiile domnie-sailr, saile redau o rostire străină.

Trecerea lui â la a apare consemnată destul de frecvent in textele

Manuscrisului de la Ieud, atit in poziţie tonică, cit şi, mai ales. in poziţie
atonă (protonică şi post tonică).
â accentuat apare trecut la a in cîteva exemple : să iertam (II. 1887
18 — .18SV/1), se iertam (II, 18874). să ne îmbrăcăm (I I I , 19178 ). După
cum se vede, e vorba de forma de pers. 1 pl. a conjunctivului prezent
al unor verbe de conjugarea I ; de regulă, in asemenea situaţii textele
prezifltă forme cu ă : să cîntăm (II, 186713), să intrăm (II, 186'/11),
să lepădăm (111. 19173), să spălăm (I I I , 19174). După unii autori, am
avea a face in exemplele de mai sus cu păstrarea lui a etimologic (ar fi

’ V e z i O i ' i i s l i s i n m i , 1 I I . H , I I , p. v>2— . V i : H o s e t t i , I I . H , p. .îOS.

5 C o p i ş t i i P s a l t i r i i Sc hc i c n c , i n D U , I I I , 1 9 2 2 — 1 9 2 3 , p. 170.
3 M a n u s c r i s u l I . i e r u l u i gr ăni ceresc ,,(}. ( ' o ş b u c " di n X ă s ă u d şi sâsi smcl c celor m a i r r c h i
ma n usc r i se româneşt i . In D H , I I I , l P 2 !i, p . -1S 7 şi urm .
* O rnimjfirfic .«(aromi fu traduccre română din seralul X V 1-lea. In , .Convorbiri liti-niro",
XXV. is;ti. p. ;ţ;?— io.
1 Începuturile scrisului in limba românească. B u c u r c ş t i . 1 0 -11, p . 50.
* MMnnges de (inpuijfiijnr et dc philo lo gie . Bucnrisl-Coponlmpue. 19!7, p. oC8 si urm.
T U n pl.onetisrnc caractrrislique dc la ..Psaltirea Sch eia nă", in li e cu cil d'e'ludes romane.'.
H u c a r c s l . 1 9 .V.1. p . ' J i l ţ l - : î i W .

XV II,
Co ns i de r a ţ i i ji lvl oi/i ce si
1PGG. nr . 1, p. f . i - t V J .
l i t uj r i st i cc a supr a l .: r a nr ) he l : ar u l u i di n Peter sbur q. in SCI ,
C - c . ISO
81
 printre puţinele exemple cunoscute pînă astăzi cu a c o n s e rv a t)9. O ase­
menea interpretare nu ţine însă seama de deprinderile grafice şi de pro­
nunţarea copistului, care, fiind străin, nu -1 putea rosti corect pe o şi-l
reda, uneori, prin a (vezi exem ple mai jos). E l îşi dădea cîteodată seama
că grafiile sale sînt greşite şi le corecta. A stfel la fila 173v/ ll (I), copistul
a scris iniţial ma, apoi l-a scliim bat pe a în ă, iar la fila 192r/8 ( I I I ) ,
după ce a scris va, l-a m odificat de asemenea pe a în ă.
Trecerea lui ă protonic la a apare consemnată în numeroase exem ple :
cadzure ( I I , 189r/ ll), calugherul (I, 179v/15), curăţie ( I I I , 191r/12), să ne
curăţim ( I I I , 191r/6), iertaciunrea ( I I I , 193r/2), <«>?;. izbăvit ( I I , 188'/
1 1 — 1 2 ), învaţaţi (I, 177v/6), va lasa (I, 175r/13), au lasat ( I I I , 192r/16),
ocareaşte (I, 179v/14), pacatele ( I , 181r/18), par aţi e ( = îm p ărăţie; I I I ,
191v/5), se pocaiască ( I I I , 190v/12), ne-au proslăvit ( I I , 18or/17), razboiu
(I, 176v/10), ne-au scumparat ( I I , 187v/18— 18871), tarvia (I, 186v/l) etc.
Deşi fenomenul este consemnat în toate cele trei tex te (şi în special în
Legenda duminicii), el e departe de a fi m ajoritar. G rafiile cu ă, mai
numeroase, p ot fi întîlnite adeseori la aceleaşi cuvinte care au fost scrise
cu a : cădzu (I, 170r/3)? călugării ( I I , 186v/14), curăţimu-ne ( I I , 184r/7),
au împăcat ( I I , 18878), au lăsat ( I I I , 192r/16), păcate (I, 178717), vă veţi
pocăi (I, 171716— 17) a săpa (I, 176713) e tc .; cf. şi păhar ( I I I , 19077),
păliarul ( I I I , 190r/12).
După cum se poate vedea, fenomenul trecerii lui ă protonic la a
a fost notat nu numai în situaţiile cînd vocala tonică este a (şi cînd,
după opinia generală, avem a face cu o asimilare vocalică), ci şi în cazu­
rile cînd accentul cade asupra unei alte vocale (şi cînd explicarea feno­
menului e m ai a n evoioasă)10. î n cîteva cazuri din cele citate m ai sus,
a s-ar putea explica prin analogie (iertaciunre, după ierta etc.) sau prin
grafia slavonă corespunzătoare11, m ai ales dacă adm item că scribul
celor trei texte era ucrainean. în tr-u n euvînt ca ocareaşte (scris : o\rKdp/M4J(
I , 18 0 7 2 ), influenţa modelului slav e n eîn doieln ică: în textu l paralel
slavon apare ulcar^eft) (de observat că a fost m enţinut şi oy-). Se pare
că scribul se străduia să evite grafiile cu a. L a fila 178r/3 (I), el a scris
iniţial lasat, apoi l-a schimbat pe prim ul a în în tru c ît copistul face
m odificări similare şi în cuvinte ca bucurară, mă, vă, scrise iniţial bucuram,
ma, v a 12, se pune întrebarea dacă învaţaţi, lasa etc. reflectă într-adevăr
fenomenul românesc dialectal al trecerii lui ă protonic la a şi nu e cumva
reflexul notării aproxim ative a rostirii scribului străin (ucrainean), care
nu -1 putea rosti corect pe ă. Teoretic, ambele interpretări sînt posibile.
Considerăm totuşi, conform principiului de m etodă acceptat în prelim i­
nariile studiului lingvistic, că, cel puţin în unele cazuri, a reflectă feno­
menul fonetic românesc al trecerii lui ă protonic la a. E ste posibil ca
această particularitate, pe care scribul o corectează, să nu fi caracterizat
graiul său, ci să fi pătruns în te x t dintr-o copie intermediară.

9 Cf. K o s c t t i , I L R , p. 545.
10 V e zi, de e x e m p l u , P u ş c ariu , L R , I I , p. 375 — 3 7 6 ; I o r g u I o r d a n , U n fen o m en fo n e tic
rom ânesc d ia le c t a l: â n e a c c e n t u a t > a, In R F , I, 1927, p. 117 — 1 5 4 ; R . T o d o r a n , D e s p r e un
fe n o m e n fon e tic românesc d i a l e c t a l : â p r o t o n i c > a, in S C L , V , 1954, nr. 1 — 2, p. 77 — 82.
" V e z i R o s e t t i , I L R , p. 488.
12 Cf. şi g r a f ia i m p a c a c â r i e i ( I I , 183v / l 4 — 15).

82
 ă post Idilic ;ip;m* .şi fl trecut l;i a in citeva exemple : se tarta (111.
19278), se iubasca (I. 182'/!)). Xe aflăm in mod indiscutabil in prezenţa
unei rostiri neromâneşti, pe care uneori scribul o corectează. Astfel, el
scrie iniţial bucurara (II. ISO7 .IO), apoi revine si modifică pe cel de-aI
doilea j in Probabil că .şi ă (redat prin a ) din lingă (I I I . 1927’>)
provine dintr-un a. Ar mai putea fi citate modificări similare in grafiile
bcsearecă (I, 179'/17). pară (I, 17]V/G), pravilă (I I I , 190711 — 12). in care
ă (redat prin * ) provine dintr-un a (deci iniţial s-a scris hesearrcn. para.
pravila), dacă am avea deplină certitudine că in aceste cazuri mi ne aflăm
in prezenţa unui fenomen interesind morfologia (folosirea, eronată, a
formei articulate 111 locul celei nearticulate).
ă apare păstrat în blăstem (II, 3SDr/34), blăstenwt (I. 180'/10 —11),
cătră (I, .17272, II. .184'/14. I I I , 19073 etc.), păreţii (II, ]8S'/4-.->). ă > r
în bcsearecă (1, J 70r/l J ), către (II, 187715, I I I . 300'/4. 103718; in total,
trei atestări), nedeajdea (II, 18073). Dintre cuvintele prezentiml fonetis­
mul v (explicabil printr-o acomodare sau disimilare vocalică), singurul
cart* ridică probleme este către. în zilele noastre, către este răspîndit in
sudul ţării, de unde s-a infiltrat în unele graiuri din Moldova. în re.-tul
teritoriului dacoromân s-a păstrat forma mai apropiată de etimon, cătră
( < lat. contra). Către, inovaţie a graiurilor munteneşti, apare atestat
lirziu, după 1 700, si e îndoielnic că el va fi circulat in secolul al XVI-lea
in graiurile sudice (documentele si textele literare munteneşti nu-1 con­
semnează)13. Î 11 mod neaşteptat, către este notat in secolul al XVI-lea
si la începutul celui următor in cîteva texte scrise in graiuri de tip nordic
(Psaltirea Svhriană, Evangheliarul slavo-romun de la Sibiu, Codicele Todo-
rcscu) H. Este probabil că in toate aceste texte -e să fie consecinţa rostirii
moi a Iui r, răspindită in secolul al XVI-lea (si la începutul celui următor)
în Transilvania, Banat şi Moldova IS. A r însemna că in aceste zone s-a
revenit la formele eu -ă, probabil 111 momentul 111 care rostirea dură a
Iui r s-a generalizai in graiurile de tip nordic. O explicaţie similară ar
put-ea fi dată si în legătură cu prezenţa lui -e in locul lui -ă într-o formă
dc ind. perf. s. 3 pl. : răstignire (I, 173711 ; cf. agiunseră, II. lS4'/4,
împunseră, 1, 17473 e tc .)16. E interesant de menţionat că forme in -e
de tipul lui răstignire au fost consemnate, in secolul al X VI-lea. aproape
in exclusivitate in Psaltirea Scheiană, unde apare si către (cu -e). Ţinind
insă seama de faptul că dintre textele mai sus citate Psaltirea Scheiană.
KravghdiaruJ slaro-român de la Sibiu, precum si textul nostru sint scrise
(tipărite) de străini, nu ni se pare exclus ca grafiile către, răstignire etc.
să reflecte o rostire neromânească.
în afara exemplelor înşirate în paragraful precedent, există altele
ea r e prezintă, de asemenea, trecerea lui ă la c şi care reflectă după pă­
rerea noastră in mod neîndoielnic rostiri neromâneşti : adepară (I. 173712).
bure (sg.; 11, 18079). credinţe (sg.; I I I , 18971")). m cumpera (1. 181 r;'l“>).

1:1 V e z i 1. l i l u ' ţ i i ' . /în:n d i a l e c t a l i i a românei lîtcrnrc. B uc u re şti. 1975. p. 17f>.

14 Densusianu. 111. H, II, p. 277. Pentru a tos ţările iiin lira n g h rliu ru l fln rc -ro m u n de la
Sibiu, a se vedea indicele ediţiei din 1971.
14 Y e.’.i despre toate acestea I. ( î h e ţie — A l. M a r e s Gra iu rilc dncoromânc in <ccolul cil
.\'V/-[cn, Bucureşti. 1971. j>. ‘201 — 201.
'* O altă exp lic aţie la Densusianu. I i l . l î . II. p. 210.

83
 <-ureţie ( I I I , 193714), ăenteie ( I I , 187716— 17), perintelui ( I I I , 190r/6),
ne vrem iăveli ( I I I , 193v/15), se se teame ( I I , 187v/18); cf. a adăpa (I,
I8 2 v/12), bură ( I I , 185v/ ll), credinţă ( I I I , 191r/6), părinte (I, 183v;/o).
în unele cazuri, e ar putea fi explicat, eventual, prin acţiunea consoanei
precedente, rostită moale (de ex. : credinţe, va cumpera, -cureţie e t c . )17,
dar, riupu părerea noastră, sîntem m ai aproape de adevăr ad m iţîn d că
in asemenea situaţii scribul străin rostea un e în loc de ă (sau un sunet
intermediar mai apropiat de e). în calugherul (I, 179y/15) şi bun etate (I,
182v/17 ; cf. burătatea, I I I , 191 r/ ll) am putea avea a face cu păstrarea
lui e etim o lo g ic; înclinăm totuşi să-l explicăm pe e din aceste cuvinte
în acelaşi fel ca mai sus. D e m enţionat că în unele cazuri scribul sCrie
e pe care -1 îndreaptă apoi în ă ; aşa stau lucrurile cu cuvintele această
( I I I , 192r/16), începători ( I I , 189r/Î6) şi urmă (I, 178717). P rob a b il că
scribul socotea greşite grafiile (şi rostirile) cu e.
ă nu apare trecut la i (prin stadiul î ) în rădică ( I I I , 189v/12),
ne rădicăm ( I I , 18676-^-7); nu este cu desăvîrşire exclus ca în aceste
două exem ple, *k (-%) să noteze un î ; această interpretare ni se pare m ai
puţin probabilă.
A şa cum am arătat în capitolul de grafie, în textu l nostru nU se
apelează la semne deosebite pentru notarea lui ă şi a lui î. A v e m însă
posibilitatea de a stabili că, la nivelul graiului v o rb it de scribul textului,
se făcea distincţie între cele două vocale centrale. O grafie ca denteie,
citată mai sus, poate fi socotită drept o dovadă că în graiul de tip nord-
ardelean vo rb it de copist, în cuvîntul dintîi vocala rezultată- din â + n
latin era un ă şi nu un î. D acă s-ar fi rostit î, atunci copistul străin
{ucrainean) ar fi apropiat acest sunet de i, nu de e, şi ar fi scris dentii
(în măsura în care şi-ar fi notat propria rostire şi nu s-ar fi rezumat
.să copieze mecanic textu l ce-i sta în fa ţă ). D im p otrivă, grafiile atiţia,
înfringerea, m in iile, pom int (asupra Cărora v e z i m ai jos, p. 87) dovedesc
că în graiul nord-ardelean v o rb it (infidel) •de copist se rostea, în cuvintele
de m ai sus şi probabil şi în altele, un î şi nu- un ă. Dacă s-ar fi ro'âtit
un ă, atunci scribul ar fi apropiat acest sunet de e, pe care îl avea 'în
vorb irea sa, şi ar fi scris un t 18. ■"
ă apare păstrat în a lăcui ( I I , 185714), să lăcuiască (I, 171-79— 10),
săbor (I, 17078), săborului (I, 180v/15— 16).
ă > o în luo ( I I I , 19074), luom ( I I I , 193717), prin acom odare voca­
lic ă 19. Acelaşi fenomen s-a.produs în doao ( I I I , 191v/6), noao ( I I , 185r/ ll),
văduole (I, 172v/ l— 2) 20. •
în cumotrii (I, 177712— 13), pogîne (I, 171712), p om in t (I, 17277)
şi sotoşii (I , 182712), exem ple notate exclusiv în Legenda d u m in ic ii,

17 Cf. De n s u s ia n u , H L R , I I , p. 75 — 7 6 ; R o s e t t i , I L R , p. -187; I. G h e ţ i e — A l . MareS

o p . c i l . , p. 169— 173.
18 Cr. in a c e s t sens o b s e r v a ţ ii l e lui V as iliu , F o n o l o g i a , p. 126 — 128. A s u p r a c o n s e r v ă r i i
lui Ci In u n ele g ra iu ri din seco le le al X V I - l e a şi al X V I I - l e a , v e z i A v r a m , C o n t r i b u ţ i i , p. 5 2 — 58,
G r a f ia c h ir il ic ă şi pro b le m a o p o z iţie i /â/: /i/ in d ac orm â n a d i n secolele a l .V Y l l - l e a xi at .X V I I I -
Ica, In S C L , X X I V , 1973, nr. 1, p. 7 — 25.
19 C f. in t e r p r e t a r e a lui A l . M areş, L i l u r g h i e n i l l u i C ore s i, B u c u re ş ti, 1969, p. 63 ; v e z i
şi R o s e t t i , I L R , p. 502 — 503.
20 Cf. o a lta in t e r p r e t a r e a <;rafiilor de acest f e l la R o s e t t i , I L R , p. 502 — 5 0 3 ; I. P ă t r u ţ ,
R o stir e a nouă, două e l e ., In O m a g iu l u i I o r g u I o r d a n , B u c u re ş ti, 1958, p. 661 — 665.

84
Inel infim să vedem grafii fără acoperire fonetică (vezi mai sus, p. 65),
deşi nu este cu desăvîrşire exclus ca în toate aceste cazuri să avem a face
•cu reflexe ale rostirii particulare a lui ă de către un străin 21. Pogîne
ar putea reflecta, eventual, o grafie slavă (cf. v.sl. poganii). Pomînt a
fost notat în zilele noastre, izolat, în unele graiuri dacoromâne; e posibil
că' o asemenea rostire să fi fost cunoscută si la începutul secolului al
X V II-lea

c tonic a fost păstrat în sfecla ( < ucr. stelilo; I I I , 191 r/4) 23.
e etimologic din ăetorie a fost înlocuit printr-un a analogic (după da)
în datoria (I, 183r/10—11), dacă nu cumva avem a face cu un ă (datoria)
redat prin a de copistul străin.
e apare conservat în Dumnedzău (I, 181714, I I , 18-lr/9 etc.), vă veţi
lepăda (I, 178714), să lepădăm (111,19173) 24; cf. însă lăpădaţi (I, 175v/5),
unde e > ă printr-o asimilare vocalică. Pentru a-1 explica pe ă din cuvîntul
Dumnădzeu (I I I , 193v/18), trebuie să pornim de la o formă cu e > ă
după un dz rostit dur: Dumnedzău, de unde s-a ajuns la Dumnădzău
printr-o asimilare vocalică : e — ă > ă — ă 2S. Dumnădzeu din manuscrisul
nostru ni se pare a 'fi o grafie în care ă din ultima silabă a fost înlocuit
jîrintr-un c (în conformitate, poate, cu rostirea particulară a scribului
străin).
e aton apare conservat într-o serie de cuvinte în care ulterior a
evoluat la i : arepi (I, 17572, 176v/5), demîneaţă (I, 18375 — 6), nemică
( I , 175717, I I , 187r/5, 7—8, 9). în îrimă ( I I I , 19173), inimile (I, 17574),
e > i prin acomodare sau asimilare vocalică. în privinţa cuvîntului trimite
şi a derivatelor, am notat fonetismele : tremişu (I, 17172), va tr'emite
(I, 18171) — am a trimeate (I, 174v/7), trimeatere (I, 183715), trimitere
(I, 178v/15) e tc .; de notat şi alternanţa §a/i în poziţie tonică.
e medial aton apare trecut la i în mai multe cuvinte : criştin (I,
180715—16), înciput (I, 17274), nevindicata (I I I , 19373—4) peanilor
(1,17677), viciu (I, 18077), v i r i ţ (I I , 18771), vrajbile (II, 188717). Ase­
menea exemple sînt relativ rare în raport cu situaţiile în care a fost
notat -e- (uneori în aceleaşi cuvinte în care a fost consemnată trecerea
lui -e- la -;-) : creştiri ( I I I , 19276), fecior (I, 18172), oameni (I, 1707
15—16), vecin (I, 1S07S), veriţi ( I I I , 1S972) etc. S-a putut observa că,
in marea lor majoritate, exemplele prezentând - e - > -i- sînt recoltate diD
Legenda duminicii.

I n legătură cu rostirea lui ă drept o de către unii străini (saşi), v ezi S. Puşcariu,
Considcraţiimi asupra sistemului ţcmelic şi fonologie al lim b ii române, In D R , V I I , p. G; v e z i
şi N. Drăganu, Ma n u scris u l lic eulu i grăniceresc ,,G. Coşbue” . . . , p. 479 — 480 (Îndeosebi nota 1
de pe ultim a p a g i n ă ) ; cf. şi A . Bena, L im b a română la saşii din Ardeal. Studiu filolosic,
Cluj, 192G, p. 16 — 17.
32 Asupra trecerii lui a la o in graiurile dacoromâne, v e zi I. Gheţie , Consideraţii filologice
f i lingvistice asupra Eva ngh eli aru lu i din Petersburg, p. 60 — 61.
' 23 In privin ţa lui stcclă şi sticlă, v e z i Puşcariu, L R , I I , p. 209.
21 A cceptăm etimolog ia *lepidare, propusă de N . Drăganu, in D R , V I , p. 295 — 299.
23 In legătură cu Dumnădzău, v e zi I. Gheţie — A l. Mareş, op. cit:, p. S3 — S5.

85
 în tri (I, 170v/9) avem a face, aparent., cu un e trecut la i (şi cu
reducerea, diftongului ii la i ) ; în realitate, cuvîntul este aton în frază,
iar e a fost tratat ca o vocală, neaccentuată ; cl'. trei (I, 170v/10), al ireile
( I I , 18774).
e final aton a trecut la i într-o serie de cazuri : hie pre cini (I,
180r/9), eiri ( I I , 184r/17), curveaşii (3 sg.; I, 180v/3), spuni (I, 170v/5),
va zici (I, 179v/9); cf. şi di (I, 170r/9), p r i (I, 172v/4), ambele cuvinte
fiind atone în frază. Cazurile cu -e sînt foarte numeroase : arde (I, 182v/2),
cugete ( I I , 186r/5), mare ( I I I , 192715), multe (I, 171v/ ll), pace ( I I , 188r/10)
etc. ; cf. şi de (I, 182v/17, I I , 184r/l, I I I , 189v/2), pre (I, 17178, I I , 184v/16,
I I I , 192r/ ll). în marea lor m ajoritate, exem plele prezentînd fenomenul
trecerii lui -e la -i provin din Legenda duminicii.
Atunce ( I I I , 193v/17) nu a fost atestat decît în form a etim ologică
cu -e.
A lătu ri de nice (I, 171r/10, I I , 189r/6, I I I , 191V/1 etc.), apare o dată
nici, scris hh^Th (I, 18377), cu doi i, probabil pentru că i final era
plenison (prin nordul Transilvaniei al doilea i din nici se pronunţă şi
astăzi plenison în adverbul nicicum) 26.
e ( 4 - n) apare notat într-o serie de c a z u ri: amente (scris : 4/H-feHiiu;
I, 171r/10), cumenecăture ( I I I , 192v/16), dentii ( I I , 189r/4), dumeneca
(I, 183r/6), menciună (I, 179v/9—10), mene (I, 173v/3), semenţei ( I I I ,
191v/16), svenţilor (I, 18279), veneri (I, 174r/14); cf. bere ( = b i n e ;
scris: E-bpt; I I I , 191v/10). Fonetism ul i a fost de asemenea înregis­
tra t : argintul (I I , 187 r/2), cuvinte ( I I I , 192 r/o), dinţi (I, 174r/12),
dumineca ( I I I , 183v/10) e t c .; cf. bire ( I I I , 190v/2). D upă cum se
observă, e apare notat, cu o excepţie ( dentii) 27, numai atunci cînd
este precedat, de o labială, ceea ce pare a confirma opinia unor cercetători
(T ik tin , Candrea) 28 că e s-a m enţinut vrem e mai îndelungată după labiale.
D e asemenea, în toate exem plele recoltate din manuscrisul nostru, e
este urm at în silaba urm ătoare de o vocală palatală, în special de e,
ceea ce poate constitui un indiciu că menţinerea mai îndelungată a lui e
în anumite cuvinte se datorează prezenţei elementului palatal (a lui e)
în silaba următoare (acesta a exercitat un rol p roh ib itiv în tendinţa de
trecere a lui e la i) 29. Mai putem observa apoi că grafiile cu e se recol­
tează în special din Legenda duminicii. în celelalte două texte, copiate,
prin intermediar, după Coresi, en apare numai în trei cuvinte (cumene­
căture, denţii, semenţei; cf. bere). Aceste grafii trebuie puse în seama'copiş-
tilor, căci ele nu se regăsesc la Coresi. D upă toate probabilităţile, ele nu
aparţin scribului care a transcris tex tele aflate la dispoziţia noastră,
căci, în acest, caz, ne-am fi aşteptat ca numărul lor să fie egal de. ma're
ca în Legenda duminicii.

26 î n le g ă tu r ă cu f o r m e l e n ice şi n i c i , v e z i D e ns u s ia n u , H L R , I I , p. 107.
27 P l. d en ii ar fi, d u p ă D ensusian u şi C an d r ea , o g r a f ie greşită, In care e a fost „ e x t i n s ” ,
fără r a ţiu n i f o n e t i c e , de la sg. dcn lc. F u r g r a f i c a r fi d upă cei doi au tor i şi e din b e ne ; v ezi
D ensusian u, H L R , I I , p. 0 7 — 0 8 ; C a n d r e a , P S , I, p. C X X X I I I — C X X X I V .
28 I I . T i k t i n , S t u d i a i zu r r u n nînisclic n P h i l o l o g i e , L e i p z i g , 1881, p. 5 7 ; C a n d r e a , P S,
I, p. C X X X I V . O p r i v i r e dc a n s a m b lu asupra t e o r i i l o r f o r m u l a t e p in ă in p r e z e n t, c o n ţ i n ln d
o serie de p re c iz ă r i i m p o r t a n t e , la A v r a m , C o n t r i b u i a , p. 25 — :S1.
29 C an d rea , P S , I, p. C X X I I .

86
 Opinia ln'i Al. Eosetti că în secolul al X V I-lea (şi, prin urmare,
cu atît mai mult în cel următor) grafiile cu en ar fi tradiţionale în toate
textele unde apar nu poate fi acceptată în această formulare categorică 30.
E posibil însă ca în unele texte en să fie pur grafic. Chiar dacă am accepta
explicaţiile lui Densusianu şi Candrea, după care în grafii ca bene şi denii
e n-ar fi avut acoperire fonetică în limba veche, nu putem trage de aici
concluzia că toate grafiile cu en din Manuscrisul de la Ieud s-ar datora
respectării tradiţiei.
Alături de den (I, 175r/14, 18374, I I , 184717 etc.), apare ceva mai
frecvent fonetismul cu e n > i n : din (II, 18571, 187717, I I I , 19274 etc.).
La f. 185r/l ( I I ) scribul modifică pe den, scris iniţial, în din. Tot astfel
pentru (prentru) (I, 17278, I I , 18477, I I I , 19376 etc.) alternează cu
printru (II, 18777—8), dar raportul este, de această dată, schimbat.
Fonetismul en este atestat curent, în timp ce fonetismul in apare o sin­
gură dată 31.
e este conservat în derept (I, 18277, IU , 19271), dereptu (I, 178r/9),
dereptate (II, 18575); nu am consemnat exemple cu e trecut la i (dirept)
sau sincopat (drept).

i
în ferecit (I, 181714) şi hecleşucurile (I, 17576) am notat un e în
locul normalului i (dar grafiile cu i se întîlnesc la rîndul lor : fericit, I,
18176, h iclenşig, I I , 18977). Asemenea grafii au mai fost întîlnite în textele
vechi. După Densusianu 3-, am avea a face cu deschiderea lui i (în acest
caz, i ar nota un { sau un e), în timp ce Al. Eosetti 33 crede că ar fi
vorba de o confuzie grafică, opinie pe care o considerăm mai aproape de
adevăr. îîotăm că scribul corectează pe melostivăscu în milostivăscu (I,
172r/10) şi pe zideiu în zidim (I, 17375).
Afereza lui i- nu s-a produs în ispoveadă (I, 18175).

t a fost conservat în înimiei (II, 186r/4), ir im a (I I I , 19173), dar se

întîlnesc şi grafii cu î > i, sub influenţa asimilatoare a vocalei palatale
din silaba următoare: inimi (I, 172v/ ll), inimile (I, 17574).
în atiţia (I, 17076—7), miniile (I I I , 191r/l—2), pomint (I, 172r/7),
avem a face, după toate probabilităţile, cu o rostire neromânească.
JNeputîndu-1 rosti exact, întrucît nu-1 avea în limba sa maternă, copistul
ucrainean l-a redat pe î prin i (sau printr-un sunet intermediar mai apro­
piat de i decît de î).
î ( < ă + n latin) nu s-a „diftongat” (prin anticiparea elementului
pa.latal din silaba următoare) în pire { = pîine ; scris : nfp-k ; I I I , 191717).

30 Ve zi R osstti, I L R , p. 493. î n cazul lui mene, am putea Insă avea a face cu influe nţa
grafică a form ei slave corespunzătoare (cf. A v r a m , Contribuţii, p. 31— 32).
31 î n legătură cu tr ecerea Iui en la in în den, dentre, denlm , pren, prentru, a se vedea
R os e tti, I L R , p. 493 — 495; A v r a m , Con tribuia , p. 33 — 34.
32 H L R , I I , p. 71.
33 I L R , p. 495.

87
 i s-n păstrat, iară a trece la u, în a îmbla ( I I , 185712— 13), s
îmblăni (I I , 185718- 185v/l), să împlern ( I I , 187v/9).
în sfinţi (I, 172712), î este analogic (extins de la singular la plu ral).

Fonetismul etim ologic a fost consemuat în dostoinicie (cf. v.sL

dostojnilcu ; I I , 184711, I I I , 190v/15), nedostoinici ( I I I , 193719).
o neaccentuat apare trecut la u : va cuperi (I, 180v/17), îngrupămu-ne
(scris : ^rp^n^A\8-HJ ; I I , 186v/6), au murit ( I I , 185v/16), neadormiţi ( I ,
174711); cf. însă corăbiei (I, 179717).

u > e prin asimilare în deşegubeţilor (I, 177v/3— 4 ; etim onul slav

este dusegubîcî).
u a trecut la î în frîmseaţa ( I I , 189r/18), fnm seţiei ( I I , 185v/3 — 4 )34.
Fonetism ul u a fost păstrat în preut (I, 18172—3), p re v ii ( I I .,
186v/14). în răpaos (I, 183712), u > o .
Deşi unii autori (I.-A . Candrea, O. Densusianu, !N\ Drăganu, C. T a ­
gliavini) 35 consideră că în situaţii similare am avea a face cu o rostire
deschisă a lui u (u sau 0 ), socotim mai aproape de adevăr părerea lui
A l. K osetti 36 că în exem ple de tip u l porurea ( I I I , 190718), no (I, 180v/ ll,
I I , 188v/2) notarea lui o se explică printr-o confuzie grafică (cf. şi grafiile :
pururea, I I I , 193v/15, nu, I, 181v/5, I I , 187v/3, I I I , 190v/2 etc.). în porurea
nu poate fi vorba de conservarea lui o etim ologic, căci orice o aton latin
a trecut la u, tendinţa de închidere a lui o fiin d semnalată încă în latina
dunăreană. M enţionăm că Mcleanohii este îndreptat în liicleanului ,.pe
fila 179710 (I). Î 11 herovimii ( I I I , 189v/9—10), trecerea lui u la o ar
putea fi reală, rostirea cu o fiind atestată în zilele noastre (v e zi D A , s.v.).
u- slav a fost notat în ucareaşte (I, 18072 ; fără valoare fonetică,
sub directa influenţă a textului slavon paralel), se-au <u } stenii (I I , 18771);
în omor (I , 171v/7), omorire ( I I , 186r/5— 6), osîrdie (I , 179v/9, 180v/12),
u- a fost trecut la o.
u final apare notat destul de frecven t în toate cele trei texte, a tît
după consoană simplă (mai rar) : cum 11 (I, 18272, I I , 184v/l), geru (Î ,
171v/5 — 6 ), înfricatu ( I I , I 867 I 6 ), înUtnerecu (I, 17679), locu (I, 18174),
lucredzu. (I, 181v/9) etc., cît şi după grupuri de consoane (m ai frecven t) :
ardzîndu (I, 17671— 2), cîndu (I, 17674), gîndescu (I, 17276), gîndu (I ,
183v/4), grăiescu (I, 179715), mă milostivăscu (I, 172710), muierescu (I ,
1 76v/7), purtîndu (I, 177v/14), răspunsu (I, 178711), sluj eseu ( I I I , 189'/.9)
etc. G rafiile fără -u (prezentînd, de regulă, un h) sînt destul de nume­
roase : amar ( I I , 184714), cînd ( I I I , 19073), f iin d ( I I I , 19376), mormîni

:M I n le g ă tu r ă cu acest f e n o m e n , a se v e d e a D ensusia n u, I J L R , I I , p. 2 0 ; I. G li e ţ i e »
B a za dia leetală a ro m â n e i l i t e r a r e , p. 110.
36 C a n d r e a , P S , I, p. C X X X V I I ; D ensusia n u, H L R , I I , p. 7 3 ; N . D r ă g a n u , D o u ă m a n u ­
scrip te veclii. C od ic ele Todorescu şi C od ic c ic M a r j i a n , B uc u re ş ti — V i e n a — L e i p z i g , 191'!, p. 1 0 5;
T a g l i a v i n i , Jl , , L e x i c o n M a r s i l i a m i m " , B u c u re ş ti, 1930, p. 08.
nc I L R , p. 187. O p in ia lui R o s e t t i a fost a c c e p t a t ă de I. R iz c s e u , C o n s id c r a fii asu pra
, a llc r n a n je i u!o d in vechile texte ro m â n e ş t i, In .SCL, X V I I , 1900, nr. -J, ■p. 195— 199.

88
<11, 187v/17), mult (I, 172r/4), păr (I, 176v/7), slujesc (I I I , 189v/15), ştiind
(I I I , 191v/lo) etc. De menţionat că în foarte multe cazuri consoana finală
apare suprascrisă: EA^cmfAum (I, 180T/14), (I, 183v/6), aş ASiUHpdm
(I I , 187v/17), ci ■(I I I , 192r/2), c-k A\8pHA\ (II, 185v/15), HfK^sSm
<1,178v/10—11) etc. Conform regulilor ortografice slavone (în uz şi la noi),
vocala următoare (finală) nu se nota după o consoană suprascrisă 37.
D e aceea, o grafie ca iv,\\8n poate fi interpretată, cu egală îndreptăţire,
omul sau oimdu, o soluţie exactă fiind cu neputinţă de avansat, în special
în situaţiile (cum este a textului nostru) cînd, în contexte identice, se
notează fie -u, fie zero 38. Faptul că -u din textele vechi nota o reali­
tate fonetică sau era folosit în virtutea tradiţiei, cum susţine Al. Rosetţi 35,
nu poate fi precizat decît ţinînd seama de situaţia particulară a fiecărui
text. în cazul Manuscrisului de la Ieud nu dispunem de indiciile necesare
pentru a susţine că -u era o grafie tradiţională.
Un loc aparte trebuie rezervat grafiilor în care u final formează
un diftong cu iodul precedent. în asemenea situaţii, -u s-a menţinut,
pe cît se pare, vreme mai îndelungată decît atunci cînd era precedat de
o consoană40. Cu două excep ţii: dentîi (II, 187r/2) şi întîi (I I I , 190v/18),
-u apare notat peste t o t : biruiiu (II, 188r/14, 188v/9), întîiu (I, 170r/8),
voiu ploua (I, 176r/l), razboiu (I, 176v/10), zidiiu (I, 173r/5).
u apare notat şi în diftongul iu în cuvinte formate cu suf. -tor i u :
iubitoriu, mîntuitoriul etc. (vezi exemplele şi trimiterile exacte la p. 97).
Grafii de tipul cinstitori, începători (cf. şi făurari), asupra cărora vezi
şi pag. 73, 97, atestă rostiri fără -u ( cinstitor', începător’, făurar’).

u
u > v în dzuva (I, 178r/17); cf. dzua (1,179r/o, I I , 183v/12 etc.). Deşi
fenomenul a fost atestat în unele graiuri dacoromâne, în secolele trecute şi
în zilele noastre, n-ar fi exclus ca în cazul în speţă v să reflecte o rostire
neromânească a lui u 41.

Vocale în hiat
ă-u
Hiatul ă-u a fost redus la o prin fazele *ă-o > * 0-0 > o în dinlontru
( I I I , 191r/4—5 ) 42.

37 Vezi In legătură cu principiile suprascrierii slovelor, D. Strungaru, Contribuţii la inter­

pretarea grafiei-chirilice . I. C rit eriile suprascrierii literelor, in L R , X , 1961, nr. o, p. 474 — 487 ;
E . Vîrtosu, Suprascrierea literelor chiril ice, în L R , X I I I , 1964, nr. 2, p. 120— 148.
38 Cf. D. Strungaru, C ontribuţii la interpretarea grafiei ch iril ice. I I I . Problema dispariţiei
I u i u f in a l in limba română, în L R , X I , 1962, nr. 5, p. 582 — 594 ; in legătură cu u fin al din
Legenda d u m in icii, cf. M. Zdrenghea, Despre u f in a l in Legenda d u m in ic ii din Codicele dc la Ieud,
p. 8 2 - 8 5 .
39 I L R , p. 498 — 501 ; cf. A v r a m , C on trib u ţii, p. 38 — 45.
40 Vezi O. Densusianu, D i n istoria a m u ţir ii lu i u fin a l in limba română, extras din A A R ,
seria I I , to m . X X V I , Memoriile Secţiunii literare, Bucureşti, 1904, p. 2 9 ; R os e tti, I L R ,
p. 695 ; A v r a m , C on trib u ţii, p. 42.
41 Vezi in această p riv in ţă I. Gheţie, Consideraţii filologice şi lingvistice asupra Evanghe­
lia r u lu i din Pelersburg, p. 64 — 66.
42 V e zi D A , s. v. înăuntru ; I. Gheţie , Baza dialectală a românei literare, p. 119 ; cf. D e n ­
susianu, H L R , I I , p. 72.

89
 i-i

i-i (în hiat) mi au fost contraşi în p r iim i (I, 179v/7— S, I I , 18SV/17),

priimeşte (I I , 187r/ lJ )43.

D i î (onyi

ea

Sunetul rezultat din e latin accentuat urmat în silaba următoare

de un e, şi, mai rar, din t slav, aflat în acelaşi context fonetic, este
redat în textele Manuscrisului de la Ieud prin -k .sau a , avînd valoarea
(teoretică) de e a : bes-krecă (I, 170r/ ll), blindatele (I, 170716), dur-krea
( I I I , 193v/3), folos-fcşte ( I I I , 192r/2— 3), înţel-kpte (I I , 1S6V/13), să ne învkştem
( I I I , 191713), l"kge ( I I I , 190714), va m/M'ge (I, 17471), meserii. ( I I , 1.86V/1G),
povkste (I, 1707-5), r-kle (I, 175 /9), sfădeşte (I, 18077), sufleteşte (I I , 1857
11—12) etc. Destul de frecvent, sunetul e redat printr-un e, avînd
valoarea (teoretică) de e : bestreca (I, 18072), bltndilele ( I I I , 191712),
va cnde ( I I I , 192v/17), fttele ( I I I , 189v/4), iubtşte ( I I I , 193v/9), 'şipte (I,
175v/17), truptşie (I I , 18579), vnmea ( I I I , 193v/8— 9) etc.
T o t prin -fc e notată vocala accentuată în unele cuvinte (de regulă,
elemente .slave) în care silaba următoare conţine un i (pleni.son sau „ş o p ­
t i t ” ) : bd-knie (I, 170v/ ll), b-kţi (2 pl. ; I I I , 190715), nem ernicii (I, 182v/14),
p-knigi (I, 180v/5), vkci ( I I I , 191v/3 ; cf. şi veci, I I I , 192712); a se vedea,
si pluralele unor substantive si ad jective term inate în -ean : gomorknilor
(I, 179v/3 — 4), hicl-kni, Mtl-kn’i (I, 170v/l, 177v/l), m irk n ii ( I I , 186715),
sodoml’k nilor (I, 179v/3). î n nedeajdea ( I I , 18673), ea poate fi analogic
(după cuvinte de origine latină prezentînd xm ea) sau derivă dintr-un
etim on slav neatestat cu e).
în unele din aceste cazuri (avem în vedere cuvintele de origine
slavă), am putea avea a face cu simple grafii influenţate de corespon­
dentele slavone ale term enilor în discuţie.
E xistenţa grafiilor cu e ne duce la concluzia firească că reducerea
diftongului se petrecuse cel puţin în unele dintre graiurile reflectate în
te x te ; spre aceeaşi încheiere ne duc şi grafiile de tipul pr-k ( = pre), rr-km
( = vrem ) etc., menţionate de noi mai sus, p. 67 -şi în care t este folosit
fără raţiuni fonetice în locul unui e 44. Ce fel de e (închis, mediu, deschis)
se oglindeşte în grafiile de tip u l fetele, iubeşte etc. e cu neputinţă de
precizat prin analiza grafiei. Cum textele au fost copiate, după toate pro­
babilităţile, întîi in M oldova şi apoi în nord-estul Transilvaniei (M ara­
mureş), zone în care în zilele noastre q (rezultat din mai vechiul ea) nu
a trecut 1a- e 45, putem presupune că în cuvinte de felul celor menţionate
mai sus £ reda im g. Simplul fa p t că în graiul copistului (copiştilor) ea

1,3 î n t r u c l t in m a i in u l t e e x e m p l e c e l d e al d o ile a i e n o t a t p rin fi, s-ar p ă r ea că In

acest c u v l n t a v e m un d i f t o n g , şi nu d o u ă v o c a l e In hiat, c u m se c o n s id e r ă Î n d e o b ş t e . F a p t u l
că a lă t u r i de a s e m e n e a e x e m p l e a p a r şi g r a f ii cu -In- ne i m p i e d i c ă să f a c e m o a f i r m a ţ i e c a t e ­
gorică in acest sens.
44 V e z i R o s e t t i , I L R , p . 483.
i:> Cu e x c e p ţ ia sudului M o l d o v e i ; v e z i A L R 11, h. 2-1, 27.j, A L R , SNT, v o i . U I , li. G7.'3.

90
 se monoftongase nu ne îndreptăţeşte să afumăm că şi -b sau a notează,
în contexte fonetice similare, tot un e deschis. Pentru a putea face o
afirmaţie de acest gen, ar trebui să avem certitudinea că si originalele
celor trei texte notau vocala accentuată In cuvinte de tipul lege prin
-k (a ) şi f (înregistrînd totodată fără raţiuni fonetice grafii cu -b pentru
e). Nu cunoaştem originalul Legendei duminicii, In schimb avem sufi­
ciente motive să credem (vezi mai sus, p. 36 şi urm.) că învăţătură la Paşti
şi învăţătură la cuminecătură derivă din omiliile corespunzătoare din
Cazania a I l - a a lui Coresi. La Coresi însă, în textele respective, vocala
accentuată din cuvinte de tipul lege este redată cu regularitate prin -fc,
iar grafii de tipul prb ( = pre) nu sînt de întîlnit-46. Cum în aceste situaţii
Manuscrisul de-la'Ieuă reproduce grafiile originalului, e evident că ar fi
eronat să interpretăm pe -fc (a ) prin e. P e baza analizei grafiei din cele
două texte coresiene, putem afirma că -b reproduce fonem u l/«/, avînd
probabil drept echivalent fonetic pe ea. Este interesant să menţionăm
în acest context grafia dMdcrrrk (II, 184v/3)- Iniţial copistul scrisese mtcm,
dar apoi l-a modificat pe primul i în a. Cum rostirea cu e(g j era proprie
copistului, iar la Coresi în locul corespunzător apare o grafie cu ’b, trebuie
să presupunem că grafia cu a se găsea in textul copiat de scribul mara­
mureşean. E oştirea cu diftong ar caracteriza, în acest caz, deprinderile
de pronunţare ale unui copist intermediar 47. Să. remarcăm împrejurarea,
deloc neglijabilă, că scribul manuscrisului socotea greşite grafiile, (ros­
tirile) cu. t, si aceasta pentru că într-o serie de cazuri îl modifică în
•te pe t, scris iniţial : b-kţi (I I I , 192v/10), ctelea (I I I , 191r/16).
împreună cu Andrei Avram şi iscălind opiniile acestuia, socotim
nefundată părerea lui Al. Bosetti că t ar fi pur ortografic în textele
secolului al X V I-lea (şi implicit în cele scrise după 1600). în realitate,
situaţia era variabilă de la un text la altul. în privinţa textelor noastre,
interpretările de mai sus ni se par a fi cele mai apropiate de adevăr.
în poziţie finală -eâ apare redus la e(q) : aşe (I I I , 191r/17), va,
vor ave (I, 174r/16, 176v/5), giunghe-se (II, 187v/8), me (I, 178r/13), re
(II, 188r/18). Exemplele cu -eâ sînt mult mai numeroase : asea (I, 178v/6),
va avea (I, 179r/5, 179v/ ll- 1 2 ), mea (I, 171r/15, 172v/17' etc.), rea (II,
188r/4) etc. Valoarea de g a vocalei rezultate din monoftongarea lui -eâ
este sugerată de fonetismul similar din graiurile din nordul Ardealului şi
ale Moldovei din zilele noastre 4S. De remarcat că, în marea lor majori­
tate, exemplele cu e(e) provin din Legenda duminicii şi că scribul s-a
corectat în cîteva rînduri modificîndu-1 pe e, scris iniţial, în -b sau a :
avb (I I I , 192r/10), c-b (II, 188r/18), nm (I, 178r/6), p\tbk (I I I , 192v/18).
într-o^serie de cazuri, în locul lui -ea (aton) întîlnim în textele M a ­
nuscrisului de la Ieud pe -e : ceatate (I," 170r/6), dragoste (I I I , 191r/10),
iertăciune (I I I , 190r/17), răbdare (I I I , 191 r/4) etc. Cum fenomenul reducerii
lui -ea la e ( q) a fost notat în unele texte vechi (mai ales nordice), pre­
cum şi în graiurile actuale (în nord-vestul teritoriului dacoromân) 49,

46 in legătură cu te xtele româneşti prezentînd alternan ţa -k/s, v ezi A v r a m , Con tribuia ,

p. 21— 23. •
•' 47 Cf. A v r a m , Contribuţii, p. 18— 19. * ‘ r . . -, 1
48 Vezi A L R I, h. 245, A L R I I , h. 130.
49 V ezi I. Gheţie , Observaţii filo logice şi lingvistice asupra Eva ng l;elia n ilu i din Pelersburg,
p. 57. ■ • •,

91
s-ar părea că în cazurile mai sus citate am avea a face cu acest fonetism
regional. în tru cît exem plele se recoltează exclusiv din rîndul fem ininelor
terminate in e (avînd form a articulată în -ea), stăruie bănuiala că feno­
menul urm ărit de noi nu ar fi fonetic, ci m orfologic (ar fi vorba de o
confuzie între form a articulată şi nearticulată a substantivelor). D eoarece
asemenea confuzii sînt frecvente în manuscrisul nostru (vezi mai jos,,
p. 1 0 1 — 1 0 2 ), înclinăm a. crede că în cazurile de mai sus nu ne aflăm î
prezenţa unui fenomen fonetic.

ia

în cîteva cazuri, diftongul iâ apare redus la ie ( i q ) : ele (I, 172v/9)

este (I, 183r/16), greieşte (I, 18074— o), milnieste ( I I , 187r/13); grafiile
cu a şi ta (reproducînd foarte probabil diftongul ia) sînt mai numeroase :
dăruXiŞte ( I I , 187r/13—14), grăieşte (I, 181717), să se Arte ( I I I , 192r/10),
taste (I I , 187v/4), Aste (I, 178v/10, I I , 187v/10), se priceaşUmşte (I, 1827
17— 18), etc. Valoarea i$ a grafiilor cu ( i ) e e sugerată de fonetism ul
similar consemnat în zilele noastre în nordul Transilvaniei şi al M old oveit
unde a fost copiat t e x t u l50. .D e m enţionat grafia Atcim (I, 183716),
care arată, după toate probabilităţile, că scribul a scris la început a,
ca în original, apoi, din neatenţie, a continuat cu i ( = jg, aşa cum
rostea), fără a m ai şterge pe a . Acelaşi fenomen l-am notat în ştie (ştiia~>
> ştii£ ; I I , 18971). Şi în asemenea cazuri, scribul se corectează : KrtfKimVe
devine KrtfKemTA ( I I I , 191v/9).
Reducerea lui -ia (aton) la ie ( i q ) este confirm ată de grafiile : aceluie
(I, 1 8 3 7 4 -5 ), celuie (I, 183r/10)," denie ie ( I I , 1 8 7 7 1 6 -1 7 ), a treie (I, 1717
4 ); cf. şi aceie ( — aceea; I I I , 191714).

ii

D ifto n g u l i i a fost redus la i în tri (I, 170v/9).

iu
D ifton gu l iu n-a fost trecut la i în menchmosului (I, 180v/l). în
mencionoşi (I, 177v/ l— 2), i u > i o , dacă nu cumva, o este pur grafic ca în
;p orurea, dzova etc.
D ifton gu l iu este păstrat în iusor (I, 179v/2).

oa

Aşa cum am arătat în capitolul despre grafie, considerăm că în boia

( I I I , 193v/3), coste (I, 17472) etc. o este ortografic, avînd valoarea ga.
Dacă reluăm aici discuţia este pentru a arăta că, în principiu, nu este
exclus ca grafiile cu o să reflecte reducerea, diftongului ga la q, curent
astăzi în jum ătatea nordică a Transilvaniei, cu a tît mai m ult cu cît pre­
supunem că textele au fost copiate în Maramureş. Pen tru a putea accepta

Vezi A L R , S N , v o i . V I , li. 1038, 1052, v o i. V I I , h. 2157.

92
a-ceastă interpretare, ar trebui să cunoaştem (altminteri decît prin inter­
pretarea grafiei chirilice) cît de veche este trecerea lui oa la o în Tran­
silvania (Maramureş), ceea ce nu se poate preciza în stadiul actual al
cunoştinţelor noastre.
Alături de grafiile cu o a : ăoao (I I I , 19176, noao (II, 185r/ll, I I I ,
192r/2) etc., apar, mult mai rar, grafii cu o : ăoo (I, 175r/l), noo (II,
185r/13, 187v/13). Considerăm, împreună cu I. Pătruţ, că în asemenea
cazuri nu avem a face cu reducerea diftongului Qa la o, cu atît mai mult
cu cît în zilele noastre formele cu o apar în sud (Muntenia), ci cu notarea
lui Qa prin o, de care ne-am ocupat în paragraful precedent (evident nu e
vorba nici de Qa > q) 51.

C o n s o n a ti sin
Labiale

Cu excepţia consoanei /, ocluzivele labiale şi fricativele labiodentale

se păstrează intacte : bire (I I I , 19072), milă (I I I , 192 r/10 ), piatră (I,
170v/2), viermii (I, 174r/ ll) etc. Labiodentala surdă / apare trecută la h'
într-o serie de exemple care se recoltează aproape în exclusivitate din
Legenda duminicii (exemplul din textul nr. I I I este scris de o altă mînă) :
heare (I, 173v/12), liere (I, 17673), heri (I, 17or/l), berile (I, 177r/2), va hi
(I, 179v/3), vor Iii (I I I , 193r/18), hie pre oini (I, 180r/9), M i (I, 17171)-
Exemplele cu / sînt mai numeroase : va f i (I, 183r/l), Să fie (II, 183715),
f i i (I, 18179), fiind (I I I , 19078), fitu lu i (I I I , 189718), să fim (II, 185r/
4—5) etc. Yom observa totuşi că toate cele trei atestări ale substantivului
fiară sînt cu li şi că singura atestare a substantivului fiere este de asemenea
cu h. în ceea ce priveşte formele verbului f i şi ale substantivului fiu,
larg majoritare sînt grafiile cu /.
într-o serie de cazuri, după labiale, e > ă şi e a > a, atunci cînd în
silaba următoare nu se găseşte o vocală prepalatală (nu avem în vedere
aici cuvinte ca masă, pară, vărsa etc., unde fenomenul e general dacoro-
mânesc sau răspîndit pe cea mai mare parte a teritoriului dacoromân) :
să avăm (I I I , 192710, 193r/8), iubăsc (II, 18876, 18872), se iubasca (I,
182v/9), mă milostivăscu (I, 172710), urmadză (I, 18078 — 9). în alte cazuri,
cele trei texte consemnează rostirea moale a consoanelor labiale : adever
(I I , 184712), ispoveadă (I, 18175)? omet (I, 17175), Pavel (I I I , 19072),
pomeana ( I I I , 190r/ ll —12), să prUrnească (I I I , 18975 — 6 ), veac ( I I I ,
192718). Din aceste exemple, scrise cu -b şi, respectiv, cu f , ispoveadă,
Pavel, pomeană şi veac ar putea fi influenţate de grafiile slave cores­
punzătoare, care prezintă pe 1, respectiv pe -fc 52. Două dintre ele (Pavel
şi veac), notate în textul I I I , au pătruns în manuscrisul nostru din ori­
ginalele coresiene, unde prezenţa lor e normală, căci în graiurile munteneşti
rostirea moale a labialelor era larg răspîndită în secolul al X V I-lea (la
fel stau lucrurile şi cu să priimească). în aceste cazuri, influenţa grafiilor
slave nu ar trebui deci invocată. Grafiile cu e şi ea ar fi reflexe ale ros-

51 V e zi I. P ătr uţ, Rostirea nouă, două etc., in Omagiu lu i lo rgu Iordan, Bucureşti, 1958
p. 6 6 3 - 6 6 4 .
62 Cf. R os e tti, I L R , p. 445, 504.

93
Urii sudice (munteneşti) a labialelor. L a f. 192r/10 ( I I I ) , scribul a scris
iniţial avem, apoi s-a corectat, schimbîndu -1 pe e în ă (tv). în adever si
omet, c poate fi explicat prin maniera scribului străin de a -1 rosti pe ă
(cf. "ra fiile adevăr, I I I , 192715 — 16, veţi adevăra, I I I , 190V/S). N u trebuie
să trecem totuşi cu vederea peste faptul că omăt e de origine ucraineană
( < obmet), prin urmare scribul a putut, modela cuvîntul românesc după
etimonul ucrainean pe care -1 cunoştea (de notat că în textu l slavon paralel
apare snegri). Nu e exclus, apoi, ca termenul să- fi fost recent- pătruns în
limbă si fonetismul cu e să se fi păstrat în graiuri în momentul traducerii,
(copierii) Legendei duminicii. C'ît priveşte pe adever, vom observa că- fone­
tismul apare în mai m ulte texte din secolul al X V I-le a 53 şi că el poate
li explicat şi prin analogie (clupă adeveri, adevereşte) sau prin accident
fonetic (asimilare : e — ă > e — e) 54. Dem n de remarcat ni se pare faptul
că copistul a scris la f. 192715— 16 ( I I I ) adever, îndi:eptîndu-l apoi pe
cel de al doilea e în ă (-k).

Denlale

în ned'hrept (I, 180r/5) s-ar părea că- avem a face cu rostirea dură
a lui d, după care e > ă. înclinăm să credem, din m otivele arătate în capi­
tolul despre grafie, că în acest- exemplu 'k nu are valoare fonetică. De
altfel, peste tot în cele trei texte am în tîln it numai grafii care redau ros­
tirea moale a lui d : deşertă ( I I , 186v/2), deşteaptă (I, 18375), să ne dez­
legăm ( I I , 188r/2— 3) etc.
Căderea lui -/ în prep. derept ne întâmpină 111 mai m ulte c a z u ri:
derep (I, 170717, 171714, 172715). D e regulă-, -t este păstrat : derept
(I, 171713, I I I , 190717, 19271 etc.).
în cîteva cazuri, n nu e notat : plîngîdu (I, 172v/2 — 3), itcrop ( = un­
crop ; I, 17672), al usprădzeaeele (I I , 18778 — 9 ); cf. însă Ungă ( I I I , 19275),
infrîngere ( I I , 18673 — 4), să se plîngă (I I , 187715 — 16), unde ( I I , 18978)
otc. Dacă omisiunea lui n nu este accidentală, atunci grafiile de mai sus
redau pe -î, respectiv pe u n a z a l55. în uc.rop ( = uncrop; I, 17672), am
putea avea a face cu un u nazal, dacă nu cumva cuvîntul este m odelat
grafic după v. sl. ukropfi.
Rotacism ul lui -n- din elementele de origine latină a- fost notat în
marea m ajoritate a cazurilor în stadiul fără nazalitate ( r ) . Fonetismul
''/•'apare in trei exem p le: iertacivnrea (III, 19372), 'iertăciunrea (III,
.192v/l — 2), si vinr (III, 19275). în toate cele trei cazuri, n a fost adăugat
de o altă mină deasupra rîn d u lu i5B. Aşa cum am arătat în capitolul
de grafie, în form e ca ^p-a-AEptnma (III, 193714) sau ^pdHHT-k (III,
189715), ^ trebuie interpretat, după toate probabilităţile, ea î (si nu ca
1 sau în). Î 11 ceea ce priveşte repartizarea form elor rotacizate si nerota-

"J> V e z i Densusia n u, I I L R , I I , p. 59.

Mai puţin p ro b a b il ă ni se pare, in a c e s l caz, p ă s trare a n e a l l e r a t ă a Iui c, emu crede
d e n s u s ia n u , I I L R , I I , p. 5 9 ; cf. I. G h e ţ i e — A l . Mareş, op. c it ., p. 1 2 9 — 130.
00 V e z i
R o s e l t i , I I . R , p. 191— 192.
00 Cf. R o s e t t i , I I . R , p. 557, care c re d e că ,,n, scris deasup ra r în d u lu i, a putu t să fie
in tro du s de cop is t, d a r e p osib il ca g r a f ia n r să fi a p a r ţ i n u t o r i g i n a l u l u i ” .

94
 cizafe, textele' ne prezintă următoarea situaţie. în textul nr. I (Legenda
duminicii), -n- apare consemnat peste t o t : bune (I, 177712), a vă închina
(I, 18273), întunerecu (I, 17679), nebuni (I, 172v/ ll), pînă (I, 175r/16),
ruşinea (I, 180717 —18) etc. în textele nr. I I (învăţătură la Paşti) şi
nr. I I I (învăţătură la cuminecătură), larg majoritare sînt formele cu rota­
cism : bătrîrii (II, 186v/15), burătatea (I I I , 191Tj l l ) , înturecat (II, 1847
4—5), lumiră (II, 18471), mîra (I I I , 193711), rugâcmrea (I I I , 193711),
ruşirea (I I I , 191716), sîrul (II, 186711), spurcăciuri (I I I , 193v/15—16),
ţirutul (II, 188714), urul (II, 18972). Formele care notează pe -n- sînt
minoritare, fără a fi însă foarte rare : cumenecăture (I I I , 192v/16), iertă­
ciune (I I I , 190717), împreună (II, 1S7717), închinăciurea (II, 189718),
înimiei (II, 18674), mănîncă (I I I , 190v/15), omenesc (I I I , 192v/9), omeneşti
(II, 184710), tinerii (II, 186715), tunerec (II, 184v/18). Ştiind că textele
nr. I I şi I I I sînt copiate, prin intermediar, după Coresi, ne' explicăm
prezenţa lui -n- în aceste texte. Ele nu pot fi decît scăpări ale copistului
rotacizant57. Mai puţin probabil ni se pare ca textele să fi devenit la
copiere integral rotaeizante, iar apoi -n- să fi fost introdus de vreun copist
ulterior nerotacizant. Textul nr. I provine desigur dintr-un original fără
rotacism. Asupra absenţei rotacismului din acest text şi a prezenţei lui
în celelalte două, a se vedea pe largp. 54—55. Grafia se spure (II, 184718)
este curioasă, deoarece la pers. 3 sg. a conjunctivului (*exponeat), n era
urmat de iod şi deci nu se putea rotaciza. La Coresi în pasajul corespun­
zător, verbul spune se găseşte la infinitiv : cine ară putea spune. Probabil
că la prima copiere verbul a fost redat la acelaşi mod, dar cu rotacism :
spure. Ulterior, cu ocazia unei alte copieri, pasajul a fost comprimat, iar
verbul trecut la conjunctiv, fără ca scribul (poate nerotacizant) să-şi
fi dat seama că a folosit o formă inexistentă în limbă (se spure).
în cîteva cazuri, consoanele s şi dz apar rostite dur, ceea ce a avut
drept urmare trecerea iui e la ă şi a lui i la î ( > u) Dumnedzău (I, 181714,
II, 18576), dzua (I, 17975, 179v/4)5S, mesărătate (II, 187v/14), să (pron.
re fl.; I, 17977, 180715), vom săea (I, 172v/9); în marea majoritate a
cazurilor, cele două consoane apar rostite moale : Dumnedzeu (I, 182v/10,
I I I , 19073), dzise (I, 17775, II, 18578, I I I , 19071), împunseră (I, 17473),
se (pron. r e fl.; 1 ,175717, I I , 18474, I I I , 19079), voiu seca. (I, 181715—16),
singuri (I I I , 19073) etc.
2 apare rostit mimai moale : care-au zis (I I I , 189v/6— 7), zidim (I,
17375).
Ceva mai complicate sînt lucrurile cu ţ. Rostirea moale a acestei
consoane, este făcută evidentă de grafii ca braţele (I, 174v/4), oţet (I, 173v/
1 2 ), puţin (II, 18478), toţi (I, 17276), ţir (I I I , 190v/4) e tc .; cf. şi blîn-
deaţe (II, 185715), să mulţeniim (II, 18576, 8 ), mulţenrite (II, 186713).
în numeroase cazuri, ţ apare suprascris la finele cuvintelor : $pdiţ (I I I ,
19Q717), coconim), (II, 184715) e tc .; conform regulilor de suprascriere
a slovelor, asemenea grafii pot acoperi la fel de bine rostirea moale (fraţi)
sau dură (fraţ) a consoanei /. Am arătat aiurea (p. 73) de ce considerăm

57 V e zi mai sus, p. 44 şi 54.

58 î n legătură cu dzua, v e z i R osetti, I L R , p. 490.

95
că în grafii de tipul p r iim iţ k (I I , lS 7 r/3), să vă socotiţi ( I I , 18i ' j l O ) etc.
avem a face mai degrabă cu rostirea moale decît cu cea dură a consoanei
/ (cf. la p. 71 şi explicarea valorii lui în ct». k * c^shhu.t,).
în tr-o serie de cazuri, după consoana 5 apar n otaţi e şi ?' în locul
norm alilor ă si, respectiv, î : se (I, 175717, I I , 184r/12, I I I , 190v/13),
seu (I, 180712,’ I I , 187719, I I I , 192r/7), singe(le) ( I I , 18477, I I I , 189v/8).
Fonetism ul aşteptat cu ă şi î este notat curent (de exemplu, faţă de 18
atestări ale lui se. am notat 82 atestări ale lui să) : să (I, 173v/2, I I ,
lS 3 v/ir>, I I I , 18975), său (I, 17875, I I , 188710, I I I , 19076), singe(le)
(I, 176715— 16, I I I , 190716). Asemenea grafii (cu e şi 1 ) apar destul
de des în textele nordice scrise în epoca veche (şi m ai ales în secolele
al X V I-le a şi al X V II- le a ). S-au dat m ai m ulte explicaţii (contradictorii)
fenomenului, asupra cărora nu e cazul să ne oprim a ic i59. V om observa
numai că în se şi seu, e ar putea fi, în principiu, etim ologic, în tim p ce
în singe ( < lat. sanguis) trebuie să adm item că î a trecut la i. în cazul
textelor din manuscrisul de care ne ocupăm, e şi i ar putea reflecta,
eventual, rostirea particulară a scribului (străin). D e notat că acesta
îl îndreajită frecvent pe se în să ( I I , 185v/9, 186713, I I I , 191715 etc.).
în deschide ( < lat. discluăere; I, 175v/17), s a trecut la ş printr-un
proces de acomodare consonantică pricinuit de consoana palatală urmă­
toare G0.
în cuvintele de origine latină (în care provine din d -f- e, i) şi în
cele comune cu albaneza, apare notată consecvent africata dz : aslădzi
(I I , 183711)» botedzul (I, 173715), cădzuşi ( I I , 189710), spudză (I, 176716),
umbreadză (I, 174v/8), vădzu ( I I , 188v/18), vîndzare ( I I I , 191v/8) etc. A m
consemnat în total patru cazuri de notare a lui z (proven it din dz prin
pierderea elementului o c lu z iv ) C1 : crezut (I, 17177), nevăzut (I, 17176),
va zici (I, 17979), care-au zis ( I I I , 189v/6— 7). L a f. 189710 ( I I ) , copistul
a scris cădzuş, apoi o altă mînă l-a în dreptat pe s în 3 .
în cuvintele de alte origini, întîlnim pe 0 : găvozdiră (I, 173711),
izvor (I I , 187710), pizma ( I I , 18874), z id im (I, 17375) etc. în slobodzi
( I I , 189 r/13) am putea avea a face cu notarea din eroare a lui s în loc
de 3 . Cum însă asemenea grafii apar cu oarecare insistenţă în unele tex te
vech i (de exem plu în Cazania lui Varlaam ), e cazul să ne întrebăm dacă
nu cumva, în asemenea situaţii, dz s-a ,,extins” de la cuvintele de origine
latină şi ,,autohtonă” la unii term eni de alte o r ig in i02.
în gice (I, 17971, I I I , 19179), a gice ( I I , 18978), să gicem ( I I ,
18875), dz a evoluat la g printr-un proces de acomodare consonantică.
Urm at de e, i r e rostit moale : amări-se ( I I , 188V/ H — 12), omor ir e
( I I , 18675 — 6), rei (I, 17774), reutăţile (I , 17776 — 7 ); cf. şi greieşie (I,
I 8 O7 I — 5), grei ( I I , 18479), greiaşte (I, 179v/17), unde avem a face cu
ă > e (gră i < v. sl. grajati), în tim p ce în exem plele de mai sus e şi i
p o t i'i deopotrivă etim ologici sau proven iţi din ă, respectiv din f, ca ur­

VJ V e z i o p riv ir e d c a n s a m b lu asupra p r o b l e m e i la I. G lie ţie — A l . Mar eş, o / j . cil .,

p. 171 - 1 7 3 .
B0 V e z i pe la r g asupra ac e s tu i f o n e t is m I. G h e ţ i e — A l . Mareş, op. t i l . , p. 171 — 175.
61 Cf. R o s e t t i, I L R , p. 513, care c o n s e m n e a z ă un s in g u r c a z de n o ta r e a lui : In Le ge n da
d u m i n i c i i (ln lo c de 3).
r‘- V e z i I. G h e ţ i e — A l . Mareş, op. c il . , p. 187.

96
mare a rostirii moi a consoanelor precedente63. Rostirea dură a lui r
apare notată curent (chiar şi în cazul cuvintelor consemnate mai sus) :
amară (f. pl. ; I I I , 193v/10), fărîmă (II, 189r/4), răpaos (I, 183r/12), răi
(I, 177v/3), răutăţile ( I I I , 190v/18—191r/l), şeptesprădzeace (I, 176r/13—14)
e tc .; cf. grăi (I I I , 190r/7), grăiaşte (I, 181r/17). La f. 189r/4 (II), fărimă
este îndreptat în fărîmă. Avînd în vedere modul în care rostea scribul
vocalele centrale ă şi î, s-ar putea ca în exemplele cu e şi i să nu avem
a face cu o particularitate fonetică dialectală românească (rostirea moale
a lui r), ci cu o manieră străină de pronunţare.
Precedat de r şi urmat în silaba următoare de e, diftong'al ea nu
a fost redus la a, consecinţă a rostirii moi a consoanei precedente : amăr-
reaşte (I, 181v/2—3), ocareaşte (I, 179v/14, 180r/2).
r este rostit moale la finele cuvîntului, atunci cînd face parte din
suf. -ar şi - t o r : iubitoriu (II, 187r/10), mîntuitoriul (II, 188r/l), purtă-
toriului (II, 184r/l), spăsitoriul (II, 187v/ ll) etc. în grafii de tipul făurarh
(I, 176r/8), cinstitori (II, 187r/10—11), începători (II, 189r/16), avem a
face, după toate probabilităţile, cu r moale (vezi mai sus, p. 73). în
exemplele cu r suprascris (^s-KK^mop, I I , 184r/6), consoana poate avea în
principiu la fel de bine un timbru moale sau dur. în ceriu (I, 170^/3),
ceriul ( I I I , 190r/4), ceriului (I I I , 189'/9), r moale este analogic ( < lat.
caelum)04. Rostirea dură a consoanei este reflectată de grafiile c&rul (II,
188v/4), cerului (I I I , 191v/5), în care avem a face, după toate probabili­
tăţile, cu durificarea lui r moale ( ceriul ~> cerul), şi nu cu conservarea
lui r dur etimologic. N i se pare probabil ca în aceste două situaţii scribul
să-şi fi reprodus propria rostire, în care aparenta durificare să fie de fapt
reflexul incapacităţii de a-1 pronunţa pe r moale ( r ' ) 65.
Dispariţia Iui r prin disimilare totală a fost notată în pentru (II,
188r/o, 188v/l, 189r/4), pespre (II, 186r/16), veţi (I I I , 190r/ H ); cf. însă
prentru (I, 17278, II, 185r/4), prespre (I, 17871), vrem (au x.; I I , 185v/l)-
Metateza lui r nu s-a produs în împrotivă (II, 185v/4).
Singura atestare a lui r („lung” sau ,,apical-vibrant” ) o avem în
cuvîntul amărreaşte (I, 181v/2—3 ); în rest, am consemnat numai pe r :
amărî-se (II, 188v/15), răspunse (II, 185v/l—2), roagă (I, 172r/15) etc.

Prepalatale şi palatale

Urmaţi de e, i, mai ales în poziţie „tare” , ş, j sînt rostiţi moale :

se deşertă (II, 188v/15), ieşirea (II, 184v/15), jidovi (I I I , 191v/9), mişelul
(I, 183r/12), nedeşertatul (II, 187v/10), ruşinea (I, 180v/17—18), sluj eseu
( I I I , 189v/9), şerpi (I, 175r/2) etc. în hiclenşig (II, 189r/7) se reflectă
rostirea moale a lui ş (suf. -şig provine din magii, -seg, sig), în timp ce
în hideşugurile (I, 175v/6), i a trecut la u (după ce în prealabil evoluase
probabil la î ca urmare a rostirii dure a lui ş ) 6G. Jărtvele (scris : JKp’Hm-

63 V e z i In această p riv in ţă Sala, Contribuţii, p. 67.

64 Vezi Densusianu, H L R , I I , p. 33.
05 V e z i mai sus, p. 53.
66 V e z i M. Sala, î n legătură cu originea s u fix u lu i -şug, in Omagiu lu i l o r g u Iordan,
[Bucureşti], 1958, p. 762 — 764.

7— c . ISO
97
 niM ; I I I , 1S9V/12) ar putea reflecta rostirea dură a lui /, dacă nu avem
totuşi a face cu o simplă grafie m odelată după slavonă.
A m arătat in altă parte a lucrării (p. 73) m otivele pentru cari?
considerăm că în grafii de tipul însuşh. ( I I I , 191V/1S) se reflectă rostirea,
moale şi rra cea dură a lui ş. ş suprascris in exem ple ca K'hSSuj ( I I , lS 9 r/10),
KptAHHMoui ( I I I , 193v/16) ar putea reda la fel de bine rostirea moale sau
dură a lui ş.
ş şi j sint rostiţi moale şi atunci cînd precedă diftongul ca, iar in
silaba următoare se găseşte o vocală prepalatală ( e ) : grijeaştc ( I I . 1857
9—10), se <gri'yjeaşte (scris: cenc-bcmt; I I , 18or/10), şeaptedzeci (I,
18176 — 7 ); cf. şi şepte (I, 17ov/17), şeptesprădzeace (I, 176r/13— 14), cu
ea > e ( q) , grafii care reflectă de asemenea rostirea moale a consoanei
precedente. E xistă un singur exemplu care ilustrează trecerea lui ea la a,
ca urmare a rostirii dure a consoanei precedente : al şasele ( I I , i 8 7 r/o).
U rm at de ea în poziţie „ t a r e ” , ş este rostit moale în aşea (I, 171v/16,
178v/6 e tc .; cf. şi ase, I I I , 191 r/7) şi dur în aşa (I, 171715, I I I , 190713
etc.). în ş-au lasat ( I I I , 192716), ş-au dzis ( I I I , 192717), avem a face,
după toate probabilităţile, cu rostirea dură a lui ş şi „absorbirea” de
către această consoană a semivocalei din diftongul ia.
n din cuvinte de origine latină ( < n + iod) sau slavă s-a vocalizat
trecînd la i : cuviinţă ( I I , 185713), să se pustiască (I, 176717— 17 6V/1 ),
viile (I, 176v/l). Pluralul lui an este ai (I, 17077), cu n ( < n + ?•)>'/•
în cătenie (I, 17ov/14), e pare a fi trecut la ă ca urmare a, rostirii
dure a consoanei precedente. N u este însă cu desăvîrşire exclus ca notarea
lui -k să se fi făcut după m odel slav (cf. v. sl. citţnije, cu o posibilă con­
fuzie a ierurilor). în ceatate (scris: Mamamt; I, 17076), a nu se poate
explica decît dintr-un ă, care, fiind protonic, a trecut la a, prin asimi­
lare la a din silaba urm ătoare (vezi mai sus, p. 82). Cătate (neatestat
în textu l nostru, dar consemnat în P a lia de la Orăştie, Telraevanghelul
coresian şi Codicele Sturdzan 67) reflectă aceeaşi rostire dură a lui c, care
de data aceasta nu poate fi pusă la îndoială. D e notat că fonetismul nor­
mal cu e a fost de asemenea notat în Legenda d u m in ic ii: cetate (I, 170712).
D e altfel, cu excepţia acestor două exem ple, nu se întîlnesc în texte decît
cuvinte cu ce.
g ( < j + o, u sau d -f- iu, latin i) se întîlneşte peste tot : agi unseră
( I I , 184v/4), agiută ( I I I , 19273), giudecă (I, 18071S), ghidei (I, 174v/2),
giunghe-se ( I I , 187V/S), mă voiu giura (1,174v/4, 10), putregiure ( I I , 189713)
etc. O excepţie : judecările ( I I , 184v/3).

Vclare.

în grafia A'fKrttuiSKSpurtf (I, 175v/6), avem a face, după toate

probabilităţile, cu notarea accidentală a unui k în loc de r , deşi nu
este cu desăvîrşire exclus ca în acest caz să fie vorba de asurzirea lui <j
(prezentă în rostirea scribului străin).

CT V e z i D ensusia n u, 1 I L R , I I , p. ,S3.

98
 JLaringala Ii

în pofte (II, 18678), f provine din h ( < r . sl. poxta). Fonetismul

etimologic nu a fost consemnat în Manuscrisul de la Ieiul.
h etimologic este păstrat în Mcleani (I, 178r/10), hitleani (I, 17071)-

Grupuri de consoane

bd

Grupul bă nu a fost redus la d în bdeanie (I, 170v/ll).

mu

în scaunului (I I I , 193v/14), avem a face cu evoluţia lui mn la un.

ns
ns > ms printr-un proces de diferenţiere consonantică în frîmse
( I I I , 19076) 68; în se frîmge (I I I , 192v/i), m este analogic.

nt

nt apare trecut la ml. prin diferenţiere consonantică, în simt (II,

185713, I I I , 19274); cf. însă sînt (I, 177r/16) 69. Grafia sîmnt (II, 18473)
este probabil o contaminare între simt (pronunţarea- copistului) şi sînt
(cum era scris în original) 70.

sv

Cu o singură excepţie : svenţilor (I, 18279), v etimologic din grupul

sv apare trecut la /, ca urmare a unei acomodări consonantice: sfădeaşte
(I, 180r/7), să vă sfiiţi (II, 187r/o — 6), sfinţeaşte (I I I , 192r/2), sfinţ(i}ei
( I I I , 193713), sfînt (II, 185718), sfînta (I, 183711) etc . 71

ll

în hicleani (I, 178710), hi cleanului (I, 179710), cl provine din ti

( < magii. Ivitlen). Fonetismul etimologic a fost consemnat o singură dată :
hitleani (I, 17071).

08 Cf. Densusianu, H L R , I I , p. 12G — 127.

69 Vezi A l . R osetti, I L R , p. 403 ; în legătură cu alte explicaţii care s-au dat fenomenului,
v e zi I. G heţie — A l . Mareş, op. cit., p. 159.
70 O altă explic aţie a form ei simnl (d in Psaltirea î h i r m m a c h i ) , la R osetti, I L R , p. 469.
71 N u împărtăşim punctul de vedere al lui A l. R os e tti ( I L R , p. 525) că „ n o ta r e a cu v :
svadă, svti, svărşi, săvârşi reproduce grafia cuvinte lo r slave suvelu, suvStovati, svruSiti e t c . "
(cf., de altf el, p. 445). D e comparat, în acest sens, formularea lui Densusianu, H L R , I I , p. 130 :
,,il ne faut pas ă coup sflr s’im aginer que ces formes reproduisent tou jours la verita ble pro-
nonciatio n” (sublinierea ne aparţine). Vezi în această privin ţă şi I. G h e ţie — A l . Mareş, op. cit.,
p. 137.

99
 M O R F O L O G IA

Substantivul

Genul .şi numărul substantivelor

Mascul inc. Substantivul iată are la sg. art. forma talul (I, 171.70,
178V/10), după modelul .substantivelor masculine do declinarea a I l- a
('terminale în consoană).
Feminine. Substantivul funie prezintă la nom.-ac-. sg. forma etim o­
logică, în -e, fune : funea (I, i7 9 T/17).
Substantivele foamete, găselniţă, pizmă, proscorniţă fac pluralele in
-i : foameţi (I, 17176), găselniţi (I, 171 v/7), pizmile (ITT, .19171), proscor-
niţi (I, 182711). D in tre aceste forme, pizm ilc ar putea fi datorată unui
proces fonetic (închiderea lui e medial aton la i). Celelalte trei se întîlnesc
numai în textul nr. I (Legenda d u m in icii). Pace prezintă la plural forme
in -e : pacelor (I I , 183v/14) şi - i : pacile ( I I I , 191710—I I ) 1; de observat
că şi în pacile, e a putut trece la i ca urmare a unui proces fonetic.
Ga dină, hulă şi suliţă primesc la pl. desinenţa -e : g adinele (I, 171v/9),
hulele ( I I I , 1 9 1 7 2 ), suliţe (I, 17472). M în ă se înfăţişează la plural în form a
sa etim ologică: minule (I, 173v/14, 17675 — 6) 2.
Substantivele feminine term inate la sg. nom.-ac. în -e şi la pl.
nom.-ac. în -i prezintă, în general, form e de plural cu -ăi- : burătăţi ( I I I ,
191713), cărările (I I , 184v/14), dereptăţi (I, 177714), judecările ( I I , 184v/3),
răutăţile ( I I I , 190'/18— 19171). Lăture şi pace fa e la p l. laturi ( I I I , 191v/6)
si pacile ( I I I , 191710— 11) 3.
eutre. Unele neutre păstrează la plural forma mai veche a desi­
nenţei -u ri (~ure) : darure ( I I , 185v/10), gîndurele ( I I I , 19172), lucrure(le)
( I I , 38677, I I I , 1 9 1 7 7 -8 ), tru pu re(le) (I, 176711, I I , I 8 G76 ), im purelor
( I I I , 191v/2— 3). Alai rai-au fost notate formele de plural în -u ri (se observă,
ea substantivul lucru prezintă ambele form e ale d esin en ţei): chinurile
(I, I 7 1 7 1 4 —15), graiurile (I, 177711), lucrurile (I, 17578) ’• în lucrule
(I, 1 7 0 7 1 7 , I I , 18672), înclinăm a vedea omisiunea silabei re ( r i ) , deci
o greşeală de grafie, decît o form ă viabilă (care s-ar explica fie prin ana­
logie. după pl. mînule, fie prin sincopa lui i si apoi prin dispariţia' lui r
în urma unei disimilări totale).

1 V e z i D ensusian u, I I I . K , II, p. l.V.I.

- V e z i iu le gă tu r ă cu p lu r a lu l lui m in ă I. C o le a n u , U r m e dc ilc e lin a r e a a ] Y-a la t in ă
in lim b a ro m â n ă , in .1 clc lc c c l lii d c - a l X I I - l c a Congreu in tern a jio n a l (Ic lin g vis tic ă şi f ilo lo g ie
r o m a n i c ă , B ucureşti, 1971, p. -125— 128; I. G l i e j i e — A I . Mar eş, G r a i u r i l c dacoromâne in secolu l
a l X Y l - l c a . p. 222 — 221,
3 în le gă tu r ă cu i n fle x iu n e a a f u , v e z i cele spuse (le Densusianu, J I I. H , II, p. 1.r>S.
1 O e x p l ic a ţ ie (le n a lu ră f o n e t ic ă a evoh ifiei d e s in e n ţe i -u rc la - u r i , la Densusia n u,
H l . H , I I , p. 101.

100
 Declinarea

Substantivele masculine. Masculinul popă face la g.-d. sg. pop ei

(i, îs r/ o ).
La voc. pl. se apelează cu o insistenţă destul de mare la forme fără
-lor (egale cu nom.-ac.) : fraţi. (I I I , 18972), învăţători (I, 177v/2—3),
părinţi ( I I I , 189v/2) e tc .; cf. însă curvarilor (1,177v/12), oamenilor (I, 1717
7—8), răilor (I, 181717) etc. Frat este îndreptat de o altă mînă în fra­
ţilor (I I I , 193 r/2).
Substantivele feminine. Femininele care fac pluralul în -i prezintă
la genitiv-dativul singular desinenţa - i e i : ăulceţiei (II, 18575), frîmseţiei
(II, 18573—4), înimiei (II, 186r/4), lumi ei (II, 188v/10), lumiriei (II,
183713), morţiei (II, 189r/5—6), vieţi ei (II, 18475), curentă în secolul al
X Y I-lea şi mult mai rar întîlnită în prima jumătate a celui următor.
Substantivul scurăţire primeşte la gen.-dat. desinenţa -eei: scurăţireei
(II, 183714). Sămînţă prezintă la aceleaşi cazuri forma semenţei (I I I ,
191v/16), cu -eei > e i ; lege cunoaşte la g.-d. sg. forma legei (I, 173v/5)5.
E foarte probabil că grafia preasfntaei (I, 172714) trebuie interpretată
preasfintei. La genitiv-dativul substantivului corabie a fost notată forma
cu -a-, corăbiei (I, 179717).

Articolul

Articolul hotărît. Articolul mase. enclitic -l este consemnat în cvasi­

unanimitatea cazurilor: raiul (II, 18474), sufletul (I, 17979), trupul (II,
184715—16) etc. (întrucît -l este suprascris, s-ar putea ca art. bot. să
aibă forma -lu). O singură dată - l ( u ) este omis : răsăriţii (I, 175716—17).
Articolul hotărît masculin proclitic prezintă, de regulă, forma lui
(I, 171714, II, 184714, I I I , 19079 e tc .); faţă de cele 29 de atestări ale
acestei forme, lu apare numai de două ori (I, 17676, 13). Art. Iu (I I I ,
19274) este îndreptat în lui de o altă mînă 6.
Toate cele trei texte oferă o serie de exemple de folosire a formei
nearticulate a substantivelor în locul celei articulate (în special la substan­
tivele feminine; cf. cele spuse mai sus p. 91— 92) : întru sfînta eeatate
Ierusalimului (I, 17076), în iertăciune păcatelor ( I I I , 190717), neputinţă
semenţei noastre (I I I , 191715), derep rugă preasfintei maice (I, 172/13),
trupul şi sînge a lui Hristos ( I I I , 191714). Uneori forma nearticulată şi
cea articulată apar în aceeaşi propoziţie : ce e cătră noi dragoste şi mila sa
(II, 184714). în Manuscrisul de la Ieud se întâlnesc, mai rar, forme arti­
culate acolo unde ar fi fost normal să apară forme fără articol: căăzu...
dentru ceriul (I, 17073), învăţătura întru sfînta şi marea dumineca Paş-

5 Asupra confuziei in folosirea desinenţelor -eei şi - ie i in te x t e le secolului al X V I - l e a ,

vezi Densusianu, H L R , I I , p. 150, 154 — 155.
6 î n legătură cu raportul dintre lu şi lu i in secolul al X Y I - l e a v ezi I. G heţie — A l. Mareş,
op. cil., p. 227, 230.

101
iilor ( I I , 1S3V/S — 9), de toate lu cru (re}lc cealea cu ruşirca să ne ferim ( I I I ,
191r/16). Se intîm plă ca cele clouă forme să se succeadă in •acelaşi context :
unde iaste iertarea păcatelor, de acolo iaste şi viaţa şi ispăsenie ( I I I , 192r/14-).
Menţionăm că într-o .serie de cazuri copistul îndreaptă forma pe care iniţial
o scrisese. Astfel, iertaciure este m odificat în iertaciurea ( I I , 187v/16),
iertare în iertarea ( I I I , 192v/7), moarte în moartea ( I I , lS 9 r/4— o). A vem
m otive să credem că măcar unele dintre formele de mai sus se datoresc
scribului, care nu stăpînea în chip desăvirşit lim ba română şi confunda
forma articulată cu cea nearticulată a su b stan tivelor7.
A rticolul posesiv. La masculin singular, înaintea pronumelor şi
ad jectivelor posesive, precum şi a numeralelor ordinale, forma uzuală a
acestui articol este al (I, 180714, I I , 184r/G, 18775, I I I , 191v/l etc.).
O singură dată, înaintea unui numeral ordinal, a fost notată form a inva­
riabilă a (I, 17r)r/14). în ain tea genitivelor, însă, nu l-am consemnat decit
pe a invariabil (I, 170v/12, I I , 188714, I I I , 191714 etc.). Fem ininul sin­
gular al articolului posesiv este a (I, 171r/l, 4, 1737-11 etc.). La plural
feminin am notat pe a invariabil (I, 172v/5). ÎSTu s-au în tîln it form e de
masculin plural în cele trei texte 8.
A rticolu l posesiv apare notat în contexte în care nu se foloseşte 111
zilele noastre : dzua a învierei lui Hristos (I I , 18472). D im potrivă, 111
alte situaţii el nu este notat, deşi prezenţa lui era de a ş te p ta t: nu putem
răbda de lierile aceastea că-su iuti foarte de m in i ia aceasta lu i Hristos (I,
177r/2 — 4 ) 9.

Adjectivul

Genul şi numărul adjectivelor. A m a r primeşte la f. pl. desinenţa -ă :

amară ( I I I , 193v/10), iar gol are pluralul articulat golii (I, 182v/13 — 14).
Dulce prezintă la pl. aceeaşi formă ca la singular : scripturile meale cele
dulce (I, 177712).
Declinarea. A d je c tiv u l sfînt are la gen.-dat. fem. sg. form a sfinleei
( I I I , 189716).
Grade de comparaţie. Superlativul adjectivelor este construit cu
foarte, care apare postpus : iuţi foarte (I, 17773), lăudat foarte ( I I , 186v/l).
Există, de asemenea, în textele manuscrisului o serie de adjective for­
mate cu prea- care au valoare de superlativ : preaînaltul (I I , 186v/2),
preamultitului (I I , 18574 — 5), preasfintei (I, 172714).

Pronumele

Pronumele personale. La pers. 1 pl. dativ am notat forma (m ai

apropiată de etim on) ne ( I I I , 192710), în locul lui ni din limba actuală.
Pronumele personal conjunct în dativ este folosit cu valoare pose­
sivă : capv-mi (I. 173717), cumotrii-vă (I, 177713-1-1).

7 V e z i 111 ac e a s tă p r i v i n ţ ă K o s c l l i , I I . H , p. 5G4.
e V e z i 1ii le gă tu ră cu a r t i c o lu l p os e s iv Ion G li e ţ ie — A l . Mnrcş, G r a i u r i l e dacoromâne,
in secolul a l X Y I - l e a , p. 232 — 231.
a V e z i In a c e a s tă p r i v i n ţ ă D ensusia n u, H L H , I I , p. 385 — 38G.

102
 La datiVul pronumelui el se ataşează uneori particula - s i : luisi
(I I I , 190v/15-1 6 ).
în cele trei texte, am consemnat formele inşi (I I I , 193718), cu
compusele pre-nşii (II, 18877), pri-nşi (I, 17274) şi nusul, numai în com­
pusele cu nusul (I, 179r/H, 18275), cu rusul (ÎI, 189715).
Xotăm, de asemenea, pronumele de politete domnie-saile (gen .;
I, 171715).
Pronumele de întărire însuşi (I, 182v/4, I I I , 191v/18) nu apare pre­
cedat de el.
Pronumele (adjectivele) posesive. Alături de forma de masculin
sg. mieu (I I I , 19078, 19271 etc.), apare, mai frecvent, forma miu, întîl­
nită şi în alte texte vechi (I, 17171, 17376, 174711 etc.). L a pl. n-am
consemnat decît forma mii (I, 172r/12, 18179 etc.). De remarcat că miu,
■mii nu apar decît în textul nr. I (Legenda duminicii), în timp ce exem­
plele cu mieu se recoltează în exclusivitate din textul nr. I I I ( învăţă­
tură la cuminecătură) 10. în textul nr. I I (învăţătură la Paşti) nu există
forme ale pron. şi adj. pos. de pers. 1 sg. masculin. Alături de mieu şi
miu, apare atestată de două ori şi forma literară de astăzi meu (I, 172717,
I I I , 19271). Menţionăm că pe f. 19078, 16 ( I I I ) scribul a scris meu, apoi
a îndreptat în mieu.
La persoana 3 sg. şi pl. au fost notate formele său (seu) (I, 17875,
II, 18476 etc.), sa (I, 180718, I I , 184v/lo), săi (I, 18075), sale (saile)
(I, 175713, 18175). Textele notează deopotrivă pronumele personale lui
(I, 17977, 9, 14), ei (I, 17075), lor (I, 172715), cu valoare posesivă,
în general, său este folosit în legătură cu subiectul, iar lui în legătură
cu atributul sau complementul: aşa schimbă trupul său Hristos (I I I ,
191717), voiu da sufletul lui îngerilor hicleanului (I, 17979). Există şi
excepţii : de nu veti mînca irupţii fiiu lu i omenesc si să beati sînge său
(I I I , 192710)11.
în feciorii voastre (I, 178718), întrebuinţarea formei feminine în
locul celei masculine trebuie pusă în seama copistului străin al manuscri­
sului nostru.
Pronumele (adjectivele) demonstrative. Demonstrativul de apropiere
este acest(a), iar cel de depărtare acela. Pe f. 178717 (I), scribul a scris
aceala (formă consemnată în zilele noastre în graiurile moldoveneşti12),
dar apoi a corectat în acela. B posibil ca aceala să fi provenit din copia
pe care o transcria scribul.
Alături de acest(a), acela, apar mai rar si forme cu afereza lui a - :
ceasta ( I I I , 192711), ceste (I, 171711), cela (1,18176), ceea (I I I , 189716)

10 î n legătură cu m iu , v ezi R . Tod oran , N o te morfologice, In CL, I, 1956, p. 128 — 131.

11 Cf. asupra întrebuinţării lui său şi lui în t e x t e le vechi G. Ivănescu, Elemente mara­
mureşene in limba t ip ă rit u rilo r lu i Coresi, în SCŞt, F i lo lo g ie , X , 1959, nr. 1 — 2, p. 24, P r o ­
blemele capitale ale vechii române literare, Iaşi, 1947, p. 337 şi u r m . ; E . Berea, D i n istoria
posesivului său — lu i in limba română, in SGL, X I I , 1961, nr. 3, p. 319 — 333; P. P itrop ,
Cu p riv ir e la istoria pronumelui său — lui, ei, in limba română, în A U T , F ilolog ie , I, 1963,
p. 317 — 319; I. Rizescu, P r a v i la r ilo r u lu i L u ca ci, Bucureşti, 1971, p. 75 — 76.
12 V ezi A L R I I , SN, voi. V I , li. 1715. N u trebuie exclusă p osibilita te a ca scribul să fi
scris -fc pentru e, conformîndu-se unei anum ite deprinderi grafice (asupra căreia v e zi capitolul
de grafie, p. 67), iar apoi să se fi corectai.

103
etc. De observat că. 111 raport cu cest, cel f a ) are o frecvenţă sensibil mai
ridicată în texte.
Precedînd substantivul, adjectivu l dem onstrativ acest ( a ) apare la
masculin în forma acesta : acesta pahar ( I I I , 190v/7), iar la feminin in
forma aceasta : aceasta trim itere (I, 179V/S); cf. de asemenea ceasta hune
( I I I . 192r/H). Form ele ,.norm ale” sînt folosite la rîndul lo r : acest pahar
( I I I , 190714), această dzi ( I I , lS 4 r/2) etc. O observaţie similară 111 legătură
cu dem onstrativul acela : acela om (I, 174r/16). Aceeaşi situaţie ne întâm­
pină la gen itiv-d ativ : aceluia popă (I, 182715); cf. şi celuia om (I, 1 S2 7 S).
La sg. f. gen.-dat'., dem onstrativul de apropiere prezintă formele
aceaştiia (I, 178715), ciceştii ( I I , 18471) şi acestei (I, 183r/15). U ltim a
dintre ele reprezintă una dintre cele mai vechi atestări ale form elor ana­
logice cu -s- şi -ei, refăcute din form e cu -ş- şi - i i 13.
Manuscrisul nostru consemnează, de asemenea, una dintre cele mai
vechi atestări ale dem onstrativului ăsta : astă ( I I , 1 8 4 7 4 )14.
D intre celelalte pronum e si ad jective dem onstrative mai m enţio­
năm pe alalt ( I I , 18771, 18874).
Pronum ele nehotărîtc. Pronum ele nehotărît fiecine apare cu cele
două elemente separate : hie pre cin i (I, 18079).
Pronum ele negative. Pronum ele negativ nim ic a fost notat numai
în forma etim ologică cu -ă : nemică (I, 175717, I I , 18775, 7— 8, 9). N im e
(I, 17674, I I , 18775, I I I , 19176, 10) apare numai în această fo rm ă ; forma
nim eni este necunoscută celor trei texte ale M anuscrisului de la Ie u d 15.
Pronum ele ( adjectivele) relativ-interogative. Care prezintă la f. sg.
nom.-ac. forma care (I, 178711), la m. pl. nom.-ac. forma carii ( I I ,
18473, 18776, I I I , 18975).
Pronum ele ce este folosit în legătură cu nume de fiinţe sau de lu­
cruri : o, amar celuia om ce are avuţie şi nu face pamete sfenţilor (T, 182r/8),
acesta iaste trup m ieii ce se deade şi frîm se derep voi ( I I I , 190'/9)10.

Numeralul

A umoralul ordinal prezintă la masculin terminaţia -Ie : al noaole

( I I , 187r/7), al şasele ( I I , 18775), al treile (I I , 18774), al u{n}sprădzeacele
( I I , 187r/8— 9). A lă tu ri ele in tiiu (I, 170r/8) apare forma compusă cu de- :
dentii (I I . 187r/2).

V e r I) u 1

Diateze. In linele cazuri, verbele apropia, căsca şi odihni sînt folosite

la diateza activă, nu la cea reflexivă ca în lim ba literară actuală : necuraţi
vor apropia de trupul lu i Hristos ( I I I , 193718 — 19), o, cum nu cască pă-
mîntul să vă înghiţă (I, 17877), şi va odihni în părăţie ceriului ( I I I , 193'/

1 ; C f. C. l ' r i n c u , D i n istoria dem onstrativelor româneşti: formele (a)cclei(a), aceleiaşi,

i n y e h i t a l ie , (a)cestcia, in S L L F , I I, p. 3 1 .
11 in l e g ă t u r ă c u c hl a, a st- v e d e r i I. Glieţie — A l. M a r e ş , op. ci t., p . 2 3 5 — 2 3 7 .
In le g ă t u r ă cu nime — nim eni, v ezi I. G l i e ţ i e — A l . M a r c ş , o p . c i l . , p . 2 3 8 — 2 1 1 .
16 Cf. D e n s u s i a n u , III.H, II, p. 1 9 0 ; M. I l i c s c u , C o n c u r c n j a d i n t r e p r o n u m e l e c a r e şi c e,
in SG, I, p . 20.

104
 16), să odihniin în paraţie cerului ( I I I , 191v/4—o ) 17. Verbul pocăi este
folosit la diateza activă (cu valoare tranzitivă) : se-ş pocaiască păcatele
(I I I , 190v/12); cf. însă f. 171v/16—17 (I), unde verbul apare la diateza
reflexivă: şi aşea doară vă veţi pocăi. Yerbul posti este folosit la diateza
reflexivă: se-au postit (II, 186v/18), se-a(u} postit (II, 187v/3)18. R efle­
xivul pasiv este foarte rar întrebuinţat (spre deosebire de situaţia exis­
tentă în alte texte vechi) : şi acolo se vor munci în vecie (I I I , 19375)19.
Conjugări. Alături de verbul găti (I, 176v/9), apare mai frecvent
verbul găta (I, 179r/13, I I , 18774). De conjugarea a IlI - a este verbul
învie (nu învia, ca astăzi), aşa cum rezultă din formele : învise (II, 187v/
13, 189r/9 etc.), învisem (II, 189715).
Moduri şi timpuri. Indicativul şi conjunctivul prezent. Verbele de
conjugarea a Il-a , a IlI- a şi a IV -a cu radical în d şi t prezintă numai
forme iotacizate: să audzu (I, 177r/8), să despartă (I I I , 190v/16—17),
să înghită (I, 178r/8), să scadză (II, 18779—10). Nu am consemnat în
texte verbe cu radical în n şi r. în legătură cu forma se spure ( = să
spună; I I , 184718), vezi mai sus, p. 95.
Menţionăm formele particulare de prez. ind. şi conj. ale unor verbe :
gice, să gicem, a gice (vezi mai sus, p. 96), lucredzu (I, 181v/9), mănîncă
(mărîncă) (II, 184714-15, I I I , 190v/15), săm (II, 184v/5), săt (II, 18876,
188v/2), ştie (II, 18971). t din săt (în locul normalului ţ) se explică prin
influenţa formelor de perfect simplu pers. 2 pl. de tipul adunat, prinsei
etc. 20. în legătură cu formele să iertam, să ne îmbrăcăm, vezi mai sus,
p. 81-82.
Imperfectul. Verbele de conjugarea a IV -a prezintă la indicativul
imperfect persoana 3 sg. forme în -Ha : biruiia (II, 18975), clevetiia (I I I ,
' 191v/9) 21.
Perfectul simplu. Cele trei texte ale Manuscrisului de la Ieud con­
semnează cîteva forme de perfect simplu „ta re” la verbele de conjugarea
a IlI - a şi a IV-a, precum şi la verbul da : (1 sg.) dediu (I, 172v/16—17),
feciu (I, 17375), întorşii (f, 172717), înviş (I, 173v/l), spus (I, 171711),
tremişu (I, 17172), (3 ’ sg.) (se) deade ( I I I , 19076—7, 9), feace (1,17079),
învise (I I , 187v/13). La pers. 1 şi 2 pl. a aceluiaşi timp, am notat numai
forme fără -r ă -: (1 pl.) învisem (II, 189715), (2 pl.) ascultat (I, 171715),
credzut (I, 17173), vă grăbit (I, 178r/4), înciput (I, 17274), înţeleasetu
(I, 173v/4—5). După cum se vede, în marea lor majoritate, exemplele se
recoltează din textul nr. I (Legenda dum inicii). Formele analogice de
perfect simplu nu au fost atestate în Manuscrisul de la Ieud.

17 O d i h n i (la d iateza a c tiv ă ) este atestat şi in P a l i a de l a Orăştie (v e z i Densusianu,

H LR, I I , p. 201).
18 P o s t i este folo sit destul de fre c v e n t la diateza r e fle x iv ă in secolul al X V I- le a (v e zi
Densusianu, H L R , I I , p. 201; cf. şi p. 2 0 2 ); cele două exem ple citate m ai sus p ro vin din
Învăţătura la P a ş t i , copiată după Coresi.
19 V ezi în această p riv in ţă E . B erea, Obser vaţ i i a s u p r a di atezei pasi ve i n l i mb a r o mâ n ă ,
în SC L, X V I I , 1966, nr. 5, p. 577— 578; cf. însă ob serva ţiile lui I. R izescu, P r a v i l a r i t o r u l u i
L u c a c i , p. 81, n. 46.
20 V ezi Densusianu, H L R , I I , p. 240.
2t V e z i I. P ă tru ţ, U n i f o r m i z a r e i n s i s t e m u l mo r f o l o g i c . D e s p r e i m p e r f e c t u l românesc, în
C L , I X , 1964, nr. 2, p. 2 2 7 -2 3 1 .

105

(
 Perfectul compus. La pers. 3 sg. auxiliarul prezintă forma a u : ne-au
adus (I I . 184716— 17). au dat ( I I , 18572), au lumirat ( I I , 187717), au
m urit ( I I , lSă'/lG ), au postit ( I I , 187v/3) etc. în două rînduri (faţă de cele
31 de ocurenţe ale lui au), auxiliarul apare notat în form a a : a dat ( I I I ,
19279)- se-a postit (I I , 18773). D in m otive asupra cărora s-a insistat cu
alt prilej, considerăm că în aceste cazuri avem a face cu omiterea de
către copist a lui -v şi nu cu notarea auxiliarului a, astăzi literar. Vom
observa că uneori, transcriind în grabă, copistul îl om ite pe a- : eă-u dat
(I I , 1 S 57H ), dar îşi dă seama de eroare şi se corectează, scriind un a
deasupra lui u : k-k a^QI* Două rînduri m ai încolo el repetă greşeala,
scriind că-u dat, dar de data aceasta nu o mai îndreaptă. P e f. 18773
( I I ) apare grafia citată mai sus : se-a postit. C îteva rînduri mai jos (17),
pe aceeaşi pagină, scribul om ite din nou pe -u, scriind la început a lum irat.
îş i dă seama că a greşit şi se corectează : a8 /\$i\\Hpam 22.
în textele M anuscrisul ui de la Ieud, auxiliarul apare adeseori plasat
după participiu : dat-au ( I I , 188r/10— 11), făcut-au ( I I I , 193712), s lu jit-a fi
( I I , 18772— 3), spart-au ( I I , 18875) etc. Form ele cu auxiliarul antepus
sînt de asemenea răspîndite : an dat ( I I , 18572), au m urit (I I , 185716),
aţi venit ( I I , 18771— 5) etc.
V iitoru l. La pers. 3 sg. auxiliarul prezintă în m od curent form a va :
va posti (I, 171714), va putea ( I I I , 192718), va spune ( I I , 181717) etc.
A v e (n i) ( I I I , .19078) apare într-un context lacunar (natu = <e>7 a
te { n i ') ! ), de aceea s-ar putea să avem a face cu omiterea accidentală a
lui v şi nu cu forma ,,populară” de pers. 3 sg. a auxiliarului vrea. P re ­
zenţa form ei a la începutul secolului al X V II- le a în zonele nordice ale
ţării, acolo unde astăzi este singurul folosit, nu trebuie să ne surprindă.
A a fost notat, în M oldova, în documentele secolului al X V I-le a ~3. La
pers. 1 pl. am consemnat numai form a vrem a a u x ilia ru lu i: vrem da
( I I , 18571), ne vrem tăveli ( I I I , 193v/15) etc., în tim p ce la pers. 2 pl. se
întîlneşte numai forma fără r : vă veti pocăi (I, 171716— 17), veţi face
( I I I , 190711) etc,
în tr-o serie de situaţii, auxiliarul este aşezat după verb : cădea-vor
( I I I , 19374), da-voiu (I, 181r/7), dobîndi-va ( I I I , 193r/15—16) e tc .; cf.
însă va avea (I, 179r/5), vor cădea (I, 171r/ ll), voiu da (I , 17979) etc.
în mod neaşteptat, verbul unipersonal ploua prezintă o form ă de
v iit. 1 sg. voiu ploua (I, 17671); cf. şi form a perifrastică v o ( i v ) avea a
ploua (I, 176713). în ambele cazuri, subiectul e divinitatea.
Î 11 Legenda d um inicii se întîlnesc unele form e perifrastice de v iito r,
construite fie cu prezentul verbului avea + infinitivul : am a trimeate
(I, 174717), fie cu viitoru l verbului avea + infinitivul : voiu ave a face

2î in le g ă tu rii cu ro rm e le a u x ilia r u lu i a v e a la p ers. 3 s ". a p e rre c lu lu i com pu s, a se v e d e a

D en su sian u , l l l - l i , I I , p. 2 2 2 ; C. I-'rlncu, F o r m e l e de p e r s o a n a a 1 11 - a a l e a u x i l i a r u l u i de l a
p e r f i d u l c o m p u s . P r i v i r e i s t o r i c ă , In S C L , X X , 19G9, nr. .‘3, p. 299 — :î 18 : I. G h e ţie , O r i g i n e a
a u x i l i a r u l u i a dc l a per s. ■"> sg. a p e r f e c t u l u i c o m p u s , tn S C L , X X I V , 19715, nr. ţ, p. 121 — Y.'S).
- 1 W z i I. G h e ţie — A l. M areş, o p . c i l . , p. 252 — 25:3.

106
 (I, 176T/7— 8)^ voiu ave a laşa (I, 176v/2—3), vo(nC) avea a ploua (I, 176r/
13), voiu avea a tremeate (I, 175v/14) 24.
Conjunctivul prezent. Verbul ierta face la conj. prez. 3 sg. se iarta
( = să iartă; UT, 192r/8), explicabilă prin confuzia făcută de scribul străin
între formele de pers. 3 sg. ale conjunctivului şi indicativului prezent.
Condiţionalul prezent se construieşte, ca în limba literară de astăzi,
cil aux. avea ( aş, ai etc.) + infinitivu l; nu sînt consemnate celelalte
tipuri de condiţional întîlnite în secolele al X Y I-le a —al X V II-lea . Forma
de pers. 3 sg. a auxiliarului la condiţionalul prezent este ară: ară avea
(I, 178v/17, 181r/9).
Imperativul prezent. La verbele reflexive, pronumele este aşezat
uneori după verb : apropiiaţi-vă (II, 187r/7), iar alteori înaintea lu i: vă
apropriaţi (II, 187r/15). La pers. 2 pl. am notat forma nu vă ruşiraţi (II,
187r/8); nu s-au înregistrat forme în -aveţi, -ereţi, -ireţi, curente în textele
secolului al XVT-lea.
PaHicipiul. Verbul faşe prezintă la participiu atît forma etimologică
fapt (I I, 188r/13, 188v/8), cît şi pe cea analogică făcut (I I I , 193r/12, 13).
Locuţiuni verbale. Singura locuţiune întîlnită în manuscrisul nostru
este a da laudă ( = a lăuda; I I I , 190r/5).

Adverbul

Menţionăm o serie de adverbe care prezintă interes prin sensul şi

forma lor :
acmu „acum” : si se spure acmu cumu se cade burătatea acestii dzile
(II, 1S4V/1) 25;
amu „ia tă ” : ieri amu îngrupămu-ne lui Hristos (II, 186v/5);
„acum” ( ?) : amărî-se amu iadul derep ce se deşertă (II, 188v/15), că pentru
păcate moartea biruiia şi se deşertă amu ver(ir')u morţiei (II, 189r/5);
au „oare” : să vădzu au fugi-veţi de supt mînule mele? (I, 17675);
dară: de nu voiu, da eu ploaie, dară ce veţi avea a secera? (I, 181v/14);
doară: şi aşea doară vă veţi pocăi (I, 171v/16);
iară: şi vă saturaiu şi iară mai mult rău înciput a face (I, 17274);
întâie: de toate necurăţiile întîie să ne curăţim (I I I , 191r/6);
mainte „m ai înainte” (în sens tem poral): mainte în toată vremea
să ne învăţăm să facem ce iubeaşte Dumnedzeu (I I I , 193v/8) 26.
Dintre locuţiunile adverbiale (nu prea numeroase) folosite în manu­
scris, vom menţiona două, formate dintr-o prepoziţie şi pron. dem. acela :
derept aceaea (acea), foarte frecvent întrebuinţată (II, 184r/9, I I I , 191'/
9—10, 193r/3 etc.) şi pentru aceaea (I I I , 193v/6), amîndouă semnificînd
„d e aceea” .

24 Construcţiile de tip u l voiu ave a face ar putea fi an alizate, even tu al, şi ca v iito ru l
lu i avta (p re d ic a tiv ) + in fin itiv u l v e rb u lu i; in terp reta rea noastră ni se pare a f i m ai judicioasă ;
cf. M. Ştefănescu, op. cit., p. 47, care consideră că asem enea con strucţii calchiază form ele de
v iito r slav de tip u l s-btvoriti im a (m ), o d o îd iti im a (m ) etc.
- c V ezi Sn legătură cu acest a d v e rb I. G h e ţie —A l. M areş, op. c it., p. 259 — 260.
=e V ezi in legătnră cu acest a d verb I. G h e ţie —A l. Mareş, op. cit., p. 259 — 260.

107
 Propoziţia
Consemnăm o serie de prepoziţii care prezintă forme, înţelesuri sau
Întrebuinţări particulare :
a : pastile noastre sint alea se dentru a toate jazi/ci ( = lim bile ; I I ,
18777);
de „ d in ” : se gustaţi (le trupul lui H ristos şi de shigele său să beaţi
( I I . 1 S I7 1 2 ); „d in cauza” : nu putem răbda de herile aceastea, că-su îuţ
foarte de m îniia aceasta lu i H ristos (I, 17772);
derept (derep) „p e n tru ” : mă împnnseră-mă. derep voi şi derep
păcatele voastre (I, 17473— 4 ); „d in cauza, din pricina” : şi iară mă m iloş­
ii văscu derep s fin ţi m ii apostoli si derep îngeri si derep rugă preasjiniei
maice (I, 1 7 2 7 1 1 -1 3 );
despre „d in sp re” : ş i-m i în io rş m înie despre voi (I, 172717);
dintru „ d in ” : cădzu o piatră mică şi rece dintru ceriul întru Ie r u ­
salim (I, 17CT/2— 3 );
în „p e n tru ” : se deade şi frîm se derep voi şi derep m ulţi 111 iertă­
ciunea păcatelor ( I I I , 190710); ,,cu privire la ” : neispiiiţ în c re d in ţă ...
lumirat în curăţie ( I I I , 193r/5, 7 );
întru „ î n ” : sfînta dumenecă luaiu buiedzul întru Iordan (I, 173715);
întru „ i n ” alternează uneori cu în : ieri întru suspin eram si în p lin ger i
(I I , 1SP/6);
la „ în ” : o, amar aceluie om ce nu-şi deşteaptă fe c io rii săi de demî-
neaţăi la sfînta dumenecă (I, 18376);
pînă (p îr ă ) „p în ă 111” : iară carii aţi peştii pîră al noaole ceas apro-
piaţi-vă, nemică nu vă ru s ira ţi; şi pîră al u(n)sprădzeacele ceas aţi peştii
nemică să nu vă m ihniţ ( I I , 187r/6— 10).
pre „ p r in ” : mai lesne iaste fu nea corăbiei a ireace pre urechile acului
(I, 179717); „asupra, peste” : şi voi lăsa pre voi lim bi păgîne (I, 1717-12);
spre ,,asupra” : înşine rugăm de m in i a lu i Dumnădzeu spre noi
( I I I , 193718); „c ă tre ” : să-l proslăvim pentru aceasie miloste mare <ce)
are Hristos spre noi ( I I , 18578) ; „ p e ” : vor mînea iarbă ca şi dobitoacele
spre păm înt întru saţiul său (T, 178v/4);
supt : fu gi-veţi de supl mînule mele (I , 17075).
După cum se observă, form ele şi sensurile semnalate mai sus se
întîlnesc, în marea m ajoritate a cazurilor, în textul nr. I (Legenda du-
m i n ic ii).
D intre locuţiunile prepoziţionale si prepoziţiile compuse întrebuin­
ţate in text (de pre, îm preună cu, în loc de etc.), am reţinut locuţiunea
în-a-dereapta : cînd, va f i la dzua de giudeţ noi ne v re (m > afla îr-a-dereapta
scaunului lu i Dumnedzeu ( I I I , 193v/14).

Conjuncţia
Vom reţine si din rîndul conjuncţiilor pe acelea care prezintă o
formă sau o semnificaţie a p a rte;
ce: nime se nu iasă flă m în d , ce ioţ să vă înd ulciţi că Pastile noastre
simt alease ( I I , 187v/5) ;
deaca: nime dintru voi să nu ia fără socotinţă trupul Iv i Hristos,
ca nu, deaea veţ mînea şi veţ bea, să cădeţi întru păcate ( I I I , .191712);

108
 deci: deci' cene nu va cinsti sfînta veneri şi o va lucra el în dzi, să
locuiască întru focul netrecut (I, 17476);
iară : cu apostolii lăcuiia, iară călră jid ovii clevetită (I I I , 191v/9);
să „dacă” : acela om s-ară avea păcate pre desupra părului capului
său, gice Dumnedzeu : ierta-voiu păcatele toate (I, 178v/17).
Menţionăm că pe f. 17576 (I) a fost scris din greşeală cuvîntul au
în pasajul: aceaste grăiescu voao : lăpădaţi-vă [au] hicleşugurile de la
inimile voastre. E probabil că scribul a notat aici conjuncţia şi nu adver­
bul au.
Consemnăm conjuncţia compusă de se : şi însuşi deade Hristos noao
de se mîncăm şi să bem (I I I , 19272) 27 şi locuţiunea conjuncţională derep ce
,,din cauză că, deoarece, pentru că” : amărî-se amu iadul derep ce se
deşertă (II, 188715).

Interjecţia
Toate interjecţiile folosite în textele Manuscrisului de la Ieud
(amar, amin, o, vai) aparţin limbii comune din trecut şi de astăzi.

FORMAREA CUVINTELOR

Derivarea cu sufixe

în textul nostru derivatele cu sufixe sînt bine reprezentate. în rîndul

lor intră atît formaţii cu sufixe împrumutate, cît şi formaţii create în limba
română.
îfe oprimi, în cele ce urmează, asupra celor mai interesante creaţii.
Prezentăm materialul extras în ordinea alfabetică a sufixelor. Menţionăm
că am ales pentru exemplificare atît derivate româneşti cît şi derivate
împrumutate în limba română ca atare din alte limbi, dar cu structură
analizabilă.
-(ăt)atc (-etate) este prezent în substantivele bunetate (I, 182717),
greutatea (I, 17074), niesărătate (II, 187714).
Din rîndul exemplelor date numai niesărătate este un derivat româ­
nesc ( bunătate şi greutate fiind moştenite din latină). Mesărătate este carac­
teristic numai limbii vechi româneşti1.
-ciune, -iune, formează substantive de la verbe sau de la a d jective:
iertăciurea (I I I , 190710), încliinăciurea (II, 189r/18), putregiure (II, 189r/13),
rugăciure (II, 186r/10), spurcăciuri (I I I , 193715—16).
Dintre exemplele semnalate, numai iertăciune, putregiune şi spur­
căciune sînt formate în limba română. Considerăm că închinăciune şi

27 V ezi în legătură cu această con ju ncţie M. A v ra m , E v olu ţia subordonării circum stan­
ţiale cu elemente con ju n clion a le in lim ba română, Bucureşti, 1960, p. 98, 99, 155, 189; I. P.i-
zescu, P ra v ila rilo r u ln i L u ca ci, p. 94.
1 V ezi şi M agdalena Popescu-M arin, C on trib u ţii la studiul d erivă rii cu su fixele din seria
{l)a tc, in SM FC, V I , p. 5 3 - 6 8 .

109
 ■rugăciune provin din lat. indinationem , respectiv, rogaiioneni, şi nu sini
derivate româneşti din închina, ruga, cu sufixul -ciune 2.
Deşi form aţiile cu acest sufix nu sînt numeroase în M anuscrisul
de la Ieud, ele prezintă interes pentru cercetarea noastră, deoarece sînt-
caracteristice lim bii vechi româneşti literare n. D in exem plele am intite
de noi aici merită o menţiune specială iertăciune si închinăciune, care nu
mai sînt folosite în mod curent în limba literară actuală, locul lor fiind
preluat de in fin itivele lungi cu valoare substantivală: iertare si închinare.
Menţionăm, de asemenea, faptul că în textul nostru, alături de unele deri­
vate în -ciune apar şi sinonimele lor. Este cazul substantivelor iertare
( I I I , 192r/13 etc.) şi rugă (I, 170v/9), întîlnite alături de iertăciune .şi rugă­
ciune, acestea, din urmă înregistrînd însă apariţii ceva mai numeroase.
-ean, -lean este prezent în substantivele : gomoreanilor (I, 179'/
.‘3— 4), m ireanii ( I I , 186v/15), sodomleanilor (I, 179v/3).
jSTe aflăm în faţa unor împrumuturi din slavă. P rezin tă un interes
mai deosebit o form aţie ca mirean, cu circulaţie relativ mare în textele
vechi româneşti, mai ales în cele bisericeşti, astăzi mai puţin utilizată 4.
-enie intră în componenţa unor substantive : cătenie (I, 175v/14),
priceaştenie (I, 182r/17), smerenia ( I I I , 191r/12), ispăsenie ( I I I , 192714).
Cuvintele care prezintă sufixul -enie sînt (cu excepţia lui ispăsenie)
împrumuturi din slavă (ele reprezintă, respectiv, pe cîtenije, pricaSlcnije,
siim erjenije). Prezenţa lor în textele vechi româneşti (cu caracter religios)
este foarte obişnuită 5, în vrem e ce lim ba literară modernă nu le cunoaşte
(exceptând, poate, pe smerenie) 6.
-esc form ează a d jective de la substantive sau de la ad jective : nm ic-
rescu (I, 176v/7), omenesc ( I I I , 192v/9), sărăceşti ( I I , 185v/12), sufleteşti
( I I I , 189v/12).
T oate exemplele date de noi reprezintă creaţii româneşti.
Form aţiile adjectivale derivate cu acest sufix sînt curente şi în lim ba
literară modernă. Ceea ce deosebeşte exem plele înregistrate de noi de.
cele actuale este semnificaţia deosebită a celor dinţii. A stfel, omenesc
are valoarea unui gen itiv al a p a rten en ţei: ,,al om ului” (de nu veţi mîvca.
trupul fiiu lu i omenesc, I I I , 19278— 9 ; Vedeţi, lu i om en eşl(i), I, 170'/
17—17171), iar sărăcesc (că mai sărăceşti şi mai m ici sînt darure noastre,
I I , 185712— 13), care nu înregistrează o frecvenţă prea mare în textele
vechi, are sensul „sărac, m odest” 7.
-eşte form ează adverbe de la su bstantive: suflcteaşte ( I I , 1857J2),
trupeşte ( I I , 18579).
Aceste două derivate, reprezentînd creaţii româneşti, exprim ă,
în contextele în care sînt utilizate, relaţia.: sufleteaţte să prăznuivi şi

3 C f. In a c e a s tă p r iv in ţă Lau rn V a s iliu , D e r i v a r e a c u s u f i x e şi p r e f i x e i n C a r t e a ru i n v ă -
lâlurâ a di ac on u lu i C o r e s i d i n 1081, In S M F C , I, p. 239.
3 V e z i D en siisin n u , I I L R , I I , p . 317 — 3 1 8 ; I.a tira V a s iliu , o p . c i t . , p. 239 — 2 1 0 ; i-'i-
nnţa Asnn , D e r i v a r e a c u s u f i x e f i p r e f i x e i n P s a l t i r e a I l u r m u i a k i , in S M F C , I, p. 201.
4 1n le g ă tu ră eu p r o d u c tiv ita te a a cestu i s u fix In lim b a ro m â n ă v e c ile v e z i I.a tira V a s iliu .
o p . c i l . , p. 227.
1 S ezi D en su sian u , H L R , I I , p. 3 2 0 ; V a d iin R u d e a m i, S tt fix c lc -a n te ->i -c n ic in ţin tim
rom â n ă . In S M F C , I I , p. 101 — 3OG.
c V e zi şi L a ura V a s iliu , o p . c i l . , p. 228 — 2 2 9 ; F in u ja A s a n , o p . c i l . , p. 201.
7 In legă tu ră cu d e r iv a te le fo r m a te cu s u fix u l - esc in t e x t e le v c c lii r o m â n e a i v e z i D e n -
Misinnu, 111.R , I I , p. 321 ; L a u ra V a s iliu , o p . c i l . , p. 229 — 231.

130
sufleteaşte a îmbla (II, 185r/H —13), cire îmbla după trup, trupeşte se gri-
jeahte (II, 185r/8—IO)8.
\ -et intră în structura substantivului: pomeatele (I, 172v/6).
Singurul derivat cu sufixul -et din textul nostru, pomet, reprezintă
un euvînt moştenit din latină ( < lat. pometum) 9.
-ie derivă substantive de la adjective, substantive sau v e rb e :
avuţie (I, 178r/4), curăţie (I I I , 193r/7), dostoinicie (II, 185v/3), înţelepţie
(II, 186r/9), măr ii a (II, 184y/10), mărturie ( I I I , 192r/4—5), mîndrie (ÎI,
185711), s fin ţie (i) (II, 185v/9), silniciia (II, 188v/12), tăriile (II, 184r/17),
vecie (II, 189r/19), veselie (II, 183v/12).
Este de menţionat faptul că toate exemplele date de noi reprezintă
formaţii româneşti.
Numărul mare al derivatelor cu sufixul -ie constituie o particulari­
tate a limbii române literare vech i 10 pe care textul nostru o reflectă cu
fidelitate. Dintre formaţiile semnalate de noi o bună parte nu circulă
în limba literară modernă11.
-inţă este prezent în substantive ca : cuviinţă (II, 18or/13), nepu­
tinţă (I I I , 191'yio), socotinţă (I I I , 191V/H).
Din exemplele date, numai socotinţă este un derivat românesc (de
la socoti), celelalte fiind de origine latină.
Formaţiile cu acest sufix sînt puţine în textul nostru. în limba lite­
rară veche asemenea derivate sînt numeroase, iar unele din ele au o frec­
venţă ridicată, spre deosebire de aspectul literar modern al limbii române,
unde derivatele cu -inţă sînt mai rare12.
-iv intră în structura adjectivului: milostiv (I, 177r/16).
Cuvîntul ( < v s l . milostivu) are circulaţie largă în limba literară
veclie 13.
-nic intră în componenţa unor substantive şi adjective ca : duhov­
nicul (I I I , 190v/ ll), nedostoinic (II, 184r/14), praznic (II, 183v/17—18).
Derivatele cu sufixul -nic mai sus semnalate sînt împrumuturi din
slavonă 14 (ele reprezintă, respectiv, pe vsl. ăulioviniku, ăostojnilcii şi
praz(ă)îniitu). Nu am întîlnit în manuscrisul nostru derivate româneşti
cu acest sufix. Exemplele citate de noi nu sînt caracteristice pentru aspec­
tul modern al limbii române literare.
-os este prezent în adjective ca : sătosii (I, 182v/12), venenoase (I,
176v/3).
Din exemplele date, veninos este moştenit din latină ( < venenosus),
iar setos este format în româneşte de la substantivul sete.

8 V e zi şi Gh. H aneş, S u f i x e l e adverbi al e -eşle şi -iceşle, în SM FC, I I , p.139 — 147.

9 V ezi, în legătură cu acest sufix, E . Contraş, S u f i x u l -et, în SM F C , I I I , p. 155— 162.
10 V e zi Densusianu, H L R , I I , p. 322 — 327; L au ra Vasiliu, op. ci t. , p. 232 — 235; F inu ţa
Asan , op. ci t. , p. 205.
11 V e zi şi E le n a Slave, S u f i x e l e - i e, - ăr i e, în SM FC , I I I , P- 163 — 174.
12 V e zi Densusianu, H L R , I I , p. 328— 3 2 9; L au ra Vasiliu, op. c i l . , p. 237.
13 V e zi D L R s.v.
14 A lt e exem ple de d e riv a te cu acest sufix în te x te le rom âneşti din secolul al X V I- le a
sînt sem nalate de Densusianu, H L R , I I , p. 330 — 331 ; Lau ra Vasiliu, op. cit., p. 241 ; F in u ţa
A san , op. cit., p. 205 — 206.
 D erivatele eu sufixul -os nu sînt numeroase în textul nostru. Jn
alte texte veclii rom ân eşti15 însă, ca si în limba literară modernă, sufixul
-ns este bine reprezentat.
-oslo intră in componenţa substantivului miloste (1T, lS o v/7).
Exem plul nostru reprezintă un derivat împrumutat din slavonă,
(vsl. miîostf). cu circulaţie mimai in limba veche rom ânească16.
-şihj (-şiţj) este prezent în exem ple ca : hicleşugurile (I, 17f>v/0),
hiclenşig (I I , 18977).
Sînt singurele form aţii întilnite in t e x t : cuvîntul este împrumutat
din maghiară ( < liitlenseg) 17.
-(ă)toriu . -(i)lo riu (-ălor. -h or) este prezent în numeroase substantive
sau a d jective derivate de la verbe : adereriloriului (I I , lSG r/12), c i n s t i t o r i
(I I , 187710 — 11), făcător (I I , 18470)? iubitori (I I , lS H '/ ll), p i(e }rd z ă to ri
(I, 177v/.r>), p u rtă toriu lu i (I I , 18471), spăsitoriul ( I I , .187v/ il) etc.
X e aflăm în faţa unuia din cele mai productive sufixe ale limbii
literare v e c h i18. Menţionăm faptul că toate exem plele date reprezintă
derivate româneşti. D in form aţiile citate de noi unele nu mai sînt curente
in aspectul modern al lim bii literare.
-ui intră în componenţa unor verbe ca : biruiia ( I I , 18975), dăruieşte
( I I , 187713 — 14), făgăduiaşte ( I I I 19371), miîuieşte ( I I , 187713), va
m tniui (I, IS 2 7 0 ), să prăznuim ( I I , l S “>r/12). se priceastuiaste (1, 1827
1 7 - 1 8 ) etc.
E xem plele date dc noi reprezintă împrumuturi din vechea slavă sau
din maghiară ( < magh. birui, vsl. darovati, magh. fogadni, vsl.vrii ovali,
magh. m ente»i, vsl. prazdlnovati, priccstvovati).
-u i apare în numeroase verbe atît în lim ba veche cît si a s tă z i1!l.
D in exemplele citate de noi unele (m ilu i, p riceştu i) nu sînt curente în
aspectul actual al lim bii literare.
-(ă l)liră , -(il)u ră derivă substantive de la v e r b e : eumcneeăture ( i n ,
3 92716), învăţătura (I I , 18378 — 9), scriptură (I, 17978 — 9).
Şi acest sufix este produ ctiv în limba literară veche 20.
Din exemplele citate de noi scriptură reprezintă im împrumut din
latină (scrip tu ra ), celelalte fiind creaţii româneşti.

1) c r i v a r c a cu prefixe

Mai puţin numeroase ca derivatele cu sufixe, form aţiile cu p refix<*

prezintă si ele interes pentru cercetarea noastră.

V e z i L a u rii V a s iliu , o p . c i l . , p. 2 1 3 ; F in n ţa A s a n , o p . c i t . , p. 200.

16 V e z i D L R s.v.
17 V e z i M ariu s Sala, I n l e g ă t u r ă c u o r i g i n e a s u f i x u l u i r o m a n e s c - şug , iu O m a g i u m i l or /j u
I o r d a n , B u cu reşti, 1958, p. 703 — 701.
16 V e z i D en su sian u , H L R , I I , p. 332 — 3 1 0 ; Lau rn 'Vasiliu, o p . c i l . , p. 211 — 2 1 7 ; F im iţu
A s a n , o p . c i l . , p. 200 — 207.
15 D en su sian u , H I . R , I I , p. 3-19; L a u ra V a s iliu , S u f i x u l v e r b a l - u i si c o mpusei /: l u i , in
SMFC.. IV , p. 1 1 3 - 1 2 0 .
20 D en su sian u , H L R . I I , p. 3 1 0 — 3 1 S ; L a u ra V a s iliu , D e r i v a r e a c u s u f i x e şi j t r ef i x /:
i n C a r l c a c u i ri i ' i i l âl urO a d i a c o n u l u i C o r e s i d i n J58J, p. 2-iQ — '2bl : l - ' i n u l n A s a n , o p . r i t . , p. 207 ;
In ItiiuU iru eu s itu a ţia acestu i s u fix In lim b a ro m â n ă v e c h e , p recu m şi in a s p e ctu l a c tu a l, v e z i
l.u iza Scclu-, S u f i x u l - u r ă ( - a l u r ă , - ă l u r ă , - d u r ă , - i t u r ă , -sură, - t u r ă ) , iu S M F C , I I I , p. 187 —
190.

112
 ne- se ataşează la adjective şi substantive, mai rar la verbe şi adverbe,
în rîndul derivatelor cu ne- numărul cel mai mare îl dau adjectivele:
neaăurmiţi (I, 174711), neăeşertatul (II, 187v/10), neispi<J,î}te (II, 184v/3),
nepocaiţi ( I I I , 19374), netrecut „veşnic” (1 ,174710), nevădzutul (1,18375),
nevindicata ( I I I , 19373—4). Mai puţin numeroase sînt substantivele :
necurăţiile (I I I , 19175 — 6), neputinţă (I I I , 191v/15), adverbele: necum
(I I I , 19371), nedostoinic (II, 184714) şi verbele : nemiluiţi (I, 172v/4).
Toate formaţiile citate de noi sînt creaţii româneşti.
Derivatele cu ne- sînt numeroase atît în limba română veche 21,
cît şi în aspectul modern. Faţă de limba modernă, limba veche oferă
un număr mai mare de astfel de derivate (din care unele sînt specifice
acestui din urmă aspect). în această categorie ar intra ş i : necitrăţie, neăos-
toinic, neispitit, nemilui din textul nostru.
prea- formează adjective cu valoare superlativă de la adjective :
premraltul (II, 18672), preamultitului (II, 18574—5), preasfintei (I,
172714).
N e aflăm în faţa unor derivate adjectivale formate în limba română,
cu circulaţie destul de largă în limba veche 22.
pri- apare într-un singur d eriva t: prigvozdiră (I, 173715), care
reprezintă un împrumut din slavă ( < vsl. prigvozăiti). Menţionăm că
pentru acest euvînt nu dispunem de alte atestări din limba veche cuprinse
în dicţionarele româneşti sau în lucrările de istorie a limbii române.
pro- intră în componenţa unor verbe : să procitească (I, 180v/15),
ne-au proslăvit (II, 185717).
N e aflăm în faţa unor derivate caracteristice numai aspectului vechi
al limbii literare unde se întîlnesc, de altfel, şi alte verbe formate cu acest
prefix 23. Exemplele noastre reprezintă împrumuturi din slavonă ( < vsl.
procitati şi proslăviţi).
O particularitate proprie limbii literare v e c h i 24 pe care textul nostru
o reflectă este apariţia unor cuvinte într-o formă neprefixată (în raport
cu formele corespunzătoare din limba literară actuală). N e referim la
exemple ca : va cuperi (I, 180717), să ne delungăm (I I I , 193710), fărîmă
(II, 18974), se grijeaste (II, 18579—10), se ne noim (II, 18478), voire
(II, 183715), ne protivim (I I I , 19377 - 8 ).
După cum se poate observa din exemplele de mai sus, în cele mai
multe cazuri avem a face cu cuvinte atestate fără prefixul în- (îrn -).
Dispunem de cîte un singur exemplu pentru absenţa prefixului a- (va
cuperi) şi a prefixului s- (fărîm ă).

21 V ezi Densusianu, H L R , I I , p. 357 — 3G1 ; Lau ra Vasiliu, D eriva rea cu su fixe şi p re fix e
in Cartea cu invălătură a d ia con u lu i Coresi din 1581, p. 255 — 256; F in u ta Asan, op. cit.,
p. 210.
22 V e zi Densusianu, H L R , I I , p. 361 — 363; R od ica Oclieşeanu, P re fix e le superlative
in lim ba romună, in SM FC, I, p. 35.
23 V ezi I. R izeseu , P re fix e le p ro - in lim ba rom ână, în SM FC, IV , p. 28 — 30.
24 V e zi Densusianu, H L R , I I , 350, 353 — 357.

8 - c . ISO
113
 Paralel cu form aţiile neprefixate am întîlnit in limba M anuscrisului
de la Ieud .şi derivate ..norm ale” cu prefixu l în - (în } -) ca : învrăjbii (ITT,
1937“)). înţricalu (I I , 186r/16) 25.
Un euvînt ca îniunerecu (I, 17679) a fost notat şi fără silaba iniţială
cind înaintea lui se afla prepoziţia întru : întru iu-nerec (I, 170711)- Un
exemplu asemănător îl oferă, duj>ă prepoziţia în, împărăţie : în parat ic
( I I I , 191'/.'.).

C u v i n le t* o m p u s e

Spre deosebire de sitnaţia reflectată de m ajoritatea textelor vechi

româneşti 20. M anuscrisul de la Ieud nu oferă decît rare exem ple de cuvinte
compuse.
A m înregistrat în această direcţie numai substantivul făcători-răi27
(I, 17377), adjectivu l fără-lege 28 (I, 177v/9), verbul bineveasti 20 (1, 173 7
10) şi numeralul dentîi ( I I , 18772). M enţionăm că in prim ele trei exem ple
avem a face cu calcuri după slavonă ( < vsl. zlotvorec, bezzalconije, bla-
(jovestit-i).

Schimbarea categoriei gramaticale

Trecerile de la o categorie gramaticală la alta, destul de frecvente,
nu sînt deosebite de cele semnalate la nivelul lim bii literare actuale.
Cu toate acestea, unele form aţii prezintă interes fie sub raportul frec­
venţei cu care apar în textu l nostru, fie din punctul de vedere al sensului
cu care sînt utilizate.
1) Form e verbale cu valoare de substantiv
a) Un număr însemnat de in fin itive sînt folosite ca substantive
Numeroase exemple de acest fe l se întîlnesc în textele vechi ro m â n e ş ti30.
A’om semnala din rîndul form aţiilor de acest fel cîteva care prezintă sem­
nificaţii deosebite faţă de corespondentele lor din limba modernă sau care
nu mai sint curente astăzi. în această categorie intră in fin itive cu valoare
substantivală ca : mîlcomire ,,blindeţe” (I I , 18671), omorire „m o r ti­
ficare” ( I I , 1867-5 — 6), tremeatere „scrisoare” (I, 17171). V om nota, de
asemenea, acele in fin itive cu valoare substantivală pe care limba modernă
nu le mai foloseşte şi le-a înlocuit prin alte derivate (in special cu sufixe)
de la acelaşi radical, ca : biruirea „ biruinţa” ( I I , 189r/9), judecările „ju d e-

in le g ă tu ră cu d u b le te le s in o n im ic e p r e fix a te şi n e p r e fix a te In lim b a rom ftnu v e z i

F lo ra Ş u teu , P r e f i x u l i n / i n , In S M F C , I I , p. 51 — 60.
- 6 V e z i D en su sian u , H L R , I I , p. 3G1 — 3 6 5 ; G e o r g e ta M a rin , C o m p u n e r e a şi s c h i m b a r e a
c a t e g o r i e i g r a m a t i c a l e i n P s a l t i r e a I l u r m u z a k i , In S M F C , I, p. 213.
J‘ C u v in tu l a p a re şi in a lte t e x t e v e c h i ro m â n e ş ti. V e z i In a c e a s tă p r iv in ţă , F o r m a r e a
c u v i n t e l o r i n l i m b a r o m â n ă , v o i. I, C o m p u n e r e a , de F u lv iu C io b a n ii şi F in u ţa H asan , B u c u ­
reşti, 1970, p. 01.
- -1 I b i d e m , p. 235.
- 9 I b i d e m , p. 211.
;0 \ ezi D en su sian u , H L R , I I , p. 302 — 308 ; in le g ă tu ră cu s itu a ţia s u b s ta n t iv e lo r d e r iv a te
din in fin it iv e in lim b a v e c h e şi in lim b a m o d e rn ă , v e z i lîle n a C ara b u lea şi M a g d a le n a P o p e s cii
M arin. E x p r i m a r e a n u m e l u i de a c ţ i u n e p r i n s u b s t a n t i v e c u f o r m ă de i n f i n i t i v l u n g şi de s u p i n ,
in S M F C , p. 277 — 320.

111
cătile” (II, 18473), plîngerea „plînsul” (I, 171r/9), scrîscare „scrîsnetul”
(I, 174711-12).
b) Mai puţin frecvente sînt substantivele derivate din supin sau
participiu. Din rîndul acestora menţionăm pe : făgăduita ,.făgăduială’7
(făgăduita- ceaea marea, I I I , 19275 — 6), mulţemită „mulţumire” (să ne
şi noi îndulcim tot, fraţilor, cu Mire mulţemite (II, 18678 — 9).
în textele secolului al X Y I-lea asemenea tipuri de derivate sînt foarte
frecvente 31.
c) Destul de rare sînt şi adjectivele derivate din participii. Semnalăm
din rîndul acestora pe : adeverită (dragoste adeverită, I I, 186711—12),
înturecat (eram înturecat, I I , 184v/4—o), lumirată (dzua . .. lumirată, II,
183716-17) 32.
d) Un caz singular îl constituie folosirea participiului cu valoare
adverbială, ca în exemplul de mai jos : Fei'ecit de omul cela (I, 181r/14).
2 ) Adjective cu valoare de substantiv
Din rîndul formaţiilor de acest fel, destul de rare, semnalămpe :
a-dîncul (ascultaţi, oameni iubitori la oameni, adîncul şi blîndeaţele cefeace,
I, 170r/15—16), flămîndzii (Deci cine să va a fla .. . flămîndzii a-i sătura,
X, 18279—11), golii (golii va îmbrăcă, I, 182713—14), mişelul (nu lasă
î?i răpaos mişelul, I, 183711—12), nemearnicii (nemearnicii va duce în
casa sa, I, 182714—15), răilor (N u ştiţi, răilor, I, 17377) 33 etc.'

SINTAXA

Sintaxa propoziţiei

Subiectul

O menţiune specială trebuie făcută în legătură cu topica subiectului.

Se observă astfel, în textul Manuscrisului de la Ieud, că, destul de des,
subiectul exprimat prin substantiv ocupă locul al doilea în propoziţie,
după predicat: Cădzu o piatră mică şi rece (I, 17072); binevesti arhanghel
Gavriil (I, 173710—11); dzise Bumnedzeu (I, 17775—6, 10—11); dzise
Pavel apostol (II, 18578) etc. Plasarea subiectului în urma predicatului
se semnalează în exemple extrase din toate cele trei texte ale manuscri­
sului nostru.
Cercetarea paralelă a textului românesc şi a celui slav din Legenda
duminicii ne permite să observăm ca topica subiectului este aceeaşi în
ambele versiuni. Iată textul slavon al exemplelor citate mai sus : pafd)
kame(n-) (I, 170v/ l ) ; blgovesti(x) arhaagglo(m) G avriilo(m ) (I, 17378— 9);
re(â ) gi (I, 17774, 10). S-ar putea trage concluzia, deci, că în exemplele
consemnate în versiunea, românească a Legendei duminicii plasarea subiec-

31 V e zi Densusianu, H L R , I I , p. 293 — 302.

32 V ezi şi Densusianu, H L R , I I , p. 310 — 312.
33 V ezi Densusianu, H L R , I I , p. 291— 293: Ioana Diaconescu, Substanlivarea a d jecti­
v u lu i in limba română, in SM FC, I I I , p. 197 — 278.

115
( ului după predicat se explică prin urmarea fidelă a topicii versiunii sla­
vone. Asemenea exemple se întîlnesc. aşa cum am semnalat, si in cele­
lalte două texte, precum si în alte texte vechi româneşti traduse din slavă 1.
Invocarea modelului slavon, in toate aceste cazuri, nu este. deci. lipsită
de temei. Xu trebuie totuşi să pierdem din vedere faptul că extinderea
aeestei particularităţi sintactice a fost favorizată de caracterul liber al
topicii in limba română L>.
Un caz izolat îl constituie plasarea subiectului intre elementele con­
stitutive ale predicatului, ceea ce are drept urmare o dislocare a acestuia
din urmă : Derept a cea ca să )ie şi noi îndulcim toi (TI. 1S6V/S— 9) 3.

Predicatul

Textu l nostru oferă cîteva exemple de inversiune sau de dislocare

a predicatului nominal. în propoziţii ca : Acesta e praznicelor praznic
(IT, 183717 — 18), Că Ilristos pacea noastră iaste ( I I , l S S f l — S) şi cît dom­
nul dc sus înfricatu e ( I I , 186715— 16), predicatul nominal este plasat după
subiect, dar elementele lui sînt sau dislocate (în primul caz) sau inversate
(în celelalte exem ple).
Un alt exemplu de dislocare a elementelor care intră in structura
numelui predicativ multiplu îl oferă o propoziţie ca : mare e domnul şi
lăudat foarte ( I I , 186717 — 1S6V/1), în care subiect ul este intercalat între
cele două nume predicative. Menţionăm, de altfel, că numele predicativ
este adeseori plasat pe prim ul loc în p ro p o ziţie : că m ai sărăceşti şi mai
m ici sîmt darure noastre ( I I , 185712—1 3 ); că mare e domnul (I I , 186717)
etc. N e aflăm, deci, în faţa unor soluţii variate în stabilirea topicii predi­
catului nominal, determinate, probabil, de im portanţa pe care o capătă
in text un element sau altul al p ro p o z iţie ii .

Acordul subiectului cu predicatul

în general intre subiect si predicat se realizează acordul gramatical.

A m întîlnit totuşi şi cîteva cazuri în care acordul se realizează prin atracţie
sau după înţeles 5. M enţionăm că în toate exem plele de care dispunem
apar subiecte m ultiple coordonate. A stfel, într-o propoziţie ca : Ceriul
şi pămîntul va treace (I, 171717— 17171), acordul in număr nu se face
cu ambele elemente ale subiectului m ultiplu, ci, prin atracţie, numai cu
elementul mai apropiat de predicat.

1 V e z i D en su sian u , I I L R , I I , p. <111— -112.

2 în le g ă tu ră cu to p ic a s u b ie ctu lu i in t e x t e le v e c h i ro m â n e ş ti v e z i M aria R ă d u lescu ,
O b s e r v a ţ i i a s u p r a t o p i c i i s u b i e c t u l u i şi a p r e d i c a t u l u i in limba română din secolul al X VI-lea,
in S C I., X X (1909), nr. 1, p. 11--19.
‘ D is lo c ă ri de acest fe l sint fr e c v e n te in t e x t e le v e c h i ro m â n e ş ti (v e z i D en su sian u , I I I . I i ,
I I . -1112 — -113).
1 V e z i D ensu sian u , H L R , I I , p. 111— 112.
; S itu a ţii a s e m ă n ă to a re c e lo r in t iln it e de noi in M a n u s c r i s u l dc l a I e u d a p a r in d iv e r s e
t e x t e d in seco lu l al X V I - l e a (v e z i H ien a C a ra b u lea , A c o r d u l d u p ă 'înţeles şi p r i n a t r a c ţ i e i n
l i m b a r o m â n ă veche. In I.H , X I V (19t>5), nr. p. 0 0 2 ; v e z i si D en su sian u , I I I . l i , I I, p. 393 —
391).

116
 în alte câzuri verbul copulativ al predicatului nominal este folosit
la singular (ca şi, de altfel, numele predicativ), deşi în propoziţie există
mai multe subiecte coordonate (juxtapuse sau legate prin şi), exprimate
prin substantive la singular sau la p lu ra l: Că gice Pavel apostol că poame
sufletului iaste dragoste, veselie, pacile, răbdare, dulceaţa, burătatea, credinţa,
smerenia, curăţie, blîndeţele, postul (I I I , 19179—12); adever nespus iaste,
fraţilor, măriia şi burătatea aceştii dzi! (II, 184v/9—11). Observăm că în
ambele exemple predicatul nominal este antepus. Folosirea verbului copu­
lativ la singular ar putea fi explicată prin atracţie cu subiectul cel mai
apropiat. IST-ar fi exclus însă ca verbul a f i să aibă, în exemplele noastre,
sensul „a reprezenta” , ceea ce l-ar putea apropia de verbele impersonale
şi ar explica folosirea lui la persoana a treia singular 6.

Atributul

Atributul adjectival (exprimat prin adjectiv propriu-zis) este pre­

cedat, de regulă, de articolul ad jectiva l: pizma cea rea (II, 188r/4); păcatele
cele amară (I I I , 193v/10); braţele mele ceale înalte (I, 174v/4—5). Cînd
articolul adjectival are forme identice cu cele ale demonstrativului (pro­
nume sau adjectiv), de regulă, atributul adjectival primeşte articol ho­
tărî t : scaunul miu cela înfricatul (I, 174v/10 —11); făgăduita ceea marea
{ I I I , 192v/o— 6) ; durearea ceea nevindicata (I I I , 193v/3—4) etc. 7. Există
însă şi o excepţie de la regulă: lucrurile cealea reale (I, 17ov/8—9).
Acordul între substantiv şi atributul adjectival care îl determină
nu se realizează întotdeauna. Se observă, astfel, în unele exemple, că,
în vreme ce atributul adjectival (exprimat prin adjectiv demonstrativ)
este în genitiv-dativ, substantivul determinat are formă de nominativ-
acuzativ, sau invers : aceaştiia trimitere (1,178v/15); aceştii dzi (II, 184v/ l l ) ;
omului acela (I, 179v/4—o). Exemple de acest fel sînt curente în limba
textelor vechi româneşti8.
Relevăm, tot ca o particularitate a limbii literare vechi, prezenţa
relativ frecventă a dativului adnominal în exemple ca : Acesta e prazni­
celor praznic (II, 183v/17—18); dzua ce iară [ce] va să fie noire sufletelor
noastre (II, 183v/15—16); omor oamenilor şi dobitoacelor (I, 171v/7 — 8) 9
etc.
O trăsătură caracteristică a limbii Manuscrisului de la Ieud (şi,
în genere, a limbii vechi româneşti) o constituie apariţia atributului pro­
nominal exprimat prin pronume personal în dativ cu valoare posesivă 10:

G V ezi E le n a Carabulea, A co rd u l după înţeles şi p rin a lracţic in lim ba română veche,

p. 601.
7 V e zi Densusianu, H L R , I I , p. 387 — 388.
8 V e zi Densusianu, H L R , I I, p. 379 — 3 8 0 L a u ra V asiliu, A cordu l în caz a l a tributu lu i
a d jectiva l in lim ba secolelor a l X V I - le a — a l X V I I I - l e a , în Om agiu lu i A lexa n d ru R o se lli, Bucu­
reşti, 1965, p. 979 — 983.
9 E x e m p le asem ănătoare apar şi în a lte te x te a tît din secolul al X V I- le a (Densusianu,
H L R , I I , p. 381), cît şi din secolele al X V I I - le a — al X V I I I - l e a (R o s e tti, Cazacu, Onu, I L R L ,
I, p. 595).
10 V ezi F inu ţa Asan, A trib u tu l p ron om in a l in dativ, în SG , I I , p. 137 ; numeroase exem ple
de acest fe l au fo s t sem nalate şi în P ra v ila rito ru lu i L u ca ci (T e x t stab ilit, studiu in tro d u ctiv
şi glosar de I. R izescu, Bucureşti, 1971), p. 100.

117
 urîndu-ră cu cumotrii-vă (I, 177v/12 — 1 3 ); cunună dc spini în capu-m i
puseră (I, 173v/17). Remarcăm, de asemenea, că, în cazul în care pronumele
personal sau reflexiv cu valoare posesivă este plasat pe lingă verb, el
este reluat printr-un ad jectiv posesiv (dacă subiectul propoziţiei este
şi posesorul obiectului asupra căruia se răsfrînge acţiunea v e rb u lu i)11:
nu-.ş deşteaptă fe c io rii săi (I, 18375); ce-şi amărreaşte părintele său (1.
18172 — 3 ); Avea-voiu a-m i întoarce faţa mea (I, 17770); să vă socotiţi
sufletele voastre ( I I , 184710 — 11). Asemenea construcţii sînt curente în
limba veche literară 1~.
A tribu tu l (substantival sau pronom inal) în acuzativ cu valoare, de
genitiv p a rtitiv se construieşte cu prepoziţia dintru : nime dintru voi
(UIT, 191710— 11).
D intre atributele substantivale în acuzativ cu prepoziţie merită
o menţiune specială un exemplu ca : p i\ c)rd ză tori la suflete (I, 17775 — 0),
in care prepoziţia la are valoarea lui de.
D in categoria atributului verbal remarcăm cîteva cazuri de folosire
a gerunziului : voiu ploa spre voi piatră ardzîndu (I, 17671); pi^e'yrdzători
la suflete.. . fără lege si lege mea călcînd si scripturile meale neascultînd
(i. 1 7 7 7 5 — 1 0 ).
în legătură, cu atributul apoziţional remarcăm, ca si în alte texte
v e c h i13, acordul lui în caz cu substantivul d e te rm in a t: singele f iiu lu i
lui Dumnedzeu, spăsiioriului nostru ( I I I , 189718 — 19071); landă deade lu i
Dumnedzeu, perintelui său ( I I I , 19075 — 6 ) etc.
în ce priveşte topica atributului, semnalăm faptul eă, alături de
cazuri frecvente de postpunere, există .şi destule exem ple de antepunere
a atributului. A p a r antepuse a tît atribute adjectivale : sfînt creaştetul m iu
(I, 17478), vor cădea de ceste seamne multe (I, 171v/10— 11), cu a sa în fri-
cată socotinţă ( I I I , 193710— 11), cît şi atribute substantivale g e n itiv a le :
a domnului născătoare (I, 173r/ ll — 12) etc. 14.

Complementul direct

Ca şi în alte texte vechi rom ân eşti 15 şi în manuscrisul nostru există

oscilaţii în exprimarea complementului direct nume. de fiinţă. Observăm
astfel că, alături de cazuri in care obiectul direct nume de fiinţă este pre­
cedat de prepoziţia pre : ocareaşte pre popa sau pre calugherul (I, 179'/
14—15), dece cine să va afla se iubasca pre Dumnedzeu (I, 18279— 10)
etc., apar şi destule exem ple in care prepoziţia pre lipseşte: r/îndesen

11 F in u ţa A s a n , op. r i t . , p. 133.
12 V e z i D en su sian u , H I .H , I I , p. 392.
V e z i D en su sian u , M L R . I I , p. 378 — 3 7 9 ; R o s e t t i, I L R , p. 5f>8.
14 In le g ă tu ră cu to p ic a a tr ib u tu lu i a d je c t iv a l v e z i M aria R ă d u le s cu , T o p i r ă a tr i b u t u lu i
a d je ctiv a l in E v a n g h e lia cu în văţătu ră a d ia c o n u lu i C o r e s i, In S C I., X I V (1 9 03 ), nr. 2, p. 23,3 —

u V e z i D en su sian u , I I L R , I I , p. 3 7 0 — 3 7 8 ; F lo r ic a D im itre s c u , D c s j i r c j ) r c l a a c u z a t i v
i n l i m b a t e x t e l o r t r a d u s e d i n sl ai ' ă i n . secolul a l X Y I - l c a , In v o lu m u l C o n t r i b u i a l a i s t o r i a l i m b i i
române v e c hi . B u cu reşti, 1973, p. 38 — -13. In le g ă tu ră cu o rig in e a a c u z a tiv u lu i cu j n r v e z i
l.iv iu O m i, I . ' o r i y i n c de V a c c u s a t i f r o u m a i n a v e c p ( r ) e , In J f c c u r i l d ' i l u d e s r o m a n c s , B u cu reşti,
19.VJ, p. 1 8 7 - 2 0 9 ; R o s e t t i, I L R , p. 531.

113
<t piarde toţi bameni (I, 172r/6—7); şi toţi învise-i (II, 186v/4); rog voi,
f i i omeneşti (II, 18479—10'); p riim i trup si Dumnedzeu află (II, 188v/
16-17).
în cîteva situaţii pre apare înaintea unor substantive nume de
obiecte : N u ocareaşte pre popa, ce pre besereca lui Dumnedzeu (I, 1807
2 —3 ); Ş-au lasat pre această sfînta slujbă (I I I , 192716—17).
întocmai ca în alte texte vechi româneşti1G, complementul direct
(exprimat prin formele pronominale accentuate) nu este întotdeauna anti­
cipat sau reluat prin formele conjuncte ale pronumelui personal: pentru
aceaea, rog pre voi, fraţ ( I I I , 193v/6); Luaţi şi pre noi, fraţii noştri (I,
176v/16); să gicem celora ce pre noi nu iubăsc (II, 188v/l—2 ); Ce prentru
răutaţele voastre ele voiu saca (I, 172v/8—9) etc. (cf. însă ş i : Sau cine vă
'va pre voi mîntui de la mene, I, 18275—6 etc.).
Textul nostru oferă, în acelaşi timp, şi fenomenul invers, al anti­
cipării sau reluării (prin pronume aton) a complementului direct exprimat
prin substantiv însoţit de un adjectiv demonstrativ : cine nu o va priim i
aceasta trimitire (I, 179v/7—8 ); Blagoslovit se fie acela preut ce o va scrie
aceasta scriptura (I, 18172—4). Un caz particularii oferă un exemplu
c a : cu suliţe în coaste mă împunseră-mă (I, 17472—3), în care comple­
mentul direct este reluat pleonastic prin aceeaşi formă a pronumelui
conjunct17.
în privinţa topicii complementului direct sînt de semnalat o serie
de exemple în care el apare plasat înaintea predicatului: multă scîrbă
va avea omul acela! (I, 179v/ ll—12); Aceaste grăiescu voao (I, 175v/4);
iară voi pr-insi nem iluiţi! (I, 172v/3—4 ); pace dat-au apostolilor (II,
188 710 —1 1 ). In cazuri izolate, complementul direct apare cliiar între
elementele care intră în structura predicatului verbal, producîndu-se
astfel o dislocare a acestora : Sau cine vă va pre voi mîntui de la mene?
(I, 18275-6).
în sfîrşit semnalăm şi plasarea complementului direct exprimat prin
pronume personal conjunct după predicat, — în exemple ca : de diavolul
spăsi-ne (II, 188v/10); si toti învise-i (II, 186v/4); venerea răstignire-mă
(I, 173711) 18 etc.

Complementul indirect

Pentru exprimarea complementului indirect sînt folosite mijloace

variate. Astfel, complementul indirect în dativ a fost semnalat în cîteva
exemple. Dintre acestea prezintă interes cele în care complementul indi­
rect în dativ însoţeşte un verb construit în limba literară modernă cu
alte tipuri de complemente :
a cădea: să cădem domnului (II, 185v/8);
a crede: cine va creade aceştiia trimitere (I, 178v/14—15);
a g ă ta : unde iaste gătat dracilor şi îngirilor lui (I, 179713—14);

16 V e zi Densusianu, H L R , I I , p. 390.
17 E x e m p le sim ilare se găsesc Ia Densusianu, H L R , I I, p. 390— 391.
18 P a rticu la rita te fre c v e n t in tlln ită şi în te x t e le aparţinîn d secolului al X V I- le a (D ensu ­
sianu, H L R , I I , 414).

119
 a se îngrop a : Ie r i amu îngrupămu-ne lu i H ristos ( I I , HS(.iv/r» — (5);
a înţelege: C u (m } voi nu înlelcaseiu Icqei melc si scripturilor mele
(I. 173'7.1-f,j:
a în v ie : Dumnedzeu invise noao ( I I , 187712 — 13).
A pariţia unui complement indirect în d ativ pe lîngă verbe de felul
celor am intite aici poale fi explicată uneori prin calc după construcţiile
slave corespunzătoare. Aşa au fost explicate de Densusianu 1!) construc­
ţiile cu dativul pe lîngă a crede, prezente in diverse texte din secolul al
X V I-le a . Două dintre exemplele semnalate de noi în Legenda d u m in icii
confirmă o asemenea explicaţie. Este vorba de : iaste gătat diavolului
si cine va creade aceşti ia trimitere, cărora le corespund in textul sla von :
rje ugotovac(t) sq diavolu (I, 179r/12 — 13) şi aste veru e(t) semit poslaniju
(I, 178713 — 14). în ceea cepriveşte un exemplu ca : nu înţeleasetu legei
■mele şi scripturilor mele semnalat mai sus, explicaţia apariţiei com ple­
mentului în d ativ trebuie căutată în altă parte, deoarece în textu l slavon
corespunzător verbul este construit cu alt tip de complement : jal;o vi
ne razumeste zalcona moego i pisania (I, 173v/3 — 4).
M ult mai frecvente sînt com plementele indirecte exprim ate printr-un
substantiv în acuzativ precedat de prepoziţie. D in tre acestea m erită a fi
semnalate cîteva care se construiesc cu alte prepoziţii decît cele utilizate
în limba literară modernă :
a avea : aceasta miloste mare <cc> are Hristos spre noi ( I I , ISo'/
7 — 8) ;
a îrîncjc : se. . . frîmse derep voi ( I I I , 19079) ;
a se griji : se <griyjeaşte numai după trup ( I I , 18573 0 —1 1 );
a (justa : se (justati de trupul lu i H ristos si de sînqele său să beati
( I I , 184712 — 13) 20;
a întoarce : şi-m i întors mînie despre voi (I, 172716 — 1 7 );
a în vă ţa : învaţaţi de dracul spre toate reutăţile (I, 177v/6 — 7 ) ;
a minca : va minca dc trupul miu si vabea de sin gel e miu ( I I I , 192 '7
1 4 - 1 5 );
a ruga : A cea ea mă roagă derep voi (I, 172 7-15— 1 6 );
a spune : spuse di mare minune (I, 17079— 10).
Semnalăm, ca 1111 caz particular, faptul că, pe lîngă verbul a ghidi
apare frecvent complementul indirect exprim at prin in fin itiv : gîvdescu
a piarde (I, 17276); Cumu vă gîn d iţi a vă închina şi a [ a j fugi de la
mene? (I, 18272 — 4). ’
R eferitor la reluarea sau anticiparea complementului indirect (pro­
nume personal accentuat) prin form ele pronominale neaccentuate, sem­
nalăm, ca şi în cazul complementului direct -1, că ea nu se produce dc cele
mai m ulte ori. Ia tă cîteva exem ple în acest sens : viaţa veac Hor noao dărui
(I I , 1SG75); să fie noao de iertarea păcatelor ( I I I , 19171. — 2 ); arătă voao

15 I I L R , I I , p. :19G — 397.
:o In tr o d u c e re a c o m p le m e n tu lu i in d ir e c t p rin tr-u n a c u z a tiv p re c e d a t de p re p o z iţia <I<:
e x p rim ln d o c a n t ita te n e d e te r m in a tă d in tr - o m a te r ie e s le ob işn u ită in te x le le v e e lii rom â n eşti
(v e z i D en su sian u . H L R , I I , p. Î0 2 ).
: l V e z i m ai sus, p. 119.

120
(I, 171r/6—7) etc. (cf. însă. şi: lăsate-i vor f i lu i, I, 181r/ l l ; noao ni-s
âe mărturie; I I I , 192r/4—5 ; S i v-am dat voao grîu, I, 172r/l— 2 ) 2Z.
în ceea ce priveşte topica complementului indirect, remarcăm
plasarea acestuia, de regulă, după predicat. Există însă şi exemple în care
complementul indirect este antepus : de sîngele său să beaţi (II, 184r/
12—13); De nemică să nu se atingă (I, 175r/17—175v/ l ) ; iară voi săracilor
nu daţi! (I, 172^/6 — 7); Ş i de diavolul spăsi-ne pre noi Hristos (H , 1887
10 ) etc.
Un caz singular îl oferă postpunerea complementului indirect expri­
mat printr-un pronume personal conjunct, într-un exemplu c a : toate
silele ceriului slujescu-i (I I I , 189v/9) 23. Aceeaşi poziţie o ocupă comple­
mentul indirect cînd însoţeşte o formă verbală compusă, ale cărei elemente
au fost inversate : lăsate-i vor f i lui (I, 181 r/ U ); da-i-voiu lui (I, 181 r/7).

Complementele circumstanţiale

Complementul de loc. Mijloacele de exprimare a complementului de

loc sînt foarte variate. în mod frecvent el este exprimat prin substantiv
în acuzativ precedat de prepoziţie. Dintre construcţiile de acest fel vom
reţine pe acelea în componenţa cărora intră alte prepoziţii decît cele cu­
rente în limba literară modernă : să lăcuiască întru focul netrecut (I, 174r/
9—10); căclzu întru Ierusalim (I, 170r/3); a trece pre urechile aciăui (I,
179r/17—18); am a trimeate pre voi heri (I, 174v/17—175r/ l ) ; cerceta-mă-vor
prespre toată lumea (I, 17871); voiu ploa spre voi (I, 176r/l).
Multe din valorile prepoziţiilor care intră în componenţa comple­
mentelor de loc aici semnalate sînt curente în limba literară veche 24.
în unele cazuri, valorile deosebite ale unor prepoziţii în textele româneşti
traduse s-ar putea explica prin influenţa originalului slavon. Prezenţa
lor şi în texte netraduse face ca o asemenea explicaţie să fie abordată
cu prudenţă 25.
Complementul de timp se exprimă, de regulă, prin adverbe sau locu­
ţiuni adverbiale. Mai rar cu funcţie de circumstanţial de timp apare un
substantiv în acuzativ precedat de prepoziţie. Din formaţiile de acest
fel reţinem cîteva interesante sub raportul valorilor prezentate de prepo­
ziţiile cu care au fost construite : Poveaste fu de demult... întru atiţia ai
(I, 170r/5—7); de care răspunsu veţi avea la dzuva giucleţului (I, 178r/
1 1 — 1 2 ) ; carii aţi pestit pîră al noaole ceas apropiaţi-vă (II, 187r/6—7).
Complementul de mod este exprimat, în general, prin aceleaşi m ij­
loace ca în limba literară modernă. Astfel, pe lingă adverbe, mtîlnim
în text şi substantive în acuzativ cu prepoziţie avînd funcţie de comple­
ment de mod. Remarcăm că prepoziţiile cu care se construieşte comple­
mentul de mod sînt, de regulă, cele cunoscute şi aspectului modern al
limbii literare (ca, ca şi, cu, fă ră ).

22 în legătură cu reluarea com plem entu lui v e zi F inu ţa Hasan, R e l u a r e a c o m p l e m e n t u l u i

i n l i mb a r o m â n ă , în SG , I I I , p. 93 — 105.
23 V ezi şi Maria Rădulescu, T o p i c a c o m p l e m e n t u l u i i n di r e c t p r o n u m e p e r s o n a l at on i n
l i mba română i n secol ul al X V I - l e a , în O m a g i u l u i A l . R o s c l t i , p. 732.
24 V e zi Densusianu, H L R , I I , p. 400 (despre valoa rea „s p r e ” a p rep oziţiei cătr ă) , p. 405
(despre valoa rea „ î n ” a p rep oziţiei i n t r u ) , p. 400 (despre valoa rea „a s u p ra ” a p re p o ziţie i p r e ) .
25 I bi de m, p. 400, 402.

121
 Complementul de mod indicînd conform itatea se exprimă cu ajutorul
prepoziţiei în : fcciu om pre Adam în chipul miu (I, 17375 — 6).
Complementul com parativului se construieşte, ca şi în limba modernă,
cu adverbul d e c ît-6 : mai iuşor va hi sodomleanilor şi gom oreanilor. . .
decît om ului acela! (I, 17972 — 5).
Complementul de cauză. Cu funcţie de complement de cauză apare
foarte frecvent locuţiunea adverbială derept aceea si, mai rar, pentru
aceea: derept aceaea rog voi ( I I , 18-lr/9— 1 0 ); pentru acea ea rog pre voi
( I I I , 19376) Ptc. ^Numeroase sînt şi construcţiile form ate din substantiv
si prepoziţie, cu aceeaşi funcţie. în rindul acestora cele mai frecven te sînt
cele construite cu prepoziţia derept - ' : să vă înghită, dereptn lucrurile
voastre ceale hicleani (I, 17878 — 1 0 ) ; Ş i iară mă milostivăscu derep sfin ţi
■mii apostoli şi derep îngeri şi derep rugă preasfintei maice (I, 172710— 14)
et e .
Complementul de cauză se mai construieşte cu prepoziţiile dc şi
■pentru: va cuperi vre(u n ) euvînt de ruşinea sa! (I, 180717 — 18) ; putem
răbda de herile aceastea (I, 177r/ l— 2 ) ; prentru răutaţele voastre ele voiu.
săca (I, 17278 — 9) 5 să-l proslăvim pentru aceaste miloste mare ( I I , 185'/
6 - 7 ).
Complementul de scop apare foarte rar 111 textu l nostru. E l este con­
struit cu ajutorul prepoziţiilor de si spre: să fie noao de iertarea păcatelor
( I I I , 191'71— 2 ); vor f i gătiţi ca !?<?!> voinic spre războite (I, 176'/9 — 10).
Complementul sociativ, care nu înregistrează m ulte apariţii, se con­
struieşte cu prepoziţia cu sau cu locuţiunea prepoziţională împreună cu :
sfădeaşte vicin cu vecin (I, 180r/7— 8 ) ; va f i îm preună cu în gerii m ii (1,
lS 3 r/ l— 2 ).
Complementul instrumental este exprim at printr-un substantiv in
acuzativ precedat de prepoziţia cu : cu suliţe în coaste mă împnnseră-mă
(I, 17472—3 ); cu oţet şi cu heare adepară-mă (I, 1.73711— 12).
Complementul opoziţional utilizează ca element introdu ctiv locuţiu­
nile în loc de şi în locu l: v o (iu ') avea a p lo a . . . în loc de ploaie sînge
şi fo c (I, 176713 — 1 6 ); în loctd peanilor, p ă r muierescu (I, 176v/7).

Complementul dc aţjcnl

Complementul de agent apare rareori în M anuscrisul de la Ieud şi

atunci este introdus prin prepoziţia de: scrisă e de uf în tul Ioan Zlatoust
( I I , 1 8 3 7 1 0 - 1 1 ).
Complementul de relaţie apare foarte rar şi este exprim at printr-un
substantiv precedat de prepoziţia în : neispitit în credinţă. . ., lum iraţ în
curăţie ( I I I , 19375 — 7).

■r‘ în t e x t e le s e co lu lu i al X V I - l e a a p a re cu a c e e a ş i v a lo a re şi de, fr e c v e n ţa m ai m are

In r e p s tr ln d -o c o n s tru c ţiile cu d c c i l (v e z i (ie o r fie ta C io m p e c , D e s p r e s i s t e m u l c o m p a r a ţ i e i a d v e r ­
bi al e i n s e c o l u l a i X Y l - l c a , In O m a g i u l u i A l e x a n d r u l i o s c t l i , p. 12-1; cf. şi H o s e tli, II.M ,
p. 5)._
:T V e z i s itu a ţia a s e m ă n ă to a re din P r a v i l a r i t o r u l u i l . u r a d , p. lori.

122
 Sintaxa frazei

Coordonarea

Propoziţii copulative

Conjuncţia şi este instrumentul folosit prin excelenţă pentru expri­

marea raporturilor de coordonare copulativă în frază. Trebuie să remar­
căm că numărul coordonatelor legate prin această conjuncţie este foarte
mare. Prezenţa masivă a propoziţiilor copulative legate prin şi ilustrează
preferinţa vădită pentru o structură simplă a frazei, în care raporturile
de dependenţă sînt evitate în favoarea unor relaţii de egalitate, ceea ce
antrenează o linearitate în expunere. Iată un exemplu în acest sens:
Ş i voiu ave a laşa pre voi here venenoase şi vor ave capete de leu şi arepi
de vultur (I, 17672—6), unde propoziţia a doua, care în mod normal ar fi
trebuit subordonată celei dintîi (ca atributivă), apare coordonată faţă
de ea. Aceeaşi remarcă se poate face pe marginea unui exemplu ca : Ş i
v-am dat voao grîu şi vin şi unt şi vă săturaiu (I, 172r/ l—2), unde a fost
preferat raportul de coordonare unui raport de dependenţă (de la conse­
cutivă la regentă).
Remarcăm, ca o particularitate a textului nostru (şi, în acelaşi
timp, a limbii literare v e c h i2S), realizarea unor raporturi de coordonare
între o propoziţie şi un infinitiv : Dece cine să va afla se iubasca pre
i Dumnedzeu şi flămîndzii a-i sătura şi sătoşii a-i adăpa şi golii va îmbrăcă
i şi nemearnicii va duce în casa sa (I, 18279—15); Că au dat noao Hristos
[ sufleteaşte să prăznuim şi sufleteaşte a îmbla (II, 185T/11—13).
Un alt element joncţional utilizat în exprimarea aceloraşi raporturi
este conjuncţia nici. Remarcăm (ca un fapt caracteristic limbii v e c h i29)
absenţa constantă a negaţiei nu in propoziţiile introduse prin n ic i: voi nu
credzut nice vă luat amente de ce spus voao (I, 171r/9—11) : Că păcate
Hristos nu feace, nice se află hicleiişig întru rostul său- (II, 189r/6—7);
nu-ş deşteaptă feciorii săi de demîneaţă la sfînta dumeneca n ici-i duce la
sfînta besea(re)că! (I, 183r/5—7).
Mai rar serveşte drept element de legătură adverbul necum: nedos-
toinic fiind, nice a căuta spre sfînta cumerecăQuyră necum se o ia sau
da lor (I I I , 193r/18—19371—2).

Propoziţii disjunctive

Singura conjuncţie folosită pentru exprimarea raportului de coor­

donare disjunctivă în frază este sau: nu va vre să o procitească înaitjiytea
săborului sau va cuperi vre^un'y euvint de ruşinea sa! (I, 180714— 1 8 );
necum se o ia sau da lor (I I I , 193v/ l—2).

-s V ezi Densusianu, H L R , I I , p. 394 — 395; cf. Mioara A v ra m , Observaţii asupra coor­

d o n ă rii, in SG , I I , p. 151 — 159.
29 Densusianu, H L R , I I , p. 399 — 400; G eorgeta C iom pec, Observaţii asupra e x p rim ă rii
negaţiei in lim ba română din secolele a l V V l-le a — a l JY Y l I I - l e a , in SC L, X X (1969), nr. 2, p. 201 —
203 ; I. R izescu, Cu p riv ire la dubla negalic în lim ba română, în SC L, X I V (1963), nr. 4, p. 471 —
477.

123
 Propoziţii adversative

Legătura intre propoziţiile adversative se realizează, in cele mai

multe exemple, cu ajutorul conjuncţiilor iară si ce: Ceriul şi păm întul
ra irea ce. iară cuvîntul miu nu va 1rea ce! (I, 171r/17 — 171v/.l— 2 ); nu voiu
avea a tremeatc călenie pre păm înt, ce voiu deschide sepie ceriuri (I. 175v/
1 3 - 1 7 - 1 7 6 7 1 ) etc,
3I.ai puţin frecvent, cu valoare identică apare conjuncţia ş i: 0,
amar celuia om ce are avuţie şi nu face pameie svenţilor! (1, .18278 — 9).
Conjuncţia în.să apare rareori (în total trei exem ple) si este folosită,
numai ca element conjuneţional introductiv, mareînd opoziţia faţă de
frazele precedente : Insă această pită si acest vir mare lucru feace Hristos
( I I I , 192711— ir,).

Propozi j ii eoneluzive

Singura conjuncţie cu valoare eoncluzivă care apare in text. este

deci. Ea este folosită ca element introdu ctiv al unei fraze şi marchează,
un raport de coordonare concluzivă faţă de frazele precedente: D eci
cine nu va creade avea-va blăstăm urmă (I, 178712— 13).

Sub or donar ea

Propoziţii subiective
iSTumărul propoziţiilor subiective întâlnite în text este destul de mare.
De regulă, ele sint introduse prin pronumele relativ cin e: cine nu va creade
avea-va blăstăm urmă (I, 178712 — 13).
Ca element introductiv sînt utilizate, mai rar, şi pronumele relative
cît şi care: C îţi din ceasul dentîi slu jii-a ţi p r iim iţi astădzi ce vă se cade
( I I , 18772 — 3 ); carii aţi peştii p îră al noaole ceas apropiaţi-vă (I I , 1877
(i — 7).
Destul de des subiectiva este reluată în regentă, printr-un .substantiv
determinat de un ad jectiv dem onstrativ 3,1: cine va cinsti sfînta veneri
şi o va posti curat acela om va ave viaţa netrecută (I, 174 713 —10) ; Ş i
cine nu o va p r iim i aceasta ir im it ir e ... multă scîrbă va avea omul acela!
(I, 1 7 9 7 7 -1 2 ) etc.
în tr -un exemplu singular ca : circ va crede acela el va putea dobîndi
viaţa de veac ( I I I , .192717 — 18) subiectiva a fost reluată printr-un pro­
nume dem onstrativ si 1111 pronume personal.

Propoziţii atributive
T extu l nostru oferă numeroase exem ple de propoziţii atributive;
introduse prin pronumele relativ ce nl : amar celuia om ce sfădeaste viciu
cu vecin (I, 1S07G— 8 ) ; lim bile părjîne ce nu ştiu leatjea (I, 1 72v/l4 — 1 ~>) etc.

30 în le g ă tu ră cu relu a re a s u b ie c t iv e i in r e c e n tă p rin tr-u n p ro n u m e v e z i E le n a C ar

bulea, R e p e t a r e a şi r e l u a r e a s u b i e c t u l u i i n l i m b a r o m â n ă d i n ser. a l A V 1 - l r a - a l X V I J I - l e a ,
In O m a g i u l u i A l e x a n d r u R o s e t t i , p. 108.
11 I'o lo s ir e a cu p re c ă d e re a lui c e p e n tru c o n stru ire a a lr ib u liv e lo r in lim ba lite r a ră v e c
a fost s e m n a la tă de M aria Iliescu in C o n r u m ifa ( U n i r e p i i i i n i n i r h r e l a t i v e t u n ş i t e . in SCI, I,
p. 25 — 21).

124
 Ca elemente joncţionale folosite pentru introducerea atributivelor
menţionăm, de asemenea, pronumele relativ care, adverbul uncie şi, cu
totul rar, conjuncţia de : lu cru rile... liicleani de care răspunsu veţi avea la
dzuva giudeţului (I, 178r/9—12); vor lăcui în focul netrecut, unde iaste
gătat dracilor şi îngirilor lui (I, 179r/ l l —14); am a trimeate pre voi heri
cu doao capete şi şerpi cu doa(o) arepi, de vor mînca inimile muierilor
voastre (I, 174v/17— 175r/l —4).
întocmai ca în vorbirea familiară şi populară de astăzi, care apare
întrebuinţat fără prepoziţie într-un exemplu ca următorul: sfînta cume-
recătură care-au zis domnul nostru Isus Hristos că iaste sfînt trup (III,
18 9 7 6 -8 ).

Propoziţii completive directe

Ca element introductiv al completivelor directe este utilizată cu

precădere conjuncţia că: Ş i aşea mă voiu g iu ra ... că aceaste tremitere
iaste de la latul nevădzut (I, 17876—11) etc.
Completivele directe au mai fost introduse şi prin conjuncţia să,
adverbul cum sau prin pronumele relativ c e : nu va vre să o procitească
(I, 180714—15); nu credzut nice ascultat evanghelia mea cum greeşte (I,
171r/15—16); şi p riim i ce vădzu şi vădzu ce nu ştiu (II, 188717—18).

Propoziţii completive indirecte

Mai rar întîlnite decit completivele directe, completivele indirecte

sînt introduse prin conjuncţia să şi prin pronumele relativ ce : vă îndemn
să nu facem noi aceasta fără socotinţă (I I I , 19376 — 7); nice vă luat amente
de ce spuş voao (I, 171r/10—11).

Propoziţii circumstanţiale

Propoziţia circumstanţială de loc. Textul Manuscrisului de la Ieud

nu oferă decît un singur exemplu de propoziţie circumstanţială de loc,
introdusă prin adverbul unde (cu corelativul de acolo în regentă) : Să
stiti că unde iaste iertarea păcatelor de acolo iaste si viata de ispăsenie
( I I I , 192r/12—14) 32.
Propoziţia temporală. Textul nostru oferă mai multe exemple de
propoziţii temporale indicînd simultaneitatea faţă de acţiunea regentei.
Ca elemente introductive servesc adverbul cînd şi locuţiunea conjunc-
ţională de cîte ori, (propoziţiile introduse prin această locuţiune avînd
valoare iterativă) 33 : voiu ploa spre voi. . . cîndu nirne nu va ş O }i (I,
176r/ l—4 ); de chite ori veţi mînca pita aceasta şi veţ bea dintr-acestapăhar.
moartea domnului veţi adevăra (I I I , 19075—8).

32 A lă tu ri de a d verb u l încotro, unde este elem entul fo lo sit prin excelen ţă pentru in tro ­
ducerea unei p ro p o ziţii de loc, a tît în lim ba literară vech e cît şi în cea m odernă (v e z i M i­
oara A v ra m , E v o lu ţia subordonării circum stanţiale cu elemente conjuncţionale în lim ba rom ână.
Bucureşti, 1960, p. 28).
33 în legătură cu fre c v e n ta ap ariţie în lim ba ve ch e a tem p o ra lelo r de sim u ltaneitate
introdu se prin cînd şi de cîte o ri v e z i M io a ra A v r a m , ibidem , p. 60, 61.

125
 Propoziţia modală. Pen tru introducerea m odalelor a fost folosit
numai adverbul cum : necum se o ia sau da lor, cum face şi <Iu d a > ( I I I ,
193v/ l—2 ); S i să cîntăm cîntece noao, cum dzise si (D a v id } prooroc ( I I ,
186713— 14) X
Propoziţia cauzală se introduce, de regulă, prin conjuncţia că şi
foarte rar prin locuţiunea conjuncţională derep ce (caracteristică lim bii
literare vechi 35) : L u a ţi şi pre noi, fr a ţii noştri, ceia ce se(ţiy m orţi den
veaci, că nu putem răbda de herile aceastea (I, 176v/16— 17— 177r/ l— 3) ;
amărî-se amu iadul derep ce se deşertă ( I I , 188715).
Propoziţia finală. în rîndul elementelor prin care se introduc propo­
ziţiile finale, conjuncţia ca să prezintă frecvenţa cea m ai ridicată : Avea-
voiu a-m i întoarce faţa, mea de cătră voi, ca să nu audzu bocirea voastră
şi plîngerea (I, 17776— 9) etc.
Ca elemente introductive sînt u tilizate şi conjuncţiile să şi de să :
cum nu cască păm întul să vă înghiţă (I, 17877— 8 ); însuşi deade Hristos
noao de se mîncăm şi să bem ( I I I , 19271— 2).
' Situaţia din textu l nostru diferă în tru cîtva de aceea în tîln ită în
textele secolului al X V I-le a , în care să şi de să înregistrează o frecvenţă
m ai mare decît ca să 36.
Propoziţia consecutivă apare foarte rar şi este introdusă prin con­
juncţia de : voiu ave a face în luna lu fă u ra r 11 dzile întunerecu mare,
de se vor giunghea soţ cu soţ (I, 17677— I I ) 37.
Prop oziţia condiţională. Cele m ai m ulte p rop oziţii condiţionale
întîlnite sînt introduse prin conjuncţia de : de nu veţi fe ri sfînta dumenecă
şi sfînta veneri şi nu veţi cinsti praznicele mele am a trimeate pre voi heri
(I, 174713— 17—17571) etc. B areori ca elemente introductive apar con­
ju n cţiile să şi deaca : Să ară avea păcate pre desupra p ă ru lu i capului său
lăsate-i vor f i lu i (I, 18179— 1 1 ); deaca vet mînea si vet bea să cădeţi în tru
păcate ( I I I , 191712—13) 38.

Conjuncţii introductive
O caracteristică a lim bii vechi româneşti 39, prezentă şi în M anuscri­
sul de la Ieud, o constituie folosirea curentă a unor conjuncţii ca element
in trod u ctiv în frază. A p a r în asemenea p oziţii a tît conjuncţii coordona­
toare (ş i, iară, ce, însă, deci), cît şi conjuncţii subordonatoare şi adverbe
relative (că, cum ), frecvenţa cea m ai mare fiin d dată de conjuncţiile din
prim a categorie: Ş i v-am dat voao grîu şi vin şi unt (I, 17271— 2 ); Ce
mă voiu giura cu braţele mele ceale înalte (I, 17474— 5 ); Ia re cine va
cinsti sfînta v e n e ri... acela om va ave viaţa netrecută (I, 174713—1 6 );
în s ă domnul nostru Isus Hristos, ştiind neputinţă semenţei noastre ( I I I ,
191714—1 6 ); D eci cine nu va creade avea-va blăstăm urmă (I, 178712— 1 3 );

34 V e z i şi M io a ra A v r a m , op . c il . , p. 111 — 133.
35 V e z i D en su sian u , H L R , I I , p . 4 1 1 ; M io a ra A v r a m , op. c il., p . 69 — 97.
36 V e z i M io a ra A v r a m , op . c il., p . 100.
37 Ib id e m , p . 142 — 152.
38 S itu a ţia o fe r ită de t e x t u l n ostru d ife r ă de cea s e m n a la tă în lu c r a re a M io a r e i A v r a m ,
m a i sus c ita tă . î n t e x t e le c e rc e ta te d e M . A v r a m c o n ju n c ţia să are cea m a i m a rc ră s p în d ire
şi fre c v e n ţă , ia r dc şi dacă au o p o z iţ ie m ai s la b ă fa ţă de a c e a s ta d in t îi (v . p . 191).
89 D en su sian u , H L R , I I , p. 416 — 419.

126
Că dzise H ristos... (II, 1SSV/S); Cum dzise şi Isaia p ro ro c... (II, 188'/
14) etc.
Utilizarea conjuncţiilor introductive permite realizarea unei conti­
nuităţi în expunere.
Caracteristic textului nostru este folosirea unor asemenea conjuncţii
şi ca element de legătură între propoziţiile coordonate care intră în struc­
tura unei fraze, ceea ce se observă în pasajul următor : Că iubitoriu e şi
cinstitori iaste Hristos, că e dulce şi milostiv, că priimeşte ceia de apoi şi-
ceia dentî(i} (II, 187r/10—12).
O cercetare comparativă a frazelor din textul românesc ce prezintă
asemenea conjuncţii şi a frazelor corespunzătoare din textul slavon al
Legendei duminicii ne permite să constatăm că apariţia conjuncţiei in
textul românesc este reflexul traducerii fidele a părţii slavone unde au
fost de asemenea înregistrate elemente introductive ca : no, aste, i, a, da.
Cu toate acestea există şi cazuri în care prezenţa conjuncţiei în textul
românesc nu se explică prin transpunerea fidelă a textului slavon. Astfel,
textului slavon : az more i reky izsuso (I, 181v/14—15) îi corespunde în
română : <7<a) eu marea şi apele vom seca ! (I, 181v/15—16). Asemenea
exemple sînt de natură să arate că procedeul amintit nu-şi găseşte întot­
deauna justificare printr-o urmare fidelă a textului slavon tradus, si că
el trebuie socotit ca o caracteristică a naraţiei în literatura română veche
(prezentă astăzi în folclor), ea putînd fi influenţată sau întărită de un
procedeu similar utilizat în textele slavone.

Anacolutul
Un aspect caracteristic al sintaxei frazei îl constituie apariţia unor
construcţii greoaie, de tip anacolutie. Remarcăm, în primul rînd, trei
cazuri de anacolut propriu-zis :
Deci cine să va afla se iubasca pre Dumnedzeu şi flămîndzii a-i sătura
şi sătoşii a-i adăpa şi golii va îmbrăcă şi nemearnicii va duce în casa sa
[e;] şi pre aceia eu voiu sătura de bunctate raiului şi va f i împreună cu
îngerii m ii (I, 182v/9—18372).
Iară cire e fără credinţă către aceste cuvinte şi necuraţi vor apropiia
de trupul lui Hristos nedostoinici fiind , nice a căuta spre sfînta cumere-
că(tu')ră, necum se o ia sau da lor, cum face şi. <Iuda), că aceia în boala
şi în durearea ceea nevindicata cădea-vor şi muncie(J') focului de vecie vinovat
vor f i şi acolo se vor munci în vecie (I I I , 193717 —193v/o).
Ş i într-acela chip şi obraz sîmt preuţii carii cu frică şi cu credinţe
slujesc îraintea sfinteei besei'ec(i) ceaea înfricata, cea ce spre ea îrainte-i
dzace trupul şi singele fiiu lu i lui Dumnedzeu spăsitoriului nostru Isus
Hristos, cum dzise sfîntul Matei evanghelist şi Marcu şi Luca şi Pavel
apostol (I I I , 189v/13-19073).
în primul caz avem a face cu o construcţie obişnuită, relativ frec­
ventă, în care pronumele cine din propoziţia: cine să va afla apare la
nominativ cu funcţie de subiect, el exprimînd totodată în frază şi obiectul
direct al predicatului din regentă (ş i pre aceia eu voiu sătura de buneMe

127
ra iu lu i). în al doilea caz, înaintea propoziţiei principale de care depinde
subiectiva cire e fă ră credinţă către aceste cuvinte apare conjuncţia subor-
donatoare că, relaţia sintactică fiind astfel ambiguă. în al treilea exemplu,
avem a face, în propoziţia : cea ce spre ea îra in te-i dzace trupul şi singele
f iiu lu i lu i Dumnedzeu, spăsitoriului nostru, cu o neconcordanţă între cazul
demonstrativului care o introduce şi cazul complementului precedat de
prepoziţia îrainte. U ltim u l exemplu este ilu strativ şi pentru tipul de frază
greoaie, rezultat al unor aglomerări de determ inante sau al unei topici
neobişnuite. Ia tă încă două exem ple de acest f e l :
Intr-astă dzi ra iu l deschise-se de ne îndulcim n oi de cel pom a vieţi ei,
cela, ce iaste curat şi de viaţă făcător, al său trup şi singe, ce pentru do<jri)-
nul curăţimu-ne şi ne Uimirăm şi ne spăsim şi se ne noim ( I I , 184r/4 — 8).
V e riţi, fra ţi, veriţi, p ă rin ţi de toată vîrsta, m ic ii şi m arii, tire rii şi
bătrîrii, fe c io rii şi fetele, de ascultaţi toţi carii vor să priimească şi să ia
sfînta cumerecătură care-au zis domnul nostru Isus H ristos că iaste sfînt
trup şi singele său, celuia ce toate silele Ceriului slujescu-i, heruvim ii şi
serafim ii şi toate tăriile cier'yiului cu fric ă şi cutremur, ceia ce rădică jă rt-
vele sufleteşti sus în ceri ( I I I , 189v/2— 1 3 )40.

LEXICUL

Consideraţii generale

Vocabularul M anuscrisului de la Ieud (aşa cum apare el reflectat în

indicele care întovărăşeşte ediţia noastră) cuprinde 722 de cuvinte-unităţi
■eu o frecven ţă absolută de 4320 de apariţii. D in totalu l de 722 de cuvinte-
unităţi, 18 reprezintă nume proprii, cu o frecvenţă de 110 apariţii. P o n ­
derea procentuală pentru fiecare în parte din categoriile am intite poate fi
ilustrată prin următorul t a b e l:

V o c a b u la r F r e c v e n ţă

Num ăr P o n d e r e p ro c e n tu a lă Num ăr P o n d e r e p ro c e n tu a lă

704 97,51 % 4210 97,45 %

18 2 ,4 9 % 110 2 ,5 4 %

T o la l 722 4320

în ceea ce priveşte frecvenţa apariţiei celor 704 cuvinte-unităţi,

pul;era face următoarele o b s e rv a ţii: aproape jum ătate din ele (331) înre­
gistrează o singură apariţie, 120 de cuvinte-unităţi prezintă cîte două
apariţii, 184 au o frecvenţă cuprinsă între 3 — 10 apariţii, iar restul de 69
totalizează între 11— 382 de apariţii.

40 O b s e r v a ţii p r iv it o a r e la to p ic a t e x t e lo r au fo s t fă c u te în d iv e r s e p ă r ţi a le c a p ito lu lu i
d e s in ta x ă .

128
 Dăm mai jos lista primelor 33 de cuvinte cu frecvenţa cea mai ridi­
cată (de la 20 de apariţii în sus):

FREC­ PONDERE
RANG C U V ÎN T O R IG IN E
VENŢĂ PRO CENTU ALĂ

1 fi 382 9,07 lat.

2 vrea 126 2,99 lat.
3 de (p re p .) 107 2,54 lat.
4 să 105 2,49 lat.
5 fi 93 2,20 la t.
6 n oi (p ro n .) 87 2,06 lat.
7 nu 83 1,97 lat.
S că 78 1,85 lat.
9 cu 73 1,73 la t.
10 avea 68 1,61 lat.
11 voi (p ron .) 66 1,56 la t.
12 ce (p ron .) 63 1,49 la t.
13 în 54 1,30 la t.
14 acesl(a) 51 1,21 lat.
15 sine 47 1,11 lat.
15 toi 47 1,11 lat.
16 pe 45 1,06 lat.
17 sfîn t 43 1,02 slav.
18 său 42 0,99 lat.
19 meu 40 0,95 lat.
20 drept 39 0,92 lat.
21 cel(a) (p ron.) 38 0,90 la t.
21. la 38 0,90 lat.
22 acela 35 0,83 lat.
23 ia r 34 0,80 etim .
necun.
24 eu 33 0,78 lat.
24 intru 33 0,78 lat.
25 da (v b .) 31 0,73 la t.
25 tui (a r i.) 31 0,73 la t.
25 trup 31 0,73 slav.
26 păcat 30 0,71 lat.
27 om 28 0,66 lat.
28' zice 27 0,64 la t.
29 zi 26 0,61 la t.
30 a (p re p .) 25 0,59 lat.
30 ci (c o n j.) 25 0,59 lat.
30 el 25 0,59 la t.
30 face 25 0,59 lat.
31 al (a r t.) 24 0,57 la t.
31 nostru 24 0,57 la t.
32 cine 21 0,49 la t.
33 frate 20 0,47 la t.

6-c. 180 129

 In ceea ce priveşte repartiţia pe origini, constatăm o preponderenţă
masivă a elementului latin, a tît în vocabular cît, m ai ales, în tex t, după
care urmează, în ordine, elementul slav, cuvintele româneşti form ate din
elemente latine, cuvintele rom âneşti form ate din elemente slave etc. aşa
cum rezultă din tabelul ce u rm ează1 :

VO CABU LAR FRECVENŢĂ

FREC­
E T IM O L O G IE PONDERE PO ND ERE VENŢĂ
NUM ĂR PRO CEN­ NUM ĂR PRO CEN­ M E D IE
TUALĂ TUALĂ

L A T IN E 351 49,85 3335 79,21 9,50

SLAVE 141 20,01 360 8,55 2,55

M A G H IA R E 10 1,42 24 9,57 2,40

GRECEŞTI 5 0,71 9 0,21 1,80
AUTOHTONE 3 0,42 23 0,54 7,66
R O M Â N E ŞT I < L A T IN E 133 18,89 312 7,41 2,34

R O M ÂN E ŞTI < SLAVE 43 . 6,10 63 1,49 1,46

R O M Â N E Ş T I< A U T O H T O N E 3 0,42 6 0,14 2

R O M Â N E Ş T K M A G H IA R E 5 0,71 9 0,21 1,80

R O M Â N E Ş T I< G R E C E Ş T I 2 0,28 5 0,11 2,50

E T IM O L O G IE
NECUNOSCUTĂ 8 1,13 64 1,52 | 8

Constatarea prileju ită de repartiţia pe origini în vocabular şi în

te x t este deosebit de in teresan tă: ea demonstrează fap tu l că, în ciuda
influenţei pe care originalele slavone ar fi putut-o exercita asupra lim bii
textului românesc, elementul latin îşi păstrează locul de fr u n t e : în voca­
bular el este de două ori şi ceva mai bine reprezentat decît cel slav, iar
în text, de aproape zece ori m ai frecvent.
î f e vom opri în continuare m ai pe larg asupra cîtorva din elementele
care intră în structura vocabularului M anuscrisului de la Ieud. N e inte­
resează acele elemente care marchează puncte de discontinuitate între
aspectul vechi al lim bii române şi cel modern. Y o m grupa m aterialul de
referinţă în m ai m ulte categorii în funcţie de aspectul (fonetic, semantic
etc.)' la care se semnalează discontinuităţile » am intite.

Cuvi nt e di s păr ut e din l i mb a a c t u a l ă sau m a i puţ i n

c u n o s c u t e ( f o l o s i t e r e g i o n a l s a u în v o r b i r e a p o p u l a r ă )

Latine

cure ( < l a t . currere) „ a alerga, a fu g i” : Văduole si săracii cură

cătră voi (I, .17271—2). •

1 P e n tr u a s ta b ili o r ig in e a c u v in te lo r cu p rin se in t e x t u l nosLru a m a p e la t la in d ic a ţiile

cu p rin se în C A D E şi D L R M .

130.
 Cuvîntul are circulaţie largă în secolul al XYI-lea. în secolul al X V II-
lea a fost înregistrat în Lexiconul lui Mardarie Cozianul, în Anonymm
Caransebesiensis şi la Varlaam 2.
făurar ( < lat. februarius) : Ş i vom ave a face în luna lu făurar 11
chile întunerecu mare (I, 17677 — 9).
în lucrările cercetate nu am întîlnit atestări din secolul al XYI-lea.
Pentru secolul al X Y II-le a există atestări din Dosoftei.
înveaşte ( < lat. investire) „a îmbrăca” : să ne nevoirn de să ne înveas-
tem (I I I , 191715).
Cuvîntul are largă circulaţie în secolul al X Y I-lea. Pentru secolul
al X Y II-le a dispunem de atestări din Moxa şi din Dosoftei.
measer ( < lat. miser) ,,sărac” : bogaţii, measerii, robii, sloboăzii,
toţi să proslăviţ Hristos (II, 186716—17).
Dispunem pentru acest cuvînt de atestări numeroase din secolul
al X Y I-lea. în secolul al X Y II-le a el a fost înregistrat în Cazania de la
Govora, la Moxa şi la Dosoftei.
prier ( < lat. aprilis) : Ş i v o (iu > avea a ploa în luna lu prier (I,
176712-13).
Nu dispunem de atestări pentru secolul al X Y I-lea. în secolul al
X Y II-le a prier a fost înregistrat în Anonymus Caransebesiensis.
rost ( < lat. rostrum) „gură” : nice se află hiclenşig întru rostul său
(II, 18976-7).
Cuvîntul a fost înregistrat în numeroase texte din secolul al X Y I-lea.
în secolul al X Y II-le a el apare la Dosoftei şi în Biblia de la Bucureşti
(1688).
scriptură ( < lat. scriptura) „te x t sfînt scris; scrisoare” : întîiu şi
a doa(o') oară tremişu la voi scripturi şi voi nu credzut (I, 17171—3).
Cuvîntul a fost înregistrat în cîteva texte aparţinînd secolului al
X Y I-lea. în secolul al X Y II-le a el apare în N ou l testament de la Bălgrad
(1648), la Dosoftei şi în Pravila din 1652 (cu sensul „scris, inscripţie” )
vie ( < lat. vivere) „a trăi” : cu dragoste să viem (II, 18877).
în textele din secolul al X Y I-lea vie apare frecvent. în secolul al
X Y II-le a se întâlneşte la Dosoftei şi în Pravila din 1652.

2 D eoarece te x tele noastre au fost traduse în secolul al X V I- le a şi copiate in secolul

a l X V II - le a , -am socotit de cu viin ţă să raportăm m aterialul lexica l adus în discuţie a tît la cel
o fe r it de lucrările secolului al X V I- le a , cît şi la cel din te x te le secolului urm ător (scrise sau
tip ă rite).
A te s tă rile la care ne referim in lis te le noastre au fost în tîln ite in urm ătoarele lucrări
şi dicţionare : Densusianu, H L R , I I , P ra v ila r ilo m lu i L u ca ci (ed u ţia I. R izescu ), L itu rg h ie ru l
lu i Coresi (ed iţia A l. M areş), R o s e tti, I L R , R o s e tti, Cazacu, Onu, I L R L I, T D R G , C A D E ,
D A (şi m anuscris), D L R . P en tru unele atestări am folo sit şi lucrarea lui Varlaam : Cartea tarea
să cheamă R ăspunsul îm potriva eatihism usului calvinesc, [M ănăstirea D e a lu ], 1645..M en ţion ăm
aici, o d ată pentru totdeauna aceste lucrări, în tru cît, spre a nu încărca excesiv lucrarea, am
renunţat să facem refe riri la subsol în cazul fiecărui eu vin t în parte.
D eoarece te x t e le cuprinse în M a n u scrisu l de la Ieu d ap arţin secolului a l X V II - le a , am
precizat in detaliu lucrările (a u torii) la care se întîln esc c u vin tele discutate. R e fe r irile la secolul
preceden t (cîn d au fost alcătu ite originalele te x te lo r noastre) au un caracter fo a rte general,
ele urmăresc numai să sem naleze prezen ţa sau absenţa unui cu vînt în lim ba epocii.

131
 Slave

aslam (cf. rus. o s la m il3) „ca m ă tă ” : O, amar celuia ce-şi dă p ea n igii

săi în tru aslam (I, 180v/4— 6).
Cuvântul a fost înregistrat în secolul al X V I- le a în Psaltirea Scheiană.
în secolul al X V I I - le a el apare, între alţii, la V arlaam şi la D osoftei.
cătcnie ( < v. sl. citenije) „te x t, prelegere” : nu vom avea a tremeaie
câtenie pre p ă m în t (I, 175v/13— 15).
Cuvîntul prezintă cîteva atestări în secolul al X V I-le a . î n secolul
al X V I I - le a el a fost în tîln it la D osoftei.
deşegubăţ ( < v . sl. ăusegubîcî) : „care provoacă pierderea cuiva,
crim inal” : învăţători ră i şi M cleani, deşegubeţilor rei (I, 177v/2— 4).
X u am găsit alte atestări pentru acest euvînt. E l a fost semnalat
de Densusianu în H L R , I I (p. 507) în textu l M anuscrisului de la Ie u d .
gadină ( < v . sl. gadinu) „a n im a l” : L ă s a -v o iu ... de toate gadinele
şi broaşte şi cărăbuşi (I , 171v/5— 10)-
Dispunem, pentru acest euvînt, de numeroase atestări din secolul
al X V I-le a . Prezen ţa lui în secolul al X V I I - le a a fost notată la V arlaam ,
în Pravilele din 1646 şi 1652, la D osoftei si în B ib lia de la Bucureşti
(1688).^
găselniţă ( < v . sl. gasenica) : „o m id ă ; fluture m ic” : Lăsa-voiu pre
v o i . . . pa ră şi lăcuste şi găselniţi (I, 171 v/5— 7).
X u am în tîln it alte atestări în izvoarele cercetate. L a Densusianu 4
este reprodus exem plul din M anuscrisul de la Ieud.
găvozdi ( < v . sl. gvozditi) „ a ţintui în cuie” : venerea răstigm re-m ă. . .
şi-m i găvozdiră m înule (I, 173v/ l l — 14).
Cuvîntul a fost atestat în secolul al X V I- le a în Psaltirea R u rm u -
zaclii, iar în secolul al X V II- le a la V arlaam şi la D osoftei.
ispoveadă ( < v . sl. ispoveda) „spovedanie” : O, amar p op ei ce n u -ş i
învaţă f i i i cei de ispoveadă! (I, 181 v/4— 5).
.. K u am în tîln it atestări din secolul al X V I- le a în izvoarele cercetate,
în secolul al X V II- le a cuvîntul apare la D osoftei (în form a spovadă) şi
în P ra v ila de la G ovora (în form a ispovead).
m ilosle ( < v. sl. m ilo s tî) „compasiune, m ilă ” : să-l proslăvim pentru
aceaste miloste ( I I , 185v/6 — 7).
Cuvîntul avea circulaţie în lim ba literară a secolului al X V I- le a ,
aşa cum o dovedesc atestările în tîlnite în lucrările cercetate. î n secolul
al X V II- le a el apare în Anonymus Garansebesiensis si într-un manuscris
din 1633.
osîrdie ( < v. sl. usrudije) „ardoare, zel, rîvn ă ” : Ş i cine nu o va
p r iim i aceasta trim itire şi scriptură cu osîrdie (I, 179v/7— 9).
în secolul al X V I- le a cuvîntul a fost în tîln it în textele coresiene.
în secolul al X V I I - le a el a fost înregistrat la Varlaam , la M iron Costin,
la D osoftei şi în unele documente.
pamete ( < v . sl. p am şti) „p om en ire; pom ană” : O, amar celuia om
ce are avuţie şi nu face pamete svenţilor! (I, 182r/8 — 9).

3 C u v în t d e o r ig in e tă tă re a s c ă , a slam a p ă tru n s în ro m â n ă d ire c t din a c e a s tă lim b ă

sau p rin in te r m e d iu l lim b ii ruse (c f. D A ).
4 H L R , I I , p . 509.

132
 Cuvîntul a fost întîlnit în diverse forme (p omenie, pamete, pamet)
în texte din secolul al X Y I-lea. în secolul al X Y II-le a el apare la Yarlaam,
la Dosoftei şi în unele documente.
peanig ( < v. sl. pmqgu) „monedă, banmărunt” : 0, amar celuia ce-şi
dă peanigii săi întru aslam (I, 18074 — 6).
Pentru secolul al X Y I-le a nu dispunem de atestări. în secolul al
X Y II-le a cuvîntul a fost notat la Yarlaam, în Şapte taine şi în Paraclisul
copiat în 1661 de Rafail din Dragomirna.
pravilă ( < v. si. pravilo) „lege” : sfînta pravilă (I I I , 190V/H —12).
Dispunem, pentru secolul al X Y I-lea , de atestări din Coresi, iar
pentru secolul al X Y II-le a , din Pravila de la Govora.
priceaştenie ( < v. sl. pricţstenije) „cuminecătură, împărtăşanie” :
0, amar aceluia popă ce cîntă liturghie cu mînie si poartă sfînta priceaştenie
(1, 182715-17).
în formele priceştenie, priceaştenie cuvîntul a fost întîlnit la Coresi.
Pentru secolul al X Y II-le a dispunem de mai multe atestări în Pravila
de la Govora, Pravila lui Eustratie logofătul şi la Dosoftei.
priceaştui ( < v. sl. priftţstiti) „a se cumineca” : poartă sfînta priceaş­
tenie şi se priceaştuiaşte (I, 182716—18).
în secolul al X Y I-le a cuvîntul a fost atestat la Coresi (în forma
pricestui). Pentru secolul al X Y II-le a dispunem de atestări din Pravila
din 1652 (în formele pricestui, pricestui), precum şi din unele documente.
prigvozdi ( < v. sl. prigvozditi) : „a ţintui în cuie” : şi-mi găvozdiră
inînule şi-mi prigvozdiră picioarele (I, 173714—15).
Nu dispunem de atestări pentru acest cuvînt.
prociti ( < v. sl. procitati) „a citi în întregime” : Blăstemat acela preut
ce nu va vre să o procitească înaiinytea săborului (I, 180714—16).
în secolul al X Y I-le a cuvîntul a fost atestat în Pa lia de la Orăştie.
în secolul al X Y II-le a el apare la Miron Costin şi la Dosoftei.
proscorniţă ( < v. sl. proslcurmica) „prescurăreasă” : 0, <a~)mar ceei
proscorniţi ce-şi frămînta prescurile cu mînie (I, 182711—12).
Nu dispunem de atestări pentru acest cuvînt.
săbor ( < v. sl. suboru) „sfat, sinod, adunare” : patriarhul Ierusalimului
feace săbor şi feace rugă (I, 170v/7 —9).
Cuvîntul are circulaţie foarte largă în limba literară a secolului al
X Y I-lea . în secolul al X Y II-le a el apare la Yarlaam si în Pravila din
1652.
spăsi ( < v. sl. supasiti) „a salva, a mîntui” : ne Uimirăm si ne spăsim
(II, 18478).
Dispunem, pentru acest cuvînt, de cîteva atestări din secolul al
X Y I-lea. în secolul al X Y II-le a el apare la Yarlaam, în Pravila lui Eus­
tratie logofătul, în N oul testament de la Bălgrad (1648), la Dosoftei.
uncrop ( < v. sl. ukropu) „apă caldă” : voiu ploa spre voi piatră
ardzîndu şi u(n)>crop (I, 17671—2).
Pentru secolul al X Y I-le a nu dispunem de atestări. în secolul al
X Y II-le a cuvîntul apare la Dosoftei.
usnă ( < v. sl. ustina) „buză” : 0 , cum nu se pălesc usnele lu (iy (I,
182v/l).
Cuvîntul are circulaţie largă în secolul al X Y I-lea. în secolul al
X Y II-le a a fost înregistrat în Biblia de la Bucureşti (1688).

133
 Grccesti

olovire ( < gr. 6X6pv;po?) „s to fă vopsită în roşu purpuriu” : cu

curate olovire ce-m i umbreaăză sfînt creaştetul m m (I, 174v/7— 8).
In secolul al X V I- le a cuvîntul apare în Codicele Todorescu. în secolul
al X V I I - le a el a fost în tîln it la M oxa, la V arlaam şi la D osoftei.

Cuvinte de origine necunoscută

peşti „ a întârzia” : Ia ră ca rii a ii pestit p îră al noaole ceas apropiati-vă

( I I , 187r/6— 7).
Dispunem de m ai m ulte atestări din secolul al X V I- le a ale acestui
euvînt. în secolul al X V I I - le a el a fost în tîln it la M iron Costin.

Cuvinte form ate în lim ba română

delunga (a se ~ ) „ a se depărta” : să ne ăelungăm de păcatele cele

amară ( I I I , 193710).
Cuvîntul are circulaţie largă în lim ba secolului al X V I-le a , aşa cum
o dovedesc numeroasele atestări. în secolul al X V II- le a el a fost întîlnit
în P ra v ila de la Govora, în N o u l testament de la B ălgrad (1648), în B iblia
de la Bucureşti (1688) şi la U reclie (cu sensul ,,a am ina” ).
depreună „îm preu nă” : se iartă îm părăţie depreură ( I I , 187v/14— 15).
Depreună a fost în tîln it în numeroase te x te literare din secolul al
X V I-le a . P en tru secolul al X V I I - le a nu dispunem de atestări.
ispăsenie „izb ă vire, mântuire” : dzua veseliei si a ispăseniei (I I ,
183 v/ 1 2 -1 3 ).
Cuvîntul a fost atestat în numeroase tex te din secolul al X V I-le a .
în secolul al X V I I - le a el apare la Varlaam .
mesărătate „sărăcie” : nim e să nu se plîngă de mesărâtate ( I I , 1877
i 3 — 14).
î n secolul al X V I- le a mesărătate apare în numeroase texte. în secolul
a r X V I I - le a el a fost în tîln it la D osoftei şi la Varlaam .
m îlcom ire „blîn deţe, smerenie” : înfrîngerea în im ie i, m îlcom ire şi
lacrămi şi cugete curate ( I I , 18673— 5).
în secolul al X V I- le a cuvîntul a fost în tîln it la Coresi. P en tru secolul
al X V I I - le a dispunem de atestări din D osoftei. Cu sensul „linişte, tăcere” ,
cuvîntul apare în N o u l testament de la B ălgrad (1648).
nedostoinic „n edem n ” : m ărîncă şi bea nedostoinic ( I I , 184713— 14).
Cuvîntul a fost în tîln it (în form a nedestoinic) în secolul al X V I-le a .
Pen tru secolul al X V I I - le a nu am în tîln it atestări în izvoarele cercetate.
silnicie „putere, oprim are” : (a } u izbăvit din s iln iciia diavolului
( I I , 1 8 8 7 1 1 -1 2 ).
în secolul al X V I- le a cuvîntul apare la Coresi şi în Codicele Todo­
rescu. P en tru secolul al X V I I - le a nu dispunem de atestări.
spăsitoriu „izb ă v ito r, m în tu itor” : Dumnedzeu, spăsitoriul nostru
( I I , 1 8 7 7 1 0 -1 1 ).
Cuvîntul apare frecven t în tex tele literare ale secolului al X V I-le a .
în secolul al X V I I - le a el a fost în tîln it la Dosoftei, în Paraclisul din 1639
şi în N o u l testament de la B ălgrad (1648).

134
 Cuvinte care prezintă sensuri deosebite
f a ţ ă de e e l e a c t u a l e

Latine

argint „ban, monedă” : O, vai de omul cela ce-şi dă argintul seu în

camătă (I, 180r/ ll- 1 3 ).
Ou acest sens cuvîntul argint a fost înregistrat într-o serie de texte
aparţinând secolului al X V I-lea. B l a fost întîlnit în secolul al X V II-le a
la Dosoftei.
certa „a cere cele cuvenite, a reclama” : O, amar celuie om ce-ş
ceartă datoria <w> sfînta dumenecă (I, 183T/10—11).
Cu sensuri apropiate („a mustra, a înfrunta, a pedepsi” ) cuvîntul
a fost înregistrat atît în secolul al X V I-le a cît şi în secolul al X V II-le a :
la Varlaam, la Dosoftei, în Pravilele din 1646 şi 1652, în Biblia de la
Bucureşti (1688).
dulce „bun” : că e dulce şi milostiv (I I , 187r/ ll)-
Cu acest sens cuvîntul a fost întîlnit în textele literare ale secolului
al XVI-lea. Pentru secolul al X V II-le a dispunem de atestări din V ar­
laam.
feri „a păzi, a păstra, a respecta” : E u ăediu leagea mea şi boteăzul
meu iare voi nu ferit (I, 172716—173 r/ l ) ; de nu veţi fe ri sfînta dumenecă
(I, 174713-14).
Dispunem de cîteva atestări din secolul al X V I-le a în care fe ri
este folosit cu sensul „a respecta” . în secolul al X V II-le a feri apare cu
acest sens la Varlaam, la Miron Costin, la Dosoftei şi în Pravila din 1646.
giudeţ „judecată” : Ş i aşea mă vom giura pre giudeţul meu (I,
17876—7 ); „judecător” : 0, (a^mar celuia qiudet ce qiudecă săracii
neăerept! (I, 180r/17-18).
Pentru primul sens dispunem de mai multe atestări din secolul al
X V I-lea, precum şi din secolul al X V II-le a : din Varlaam, din Dosoftei
şi dintr-un document din 1694. Şi cu sensul „judecător” cuvîntul a fost
întîlnit în numeroase texte din secolul al X V I-lea , iar în secolul al X V II-le a
la Varlaam, la Dosoftei şi în Pravila din 1646.
întoarce (a se ~ ) „a se transforma, a se schimba” : şi casa lu i să va
întoarce în Soăom şi Gomor (I, 179r/6— 7).
Dispunem de atestări, pentru sensul înregistrat în textul nostru,
atît din secolul al X V I-lea, cît şi din secolul al X V II-le a din Varlaam,
Pravila din 1646 şi Biblia de la Bucureşti (1688).
limbă „popor” : Ş i voiu lăsa pre voi limbi păgîne (I, 171r/ l l —12).
Cuvîntul a fost atestat cu acest sens în textele literare ale secolului
al XVI-lea. în secolul al X V II-le a el apare la Varlaam, în Pravila de la
Govora, la Ureche, în Biblia de la Bucureşti (1688).
mişel „sărac” : nu lasă în răpaos mişelul (I, 183r/ l l —12).
Dispunem de numeroase atestări din secolul al X V I-lea pentru
mişel „sărac” . în secolul al X V II-le a el a fost înregistrat la Varlaam, la
Moxa, în N oul Testament de la Bălgrad (1648), la Dosoftei şi în unele docu­
mente. , .
soţ „tovarăş, prieten” : frate la frate purtîndu menciuni şi soţ la soţ
(1 ,177714—15); de se vor giunghea soţ cu soţ întru tunerec (1,176r/10—11).

135
 Dispunem, pentru secolul al X V I-le a , de cîteva atestări ale acestui,
cuvînt cu sensul „p rieten ” . în secolul al X V ÎI- le a , soţ „ins, om ” apare
la D osoftei.

Slave

îm protivă în expr. a da îm protivă „ a da în schimb” : Ce vrem, da n oi

îm protivă pream ulţitului darului şi dulceţiei lu i Hristos % ( I I , 185v/4— 5).
î n secolul al X V I- le a îm protivă (în expresia a da îm protivă) apare în
Codicele Todorescu. P en tru secolul al X V I I - le a dispunem de atestări ale
lui îm protivă „în loc de, în schimbul” din P ra v ila de la 1646 şi din
Varlaam .
muncă „c h in ” : m u n c ie (i> fo cu lu i de vecie vinovat vor f i ( I I I , 193v/
4 - 5 ).
Cuvîntul a fost în tîln it cu acest sens în textele secolului al X V T-lea.
în secolul al X V II- le a el apare la M oxa, în N o u l Testament de la B ă l­
grad (1648), la D osoftei, la V arlaam şi într-un document din 1674.
munci (a se ~ ) „ a se chinui” : se vor m unci în vecie ( I I I , 193v/5).
Cu acest sens cuvîntul a fost atestat în te x te literare din secolul
al X V I-le a . în secolul al X V I I - le a el a fost în tîln it la M oxa, la Varlaam ,
în P ra v ila din 1646, în N o u l Testament de la B ălgrad (1648) şi la D o ­
softei.
pară „ fo c mare, dogoare” : Lăsa-voiu pre voi omet şi geru greu şi
foam eţi şi pară şi lăcuste (I, 171v/5— 7).
P en tru secolul al X V I- le a dispunem de cîteva atestări. în secolul
al X V II- le a pară a fost atestat cu acest sens la M iron Costin şi la Dosoftei.
pomeană „am in tire, pom enire” : cînd veti face pomeana mea ( I I I ,
1 9 0 7 1 1 -1 2 ).
Cuvîntul prezintă numeroase atestări din secolul al X V I-le a . în
secolul al X V I I - le a el apare în N o u l Testament de la B ălgrad (1648), la
M iron Costin, la D osoftei şi în B ib lia de la Bucureşti (1688).
praznic „sărbătoare” : de nu veţi fe r i sfînia dumenecă şi sfînta veneri
şi nu veţi cinsti praznicele mele (I, 174v/13— 15).
Dispunem de numeroase atestări din secolul al X V I- le a ale acestui
cuvînt, cu sensul indicat m ai sus. în secolul al X V II- le a el a fost în tîln it
la,M oxa, în P ra v ila de la G ovora, la Varlaam , în N o u l Testament de la
B ălgrad (1648), la D osoftei şi în B ib lia de la Bucureşti (1688).
scîrbă „necaz, supărare” : Ia ră cine nu va creade m ultă scîrbă va
avea la dzua giudeţului (I, 179r/4— 5).
D eţinem pentru acest sens cîteva atestări din secolul al X V I-le a .
în secolul al X V I I - le a el apare la Ureche şi la Varlaam .
scump „v re d n ic ” (? ) : scum pii si lenisii dzua aceasta să o c in s titi!
( I I , 187v/ l— 2).
Cuvîntul nu a fost înregistrat cu acest sens în izvoarele cercetate,
silă „putere, tă rie” : celuia ce toate silele ceriului slujescu-i ( I I I ,
189v/8 — 9).
Cu acest sens cuvîntul a fost în tîln it în cîteva te x te literare din seco­
lul al X V I- le a . P en tru secolul al X V I I - le a nu dispunem de atestări ale lui
silă cu acest sens.

136
 voinic „războinic, soldat” : S i vor fi qătiti ca u (n ') voinic spre raz-
boiu (I, 17679—10).
Cu acest sens cuvîntul apare în unele texte din secolul al X V I-lea.
în secolul al X V II-le a a fost întîlnit în Pravila de la Govora, la Ureche
şi la Varlaam.

Maghiare

hielean „ diavol” : si-i voiu da sufletul lui îngerilor Mcleanului (I,

17979-10).
Cuvîntul a fost înregistrat cu acest sens în texte literare din secolul
al X V I-lea. în secolul al X V II-le a a fost întîlnit la Dosoftei.

Cuvinte formate în limba română

dulceaţă „bunătate” : .să iubim şi n o (i} , fraţilor, pre cela ce au iubit

n oi cu dulceafe.(I I, 185713—15).
Dispunem de cîteva atestări din secolul al X V I-lea ale acestui cuvînt.
Pentru secolul al X V II-lea , în lucrările cercetate nu am găsit atestări ale
acestui cuvînt cu sensul „bunătate” .
netrecut „veşnic” : si aceia cu nusul vor lăcui în focul netrecut (I,
179711-12).
Cu acest sens cuvîntul a fost întîlnit în unele texte literare ale seco­
lului al X V I-lea. în secolul al X V II-le a el apare la Varlaam, în Pravila
lui Eustratie logofătul şi în unele documente.
omor „epidemie, mortalitate” : Lăsa-voiu... pară şi lăcuste şi găsel-
n iţi şi omor oamenilor şi dobitoacelor (I, 17175—8).
Nu dispunem de atestări pentru secolul al X V I-lea. în secolul al
X V II-le a omor a fost întîlnit cu acest sens la Varlaam, la Ureche, la D o ­
softei, la Miron Costin şi în Anonymus Caransebesiensis.
omorire „mortificare” : cugete curate si omorire acestor trupure (II,
186 r/5—6).
Cuvîntul nu a fost înregistrat cu acest sens în izvoarele cercetate.
tărie „forţă supranaturală” : toate silele ceriului slujescu-i.. . şi
toate tăriile c (e f)iu lu i (I I I , 189v/9—11).
Cuvîntul a fost atestat cu acest sens în cîteva texte literare din
secolul al X V I-lea. Pentru secolul al X V II-le a nu dispunem de atestări
cu acest sens.
tremeatere „scrisoare” : adecă şi a treie tremeatere de la tatul nostru
nevăzut arătă voao (I, 17173—7).
Cu acest sens cuvîntul a fost atestat în texte literare din secolul al
X V I-lea. Pentru secolul al X V II-lea nu am întîlnit atestări în lucrările
cercetate.
ţinut „întindere” : iot ţirutul lumiei (II, 188714—15).
Cu sensul apropiat de „regiune, zonă” cuvîntul a fost înregistrat în
secolul al X V II-le a la Dosoftei.

P e lîngă un număr mare de unităţi lexicale pe care Manuscrisul de

lu Ieud le are în comun cu limba română actuală, există, în textul nostru,
aşa. cum se poate constata din parcurgerea .listelor de mai sus, şi unele

137
 cuvinte necunoscute sau foarte puţin cunoscute aspectului modern al
lim bii române, dar folosite destul de frecvent (uneori foarte frecven t)
în vecliea română literară. D in totalitatea cuvintelor care intră în această
categorie, cea m ai m are parte (23) sînt slave, urmează apoi, în ordine,
cîteva m oştenite din latină (8) şi cîteva cuvinte form ate în lim ba română
(6). Cele m ai slab reprezentate sînt cuvintele greceşti (1), la care se adaugă
şi un euvînt de origine necunoscută.
O bună p a rte (10) din cuvintele slave dispărute azi sau fo a rte puţin
cunoscute exprim ă noţiuni legate de v ia ţa religioasă. î n această categorie
ar intra : ispăsenie, ispoveadă, miloste, pamete, p ra v ilă , priceaştenie, p r i-
ceaştui, proscornifă, săbor, spăsi. R estu l cuvintelor slave dispărute denumesc
noţiuni concrete sau abstracte ce ilustrează diverse domenii de a ctivitate.
Trebuie să arătăm că în rîndul celor 23 de cuvinte slave cuprinse în
lista noastră sînt unele ( deşegubăţ, găselniţă, prigvodzi, proscornifă) pentru
care nu dispunem de atestări din lim ba literară veche, ceea ce pare a dovedi
că ele nu au circulat în afara textului nostru sau cel m ult în afara unui
număr m ic de te x te traduse din slavonă.
E x istă situaţii în care, alături de cuvîntul slav dispărut astăzi din
lim bă, în te x t apare şi un sinonim al acestuia, latin sau de alte origini.
D e rem arcat însă că, în seriile sinonimice de acest fe l (deşegubeţ—făcător
rău, gadină—fia ră , peanig— argint, p ra v ilă — lege, priceaştenie— cum ine­
că tu ră ), cuvîntul latin (sau form at din elemente latine) are o frecven ţă
ridicată. Constatarea noastră ilustrează fap tu l că în lim ba textului de
care ne ocupăm p o ziţia elem entelor slave în discuţie era m ai slabă decît
cea a sinonimelor latine, conservate pînă astăzi în limbă.
î n sfîrşit, se cuvine să m ai am intim şi fap tu l că cea m ai m are parte
a term enilor de origine slavă înregistraţi m ai sus, în prim a listă, o fo r ­
m ează cuvintele dispărute din aspectul modern al lim bii. Necunoscuţi
lim bii actuale sînt deopotrivă şi term enii greceşti şi de origine nesigură
semnalaţi. Situaţia se schimbă atunci cînd ne referim la term enii de origine
latină. O bună parte a acestora, deşi nu sînt folosiţi în aspectul m odern al
lim bii române literare, circulă totuşi în vorbirea populară sau regională,
iar uneori s-au conservat în expresii frazeologice. Este cazul l u i : făurar,
înveaşte p rier, rost. O observaţie asemănătoare se poate face şi referitor
la derivatele rom âneşti înregistrate de noi în aceeaşi categorie.
î n categoria cuvintelor care prezintă sensuri deosebite fa ţă de cele
actuale numărul cel m ai m are (10) îl dau elementele slave. U rm ează,
în ordine, cuvintele latine (9). N e aflăm în fa ţa unor term eni care deţin
un loc im portant în lexicul lim bii rom âne vech i (ca şi, de altfel, în cel
al lim bii actuale). O dovadă în acest sens o constituie fap tu l că 7 din
cele 9 cuvinte latin e au fost incluse de Claudia Tudose în lexicul de bază
al lim bii române v e c h i5. E ste vo rb a (în ordinea descrescîndă a frecven ţei)
de : întoarce, dulce, limbă, argint, giudef, mişel, fe ri, m enţionate în prim a
p arte a listei stabilite, de Claudia Tudose, deci printre elementele cu fre c ­
ven ţă ridicată.
O observaţie similară se p oate face în legătură cu cuvintele de alte
origini care prezintă sem nificaţii deosebite faţă de cele actuale : slave (10),
m aghiare (1) sau form ate în lim ba rom ână (7). Cu excepţia lui omor,
5 V e z i C la u d ia T u d o s e , L e x i c u l de bază in s eco lu l a l X V I - l e a , I , în S C L , X V I , (1 9 65 )
n r. 5, p . 630 — 652.

138
omorire, netrecut (formate în limba română) şi pară (de origine slavă)
toate au fost incluse în listele Claudiei Tudose.

Si noni mi a
Sinonimia este destul de bine reprezentată în textul nostru. Cînd
facem această afirmaţie ne întemeiem pe faptul că la un număr nu foarte
mare de cuvinte-unităţi (723) am putut totuşi înregistra 35 de serii sino­
nimice (alcătuite din doi sau din mai mulţi termeni).
Dăm în continuare lista seriilor sinonimice întîlnite în Manuscrisul
de la Ieud. în fiecare serie am ordonat cuvintele după origine, începînd
cu cele mai vechi. Cînd toate cuvintele dintr-o serie sînt de aceeaşi origine,
ele au fost notate în ordine alfabetică. Seriile au fost înregistrate în listă
după criteriul alfabetic, în funcţie de litera primului cuvînt.
argint „monedă, ban” (I I , 187r/2) — *peanig (I, 180v/5)
aslam (I, 180vj6) — camătă (I, 180r/12—13);
bocire (I, 17778—9) — plîngere (I, 17779);
bucura (II, 189r/10) — veseli (I I , 187v/3—4 );
bucurie (I I , 183v/12) — veselie ( I I , 183712);
bun (I, 177r/12) — dulce „bun” (I I , 187v/12);
cer „ra i” (I I I , 189v/9) — rai (II, 18474); .
cuget (II, 186r/5) — gînd ( I I I , 191r/2);
cugeta (I I I , 191v/8) — ghidi ( I I I , 191v/6—7) — socoti (II, 184715);
cumerecătură (I I I , 189v/6) — priceaştenie (I, 182r/17);
cure „alerga” . (I, 172v/2) — fu g i (I, 182r/3)
drac (I, 177v/6) — diavol (I I , lS6v/3) — Mclean (I, 179r/10);
faţă (I, 177r/6) — obraz ( I I I , 189v/13);
făcător rău (I, 181v/17 —18) — deşegubăţ (I, 177v/3— 4 );
fiară (I, 177r/2) — gadină .(I, 171v/9);
ierta (I, 181712) — lăsa „ierta” (I, 181r/ H );
iertare ( I I I , 192r/13) — iertăciune ( I I I , 193r/15);
■izbăvire (II, 184715) — ispăsenie ( I I I , 192r/12);
izbăvi (II, 188V/H —12) — mîntui (I, 182r/5) — spăsi (II, 188r/ lo );
îmbla ,,a se conforma, a se ţine de ceva” (I, 172715) — merge „ a se
conforma” (I I , 185v/16);
îmbrăca ( I , 182714) — înveaşte ( I I I , 191715) ;
înţelepţie (I I , 18679) — mîndrie ( I I , 185v/ l l ) ;
lege (I, 172v/15) — pravilă ( I I I , 190711—12);
measer (II, 186716) — .mişel (I, 183r/12) — sărac (I, 172v/2);
milă (II, 184715)— miloste (I I , 18577);
mîntuitor (II, 18871),— spăsitor (II, 187711);
părinte (I, 18173) — tată ( I , , 17176)
■pîine (I I I , 1 9 V 'jn ) — pită ( I I I , 190713);
poamă ( I I I , 19179—10) — rod (I, 172v/5);
preut (I, I 8O7 1 4 ) — popă (I, 180711);
proslăvi (I I , 1 S 5 7 6 -7) — slăvi (II, 18472);
putei\e ( I I , 184v/2) — ţărie (II, 18978) — silă „putere” (I I I , 18979) —
silnicie ..putere” (II, 188v/12);
rugă (I, 17079) — rugăciune ( I I , 186r/10);

139

\
 spune (I, 171r/ ll) — zice (I, 179r/l) — grăi (I, 180r/4— 5 );
uşor (I , 179v/2) — lesne (I, 179r/16).
In ceea ce priveşte originea cuvintelor cuprinse în seriile sinonimice
de m ai sus, sînt de făcut urm ătoarele observaţii:
D in tre cele 35 de serii semnalate, numai 7 sînt alcătuite exclusiv din
cuvinte nelatine. în această categorie intră : bucura— veseli, bucurie— veselie,
aslam — camătă, ispăsenie — izbăvire, izbăvi — m în tu i — spăsi, proslăvi —
slăvi, spăsitor— m întuitor. U ltim a serie m enţionată cuprinde derivate rom â­
neşti de la elemente nelatine (cu ajutorul unui sufix latin). în rîndul seriilor
care nu cuprind elemente latine intră, în cea m ai m are parte, elemente
slave. N u m ai două serii sînt alcătu ite din cîte un euvînt de substrat,
respectiv un d eriva t românesc de la un eu vînt de substrat şi un euvînt
slav, respectiv un d erivat românesc de la un euvînt slav. în rest, seriile
sînt alcătuite sau numai din elem ente latine : bun— dulce, cure—fu g i,
îm brăca— înveaşte etc., sau din elem ente de origini diferite între care cel
puţin unul este latin (sau, m ai rar, un d erivat românesc de la un euvînt
la t in ): lege (la t.) — p ra vilă (sl.), argint (la t. ) —peanig (sl.), drac (la t.) —
diavol (s l.)-h ic le a n (m agii.), measer (la t.)— mişel (la t.)— sărac (sl.), uşor
(la t .)— lesne (sl.), iertare (la t. ) — iertăciune (rom. < la t.) etc.
Constatările noastre sînt în măsură, să ilustreze fap tu l că principala
sursă a sinonimiei lim bii vechi, ilustrată prin textu l de care ne ocupăm,
este îm prum utul le x ic a l: alături de cuvîntul m oştenit din latină este
utilizat, cu sens fo a rte apropiat sau chiar identic, un euvînt de origine
slavă sau maghiară. M ai rare sînt cazurile în care sinonimul unui eu vînt
latin îl constituie un d erivat românesc. T o t împrumutului se datoresc şi
cele 5 serii sinonimice alcătu ite numai din elemente de origine slavă.
D acă urmărim felu l în care seriile sinonimice existente în lim ba te x ­
tului M anuscrisului de la Ieud s-au conservat în aspectul m odern al lim bii
române, vom constata că ceva m ai m ult de ju m ătate din ele nu se întîlnesc
astăzi. Cauza acestei situaţii o constituie, de cele m ai m ulte ori, dispariţia
unui element (eventual a tuturor elem entelor) din serie, necunoscut aspec­
tului m odern al lim bii române sau foarte puţin cunoscut. în această cate­
gorie intră 12 serii din care au dispărut cuvintele de origine slavă : aslam,
gadină, izbăvi, izbăvire, ispăsenie, peanig, pravilă, priceaştenie, proslăvi,
spăsi, spăsitoriu, şi cuvinte de origine latină : cure, înveaşte, measer. A lteo ri
seria sinonimică a dispărut prin diferenţierea semantică a celor doi sau
trei term eni care o alcătuiau. Este cazu lseriilor bun— dulce „b u n ” , ierta—
lăsa „ie r ta ” , înţelepţie— m îndrie „înţelepciu ne” , rugă— rugăciune, sărac—
mişel „sărac” , în care al doilea element este u tilizat cu alt sens în vocabu ­
larul lim bii române moderne.
R ăm în în to ta l 16 serii comune lim b ii vech i şi celei m oderne : b'ocire—
plîngere, bucura— veseli, bucurie— veselie, cuget— gînd, cugeta— gîndi, drac—
diavol, fa ţă — obraz, iertare— iertăciune, p ă rin te —tată, p îin e —pită , poam ă—
rod, preot—popă, putere— tărie, spune—zice— grăi, umbla— merge, uşor—
lesne. L a acestea se adaugă două (d ra c— diavol, putere— tă rie ) devenite
bim em bre în lim ba rom ână modernă, fie ca urmare a pierderii unui euvînt
{silnicie, care, în textu l nostru, face p arte din cea de a doua serie), fie
ca urmare a diferenţierii semantice (este cazul lui hiclean înregistrat de
noi în prim a serie şi silă, în cea de a doua serie sinonimică).

140
 Reţinem 'că din seriile semnalate de noi unele (15) sînt prezente
în lexicul de bază al secolului al X T I-le a stabilit de Claudia Tudose 6.
în această categorie intră : bun—dulce, cer—rai, cuget—gînă, cugeta —
ghidi, cure—fugi, ierta—lăsa, îmbla—merge, îmbrăca—înveaşte, measer—
mişel—sărac, părinte—tată, preut—popă, proslăvi—slăvi, putere—tărie—
silă, rugă—rugăciune, spune—zice—grăi.
Acest lucru dovedeşte faptul că lexicul textului nostru reflectă, în
mare şi în amănunte, lexicul limbii veclii româneşti.

6 L c x i c t i l de bază i n se c olu l a l X V I - l e a , I I , In SC L, X V I (1965), nr. 6, p. 819 — S21.

141
 ABREVIERI

ALB I A tlasul lingvistic rom ân, publicat de M uzeul lim bii

române din Cluj. P a rtea I (A L R I ) de S. P o p ,
vo i. I , Cluj, 1938, vo i. I I , Sibiu-Leipzig, 1942.
ALR II A tlasul lingvistic rom ân, publicat de M uzeul lim bii
române. P a rtea I I (A L R I I ) de E. P etro viei,
vo i. I , Sibiu-Leipzig, 1940.
A L B , SN A tlasul lingvistic rom ân, serie nouă, voi. I — V I I ,
Bucureşti, 1956— 1972.
AUT Analele U niversităţii Tim işoara. Tim işoara, I
(1963) ş.u.
A vra m , C ontribuţii A . A vra m , Contribuţii la interpretarea grafiei ch i­
rilice a prim elor texte româneşti, Bucureşti, 1964.
CADE I.-A . Candrea şi Gh. Adamescu, D icţion a ru l enci­
clopedic ilustrat „ Cartea Românească” , Bucureşti,
1931.
Candrea, P S Psaltirea Scheiană comparată cu celelalte p s a ltiri
din sec. X V I şi X V I I traduse din slavoneşte,
ediţiune critică de I . A . Candrea, vo i. I — I I ,
Bucureşti, 1916.
OL Cercetări de lingvistică. Cluj, I (1956) ş.u.
DA D icţion a ru l lim b ii române, tom . I (p ărţile I — I I I )
— I I (părţile I —I I I ) , Bucureşti, 1913— 1949.
Densusianu, H L R I I O. Densusianu, H istoire de la langue roum aine,
tom e I I , Paris, 1938.
D LR D icţion a ru l lim b ii române (D L R ), serie nouă,
tom . V I , tom . V I I (părţile I - I I ) , tom . V I I I
(părţile I —I I ) , Bucureşti, 1965— 1974.
DR Dacoromania. Cluj, I (1920— 1921) ş.u.
LL L im b ă şi literatură. Bucureşti, voi. I (1955) ş.u.
LR Lim ba română. Bucureşti, I (1952) ş.u.
Puşcariu, L R S. Puşcariu, Lim ba română, voi. I , P riv ire gene­
rală, Bucureşti, 1940, voi. I I , Rostirea, Bucureşti,
1959.
R osetti, I L R A l. R osetti, Is to ria lim b ii române de la o rig in i
p în ă în secolul al X V I I - le a , Bucureşti, 1968.
R osetti, Cazacu, Onu, A l. R osetti, B. Cazacu şi L . Onu, Is to ria lim b ii
IL R L române literare, voi. I , ed. a Il- a , Bucureşti,
1971.

142
BEL’ Revue roumaine de lingviştique. Bucureşti, I (1956)
ş.u.
ES Romanoslavica. Bucureşti, voi. I (1958) ş.u.
Sala, Contribuţii M. Sala, Contribuţii la fonetica istorică a lim bii
române, Bucureşti, 1970.
SCL Stitclii şi cercetări lingvistice, Bucureşti, I (1950)
ş.u.
scşt Stadii şi cercetări ştiinţifice. Iaşi, I (1950) ş.u.
SG Studii de gramatică, voi. I —I I I , Bucureşti. 1956 —
1961.
SLLF Studii de limbă literară şi filologie, voi. I —I I I ,
Bucureşti, 1969—1974.
SMFC Studii şi materiale privitoare la formarea cuvin­
telor în limba română, voi. I —V I. Bucureşti.
1959—1972.
TDEG H . Tiktin, Rumăniscli-deutsches Worterbuch, voi.
I —I I I , Bucureşti, 1903—1924.
Vasiliu, Fonologia Em. Vasiliu, Fonologia istorică a dialectelor daco­
române, Bucureşti, 1968.

143
rr
 NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI
»

Deşi este, fără îndoială, unul dintre cele mai interesante monumente
ale vechii noastre literaturi, Manuscrisul de la Ieud, semnalat de Andrei
Bîrseanu încă în 1921, nu a cunoscut pînă în prezent o ediţie în adevă­
ratul înţeles al cuvîntului. Este adevărat că Ion Bianu a înlesnit cerce­
tătorilor, cîţiva ani după descoperirea lui, contactul cu textul, publicîndu-1
în cadrul colecţiei Texte de limbă din secolul X V I , apărută sub egida
Academiei E om âne1. Filologul român s-a rezumat însă la redarea, în
reproducere anastatică, a facsimilelor manuscrisului. Cele cîteva consi­
deraţii asupra textului, care preced facsimilele, sînt departe de a înfăţişa
şi, cu atît mai puţin, de a rezolva numeroasele probleme de ordin filologic
şi lingvistic ridicate de cercetarea manuscrisului. Reproduse pe cale foto-
tipografică, clişeele ar fi trebuit să redea cu cea mai desăvîrşită fidelitate
textele cuprinse în Manuscrisul de la Ieud. în mod neaşteptat, lucrurile
nu stau astfel. Afirmînd acest lucru, nu avem în vedere faptul că Bianu
nu a reprodus decît textul propriu-zis al manuscrisului, nu şi însemnă­
rile şi desenele marginale. Cum ele nu prezintă nici o importanţă pentru
mai buna cunoaştere a epocii, locului şi împrejurărilor în care a fost scris
manuscrisul, omiterea lor nu trebuie reproşată editorului. Nu vom stărui
nici asupra împrejurării că ediţia în facsimile a lui Bianu nu redă nume­
rotarea filelor codicelui, întrucît nici această omisiune nu are vreo impor­
tanţă în problemele mai sus amintite (să se fi executat dubla numerotare
a fiielor după 1925?). Examinînd însă fila 184v a manuscrisului, am ob­
servat că termenii veselie, de pe r. 9, şi cu adever, de pe r. 12, sînt
baraţi cu o linie care nu apare în reproducerea fototipografică a lui Bianu,
după cum nu apare nici bararea slovelor sta de la sfîrşitul cuvîn­
tului aceastasta (181 r/3). Avem a face cu reproducerea imperfectă a tex­
tului de către tipografi sau bararea celor trei cuvinte şi a literelor din
aceastasta s-a efectuat, după 1925, de un cititor care nu a înţeles să res­
pecte integritatea textului? Din diverse motive, asupra cărora nu ne
oprim aici, socotim întemeiată prima dintre cele două interpretări posibile.
Este însă foarte probabil că adăugirea, cu creionul, a slovei o în cuvîntul
(n )oirea de pe f. 185r/18 şi a silabei se (cu litere latine) în cuvîntul mea-
serii de pe f. 187r/18 se datoreşte unui lector modern, care a putut inter­
veni în text după 1925 (cele două adăugiri nu apar în ediţia Bianu).

1 Texte de lim bă d in secolul X V I reproduse in facsim ile în g rijite de I. B ianu, m em bru

al A ca d e m ie i R om âne. I I I . M a n u scrip t de la Ie u d : 1. S crip tu ra dom nului H ristos cătră oam eni
căzută tn p ia tra din ceriu . 2. învăţătură la Pa şti. 3. învăţătură la cum inecătură, B ucureşti, 1925
(A cad em ia R om ână, Secţiunea literară ).

i o - c , 180 145
 T o a te considerentele expuse în rîndurile de m ai sus au subliniat,
credem, în m od convingător, necesitatea alcătuirii unei ed iţii a M a n u scri­
sului de la Ieud. în to cm a i ca şi lucrările similare, publicate în ultim ii
ani de In stitu tu l de lingvistică din Bucureşti, ediţia noastră se compune
dintr-un studiu filologic, unul lingvistic, tex tu l M anuscrisului de la Ieud
şi un indice exhaustiv de cuvinte.
Propunîndu-ne să reproducem manuscrisul, am ales m etoda trans­
crierii interpretative. î n locul unei echivalări mecanice şi (d e ce n-am
spune-o ?) comode a slovelor prin semnele alfabetului latin, am preferat
să stabilim, în măsura posibilului, valoarea semnelor folosite pentru scrie­
rea textelor. Spre deosebire, însă, de alte încercări similare, noi n-am
urm ărit să stabilim care e limba (pronunţarea) scribului, ci ne-am străduit
să descifrăm care este limba textului. R ostirea autorului intră numai
într-un procent oarecare în lim ba textului, care, m ai ales atunci cînd avem
a face cu copii, reflectă şi elem ente de lim bă inexistente în epoca în care
trăieşte el sau existente în alte arii dialectale. în tr-ad evăr, orice te x t con­
ţine şi grafii tradiţionale, care nu m ai corespund unei rostiri reale în epoca
scrierii textului, dar care au acoperit cîndva rea lităţi fonetice indiscu­
tabile. T e x tu l nostru conţine, de pildă, grafii cu t şi a pentru a reda
sunetul corespunzător celui dintîi e din cuvinte de tip u l lege. Chiar dacă
am ajuns la concluzia că scribul textu lu i nostru cunoştea rostirea fără
diftong, noi n-am extins-o şi în cazurile cînd apare t (A ), a căror p re­
zenţă se explică prin urmarea m odelului (proven it din altă zonă dialectală)
sau a tradiţiei (norm ei) literare. Procedînd în felul acesta, am e v ita t orice
fe l de uniform izări (m odernizări) în fonetism ele sau form ele manuscrisului
nostru. A m emendat numai grafiile care n-au avu t niciodată un suport
fon etic real. O peraţia reproducerii manuscrisului s-a redus pentru noi
la a transpune un te x t, prezentînd anumite particu larităţi de lim bă, scris
în alfabetul chirilic, în alfabetul latin şi în ortografia actuală, cu respec­
tarea tuturor particularităţilor de lim bă ale textu lu i şi cu înlăturarea a
to t ce e lipsit de valoare fonetică reală (în epoca scrierii textu lu i sau într-o
epocă a n te rio a ră )2.
O problem ă aparte, plină de dificultăţi, ridicată de textu l nostru
o constituie interpretarea unor gra fii insolite, explicabile, după părerea
noastră şi a altor cercetători, prin originea străină (ucraineană) a scribului
M anusci'isului de la Ieud. D in capul locului, ne-am ferit să acceptăm m e ­
toda comodă a ,,rom ânizării’ ’ lim bii manuscrisului, ceea ce ar fi dus,
de fap t, la uniform izarea lim bii şi, într-un fel, chiar la reconstituirea p ro ­
totipului. N e-am străduit însă să deosebim particu larităţile pur grafice
ale copistului de cele avîn d acoperire în m odul particular în care el vorbea
româneşte.
În tru cît am adoptat un sistem de transcriere in terp retativă a grafiei
chirilice, nu poate f i vorb a să dăm aici un tablou de corespondenţe între
slovele chirilice ale textu lu i şi cele latine alese să le reproducă, cu a tît
m ai m ult cu cît, nu o dată, o slovă are două sau chiar trei va lo ri fonetice.
A m in tim numai că ne-am străduit să evităm , în cursul transcrierii, semnele
diacritice, deşi, în principiu, ele p o t fi puse la contribuţie într-o tran­

2 V e z i p e la r g I. G h e ţie şi A l . M areş, In tro d u c e re in f ilo lo g ia rom ânească. P ro b le m e . M e to d e .

In te r p r e tă r i, B u c u re ş ti, 1974, p. 170 — 177.

146
scriere realizată după metoda interpretării. De aceea, slovele wşi u au fost
redate prin c (e, i ) , respectiv prin g ( e, i ) , indiferent de vocala urmă­
toare, iar slova te (în cuvinte de tipul lege) a fost echivalată prin ea, deşi
poate că folosindu-1 pe £ (e ) ne-am fi angajat mai puţin. Am scris, totuşi,
cătenie (= c e te n ie ), Gătim ( = citim), pentru a evita grafiile rebarbative
ceătenie, ceătim. K u am notat prin u posibilul element semivocalic
din noao, scris, de regulă, Hoavv. Slova a fost notată prin ia la început
de silabă (iaste) şi prin ea in celelalte situaţii (vieargem). Pron. pers.
fem. 3 sg. la nom.-ac. a fost transcris însă ea, şi nu ia (deşi e redat
prin a). Menţionăm în fine că diftongul ie, redat prin e, a fost pre­
tutindeni transcris prin ie, cu excepţia pron. pers. el şi a formelor verbale
era, eram etc., în care, conform ortografiei actuale, t a fost echivalat
prin e (deci el, era, nu iei, ier a) 3.
Reproducînd textul, ne-am ferit de orice încercare de restabilire,
sub raport textologic, a versiunii corecte, coruptă de copişti, chiar atunci
cînd am avut prilejiil de a cunoaşte cu siguranţă cuvîntul deformat în
cursul transcrierilor succesive. Astfel, pe f . 184v/4 stă scris şi ne agiunseră
cărările lui Isus, propoziţie pe care am reprodus-o întocmai, în ciuda
lipsei (parţiale) de sens, datorită substituirii, printr-o falsă analiză, a lui
neagiunse (adj.) prin ne agiunseră (vb.). P e f. 190r/4 citim -. Domnul Dum-
nedzeu- Isus Hristos cînd (şe^ăzu cat ucenicii săi la ceriul. în acest pasaj,
cină (c iră ) a fost citit şi transcris de copist ceriul, ceea ce schimbă înţe­
lesul contextului (căci e vorba de cina cea de taină). Consecvenţi punc­
tului nostru de vedere, n-am înlocuit pe ceriul prin cină (c iră ), dar am
insistat asupra acestei erori în studiul filologic ce însoţeşte ediţia. Cînd
substituirea cuvintelor se explică printr-o confuzie grafică curentă, am
intervenit restabilind forma normală. Astfel, ^YhTh (181 v/o) a fost tran­
scris/m, întrucît e vorba de confuzia obişnuită dintre h şi h, corectată
în alte părţi (desigur, grafia din text a fost menţionată în note).
De regulă, literele suprascrise s-au dat în rînd fără a fi menţionate.
Au fost totuşi notate, fiind culese cu caractere cursive, atunci cînd se
aflau la sfîrşitul cuvîntului, fiind prin aceasta susceptibile de interpretări
diverse. Intr-adevăr, conform regulilor ortografice slavone, vocala urmă­
toare ultimei consoane dintr-un euvînt nu se nota în cazul că aceasta
era suprascrisă. Prin urmare, ,\8n8 poate reproduce la fel de bine ros­
tirile lupul sau lupulu. îfedispunînd de mijloace pentru a stabili dacă în
asemenea cazuri cuvintele se terminau în consoană sau în vocală, am
notat cu caractere deosebite (cursive) slova suprascrisă (procedînd, în
acest caz, la o transliteraţie). Au fost trecute în această categorie nu numai
cuvintele de origine latină, ci şi cele de altă provenienţă, la care -u putea
să se fi „extins” prin analogie. Ori de cîte ori slova suprascrisă se pretează
unei singure interpretări, am consemnat această unică interpretare, fără
a face vreo menţiune în aparatul ediţiei.
Cuvintele prescurtate au fost pretutindeni întregite, o listă a lor
fiind reprodusă în capitolul de grafie al studiului lingvistic. Cum era
normal într-un text reprodus prin metoda interpretativă, spiritele, accen­
tele şi iericul nu s-au reprodus. Punctuaţia este cea modernă.

3 P en tru to a te chestiunile de am ănunt ale in terp retă rii g ra fie i M a n u scrisu lu i de la Ieu d ,
a se ved ea pe la rg c a p itolele de grafie şi de fon etică ale studiului lin gvistic.

147
 O menţiune aparte se cuvine a fi făcută în legătură cu grafiile „c o n ­
tam inate” de tipul AtcTE (183r/16), cTs.MHmh (18473), în care se reflectă
scrierea a două slove, una existentă în original, iar cealaltă caracterizînd
deprinderile grafice ale scribului. î n asemenea cazuri, am acceptat în to t­
deauna form a cu cea de a doua slovă (deci este, sînt), întrucît e evident
că scribul a reven it asupra celei dintîi grafii, corectînd-o. Succesiunea de
grafem e KdcacafH (182v/15) a fost totuşi interpretată casa sa [ ei], pen­
tru a conferi claritate contextului, deşi e evident că scribul a procedat
la o substituire mecanică, nejustificată, a adj. pos. sa prin pron. pers.
cu valoare posesivă ei.
U n cuvînt despre m odul cum au fost considerate in terven ţiile unor
scribi care au avu t în m înă textu l şi au făcut unele in terven ţii din d o­
rinţa de a-1 corecta. Cele cîteva cuvinte adăugate de ei au fost trecute
în note. In terven ţiile pe care le-au făcu t pentru a restabili, aspectul grafic
norm al al unor cuvinte scrise greşit de copistul manuscrisului au fost
M ate în consideraţie (cu menţiunea de rigoare în n ote) ori de cîte ori
s-au soldat cu îndreptarea reală a erorilor. Cînd însă una dintre persoanele
în discuţie a vru t să corecteze (pe f. 1 8 9 7 H ) form a ( = ceriului)
şi a scris deasupra slovele ps (d e c i: mk>p&\8h), noi n-am acceptat
lecţiunea ch iru lu i, care ar f i deform at înţelesul contextului, ci am transcris
c (e r )iu lu i, m enţionînd în note grafia din original şi intervenţia m îinii
străine.
în general, ţinînd seama de caracterul particular al grafiei textului,
a trebuit să emendăm destul de des. In terven ţia noastră a fost ju stificată
întotdeauna fie în note (în cazul unor grafii cu caracter m ai m ult sau m ai
puţin „excep ţion a l” ), fie în capitolul de fonetică (în cazul unor grafii
,,norm ale” ).
în reproducerea textului, am n otat prin două bare (//) începutul
fiecărei file recto, iar printr-o bară (/) începutul fiecărei file verso. N u m ă­
rul file i (recto sau verso) a fost n otat m arginal în dreptul barelor. T o t
m arginal au fost.n otaţi anii erei noastre corespunzători anilor de la zidire
m enţionaţi în text. în cazul textelor nr. I I şi I I I am .notat prin cifre
arabe culese cu caractere aldine şi trecute în paranteze rotunde fiecare
rînd, pentru a înlesni în felul acesta consultarea celui de al doilea aparat
de note. L a textu l nr. I , în care fiecărui fragm en t slavon îi urmează unul
românesc, am notat prin cifre arabe rîndul pe care începe fiecare dintre
fragm entele româneşti (cifra e trecută, la umăr, înaintea prim ului cu vînt
al fragm entului). Omisiunile (de slove şi cuvinte) au fost m arcate prin
paranteze colţuroase ( { ) ) . Cuvintele repetate sau notate fără justificare
au fost trecute în paranteze drepte ( [ ]). P rin ( . . . ) am notat pasajele
lacunare. M enţionăm că nu am consemnat toate minusurile pe care le p re­
zintă textele nr. I I şi I I I fa ţă de versiunile coresiene din care descind,
ci numai pe acelea care fac textu l greu inteligibil.
A p aratu l critic care însoţeşte fiecare dintre te x te cuprinde două
secţiuni.
în prim a dintre ele au fost consemnate grafiile eronate sau datorite
manierei particulare a scribului de â reda în scris unele sunete româneşti.
T o t aici au fost notate m odificările operate de copist în cursul transcrierii
textelor, precum şi intervenţiile făcute de alte persoane. î n fine, am notat
în această prim ă secţiune a aparatului critic alte lecţiuni posibile ale unor

148
 grafii' interpretate de noi într-un anumit fel. Cuvintele citate în note au
fost transcrise în alfabetul chirilic (literele suprascrise fiind coborîte în
rînd şi subliniate).
Cea de a doua secţiune a aparatului critic se prezintă diferit la tex­
tul nr. I şi, respectiv, la textele nr. I I şi I I I . în cazid ultimelor două texte,
au fost notate în aparat diferenţele pe care le prezintă faţă de textul
stabilit de noi versiunile din Cazania a I l - a coresiană şi din Codicele
Todorescu (notate în textul nr. I I prin C şi, respectiv, T ; în cazul tex­
tului nr. I I I nu s-a folosit sigla C, întrucît comparaţia s-a făcut numai
cu Coresi). îsu am notat diferenţele de ordin ortografic, ci numai pe cele
de ordin fonetic, morfologic şi lexical. Am renunţat, de asemenea, să
consemnăm diferenţele rezultate din notarea sau nenotarea suprascrierii
consoanelor finale. Ori de cîte ori versiunea din Cazania a I l - a şi din
Codicele Todorescu prezintă aceeaşi formă, diferenţiată prin prezenţa
într-unul din texte a suprascrierii consoanei finale, am trecut în aparat
numai forma fără suprascriere. Cuvintele din aparat au fost reproduse
conform aceloraşi principii de transcriere interpretativă ca şi textele din
Manuscrisul de la Ieud. Cifrele arabe culese cu caractere aldine trimit la
rîndurile textelor nr. I I şi I I I ale Mamiscrisului de la Ieud. Prin litera A
am notat diferenţele pe care le prezintă textul de pe f. 188r/ l—16 faţă
de textul de pe f. 188r/16—188v/ ll (transcris a doua oară din neglijenţa
copistului).
în cadrul aparatului au fost folosite următoarele abrevieri sau semne
convenţionale :
aă. — adaugă
'om. - omite
ante = înainte (de)
post = după
] (lemma), = cuvîntul (sau cuvintele) aflat(e) înaintea semnului sînt
înlocuite prin cuvîntul (sau cuvintele) aflat(e) după acest
semn.
Întrucît originalul textului nr. I nu ne este cunoscut, iar textul din
Codicele Sturdzan reproduce o altă versiune a Legendei dum inicii, pre­
zentând foarte numeroase deosebiri, am reprodus integral, în cel de al doilea
aparat, textul din Codicele Sturdzan, folosindu-ne de aceleaşi criterii de
transcriere interpretativă, ca şi în cazul textelor din Manuscrisxd de la
Ieud.
Menţionăm, în încheiere, că în ediţia de faţă am reprodus numai
partea românească a celui dintîi text (Legenda duminicii). Raportul dintre
versiunea- slavonă şi cea românească a fost examinat într-un capitol spe­
cial al studiului filologic.
TEXTUL
 I

Poslanie ga ba nasego Is Xa su nbse spa(d)see vu Ier(s)li(m ). 170r

( . . . ) 3dentru ceriu cădzu întru Ierusalim.

5Poveaste fu de demult întru sfînta ceatate1 Ierusalimului, întru

atiţia ai vu left) 6000. 8întîiu cuvînt feace şi spuse di mare minune 491—492
nce fu întru 2 sfînta besearecă, întru 2 cetate Ierusalim ului).
15Ascultaţi, oameni iubitori la oameni, adîncuZ şi blîndeaţele ce
feace Dumnedzău derep lucru(re)le noastre cele / hitleani. 3Cădzu o piatră. 170T
mică şi rece dentru ceriuZ întru Ierusalim 4şi de greutatea ei nime nu
putea spuni. Tîntru dzilele, patriarhul Ierusalimului feace săbor şi, feace
ragă 9în ti'i dzile şi în trei nopţi ,0şi sfînta bdeanie 3. ,2Şi glas fu a patri­
arhului şi piatra [şi] o deschise ,4şi află într-însa scripturi.
nVede//ţi, hii omeneşt(i) 4, că întîiu şi a d o a (o ) oară 5 tremişu 171/
la voi scripturi şi voi nu credzui, 3adecă şi a treie tremeatere 6de la
tatuZ nosti’u nevăzut arătă voao 6 şi nu crezu/ 8de ce învaţaiu pre voi,
voi nu7 credzut, I0nice vă luat amente 8 de ce spus voao 6.
nŞi voiu lăsa pre 9 voi limbi pogîne şi vor vărsa sîngele vostru10.
,5Şi aşa nu credzui, nice ascultat evanghelia mea cum greieşte. nCeriuI
şi pămin/tuZ va treace, iară cuvîntuZ miu nu va treace ! 5L'ăsa-voiu p r e 11 171v
voi omef şi geru greu si foameţi şi pară12 şi lăcuste şi găselniţă şi omor
oamenilor şi dobitoacelo?1 şi de toate gadinele şi broaşte şi cărăbuşil3.
,0Şi vor cădea de ceste seamne multe, 13derept. sfînta dumenecă, învierea
lui Hristos, şi derep chinurile domnie-saile, derept venerea.

1 Scris : Mamame. <£> 2 Scris : ■'î'mpa. •0’ 3 Scris in iţia l EAimTa, apoi a m od ifica t în t.
❖ 4 S cris: u>,\\£H£HHi|i. •$> 5 S c ris : wp;s. 6 S c ris : bow. <0> 7 S cris: hSiu (kpesSJJ). <0> 8 S cris:
d.u-fcHrrif. <J> 9 Scris : np-fc. <£• 10 Scris : B-KctnpS. <0> H Scris : np^fe. <0» 12 Scris in iţia l napa, apoi al
d o ile a a m od ifica t în x . 13 S c ris : kSptieSujh.

( l r) Scriptura din ceriu a dom nului nostru a lu i Isus H ristos. A u lăsatu den ceriu Ia
Irusalim cuvîntu şi spunerea cu frică m are. L a ceatatea Irusalim ului, la scaunuZ sflnt, cădzu
o piatră den ceriu ; m ică era şi în ved eare însă nim e nu o putea rădica. Adun ară-să p atriarşii
şi călugării şi p reu ţii de stătură în tr e i d zile şi in tr e i n o p ţi spre rugă. R u gară D um nedzău
şi grăi glas din ceriu de dzisă aşa : „ L u a ţ i p iatra !” . D eci o luo p iatra patriarhuZ ceZ mare
de o desveace. într-in să află / ( l v) u carte. Căutară carte, cartea dzise aşea :
„ V e d e ţ i, fii oam inilor, că ain te trem eş o carte la v o i, iară v o i nu o credzut. Trem eşu
ţi a doa<o> carte, iară nu-şi v ă încredzuZ cu vîntu lu i m eu. T rem eş şi a tre ia scriptură, m ulte
lucrure şi seamne lăsaiu p re v o i, e v o i nu şi v ă Incredzuî şi nu v ă pocăit nec cu vln tu i În g e­
rului m eu n -aţi ascultatu nece înţeleasetu ! CeriuZ şi pămintuZ se v a schim ba, iară cu vîntu l

153
1721 ,6Şi aşea d o a ră 1 v ă v e ţi pocăi. // ’ Şi v -a m dat voao 2 grîu şi v i n şi
unt şi v ă săturam 3şi iară m ai m ult rău încipui a face. 6Şi gindescu a>
piarde to ţi oameni de pre 3 pom int, 8derept sfînta dumenecă şi derept
sfîn < t)a venerea. I0Şi iară mă m ilostivăscu 4 nderep sfinţi m ii apostoli
şi derep îngeri ,3şi derep rngă p re a s fin te i5 maice. l5Aceaea mă roagă
derep v o i 16şi-mi întors 6 mînie despre voi. /
172v 'Y ă d u ole şi săracii cură cătră v o i plîn gî<n )du , 3iară v o i pri-nşi
n e m ilu iţi! 5Pom eatele a m e< le) <au> dai voao 7 rocZ, 6iară v o i săracilor8
nu d a ţ i ! 8Ce prentru răutaţele voastre ele voiu săca.
“ în ţ e le g e ţ i9, oameni nebuni, inim i oarbe, ,4că lim bile păgîne ce
nu ştiu leagea încă d u p ă 10 leagea lor îm blă !
173r 1GE u dediu leagea m ea şi botedzuî meu, //1iare voi nu ferii.
2N u ştiţi, oameni nebuni, 5că venerea z id iiu 11 om şi feciu ora, pre
Ada??î, în chipuZ m iu? TÎTu ştiţi, răilor şi făcători răi, 10că sfînta dumenecă
b in e v e s ti12 arhanghel GavriiZ cu bucurie a dom nului13 născătoare întru
N a za rei? ,rNu ştiri că sfînta dumenecă luaiu butedzuZ întru. Io rd a n ?
173v nI u ştiţi că sfînta / dumenecă înviş d en 14 m orţi, ~ca m orţii să în vie cu
mene % 4Cu<m> v o i nu înţeleasetu legei mele şi scripturilor mele, 7că sfînta
dumenecă vo iu giudeca şi v ii şi morţi'? !0îfu ştiţi că venerea răstignire-m ă15.
cu oţeif şi cu heare adepară-mă I4şi-m i16 găvozdiră mînule şi-mi prigvozd iră
174r p icioarele17 1Tşi cunună de spin i18 în capu-mi puseră, //2cu suliţe în coaste19
m ă împunseră-mă, derep v o i şi derep păcatele 20 voastre %
6D eci cene nu va cinsti sfînta ven eri şi o v a lucra el în dzi, să 9lăcu-
iască întru focuZ netrecuf unde-s vierm ii neadurm iţi şi scrîşcarea de dinţi !
,3Iare cine va cin sti21 sfînta ven eri şi o va posti curai IGacela om va ave
174v v ia ţa netrecută /1şi lumina v a m earge aprinsă n a<i)n te şi la giudeţ nu
va v e n i !

1 S c r is : A ow p *. •<> 2 S c r is : boiv. O 3 S c r is : np-fe. •<> 4 S cris in iţ ia l au (...)> a p o i e

m od ifica ,t în 11. <0> 5 S cris : np-fcc;]sHni,i£H. <0> 6 Scris : •'T'mopiijA. <5> 7 Scris : bow. <0> 8 S c r is :
cip d m w p . O 9 S c r is : O 10 S c r is : A ^ n *. <0 11 Scris in iţ ia l 3haek>, a p o i t m o d ific a t
Sn 1. <$> 12 S cris : EHHEB-fccniH. <0> 13 S cris : a8m.h8a8h. <£> 14 S cris : aeh. <£• 15 Scris in iţ ia l p/KCfnHrHHpe-
M i, a p o i ă m o d ific a t în <$> 16 S cris : iuhai;k. <Q> 17 S cris : ntmpEAt. <0 18 S cris : cnHH*. <0’ 19
Scris : kocte. <0> 20 S cris in iţ ia l KanuniEAE, a p o i şters mă şi scris n * d ea su p ra r în d u lu i: n^KamEAE.
<5> 21 Scris in iţ ia l a p o i a d ă u g a te d e a s u p ra r în d u lu i s lo v e le h c t h .

m eu nu v a tr e c e în v e a c u . C ă d e re p tu f a p t e le v o a s tr e c e le a m u lte le eu v o iu lăsa şi v o iu
t r e m e t e ie r n i g r e a le şi g e ru ri şi fo a m e t e şi lă c u s te şi o m id e şi tu s e r e a , // (2 r) < d e re p > t ce nu
a v e ţ i m ilă . M iş e ii p lîn g u d u p ă v o i, e v o i n u -i m i l u i ţ i ! P r e D z e u , s îm tu lim b i c e a le a ce n-au
le a g e , a c e a le a în c ă d au m ilo s te n ie e v o i m ilo s te n ie nu a v e ţ i !
P r e D z e u , le a m n e lo r u vă; d ed u p lo d d e ro d e sc u : d e re p tu f a p t e le v o a s tr e c e a le a r e a le le
ia ră le v o iu seca şi d e re p tu g re ş a le le v o a s tr e c e a le a m u lte le r îu re le şi iz v o a r e le v o iu seca şi
p rin fă r ă d e le a g e a v o a s tr ă ceaea m u lta . în ţ e le a g e ţ i h e m in d r ilo r u că nu s e m te ţi în ţe le / (2 v)p ţ i I
D e d u - v ă le a g e , n e c e o d zisă d e -a le m e a le nu fe a c e t u şi nu le ţin ru tu şi nu le a s c u lta i. N u
ş tiţi, n e în ţe le p ţilo r u , că în v e r e r e a m a re a in te fe c iu om u , în t iie A d a m u , de-1 fe c iu în chipuZ
m ie u ? N u ş tiţi, n e în ţe le p ţilo r u , că s fîn ta d u m e n re e ă m ea rse a r h a n g h e l G a v r ilu în c e ta te a
N a z a < r e )t u lu i d e spuse c e ii fe a t e p r e a c u r a te că v a n a şte H r is t o s ? S fîn ta d u m ere c ă m ă b o te -
d za iu la a p a Io r d a n u lu i cu s fîn tu f Io a n şi m iru s fin lu v ă d ediu v o a o le a g e , e v o i sc rip tu ra
nu ţin II (3 r) r e ţ i şi n u a s c u lt a ţ i!
N u ş t iţ i că s fîn ta d u m e re c ă v o iu g iu d e c a v iii şi m o r ţii ? N u ş t iţ i că v e n r e r e a m a re eu
m ă ră s tig n iiu p r in tr u v o i, cu s u liţa m ă îm p u n s e ră în c o a s te , cu t r e s t ie m ă u c id e a p re cap u ,
e în m îru şi în p ic io a r e e i m i b ă tu r ă g ă v o a z d e , e cu o\ăt şi cu fiia r e m ă a d ă p a ră , d e re p tu
să lasu v o a o le a g e şi m ă < lă>saiu în t ic a lă ? D e r e p t ce nu a le a g e ţ i s fîn ta d u m e re c ă şi să a le a g e ţ i
s fîn ta v e n r e r i, ce lu c r a ţ i s fîn ta d u m e r e c ă ? P r e D z e u , a m lăsatu v o a o şase dzi/(3 v)le d e lucru
ia ră s fîn ta d u m ere c ă să nu lu c r e , ce să să c e a ie de p ă c a te c ite au fa p tu în r -a c e a le şase d z ile .

154
 4Ce mă 1 voiu giura cu braţele mele ceale înalte 7şi cu curate olovire
ce-mi umbreadză sfînt creaştetuZ miu ; I0şi iară mă voiu giura cu scauuuZ2
miu cela înfricat-uZ: I3iară de nu veţi feri sfînta dumenecă şi sfînta veneri
şi nu veţi cinsti praznicele mele "a m a trimeate pre 3 voi // lieri cu doao 4 175r
capete 8şi şerpi cu doa<o) 5 arepi, 3de vor mînca inimile muierilor voastre,
ederept sfînta 6 dumenecă şi derept sfînta venerea şi derept sfintele7
praznicele mele.
,2Blăslăma/ să fie ornuZ acela ce nu-ş va laşa lucru<re)le saile de
sîmbătă 8 den a noaole 9 ceas, ce lucrează10 I6pînă luni în răsăritu soarelui!
De nemică se nu se / atingă ! YiOv
2Mi<e'>reuri şi veneri să postească 11 <în> numele miu.
4Aceaste grăiescu12 voa o13 : 5lăpădaţi-vă [au] hicleşu gurile14 de la 15
inimile voastre 8şi vă lăsaţi lucrurile ceaiea reale ! 9Ia ră 16 de nu le veţi
lăsa, I2aşea17 mă voiu giura p re18 îngerii mii şi pre arhanghelii că nu
voiu avea- a tremeate cătenie19 pre pămînt, ,7ce voiu deşchide şepte ceriu-
//r i 20 şi voiu ploa spre21 voi piatră ardzîndu şi u<n)crop, 4cîndu nime 176r
nu va ş<t)i, să vădzu au fu g i-veţi22 de supt mînule mele ?
7Şi voiu ave a face în luna lu făurar 11 dzile intunerecu mare, I0de
se vor giunghea soţ cu soţ întru tuneree. ,2Şi vo<iu) avea a ploa în luna
lu prier în şeptesprăzeaoe dzile, ,5in loc de ploaie 23, singe şi foc şi spudză,
,7ca să24 se / pustiiască25 viile voastre. 2Şi voiu ave a laşa pre voi here 176v
venenoase 26 5şi vor ave capete de leu şi arepi de vultur ; 7în locuZ peanilor,
păr muierescu. 9Şi vor fi g ă tiţi27 ca u<n> voinic spre razboiu şi vor mînca
tiupurele voastre. 13Şi as ea veţi înceape a săpa gropile morţilor şi veţi

1 Scris in iţia l meaa, apoi s lovele aa m od ifica te in <w şi adăugată slova ;k : me ,v*
<> 2 Scris : ckiuShSa. 0> 3 Scris : np-fc. <Q> 4 Scris : a«w . <J> 5 Scris : ao. -v> 6 Scris in iţia l
cm^Hfna, apoi p rim ul m m od ifica t in 41- "0> ~ Scris in iţia l cmiiTEAs, apoi ni m od ifica t in £•
8 S cris: c,^iVE,-ţ;rii^. <£> 9 S cris: noume. •O- 10 S cris: Ai>Kp-fc3$. <C> H S cris: nocmtcK^. <0> 12
S cris: rp^£CK,-K. <$■ 13 S cris: boiv. <> 14 S cris: X’ekaeuiSkSphae. <0> 15 S c ris : Aa Aa. <0> 16 Scris
in iţia l rapa, ap oi a m od ifica t în * . < > 1 7 Scris in iţia l aim, apoi e m od ifica t în a . <> 18 Scris:
np-fc. 19 S c ris : H-hHiEHlE. <0> 20 S cris: M<i\p»pH. <0> 21 S cris: cnp-fc. <(> 22 S cris: beue.
<(> 23 Scris : iiaos. <> 24 om is in iţia l, apoi adăugat deasupra rîndului. <0 25 Scris : nScTn/nSc-
mK/aicK^,. O 26 Scris : behEtiSacs. <C> 27 Scris : r,-KTHamH.

Iară cela ce v a lucra sfînta dum erecă, aceluia se doseaşte focuZ de v e a c , unde voru
scîrşca cu d en ţie şi în v ierm ii ceia n ead orm iţii. E cela ce v a ţin rea şi v a ceşti şi va posti
cu curăţie, aceluia se va da dulceaţa raiului. Şi v oiu şedea in scaunuZ slaveei m ele şi voiu
hlăstăm a cu mira m ea ceaea in ralta şi cu scaunuZ m ieu cela sfintuZ. Ce v o i nu v e ţ i ţirea
şi nu v e //(4r) ţ i cinsti sfînta dum erecă şi sfin ţii m iei ceia m arii, e eu voiu lăsa dereptu necre­
dinţa voastră fie ri iu ţi şi şărpi cu cîte doao capete şi gurile lo r de focu v o r fi, de v oru suge
trupurele voastre.
Şi să fie blăstem atu omuZ cela ce nu-ş va lăsa lucruZ său sim bătă denr-aZ noaole ceas
pinră luri dem enreaţa de să m eargă la beseareeă cu to a tă fom eaia seara şi dem enreaţa [de să
m eargă la beseareeă cu to ată fom eaia seara şi d e m en reaţa] şi la letu rgh ie, de să se roage
cu frică 1 (4 ') cenreşi cu greşalele sale. Iară m iercurea şi v e n re ri să p o s tiţi şi să le ţin re ţi cu
curăţie şi să s lă v iţi in num ele miu. A celu ia se va da dulceaţa raiului. Iară se nu le ţin ru retu
şi scriptura sfîn tă să nu o ascultare/, aşa m i-agiute braţele m eale şi veşmîntuZ miu cela <ce>
stă asupra m ea şi cunrura ceaea sfînta ce stă in capuZ miu cela preacuratuZ, a ltă trem eatere
nu voiu trem eate la vo i, ce voiu deşchide ceriuZ de voiu lăsa o p loaie de foc // (5 r) în lura lui
priere a şapteasprădzeace dzi, de v a arde ploduZ despre păm intu totu .
Şi voiu trem eate iară spre v o i nişte pasări cu cap etele cîZ de bou şi pean ele lo r v o r
fi cao cosiţă de < m u )iarea despletită, de voru suge singele den tru pu rele voastre, de v e ţi
fi ca neşte icoane. Şi v e ţ i m earge la m urm intele m orţiloru v oştri de v e ţ i p lin ge şi v e ţ i dzice :
„ I e ş iţ i, m orţi, de p reim iţi şi noi la voi, că nu putem răbda ceaste fie ri iu ţi” , de v e ţ i vedea

155
 g r ă i : IG,,liu a ţi şi pre 1 noi, fra ţii noştri, ceia ce se<ţi> m orţi den veaci,.
1771 II ’ că nu putem răbda de berile aceastea, că-su 2 iu ţi foarte 3de m îniia
aceasta lui H ristos” .
5Şi dzise Dumnedzeu : ,,A vea-voiu a-mi întoarce 3 fa ţa mea de cătră
voi, 8ca să nu audzu bocirea voastră 4 şi plingerea 5” . ,0D zise Dumnedzeu :
„ D e v e ţi asculta graiurile m eale ceale bune şi scripturile m eale cele dulce
13şi în văţătu rile dereptăţii meale ( . . .)• sînt m ilostiv şi-mi pare rău
177v de ră < u )tă ţile o a m en ilo r6. / 'F ă că to ri răi şi m enciunoşi7, ^învăţători răi
şi liicleani, deşegubeţilor rei, 5p i< e)rd ză to ri la suflete, în va ţa ţi de dracuî
spre toate reutăţile, 9fără lege şi lege mea călcînd şi scripturile meale
neascultînd, ,3curvarilor şi urîndu-vă 8 cu cum otrii-vă 13şi fra te la fra te
178r purtîndu menciuni 15şi soţ la soţ, 1Gneascultătorilor9 şi în ţelep ţilo r10 // spre
rău, 2cum iubii întunerecuZ, iară lumina lăsat 11 4şi v ă grăbii la avuţie,
5iară leagea m e a 12 lăsa t i *0 , cum nu cască pămintuZ să vă îngliiţă, 9dereptu
lucrurile voastre ceale hicleani “ de care răspunsu v e ţi avea la dzuva13
giudeţului în ai<n )tea me ! *
,4Ia ră de nu v ă v e ţi lepăda de în văţătu rile dracului, l6avea-veţi
178v blăstăm u rm ă14 18şi feciorii voastre 15 / cerceta-m ă-vor prespre toată 10
lu m ea 17 3şi v o r mînea iarbă ca şi dobitoacele spre păm înt 4întru saţiul său.
6Şi aşea mă voiu giura pre giudeţuZ m eu 18 şi pre braţele mele ceale înaltele
9c ă 19 aceaste trem itere iaste de la tatuZ n evă d zu t ,2D eci cine nu v a creade
a v e a -v a 20 blăstăm urmă. ,4Ia re cine v a creade aceaştiia trim itere n a cela 21
1791 om, s-ară avea păcate pre desupra părului capului său, // gice Dum nedzeu,
ierta-voiu păcatele toate. 4Ia ră cine n u 22 v a creade m ultă scîrbă23 v a avea
la dzua giudeţului 6şi casa lui să v a întoarce în Sodom şi G om or24 9şi-i

1 Scris ; np-fc. <£> 2 Scris : k;k c^8. <J> 3 Scris : •T'tophe. <0* 4 Scris : Boivcmp*. <£> 5 Scris :
HA’KHycp-fe. <£• 6 S cris : wauhhawp- •v> 7 S cris : auh’ mohoujh. <0> 8 S cris : 8p’ ha8b;k. ^ 9 S cris in iţ ia l
H-fccK^Am^mopHAopk, a p o i p rim u l * c o r e c t a t în 8. O 10 Scris : ^hueaehha8pi>. O 11 S cris in iţ ia l
Aacaţj, a p o i p r im u l a m o d ific a t în <$> 12 S cris in iţ ia l au, a p o i e c o r e c t a t în a . <0> 13 Scris :
şoca. <£> 14 S cris in iţ ia l oypA», a p o i e c o r e c t a t în * . <0 15 Scris : BowcmpE. 0> 16 S cris in iţ ia l
moama, a p o i a m o d ific a t în x . <$> 17 S cris in iţ ia l a8a\e, a p o i t m o d ific a t în -fe. <5> 18 S cris :
a\a8. O 19 Scris : na. <0> 20 S cris : as-fe e e . <0 21 S cris in iţ ia l anaAa, a p o i a l d o ile a a c o r e c t a t
în e. O 22 C u v în tu l om is in iţ ia l, a p o i scris d e a s u p ra rîn d u lu i. <0 23 Scris : cKp-hE-h. <0> 24 Scris
in iţ ia l c0A 0.uwpk, a p o i a d ă u g a t d ea su p ra r în d u lu i ai ujh ro.

a tu n c e că e ţin ru tu Z m ieu / (5 V) tu t in d ir i. Şi v o iu în to a r c e lu m ira s o a re lu i d e c ă tră v o i, d e v a fi

în tu n re a re c u , d e v ă v e ţ i g iu n g h e a a d e n v o i. Şi v o iu t r e m e a te g la s d in ce riu cu m în ie şi-m
v o iu în to a r c e fa ţ a d e c ă tr ă v o i, să nu audzu p lîn g e r ile voa „..re. P r e n ce nu c in s tiţi s fîn ta durne-
r ec ă şi s fin ţii m ie i?
P o c ă iţ i- v ă p ă g u b ito r ilo r u , că v o i nu iu b iţ i lu m in ra , ce iu b iţ i în tu r e a r e c u Z ! F ă c ă t o r i ră i,
ce nu c ă u ta ţi cum f a c e ţ i? C u rv a r ilo r u , s tr îm b ilo r , c le v e t n ic ilo r u , g iu r ă to r i s tr îm b i, // (6 r) v o i
cîn d u lu c r a ţi e v o i v ă lă u d a ţ ii N u v ă p r e c e a p e ţ i : u n d e nu v o iu lăsa eu r o a o p re p ă m în t,
v o i n u v e ţ i a v e a ce s ecera şi v e ţ i m u ri t o ţ i d e fo a m e I S e c a -v o iu r iu r e le şi v o iu seca m a re a
cu t o a t ă a p a, d e o v o iu în to a r c e c ă tr ă c eriu . N u v e ţ i ş ti d e s p re p ă m în t în c ă tru o v e ţ i scăpa
d e fa ţa m ea . M iş eilo ru , s la b ilo ru , le a n e ş ilo ru şi îm p u ţiţilo r u , m u lţe s cu -să fa p t e le v o a s tr e d e nu
le p o c iu ră b d a ! C e nu c in s tiţi s fîn ta d u m e re c ă şi p r a z d n ic e le m e a le şi p o s tu re le să le ţ ir e ţ i
cu I (6 V) m ilo s te n ie şi cu la c r ă m i şi cu fr ic ă şi cu r u g ă c iu r e ? M iş e ii m ilu iţi, flă m în d z ii să tu -
r a ţi- i şi s e to ş ii a d ă p a ţi-i şi lîn g e d z ii c ă u ta ţi şi c ă lă to r ii fă g ă d u iţi la c a s e le v o a s tr e d e -i ră p ă u s a ţi 1
F a c e ţ i p a m e t lu i D u m n e d z e u şi s fin ţilo ru cu d ra g o s te şi cu ib o s te şi cu v e s e lie . D u p ă
a cea , d e re p tu m o r ţi- v ă şi d e re p tu p ă r in ţi-v ă , c u r a ţi la b e se a re c ă , lu a ţi a m e n te s fîn ta scrip tu ră.
Şi v a id e d e omuZ c e la ce d u c e p re s c u re a la b e s e a re c ă cu u ritu // (7 r) sau im putaZ cu altuZ 1
A in t e d u -te d e t e ia r t ă cu însuZ şi v ă lă s a ţi g re ş a le le uruZ ă la ltu , a tu n c e du p re s c u rea la b e ­
searecă şi a lă m o jn a . Şi v a id e de p re u tu lu c e la ce nu -i d o s < t o )in ic şi c în tă le tu r g h ie , cum

156
voiu da sufletul lui îngerilor hicleanului1 irşi aceia cu nusul 2 vor 3 lăcui
în focuZ netrecu/, ,3unde iaste gătai dracilor 4 si îngirilor 5 lui. 15Grăieseu
voao 6: lsmai lesne iaste funea corăbiei a treace pre urechile acului / 2şi 179v
mai iuşor va hi sodomleanilor 7 şi gomoreanilor 8 la dzua giudeţ<ul)ui
decî/. omului acela !
7Şi cine nu o va priimi aceasta trimitire şi scriptură cu osîrdie şi
va zici că-i menciună şi nu-i adever9 nmultă scîrbă10 va avea omul acela !
130, amar aceluia ce [v a ] ocareaşte pre popa sau pre11 caluglieruZ! 1C0,
amar celuia ce greiaşte12 în beseareeă13! // 2jSTu14 ocareaşte15 pre popa, 180r
ce pre16besereca lui Dumnedzeu. 40 , <a)mar celui om ce greieşte nederept17 !
60, amar celuia om ce sfădeaşte viei?! cu vecin 9sau frate cu frate sau
hie pre c in i! nO, vai de omuî cela ce-şi dă argintul seu în camătă, 13ce
dă al său iară să ia 15şi acela să va chi<e)ma criştin ! nO, <a)mar celuia
giudeţ ce giudecă săracii nederep ! / 'O, amar menciunosului! *0, amar 180v
celuia ce curveaşti în mănăstire ! 40, amar celuia 18 ce-şi d ă 19 peanigii
săi întru aslam 7şi cu tăriia sa mearge la sfînta beseareeă ! 8Acela ur-
madză blăstămuZ20 ! I0Blăstema/, acela popă ce nu 21 va priimi aceasta
tremeatere cu osîrdie ! ,4Blăstemai acela preut22 ce nu va vre să o proci­
tească23 înai<n)tea săborului ,Tsau va cuperi vre<u n)24 euvint de ruşinea
sa l II
^Blagoslovi/. se fie acela preut ce o va scrie aceasta25 scriptura şi o 18lr
va trem ite26 într-alt locu şi o va da derept păcatele sale ! 6De şeaptedzeci
de ori da-i-voiu lui mai m u lt! 9Să ară avea păcate pre27 desuprapărului

1 Scris in iţia l, p rob ab il, X'HKA-fcnoASH, apoi o m od ifica t in S. <0> 2Scris in iţia l kS hScl, apoi
h m od ifica t în S şi adăugat a k la sfîrşîtul cu vîntu lu i şi un a deasupra rîndului. <0> 3 Scris : sSp.
4 S c r is : apahhaSpk . <$> 5 S c r is : .hihphaSp - 6 S c r is : sou>. 7 Scris : coAO"A-fcHHASpk.
•O 8 S cris: ro v o\rp-fcHHAopK. O 9 S c ris : aaebepa. •v> 10 S cris: cuptE*. <0> 11 S cris: np-fc. <0> 12
Scris : rp-fcAi^e. <0> 13 Scris in iţia l SEcfcpEKA, apoi a corectat in ,-k . <0> 14 Scris : he . <0> 15 Scris :
o\'Kdp<Mpe. <$> 16 Scris : np-fc. <)> 17 Scris : H£A'KpEn’ mk. <J> 18 Scris : heaSh a . <0> 19 Scris in iţia l
Aa, apoi a m od ifica t în <$> 20 Scris : ea^ chi^ aioa. <(> 21 Scris : h o . <(> 22 Scris : np-fcSniK. ■£> 23
S cris: npoHHfnECK^. <0> 24 în t e x t spH; a ltă in terp reta re p o s ib ilă : vrun. <)> 25 Scris in iţia l
AMacniAcniA, ap oi tă ia t cina de la sfîrşitul cu vîntu lu i. O 26 Scris in iţia l rnp£,\»m£> apoi al doilea t
m od ifica t în h. O 27 Scris : np-fc.

nu se pocăiaşte ce să lasă focu lu i de veacu ! P re D zeu , slujescu cu elu în gerii încă cu frică !
Şi va id e de om uf cela ce dă aurii şi argin tu in m it ă ! Şi vaid e de om ui cela nem ilostivu Z !
Şi vaid e / (7 V) de căsătoriuZ cela ce nu-ş va d eştepta fom eaia din casă sfînta dum erecă de
noapte să m eargă la beseareeă !
Şi vaid e de cela ce nu-ş v a lăsa greşalele sale şi nu să va pocăi ! Şi vaid e de
om u i cela ce nu-ş v a da răpausu sfîn ta dum erecă : au are deatoriu sau slujnică, de nu-1 va
lăsa să ră(p a> u se, ce-lu n evoiaşte să lu cre sau să-i plătească deatoriuZ sfînta d u m ere c ă ! Şi
vaid e de cela om ce nu-ş v a lăsa dobitocuZ să răpause // (8 r) sfînta dum erecă şi să m eargă
omuZ la beseareeă cu to a tă fom eaia să se roage cu frică şi cu grije ! Şi vaid e de om ul cela
ce ride in beseareeă ! O, vaid e de omuZ cela ce va sparge acest cuvîntu , de nu-] va priim i
la s e n r e ! Să fie blăstem atu la dzua de giudeţu cu dedevă<ru> ! A şa m i-agiute m aica mea
ceia preacurata şi serafim ii m iei ceia cu cîte şase arepi de focu şi h eru vim ii m iei ceia cu vedeare
m u ltă şi sfintuZ / (8 V) m ieu Io n ! Că această carte e scrisă de tatăZ m ieu cela nevădzutuZ den
ceriu.
Şi iară omuZ cela ce să v a a fla de v a dzice că nu e de Dum nedzeu fap tă, ce v a dzice
că-i de m înră de om despre p ăm înt, acela să fie blăstem atu la dzua de giudeţu şi să se spargă
ca Sodom ul şi ca GomoruZ şi să fie datu sufletuZ lu i in m inrule dracului de-lu voru duce
în focuZ cela nestinsuZ in g o to vire a dracului şi îngerîloru lui ! Şi ce// (9 r) Ia ce nu va asculta
acest cuvîntu cu frică şi cu în d răzn ire şi cu g rije , mai bire să nu fie născuZ acela om !

157
 cap u lu i1 său, nlăsate-i v o r 2 fi lui şi iertate v o r fi l u i ! ” ’ 4Grăia<şte>
Dumnedzău : „F e re c ii de omuZ cela ce o v a cumpera şi-m v a da derept
păcatele sale !” n Grăiaşte Dumnedzeu : ,,T oa te pacatele i să v o r ierta !” /
181v ,,80 , amar acelu<i) fecior ce-şi amărreaşte părintele său ! 40 , amar popei
ce nu-şi în vaţă f i i i 3 cei de ispoveadă ! 4 <vFerici/ cela ce în vaţe 5 o a m e n ii!
8anu ştiţi, fii< i) mii, că eu v ă lucredzu, iară v o < i) v ă lăudaţi ? uI u ştiţi,
oameni nebuni, ,3de nu voiu da eu p lo a ie 6, dară ce v e ţi avea a secera1 ?
I50<ă> eu marea şi apele 7 voiu seca ! wN u ştiţi, răilor şi făcători rei 8,
182r ,8că eu sîn //1 în toate dzile ? 8Cumu 9 v ă gîn diţi a v ă închina şi a [a ]
fugi de la m ene? 5Sau cine v ă jv a pre v o i in în ţu i de la mene 10 ? 80 , amar
celuia om ce are avuţie şi nu face pam ete svenţilor ! n O, < a)m ar ceei
proscorniţi ce-şi frăm înta prescurile cu 11 m înie ! 150 , amar aceluia popă
ce cîntă liturghie cu mînie şi poartă sfînta priceaştenie şi se priceaştu-
182v iaşte ! / ‘ 0 , cum. nu se pălesc 12 usnele lu<i> 8şi nu arde lim ba lui, 4că nu
cîntă însuşi popa leturghie, ce şi îngerii cu n u su l13 6şi să roagă 14 derept
păcatele sale şi derept păcatele oam enilor ! 9D e c i15 cine să v a afla se
iubasca pre Dumnedzeu “ şi flă m în d z ii16 a-i sătura şi s ă to ş ii17 a-i adăpa
13şi golii v a îmbrăcă şi nemearnicii y a duce în casa sa [e i] ‘ 6şi pre aceia
183r eu voiu sătura de bun etate raiului // ‘ şi v a 18 fi împreună cu îngerii mii.
40 , amar aceluie om ce nu-.ş deşteaptă fe c io r ii19 săi de dem îneaţă la sfînta
dumenecă, nici-i duce la sfînta besea<re)că ! 10O, amar celuie om ce-ş
c e a rtă 20 datoria <în> sfînta dumenecă şi nu lasă în răpaos m işeluZ! I40 ,
amar celuie om- ce nu v a 21 creade acestei trim eatere şi scripturi ,Gşi va
183y dzice că nu este 22 de la Dumnedzeu, 18m ulte scîrbă 23 v a avea / ‘ la dzua
g iu d eţu lu i!”
3Aceasta scriptură24 şi trim eatere nu iaste den gîndu, ce iaste de la
nevădzutuZ părinte şi < d e) la fiiuZ şi de la sfîntuZ du/i.
^Azl pcilriarocu E ru s a li(m )s lcy i Osiam.

1 Scris : nancASH. <§> 2 S c r is : sSph. <(> 3 S c r is : j|iTh Th . <0 4 S cris in iţ ia l HcnoR-k, a p o i

a d ă u g a t d easu p ra r în d u lu i a * . 0> 5 Scris : •T^au-fc. <0> 6 Scris riAot. <> 7 S cris : an^As. O 8
S c r is : pah. <Q> 9 S c r is : k;k$,«8. <0 10 S c r is : AvfcnE. <£> 11 S c r is : ko. <(> 12 S c r is : n^AfCn*. <> 13
S cris : hSacS. <(> 14 S cris : p or*. <0> 15 Scris : aehî. <0 16 Scris : ;(iat>a\«hshh. <§> 17 Scris : cotoujTh.
O 18 S c r is : Baj. 0> 19 S c r is : ^tw ptH . <0> 20 S c r is : Hepm*. <0 21 S c r is : b *. -v > 22 S c r is :
A tcrt. O 23 Scris : CKp-iE*. <(> 24 Scris : cKpHţnmSp*.

Şi cea sta c a r te să o c e te a s că să va p re u t, să va d ia c , în t r e o a m e n ri şi să în v e a ţ e şi să
o tr e m e a ţă de la u n rii a la H i şi p re la c e t ă ţ i şi p re la d o m n i, fă r ă fr ic ă şi fă r ă g r ije , şi să o
tr e in e a ţă in t o t a t ă lu m e a . R u te s u v o < a o > a c e ia ce v o r u a s c u lta şi v o r u p r iim i c e a s tă c a rte
d e o v o ru în v ă ţ a , eu le v o iu da d u lcea/(9 v)^a r a iu lu i în v e c ie d e v e a c . C ă a c e a s tă c a r te o
< a )u trem esu patriiarh u Z de la Iru s a lim p re un că lu g ă ru ce-lu ch em a M e lin tie , s c rip tu ră s fln tâ
a d o m n u lu i n o stru a lu i Isus H ris to s .
O a re c ă rtu la riu v a fi, oa re v a fi v lă d ic u , oa re v a f i p re u tu , o a re d ia c , c e la ce nu v a
p o v e s ti şi nu v a sp u nre tu tin d ir e , a c e la să fie b lă s tă m a t d e d o m n u l n o s tru d in ce riu şi de
318 de o t e ţ i d e n tru N e c h e iu ; // (1 0 r) iară c e la ce v a sp u n re şi c e la ce v a c re a d e , d e v a p riim i
la sin re, b u n r ă ta te v a f i d e la ta t ă lu şi d e la fiiu l Isus H r is to s în tr u v e c ie d e v e a c cu d e d e v ă r .

158
 II

(8) Poucenie v ne(d)le Pasxy 183v

învăţă (9 )tura întru sfînta 1 şi (10) marea, dumineca Paştilor (scrisă

e de (11) sfîntuZ Ioa?; Zlatous/)

Astădzi e dzi de (12) bucurie şi de veselie, fraţilor, dzua ve(13)seliei

şi a ispăseniei, dzua lumiriei (14) şi scurăţireei, dzua pacelor şi împa-
(lo)că riei 2, dzua ce iară [ce] va să fie noire sufle(16)telor noastre, dzua
adeverită, mare şi (17) lumirată. Acesta e praznicelor praz(18) uic. aceasta3
dzi iaste-3 cinstită// (1) şi sfînta a purtătoriului de lumiră, (2) dzua a 184r
învierei lui Hristos. într-această dzi rădi(3)că pre 5 noi Hristos, carii
era?» aruncaţi6 în păca(4)te. într-astă. dzi raiu? deşcliise-se de ne în (5) dul­
ci??? noi de ceZ po?n. a vieţi ei, cela ce iaste (6) cura/ şi de viaţă făcător,
al- său trup (7) şi singe, ce pentru do<m)nuZ cuxăţimu-ne si (8) ne lu-
miraw şi ne spăsim şi se ne noi?». Ş i 7 (9) de g r e i8 Dumnedzău 9 ( . . . )
Şi derept aceaea rog (10) voi, fii omeneşti, să vă socotiţi su (l'l)fletele
voastre de la sfînta pravila, (12) se gustaţi de. tiupuZ lui Hristos şi de
sînge(13)le său să beaţi. Că cire mărîncă10 şi (14) bea nedostoinic păcaf1:L
l amar mărîn(15)că şi bea. Ce socoti/ să nu osîndi/ tru(l6)pu? si sîngele 12
domnului nostru lui Isus Hristos.

1 S cris: ctht<i. <)> 2 S cris: ^ndKiKipHtH. <$> 3 S c ris : awEcmj. <$> 4 Scris : E;m-fc.<)> 5 Scris :
np-fc. <)> 6 S c r is : •I'pSHKam>. 7 Scris in iţia l u je , apoi e m od ifica t in 11. <£> S S c r is : rp-fcn.
9 Scris in iţia l aSmnesS, apoi ii adăugat deasupra rîndului. 10 Scris : M,-Kp;vfHKH. <>11 Scris :
n^K^m. <> 12 y p ro vin e dintr-un ,1 m od ifica t.

183r 8 v ii C p osl v ad. stuju velik u ju C ned elju C 8 — 9 în v ă ţă tu ră C i l Io n C post

Zlatou si ad. s lo ţv ) 12 C A s tă z i C zi C 12 ziua C 13 a om . C ispăseniei] spăseniei C ziua C
lum ineei C 14 post şi ad. a C scu răţireei] curăţiei C ziua C p o s l şi ad. a C 14— 15 im păcăriei
C 15 ziua C [c e ] om . C posl fie ad. şi C n o ire] înn oirea C 1G ziua C 17lu m inată C p osl lu m i­
rată ad. şim inunată C 17 — 18 post praznic ad. şi sărbătoare C 18 d zi o m . C 184r 1 sfintă C
lum ină C 2 ziua C a om . C lu C zi C 3 cărei C 3 — 4 post p ăcate ad. in tr-această zi în v ie pre
noi cărei eram m orţi in păcate C 4 în tr-a s tă ] în tr-această C zi C deşchise-se] deşchise C de]
să C 5 a l C G făcătoriu C său] lu i C 7 singe C do<m >nui] e l C 8 lu m in ăm C spăsim] sfin ţim
C se om . C n o im ] înn oim C 8 — 9 Şi de grei Dum nedzău om . C 9 Şi om.C rog] rogu-m ă C 10
v o i] voao C fii om en eşti] fra ţilo r C 10— 11 să v ă soc o tiţi su fletele v o a s tre ] să-ş ispitească
t o ţ i sine C 11 de la sfînta p ra v ila om. C 12 se gustaţi de om . C a n te trupuZ ad. şi aşa C lu
C p ost H ristos ad. să m ănince C d e] den C 13 său] lu i C bea C cine C m ănincă C 14 nedes­
toin ic C post nedostoinic ad. fiin d C am ar om. C a n te m ărîncă ad. lui-ş C 14 — 15 m ănincă
C 15 ce socoti/ om. C osîndească C 16 lu i om . C

159
 (17) în să ciri v a spune tăriile lui Isus, au d zi(1 8 )te v o r fi toate
184' laudele? Şi se spure / (1 ) acmu cumu se cade burătatea aceştii d z i(2 )le
şi a cîn ta’ şi a slăvi p u te r ie (i) sale? Că (3 ) n eisp i< ti)te s in t 1 judecările
aceastea 2 (4 ) şi ne agiunseră cărările lui Isus. Ie r i eram în (5)tu recai,
iară <a)stădzi săm lu m irat Ie r i întru (6 ) suspin3 eram şi în plîngeri,
iară astădzi (7) săm întru veselie şi în bucurie. Ie r i era (8 )m întru puţi?)
suflei, iară astădzi săm întru 4 (9 ) dulce su flet Şi adever nespus (10)
iaste, fraţilor, m ăriia 5 şi b u r ă t a (ll)t e a aceştii d z i ! Că nime nu poate
spure6 (12) dărui aceştii taine. Că nu se (13) poate spure cu adevăr m u lţi­
m ea m arie<i) (14) lui H ristos şi ce e cătră noi dragoste şi (15) m ila sa şi
ieşirea. Că izbăvire dat-au (16) H ristos pre sire pentru noi, pentru toi
şi ne-au (17) adus p r e 7 noi den 8 m oarte 9 la înviere (18) şi den tunerec
1.85T la lum iră10// (1 ) şi din robie la scumpărare şi din11 (2 ) vra jb ă la dra­
goste.
Că ne-au scumpărai (3 ) p r e 12 noi din blăstem ui p ă c a te lo r13, ce-au
(4 ) fost p re n tru 14 noi blăstem ( . . . ) ce [se] slo b o d zi15, să (5 ) nu m ai
fim în muncă la dereptate 16, ce nu iu (6 )b ito ri de lume, ce de Dumnedzău
iubitori, (7 ) ce de acmu nu după trup se îmblăm, ce d u (8 )p ă suflei.
Că dzise P a v e i apostol că ,,cire (9 ) îm blă după trup, trupeşte se gri-
je a (l0 )ş te , iară cire se < gri)jeaşte 17 numai după (11) trup, amar fi-v a ” .
Că a u 18 dat noao H ristos su fle(12)teaşte să prăznuim şi sufleteaşt-e a
îm (1 3 )b la . Că < a )u dat n oa o19 prea <cu> cuviinţă şi cu (14) d erep tate20

1 S c r is : ciwuHnih. <(> 2 S cris in iţ ia l aNscm-fc, a p o i e m o d ific a i în a. < (> 3 A l t ă le c -

ţiu n e p o s ib ilă : s u s p in i. 4 D u p ă în t r u , u rm e a z ă c u v în tu l v e s e lie , b a r a t cu o lin ie . <£> 5
Scris in iţ ia l a p o i e m o d ific a t în a . <£> 6 D u p ă s p u r e , u rm e a z ă c u v in te le c u a d e v e r,
b a r a te cu o lin ie . <0* 7 S c r is : np-fe. <£> 8 S c r is : a ^ h. ^ 9 S c r is : Mopme. <£> 10 D u p ă lu m i r ă ,
s în t ş te rs e lit e r e le ujii a h . <0” 11 h p r o v in e d in tr-u n e m o d ific a t. «0» 12 Scris : np-fc. <0> 13 S cris :
n^K^Tt/Mvp . <> 14 S cris : np-feHfiipS. <0> 15 S cris in iţ ia l aoeosh, a p o i c a d ă u g a t d ea su p ra rîn d u lu i.
O 16 S cris in iţ ia l p£nmam£, apoi s lo v e le ae a d ă u g a te d easu p ra rîn d u lu i. <£> 17 Scris :
x-fecniE. <0 18 Scris in iţ ia l 8, a p o i a a d ă u g a t d ea su p ra rîn d u lu i. <0> 19 S cris : how. O 20 S cris :
A£p£nmbTani£.

17 c in e C lu i o m . C Isu s] d o m n u lu i C 17 — 18 a u z ite C 18 v o r f i ] fa c e - v a C p o s t
la u d e le a d. lu i C Şi se o m . C a n te s p u re a d . Sau c in e a r ă p u te a G sp u n e C 184v 1 acm u
o m . C cum u se c a d e ] d e d e s tu l şi a a r ă ta cu m u s e -a ră c ă d e a C b u n ă ta te a C 1 — 2 z ile C 2
p o s t a 2 a d. se C s lă v i] m ira C p u te r ie i C s a le ] a c e s tu ia şi m ă rie i C T 3 n e is p itite C < s în )tu
T ju d e c ă r ile ] g iu d e c ă to r ile T a c e a s te a ] d o m n u lu i n o s tru C T 4 ne a g iu n s e ră ] n e a ju n s e C,
n e a g iu n s e T Isus o m . C T 4 — 5 în t u n e c a ţi C T 5 a s tă z i C, a s tă d z i T săm om . CT lu m in a ţi
C , lumina,* T 6 su sp in i C T e ra m o m . C T p lî< n )g e r i T a s tă zi C 7 săm o m . C T 8 în t r u ] în C T
p u ţin ] n e ş c h it C, n e s c h it T a s tă z i C săm o m . C T 9 d u lc e s u fle *] s u fle t d u lc e C T Ş ij Că CT
a d e v ă r C T 10 — 11 b u n ă ta te a C, b u n ă ta te T 11 z i C n im e a C sp u n e C T 12 p o s t C ă a d . în c ă
C T 13 sp u n e C T a d e v ă r ] a d e v ă ra * T m u lţim e a ] p r e a în m u lţim e a C T m ă rie i C T 14 lu C H r is t o s ]
D u m n e z e u C, D u m n e d ză u T 15 s a ] lu i CT- 16 sin e C T t o ţ i C 17 în v ie r e ] v ia ţ ă C T 18 d e n ]
d e T tu n e r e c ] u n tu n e a r e c C, în tu n e a r e c T lu m in ă C T 185r 1 d e n 1-2 C T 2 s c u < m )p ă r a t T 3
d en CT ce au T 4 p e n tr u C T b lă s te m u l C T p o s t b lă s te m a d . c a (c ă T ) să fim fe c io r i, ca
de acm u să nu m a i fim rob i C T [s e ] o m . C T s lo b o z i C p o s t s lo b o d z i a d . şi C T 5 p o s t fim
a d . de acm u C T la d e r e p ta te o m . C T p o s t ce a d . fă r ă d e m u n c ă d e a c m u C T 6 D u m n e ze u
C, D u m n e d ze u T 7 c e ] şi C T se o m . C T im b lin d C T 8 s u fle *] duh CT z ic e C, d z ic e T
c in e C T 9 tr u p e a ş te C T să T 9 — 10 g r ija ş te C 10 c in e C T se < g r i)je a ş t e ] îm b lă C T n u m a i
om . C T 11 tr u p , a m a r f i- v a ] duh, d e duhu s e (să T ) g r ija ş te C T C ă a u ] ş-au C, şi au T
H r is to s o m . C T 12 să p ră z n u im şi s u fle te a ş te om. T 13 c-au C T cu1 C 14 d ir e p ta te T

160
a lăcui, cu dragoste (15) şi cu impreurare 1, cu blîndeaţe şi cu (16) pace
şi cu lungă răbdare şi cu dul(17) ceaţă 2, că ne-au sfinţia şine-au pros­
lăvit. (18) pre noi DuhuZ sfînt şi în <no)irea 3 vieţie<i> săîm /(l)blăw . 185v
Dară noi ce vrem da lui Dumnedzău? Bă(2)spunse David proroc :
,,de toi de ce au dai noao, (3) ce vrem da noi cu 4 dostoinicie frîm-
seţie(4)i lui Hristos ? Ce vrem da noi împrotivă preamul(5)ţitului darului
şi dulceţiei lui Hristos?” (6) Ce lui Dumnedzeu să mulţemim şi să-Z
pro (7) slăvim pentru aceaste miloste mare <ce) are Hristos *(8) spre noi.
Să-i mulţemim şi să cădem dom nu(B)lui5, s ă 6 ne închirăm7 şi să-i
aducem sfinţie<i> sa(10)le în loc de mir darure 8 de cî<n)tare cu f r i(ll)c ă
şi cu bui’ă mîndrie. Că iubitori ( . . . ) (12) Dumnedzeu ( . . . ) că mai sără­
ceşti şi mai mici (13) sîmt darure 9 noastre.
Derept-acea să iu(14)bim şi no<i>, fraţilor, pre cela ce a u 10 iubii
(15) noi cu dulceaţe 11 şi să murim şi noi pren(16)tru cela ce au murii
pentru noi şi merge<m> (17) dupa sfînta învăţătură12 şi curăţim (18)
p r e 13 noi de toate spurcăciurile tru//(l)pului şi a sufletului şi să aducem 186r
(2) Dumnedzeului nostru lucru<re)le bu ne14: ere(3 )dinţa, dragoste,
nedeajdea, răbdarea, în(4)frîngerea înimiei, mîlcomire şi (5) lacrămi
şi cugete curate şi om o(6)rire acestor trupure de p < ă m )în t15. De cur(7 )vie
şi de toate lucrurele necurate, de (8) pofte reale să ne ferim.
Ce să lucrăm lui Dum(9)nedzeu <cu> înţelepţie şi cu16 bure slujbă,
(10) cu răbdare şi cu rugăciure şi să luo?n (11) întru sîruZ nostru dragoste
adeveri(12)t-ă <lui) Dumnedzeu, adeveritoriului nostru. (13) Şi să17

1 S c r is : ^npeSpeps. <C> 2 ^ p ro v in e d intr-o slovă m odificată, prob ab il a. <> 3

S c ris : fip-fc. <Q> 4 S c ris : k-k . <0> 5 S c ris : a SmhSaSh . <0* 6 Scris in iţia l ce, ap oi t m od ifica t In
•k . 7 S lo v ele p * p ro vin din m odificarea unor slove scrise an terio r (p ro b ab il h e ). <)> 8 Scris
in iţia l A^pS, apoi s lo v e le pe adăugate deasupra rîn d u lu i. <£> 9 S cris: A<»pK>p£. <0 10 S cris:
hejSS, a fiin d scris deasupra p rim ului 8, ia r u ltim a slovă p ro ven in d p ro b a b il d intr-un -k
m od ifica t. <0 11 S c ris : ASAMeu-fc. <> 12 S cris: ^aanSTSp^;. O 13 S cris: np-fc. O 14 S c r is : eSh a .
<>1 5 S cris: ; a ltă lecţiu n e p o s ib ilă : p ă < m t> n t. O 16 S p ro vin e dintr-o a ltă slovă
m o d ifica tă (p r o b a b il un -k). O 17 Scris in iţia l ce, a p oi e m od ifica t în i,.
_____________________________________________________________________________________________________________t

15 îm preunare C T XG şi om . C T cu1] că T 17 s v in ţit T p ro s lă v it C T 18 pos

noi ad. cu C T şi] ca C T noirea C, noire T v ie ţie i C T 185v 1 lu C D um nezeu C, D um nedzeu
T 1 — 2 Răspunse D a v id p roroc om . C T 2 to a te C T post d e2arf. aceastea C T ce-au C T post
da? ad. el C T 3 v ă m C T d estoinicie C T 4 lu C T H risto s ] D um nezeu C, D u m ned zeu T ante
Ce a d. şi s lă v ite i îm p ă ră ţiei lui C T văm C T p ost îm p ro tivă ad. şi tocm a C T 4 — 5 pream u l-
ţitu lu i] p reaîn m u lţitu lu i C T 5 p osl darului a d. lui C T H ristos o m . C T G lu C D um nezeu C
p o s l m ulţem im ad. iu b iţilo r să-i m ulţem im şi C T 7 aceaste] acea C aceaste o m . T ce C T
H ristos ] el C T 9 p osl lui ad. şi C T înch inăm C T p osl închirăm ad. lu i C T 9 — 10 s fin ţie < i)
sale] lui C T 10 daruri C clntare C c l< n )ta re ] carte T 11 bună C T iu bitoriu C, iu b ito r T post
iu b ito ri ad. de oa m en i iaste şi bun şi dulce despuitoriul (despoitoru/ T ) C T 12 D um nezeu C
posl D um nedzeu ad. şi to a te le priim eaşte m acară (să să T ) şi C T că] ca C T 13 ante sîm t
ad. să C slnt C, sintu T darurele C T D e re p t aceaea O, D erep tu acea T 14 noi C T ce-au C
cele T post iu bii ad. pre T 15 dulceaţă C T 15 — 1G pentru C, p i< n )tr u T 1G c e la ] acela T
ce-au C T p rin tru T post noi ad. in cinste C T post şi ad. să C T m eargem C T 17 după C T
în văţătu ra C T p ost în vă ţă tu ră ad. lui C T şi] să C T 18 spurcăciunile C, spurcăciunele T 186r 1
ale C 2 D um nezeului C D u m n ed zeu lu i] dom nului T lucrure C T 3 d ragostea C T n ă d eajd ea C,
n ădejdă T 4 in im iei C T m îlcom ire] m ilcuire C, m ilcuirea T 5 cu get C T curat C T 5 — G om orire
C T G acestui C T trup C T p ăm înt C, păm întu T 7 lucrurile T 8 poh te C, p o h ti T rele T p o s l
reale ad. şi de carnete C T să ne ferim o m . C T Ce om. C T lu C 8 — 9 D um nezeu C, D (u > m -
ne<dze>u T 9 cu C T bună C T 10 răbdarea T rugăciune C T 11 sinul C T dragostea C 11 — 12
a d everită 0 U01 ad e v eritu lu i C T 12 D um nezeu C a d everito riu lu i] spăsitoriul C T

l l - c . 180 161
 cîn tă») cîntece noao, cum dzise şi (14) < D a v id ) proroc : ,,toi îm preură
să cîntăm lui H ristos şi (15) să strigăm lui H ristos în glas de veselie,
că dom (16)nu? de sus înfricatu e şi e îm părai pespre (17) to i pămintuZ.
186T Că mare e domnuZ şi lău / ( l ) d a i foarte ! M are e domnuZ şi tariia 1 sa !,?
Că (2 ) deşertă şi zdrobi preaîraltuZ şi (3 ) trufaşul vrăjm aşul nostru,
diavoluZ, (4 ) şi m oarte călcă şi to ţi învise-i 2 (5 ) şi v ia ţa vea cilor noao
dărui. Ie ri amu (6 ) îngrupămu-ne 3 lu i H ristos, iară astădzi ne (7 ) ră d i­
căm, ieri fu răstignii, iară a s tă (8 )d zi e p ro slă vit D erept aceaea, să ne
şi noi (9 ) îndulcim toi, fraţilor, cu bure m ulţem ite (10) a c e s tu i4 praznic
cinstii ş i 5 lum irai (11) şi să intrăm bucurîndu-ne în b u cu (1 2 )riia dom ­
nului nostru, ca ceale s lu g i6 b u (1 3 )re şi înţeleapte. îm p ă ra ţii şi m arii
(14) preuţi şi diaconii şi călugării (15) şi mireanii, tin erii şi bătrîrii, (16)
bogaţii, measerii, robii, slobodzii, to i (17) să proslăvii H ristos într-această 7
dzi lu (18) m irată de praznic.
187r Şi c ir e 8 se-au p o s t ii//(1) şi se-au 9 <u)stenii, v ir ii bucurîndu-vă
şi lu (2 )a ţi a rg in tu l! Cîţi din ceasuZ dentîi slu (3 )jit-a ţi, p riim iţi astădzi
ce v ă se cade (4 ) plata ! C îţi după al treile ceas a ţi v e (5 )n ii şi după a l
şasele ceas, nemică să (6 ) nu v ă s fiiţ i10 ! Ia ră carii a ţi peştii (7 ) pîră
al n oaole11 ceas apropiaţi-vă, n e(8 )m ică nu v ă ru ş ira ţi! Şi <cîţi> pîră al
u < n )(9 )sp ră d zea cele12 ceas aţi peştii nemică (10) să nu v ă m îlm ii! Că

1 S lo v e le pi p r o v in d in lr - o s lo v ă m o d ific a tă , p r o b a b il n. <0> 2 S cris : ^B-fcctu. O 3 S c r is :

‘TVp;sn;&,\\8ne. 0> 4 S c ris : a'iAcmSn. <0 5 w m o d ific a t d in tr -u n c. -O 6 S c r is : ca8u- ‘v ’ 7 S c ris in iţ ia l
anacrna, a p o i c e l d e a l t r e ile a a m o d ific a i în 0 8 S c r is : ujHMpc. <0> 9 S c r is : c e o i j 10 S c r is :
c^hhu^-,. <J> 11 S c r is : nouMe. <0> 12 S lo v a S, a d ă u g a tă d e o a lt ă m în ă , p a r e să p r o v in ă din
m o d ific a re a u n ei s lo v e scrise a n te r io r (p r o b a b il -k).

13 p o s t cîntă;?? a d . lu i C T zic e C, d zic e T 14 D a v id C T p r o r < o )c T p o s t p r o ro c a d . şi C T

t o ţ i C T îm p re u n ă C T H ris to s o m . C T p o s t şi a d . să (o m . T ) p lă sem cu m îin ile şi C T 15 s trig ă m T
lu C H r is t o s ] D u m n e ze u C, D u m n e d z e u T 1 5 — l ( j d o m n u lu C l ( î e 2 o m . C T p re s p re C, p re s p e T
17 p ă m în tu l C T m a re -i T 186r/17 — 18G'/1 şi lăuda* fo a r te ! M a re e d o m n u l o m . T 18(iv
I post şi a d. m ă rie i lu i nu e s firş e n ie , m a re e d o m n u l şi m are c C T tă r iia C T sa]
lu i C T 2 d iş ă rlă T p re a îra ltu / ] p r e a în ă iţa tu l C T 4 m o a r te a CT to ţii C T în v is e -i] in v is e C T
(> în g ru p ă m u -n e ] în g ro a p ă p u seră T lu C lu i] p e T a s tă zi C T 7 fu ] n e C T r ă s lig n iia m C,
ră s tig n e a m T 7 — 8 a s tă z i C 0 e ] n e C T p ro s lă v im C T d e re p tu T aceea T n o i o m . C T î) to ţi
C T b u n e C T 10 cinsti/] bun C T lu m in a t C T 12 c e a le s lu g i] s lu g ile ce a le a C T 12 — 13 b u n e le
C T 13 în je le a p t e le C, în ţ e le p t e T p o s t şi2 a d . a r h ie r e i şi d o m n ii şi ju d e c ii (g iu d e c ii T ) şi t o ţi
c ă re i (c a r ii T ) s în t (s în lu T ) p re d re g ă to rii C T m a rii o m . C T 14 p re u ţii C d iia c o n ii T şi2 o m .
C T 15 p o s t m ire a n ii a d . v o in ic ii (v o n ic ii T ) şi p r o ş tii C T tin e r ii şi b ă t r îr ii] b ă tr in ii cu tin e r ii
C T p o s t b ă tr îrii a d . b ă r b a ţii şi m u ie rile C T IC post, b o g a ţii a d . şi C T m e a s e r ii] m işeii T p ost
ro b ii a d . şi C T s lo b o z ii C to ţi C T 17 p r o s lă v iţ i C, p ro s lă v im T p o s t p roslăvi/ a d . şi să m ă riţi
d o m n u l C T H r is t o s ] D u m n e z e u l (D u m n e d ză u ? T ) n ostru C T in tru a c e a s tă C T zi C 17 — 18
lu m in a tă C T 18 p o s t lu m ira tă a d. şi C T p o s t p ra zn ic a d. t o ţi să c în ta ţi şi să v ă m ira ţi şi să
c in s tiţi C T Şi o m . C T cin e C T s-au T 187r 1 s-au T u s le n it C T v e n iţ i C, v in iţ i T 1 — 2 lu a ţ i]
p r iim iţi C T 2 d en C d in lîiu T 2 — 3 s lu jit - a ţ i] lu c r a l- a ţ i C, au lucra/ T 3 a s tă zi C 4 tre ilea
C 4 — 5 v in i* T p ost v e n i* a d . m u lţe m in d (m u lţe m in d u T ) şi v e s e lin d u -v ă să p ră z n u iţi C T
5 ş i] C îţi C T şaselea C, şeasele T p o s t ceas a d . a ţi aju n s C, a ţi agiunsu 'I' (l nu o m . C T cărei
C 7 p în ă C T p o s t p îră a d . la C, în T a p r o p iia ţi- v ă C T p o s t a p r o p ia ţi- v ă a d . şi C T 7 — 8 n em ica
C 8 nu v ă r u ş ir a ţi] ru ş in în d u -v ă C T c îţi C T p o s t < c îţi> a d. şi C T p în ă C T p o s t p iră a d . la
C, in T 8 — 9 u n s p ră ze a c e le a C, u < n )s p r ă d z e a c e le T 9 p o s t peşti/ a d . şi a ju n s e i (a g iu n s e l '1')
să nu v ă le a m e ţ i că c c -a ţi (c e a ţi T ) p e ş t ii şi d e r e p t (d ir ip l 7 ) a c e a e a C T n e m ic ă o m . C T 10
m îh n iţi C T

162
iubitoriu e şi c in s ti(ll)to ri iaste Hristos, că e dulce şi milostiv, că (12)
priimeşte ceia de apoi ca şi ceia dentîie, (13) ceia dentiie miluieşte, ceia
de a p o i1 dăruia(14)şte şi cu dragoste-i2 priimeşte. Pentru (15) aceea
vă apropiiaţi către obrazuZ (16) lui Hristos şi vă lumiraţi ceia de(17)nteie3
şi cei de a p o i4, toi împreună pla(18)tă să luaţi, bogaţii şi mea<se)rii,
u/(l)ruZ cu alalt să prăznuiţi, scumpii (2) şi lenişii dzua aceasta să o 187v
cin stiţi! (3) Cire au postii, cire nu se-a<u> postii, veseli(4)ţi-vă 3 astădzi,
că masa gătată iaste. (5) Nime se nu iasă flămînd, ce toi să vă în(6)dul-
c i ţ i 6, că Pastile 7 noastre 8 sîmt alea(7)se 9 dentru a toate jazyci, ca prin-
(8)tru noi creştirii giunghe-se Hristos şi sîngele (9) seu vărsa şi toi noi
să10 împlem, să nu sca(10)ază nedeşertatuZ izvor ce iaste D um ne(ll)dzeu,
spăsitoriuZ nostru. Yeseli<ţi)-vă 11 şi gu( 12) staţi, să ^ti<ţi> că dulce e
Hristos. Că domnuZ Dum(13)nedzeu învise noao 12, nime să nu se plîngă
(14) de mesărătate, că se iartă împă(15)răţie depreură. Nime să nu se
p lîn (l6 )g ă de păcate, că iertaciurea13 p ă ca (l7 )telo r14 din mormînt au 15
lumirai. Şi (18) nime se nu se team e16 de moarte17, că ne-a // ( l ) u scum- 188r
parai mîntuitoriuZ nostru di(2)n moarte 18.

1 Scris in iţia l Aanofi, apoi e adăugat deasupra rîndului. <$> 2 Scris in iţia l AparocniH,
ap oi e adăugat deasupra rîndului. <0 3 S cris: aeaae 'F'tee. <> 4 S cris: A'fcanoH. 0> 5 « p r o v in e
prob ab il d intr-o a ltă slovă m od ifica tă (a). -0> 0 Scris : c-k ■^b,-ka 8a>ihui». <0* 7 Scris : nacijiHAE.
O 8 Scris in iţia l Hocmpf, apoi a adăugat deasupra rîndului. 0> 9 Scris in iţia l <ice, apoi slovele
aa adăugate la m arginea rîndului 6 de o a ltă mină. <> 10 Scris : c u ; -k m od ificat din k. <> 11
S cris: hîm hbx . O- 12 S cris: how. <> 13 Scris in iţia l spTdwpe, apoi e m odificat in -fc. <> 14
Scris : n*K*T£A«;p. <> 15 Scris in iţia l a, apoi i> adăugat deasupra rîndului. <$> 16 Scris : t -k.me.
<>1 7 S cris: Aiop’ mE. <0> 18 Scris in iţia l Avopnu, apoi a adăugat deasupra rîndului.

10 iu b itor T e o n i. C T 10— 11 cinstitoriu C T 11 H ristos] D um nezeu C, Dum nedzeu T

că2] şi C T 12 priim eaşte C T cei1 T dentii C, dintîiu T posl d en tiie ad. şi răpausă(răpăosă T ) ceia
ce-au lucrat den al unsprăzeacelea(unsprădzeacele T ) ceas ca şi ceia den(din T ) ceasul dentîi (d in ­
tîiu T ) şi răpausă (răpaosă T ) cela ce-au lucrat C T 13 cela1 C T d en tiie] de apoi C, de-apoi
T m iluieşte] miluiaşte-1 C T p osl m iluieşte ad. şi C T cela- C, c < e )Ia 2 T de ap oi] den tii
C, dintîiu T ante dăruiaşte ad. îndulccaştc-1, acestuia-i dă, iară c e lalaltu l(cela T ) C T 13 — 14
dăruiaşte] dăruiaşte-Z T 14 p osl şi ad. înţelepciunea lui sărută şi lucrului (lucruZ lui T ) cins-
teaşte (cinsteaşte-i T ) şi C T d ragoste-i] dragoste T priim eaşte C p riim eşte] priim eaşte-i T post
priim eşte ad. şi cu vrearea-i laudă şi ruga le priim eaşte şi cu dragu-i iubeaşte C T 15 aceaea
C T post ap rop iiaţi ad. to ţi C T către obrazuZJ cătr-insul C T 1G lui H ristos om . C T p osl lu m i­
raţi ad. şi C T 1G— 17 d e n lii C, dintîiu T 17 post şi ad. ceia den(d i T ) m ijloc şi C T ceia C T
to ţi C T 18 lu a ţi] p riim iţi C T ineaserii C m easerii] m işeii T 187718 — 187'/1 unul C, unii T
187' 1 a la lt] a lţii T scum pii] neîndu rătorii C T 2 leaneş.ii C, leanişii T ziua C cinstiţ T 3 Cine
C, Cene T au] se-au C, s-au T cine C T se-au C, s-au T 4 astăzi C g ă ta tă ] plin ă C T 5 N im ea
C să C T nu om . C post flăm înd ad. sau lip sit C, sau sătos T to ţi C T 5 — G în d u lc iţi] d u lciţi
T G p o s l înd u lciţi ad. aceştii b o g ă ţie (b o g ă ţii T ) dulce C T G— 7 simt alease dentru a to ate
l'azijci, că om . C T 7 — 8 pentru C 8 creştirii om . C T giunghe-se] se junghe C, se giunglie T
8 — 9 şi sîngele seu vărsa şi om . C T 9 to ţi C T noi o m . C T îin p leţi C T 9 — 10 să nu scadză]
deii nescăzutul şi C T 10 izvoru T 10— 11 D um nezeu C, D um nedzău T 11 spăsitoriuZ] ispăsi-
to riu l C, ispăsitorul T V e s eliţi-vă C T 12 ante să ad. şi C T ştiţi C T dulce e] e dulce C T H risto s ]
D um nezeu C, D um nedzău T 12— 13 D um nezeu C 13 în vise] ivi-se C, ivi-s-a T nim ea C 14
m eserătate C T ia rtă ] arătă C T 15 depreună C T N im ea C se om . C T 1G iertăciunea C T 17
den C m orm întu T lu m inat C T 18 nim ea C să1 C T team ă C T 188r 1 scum părat C T 1 — 2
den C T

163
 Derep aceaea, fraţilor, să (3 ) ne dezlegăm to a te vra jb ele nrnl de.;la
(4 ) alalt şi pizm a cea rea şi se iertam (5 ) to i pentru înviere. Şi să gicem
celora (6 ) ce pre noi nu iubăsc <că) fra ţii noştri sî<m)/,1 (7 ) şi cu dra­
goste să viem . Că H ristos pacea noastră 2 (8 ) iaste, cela ce au îm păcai
ceriuZ3 cu 4 păm în(9)tuZ şi p ă r e ţ ii5 cei [cei] c e t ă ţ i6 de v ra j(1 0 )b ă spart-au
cu trupuZ său. P a ce d a ( ll)t - a u apostolilor săi şi ucenicilor (12) săi şi
p re -n ş ii7 şi pre noi feciori (13) ne-au fapt. Că dzise H ristos : ,,îndrăzniţi,
că (14) eu biruiiu lumea şi to i ţirutuZ lu (1 5 )m ie i” . Şi de diavoluZ spăsi-ne
pre n oi H ristos (16) domnuZ nostru 8 [din m oarte 9. Derep aceaea, (17)
f< r)a ţilo r, se ne dezlegăm toate vra jb ile .(18) uruZ de la alalt şi pizm a
!8 8 T c e a 10 re ş i11 s ă 12 ier / ( l)t a m toi pentru înviere. Şi să gicem 13 celora (2 )
ce p r e 14 noi n u 15 iubăsc <că> fra ţii noştri s î< m )t 16 şi (3 ) cu dragoste să
view . Că H ristos pacea n oa stră 17 iaste (4 ), ce au împăcat ceruZ cu pă-
mîntuZ şi p ă r e (o )ţii cei c e tă ţi18 de v r a jb ă 19 spart-au cu (6 ) trupuZ său.
P ace dat-au apostolilor săi şi (7 ) ucenicilor săi şi p re-n şii20 şi pre (8 )
noi feciori ne-au f a p t 21. Că dzise H ristos : ,,în d răz(9 )n iţi, că eu biruiiu
lume şi to t ţirutuZ (10) lumiei. Si de diavoluZ spasi-ne pre noi H ristos,
(11) domnuZ nostru] şi < d i)n iaduZ scosu-ne-au şi < a )u (12) izb ă v ii din
silnici ia 22 d ia v o lu lu i23. A m ă (1 3 )ri-se iaduZ că g u s tă 24 şi cinstii sfîntuZ
(14) trujs a dom nu<lu)i Hristos. Cum dzise şi Isaia proroc : (15) ,,amărî-se
amu iaduZ derep ce se d e ş e rtă 25; (16) amărî-se amu că le g a i26 fu,
că priim i (17) trup şi Dumnedzeu a f l ă ; şi priim i (18) ce vădzu şi vădzu

1 S c r is : c-k ţ; a ltă le c ţiu n e p o s ib ilă : s i< n > t. <£• 2 S c r is : Hocmp^. <£> 3 Scris in iţ ia l
pw/i, a p o i s lo v e le he a d ă u g a te d easu p ra r în d u lu i; p p r o v in e d in tr-u n h m o d ific a t. <0> 4
S c r i s : kt». < > 5 S c r is : n-KptHÎH. <0> 6 S c r i s : T tn iin k . <0> 7 S c r is ; npt^muîH; a lt ă le c ţiu n e
p o s ib ilă : p re in ş ii. <>• 8 U r m e a z ă , c o p ia t p e n tr u a d ou a o a ră d in n e a t e n ţ ie , p a s a ju l t r a n ­
scris în t r e f. 188r /l şi 188T/16. <(> 9 Scris in iţ ia l ,v.opm£, a p o i a a d ă u g a t d ea su p ra r în d u lu i.
<0* 10 Scris in iţ ia l he, a p o i e m o d ific a t în -fe.<$> 11 C u v în tu l a fo s t o m is in iţ ia l, a p oi
scris d ea su p ra rîn d u lu i. <0 12 Scris in iţ ia l ce, a p o i e m o d ific a t în -h. O 13 S cris in iţ ia l
hhhem, a p o i h m o d ific a t în y. -O 14 Scris : np-fe. <> 15 S cris : ho. O 16 S cris : c v r ; a ltă le c ţiu n e
p o s ib ilă : s î< n > i. <$> 17 S c r is : nocTps>. <0> 18 S c r is : Tem uşi. <$> 19 S cris in iţ ia l Kpa>KGd, a p o i
c e l d e a l d o ile a a m o d ific a t in <)> 20 S c r is : npt^uiJH; a lt ă le c ţiu n e p o s ib ilă ; p re in ş ii.
-O 21 S c r is : ‘0’ 22 Scris in iţ ia l chahhhîe, a p o i t m o d ific a t în a . <(>>23 S cris AT^sortijaSH.
<> 24 Scris : r ^ c m * ; a l d o ile a x p a re a p r o v e n i d in tr-u n a sau a m o d ific a ţi. <0- 25 S cris
in iţ ia l aeujeptS, a p o i ti m o d ific a t în <0 26 Scris : rt£r;K(n.

2 d e r e p t C T 3 u n u l C T 4 c e a e a C T rea u a C T să C T ie r t ă m C T 5 t o ţ i C T p in tr u T Î n v i­
erea C, în v iia r e a T zic e m C 6 post ce ad.- urăsc C T nu iu b ăsc o m . C T că C T s în te ţi C T 7 post
şi ad. a c e ş tia C T s ă ] să-i C T v ie m ] c u p rin d e m C T post H r is to s ad. ia s te C T 8 ia s te o m .
C T au îm p ă c a t o m . C T 8 — 9 ceriu * cu p ă m în tu *] p ă m în tu l cu c e riu l C T 9 a n te şi ad. îm p ă c a t-a u
C T ş i] ş-au C, şi au T post şi ad. au T a nte p ă r e ţ ii ad. îm p r e u n a t t o ţ i în tru o îm p r e u n a re
şi C T c e ii C T [c e i] om. C T c ă tă ţ i T 11 săi om . C T u c in ic ilo r T 12 post săi ad. p a c e lă sa t-a u
lo r C T p r e -n ş ii] p r e ei C T post n o i ad. ai p a c e e i şi a i d r a g o s te i (d r a g o s t e e i T ) fa p tu -n e -a u
(fă c u tu -n e -a u T ) C T fic io r i T 13 n e-a u fa p t om . C T Că om . C T zic e C, d zic e a T 14 b iru ii
C to * o m . C T ante ţir u tu f ad. p re C T ţ ir u t u i] ţiit o r iu l C, ţ iit o r u l T 15 Şi d e o m . C T ante
d iavolu Z ad. c e la ce a d u cea (a d u c e T ) p ă c a te le in lu m e C T d iia v o lu l T post d iavolu Z ad. că
C T n e-a u sp ăsit C T 17 fr a ţ ilo r A să A v r a jb e le A 18 re a A se A 188v 2 p re A 3 post iaste
ad. c e la A 4 ceriuZ A 5 post c e i ad. [c c i] A 9 lu m e a A 11 d en C, d in T ia d u C T n e-a u scos
C, n e -a u scosu T ş-au C a < u > ] n e-au T 12 iz b ă v it C T post iz b ă v i* ad. p re n o i C T d e n C,
di T s iln ic i< a > T d iia v o lu lu i T post d ia v o lu lu i ad. şi d e n (d in T ) r o b iia lu i scu m p ă ra tu -n e -a u
C T 1 2 — 13 a m ărî-se C, a m ă ri-si T 13 c ă ] d e T şi om . C T c in s titu l C T post cin sti* ad. şi C T
s v in tu l T 14 a l C T d o m n u lu i C T H r is to s o m . C T d zis e şi o m . C T p r o r o c ] p ro ro c e a ş te C T 15
a m ă ri-si T am u om . C T post iadu* ad. că t im p in ă (în t î< m )p in ă T ) t in e josu l(gio.s T ) , am ărî-se
am u C T d e ş a rtă T 1G a m ă ri-si T post am u ad. c ă c e b ă t jo c u r it (b ă t g io c o r it T ) fu , am ărl-se
(a m ă rl-s i T ) am u C T 17 post şi1 ad. p re T D u m n e ze u C, D u m n ă d ză u T ş i2] că C T 18 v ă d z u 2]
tâ z u C, c ă d zu T ante ce ad. în C T ş tiu ] v ă d z u T

]64
ce nu ştiu. în g h iţi1 pre// (1) cela ce moarte 2 nu-1 ştie. înghiţi 3 viaţa 1891
şi cal(2 )c a i4 fu de viaţă. în < g h i)ţi5 ca uruZ de toi şi se d e(3 )şertă 6
de toi şi se r ă p i7 ca u<n> leu şi-şi (4) fărîmă 8 denţii săi. Că pentru
păcate m oar(5)tea 9 biruiia şi se deşertă10 amu ve r< ir)u u mor(6)ţiei.
Că păcate Hristos nu feace, nice se a(7 )flă hiclenşi<7 întru rostuZ său.
Că iaste (8) a gice acmu: „unde ţi-e moarte tă riia 12? un(9 )de ţi-e
ia-du<le) biruirea ?” învise Hristos, iară tu (10) căzuşi13. învise Hristos
şi îngerii se bucurară14. (11) învise Hristos şi cadzure dracii. învise Hristos
(12) şi morţii slobodzire-se15. învise Hristos (13) şi di<n> putregiure16
slobodzi-ne. învise (14) Hristos şi din blă,stern- dezlega tu- ne-am17. în (1 5 )-
vise Hristos şi noi cu rusuZ învise??*. învise (16) Hristos den moarte18,
începători19 morţilor (17) fu. C ă20 a sa e slava şi ţirearea şi <ci)nste21
(18) şi închinăciurea-22 şi frîmseaţea23 ceaea marea (19) în vecie veacilo?-,
ami??v

1 S c r is : ^ r ^ u » ; după x se a flă o cru ciu liţă care trim ite sub rind, unde e scris,
de o a ltă m ină, iu h k* (noscu). 0> 2 S c r is : *uopni£. O 3 Scris : ■T'raiUH; după ;k o cru­
ciu liţă trim ite deasupra rîndului, unde o a ltă m ină a scris : iu h k ;k (noscu). O 4 Scris :
K S rtK d m . <£> 5 Deasupra cuvîntu lui, scris de o a ltă m ină : u ih . <$> 6 Scris in iţia l A E iU E m -K , apoi
o a ltă m ină a adăugat deasupra rîndului slovele pk. <Q> 7 Scris in iţia l p-uium, apoi o altă
m înă a adăugat deasupra cu vîntu lu i s lovele c h : p -u r h c H n H . <0> 8 S cris: .t, p ro v in e
dintr-un ii m od ifica t. O 9 Scris in iţia l .uoapnie, apoi e m od ifica t in -fc. <0> 10 Scris in iţia l
A e u it p m a , apoi t m od ifica t în O 11 Scris : eepS; alte lecţiu n i posibile : v e (r i)r u , v e r (in )u ,
v e (n i)r u . <0> 12 Scris in iţia l iii-kSIa, apoi S m od ifica t in p. <0> 13 Scris in iţia l nisb’ iu, apoi
s m od ifica t în 3 de o a ltă m ină. <$> 14 Scris in iţia l ESKSpapa, apoi al doilea a m o d ifica t în ,-k.
<> 15 Scris in iţia l aoehsiipeca, apoi s-a adăugat c deasupra rîndului, iar cel d in ţii h a fost
m od ifica t în o (g ra fie n eclară). <0> 16 Scris : nSmpeyKM,-pe, <0> 17 Scris : Af3AtrdinSH£A\. 0> 18 Scris
in iţia l .uopniE, apoi i adăugat deasupra rîndului. <0> 19 Scris in iţia l ^MEnsmopt, apoi al
doilea e m od ifica t in O 20 Scris : na. O 21 Scris : iu h h c t e . >0 22 Scris : ^ K H H S 'iio p - fc . <0> 23
S cris: ijspswc-fcu; a ltă lecţiune p o s ib ilă : frim seafe.

189r 1 m oarte nu-1 ştie] nu-1 ştiia m oartea C T ante în g h iţi ad. inghiţi-1 şi cunoscu el pre
trup C T .2 di T în g h iţi C în < g h i)ţ i] in g liiţi-l T unul C T de] den C to ţi C T 3 to ţi C T post
şi1 ad. pre e l singur(sîngur T ) C T se om. C T răp i] răpi-1 C T un C T şi-şi] cc-ş C, ce-şi T 4
fă rîm ă ] sfărim ă(svărim ă T ) şi-ş frim se C T d in ţii C T 4 — 5 m oarte C T posl biruiia ad. ce
intru H ristos păcat nu a flă C T 5 să T deşartă T am u] de-aciia C T v en in u l C T 7 hitleşug
C, hitleanşug T său] lu i C T posl Că ad. vrea m ea C T post iaste ad. acmu cumu se cade C T
8 zice C, dzice T acmu om. C T 9 iadule C T post tu ad. te C T 10 căzuşi] supuseş C, su-
puseşi T în gerii se bucurară] se bucurară în gerii C T I I căzură C, cădzură T 12 sloboziră-se
C, slobodziră-se T 13 den C putreju n e C, p utregiun e T slobozim u-ne C, slobodzim u-ne T
13 — 14 în v is e H ristos şi din blăstem dezlegatu-ne-am om. T 14 den C post dezlegatu-ne-a/n
ad. în v is e H ristos şi noi încă în viem u -n e(viem u -n e T ) C T 15 nusul C T 16 în cepătoriu C,
începător T 17 sa] lui C T ţin ea rea C T cinstea C T 18 închinăciunea C T mare T posl mare
ad. acmu şi pururea C T 19 ante în ad. şi C, pină T veacii C, veciia T veacu lu i T .

165
 III

189V (1 ) Poucenic o staa pricestenie

(2 ) V eriţi, fra ţi, v e riţi p ă r in ţi1 de to a (3 )tă vîrsta 2, m icii şi m arii,

tirerii (4 ) şi b ătrîrii 3, feciorii şi fetele, de (5 ) ascultaţi to ţi carii v o r să
p riim ea (6 )scă şi să ia sfînta cumerecătură, c a (7 )r e 4-au z i s 5 domnuZ
nostru Isus H ristos că iaste ■ (« ) sfînt trup şi singele 6 său, celuia (9)
ce toate silele ceriului slujescu-i, h e r o (1 0 )v im ii7 şi serafim ii şi toate
t ă r i i ( l l ) l e c < e r )iu lu i8 cu frică şi cutremur, (12) ceia ce rădică jă rtv e le 9
sufleteşti (13) sus în ceri. Şi într-acela chip 10 şi ol]raz (14) sîmt p r e u ţii11
carii cu frică (15) şi cu credinţe slujesc îraintea (16) sfinteei besere<ci)
c e a e a 12 înfricata, cea (17) ce spre ea îrainte-i dzace trupuZ (18) şi singele
190r fiiu lu i lui Dumnedzeu // (1 ) spăsitoriului nostru Isus Hristos, cum dzise
sfîntuZ (2 ) M atei evanghelist şi Marcu şi L’uca şi PaveZ (3 ) apostol.
DomnuZ Dumnedzeu, Isus H ristos, cînd <şe)dzu cu (4 ) ucenicii
săi l a 13 ceriul cu cei 12, luo p i(5 )t ă şi blagoslovi şi laudă deade lui Dum-

1 S c r is : 8-kpHH’ uH. <0> 2 S c r is : EpiciTM. ■$> 3 S c r is : Bvrp’hpuH ; p rim u l -k p a re a p ro ven

d in tr-u n 8 m o d ific a t. 0> 4 a p r o v in e d in tr -u n p m o d ific a t. <0> 5 Scris : 3 H w k. <0* 6 Scris :
cumiAAe. O 7 Scris in iţ ia l X 'e b h a I h , a p o i po a d ă u g a t la m a rg in e a r în d u lu i 9 de o a lt ă m în ă.
O 8 Scris in iţ ia l mwaSh, a p o i d easu p ra r în d u lu i au fo s t a d ă u g a te d e o a ltă m în ă s lo v e le p$ :
miopŞaSh. <$> 9 Scris : jkpuhkeae. <0 10 S cris :. Kvn. <$> 11 S c r is : npl-oyulH ; u m o d ific a t d in tr-u n m.
<0> 12 Scris in iţ ia l E-fccîM-fcA, a p o i d e a s u p ra r în d u lu i au fo s t a d ă u g a te de o a ltă m in ă s lo v e le
p s: B'bcEpeMiîA. <0 13 S cris in iţ ia l m , apoi t m o d ific a t în a.

189'1 P o u c e n ic o s la a p r ic e s te n ie o m . 2 a n te V e r iţ i a d . \ ( u ) s ly i v e lik y i c e l o ( k ) . P o u -
c e n ie o p r e c ( s ) t i i x t a in a x i. în v ă ţ ă t u r a d e p re a c in s tita ta in a ce se zice de tru p u l şi de sin g ele
lu H r is to s , v a r e d e c ite o ri c re ş tin ii c re d in c io ş ii g ătescu -se a lu a s fîn ta c u m in e c ă tu ră , tru p u l
lu H r is to s . (I a r ă p re u tu l t o t ia s te d a to riu cu în v ă ţ ă tu r ă a în v ă ţ a în t îi în a in te de cum inecare,
ca n em u n u i să le p a re că e p îin e p ro a s tă şi v in p ro s t s fîn ta c u m in e c ă tu ră .) V e n iţ i fr a ţ ilo r
v e n iţ i p ă r in ţilo r p o s t p ă r in ţi a d . şi 3 m ici m a ri tin e r ii 4 b ă tr în ii fe a te le 5 c ă re i 6 c u m in e c ă tu ră
8 sin g e p o s t s in g e le a d . a l ; s ă u ] lu i 9 — 10 h e r u v im ii 11 p o s t şi a d . cu 13 în ]la ; c e r i]c e r iu ; c h ip
şi o b r a r ] o b r a z şi ch ip lî sin t p o s l s îm t a d . şi p o s t p r e u ţii a d. c eia d e r e p ţii şi b u n ii c ă rei
15 c re d in ţă p o s l cru C in ţe a d . stau ş i; în a in te a IC b e s e r e < c i> ] m e a s e ; În fr ic a ta ] în fr ic o ş a ta ; ceea
17 in a in te -i zace 18 s in g e le lu D u m n e z e u 190r 1 s p ă s ito riu lu i] is p ă s ito r iu l; n ostru o m . p o s t
H r is to s ad. c e la ce e l a ră tă şi c h ip u i p re s in e ş ; zic e s fln t 3 D u m n e ze u şezu 4 ceriu/] cin ă
d o is p ră ze a c e 5 lu

166
 (6)nedzeu perintelui său şi frîmse şi dea(7)de ucenicilor săi şi g ră i: „luaţi
şi (8) mîncaţi, că acesta1 iaste trup 2 mieu 3 (9) ce se deade şi frîmse
derep voi şi derep (10) mulţi în 4 iertăciurea 3 păcatelor. Acea (11) sta
faceţi cînd 6 veţi face pornea(12)na mea” . Şi luo păharuZ după ciră şi
(13) blagoslovi şi deade ucenicilor săi şi (14) dzise : „acest păhar 7 leage
noao iaste, (15) [de] beaţi dentr-acesta toţi, că ace (16) sta iaste sîngele
m ieu 8, ce se varsă9 (17) derept voi, derep mulţi în iertăciune10 (18)
păcatelor11. Aceasta faceţi pururea12 / (1) cînd veţi face pomeana 13 mea” . 190v
Aceasta to (2 )ţi bire să o înţeleagew, fra ţi14, că nu ia(3)ste dzisă numai
cătră singuri apostoli, (4) ce către toţi carii cred în Hristos şi-i ţir lea(5)-
gea. Şi iară dzise PaveZ apostol: „de chite 15 (6) ori veţi mînca pita
aceasta16 şi vet (7) bea dintr-acesta păhar, moartea dom(8)nului veţi
adevăra pîră <e)l a 17 ve<ni>” . ( . . . ) fiind <nedostoinic> (9) vinovaf va fi
trupului şi sîngelu<i) lui (10) Dumnedzeu. Întîie se-si ispitească18 omuZ
(11) sirea cu duhovnicuZ de la sfînta pravi(12)lă19 şi se-şi pocaiască păca­
tele. Şi (13) aşa se mărînce de-acea pită şi să bea (14) dentr-acesta păhar.
Că cela ce bea şi (15) mănincă nedostoinic, osîndă lui(16)şi mărîncă şi
bea, ce ca se nu despar(l7)ţă 20 trupuZ domnu<lu)i Isus Hristos.
Derept ace, frai, (18) întîi să lepădăm21 de la noi toate rău // (l)tă - 191r
ţile, toate pizmile, toate m i(2)niile, toate hulele, toate gîndurele (3)
nederepte de la îrimă să lepădă???, cum (4) dzise Hristos : „să spălă??*
stecla şi bliduZ dinlon(5)tru întîie” (ce se dzice : de toate necurăţii(6)le22
întîie să ne curaţi?»). Şi cu credinţă23 (7) bură să ne întări??* şi cu toate
cele lu(8)crure bure să 21 ne îmbrăcă??* şi cu poamele 25 (9) sufletului.

1 S cris: aMAcma. <0> 2 A lt ă lecţiu ne p o s ib ilă : tru pu. 0> 3 Scris in iţia l ,\uS, apoi 1
adăugat deasupra rîndului. <0> 4 C uvîntul omis in iţial, apoi scris deasupra rîndului.
<0- 5 Scris : Apm-hHwp-b ; -h p ro vin e dintr-un e m o d ifica i. 0> 6 Scris : K-MiAut. <)> 7 Scris : m>r<jpK.
-0- 8 Scris in iţia l aieS , apoi I adăugat deasupra rîndului. <0 9 x p rovin e p robabil dintr-un
& m od ificat. <£• 10 S cris: e p t 'k p 'ih jh e ; al doilea p este adăugat de o a ltă mînă. <)■ 11 Scris:
n-KK^TtAiup. <0> 12 Scris : nopSp-fc. <0” 13 Scris in iţia l noAuu, apoi -fc adăugat deasupra rîndului.
<0> 14 D upă acest eu vint, deasupra rîndului, apare adăugat de o a ltă m înă p : i^pauHp; probabil
in in ten ţia scribului a fost să schim be pe fraţi în fra ţilo r. <Q> 15 Scris : k v -t e . <0> 16 Scris : iih e citm .
0 17 A lt ă lecţiune posibilă : <v>a. <0> 18 Scris : Hcn^m-KCK^. <0 19 * p ro vin e p ro b a b il dintr-un
1 m od ificat. O' 20 Scris in iţia l AEcnapui*, apoi ui m od ifica t in u. <()> 21 Scris : ^eiit^ah Aţ. <0> 22
p ro vin e dintr-o a ltă slovă m od ificată. <£> 23 ,-r p ro vin e p robabil dintr-un & m od ificat
<> 24 Scris in iţial ce, apoi e m od ifica t in -k. <)> 25 Scris : iioaveae.

5 — G D um nezeu G părintelu i 8 trupul 9 posl şi1 ad. s e ; d erep t1-2 10 ie rtă c iu ­

nea 12 anle şi ad. a şijd erea ; luo păharuf] păhar lu o ; cină 14 zise 15 [d e ] om. ante b eaţi
ad. şi 17 post v o i ad. ş i; derep t2 iertăciunea 18 pururea 190v 2 bine fra ţilo r 3 zisă 4 cătră
cărei H ristos] e l; şi-i] ş i; ţin 4 — 5 posl leagea ad. lui 5 zice cîte G ve/ om. 7 b e a ţi;
d intr-acesta] dentr-acela 8 să ad evăra ţi pînă el va v e n i post ve<n i> ad. aşijderea cine va minca
p ita aceasta ; nedestoinic 9 va fi] fi-va ; s in g e lu i; lui om. 9 — 10 lui D u m n ed zeu ] d o m n u lu i; întîi
să-ş 11 sirea] sineş 11 — 12 cu duhovnicii? de la sfinta p ra vilă om. 12 şi se-şi pocaiască p ăcatele
om. 13 să m ă n in ce; de-acea] d e n tr-a c e a s tă ; să bea om. 14 dentr-acesta] d en tr-acela post păhar
ad. să bea 14— 15 bea şi m ănincă] m ănincă şi bea 15 nedestoinie post nedostoinic ad. fiind
15— IG luiş 1G m ănin că; şi bea, ce o m .; să 17 dom n u lu i; Isus H ristos om. ; aceaea fra ţilo r 18
n o i] sine 190v/18 — l i ) l r/l ră otă ţile 191r 1 anle to a te 1-2 ad ş i ; p izm ele 1 — 2 m iniile 2 anle
to ate1-2 ad. şi posl to a te 2 ad. lucrurile n ed erea p te şi to ate ; gin d n rile 3 ned ereap te inem ă posl
să aa. le 4 zice sticla 4 — 5 denlăuntru 5 în tîi zice 6 în tîi post în tîie ad. d e n lă u n tru ; curăţim
credinţa post credinţă ad. ceaea 7 buna ; cele om. 7 — 8 lucrurile 8 ante bure ad. c e a le ; bunele
îm brăcăm 9 sufletu lu i] duhului

167
 Că gice PaveZ apostol că p o a (1 0 )m e sitfletxdui ia s t e 1 dragoste, veselie,
p a c i ( l l ) l e , răbdare, dulceaţa, burătatea, credinţa, (12) smerenia 2, cm’aţie,
blîndeţele, postul, că (13) cire nu are de-aceastea b u ră tă ţi3 leage (14)
n-are. Derep aceie, fraţi, noi în tîia 4 cu a c e a (l5 )s t e a 5 să ne nevoim de
s ă 6 ne înveaşte?^ şi de to (1 6 )a te lucrurele c e a le a 7 cu ruşirea să ne
fe(17)ri?n. Şi ase să ne apropiem 8 şi se luom 9 cin(18)stituZ şi curatuZ
191v trup a lui Isus H ristos şi/ (1 ) sfîntuZ sînge al seu, să fie noao de ier-
(2 )tarea păcatelor şi de curăţire tru (3 )p u relo r şi sufletelor în via ţa de
veaci, (4 ) ca să fim îm preuraţi cu sfinţii apostoli, să (5 ) odihnim în
paraţie cerului.
Ce, pentru acea(6)ea, frai, nim e să nu fie în doao laturi, g în (7 )d in d
ca Iuda. Că Iu d a c u 10 H ristos cira şi spre (8 ) vîn dzare cugeta şi cu
apostoli<i> lăcuiia, (9) iară cătră jid o v i c le v e tiia 11. D erep-a(10)ceaea
bire 12 să v ă socotiţi, ca nim e d i ( l l ) n t r u v o i să nu ia fără socotinţă
tru(12)puZ lui H ristos, ca nu, deaca v e i mînea şi vet (13) bea, să cădeţi
întru păcate. ( . . . ) ce adeverii (14) s e 13 fie trupuZ şi sînge a lui Hristos.
în s ă 14 (15) domnuZ nostru Isus Hristos, ştiind neputinţă (16) se-
m enţei noastre, că ( . . . ) aşa ( . . . ) schimbă tru(17)puZ său H ristos şi-Z
adause .în p îr e 15 şi sfîntuZ m sînge în vir, cum însuşi dzise : ,,a cesta 18
192r <e> II (1 ) trupuZ meu şi sîngele m ieu” . Şi însu^ d e a (2 )d e H ristos noao
de se mîncăm şi s ă 17 bem, că fo (3 )lo sea şte şi agiută omului de se slobo-
(4)dzeaşte din p ă c a te 18, cum- noao ni-s de m ă r(5 )tu rie aceaste cuvinte
la d zu a19 de giudei. (6 ) Că dzise H ristos : „derep vo i, derep to ţi c r e ş tir i(i)
(7 ) datu-se-au şi se-au20 v ă r s a i21 sîngele seu (8 ) se [în ] v ă 22 iarta păca-

1 S c r is : •T'c h i e . <£> 2 Scris : C M - f c p E i i î a . <0> 3 A ] d o ile a ; k p r o v in e p r o b a b il d in tr-u n

m o d ific a t. O 4 m p r o v in e d in tr-u n n m o d ific a t. 5 Scris in iţ ia l a'iEcm-fe, a p o i e m o d ific a t
in - fc . < 0 6 Scris in iţ ia l c e , a p o i e m o d ific a t în - h . < > 7 Scris in iţ ia l H E A 'k , a p o i e m o d ific a t in -k .
< > 8 Scris : a n p o n - f c E j u . <0 9 S cris in iţ ia l A f c îa M , a p o i a m o d ific a t în w . O 10 Scris in iţ ia l k t *,
a p o i -h m o d ific a t în 8. <£> 11 Scris in iţ ia l k a e b e i j i î e , a p o i a l t r e ile a e m o d ific a t în a . <> 12 S cris :
E - f c p s . <(> 13 Scris : i u e . O 14 -h p r o v in e d in tr-u n o m o d ific a t. <£> 15 Scris : i n p - h ; -h p r o v in e d in ­
tr -u n e m o d ific a t. <0> 16 Scris in iţ ia l a n s c T E , a p o i a l d o ile a c m o d ific a t în a . <C> 17 S cris in iţ ia l
c e , a p o i e m o d ific a t în i . < > 18 Scris in iţ ia l n a K a m £) a p o i p rim u l a m o d ific a t în -i». < 0 19 Scris :
ySa. O 20 S cris : wkt>. O 21 S cris : sp-hcani. <£> 22 Scris in iţ ia l Ba, a p o i a m o d ific a t în * .

9 c ă ] cu m ; zic e P a ve/ a p o s to l] a p o s to l P a v e l 9 — 10 p o a m a 10 s u fle tu lu i] d u h u lu i; d ra ­

g o s te a v e s e liia 1 0 — 11 p a c e le 11 ră b d a re a b u n ă ta te a 12 s m e re n ia ] s m e r ic iu n e a ^ c u r ă ţie b lin d e a -
ţe le post postii/ ad. c ă tră a c e a le a le a g e nu e, ce se z ic e 13 c in e d e a c e a s te a b u n ă tă ţi 14 d e re p t
a c e a e a fr a ţ ilo r in t îi 15 în v e ş tim 16 lu c ru rile ru şin ea 1G— 17 n e fe r im ] fim f e r iţ i 17 aşa să2 18 tr u ­
p u l; a o m . ; lu ; Isus om . 191v 1 post s fin tu i ad. a l l u i ; a l seu om . ante să ad. şi m a re n ă d e a jd e
a v în d sp re a c e la ce al Iu i tru p m în căm , cu m a l lu i s fin t tru p 2 c u ră ţie 2 — 3 tru p u lu i 3 s u fle tu lu i;
d e v e a c i] v e a c ilo r 4 c a ] ş i ; îm p r e u n a ţi p osl a p o s to li ad . ca şi n o i cu nuşii 5 o d ih n im ] m o ş te n im ;
în om. p a r a ţie ] îm p ă r ă ţie i c e r iu lu i; C e om. 6 f r a ţ ilo r n im e a p o sl n im e ad. d e n tru v o i ; nu om.
la t u r i] c u g e te 6 — 7 g in d in d om. 7 I u d a ] e l ; cin a 8 v în z a r e a p o s to lii 9 c le v e t iia ] c le v e t iia - i; D e r e p t
10 b in e n im e a 10 — 11 d e n tru 11 ia ] p riim e a s c ă 12 lu v e ţ i 1-2 13 posl p ă c a te ad. că nu ia s te
p ro a s tă p ită şi v in a cea stă m în c a r c ; a d e v e r it u l 14 s e ; fie o m .; tru p p o sl trupuZ ad. a lu H r is t o s ;
s în g e le ; a om. H r is to s om. 15 n e p u tin ţa 16 s e m in ţe e i posl că ad. nu v r e a p u te a n im e a c a rn ea t r u ­
p u lu i său c ru d ă a m în ea sau p o sl aşa ad. s in g e le lu i a-1 b e a ce 17 H r is to s om . p îin e 18 v in
însuş z ic e e 192r 1 m ieu 2 H r is t o s om . să p osl b e m a d . a c e s t ce e l au zis că e tr u p u l lu i ;
c ă ] ce 3 a ju tă post o m u lu i ad . m în c a r e a şi b ă u tu ra a c e a s ta , fo lo s e a ş te -n e ş i n e ; d e se om.
3 — 4 s lo b o z e a ş te 4 d e n ; n i-s d e om . 4 — 5 m ă r tu r ie ] m ărtu ris e s c 5 a c e a s te c u v in te ] c u v in te le
a c e a s te a ; la d zu a d e giude/ om . 6 z ic e ; H r is to s om. d e r e p t ; d e re p t o ţ i c r e ş t i r i ( i ) om. 7 s în g e le
seu om . 8 s ă ; [In ] om . p osl v ă ad. se

168
tele” . Aceaste cuvin(9 )te a<u) dai noao în cumerecătură, să (10) ne se
iarte păcatele şi să 1 avăwi2 milă (11) şi viaţă 3 bură pre ceasta lume
şi (12) ispăsenie de veci. Să ştii că unde iaste (13) iertarea 4 păcatelor
de acolo iaste şi (14) viaţa şi ispăsenie. însă această 5 pită 6 (15) şi acest
vir mare lucru feace Hristos ade(16)văr 7. Ş-au lasa/ pre 8 această 9 sfînta
slu j(l7)b ă ş-au dzis Hristos : ,,luaţi şi mîncaţi (18) că acesta e trupuZ
mieu, ce se dă şi / (1) se frîmge derept voi, derept mulţi în iertă(2)ciun- 192v
rea10 păcatelor” . Aceasta sfinţeaşte p i(3 )ta şi vinuZ şi face cumerecătura
(4) trupuZ lu i11 Hristos. Că aceaste cuvinte sîmt (5) lîngă12 pită şi lingă
vin r13 şi fă(6)găduita ceaea marea în cumerecătu(7)ră iaste şi capii/, de
iertarea 14 păcatelor. (8) Şi aiurea încă gice : „de nu veţi mîn(9)ca trupuZ
firului omenesc şi se (10) b e a ti15 sînge său [în] viata nu veţi a v e a 1G
(11) întru voi. Iară cire va mînea tr.upuZ (12) mieu şi va bea sîngele
miu, avea-va (13) viaţa de veaci” . Şi iară gice Hristos că ..cire (14)
va m înea17 de trupuZ miu şi va bea (15) de sîngele miu, acela întru
mene18 iaste 19 (16) şi eu întru el” . în cumenecăture (17) şi într-aceastea
(cu vin te) cire va. crede acela (18) el va putea20 dobîndi viata de veac //
(1) şi va priimi ce fagăduiaştef1 Dumnedzeu (2) într-aceaste22 cuvinte 193’
de iertaciuin'ea 23 pă(3)ca.telor.
Derept-acea, fraţiloru24, să nu ne apro(4)pie?» 25 ca la u<n) lucruZ
prost, nepocaiţi sau (5) neispitii în credinţa sau învrăjbi/ (G) fiind, ce
aşa să vă apropiiai cu mare (7) credinţă şi lumirai în curăţie şi (8)
dragoste să avăm uruZ cu alalt că mai (9) bură 26 de aceasta nu e. Că27

1 Scris in iţia l ce, apoi e m od ifica t în -h. <0> 2 Scris in iţia l jbe^, apoi e m od ifica t
în ,-k. 3 ,-r p ro v in e p rob ab il dintr-un & m od ifica t. <0> 4 Scris in iţia l epmjpt, apoi e
m od ifica t în -fc. <J> 5 Scris : d*)kcniL. ■£> 6 Scris in iţia l n^>T^, apoi p rim ul a, a fost şters, iar
deasripra s-a scris un h, adăugat de o a ltă m ină. O 7 Scris in iţia l aaebepl, apoi al doilea e
m od ifica t în i . <£■ 8 S cris: np-fe. 9 i m o d ifica t dintr-un e. <J> 10 S c ris : spTiHWHp-fc ; slov e le
p şi h adăugate deasupra rîndului de a ltă m în ă ; w m od ifica t dintr-un e. <$> 11 h adăugat
deasupra rîndului de o a ltă m ină. O 12 x p ro v in e prob ab il dintr-un & m od ificat. <5> 13 Scris :
KHHpk; h adăugat deasupra rîndului de o a ltă m ină. ’ <0> 14 Scris in iţia l epmape, apoi e
m od ifica t în -fc. <)> 15 Scris in iţia l beiu, apoi e m od ificat in -fc. <0> 16 Scris in iţia l <jbe, apoi e
m od ifica t in -fc. <J> 17 Scris : Aix'taxd. 18 Scris : Avcn-b. <> 19 Scris : acti». <5> 20 Scris in iţial
nîmc, apoi e m od ifica t in -fc. <J> 21 Scris in iţia l ;js^r^A,,MiiE, apoi x m od ifica t in a , iar S
adăugat deasupra rîndului. 22 Scris : .mema. <> 23 Scris in iţia l epk^amwpe, apoi al doilea e
m od ifica t în -fc ; o a ltă m înă a adăugat deasupra rîndului un h . <> 24 Scris in iţia l ^pau ; o
a ltă m ină a făcut o cru ciu liţă după acest eu v în t, trim iţîn d deasupra c u vin telo r urm ătoare
(să n u ), unde a adăugat AopS. <Q> 25 Scris : dnpon-fceAu ^ 26 ^ p ro vin e p rob ab il dintr-un a
m od ificat. 27 S c r is : k j .

9 a < u ) daZ noao] noao au d a t ; cum inecătură 10 să avăm om. 1 1 bură pre ceasta lum e om.
12 ispăsenie] spăsenie posl ispăsenie ad. pren ceaste cu v in te dat-au noao ; de v e ci om. Să şti/ om.
că] şi 13 ie r t a tu l ; dc om. 14 v ia ţă ; ispăsenie] spăsenie 15 vin ; mare lucru om. ante feace ad. n-ară
putea ; fa c e ; H ristos om. 15— 16 ante ad evăr ad. acest lucru m are 16 ante Ş-au ad. p ita e pită
şi vin u l încă e v in numai, ia r ă ; Ş-au lasat pre această sfînta om. 1G— 17 slujba 17 ante ş-au
ad. şi c u v in te le ; ş-au] ce-au zis 192v 1 frin ge posl v o i ad. şi 1 — 2 iertăciunea 2 acesta 3 cum i­
necătura 4 lu sint 5 v in 6 posl ceaea ad. m ai 6 — 7 cum inecătură 8 zice 9 să 10 s in g ele; său]
lu i; [în ] om. v ia ţă 11 cinc 12 m ieu 13 de ve a c i] v e a c ilo r ; z ic e ; Ilris to s om. cine 14 de om. mieu
15 de om. m ieu m in e ; iaste] v a lăcui 16 cum inecătură 17 într-aceaste cu vin te cine posl cire
ad. b in e ; creade 18 v iaţa de v e a c om. 193r 1 D um nezeu 2 de om. iertăciunea 3 derept aceaea
fra ţilo r 4 ante ca ad. n o i; un lucru nep ocăiţi 5 n eisp itili în v ră jb iţi 6 ap rop iiaţi 7 lum inaţi
curăţie 8 să om. avîn d u n u l; cu] cătră 9 bună iaste

169
 <n )u feace om ace(10)stea x, ce însuş Dumnedzeu cu a sa în f r ic a (ll)t ă
socotinţă şi cu m îra cea tare ^ (12) a sa făcut-au aceastea 3 şi pre noi
(13) soţi ne-au făcui sfin ţ< i)ei sale. Şi aşa (14) cire v a lua întru el cu
cureţie şi cu cre(1 5 )d in ţe, acela iertă ciu rea 4 păcatelor d o (l6 )b în d i-v a
şi v a odilini în părăţie ceriu(1 7 )l u i 5 în vecie.
Ia ră cire e fără credinţă (18) către aceste cuvinte şi necuiaţi v o r 6
193v (19) apropiia de trupuZ lui H ristos nedostoinici / (1 ) fiind, nice a căuta
spre sfînta cum erecă<tu)ră 7, necum (2 ) se o ia sau da lor, cum face
ş i 8 <Iuda>, (3 ) că aceia în boala 9 şi în durea,rea ceea n e v in d i(4 jc a ta
oădea-vor şi muncie<i> focului de vecie (5 ) vin o va i v o r fi şi acolo se v o r
munci în vecie.
(6 ) D zise H ristos : „p en tru aceaea rog p re 10 voi, frai, şi vă îndemn
(7 ) să nu facem noi aceasta fără socotinţă şi ne (8 ) p rotivim cătră D um ­
nedzeu, ce m ainte în toa te v r e (9 )m e a să ne învăţăm să facem ce iubeşte
Dumnedzeu şi (10) să ne delungăm de păcatele cele am ară11, ce să (11)
ne curaţi?^ cu postuZ şi cu rugăciurea. Că de vrem » (12) face aşea şi
vrem lăcui cu aceaste în vă ţă tu (1 3 )ri, cînd v a fi la d zu a13 de giudei noi
ne vrem afla (14) îr-a-dereapta scaunului lui Dumnedzeu, iară de (15)
nu vrem c re d e 14, ce ne vrem tăveli pururea în sp u r(1 6 )că ciu ri15 şi apoi
facem ca cei credincios de ne (17) apropiem cu ei de luom trupuZ lui
Isus H ristos, iară atunce (18) înşine rugăm 16 de m îniia 17 lui Dumnădzeu
spre noi. (19) Ia re ni se cu vire a în ( . . . )
(restul cazaniei lipseşte)

1 S cris in iţ ia l aMecmt, apoi al d o ile a e m o d ific a t în -fc. <£> 2 S lo v e le pe p a r

a d ă u g a te d e o a ltă m în ă . <0 3 S cris in iţ ia l aMAcme, a p o i c m o d ific a t în a. <> 4 x. p r o v in e
d in tr -u n <> m o d ific a t. <0* 5 Scris (p e r în d u l 10) mek> (p e r în d u l 1 7) p 8ah .<£>6 U rm eaz
v in t u l X'ti a d ă u g a t d e o a ltă m în ă. O 7 Scris in iţ ia l KiÎAupeK;*, apoi o a ltă m în ă a a d ă u g a t
d easu p ra rîn d u lu i s lo v e le p^,. <0 8 C o p is tu l s-a în tre r u p t, lăsîn d re s tu l rîn d u lu i lib e r . <£> 9 Scris :
EOAd. O 10 Scris : np-k. O 11 Scris in iţ ia l d.\u, a p o i p x a d ă u g a t d easu p ra rîn d u lu i. <> 12 Scris :
gp-EM. O 13 Scris : soa. <0> 14 Scris : npeA«M. <£> 15 Scris in iţ ia l cn8pK*MK>p£, a p o i e m o d if
ii. <0> 16 Scris : p«r^;M. ■(>>17 Scris : m TihI j a .

9 [a c e o m u l 9 — 10 a c e a s ta 10 D u m n e z e u 11 m în a c e a e a ta r e a 12 s a ] l u i ; fa p t-a u p
fă c u t-a u ad. ta in a ; a c e a s ta 13 s fin ţie i s a le ] lu i 14 c in e post c ire ad. o ; c u ră ţie 14 — 15 c re d in ţă 15
ie rtă c iu n e 16 o d ih n i] m o ş le n i; în o m . p ă r ă ţie ] îm p ă ră ţiia 17 c ire e om . ante fă ră ad. fă ră s o c o tin ţă
şi post fă ră ad. d e 18 c ă tre a c e s te c u v in te o m . post n e c u r a ţi ad. se 19 lu n e d e s to in ic i 193v 1
s fîn ta c u m e r e c ă < tu )r ă ] e l 2 se o ] s ă - l; sau da om . a n le lo r ad. în g u r a ; fe a c e Iu d a 3 că om .
3 — 4 n e v in d e c a ta 4 m u n c ie i post m u n c ie < i) ad. şi 5 v i n o v a ţ i ; v o r f i ] fi- v o r 8 D z is e ;
H r is to s om . fr a ţ ilo r 7 posl fă ră ad. d e post s o c o tin ţă ad. sau fă ră de c re d in ţă , fiin d
n e d e s to in ic i 8 c ă tr ă ] lu D u m n e ze u 8 — 9 v r e m e a ] z ile le şi n o p ţile 9 iu b e ş te ] p la c e anle
D u m n e d ze u ad. l u ; D u m n e ze u 10 posl d e ad. g re ş a le şi d e ; p ă c a t e ; c e le a m a ră om .
c e ] şi 11 c u ră ţim ru gă ciu n ca v ă m 12 aşa v ă m ; c u ] p re a c e a s te a 13 d zu a de om . ju d e ţu l
posl giude/ ad. c e la în fr ic a lu l post noi ad. în c ă ; v ă m ; 14 în -a -d e r e a p ta lu D u m n e ze u 15 nu
v re m c re d e om . ante ce ad. v ă m fi fă r ă c r e d in ţă şi fă r ă de s o c o t in ţ ă ; c e ] ş i; v ă m t ă v e li
p u ru re a ] p u ru re a t ă v ă li posl în ad. n e c u r ă ţie şi 15— 16 sp u rc ă c iu n e 16 post şi ad. m a i posl
a p o i ad. n e ; c e i om . c re d in c io ş ii 17 de luo/n tr u p u l] a n e c u m in e c a cu c in s titu l tru p posl
Lrupul ad. a ; lu ; Isus om . 18 r u g ă m ] r ă d ic ă m n o i ; d e om . lu D u m n e z e u posl n o i ad. Ş i în că
19 ia ră n e c u v in e in ţ e le a g e . î n E v a n g h e lia cu initâ/âlură a lu i C oresi t e x t u l c o n tin u ă în fe lu l
u r m ă t o r : a c ic e a : ce om a ră c u te za cu n e ş te m îin i în t in a te şi s c lrn a v e a se a p ro p iia de u<n>

170
 Îm părat sau de a lt dom n dc pro ccst p ăm înt să-l p ipăie şi *ă-l apuce sau a săruta pre el
cind el totu e în tin a t? Iată, acela fiin d om de pre păm înt, şi n-ară nim ea cuteza aşa să se
apropie, dară cătră îm păratul ceriului cum am cuteza să ne apropiem sau de trupul Iui şi
de sîngele lui să ne atingem cine den p ăcate nu se-au cu răţit, cu postul şi cu rugăciunea şi
cu lacrăm e, încă mai vîrtos cu m ilosteniia, ce cu ea v o r to ţi m ilostivii să priim ească m ilă de
la D um nezeu? D erep t aceaea, fra ţilor, aceasta noao ne se cade a v ă grăi şi a în vă ţa . Iară
v o i încă v ă n e v o iţi, că noao ne se cu vine neîn cetat să vă spunem şi să v ă învăţăm pină
doară vă v e ţ i d erep ta şi v ă v e ţ i face buni. Că v o i în şivă ştiţi acicea că cineş a lui sarcină
poartă şi cine ce va semăna aceaea va secera şi cineş al său răspuns va să dea înaintea lu
Dum nezeu, dc toate lucrurile ce va fi lucrat pre censtă lum e, oare cu cuvîntu l, oare cu lucrul.
Şi atunce oare se va proslăvi, oare se va ru şina: că sau va m earge în p ărăliia ceriului sau
in munca de vecie. Că acolo to ţi văm sta îm preună la ziua ceaea a ju d eţu lu i înfvicat : şi robii,
şi slobozii, şi îm păraţii, şi dom nii, şi boiarii, şi deregălorii, şi b ogaţii, şi săracii, şi to ţi ju d e ­
cătorii, b ărbaţii şi m uierile, feciorii şi fe a te le , tin erii şi b ătrinii şi de to ate virstele, to ţi văm
sta îm preună şi to ţi văm lua plată, cineş după lucrul său, de la ju d eţu l cela nefăţarnicu l,
ce nu judecă pre m ită, nici-i trebu iaşte m ărturie, ce insuş iaste şi ju decătorii! şi m ărturie.
Iară noi să ne n cvoim acicea cu lucrurele cealea bunele, cu toate cealea ce plac lu Dum nezeu,
ca de la siinţiia lu i să dobîndim m ilă acicea acmu şi încă şi in veciia ce va să fie. T o ţi cărei
se priceştuiesc cu sfînta a Iui taină şi sfin tele Paşti, în vierea lu Isus Hristos, incă veascli
şi cu bucurie să ajungem , slăvind sfînta troiţă, tatăl şi fii 111 şi duhul sfini, acmu şi pururea
şi în veacii veaeilor, amin.

171
 INDICE DE CUVINTE

NOTĂ ASUPRA INDICELUI

/' Indicele întocmit de noi cuprinde toate cuvintele existente in pagi­

nile celor trei texte ale Manuscrisului de la Texid. Cuvintele au fost înre­
gistrate în indice în ordine alfabetică, după litera iniţială. Pentru a uşura
consultarea indicelui, am notat cuvintele-titlu în grafie latină, în forma
ciirentă din limba română, literară actuală (variantele neprefixate de
tipul coperi sau noi au fost lucrate, de asemenea, sub formele literare de
astăzi, acoperi şi înnoi);- în- măsura în care există şi variante care încep
cu altă literă decît cea :a cuvîntului-titlu, ele au fost înregistrate şi sepa­
rat cu trimitere la cuvîntul de bază. Cîteva cuvinte cu circulaţie în limba
veche românească,'dar dispărute astăzi, au fost notate-în titlurile arti­
colelor îh ‘ forma înregistrată în textul nostru.
.. în interiorul'fiecărui articol am reprodus formele aceluiaşi euvînt
în grafie 'chirilică. 'J^fn înregistrat separat toate variantele (fonetice, 'gra­
fice etc.), în ordinea descrescîndă. a frecvenţei apariţiei lor (în legătură
cu formele accentuate şi conjuncte ale pronumelor personale, vezi mai jos).
.•Quvintele scrise greşit sau avînd o grafie neobişnuită au fost reproduse
întocmai, fără menţiuni speciale, întrucît în corpul ediţiei de text ele
au fost semnalate,, discutate şi 'emendate. La frecvenţă egală, asemenea
grafii au fost trecute întotdeauna după formele normale. Din semnele
diacritice care .însoţesc cuvintele din textul Manuscristdui de la Ieud
am notat numâi iericul(’ ).. Slovele suprascrise au fost coborîte în rind
şi subliniate. Am folosit cratima pentru a despărţi două sau mai multe
-jjărţi de vorbire care se articulează împreună, cum ar f i : bSkSp/khaS-k^,
Aam-dij, etc., precum şi pentru a atrage atenţia asupra formelor pro­
nominale conjuncte care se rostesc împreună cu cuvîntul precedent
sau cu cel următor : a-, -auk, uj-.
în cadrul fiecărui articol au fost înregistrate toate formele grama­
ticale ale cuvîntului respectiv într-o anumită ordine, ţinîndu-se seama
de tradiţia lucrărilor de acest fel. în cazul substantivelor, de exemplu,
au fost înregistrate întîi formele nearticulate, apoi cele articulate. în
fiecare din aceste două categorii au fost cuprinse întîi formele de singular,
apoi cele de plural, ordinea reproducei'ii lor fiind aceeaşi: întîi formele
de nominativ-acuzativ, apoi cele de genitiv-dativ şi cele de vocativ. în
cazul pronumelui personal am notat separat formele de nominativ, ge­
nitiv, dativ şi acuzativ, formele conjuncte de dativ şi de acuzativ fiind

173
 reproduse întotdeauna după cele accentuate, indiferent de frecvenţa lor,
L a ad jective nu am notat separat form ele de neutru : ele au fost cuprinse
în categoria masculinului (pentru singular) sau în cea a fem ininului (pen­
tru plural). L a verbe am înregistrat în tîi form ele diatezei active, apoi
pe cele ale diatezei reflex ive şi pasive. în interiorul fiecărei categorii astfel
constituite, gruparea form elor verbale a fost dictată de cea pe care o
oferă lucrările de gram atică : întîi m odurile personale (în care au fost
consemnate form ele indicativului, conjunctivului, im perativului, optativ-
condiţionalului, ordinea reproducerii tim purilor fiin d : prezent, im perfect,
perfect simplu, perfect compus, mai m ult ca perfect, v iito r, în cazul
indicativului, prezent şi perfect, în cazul conjunctivului şi al optativului),
apoi cele nepersonale (in fin itiv, gerunziu, participiu, supin).
î n cazul în care acelaşi cuvînt cumulează va lori gram aticale d ife ­
rite (substantiv şi adjectiv, ad jectiv şi adverb, a d jectiv şi prepoziţie,
substantiv, a d jectiv şi adverb, adverb şi conjuncţie) form ele respective
au fost înregistrate separat (în funcţie de valoarea gram aticală pe care
o au) în cadrul unui singur articol, în ordine alfabetică după partea de
vorb ire pe care o reprezintă : form ele cu valoare adjectivală înaintea celor
adverbiale sau substantivale, form ele cu valoare de prepoziţie înaintea
celor cu valoare de substantiv etc. N e-am abătut de la această regulă
cînd a fost vorb a de pronumele şi ad jectivele pronominale, notînd, pentru
fiecare în parte, în prim ul rînd form ele cu valoare pronominală, apoi
pe cele cu valoare adjectivală. Criteriul după care ne-am călăuzit pentru
tratarea în acelaşi articol a unor cuvinte cu va lori gram aticale d iferite
a fost cel etim ologic. A stfel, form ele adjectivului drept şi cele ale prepo­
ziţiei drept au fost reunite în acelaşi articol, dat fiin d fap tu l că la ori­
ginea lor stă aceeaşi form ă latină ( directus). Omonimele, reprezentînd
cuvinte de origini diferite, au fost înregistrate în articole separate, m ar­
cate prin cifre arabe trecute la umăr : este cazul lui ca1 adverb şi ca,'1
conjuncţie, de1 conjuncţie şi de2 prepoziţie etc.
Locuţiunile şi expresiile au fost tratate la cuvîntul de bază care
intră în structura lor. A stfel, a lua aminte a fost tra ta t la a lua, îm preună
cu, la împreună, de dimineaţă, la dimineaţă etc. E le au fost de asemenea
înregistrate şi la celelalte cuvinte componente, cu trim itere la articolul
unde au fost tratate. în trim iterile de acest fel locuţiunile au fost notate
cu litere latine în form a literară curentă, în vrem e ce în articolele unde
au fost lucrate ani notat toate variantele (grafice, fonetice etc.) în care
apar în te x tili nostru.
Cifrele romane care însoţesc form ele înregistrate în indice trim it
la cele trei te x te ale M anuscrisului de la Ieud, prim ele cifre arabe ti im it
la pagină iar celelalte la rînd.

în cuprinsul indicelui am folosit urm ătoarele a b r e v ie r i:

ac. = acuzativ cârd. = cardinal

adj. = a d jectiv cj. = conjunctiv
adv. = adverb comp. = compus(ă)
art. = articol cond. = condiţional
art. adj. = articol adjectival conj. = conjuncţie
aux. = auxiliar d. = d a tiv

174
dem. = demonstrativ num. adv. = numeral adverbial
expr. = expresie ord. = ordinal
f. = feminin part. = participiu
g. = genitiv pas. = pasiv
ger. = gerunziu perf. = perfect
liot. = liotărît perf. comp. = perfect compus
imper. = imperativ perf. s. = perfect simplu
imperf. = imperfect pers. = personal
ind. = indicativ pl. — plural
inf. = infinitiv pos. = posesiv
interj. = interjecţie pr. = propriu
invar. = invariabil prep. = prepoziţie
înt. = întărire prez. = prezent
loc. = locuţiune pron. = pronume
loc. adj. = locuţiune adjectivală refl. = reflexiv
loc. adv. = locuţiune adverbială rel. = relativ
loc. conj. = locuţiune conjuncţio- rel.-inter. = relativ-interogativ
nală rev. = reverenţă
loc. prep. = locuţiune prepoziţio­ s. = substantiv
nală sg. = singular
loc. vb. = locuţiune verbală v. = vezi
m. = masculin val. = valoare
n. = neutru val. subst. = valoare substantivală
neg. = negativ vb. = verb
neliot. = neliotărît vb. pred. = verb predicativ
nom. >= nominativ viit. = viitor
num. = numeral voc. = vocativ
 A

a prep. 1. înaintea adj. d : I I, 19071, pl- f- nom.-ac. dM-fecmt: I I I ,

187v/7 ; 2. înaintea inf. d : I, 17274, 191r/14—15, dM/ftcm^ : I I I , 193712,
6, 174717, 175714, 176r/8, 13, 176v/ diMcm-fe : I I I , 192717, dMECT’k : I I I ,
3, 13, 177r/6, 179r/17, 181714', 1827 19379—10, : I, 17574; 2.
3, 3, 3, 182v/ ll, 12, I I , 18472, 2, adj. sg. m. nom.-ac. d^cmii : I I I ,
185r/12, 14, 18978, I I I , 19371, 19 ; 190714,192715, dmcma : I I I , 19077,
loc. prep. in a dreapta v. drept. 14, g.-d. dMAcmSH : I I , 186710, f.
ac s. n. sg. g.-d. dKoy/\oyH : I, nom.-ac. dMdCT#t» : I I , 18472, dMacm^ :
179718. I I , 186717, dMAcniTv : I I I , 192716,
acela pron., adj. dem. 1 . pron. sg. dqhcmh : I I I , 192714, dM-kcms : II,
ni. nom.-ac. : I, I 8O7 I 0, 18577, dMMCTt : I, 17879, dwdcma :
18078, I I I , 192715, 17, 193715; I, 18173, 18373, dM^cma : 1 17978,
g:-d. dMtAS/ft : I, 179714; f. nom.- I I , 18772, dwmd : I I , 183718, I I I ,
ac. dM-k/ţ\ : I, 172715 ; pl. m. nom.- 19076, dMdCTd : I, I 8O7 H , dqtcmd :
ac. aqtM : I, 179711, 182716, 1937 I, 17774, g.-d. dMEUJÎH : I I , 18471,
3 ; 2 . adj. sg. 111. nom.-ac. aqE/u : I I , 12, dMEcmEH : I, 183715, a^dijjYA :
I, 174716, 175712, 178717, 1797 I, 178715, pl. m. g.-d. dMtcmopb. :
12, 180711, 14, 18172, I I I , 189713 ; I I , 18676, f. nom.-ac. dMtcms : I I I ,
g.-d. dMErttSA : I, 182715, dMertSe : I, 19275, 8 , dM/î\CTe: I I I , 193712, dMAcmt:
18374 — 5, dMfAd : I, 17975, d4f/VM,' : I I I , 19274, dMfcmt : I I I , I 937 I 8 ,
I, 18172 ; loc. adv. A ^ t : I I I , dMd:m-k : I I , 18473, dM-kcm-k : I, 17772,
190713, A'Pfn'Th dMA/ft : I I , I 8678 , dMdcma : I I I , 193T/2, A'bq'fecm'fe :
AfpfnmK dM/îiM : I I , 18479, Afpfn dM-b^s : 191713.
I I, 188716, AfPtn’h dMtM : I I , 18872, acmu adv. dK,ţil> : I I , 18978,
Afptn dM /Ti/ţs : I I I , 19179—10, AfPfnT jk’iUO^ : I I , 18471; loc. adv. a *.
dMA : I I I , 19373, AfpfU'J’^ ^ : H j dK.wS : I I , 18577.
185713, AfpfHTK dMf : I I I , 190717, acolo adv. dKOiv> : I I I , 192713,
AEPfn’ dMte : I I I , 191714, nEHmpS dMMA : 19375.
I I I , 19175 — 6, nfHTpS dM/ft/ft : I I I , acoperi vb. I Y ind. viit. 3 sg.
19376, nEirrpS dMEM : I I , 187714—15. Kd KSntpH : I, 180717.
acest(a) jn'on., adj. dem. 1 . pron. Adam s. pr. nom.-ac. dAd/U : I.
sg. ni. nom.-ac. dMEcma : I I . 183717, 17375.
I I I , 190715, 15—16, 192718, dMEcTd : adauge vb. I I I ind. perf. s. 3 sg.
I I I , 191718, dM^cma : I I I , 19078, dA^ScE : I I I , 191717.
f. nom.-ac. dMdcmd : I I I , 190710—11, adăpa vb. I ind. perf. s. 3 pl.
18, dMACTd : I I I , 19272, 19377, dAEndp;* : I, 173712, inf. d dA*nd :
dMdCTd: I I I , 19379, dMrtsemd : I I I , I, 182 7 1 2 .

12- c . ISO
177
 ad evăr a d j., s. 1. a d j. sg. m . a le g e v b . I I I p as. in d . p re z . 3 p l.
n o m .-a c . dAEK'HPK : I I I , 1 9 2 7 1 5 — 1 6 ; C'hMlTlh d r t A C Î : I I, 1 8 7 7 6 — 7.
2. s. n. sg. n o m .-a c . dAER tpw : I I, a lt a d j. n eh ot. sg. m . n o m .-a o .
18 4 7 9 , 12 , M JK fp a : I , 1 7 9 v/ 1 0 ; lo c . d rtm h : I, 18 17 4 .
a d v . k8 dA tK tph : I I , 18 4 7 13 .
am a r a d j., a d v ., in te rj. 1. a d j.
ad evăra v b . I in d . v iit. 2 p l. keuh sg. m . n o m .-a c . a<\\dpk : II, 18 4 7 14 ,
dAEKT>.pd : I II , 1 9 0 v/ 8 . p l. f. n o m .- a c . dA \dp* : I I I , 1 9 3 7 1 0 ;
ad everi v b . I Y p as. c j. p re z . 1 p l. 2. a d v . dA\dp’ : I I , 1 8 5 7 1 1 ; 3. in te rj.
M fK g p H m u it ijsYs : I I I , 1 9 1 7 1 3 — 14 . dM dph : I, 17 9 7 13 , 16 , 1 8 0 7 6 - 7 ,

a d e v e rit, a d j. sg. f. n o m .-a c . M f- 18 0 7 1, 2 - 3 , 5, 1 8 1 7 2 , 18 2 7 8 , 1 8 3 r/

KfpH T/R : II, 18 3 7 16 , d A fK fp H iT iif;: II, 4, 10 , 14 , A\dpK : I, 18 0 7 4 , 1 8 2 7 1 1 ,

186711— 12. di\\dp5 : I, 18 2 7 15 , dA\dp : I, 18 17 4 ,

a d e v e rito r a d j. cu v a l. su b st. m . A\ap : I , 18 0 7 17 .

sg. g . - d . d A fK fp H m o p ro rtSH : I I , 18 6 7 12 . am ărî v b . I Y in d . prez. 3 sg.

J A ^ p ’ p ttjje : I, 1 8 1 7 2 — 3 ; re fl. in d .
a d ic ă ad v . dAEK* : I , 1 7 1 7 3 — 4 .
p e rf. s. 3 s g . dA \*p^-cE : I I , I 8 8 7 I 0,
a d în c s. n . sg . n o m .-a c . dA-KNKOY’A :
1 6 , d/HTvPH-ct : I I, 1 8 8 7 1 2 — 13 .
I, 17 0 7 16 .
a m in in te rj. dA\HH : II, 18 9 7 19 .
aduce v b . I I I in d . p e rf. com p.
a m in te ad v . în lo c . v b . a lua
3 sg. H tS : I I. 1 8 4 7 1 6 — 17 ,
aminte v . lu a .
c j. prez. 1 p l. c -k dA SM fţ u : II,
18 5 7 9 , 18 6 7 1. am u ad v. d<\\!5 : II, 18 6 7 5 , 18 8 7
15 , 16 , 18 9 7 5 .
a fla v b . I in d . p e rf. s. 3 sg.
jţA * : I, 1 7 0 7 1 4 - 1 5 , I I, 18 8 7 17 ; an s. m . p l. n o m .-a c . dH : I,

re fl. in d . p e rf. s. 3 sg. cf d#n* : 17 0 7 7 .

I I, 18 9 7 6 — 7, v iit. 3 sg. cti Kd d$<\d ap ă s. f. p l. n o m .-a c . dn^/VE : I ,

I, 18 2 7 9 , 1 p l. Hf KpliW d$rtd : I II , 1 8 1 7 1 5 .

1 9 3 7 1 3 . apoi a d v. dnoH : I I, 18 7 7 12 , 17 ,

a iu re a ad v . awp-fe : I I I , 19 2 7 8 . I I I , 19 3 7 16 , dnoH : I I , 18 7 7 13 .

a ju n g e v b . I I I in d . p e rf. s. 3 p l. ap o sto l s. m . sg. n o m .-a c . dncnk :

duSH Cfp,* : I I , 18 4 7 4 . II, 18 5 7 8 , I I I , 1 9 0 7 3 ,19 0 7 5 ,19 17 9 ,

a ju ta v b . I in d . p r e z . 3 s g . dy8m *i : p l. n o m .-a c . an criH : I, 17 2 7 12 , I I I ,

II, 19 2 7 3 . 19 17 4 , dncAU : I I I , 19 0 7 3 , 19 17 8 ,
g .-d . dn cA H rtop : I, 18 8 7 6 , dnc/\u<\©pk :
a l, a art. pos. 1. în a in te a g. sg.
m . d : I, 17 0 7 12 , I I, 18 4 7 5 , 18 8 7 14 , II, 18 8 7 1 1.“

I I I , -19 17 18 , 1 9 1 7 1 4 , f. d : I, 17 3 7 a p r i n d e v b . I I I p a r t . s g . f . d iip H ^ c* :
1 1 , II, 18 3 7 13 , 18 4 7 1, 2, p l. f. d : I, 1 7 4 7 1 - 2 .
I I, I 8 6 71; 2. în a in te a n u m . o rd . a p ro p ia v b . I in d . v iit. 3 p l. Kwp
sg. m . drt : I I , 18 7 7 5 , 7, 8, drt’ : I I , dnponLft : I I I , 1 9 3 7 1 8 — 1 9 ; re fl.
18 7 7 4 , d : I, 17 5 7 14 , f. d : I , 1 7 1 7 1 ,
in d . prez. 1 p l. he dnponH fA \ : I I I ,
4 ; 3. în a in te a pron . şi a d j. pos. 1 9 3 7 1 6 — 17 , c j. prez. 1 p l. c -k h£
sg. m . dAK : I, 18 0 7 14 , I I, 18 4 7 6 , an pon-bf.» : I I I , 1 9 1 7 1 7 , 1 9 3 7 3 — 4,
I I I , 1 9 1 7 1 , f. d : II, 18 9 7 17 , I II , 2 p l. c il KTi dn ponT/ftiţ : I II , 19 3 7 6 ,
19 3 7 10 , 12 , p l. f. d : I, 17 2 7 5 . i m p e r . 2 p l . an ponn anH -K * : I I , 18 7 7 7 ,
a la lt pron . dem . sg. m . n o m .-a c . k a dnponHAHH : I I , 18 7 7 15 .
drtdrtma : II, 1 8 7 71, 18 8 7 4 , drtdrtmh : arăta v b . I in d . p e rf. s. 3 sg.
I I , 18 8 7 18 , 19 3 7 8 . d p -fim * : I , 1 7 1 7 6 — 7.

178
 arde vb. I I I ind. prez. 3 sg. II I, 192710, 19378, cond. prez. 3
aPAf : I, 182v/2, ger. ap’s-hHAS : sg. dp* ăst : I, 178717, 18179 ; 2.
I, 176r/l—2. vb. aux. pentru perf. comp. 1 sg.
argint s. m. sg. nom.-ac. apMHymSrt : a<M: 1,17271, 3 sg. H-kS : II, 184716,
II, 18772, aphUHHm^rt : I, 180r/12. 18572, 17, 17, 187718 - 18871,
arhanghel s. m. sg. nom.-ac. 13,18878,11, II I, 193713, -aS : II,
apXaarrAh : I, 173711, pl. nom.-ac. 184715, 188710, 11, 18875, 6, III,
ipJTaarrAYH : I, 175713. 192716, 17, 193712, : II, 18572,
16, 18773, 18878, 18874, c*S : II,
aripă s. f. pl. nom.-ac. aprnn
186718, I I I , 19277, 8 : II, 185713,
I, 175r/2, 176v/5.
188711, aŞ : II, 187/17, a8 : II,
arunca vb. I pas. ind. imperf. 185711, MtS : II, 18573, uj-kS : III,
1 pl. epjiM pt'HKau.h : II, 18473. 19277, Kap'koy : II I, 18976 —7, a :
asculta vb. I ind. perf. s. 2 pl. II I , 19279, aSS : II, 185714, ct :
acKoyATam : I, 171715, viit. 2 pl. Reu,H II, 18773, ctoy : II, 18771, 1 pl.
acKSATa : I, 177r/ll, imper. 2 pl. HfM : II, 189714, 2 pl. diţH : II,
dCKt$ATau,H : I, 170715, : acKoyAfnanh 18773, 6, diţh : II, 18774, 9 ; aux.
I I I , 18975, ger. HfacKSnm^H’AK : I, pentru viit. 1 sg. dA\k : I, 174717,
177710. bo» dKE : I, 17677-8, 17672-3,
aslam s. n. sg. nom.-ac. acAdm : kow dK-k : I, 175714, ^K-k-KO» I,
I, 18076 . 17776, KO dK-k : I, 176713, 2 pl.
astăzi adv. acrrrksH : II, 183v/ll, kiuh dKt : I, 181714; aux. pentru
184v/6, 8, 186v/6, 18773, 187v/4, cond. prez. 3 sg. : I, 178717,
atT-KsY : II, lS6v/7—8, cm-hSH : II, 18179.
184v/5. avuţie s. f. sg. nom.-ac. asSki,Y» :
aşa adv. aw/f\ : 1 ,171716, 175712, I, 178V/4, 18278.
176713, 178v/6, 193v/12, auia : I,
171r/15, I I I , 190v/13, 191716,
19376, 13, auii : I I I , 191717. A
atinge vb. I I I refl. cj. prez. 3 sg.
cf ci am«Hp* : I, 175717—17571- ăst adj. dem. sg. f. nom.-ac.
atît adj. nehot. pl. m. nom.-ac. dcmA : II, 1S474.
atnmvfc : I, 17076 — 7.
atunci adv. aTSywf : I I I , 193717. B
au adv., conj. 1. adv. as : I,
17675 ; 2. conj. a* : I, 17576. hătrîn s. m. pl. nom.-ac. eatpap Yh :
auzi vb. I Y cj. prez. 1 sg. c* II, 186715, E'kTp'kpklH : II, 18974.
a$ss : I,17778 ; pas. ind. viit. 3 pL bdenie v. denie.
aSsHmt Kop $h : II, 184717—18.
boa vb. I I ind. prez. 3 sg. Kt :
avea vb. I I 1. vb. pred. ind. prez. II, 184714, 15, II I, 190714, 16,
3 sg. ape : I, 18278, II, 18577, II I, 2 pl. K-kHH : I I I , 190715, viit. o sg.
191713, 14, viit. 3 sg. sa as-k : I, Kd E-k : I I I , 192712, 14, 2 pl. keu, K-b :
17975, 179'/11-12, 183718, ea m :
1 ,174716, dK-fc-Kd : II I, 192712, dK-k- II I, 19076-7, 191712-13, cj.
Rl : I, 178713, 2 pl. tuiţH dK-b : I, prez. 3 sg. ch s-b : I I I , 190713,
178711-12, Kfu,h ag-k : I I I , 192710, 1 pl. c-k eea\ : I I I , 19272, 2 pl. c-k
aK-k-Kfu,H : I, 178716, 3 pl. Koph dKE : E"biJ,h : II, 184713, ce E-bu,h : II I,
I, 17675, cj. prez. 1 pl. c-k dK^iM : 19279-10.

179
 bine adv. EHpe : I I I , 19072, EfcpE : eSkSp^ h’ a S-he : I I , 186711» eSkSp'khaS-
III, 191v/10. k* : I I , 18771.
binevesti vb. I Y ind. perf. s. 3 sg. bucurie s. f. sg. nom.-ac. eSkSp'i'e :
KHHfK'bCfTlH : I , 173r/10. I, 173711, I I , 183 712, eSkSphe :
birui vb. I Y ind. im perf. 3 sg. I I , 184v/7, E8K8pT/ft : I I , 1 8 6 7 1 1 -1 2 .
KupSH/ft : I I , 189r/5, perf. s. 1 sg. bun adj. sg. f. nom.-ac. ESp^ :
EHpSmo : I I , 188714, 18879. I I , 185711, I I I , 19177, 1 9 2 7 1 1 ,
biruire s. f. sg. nom.-ac. EHpSHpt : 19379, eSpe : I I , 18679, pl. f. nom.-
I I , 18979. ac. ESpE : I I , 18679, 12— 13,: I I I ,
b i s e r i c ă s. f . s g . n o m . - a c . E E ctptK ^ :
1 9 1 7 8 , eShe : I , 1 7 7 7 1 2 , ESHA : I I ,
l8 6 r/2.
I, 170711, 179v/17, KEctpEKK : I,
I 8 O7 7 —8, EECfcKH : I, 18377, EECEpEKd : bunătate s. f. sg. nom.-ac. :E»p-
I , I 8072 , g.-d. KtcEpE : I I I , 189v/16. ^mdm'fe: I I I , I 9I 7 H , EOYP*mdm-b : I I ,
18471? B8p^iTdm-b : I I , 184710—1-1,
blagosIoAi vb . I V ind. perf. s.
sSHEmdmE : I , I 8 2 7 I 7 , pl. nom.-ac.
3 sg. eackh : I I I , 19075? 1 3 ; pas.
ESp^m^i^H : I I I , 191713. ;1-
cj. prez. 3 sg. EACKHm ce $Te : I,
I 8I 7 2 .
blestem s. n. sg. nom.-ac. ea;kc-
C
rn*iH : I, 178716— 17, 178713,
EA^CITIEM : I I , 189714, EATiCfllEAV : ca1 adv. Kd : I , 176 7 1 0 , I I , I 867
I I , 185r/4, ErtAcmEAvSrt : I I , 18573, 12, 18972, 3, I I I , 19177, 19374,
Ert^em^A\ort: I, 18079. 193716 ; loc. adv. Kd ujh : I, 17873,
blestema vb . I pas. cj. prez. 3 sg. ii, 187712. .
EA^cm^Avam ctv : I, 175712, part. ea2 conj. în conj. comp. Kd c -k :
EA ^C T E <H dm ; I , 1 8 0 7 1 0 — 1 1 , EA^KCfTIE- 1 , 17 37 2 , i i i , 19 17 4 , 10 - 1 1 , 12 -
A\dm : I , 1 8 0 v/ 1 4 . 13, Kd cx : I , 176717, 17778, Kd CE :
I I I , 190716.
blid s. n. sg. nom.-ac. bah^Sa :
I I I , 19174. camătă s. f. sg. nom.-ac. kam* ™ :
I, I 8 O7 I 2 - I 3 .
blîndeţe s. f. sg. nom.-ac. ba^ a ^ he:
cap s. n. sg. nom.-ac. KdnSA :
I I , 185715, pl. nom.-ac. ea^ ha^ heae :
I I I , 19277, KdnS- : I, 173717,. g.-d.
I , 170716, ea^ haei^eae : I I I , 191712.
KdnSA^H : I , 178718, KdntAiîH : I ,
boală s. f. sg. nom.-ac. EOAd : I I I , I 8I 7 IO, pl. nom.-ac. KdrumE : I,
19373. 17571, 17675. :
bocire s. f. sg. nom.-ac. EOMHp-k : care pron. rel. pl. m. nom:-ac.
I, 1 7 7 7 8 -9 . kjpTh : I I , I 8473 , 18776, I I I , 18975,
bogat s. m. pl. nom.-ac. Eorduj'H : 14, 19074, f. nom.-ac. KdpE : I ,
I I , 186716, 187718. ; 178711, Kdptov : I I I , 1 8 9 7 6 - 7 :
botez s. n. sg. nom.-ac. EomesSA : casă s. f. sg. nom.-ac. Kaca : I,
I, 172717, E8m£s8A : I , 173715. 17977, 182715.
braţ s. n. pl. nom.-ac. EpdiţEAE : că conj. KTv : I, 1 7 7 7 1 , 17 9 7 9 , I I ,
I , 17474, 17878. 184713, 18472, 11, 12, 15, 18572,
8, 8, 11, 13, 17, 185711,12, I 867 I 0,
broască s. f. pl. nom.-ac. EpodiţjE :
17, 18671,187710, 11, 11, 18774-,
I, 17179. 6, 7, 12, 12, 14, 16, 18, 18877,
bucura vb . I refl. ind. perf. s. 13, 13, 18873, 8, 9, 13, 16, 16,
3 pl. ce ESKSpap^i : I I , 189710, ger. 18974, 6, 7, I I I , 18977, 19078, 15,

180
1 9 0 v/ 2 , 1 4 , 1 9 1 r/9, 9, 1 2 , 1 9 1 7 7 , 1 6 , c e a s s. n . sg . n o m . - a c . Mdc : I ,
1 9 2 r/ 2 , 6 , 1 2 , 1 8 , 1 9 2 7 4 , 1 3 , 1 9 3 7 8 , 1 7 5 7 1 4 , I I , 1 8 7 7 4 , 5 , 7 , 9 , MdcSA :
1 9 3 ' / 3 , 1 1 , k* : I , 1 7 1 7 1 , 1 7 2 7 1 4 , II, 18 7 72 .
1 7 3 7 5 , 10 , 14 , 1 7 , 1 7 3 7 7 , 1 1 , 1 7 5 7 c e l( a ) 1 a rt. a d j . sg. m . n o m .-a c .
13., 1 7 7 7 2 , 1 8 1 7 9 , 1 8 , 1 8 2 7 4 , 1 8 3 7 4{Ad : I , 174 711, f . n o m . - a c . M-k :
1 6 , Kd : I , 1 7 8 7 9 , I I , 1 8 9 7 1 7 , I I I , I I , I 8 8 74 , 1 8 , MtA : I I I , 1 9 2 7 6 ,
19 37 9 , k : I, 1 8 1 7 1 5 . M/ftA : I I , 1 8 9 7 1 8 , MEA : I I I , 1 9 3 7 3
• c ă d e a v b . . I I i n d . p e r f . s. 2 sg . ma : I I I , 1 9 3 7 1 1 , p l . m . n o m . - a c ’
ktv38uj : I I , 1 8 9 7 1 0 , 3 s g . K-hSS : I , meh : I I I , 1 9 0 7 4 , 1 9 3 7 1 6 , meh : I
1 7 0 7 3 , k * s 8 : I , 1 7 0 7 2 , 3 p l . KdsSpE : 1 8 1 7 5 , f . n o m . - a c . M-kAE : I , 1 7 4 7 5 *
I I , 1 8 9 7 1 1 , v i i t . 3 p l . KopK K^.A'fe : 177711, 1 7 8 7 1 0 , meaS : I , 1 7 0 7 1 7 ’
I , 1 7 1 7 1 1 » K'hA'fc-KOP : I I I , 19374 , 1 7 7 7 1 2 , I I I , 1 9 3 7 1 0 , M tA t : I , 1 . 7 5 T
c j . p r e z . 1 p l. ck K i i A ^ : II,. I 8 0 7 8 , 8, I I I , 1 9 1 7 1 6 , mmae : I , 178 78 .
2 p l . c k k * a eu,h : H I , 1 9 1 7 1 3 ; r e f l . ■ c e l( a ) 2 p ro n ., a d j. d em . 1 . p ro n .
i n d . p r e z . 3 s g . ct KdAf : I I , 1 8 4 7 1 , sg. m . n o m .-a c . MEAd : I , I 8I 7 6 ,
18 773. 1 1 , 1 8 4 7 5 , 1 8 5 7 1 4 , 1 6 , 1 8 8 r/ 8 , 1 8 9 7 1 ,
călca vb. I i n d . p e r f . s. 3 s g . III, 1 9 0 v/ 1 4 , g . - d . meaS a : I , 1 7 9 v/
k .y.a ’ k;k
: II, 18 6 7 4 , g e r . k’k a ’ k^ hak : 1 6 , I I I , 1 8 9 7 8 , meao\' a : I , 1 8 0 7 3 ,
I , I 7 7 7 9 ; pas. .in d . p e r f . s‘. 3 sg. meaS h a : I , 1 8 0 7 5 , mea : I I I , . , 1 8 9 ' /
K8/\Kdm îjsS : I I , 1 8 9 7 1 — 2. 1 2 , f. n o m . - a c . ma : I I I , 1 8 9 l7 l 6 ,
p l . m . n o m . - a c . mea : I , 1 7 6 7 I 6 ,
' c ă l u g ă r s. m . s g . n o m . - a c . KdASrt-
I I , 1 8 7 7 1 2 , 1 2 , 1 3 , 1 3 , 1 6 , MfHu: I I ,
p#A 1 , 1 7 9 7 1 5 , P l. n o m . - a c . K-hASr'h.p'i'H:
1 8 7 r/ 1 7 , g . - d . MSAopa : I I , .18 8 7 5 ,
I I , 1 .86714 . ; •
I 8 8 7 I ; 2 . a d j . d e m . s g . m . nom .'-'ac.
e ă r a r e s. f . p l . n o m . - a c . ktvP ^ phae :
MEAd : I , 1 8 0 7 1 2 , 1 8 1 7 1 4 , mea : ' ' I I ,
II, 18 -171. 18 4 75, g . - d . meaS a : I , 1 8 0 f 7 , 1 7 ,
c ă r ă b u ş s. m . p l . n o m . T a c . ks>pt>.- 1 S 2 7 8 , meaS e : I , 1 8 3 7 1 0 , 1 4 , :
kS imh : I, * 1 7 . 1 7 9 - 1 I , 1 8 0 7 4 , f . n o m . - a c . M-k* : I I I , 1 8 9 7
c ă s c a v b . I ind . p re z . 3 sg. K acu*: 1 6 , g . - d . meeh : I , 1 8 2 7 1 1 , p l i m .
I, 17 8 7 7 . . n o m . - a c . meh : I I , 18879 , 18 8 7 5 ,
;-jeătre p r e p . K-Kmp^i: I I , 1 8 4 7 1 4 , meh : I I , 1 S 8 7 9 , f . n o m . - a c . m^ ae :
III, 19 0 73, 19 17 9 . K vrpî III, I I , 1 8 6 7 1 2 , meae : I I I , 1 9 1 7 7 . , =
19 0 7 4 ,-19 3 7 18 , K vrp* : III, 19 3 7 8 , c e r s. n . s g . n o m . - a c . MEpio : I ,
K^KTpTi : I , 1 7 2 7 2 , Kt.mpe : I I , 1 8 7 / 1 7 . 0 7 3 , MEPK : I I I , 1 8 9 7 1 3 . :MEplOA :
1 5 ’ } p r e p . c o m p . , de că tre v . de I , 1 7 0 7 3 , 1 7 1 7 1 7 , I I I , 1 9 0 7 4 ; ' mepS a :
cău ta vb. I in f . d K-hSTd : I I I , I I , 1 8 8 7 4 , mepwa : I I , 1 8 8 7 8 , . g . - d .
1 9 3 '7 1 . MEphîASH : I I I , 1 8 9 7 9 , MEpSASH : ■ I I I ,
■
1 9 1 7 5 , MEiopSAH : . I I I , 1 9 3 7 1 6 — 1 7 ,
c e p r o n . r e l . - i n t e r . i n v a r , me : I ,
I 707I I , 1 6 , 1 7 1 7 8 , 1 0 , 1 7 2 7 1 4 , 1 7 4 7 mkpŞaSh : I I I , 1 8 9 7 1 1 , p l- n o m ; '- a c .
7, 1 7 5 7 1 2 , 14 , 1 7 6 7 1 7 , 1 7 9 7 1 4 , 1 7 , MĂpwpH : I , 1 7 5 7 1 7 — 1 7 6 7 1 :
1 8 0 7 4 , 7 , 1 2 , 1 3 , 1 8 , 1 8 0 7 3 , o, 1 1 , c e r c e t a v b . I i n d . v i i t . 3' p l .
1 4 , 1 8 1 7 3 , 1 5 , 1 8 1 7 2 , 5, 6 , 1 4 , 1 8 2 7 8 , MEpMlITld-BOp : I , 1 7 8 7 1 -
I I , 1 5 , 1 S 3 7 5 , 10 , 14 , II, 1 8 3 7 1 5 . c e r t a v b . I i n d . p r e z . 3 sg . MipWi :
1 5 , 1 8 4 7 5 , 1 8 4 7 1 4 , 1 8 5 7 1 , 2, 3,
1, 18 37 10 .
4, 1 4 , 16 , 1 8 7 7 3 , 1 8 7 7 1 0 , 1 S 8 7 6 , 8,
1 8 8 7 2 , 4, 1 8 , 1 8 , 1 S 9 7 1 , I I I , 1 8 9 7 9 , cest p ro n ., a d j . d e m . 1 . p ro n .
12 , 17 , 19 0 79, 16 , 19 0 7 14 , 19 17 5 , p l . f. n o m . - a c . mecîtie : I , 1 7 1 s' / l l ;
19 271S , I 9 371, 1 9 3 7 9 , MtS : I I , 2 . a d j . s g . f . n o m ".-a c . Mdcmd : I I I ,
1 8 5 7 3 ; loc. c o n j. A f p * !!^ : H , 1 8 8 7 1 5 . 19 2711. "

181
 cetate s. f. sg. nom.-ac. Mmmf : c 'K K 'K H ’ m h M : I I , 186714, inf. d k - k h t j :
I , 170r/12, Mamamt : I , 170r/6, g.-d. I I , 18472.
Ttm'KUu : I I , 188r/9, 188v/5. cîntare s. f. sg. nom.-ac. K-hmapi :
cetenie s. f. sg. nom.-ac. M’kmiNVt : I I , 185710.
I , 175v/14. eîntec s. n. pl. nom.-ac. K-kHmfiit :
chema vb . I refl. ind. v iit. 3 sg. I I , 186713.
Cli Ed KHA\d : I , 180r/lo. cît pron., adj. nehot. 1. pron.
chin s. n. pl. nom.-ac. khh8pha{ : pl. m. nom.-ac. k-ku,k : I I , 18772,
I , 171v/1 4 -1 5 . 4 ; 2. adj. pl. f. nom.-ac. K m :
chip s. n. sg. nom.-ac. Krn : I I I , I I I , 19075.
189713, KHnSrt : I , 17376. cleveti vb . I Y ind. im perf. 3 sg.
ci conj. Mf : I , 17278, 17474, KAfKfmTA : I I I , 19179.
175717, 18072, 18274, 18375, I I , coastă s. f. pl. nom.-ac. k^cti :
184r/7, 15, 18574, 5, 6, 7, 7, 18576, I, 17472.
186r/8, 18775, I I I , I 9074 , 16, 1917 coperi v. aeoperi
5, 13, 19376, 10, 19378, 10, 15. corabie s. f. sg. g.-d. KcpdBHwl : I ,
cina vb . I ind. im perf. 3 sg- 179717.
MHpa : I I I , 19177. crede vb . I I I ind. prez. 3 pl.
cină s. f. sg. nom.-ac. MHp/fi: KptA : I I I , 19074, perf. s. 2 pl.
I I I , 190712. KpjsSm ; I, 17173, 9, 15, Kpf3i>m:
cine pron. rel.-interog. sg. nom.- I, 17177, v iit. 3 sg. Rd Kp-fcA*: I,
ac. vHpf : I I , 184713, 18578, 10, 178712, 14, 17974, Kd KpfA» : I I I ,
18773, 3, I I I , 191713, 1 9 2 7 1 1 , 13, 192717, ka KptAf : I, 183714— 15,
17, 193714, 17, mhhi : I , 174713, 1 pl. KptA^ KplA<« : I I I , 1 9 3 7 1 5 .
178712, 14, 17974, 17977, 18275, credincios adj. pl. m. nom.-ac.
18279, MIHf : I , 17476, MHpH : I I , KpiAHHMoyi : I I I , 193 7 1 6 .
184r/17, MHpg : I I , 186 7 1 8 . credinţă s. f. sg. nom.-ac. *:p«-
cinste s. f. sg. nom.-ac. ycrt : I I , AHhiv* : I I I , 19176, 19375, 7, 17,
189717. KpfAHHUf : I I I , 18 9 715, 193714— 15,
cinsti vb . I Y ind. v iit. 3 sg. Kd KpfAHH^d : I I , 18672— 3, I I I , 1 9 l7 ll>
mh^ citih : I , 17476, Kd mh^ hcth : I , creştet s. n. sg. nom.-ac. Kp-feijiunBrt :
174r/13— 14, 2 pl. Kfi;H MHHcmH: I, 1, 17478.
174715, cj. prez. 2 pl. c-k MHHcmHtţK : creştin s. m. sg. nom.-ac. kphijjhh :
I I , 18 7 72. I , 180715— 16, pl. nom.-ac. KptijjHpu :
cinstit adj. sg. m. nom.-ac. m h h c - III, 19276, KpnjjHpiH : I I , 18778.
mHm : I I , 188713, MHHCTHmSrt : I I I , cu prep. k8 : I, 173711, 173v/3,
191r/17— 18, g.-d. MHHcmHm: I I , II, 12, 17472, 17474, 7, 10, 17
186710, f. nom.-ac. MHHcmHm^ : I I , 2, 177712, 1 7 9 7 H , 17979, 18077,
183 718. 9, 18077, 12, 182716, 18275, I I ,
cinstitor adj. sg. m. nom.-ac. 184713, 185r/13, 14, 15. 15, 15,
MHHCTHTopb : I I , 187710 — 11. 16, 185710, 11, 15, 186r/9, 10, 10,
cînd adv. k-khah : I I I , 19073, 18679, 187714, 18877, 10, 18873,
193713, k-khak : I I I , 19071, k-khaS : 4, 5, 189715, I I I , 189711, 11, 14,
I, 17674, K'HH,AKih : I I I , 190711. 15, 19073, 4, 11, 19176, 7, 8,
eînta vb . I ind. prez. 3 sg. k-kht * : 14, 191v/4, 7, 8, 19376, 8, 10, 11,
I, 18274, : I , 182715— 16, 14, 14, 193711, 11, 12, 17, +;oy :
c j . prez. 1 pl. c*h K-KHm-hM : I I , 186713, I, 176711, 185r/l6, 18771, k* ; I I ,

182
1 8 5 v/ 3 , 1 8 8 r/8 , ko : I , 1 8 2 r/ l 2 ; l o c . cu rvie s. f. sg. n o m .-ac. KUpsYf :
a d j. c u r u ş in e v . r u ş i n e ; loc. p re p .
II, 18 6 76 -7.
îm p r e u n ă c u v . îm p re u n ă .
cuveni v b . I Y r e f l . in d . prez.
c u g e t s. n. p l. n o m .-a c. kS ueitie :
3 sg . cf KSKHpe : I I I , 1 9 3 7 1 9 .
I I , 1 8 6 r/5 .
c u v i i n ţ ă s . f . s g . n o m . - a c . kS kYhhh* :
c u g e t a v b . I in d . im p erf. 3 sg .
II, 18 5 7 13 .
KSyema ; I I I , 1 9 1 7 8 .
e u v î n t s. n . sg. n o m . - a c . KSK-hHmh ;
e u m a d v . k8 a\ : I , 1 7 1 r/ 1 6 , 1 7 8 r/2 ,
I, 1 7 0 7 9 , KSKHHmK : 1 , 1 8 0 7 1 7 ,
7, I I , 1 8 6 r/ 1 3 , 1 8 8 v/ 1 4 , I I I , 1 9 0 r/ l ,
KSK/KHmSrt : I , 1 7 1 7 1 ? p l. n o m . - a c .
19 1 r/ 3 , 1 9 1 v/ 1 8 , 1 9 2 7 4 , 1 9 3 ' / 2 , KoyM : kSkhhitie ; H I , 1 9 2 r/o, 8 — 9, 1 9 2 7 4 ,
I, 1 8 2 v/ l , KSrtiS ; I I , 1 8 4 v/ l , k;r S a\8 : k8khht£ ; H I , 1 9 3 r/ 1 8 , Koy'KHHTTif :
I, 1 8 2 7 2 , K8 : I , 1 7 3 7 4 .
III, 19 372.
c u m ă t r u s. m . p l . n o m . - a c . k8 a\o-
t p Yh : I, 1 7 7 7 1 2 — 13 .
c u m i n e c ă t u r ă s. f . s g . n o m . - a c . ])
KfcîrtifpfK^mSp,* : I I I , 18 9 76 , I 9 2 r/
9, KSAUpfK'hmSp* : I I I , 1 9 2 7 6 — 7,
da v b . I ind . p re z . 3 sg. A * :
KSiVUHfKATiJpî : I I I , 1 9 2 7 1 6 , KSAUpfK-
I , 1 8 0 r/ 1 2 , 1 3 , 1 8 0 7 5 , 2 p l . a^HH :
<*p<5 : I I I , 1 9 3 7 1 , KgAUptK^TSpd ; H I ,
I, 1 7 2 7 7 , perf. s. 1 sg. A«AW :
19 273. I, 1 7 2 7 1 6 - 1 7 , 3 s g . A-feA*: I I I ,
c u m p ă r a v b . I ind. viit. 3 sg. 1 9 0 r/ 6 — 7 , 1 3 , 1 9 2 7 1 - 2 , p e r f . c o m p .
Kd K&wnfpa : I , I 8 I 7 I 0 . 1 s g . M l A^ID : I , 1 7 2 7 1 , 3 sg.
cu n o aşte v b . I I I ind. p e rf. s. 3 & Aam : I I , 1 8 5 7 2 , iS a^îD : I I ,
Sg. KA : I I , I 8 8 7 I 8 , 1 8 9 r/ l . 1 8 o r/ l l , d A^m : I I I , 1 9 2 7 9 , 8 Aiţn :
I I , 1 8 5 7 1 3 , < a u > A^C : I , 1 7 2 7 5 ,
e u n u n ă s. f . sg . n o m . - a c . k8 hBh;r :
I, 173717.
Adm-dS : II, 188710 —11, I 8876,
A<iT-dS : II, 18 4 715, viit. 1 Sg .
c u r a t a d j . , a d v . I . a d j . m . sg.
n o m . - a c . KSpam ; I I , 1 8 4 7 6 , KSpamSA ;
koh> fi,i : I, 17979, 18 1713, A i-
III, 1 9 1 7 1 8 , f . n o m . - a c . KSpaim : ko» I , I 8I 7 7 , 3 s g . Kd AJ : I , 1 8 1 r/5 ,
I , 1 7 4 7 7 , p l . f . n o m . - a c . KSpjmt: 15, 1 p l. Kp£A\ A<i : II, 18 571, 3,
I I , 1 8 6 r/ 5 ; 2 . a d v . KSparn ; 1 , 1 7 4 7 1 5 . 4, in f . Ad : I I I , 1 9 3 7 2 ; refl. in d .
cu raţi vb. I Y c j. p re z . 1 p l. prez. 3 sg. ce : III, 19 2718 ,
k 8 p* hha\ : I I , 1 8 5 7 1 7 ; refl. in d . ck Af III, 19 274 , perf. s. 3 sg.
p r e z . 1 p l . KSp,*u,H<«8-ne : I I , 1 8 4 7 ct A'feAf : I I I , 1 9 0 r/9, perf. c o m p .
7 , c j . p r e z . 1 p l . c k Hf K8pdi;n/H : 3 s g . AJfnS-ctS ; I U , 1 9 2 r/7 ; l o c .
III, 19 176 , 1 9 3 7 1 0 - 1 1 . v b . Ad»A* A'feAf : I I I , 1 9 0 7 5 .
c u r ă ţ i e s, f . s g . n o m . - a c . KSpdiţVf : dacă co n j. a^ : III, 19 1712.
III, 1 9 1 r/1 2 , 1 9 3 7 7 , K8p*nTl : I I I ,
d a r 1 c o n j . AdP ^ : 1 , 1 8 1 7 1 4 , 1 8 5 7 1 -
19 3714.
d a r 2 s. n. sg. n o m .-a c . a ^ a :
c u r ă ţ i r e s. f . s g . n o m .-a c. k8-
II, 184712, g .-d . a ^p S a S h : II,
pAiţHpf ■ I I I , 1 9 1 7 2 "
18 575, p l. n o m .-ac, A^pSpf : II,
c u r e v b . I I I in d . p r e z . 3 p l . k» pk :
I, 1 7 2 7 2 . 185710 , Adpwpf : I I , 18 5713.

c u r v a r s. m . p l . v o c . KSphKdpHAoph : d a t o r i a s. f . sg. n o m . - a c . A^TopYi :

I, 177712. I, 18 3710 — 11.
c u r vi v b . I Y ind. prez. 3 sg. D avid s. pr. n o m .-ac. A KAk :
KOyp’ KMUJH : I , 1 8 0 7 3 . II, 185 72.

183
 dărui vb . I V ind. prez. 3 sg. depreună adv. A£nP^P'^ : IIr
A'HpSAijjf : I I , 187r/13— 14, perf. 187 715.
s. 3 sg. A^P^h : I I , 186v/5. deschide vb. I I I ind. perf. s. 3 sg.
de1 conj. a *V I,. 174v/13, 175r/3, AEUi’KHce : I, 170713— 14, v iit. 1 sg.
17579, 176r/l0, 177r/ ll, 178r/l4, KOK5 aew’khae : I, 1 7 5 7 1 7 ; refl. ind.
1817/13, I I , 184r/4, 9, 189v/4, I I I , perf. s. 3 sg. a £w ’ khce- ce H , 18474.
190r/15, 191r/15,192r/3,192v/8,193v/ despărţi vb . I V cj. prez. 3 sg.
11, 14, 16, 17 ; conj. comp. a * ce : ce A^napiv* : III, 190716 — 17.
I I I , 19272.
despre prep. Afcnps : I, 172717.
de2 prep. A£ : I, 170v/4, 171r/8,
10,171 v/8,1 1 ,173v/17,174712,1757 destoinicie s. f. sg. nom.-ac. a ^c-
uiohhhmTe : I I , 18573.
13 ,! 17, 176v/5, 5, 17772, 3, 17,
177v/6, 178711, 15, I 8 O7 I I , 180v/ deşegubăţ s. m. pl. voc. a £U,£-
17,181714,18175,182717, I I , 1837 r«BEu,HAivp : I, 17773— 4.
10, 11, 12, 184-71, 5, 6, 12, 12, deşerta vb. I ind. perf. s. 3 sg.
18576, 6, 18572, 2, 10, 18, 18676, AEUJEphm^ : I I , I 8 6 7 2 ; refl. ind.
6, 7, 7, 15, 16, 186v/18, 187712, perf. s. 3 sg. ce A£UJ£PT-;‘i : H , 1887
187714, 16, 18, 18879, 15, 18875, 15, ce AEWE^mTi : I I , 18972—3, ce
10, 18972, 2, 3, I I I , 18972, 19075, AEUJEpm^ : I I , 18975.
19175, 15, 19171, 2, 19275, 13,
deştepta vb . I ind. prez. 3 sg.
I 9 2 7 7 , 14,. 15, 19372, 9, 19, 1937
AEyjmAnT^ : I, 18375.
10, -13, 18, A£ : I I , 187713, A » :
dezlega vb. I, refl. ind. perf.
I, 17079, A-I* : I I , 387717, A ^ t :
I I I , 190713, A^tcm-b : I I I , 1917 comp. 1 pl. A£3/iEramt>-H£Ai : ' I I ,
1 3 ;, prep. comp. a * K^mp* : I,
189714, C j. prez. 1 pl. Ch HE A13M-
taai : I I , 18872— 3, ce he A£3AEr^M :
I 7777 , A£ m : I, 17176, 178710,
18274, 5, 183717, 18375, 6, I I , I I , 188717.
184711, 18873, 18, I I I , 190711, diacon s. m. pl. nom.-ac. a ’mkohTh :
18,19173, < d e ) /ia : I, 18376, A<» Ad : I I , 186714.
I, 17576, A^npt : 1,17277, A* c8nmh : diavol s. m . sg. nom.-ac. a ’^ ko/i Sa :
I, 17675; loc. adj. de veac v. 11, 18673, 188715, 188710, g.-d.
veac, de veci v. veac, de vecie v. AI'* ko/i 8/i 8h : I I , 188712.
vecie ; loc. adv. de aceea v. acela, dim ineaţă s. f. sg. nom..-ac. în
de acmu v. acmu, de demult v. loc. adv. a £ : I, 18375— 6.
demult, de d im in e a ţă v . dim ineaţă;
din prep. ah^ : I I , 18571, 1, 3,
loc. prep. în loc de v. lo c ; num.
18772, 187717," 1 8 8 7 1 -2 , 16, 1887
ady. de şaptezeci de ori v. şaptezeci. 12, 189714, I I I , 19274, a ** : I I ,
deasupra prep. în loc. prep. npf AtcS- 184718, 189716, a £h : I, 175714,
npa : 1 ,178718, np-k A ^n p a: I , 181r/9. AEh : I, -18374, AM'H : H , 184-v/17,
deci conj. a ^ h : I, 17476, 1787 AfH : I, 17371, a » : H , 189713, ^ :
12, A ^ f : I , 18279. I I , 188711; loc. adv. din veci Ar.
decît adv. A^^m : I, 17974. veac.
deluntja vb . I refl. cj. prez. 1 pl. dinlăuntru adv. AtH'ic>HTpS : I I I ,
civ he A f^ r/ R A i : I I I , 193 710. 1 9 r / 4 - 5 .'
demult adv. în loc. adv. a* dinte s. m. pl. nom.-ac. ahh’ ii,h :
AfAi8ATh : I , 17075. I, 174712, a w ’ hTii : I I , 18974.
denie s. f. sg. nom.-ac. GAtme : dintîi num. ord. sg. m. nom.-ac.
I, 170711. AE^mTiH : I I , 18772, f. nom.-ac.

184
 : II, 187712,13, pl.m. nom.- Afpfrrms : I, 17879 ; loc. adv. drept
ac. : I I , 187r/16—17. aceea (acea) v. acela; loc. conj.
dintru prep. AE-î'TpS ’• I; 170v/2—3, drept ce v. cc.
I I, 187v/7, Af^Tp- : I I I , 190r/15, dreptate s. f. sg. nom.-ac. a ^P»'-
190714, Af^Tpoy : 1 ,17073, ah^ tp » : mhTdmE : II, 185714, AfP£n’ marnE : II,
III, 191v/10 - 1 1 , ah* t p - : I I I , 18575, g.-d. Afptn’m^nHH : I, 177714.
190v/7.
duce vb. I I I ind. prez. 3 sg. a^ e :
doară adv. a 0WP'*' : I, 171v/16. I, 18377, viit. 3 sg. Kd a^4E : I,
dobitoc s. n. pl. nom.-ac. a « kh- 182714-15.
Toa'itrtf : I, 178v/3 — 4, g.-d. a okh- duli s. n. sg. nom.-ac. a ^ : I,
niodMMivp : I, 171v/8. 18376, AXSa : II , 185718.
dobîndi vb. I Y ind. viit. 3 sg. duhovnic s. m. sg. nom.-ac.
AOK^HAH-Kd : I I I , 193715 — 16, inf.
a X\vkhhk8a : I I I , 190711.
AOK"KHAH : IU , 192v/18. dulce adj. sg. m. nom.-ac, a ^ e:
doi num. cârd. f. Aoaw : I I I , 191v/6, II, 18479, 187711, 187712, pl. î.
Aow- : I, 17571, A* : I, 17572. nom.-ac. A&wt : I, 177712.
doilea num. ord. în num. adv. dulceaţă s. f. sg. nom.-ac.
a a « 4 wp* : I, 171r/ l—2. : II, 185716 —17, A^aiţd : III,
domn s. m. sg. nom.-ac. a 0* " ^ : 191711, A^eu.-fc : II, 185715, g.-d.
I I, 186717, 18671, 187712, 1887 a Sameh'i'eh : II, 18575.
16, 188711, I I I , 19073, 19P/15, duminică s. f. sg. nom.-ac. a^we-
A<w.HO\fri : I I I , 189v/7, aw*wh8a : II, hekk : I, 17278, 173710, 15, 17371,
186715—16, a « h8a : I I , 18477, g.-d. 174714, 17577, a8a\shek* : I, 171v/
AOMhSaSh : I I , 184716, 186v/12, I I I , 13-14, 17377-8, 183711, a&whekj :
1 9 0 7 7 -8 a »A'h8a8h : I, 173711-12, I, 18376, A^iWKIHEKd : II, 183710.,
I I , 18578 - 9, A ^ hSh : II, 188714, Dumnezeu s. pr. nom.-ac. a^a\-
n i , 19 0 7 17 . heseS : I, 17775- 6, 10—11, 1797
domnia-sa pron. rev. sg. g.-d. 1 - 2 , 181717, 182v/10, 183717, II,
AO‘WHIf-CdHAE : I, 171715. 185712, 187710-11, 12-13, 1887
drac s. m. sg. nom.-ac. ApaK$<\ : 17, III, 190r/3, 19371, 10, 19378,
I, 17776, g.-d. ap^k&U'H : I, 178715, 9, aSiMHES/KS : I, 181r/14, II, 18576,
pl. nom.-ac. ap^Th • H , 189711, A8A\H£STi8 : I I , I 8479, a8/HSX$ : I,
g.-d. AP^HrtSpk : I, 179714. 170717, g.-d. (aSh) a % hese8 : I,
dragoste s. f. sg. nom.-ac. Aparocms : 18073, II, 185v/6, 18678-9, 12,
II, 184714, 18572, 14, 18673, 11, II I, 189v/18, 19075-6, 190710,
18877, 18873, I I I , 191710, 193r/ 193714, (/18H) A*>(«HfS*8 : II, 18571,
8, Aparocmi : II, 187714. (/\8h) A&yH^SfS : III, 193718, aS<«-
drept adj:, prep. I. adj. cu val: heseSaSh : II, 18672.
subst. în loc. prep. ^p a AtP'fcQma : după prep. a* ha : II, 18577, 7—8,
I I I , 193714; 2. prep. AfpfO : I» 9, 10, 18774, 5, II I. 190712, A«na :
171714, 172712, 13, I I I , 19079, 9, II, 185717, A * " * : I, 172715.
17, 19276, 6, Atpfnmh : I, 171713, durere s. f. sg. nom.-ac. A^P'fcP'fc :
15, 172r/8, 17576, 18F/5, I I I , 190r/ I I I , 19373.
17, 19271, Afptnmh : I, 17279, 1757
7, S, A*PtnH : I, 170717, 172711, E
17473—4, Afptn’mk : I, 181715, 182v/
7, Afpfn’ : I, 172715, 17473, AfpfnTk : ea pron. pers. 3 sg. f. g. eh :
I I I , 19271, AfP*0TI» : I, 18277, I, 17075, 182715, d.-H : i n , 1897

185
17, ac. a : I I I , 189v/17,w : 1 , 170713, KEU,H ijidME : I I I , 190711, 19071, Cj.
174r/7, 14, 179v/7, 180715, 18173, 4, prez. 1 pl. ch ijsaMEM : I I I , 19377,
0, 15, I I , 18772, I I I , 19072, 19372. 9, imper. 2 pl. jjsaMEUh : I I I , 190711,.
ei pron. pers. 3 pl. m. d. /uvp : 18, inf. a : I, 17274.
III, 19372, ac. eh : I I I , 193717, -h : fată s. f. pl. nom.-ac. ^eitieae :
1, 182711, 12, 18377, I I , 18674, III, 18974.
187714. faţă s. f. sg. nom.-ac. $du,a : I,.
el pron. pers. 3 sg. 111. nom. cak : 17776.
I, 17477, sa’ : I I I , 192718, a : I I I , făcător adj. sg. m. nom.-ac. $;kk;k -
19078 g. aSh : I, 17977, 9, 14, AoyH : mop : I I , 18476 ; cu val. subst. în
I, 18272, a8 : I, 18271, d. aSh : I,
comp. : I, 17377,
181711, 12, AoyH : I, 18177, ASHUJh :
4 i 'K K 'h m o p H - p 'h H : I, 1 7 7 7 1 , ^ K ^ i T O p H -
III, 1 9 0 7 1 5 -1 6 , -H : I, 17979,18177,
P*H : I , 181717 — 18.
I I , I I , 18578, 9, I I I , 18979, I 9074-,
h : I, 181718, ac. 6 ak : I I I , 192716, făgădui vb . I V ind. prez. 3 sg.
ga : I I I , 193714, - a : I I , 18576, : IU ? 19371.
18971, I I I , 191v/17. făgăduită s. f. sg. nom.-ac. ijs’hr;!;-
ele pron. pers. 3 pl. f. g. Aivp : A^HTa : I I I , 19275 — 6.
I, 1 7 2 7 1 5 , ac. tM : I, 17279, Af : I, fără prep. : I I I , 191V/H,
175710. 193717, 19377 ; adj. comp. fără-lege
v. lege.
eu pron. pers. 1 sg. nom. eS : I,
fărîmă vb . I ind. perf. s. 3 sg.
172716, 18179, 13, 15, 18, 182717,
ijs'hp^M : I I , 18974.
I I , 188714, 18879, I I I , 192716, c o y :
1 , 177716, d. -a\h : 1 , 172716,173714, făurar s. m. sg. g.-d. (a8) ijsASpaph :
17,17477, 177r/6, 16, - m : I, 18r/15, I, 17678.
-a\/R : I , 173714, ac. a\ene : I, 17373, fecior s. m. sg. g.-d. $ £l,c>Pk : I?
18274, AvbHE : I, 18276, A\EH-fe : I I I , 18172, pl. nom.-ac. ijsEMopH : I I ,
192715, : I, 172r/10, 15, I 7473 , 188r/12, 18878, 4semopVh : I I I , 18974,
17474, 10, 175712, 17871, 7, - a m : iJsEMopHH : 1 , 178718, ^ k»pTh : 1 , 18375.
I, 173711, 12, 17473. feri vb . I V ind. perf. s. 2 pl.
<jsEpHm: 1 , 17371, v iit. 2 pl. beu,h ijupn :
evanghelie s. f. sg. nom.-ac. e v r A Îa :
I, 174713 ; refl. cj. prez. 1 pl. ctv
I, 17r/15.
HE i]s£pHA\ : I I , 18678, I I I , 191716 — 17.
evanghelist s. m. sg. nom.-ac.
ei'AHcmh : I I I , 19072. fericit adj., adv. 1. adj. sg. m.
nom.-ac. 4SfPH4H!I! : I? 18176; 2.
adv. iJsEpEMHm : I, 181714.
F fi vb . I V 1. vb . ind. prez. 1
sg. chNmh : I , 177716, chHmh : I,
face vb. I I I ind. prez. 3 sg. 1 81718-18271, 3 sg. Acrm : I ,
ijsiMt : I, 18279, I I I , 19273, 19372, 178v/10,179717,18374-, 5, I I , 18475,
1 pl. <J^'iea\ : I I I , 193716, perf. s. 184v/10, 187710, I I I , 189v/7, 190r/8,
1 sg. : I, 17375, 3 sg. 4s'^l,E : 16, 192712, 192v/7, a c t e : I I , 18977,
I, 17079, 16, 17078, 8 - 9 , I I , 18976, III, I 90714 , 192713, tacmE : I I ,
III, 192715, 19379, perf. c. 3 sg. 187711, 18878, racTE : I I , 18873,
H-fcS : I I I , 193713, H-fcS i|sdniTih : aecte : I, 183r/16, racm-b : I I , 183718,
I I , 188713, HtS <jsnmh : I I , 188v/8, ACTh : I I I , 192v/15, ^cmE-: I I I ,
4S'TvKO\rT-<l8 : I I I , 193712, v iit. 1 Sg. 191710, £ : I I , 184v/14, 186716, 16,
kok> dKE a {JsaliE : I , 17677— 8, 1 pl. 186v/l, 187710, 11, 189717, I I I ,
Kp-KM n i? 1 9 3 7 1 1 — 1 2 , 2 pl. 192r/18, 19379, e : I I , 183v/ ll, 17,

186
 386r/17, 187v/12, I I I , 193717, -f : foarte adv. (după un adjectiv)
I I , 18978, 9, -h : I, 179v/9, 10, ijsodpmt : I, 17773 , I I , 18671.
1 pl. ckih : I I , 18475, 7, 8, 2 pl. foe s. n. sg. nom.-ac. : I,
cTiin : II, 188v/2, c-kt : I I , 18876, 176716, $ okSa : I, 174710, 179712,
c( : I, 176v/17, 3 pl. c-hAVTh, : II, g.-d. : I I I , 19 374 .
185v/13, I I I , 192v/4, c-hAMTia : I I I ,
folosi vb. I Y ind. prez. 3 sg.
189v/14, ck^uhihk : I I , 18473, -c: I,
zfsoAOc-fcijje : I I I , 19272—3.
174r/ ll, e*S : I, 17773, imperf.
1 pl. epdM : I I , 18474, 7—8, epdiu : frate s. m. sg. nom.-ac. ţp m i :
I I , 18476, perf. s. 3 sg. : I? I, 177714, 14, 18079, 9, pl. nom.-ac.
170711, I I , 189717, 4wy : I, 17075, ijipdnYfi : i l , 18876, 18872, voc.
170712, perf. comp. 3 pl. M-kS ijsocmh : $pdi*H : I I I , 18972, 19072, 191714,
I I , 18573—4, viit. 3 sg. Kd : III, 4spd^ : I I I , 190717, 19176, 19376,
19079, 193713, Kd X'h : I, 17973, #pdiţHrtoph : II, 184710, 18872, $pdU,H-
j|sH-Ed : I I , 185711, Kdd 4iH : I, 18371, rtwph : I I , 185714, î|spdu>HAop : II,
Kd c-h 4>Ye: I I , 183715, 3 pl. KopK 4>h : I 8679 , tjjp‘>U,HAWp : I I , 183712, ^pdU,HH :
I, 17679, Kwp t|sH : I I I , 19375, cj. I, 176716, ^pdHAopS : I I I , 19373,
prez. 3 sg. ct* $Yf : I I I , 1917 1 , 6, 4>du,HAopii : II, 188717.
1 pl. c -k iJwM : II» 18574 — 5, I I I , frămînta vb. I ind. prez. 3 sg.
19174, ger. jJsThhah : I I I , 19078, 4>p^A\^Hmd : I, 182711—12.
193r/6, 4sTnyAk : I I I , 19371; 2. aux.
]jas. ind. prez. 3 sg. Acme : 1 ,179713, frică s. f. sg. nom.-ac. 4>PHK‘1i' :
I I I , 190v/2-3, tacmt : I I , 18774, t : I I , 185710-11, I I I , 189711, 14.
I I , 18678, e : I I , 183710, 3 pl. frînge vb. I I I ind. perf. s. 3 sg.
cvurrih : I I , 18776, imperf. 1 pl. îJsp'h.Mce : I I I , 19076, 9; refl. ind.
epd<u : II, 18473, perf. s. 3 sg. $$ : prez. 3 sg. cf ^P^U f : IU » 19271-
I I , 18677, 188716, 18972, viit, 3 frumuseţe s. f. sg. nom.-ac. ifsp^i-
pl. KopK : I» 181712, Kop : II» AAC-kH : I I , 189718, g.-d. $p,TvA\cEnîfH :
184718, K»ph î]sh: I. I 8I 7 H , cj. prez. II, 18573-4.
3 sg. c-k 4sîf : I, 175712, ce <JiY£ : I, fugi vb. I Y ind. viit. 2 pl. ^ mh-
18172, uie ^Ve : I I I , 191714. keu,£ : I, 17675. inf. d $ » uh : I, 182r/3.
îiară s. f. pl. nom.-ac, X'fpH : I, funie s. f. sg. nom.-ac. $Sn-b : I,
17571, Xepf : I, 17673, X'tpHa £ : I. 179717.
17772.
fiecine pron. nehot. nom.-ac. X'Yf...
MHHH : I , 18079. G
fiere s. f. sg. nom.-ac. X'-kpf : I,
173712. gadină s. f. pl. nom.-ac. rdAHHfAE:
fiu s. m. sg. nom.-ac. : I, I, 17179.
18376, g.-d. $Yna8h : I I I , 19279,
Gavril s. pr. nom.-ac. rdKpYHA : I,
4»HtOi\t>H : I I I , 189718, pl. nom.-ac.
173711.
«JjYhYh : I, 18175, voc. ;(sYh : I, 18179.
I I , 184r/10, X'Yh : I, 17171. găselniţă s. f. pl. nom.-ac. t^cja-
HHU.H : I , 17177.
flămînd adj., s. 1. adj. m. sg.
nom.-ac. ^ ^ «a h a k : I I , 187vj5 ; 2. s. găta vb. I pas. ind. prez. 3 sg.
m ‘. pl. nom.-ac, $a;m^hshh : I, ^cir.f r*mdm : I, 179713, r-hmdm-h
182711 . racmf : I I , 18774.
foamete s. f. pl. nom.-ac, $c>dA\£UH: găti vb. I V part. pl. m. r,T;TH.imH:
I, 17176. I, 17679-10.

187
 găvozdi v b . I V ind. perf. s. 3 pl. gusta vb . I ind. perf. s. 3 sg.
r^K03AHp^ : I , 173v/14. taciţi* : II, 188713, cj. prez. ct
ger s. n. sg. nom.-ac. yepS : I, rS Tau,k : I I , 184r/12, imper. 2 pl.
171v/ 5 -6 . r8cmau,H : I I , 187711— 12.
giudeca v. judeca
giudeţ v . judeţ
H
giunghia v . jungliia
giura v. jura heruvim s. m. pl. nom.-ac. X'fpo-
gînd s. n. sg. nom.-ac. r*HAS> : I, khauh : I I I , 18979— 10.
18374, pl. nom.-ac. rhNASptrte : I I I , hiară v. fiară
1 9 ir/2.' liielean v. \iclean
gîndi vb . I Y ind. prez. 1 sg. hicleşug v. vicleşug
r^HA,fCK8 : I, 17276, ger. niHAHHAii : liiecinc v. fiecine
I I I , 19176— 7 ; refl. ind. prez. 2 pl. liiere v. fiere
B/T\ r*HAHU,H ; I , 18273.
Hristos s. pr. nom.-ac. Xe : I I ,
glas s. n. sg. nom.-ac. ™ac : I,
18473, 184716, 185711, 18577,
170712, I I , 186715. -
186717, 187711, 18778, 12, 18877,.
qol adj. m. pl. nom.-ac. ron'm : I, 13, 15, 18873, 8, 10, 14, 18976, 9,
1 8 2 7 1 3 -1 4 . 10,11, 11, 1 2 ,1 4 ,1 5 ,1 6 , I I I , 19074,
Gomora s. pr. nom.-ac. roAioph : 19174, 19177, 17, 19272, 6, 15,
I, 17977. 17, 192713, 19376, g.-d. (rtSH) Xc :
gom orean s. m. pl. g.-d. roiHO^t- I , 171714, 17774, I I , 18472, 12,
HHrtOph : I , 17973— 4. 184714, 18574, 5, 186714, 15,
grai s. n. pl. nom.-ac. rparcpHne : I, 18676, 1 8 7 7 1 6 ,J II, 191712, 14,
177711. 19274, 193719, X'c : 188714; Isu s
grăbi vb . I Y refl. perf. s. 2 pl. H ristos v. Isus.
kt* rp'hEHm : I , 17874. hulă s. f. pl. nom.-ac. X’b’/UAt : I I I ,
grăi vb . I Y ind. prez. 1 sg. rp^ec- 19172.
Ki> : I , 179715, rp^ecK* : I , 17574,
3 sg. rpeeiye : I , 171716, 1 8 0 7 4 -5 ,
rp*,ţu|j£ : I, 181717, rptAL^jE : I, I
179717, im perf. 3 sg. rp^A : I,
181714, perf. s. 3 sg. rp-hH : I I I , iad s. n. sg. nom.-ac. raA^n : I I ,
19077, rp-fcH : I I , 18479, v iit. 2 pl. 188713, 15, a a Sa : I I , 188711? voc.
KtUH rp*H : I , 176714. « A » : I I , 189r/9.
greu adj. m. sg. nom.-ac. rpes : iar adv., conj. 1. adv. rap* : I ,
I , 17176. 17 2 7 4 , 1 0 , 1 7 4 7 1 0 , I I , 183715, I I I ,
greutate s. f. sg. nom.-ac. rpe8- 192713, Mp* : 1 , 180714, I I I , 19075 ;
2. c o n j. ţap* : I, 1 7 1 7 1 , 17 2 7 3 ,
Tar-k : I , 17074.
1 8 1 7 9 -1 0 , I I , 18475, 6, 8, 185710,
griji vb . I Y refl. ind. prez. 3 sg.
18676, 7, 187r/6, 18979, I I I . 19179,
ct rpHJK’feijjf: I I , 18579— 10, cf >K-kcmt:
192711,193717, 193714, 17, A p * :
I I , 185710.
I, 17276, 174713, 17579, 17873, .5,
grîu s. n. sg. nom.-ac. rp^S : I, 14, 17974, Apt : I , 17371, 174713.
17272. 178714, tape : I I I , 193719.
groapă s. f. pl. nom.-ac. rporuMt: iarbă s. f. sg. nom.-ae. ape * :
I, 1 7 6 7 1 3 -1 4 . I , 17873.

188
 ieri adv. epH': II, 18474, 5, 7, ispoveadă v. spovadă
186')5, 7. Isus s. pr. g.-d. (aSh) îc : II,
ierta v b . I ind. v iit . 1 sg. tpTd-Kow : 184717, 1 8 4 7 4 ; nom .-ac. fc Xc :
I , 17972, c j. p rez. 3 sg. ct Aprna : I I I , 18977, 19071,_ 3 , 190717, 1917
I I I , 19278, 1 pl. cix ep’ mdAv: I I ,
15, g.-d. (aSh) X'c : I I , 184716.
îc
188r/1 8 - 18871, a epmdM : I I , 18874 ;
I I I , 191718, 193717.
refl. ind. prez. 3 sg. ct : II,
187714, Ariit. 3 p l. c-k Koph fp’ ma : iubi v b . I Y ind. prez. 3 sg. we^iie :
I , 181r/18, cj. prez. 3 pl. c-k ct I I I , 19379, 3 pl. hjETiCKh : I I , 18876,
Apmt : I I I , 192710 ; pas. ind. v iit. 1 8 8 7 2 , perf. s. 2 p l. K GHm. I,
3 pl. tpmamt eopk î)sh : I , 181712. 17872, perf. com p. 3 sg. dS8 k'sh[ti :
I I , 185714, cj. prez. 3 sg. ct
iertare s. f. sg. nom .-ac. epmdp-b :
tOKdCKd : I , IS 2 7 9 , 1 pl. C-K KEHA\ :
I I I , 192713, 19277, ephTdpt : I I I ,
I I , 185 71 3 - 14.
19171- 2.
iubitor ad j. sg. m. nom .-ac. k b h -
icriăciin ic s. f. sg. nom .-ac. ep-r*-
mopK : I I , 185v/ ll, tOEHmopw : I I ,
>wpt : I I I , 193715, tpT'KMiOHp'b : I I I ,
187710, pl. nom .-ac. wEHmoph. : I I ,
19271— 2, ep T d w p tT I I , 187716, 185r/5 — 6, wEHmopH: I I , 18576, voc.
tpKmaMWHp-b : I I I , 19372, Apm'hmop-k : ioEHmopH : I , 170715.
I I I , 190r/10, tpT-KpwHt : I I I , 190717. Iuda s. pr. nom .-ac. K>Ad : IU ,
Ierusalim s. idp. nom .-ac. itpc<u\h : 19177, 10^ III, 19177.
I , 17073, itp_/\HA\ : I , 1 70 73 , g.-d. iuşor v . uşor
ltpCAHA\S/\!sH : I , 1 7 0 7 8 , ltp_AA\Oy/AO\'H : iute ad j. f. pl. nom .-ac. nu,k :
I , 17076, ifpc/UiBA* : I , 170712. I , 17773.
•ieşi v b . I Y c j. prez. 3 sg. ci rart. : izbăvi vb . I Y ind. perf. comp.
I I, 18775. 3 sg. 8 HSEdBHm : I I , 188711— 12.
ieşire s. f. sg. nom .-ac. euiHp-b : izb ăvire s. f. sg. nom .-ac. ii3e;r-
I I , 1 84715. KHpt : I I , 184 7 1 5 .
in im ă s. f. sg. nom .-ac. .fpnu* : izv o r s. n. sg. nom .-ac. n3KopK : I I .
I I I , 19173, g.-d. ^NHAUfH : I I , 18674, 187 710.
pl. nom .-ac. HHHA\HAf : I , 17574,
175v/6 — 7, TOC. HHH/11H : I , 1 72711- î
intra v b . I cj. prez. 1 pl. c-k
.fvmp,Tw«: I I , 1 8 6 7 1 1 - îm bla v . umbla
Ioan Zlatau st s. pr. nom .-ac. iumn îm brăca v b . I ind. v iit. 3 sg.
3/umooyc : I I , 183711. Kd .f.EpdKd : I , 182714 ; refl. cj. prez.
1 pl. C T i N t .fvfipdKdM : I I I , 1917S.
Iord an s. .pr. nom .-ac. iwp’AaWi :
im păea ATb. I ind. perf. com p.
I, 173715— 16.
3 sg. d8 .f-n^Kam : I I , 18S7 8 , 18S7 4 -
Isaia s. 2W. nom .-ac. icdHd : I I ,
îm păcare s. f. sg. g.-d. ^naKdK-KpHtH :
1SS7 1 4 .
II, 183v/14 - 15. “
ispăsenie s. i. sg. nom .-ac. Hcm>.-
împărat s. m . sg. nom.-ac. ^n-k-
cmYf : I I I , 192712, 14, g.-d. Hcn-hct- pdm : I I , 186716. pl. nom .-ac. .frrk-
HitH : I I , 1 8 3 7 1 3 . pdu,iH : I I , 186713.
ispiti v b . I Y c j. jn-ez. 3 sg. ct îm părăţie s. f. sg. nom .-ac. n^-
Hcmvm-hCK* : I I I , 190710, p art. m. p-KH’t'f : I I , 1 87 71 4 — 15, rrkp^uTt :
pl. HtHcnHmHU, : I I I , 19375. I I I , 193716, rupdu/u : I I I , 1 91 75 .

189
 împle v. umple îndrăzni vb . I Y imper. 2 pl.
îm potrivă adv. .fnpomHK^ : II, ^ A P "K 3 hhhk : I I , 1 8 8 7 1 3 , 1 8 8 7 8 —9.
1 8 o v/ 4 . îndulci vb . I V refl. ind. perf. s.
îm potrivi vb . I V refl. cj. prez. 1 pl. he : II, 1 8 4 7 4 —5,
1 pl. HE npOTHKHAN : I I I , 193v/7— 8. cj. prez. 1 pl. c'h he : II,
1 8 6 7 8 — 9 , 2 pl. c -k K/K :
împreunare s. f. sg. nom.-ac. .fnpf-
SpEpE : I I , 185715. II, 1 8 7 7 5 - 6 .
împreunat adj. pl. m. nom.-ac. înfricat adj. sg. m. nom.-ac,
^nptSpau,h : I I I , 19174. Kdm8 : I I , 1 8 6 7 1 6 , ^ rHKamSA : I,
1 7 4 7 1 1 , f. nom.-ac. ^pHKdT^ : I I I ,
împreuna adv. .fnpESH*: I I , 187717,
1 9 3 r/ 1 0 — 1 1 , .fijspHKama: I I I , 1 8 9 7 1 6 .
^npESpiv : I I , 186r/14; loc. prep.
^npESHA kS : I , 18371- înfrîngere s. f. sg. nom.-ac.
împunge vb . I I I ind. perf. s. gtp-b : I I , 1 8 6 7 3 - 4 .
3 pl. ^n8^c£p/F. : I, 17473. înger s. m. pl. nom.-ac. .fUEpn : I,
în prep. ^ : I, 170 79 , 10 , 17376 , 1 7 2 7 1 2 , ^ m e p i h : I, 1 7 5 7 1 2 - 1 3 , I I ,
1 7 3 7 1 7 , 1 7 4 7 2 , 7 , 1 7 5 7 1 6 , 1 7 6 r/ 8 , 18 9 710 , ^MEpHH : I, 18 275, »f>UEpHH :
13, 13 , 17 9 7 7 , 12, 17 9 7 17 , 18 0 7 12 , I, 1 8 3 r/ l , g.-d. ^MEpHAivp : I, 17 9 7 9 ,
18 0 73, 18 271, 18 2715, 18 3712, II, ayHpHASp : I , 179 714 .
1 8 4 r/ 3 , 1 8 4 v/6 , 7 , 1 8 5 7 5 , 1 8 , 1 8 6 7 1 5 ,
înghiţi vb . I V ind. perf. s. sg. 3
18 6 711, 18 7714, 18 9 719 , III,
II,
:’ l l , 1 8 8 7 1 8 , 1 8 9 7 1 , 4U.H :
1 8 9 7 1 3 , 1 9 0 7 1 7 , 1 9 0 7 4 , 1 9 1 v/ 3 , 5 , 6 ,
18 9 72, cj. prez. 3 sg. c'h ^rnu,*: I,
17, 18 , 19 279 , 19 271, 6, 10 , 16 ,
17878.
19 375, 7, 16 , 19 373, 3, 8, 15,
îngropa vb . I refl. ind. perf. s.
I I I , 190710; loc. adv. în vecie v.
1 pl. ^.rp^n^A^-HE : I I , 18676.
vecie, loc. prep. în a dreapta v.
drept, în locul v. loc, în loc de v. înnoi vb . I V refl. cj. prez. 1 pl.
ce he hoha\ : I I , 18 9 78 .
loc.
înainte adv. Ha^mE : I , 17472. înnoire s. f. sg. nom.-ac. hohpe :
înaintea prep. ^pdHHT-k: III, I I , 1 8 3 7 1 5 , H p t : I I , 1 8 5 r/ 1 8 .
189715, .f.pdHHmt- : I I I , 189717, .fHd- însă conj. : I I , 1 8 4 7 1 7 , .fC/fc:
Hm-b : I, 180715, ^HdHTA : I , i7 8 7 l2 . I I I , 1 9 2 7 1 4 , ^ hct, : I I I , 1 9 1 7 1 4 .
înalt a d j.p l. f. nom.-ac. .fHdA’ nie : însul pron. pers. sg. m. nom.-ac,
I, 17475, ^iidATEAE : I, 17878. ( k S) hS cS a : I, 1 8 2 7 5 , ( k 8) pScSA : I I ,
încă adv. .fK/K : I, 172715, ^ k-k : 1 8 9 7 1 5 , (KS) hSacSak : I, 1 7 9 7 1 1 , f.
III, 1 9 2 7 8 . nom.-ac. (^mp-) ^Hca : I, 170715,
pl. m. nom.-ac. ^ujh : I I I , 1 9 3 7 1 8 ,
începător s. m. sg. nom.-ac. ^ c -
(npn) .fUJH : I, 1 7 2 7 4 , (npE) ^ ui Th : I I ,
n^mopK : I I , 1 8 9 7 1 6 .
18877, (n.e) ^ huiTh : I I , 188712.
începe vb . I I I ind. perf. s. 2 pl.
însuşi pron. înt. m. 3 sg. .fxoyin :
-fvMnnSm : I, 17274, v iit. 2 pl. k£u,h
*f.M-knE : I , 176 713.
I I I , 19271,193710, + c8uuh : I, 18274,
.^coyujh : I I I , 191718.
închina vb. I refl. cj. prez. 1 pl.
C'h HE 4 KKip*A\ : I I , 1 8 5 7 9 , inf. d K,* întări vb . I V refl. cj. prez. 1 pl.
•fKHHd : I, I 8 2 7 3 . C-K HE »f'T’HpHA\ : I I I , 1 9 1 7 7 .
închinăciune s. f. sg. nom.-ac. în tîi1 adv. ^ tthe : I I I , 191r/5, 6,
-f-KHnSmopt : I I , 189718. «fmTie : I I I , 190710, ^ ttvH : I I I ,
îndemna vb . I ind. prez. 1 sg. 190718, I, 17171>
: III, 19376. III, 1 9 1 7 1 4 .

190
 întîi2 num. ord. iu. ^t-wo : I, -f BHUJh : I, 17371 , 3 S g . : II.
170r/8. 187713, 18979, 10, 11, 31, 12, 13.
întoarce Arb . I I I ind. perf. s. 1 14—15, 15, .fEtcE : II, 18674, 1 pl.
sg. ^.mopuiA : I , 1 7 2 r/l 7, v iit . 1 sg. •f'RHctiU : II, 1S9715, cj. prez. 3 pl.
jB-k-Kow d .fTopMf : 1, 1 7 7 r/6 ; refl. in d . C’h .fK'l'E : I, 173v/2.
v iit . 3 sg. c-k na ^inc-dp'it : I , 1 7 9 r/7. înviere s. f. sg. nom.-ac. .f-K'i’fpe :
intru prep. ^T pS : I, 1 7 0 r/3, 5, II, 184717, 18875, 18871, •f'Kl’fp'fe :
6, 178v/4, 180v/5, II, 18379, 184v/5, I, 171714, g.-d. ^KifpfH : n . 18472.
7, 8, 8, 18977, I I I , 191713, 192711, învrăjbi vb. IV part. pl. m.
15, 16, 193r/14, ^mp8 : I, 170v/3, •fKp*>KGHH : II I, 19375.
7, 173r/12, 15, 174r/10, 176r/ll, II, îşi pron. refl. sg. d. -ujk : 1 , 180712.
186r/ll, ^Tp-: II, 18472, 4, 186v/17, 1 S075 , 1 8 2 7 1 1 , 1 1 , 18973 , i n ;
II I, 192717, *mp-: 1,170v/15, 181r/4, 190710, -uih : I, 181 v/2, 5, -m’ : I,
I I I , 189v/13, -fTpd : I, 170r/12, ^mpj : 175712, 183710. -iu: I, 1S375, III,
I, 170711, atp : I I I , 19372. 190712, mtS : I I I . 19277. .
întunecat adj. pl. m. nom.-ae.
.fTSpJKdn : II, 18474 —5.
J
întuneree s. n. sg. nom.-ac. mSm-
ptKK : I, 1767H, II, 184v/18, jertfă s. f. pl. nom.-ac. >KpTim-
HfptK# : I, 17679, ^mSHfpEKSrt : I, stAi : I I I , 189712.
17872-3. jid o A ' s. m. pl. nom.-ac. /Kua^kh :
înţelege vb. I I I ind. perf. s. 2 pl. n i , 19 17 9 .
.fHe/vbcemS : I, 17374—5, cj. prez. judeea Arb. I ind. prez. 3 sg.
1 pl. c’k ^u,fA-bu£/« : I I I , 19072, imper. ’• I, 180718, A-iit. 1 sg.
2 ‘pl. .f>ME/UUEU,H: I, 172711, inf. a kw ytoAEKa : I, 17378.
. f ( . . . ) : I I I , 193719. judecare s. f. pl. nom.-ac. jkSae-
înţelept adj., s. 1 . adj. pl. f. nom.- K*pHi\E : II, 184 73.
ac. ^HEA-bnmE : II, 186713 ; 2. s. m. judeţ s. n. sg. nom.-ac. uSAfU :
p l. VOC. ^Hi;ErtEU,Hrt8ph .’ I , 1 7 7 7 1 7 . I I I , 19275, 193713, uSAEHk : I,
înteleptie s. f. sg. nom.-ac. -fU,E- 17472, UkjAEU,$a : I, 17S'77j g.-d.
/unujf : II, 18679. “ UKJAEUh : I , 1 S 0 7 1 S , YWAfu.SrtSii : I ,
învăţa vb. I ind. prez. 3 sg. -t-Kan* : 178712,17975, M»AEuSrtev»« •'1,18371,
Uh?AEIV>\'H I, 179 74 .
I, 181v/5, .f.Kdiţ-k : I, 18176 —7, perf.
junghia A’b . I refl. ind. jjerf. s.
s. 1 sg. ^KdUdW : I, 17178, part. pl.
3 sg. ySHre-cE : II, 18778, Ariit. 3
m. KdiţdiţH : I, 17776 ; refl. cj. prez.
pl. cf Kop’ u^Hrt : I, 176710.
1 pl. C’K HE .fK*U,*A\ : I I I , 19379.
jura ATb . I refl. ind. A’iit. 1 sg.
invăfător s. m. pl. voc. ^KTs.u.t.mopH : ai* Koto uwpd : I, 17474, 10. 175712.
I, 17772-3-, 17877.
învăţătura s. f. sg. nom.-ac. .ffwu,-
8-rb'p* : II, 1S5717, .f.K*u,*TO\'pd :
II, 1837S —9, pl. nom.-ac. L
TSph :III,193712—13, •fK’Kl^^mSpHAE :
I, 177713—14, •f'Kdl^A\T8pHAE ; I, la prep. Ad : I, 170715, 17172.
17S715. 17472. 17775, 14, 15, 17874, 12^
179r/5, 17974, 18077. 18376. 7.
învoaşte A^b. I I I refl. cj. prez. 18371, II, 184717. 18. 18571, 2. 5,
1 pl. Ch HE .fK-felJIEiM : I I I , 191715. I I I , 19074, 19275, 19374, 193713 ;
învie A’b. I I I ind. perf. s. 1 sg. prep. comp. de la v. de.

191
 l a c r i m ă s . f . p l . n o m . - a c . AdKp*A\H : lo c s. n. sg. n o m .-a c . aokS : I,

II, 186 jo. 18 17 4 ; lo c . p rep . ^ aokk :

1 7 6 r/ 1 5 , II, 18 5 7 10 , ^ aokS a : I,
la tu ră s. f. p l. n o m .-a c . /um Sp :
17 6 7 7 .
III, 1 9 1 v/ 6 .
lo c u i vb . I Y in d . im p e rf. 3 sg.
la u d ă s. f. p l. n o m .- a c . AdovA^f '■
A'hKSH A : I I I , 19 17 8 , V iit. 1 p l . KptiM
I I , 1 8 4 7 1 8 ; lo c. v b . a da laude v . (la .
a ;k k 8 h : III, 19 3 7 12 , 3 p l . KSp a* k8h :
lă c u stă s. f. p l. n o m .- a c . A ^K Scm e:
I, 17 9 7 11, c j. prez. 3 sg. c-h a ^ kS-
I, 1 7 1 7 6 - 7 .
ack * : I, 17 4 7 9 — 10 , in f. d a^ kSh :
lă sa vb . I in d . p rez. 3 sg. : II, 1 8 5 r/ 1 4 .
I , 1 8 3 r/ l l — 1 2 , p e r f . s. 2 p l. A*cdm :
lu a v b . I in d . p rez. 1 p l. a 8 iv m :
I, 1 7 8 r/ 3 , 6, p e rf. com p. 3 sg. d8
III, 19 3 7 17 , p erf. s. 1 sg. ASdto :
Adcam : I I I , 1 9 2 r/ 1 6 , v iit. 1 sg. kok>
I, 17 3 7 15 , 3 sg. aSw : III, 19 0 7 4 ,
A/F,cd : I , 1 7 1 r/ 1 2 , : I, 171vj5,
12 , v iit. 3 s g . Kd A$d : III, 19 3 7 14 ,
kok> dKE a Adca : I , 17 6 7 2 — 3, 3 sg.
c j. p rez. 3 sg. ct * a : I, 18 0 7 14 ,
Kd AdCd : I , 1 7 5 7 1 3 , 2 p l. KEU.H A/TiCd :
III, 1 9 1 7 1 1 , ce a : III, 19 3 7 2 , 1
I, 17 5 7 10 , im p e r. 2 p l . A ^ cdU H : I ,
p l. C'h a 8 w a \ : I I , 18 6 7 10 , ce a8wm :
17 5 7 8 ; pas. in d . v iit. 3 p l. A-hCdrm
III, 19 17 17 , 2 p l. C'h ASdUH : II,
K8ph : I , 181711- 18 7 7 18 , 3 p l. c 'h a : III, 18 9 7 6 ,
lă u d a vb . I re fl. in d . p rez. 2 p l. im p e r. 2 p l. A8au,h : II, 1 8 7 7 1 — 2,
k ;k A/T»8Aau-H : I ? 18 17 10 . I I I , 1 9 0 7 7 , 1 9 2 7 1 7 , A8au,H : 1 , 1 7 6 v/ 1 6 ;
lă u d a t a d j. sg. m . n o m .-a c . at^ - lo c . v b . ktv A & im h dAvbHme : I , 1 7 1 7 1 0 .
A am : II, 18 6 7 17 - 18 6 7 1. Luca s. p r . s g . n o m . - a c . a8k : I I I ,
le g a vb . I pas. in d . p e rf. s. 3 sg. 19 0 7 2 .

a e im u ţ i <|s8 : I I , 18 8 7 16 . lu c r a v b . I in d . p re z . 1 s g . A8Kpes8 :
I, 18 17 9 , 3 Sg. A8kp-b38 : I , 1 7 5 7 1 4 ,
le g e s. f. sg. n o m .-a c . A-buE : I I I ,
v iit. 3 sg. Kd A$Kpd : I , 17 4 7 7 , c j.
1 9 0 7 1 4 , 1 9 1 7 1 3 , A6UE : 1 , 1 7 7 7 9 , A - b u t :
p rez. 1 p l . c 'h aS k p ^ m : II, 18 6 7 8 .
I, 17 2 7 15 . 15 , 17 , 17 8 7 5 - 6 , III,
19 0 7 4 - 5 , g .-d . aemeh : I, 17 3 7 5 ; lu c ru s. n. sg. n o m .-a c . aSkp» :

a d j. com p. ^ p ^ v- aeue : I, 17 7 7 9 . III, 19 2 7 15 , a 8 k P8 a : III, 19 3 7 4 , p l.

n o m .-a c . ASKpSpE : III, 1 9 1 7 7 — 8,
le n e ş s. m . p l. n o m .-a c . a e h h w 'i' h :
a 8 k P8 ae : I, 17 0 7 17 , 17 5 7 13 , II,
II, 18 7 7 2 .
18 6 7 2 , ASKpSpEAE : II, 18 6 7 7 , III,
le p ă d a vb. I c j. p rez. 1 p l. c-h
1 9 1 7 1 6 , ASKpSpHAe : I , 17 5 7 8 , 17 8 7 9 .
•AEO^A'K'W IU , 19 17 3 , C'h AfniiAH/H '•
lu i a r t. b o t. m . g . aSh : I, 17 17 14 ,
III, 19 0 7 18 , im p e r. 2 p l. a ; w i ;k a <iu,h :
I, 17 5 7 5 — 6 ; re fl. in d . v iit. 2 p l. 17 7 7 4 , 18 0 7 3, II, 18 4 7 2 , 12 , 17 ,

K-h KEU.H A £ n ^ A d : I ? 17 8 7 14 . 18 5 7 4 , 5, 18 7 7 16 , III, 18 9 7 18 ,

le sn e adv. aeche : I, 17 9 7 16 . 1 9 1 r/ 1 8 , 1 9 1 7 1 2 , 1 4 , a8h : II, 18 4 7 16 ,

le u s. m . sg. n o m .-a c . ae8 : I, 18 4 7 4 , III, 19 0 79 , 19 2 7 4 , 19 3 7 19 ,

17 6 7 5 , II, 18 9 7 3. 19 3 7 14 , 17 , 18 , aS : I , 17 6 7 8 , 13 ,

lim b ă s. f. sg. n o m . - a c . AHA\Bd : I , Aoyn : H , 18 4 7 14 , d . a8h : I I , 18 5 7 1,

I 8272, p l . n o m . - a c . ahm eh : 1 , 1 7 1 7 1 2 , 18 6 7 14 , 15 , 18 6 7 6 , III, 19 0 7 5 , a8h :

ah/Mkhae : I, 17 2 7 14 . II, 18 6 78 , a8h : I I , 18 5 7 6 .

litu rg h ie s. f. sg . n o m .- a c . A fT S p n t: lu m e s. f. sg. n o m .-a c . a8a\î : I I ,

I, 18 2 74, AV-mprTf : I, 18 2 7 16 . 18 5 7 6 , 18 8 7 9 , III, 19 2 7 11, ASAvb :
lîn g ă prep . : III, 19 2 7 5 , I, 17 8 7 1, II, 18 8 7 14 , g .-d . aSaM h :
/vW™ : I I I , 19275. II, 18 8 7 10 , a$a\Yih : I I , 1 8 8 7 1 4 - 1 5 .

192
 lumina vb. I ind. perl', comp. 3 m ă n ă stire s. f. sg. n om .-ac. a\<t\-
sg. aŞ rtSMHpdm : II, 187717, part. n,T>cTHpf : I, 1S073—4.
pl. m. A$A\Hpaiţ : I I I , 19377; refl. mărie s. 1'. sg. nom .-ac. /ii*pi>,:
ind. prez. 1 pl. he : II, I I , 184710, g.-d . A\dpVf : I I , 1S4713.'
18478, imper. 2 pl. k-k Ai><itHpdu,h : mărturie s. f. sg. nom .-ac. AVKpmij-
I I, 187716. pif : I I I , 1 9 2 7 4 -5 .
luminat adj. sg. m. g.-d. ASAuipdin : measer s. m. pl. nom .-ac. mtcEp'i'H :
I I , 186710, f. nom.-ac. a S>a \h p j t ;k : n, 1S6716, A\tpm : I I , 187718.
I I, 183717, 186717—18, pl. m.
merge v b . I I I ind. prez. 3 sg.
nom.-ae. ASAwpdi; : I I , 18475.
A\-kpye : I, 18077, viit. 3 sg. Kd a\apue :
lumină s. f. sg. nom.-ac. a8a\hp;k : I, 174v/l, cj. prez. 1 pl. A\epys : I I .
I I , 18471, 184718, A8A\HHd : I, 17471, 185716.
17873, g.-d. AiSrttHpHtH : I I, 183713.
mesărătate s. f. sg. nom .-ac.
lună s. f. sg. nom.-ac. ASHd : I, AWhp^mdiTiE : I I , 187714.
17678, 13.
meu pron., a d j. pos. 1 . pron.
lung adj. sg. f. nom.-ac. AS^r* : sg. f. ac. au : I, 178713; 2. a d j. sg.
II, 185716.
m. nom .-ac. a \ T 8 : I, 17P/1, 17376,
luni s. f. sg. nom.-ac. aSnh : I,
17478, 11, 17573, I I I , 192712, 14,
175716.
15, a\TeS : I I I , 19271, Î S ,192712, a\Te8 :
I I I , 19078, 16, a\£S> : I, 172717, I I I ,
M 19271, a\a S : I, 17877, f. nom .-ac.
Ai-fe : I , 171715, 17776, I I I , 190712,
mai adv. I. (Înaintea unui adj.) 19071, a\/¥i : 1 , 172717, 17779, 17876,
•wdii : I, 17274, II, 185712, I I I , g.-d. A\tA£ : I, 177714, A\EAE : I, 17375»
193r/8, A\dH : n , 1S5712 ; 2. (înain­ j)l. m. n om .-ac. <mTh : I, 172712,
tea unui adv.) a u i “i : I, 179v/2, II, 175713, 18372, voc. amh : I , 18179,
lSr/7, A\dH : I, 179r/16 ; 3. (înaintea f. nom .-ac. a\eae : I, 17475, 15,17579,
unui vb.) A\dH : I I, 18575.
17676, 17878, AifcAE : I, 177711, 12,
maică s. f. sa;, g.-d. a u iim e : I. 177710, a a\e : I, 17275, g.-d. auae :
172r/14. I, 17375.
înainte adv. auhnti : I I I , 193V/S.
m ic a d j. sg. f. n om .-ac. ,hhk\k :
Maren s. pr. nom.-ac, mp : I I I ,
I , 17072, pl. f. n om .-ac. a\hm : I I ,
19072.
1S5712 ; cu v a l. subst. m. pl. nom .-
mare1 adj. se. 111. nom.-ac. A \ j p t : ac, a\hmTh : I I I , 18973.
I, 17679, I I , 186717, 18671, II I ,
miercuri s. f. sg. n om .-ac. a\hp’-
192715, f. nom.-ac. AUpf : I, 17079,
ko\*ph : I , 17572.
II, 1S3716,18077 , I I I . 19376, Avap-b :
I I , 1S3710, 1S971S, I I I , 19276; milă s. f. sg. nom .-ac. a\ha^ : I I I ,
cu val. subst. m. pl. nom.-ac. Mdp'm : 192710, A\HAd^: I I , 184715.
I I , 1S6713, I I I , 1S973. miloste s. f. sg. nom .-ac. AiAeim :
marc2 s. f. sg. nom.-ac. Aup-fe : I, I I , 18577.
181715. milostiv a d j. sg. m. nom .-ac. a\h -
masă s. f. sg. nom.-ac. Auca : II, AOcmHK : I, 177716, A\rtcinHK -. II,
18774. 187711.
Matei s. pr. nom.-ac, AvemtH : I I I , milostivi v b . I Y refl. ind. prez.
19072. 1 Sg. A\«ţ\ AVHAOemHBACKS I , 172710.

I S -c . 180
193
 m ilui vb . I V ind. jtrez. 3 sg. 184717, 18971, A\«*dpmE : I I , 18674,
A\§fi4JE : I I , 187r/13. rtiop’ rm : I I , 187718, AWdp’ m'b : I I ,
minciună s. f. sg. nom.-ac. a \e h ’ - 18974 — 5, A\odpm-k : I I I , 19077, g.-d.
mioh/Tw : I, 179v/9 — 10, pl. nom.-ac. /Uop’UjHEii : I I , 1S975 — 6, voc. AWdp’me :
a u h ’ mwhh : I , 177714 — 15. I I , 18978.
m incinos adj. pl. m. voc. a\eh’ - m orm înt s. n. sg. nom.-ac. a\oP-
mohouih : I, 17771— 2 ; cu val. sub st. aitiHt : I I , 187717.
sg. m. g.-d. axehmwhocSaSh : I , 180v/l. m ort adj., s. 1. adj. pl. ni. nom.-
minune s. f. sg. nom.-ac. mhh8m : ac. A\opnH : I , 176717 ; 2. s. m. pl.
I, 170r/9—10. nom.-ac. A\opu,H : I, 173v/l, anop’ ^ h :
I, 173v/8, a\oPu,Th : I, 17372, A\op’ -
m ir s. n. sg. nom.-ac. Awph : I I ,
u ,Th : I I , 189712, g.-d. /Uop’ u,HAVvp :
185v/10.
I, 176714, 189716.
mirean s. m. pl. nom.-ac. A\HptHTH :
I I , 186v/15. muiere s. f. pl. g.-d. avSephaop’ :
I, 17574.
m isei s. m. sg. nom.-ac. a\hujsaS>a :
I , 183/12. muieresc adj. sg. m. nom.-ac.
A\8epECK{5 : I , 17677.
m îhni vb . I V refl. cj. prez. 2 pl.
m ult adj., adv. 1. adj. sg. m.
cTi K/'n a^ X hhu, : I I , 187r/10.
nom.-ac. A\J>Amh : I , 17274, f. nom.-
m îlcom ire s. f. sg. nom.-ac. a\„y>a- ac. A\SAma» : I, 17974, 179711, A\SAme:
KOA\HpE : I I , 186r/4. I , 183718, pl. f. nom.-ac. A\!>Ame :
m înă s. f. sg. nom.-ac. A\Tipd : I I I , I, 171711; cu val. subst. m. pl.
193r/H, pi- nom.-ac. a^ hSai : I, nom.-ac. a\8au,h : I I I , 190r/10. 17,
173v/14, 1 7 6 7 5 -6 . 19271; 2. adv. avSatk : I, 18r/7.
mînca vb . I ind. prez. 3 sg. m ulţim e s. f. sg. nom.-ac. a\8a-
/M'KH/'fc.f.KA : I I I , 190715, A\ A\p H K/T» : iţHAţ'fe : I I , 184713.
I I , 184714 — 15, A\Tip^HKd :I I I , m ulţum i vb. I V cj. prez. 1 pl.
190716, A\^pA^.HKH : I I , 184713, ct, a\8ahea\ha\ : I I , 18576, 8.
v iit. 3 sg. Kd A i^K d : I I I , 192711,
m ulţum ită s. f. pl. nom.-ac. a\Sa -
14, 2 pl. KEU.K AMv^Kd : I I I , 19076,
u,eavhte : I I , 18679.
19278 — 9, KEU, A\/f\»f'Kd : I I I , 1 9 1 7 1 2 ,
muncă s. f. sg. nom.-ac. :
3 pl. KOpK A\/V\HKd : I, 17573— 4, 17873,
Koph A\/ţ\HKd: 1 , 176710— 11, cj. prez. I I , 18575, g.-d. AtiSH qTf : I I I , 19374.
3 Sg. CE A\’Kp/5\HlIE : I I I , 190713, 1 pl. munci vb . I V refl. pa,s. ind. v iit.
ce : I I I , 19272, imper. 3 pl. CE KlVp A\t>H4H : I I I , 193 7 5 .
2 pl. A^KdUh : I I I , 190r/8, 1 9 2 7 1 7 . muri vb. I V ind. perf. comp. 3
mîndrie s. f. sg. nom.-ac. a\*W ap Te :
sg. dS A\8pHm : I I , 185716, cj. prez.
I I , 185711.
1 pl. C~h A\i>pHA\ : I I , 185715.
mînie s. f. sg. nom.-ac. a\^hYe : I,
172717, 182712, 16, mmhYa : 1,17774,
A\Ts.H-feA : I I I , 193718, pl. nom.-ac.
A\HNIHAf : I I I , 19171 — 2. N
mîntui vb. I V ind. v iit. 3 sg.
Ea AwwmSH : I , 18275. nainte v . înainte.
m intuitoriu s. m. sg. nom.-ac. Nazaret s. pr. nom.-ac. HasapEm :
A\*kHm8HmopwA : I I , 18871- I , 173712.
moarte s. f. sg. nom.-ac. AvoapmE : nădejde s. f. sg. nom.-ac. hea^ î^A'^ :
H , 18872, 16, 189716, A\opmE : I I , I I , 18673.

394
 n ă scătoa re s. f. sg', n om .-a c. im;c- n i e i e o n i . h h >ie : I . 17r/10 , 15,
K.v.iriodpe : I, 1 7 3 r/ 1 2 . II, 1 8 9 7 6 . ' III, 19371, h h m 'i h : I,
n e a d o r m i t adj. pl. m. nom.-ac. 18377.
HEdASpAMiuu : I, 174711. n i m e n i j > r o n . n e g . n o m . - a c . h h .me :
neascultător adj. cu val. subst. I, 1 7 0 7 5 , 1 7 6 7 4 . II, 1 8 4 7 1 1 . 1 8 7 7 5 ,
m. pl. voc. H-fccKS/un,iwnopH/\oph : I, 1 3 , 1 5 , 1 8 . III, 1 9 1 7 6 , 1 0 .
177v/16—17. n im ic pron . neg. h e a \h i ; , y . : I,
n e h u n a d j . pl. m . v o c . h e g S h h : I, 175717, II, 1 8 7 7 5 , 7 — S , 9.
172711, 173r/3, 181711. n o a p t e s. f. p l. n o m .-a c . H oniţH :
n e c u m adv. hek&u : II I, 19371. I, 170710.
n e c u r a t adj. pl. m. nom.-ac. hekS- n o i 1 p r o n . p e r s . 1 p l . n o m . uoh :
(MU,h : II I, 19371S, f. nom.-ac. hekS- II, 18475 , 18 5 7 1, 4, 15, 18678,
pame : II, 18677. 18779 , 189715 , m , 19 17 14 , 19377 ,
n e c u r ă ţ i e s. f. pl. nom.-ac. hekS- 1 3 , i io h : II, 1 8 5 7 3 , ne '• II, 1 8 5 7 1 4 ,
pA\u,)'HAf : II I, 19175 —6. d . Hodw : II, 1 8 5 7 1 1 , 1 S 5 7 2 . 1 8 6 7 5 ,
I I I , 1 9 1 7 1 , 1 9 2 7 2 , 4 , 9 , h o u - : II,
n e d e s t o i n i c adj. sg. 111. nom.-ac.
1 8 5 7 1 3 , 1 8 7 7 1 3 , he : n . 1 8 8 7 3 . 1 7 ,
HEAOcrooifHHK : II, 184711, I I I , 190715,
I I I, 1 9 2 7 1 0 , h h : I I I, 1 9 2 7 4 , 1 9 3 7 1 9 ,
pl. m. nom.-ac. hea'îctohhhm : III, a c . noii : I, 1 7 6 7 1 6 , II, 1 8 4 7 3 , 1 8 5 7 4 ,
193719. 18 , 18 5 78 , 15 , ÎS , 18 7 7 8 , 18876,
n e d e ş e r t a t adj. sg. m. nom.-ac. 1 2 , 1 8 8 7 2 , 8 , 1 0 , I I I, 1 9 3 7 1 2 , h o h :
HEAEiUEp’fTiamSrt : II, 187710. II, 1 8 4 v / 1 4 , 1 6 , 1 7 , 1 8 5 7 3 , 1 8 8 7 1 5 ,
n e d r e p t adj., adv. 1. adj. pl. f. I I I , 1 9 0 7 1 8 , HOH : II, 1 8 5 7 1 6 ,
i)om.-ac. HEAEpEn’mE : II I, 19173 ; 2. I I I , 1 9 3 7 1 8 , HE : II, 1 8 4 7 4 , S . S , S ,
adv. HEAfpfnh : I, 180T/1S, HEAiipfn’rnk : 1 8 4 7 4 , 1 8 5 v/ 9 . 18678 , I 8676 , 8 . II I,
1 9 1 r/ 6 , 7 , 8 . 1 5 . 1 5 , 1 6 , 1 7 , 1 9 3 7 3 ,
I , îs 0 7 5 .
1 9 3 7 7 , 9, 1 0 , 1 1 , 1 3 , 1 5 , 1 6 , 1 8 ,
n e i s p i t i l adj. pl. f. nom.-ac. HSHcnti-
N tS : II, 184716 , 18572, 17, 17,
int : II, 1847*3.
1 8 7 7 1 8 — 18 8 71, 188713, 188 78, 11,
n e m e r n i c - s. m. pl. n om .-a c. N£,wfcp'-
II I, 1 9 3 7 1 3 , - h i : II, 1 8 4 7 7 , 1 8 6 7 6 ,
hhmVh : I, 1S2714. 1 1 , 1S8715, 1SS710, 189713, H E .it :
n e m i l u i vb. IY ind. prez. 2 pl. II, 189 714,
NE.UHASHlţH : I, 17274. n o i2 v . în n o i,
n e p u t i n ţ ă s. f. sg. n o m .-a c . heiiS-
n o ire v. în n o ire .
inHNU,.* : I I I , 191715. n o stru a d j. pos. sg. m . n o m .- a c .
n e s p u s a d j. sg. n i . n om .-a c. heciiSch :
HocmpiS: I , 1 7 1 7 6 , 1 1 , 1 8 6 7 1 1 , 1 8 6 7 3 ,
II, 1S479. ’ 18 7711, 1 8 8 7 1 ,’ 16 , 1S8711, II I,
n e tre c u t adj. sg. m. nom.-ac. 1S977, HocTpS : II I, 19 P/15, g .-d .
HEmpEKSm : I, 174r/10, 179712, f. HocmpS : II, 18672, 186 712, II I,
nom.-ac, HempfK8T;n : I, 174716. 1 9 0 7 1 , hoctpS : II, 184716 , hoctpS :
n e v ă z u t adj. sg. m. nom.-ac. he- II, 1S6712, f. n o m . - a c . HOCTp/V, : II,
K.^sSm : I, 178710 — 11, HEKTiSSm : 1S877, 18S73, g .-d . HOjcmpE : II I,
I, 17176, hektvSSitiSa : I, 18375. 19 r/16 , p l. m . n o m . - a c . hol^ p h : II,
n e v i n d e c a t adj. sg. f. nom.-ac, 1 S S 7 6 , 1 8 S 7 2 , v o c . HoiypH : 1 , 1 7 6 7 1 6 ,
NEKHHAHKdTi : I I I , 19373 —4. f. n o m .- a c . Hoacurpt : I, 170 *717,
n e v o i vb. I Y refl. cj. prez. 1 pl. II, 1 8 5 7 1 3 , HOdcmpE : II, 1 S 7 7 6 , g .-d .
CTi Hf HEKOHiW : II I, 191715. H o a rrp E : II, 183716.

195
 nou adj. sg. f. nom.-ac. h o < u v : om s. m. sg. nom.-ac. wa\ : I ,
I I I , 190r/14, pl. f. nom.-ac. Hodw : 17375, 5, 174716, 178717, I I I ,
I I , 186r/13. 39379, wa\Sa: I , 175712, 179712,
nouălea num. ord. m. dA howae : 180712, 18173 4, I I I , 190710, ff.-d.
I I , 187r/7, d howae : I , 175T/14. w,v\ : I, 18074, 7, 18278, 183r/5, 10,
14, wa\8a8h : I I I , 19273, iva\8aSh :
nu adv. h8 : I , 170v/5, 1T1r/3, 7,
I, 17974, pl. nom.-ac. u m a u h h : I ,
9, 15, 17171, 17277, 14, 17371, 2,
170715— 16, I 727 O— 7, WdfHEH'l'H : I,
7, 14, 17, 17374, 10, 17476, 17472,
18177, V O C . W dAUHH : I, 170715,
13, 15, 175712, 17, 17579, 13,
172711, 1 7 3 7 2 -3 , 181711, WdfHE-
17674, 17771, 8, 17877, 34, 178712,
HHAOph : I, 17177- 8, WdA\EHHAWp : I,
17 9 7 4 , 1 7 9 7 7 , 10, 180714, 18175,
S, 11, 13, 17, 18278, 18271, 2, 4, 18 2 7 8 , WA\£HHAWp : I, 17 7 7 17 .

18375,11,14,16,18374, I I , 184r/15, omăt s. n. sg. nom.-ac. wA\£m : I.

184711, 12, 18575, 5, 7, 18776, 8, 17175.
10, 18773, 5, 9, 13, 15, 18, 18876, omcnesc adj. sg. m. g.-d. w a u h e c k k :
188718, 18971, 6, I I I , 19072, 16, I I I , 19279, pl. m. voc. wrtUHEum :
191713, 19176, 11, 12, 19278, 10, I I , 184710, VVA\EH£HHip : I, 17173..
19373, 9, 19377, 35, h o : I , 180711, omor s. n. sg. nom.-ac. wA\opii :
11, 18872, h - : I I I , 191714, h e : I , I, 17177.
18072, 8 : I I I , 19379.
omorire s. f. sg. nom.-ac. WA\ opnp£ :
num ai adv. h S a u h : I I , 185710, II, 18675— 6.
H S A \ d H : I I I , 19073.
orb adi. pl. f. voc. wdpBE : I,
nume s. n. sg. ac. h 8 a \ e a e : I , 172712.
17573.
osîndă s. f. sg. nom.-ac. wc^ ha ^ :
nusul y. însul.
I I I , 190715.
osindi vb. I Y cj. prez. 2 pl.
ct*. wcts.hahu, : I I ? 184715.
O
osîrdie s. f. sg. nom.-ac. wc'kpa ’i's :
o interj, iv : I , 17877, 179713, I , 1 8 0 7 1 2 , wctvp’aie : I, 1 7 9 7 9 .
16, 18074, 6, 11, 17, 18071, 2, 4, osteni v b . I Y refl. ind. perf. comp.
18172, 4, 18278, 11, 15, 18271, 3 sg. c f o y cuJEHHrn : I I , 18771-
183r/4, 10, 14. oţel s. n. sg. nom.-ac. wu,£m : I ,
oară s. f. pl. nom.-ac. w p n : I I I , 173712.
19076 ; num. adv. de şaptezeci de
o ri v. şap tezeci; cu val. de num.
adv. a dona oară y . doilea. P
. obraz s. n. sg. nom.-ac. wEpdş :
pace s. f. sg. nom.-ac. ndM£ : I I ,
I I I , 189713, WKpaaSA : I I , 187715. 185716, 188710, 18876, ndMfc : I I ,
ocărî vb . I Y ind. prez. 3 sg. 18877, 18873, pl. nom.-ac. ndMHAE :
WKdp/MjjE : I , 1 7 9 7 1 4 , o y K d p / M i i s : I, I I I , 19171 0 -1 1 , g.-d. ndMEAop : I I ,
18072 . 183714.
odihni vb . I Y ind. v iit. 3 sg. pahar s. n. sg. nom.-ac. mXipk :
Kd wahXhh : I I I , 193716, cj. prez. I I I , 19077, 14, n-hrdph : I I I , 190714,
1 pl. ctv wah£hha\ : I I I , 19174— 5. miX'dpBA : I I I , I 9 0 712 .
olovire s. f. sg. nom.-ac. waokhpe : pamete s. f. sg. nom.-ac. nd.wfm e ;
I , 17477. 1 ,1 8 2 7 9 . . ....

196
 pană s. f. pl. g.-d. i r k H H A .v p : I, pe prep. npE : I, 17178, 17375,
176v/7. 175713,14,17673,17877, 7,179717,
pară s. f. sg. nom.-ac. ndp^ : I, 179714, 18072, 9, 18275, 18279,
171r/6. 16, I I , 184716, 185718, 185714,
paşti s. m. pl. nom.-ac. i u c l j j h a e : 18876, 12, 12, 15, 18877, 7, 10,
II, 18776, g.-d. naijjHAwp : I I , 1S3V/10. 18, I I I , 192711, 193712, npt : I,
patriarh s. m. sg. nom.-ac. narpii- 171712, 171715, 174717, 175712,
jpX'b'A : I, 17077 —S, g.-d. nimpYap'v'S- 176716, I 797 I 0, 18072, I I , 18473,
iiSh : I, 170v/13. 184717, 18573, 185718, 18872, n i ,
Pavel s. pr. nom.-ac. ndKEA : I I , 192716, 19376, npH : I, 17274;
18578, I I I , 19072, 190T/5, 19179. prep. comp. de pe v. de, pe deasupra
păcat s. n. sg. nom.-ac. n^n^m : v. deasupra.
II, 184714, pl. nom.-ac. irhKdrm : peanig s. m. pl. nom.-ac. rrkHHyTH :
II, 18473-4, 18974, 6, H I, 191v/13, I, 18 0 7 5 .
19274, n*KdTt: 1,178v/17, I I , 187v/l 6, pentru prep.
iiehtpS : I I . 18477,
n^Kdme : I, 18179, n^KamEAf : I, 184716,185v/7, nEHmpS : I I , 184716,
17474, 17972, 18F/5, 1 5 -1 6 ,
185716, nEHmpS : I I , 18871» nEn’mpS> :
18277, 8, n i , 193v/10, m,Kitn£A6 : I I I ,
190r/12, 19278, 10, naKamEAE : I, I I , 1S875, nEHTpS : I I , 18974, npEH’ -
181718, g.-d. n-KKdmeAopK : III, TpS : I I , 185715—16, npEHmpS : I,
17278, npH.f-Tpi? : I I , 18777 —8, n p tH -
190r/10,19l72,19372—3, ITKKdTfAWp :
mps : I I , 18574; loc. adv. pentru
IU , 19277, 193715, n,t.K^T£A'.vp : I I , aceea v. acel.
18573,187716—17, n^KimEAoph : I I I , perete s. m. pl. nom.-ac. m^pEaVn :
19272, n-KKamEAwp : I I I , 192713, I I , 18874—o, n-KpEH'fH : I I , 18879.
niiK,vrEAwp : I I I , i 90718. peste prep. npscnpE : I, 17871»
năgin adj. pl. f. nom.-ac. n^r^HE : nEcnpE : I I , 186716.
I. 172714, nor^HE : I, 171712. peşti vb. I Y ind. perf. comp.
păli vb. I V refl. ind. prez. 3 pl. 2 pl. du,H nECTHm : I I , 1ST/6, ai;k
CE [ J ^ A E C K - S : I, 18271- mcmHm : I I , 18779.
pămînt s.n. sg. nom.-ac. n;K\\;KHrh : piatră s. f. sg. nom.-ac. nTamp;K :
I, 175714—15, 17874, nJ.HHimii : I, 1,17072, 17671, niampa: I, 170713.
17277, : I I , I 8676, pierde vb. I I I inf. a riVap,\,E : I,
itiSa : I, 171717-17171, 18874, 17276.
n^.uiiHmSA : I I , 18S78 —9, h;k \\;khtSa : picior s. n. pl. nom.-ac. mmpEAE :
I, 17877—8, msjHHHmSA : I I , 186717 . I, 173715.
păr s. m. sg. nom.-ac. aspK : I , pierzător adj. cu val. subst. m.
pl. voc. rwphâ-SirnopH : I, H V jo .
17677, g.-d. nxpSASH : I, 178718,
18179-10. pită s. f. sg. nom.-ac. riHT-s;: H I,
190713, 192714, 19275, rinm;* :
părăţie v. împărăţie I I I , 19074—5, nnmd : I I I , 19076,
părea vb. I I ind. , g. in 19272—3.
expr. ( - a \h ) napE p;st5 ’ /16<. pizmă s. f. sg. nom.-ac. nH3Aia :
părinte s. m. sg. no ac. n«- I I , 18874, 18, pl. nom.-ac. (ih3auiae :
p H H m f: I j 1 8 3 7 o, n s p T H fn eae : 1 , 1 8 1 v / 3 , I I I , 19171.
g.-d. nEpHHfHEASH : I I I , 190 76, pl- voc. pîine s. f. sg. nom.-ac. nep-K : I I I ,
KTiPHHU,H : I I I , I 8972 . 191717.

197
 p în ă p r e p . : 1 , 1 7 5 7 1 6 , n;Kp;K : p r a v ilă s. f. sg . n o m .- a c . npdKH<\« :
II, 1 8 7 r/ 7 , 8, n'hp'h : III, 1 9 0 v/ 8 . I I I , 1 9 0 7 1 1 — 1 2 , npdKHrtd: I I , 1 8 4 7 1 1 .

p la t ă s. f. sg. n o m .- a c . nnam-h : p r a z n i c s . n . s g . n o m . - a c . npd3’ HHKh:

II, 1 8 7 r/ 1 7 — 1 8 , nnamd : I I , 18774. II, 1 8 3 7 1 7 — 1 8 , npd3HHK : I I , 1 8 6 7 1 8 ,

p lin g e vb. III g e r. n rt-K H r^ A 8 : g .- d . npd3NHK : I I , 1 8 6 7 1 0 , p l. n o m .-

I, 1 7 2 v/ 2 — 3 ; r e fl. c j. p re z. 3 sg. ac. npd3HHMerte : I, 174715, 17579,

c'h ce : II, 1 8 7 v/ 1 5 — 1 6 , c'h g .- d . npd3NHMenop : II, 183717.

ce : II, 1 8 7 v/ 1 3 . p ră zn u i vb. IY c j. p re z. 1 p l.
p l î n g e r c s . f . s g . n o m . - a c . Hrt'hHyep'b: C'h n p ;K 3 ’ H©yHA\ : II, 185712, 2 p l.
I, 1 7 7 r/ 9 , p l . n o m .- a c . nrt^ygepH : I I , c-h np;K3H8HiţH : I I , 18771-
1 8 4 v/6 . p re a adv. np-b : II, 185713.
p lo a ie s. f. sg. n o m .- a c . iiaoe : I, p r e a în a lt a d j. sg. m . n o m .- a c .
1 7 6 r/ 1 5 , 1 8 1 v/ 1 3 . np-b^pdrt’ mjjA : II, 18672.
p lo u a vb. I in d . v iit . 1 sg. koio p r e a m u lţ it a d j. sg. m . g .- d . n p t-
nrtoa : I, 1 7 6 r/ l , ko dKte a nA©d : I, : II, 1 8 5 7 4 — 5.
1 7 6 r/ 1 3 .
p r e a s fîn t a d j. sg. f. g .-d . n p t-
poam ă s. f. sg. n o m .- a c . nod/vu :
c^Hm aeH : I , 172714.
III, 1 9 1 r/ 9 — 1 0 , p l . n o m . - a c . n o A M E :
p re o t s. m . sg. n o m .- a c . npeSmh :
I I I , 1 9 1 r/ 8 .
I, 1 8 1 7 2 -3 , n p tS m h : I, 180714,
pocăi vb. I Y c j. p re z. 3 sg. ce
p l. n o m .- a c . npeS iţH : II, 186714,
noKdACK/K : III, 1 9 0 v/ 1 2 , p a r t . p l . m .
n p-b oyni'H : III, 189714.
nenoKdHn : I I I , 1 9 3 r/4 ; r e f l . in d . v iit .
p re scu ră s. f. p l. n o m .- a c . npfcnS-
2 p l . K-h KEU.H nO K ^ H : I , 1 7 1 7 1 6 — 1 7 .
pHrte : I , 182712.
p o ftă s . f . p l . n o m . - a c . ne>4>m * : I I ,
p r ic e a ş t e n ie s. f. sg . n o m .- a c . npn-
1 8 6 r/ 8 .
Mdijjeme : I, 182717.
pom s. m . sg. n o m .- a c . nom : II,
p r ic e a ş t u i vb. IY r e fl. in d . p re z .
1 8 4 r/5 .
3 sg. ce npHM/ftijiS/'Mjie : I , 1 8 2 7 1 7 — 1 8 .
pom ană s. f. n o m .- a c . noA\-bHd :
p r ie r s. m . sg. g .-d . ( a S) npuph :
I I I , 1 9 0 r/ l l - 1 2 , noAvkHd : I I I , 1 9 0 v/ l .
I, 176713.
pom et s . n . p l . n o m . - a c . n c w A m e r te :
p r ig v o z d i vb. IY in d . p e rf. s. 3
I, 17275.
p l. npH rK 03A H p;K : I, 173715.
popă s. m . sg . n o m .- a c . non;K : I ,
p r im i vb. I Y in d . p re z. 3 sg.
180711, nona : I, 179714, 18072,
npTHA\fi4ie : I I , 187714, np'i'HAveipe : II,
1 8 2 7 4 , g . - d . n o n ^ : I , 1 8 2 7 1 5 , n orm i :
1 8 7 7 1 2 , p e rf. s. 3 sg. : npiHAW : II,
I, 18175.
188716, npYHA\H : II, 188717, v iit ,
post s. 11 . sg. n o m .- a c . nocTSA :
3 sg. Ka npTHA\H : I, 180711, III,
III,193711, nocm Srt : I I I , 191712.
19371? sa np'iHA\H : I , 1 7 9 7 7 — 8, c j.
p o sti vb. IY in d . p e rf. com p. p re z. 3 p l. ck npTHAvbcK;K : III,
3 sg. ai> n o cm H m : II, 18773, v iit . 1 8 9 7 5 — 6, im p e r . 2 p l. np'iHA\Hu,h :
3 s g . Kd nocTH : I, 174714, c j. p re z. II, 18773.
3 sg. c-h n o cm e cK ^ : I , 17573 ; r e fl. p r o c it i vb. IY c j. p re z. 3 s g . c'h
in d . p e r f. c o m p . 3 s g . : c-bS nocTH m : n p o iH m fcK ^ ; : I , 180715.
II, 1 8 6 v/ 1 8 , c-k nocm H m : I I , 18773. p ro ro c s. m . sg. n o m .- a c . npopKK :
p o t r iv i v. îm p o t r iv i. II, 18572, 186714, 188714.

p o v e s te s. f. s g . n o m . - a c . : noK -bcm e: p r o s c o r n it ă s. f . S £ . g . - d . n pocKop’ -

I, 17075. HHU.H : I , 182711.

193
 proslăvi Vb. I V ind. perf. comp. 3 r ă s p u n s s. n . s g . n o m .-a c . p;K c-
sg. H-feSnpocrtdKHm: I I , 185717, cj. prez. h ShcS : I, 178711.
1 pl. c-h. npoc/vSKHrt\ : I I , 18576 — 7, r ă s t i g n i v b . I Y i n d . p e r f . s. 3 p l .
2 pl. c'h npoc/UBHn : I I , 186v/17 ; pas. p ^ c m H r H H p s : I, 1 7 3 7 1 1 ; p a s . i n d .
ind. prez. 3 sg. ( npoc/UKHm : I I , p e r f . s . 3 s g . $ 8 p x c m H r H H m : II,
186v/8. 186 77.
prost adj. sg. m. nom.-ac. npoc-rh : r ă u a d j ., a d v ., s. 1 . a d j . sg. f .
I I I , 19374. n o m .- a c . pt : II, 18874, pE : I I ,
pune vb. I I I ind. perf. s. 3 pl. 1 8 8 7 1 8 , p l . m . v o c . P/KH : I , 1 7 7 7 3 ,
nSctp^ : I, 173v/17. PEH : I , 1 7 7 7 4 , f . n o m . - a c . p ^ a e :
purta vb. I ind. prez. 3 sg. ’noap- I, 1 7 5 7 9 , I I , 1 8 6 7 8 ; c o m p . făcător -
m* : I, 182r/16, ger. nSpm^HA8 : I? rău v . f ă c ă t o r ; 2 . a d v . î n e x p r .
177714. a-i părea rău v . p ă r e a ; 3 . s . m . ' p l .
VOC. p^HAOph : I, 18 1717, P-SIHAOP :
purtător adj. cu val. subst. m.
sg. g.-d. n8pm^îrop»/iSH : I I , 18471. I, 17377, s. n. sg. n o m .- a c . p^xt> :
I, 1 7 2 r/ 4 , 1 7 8 7 1 .
pururea adv. nSSpSp-b : I I I , 193715,
nopSp-k : I U , 190r/18. r ă u t a t e s. f . p l . n o m .- a c . p-harm,.-

pustii vb. I Y cj. prez. 3 pl. c ; k ct u,h a e : III, 19 0 718 —19 171, p e St ^k -

nScTHnScmhiiacK^ : I, 176r/17—176v/l. HHAE : I, 17776 —7, P-S\8TdU,EAE : I,

putea vb. I I ind. prez. 3 sg. 17278, pxT-hUHAE : I, 177717.

nodim : I I , 184711, 1 pl. nSnuAV : I , război s. n . sg . n o m .- a c . pa3Eow:

17772, imperf. 3 sg. nsm^: 1 ,17075, I, 176710.
viit. 3 sg. Kd nsm-k : I I I , 192718 ; refl. rece a d j. sg. f. n o m .- a c . peme :
ind. prez. 3 sg. ce noanu : I I , 1847 I, 17072.
1 2-13. r e p a o s s. n . s g . n o m . - a c . p ;K iw u u ::
putere s. f. sg. g.-d. nSmep'ff : I, I, 183712.
18472.
rid ic a vb. IV in d . p rez. 3 sg.
putrejune s. f. sg. nom.-ac. nSmpE- P-SAH k x : III, 1 8 9 7 1 2 , p e r f . s. 3 sg.
ywypE : I I , 189713.
p « A HK;K : 1 8 4 7 2 — 3 ; re fl. in d .
puţin adj. sg. m. nom.-ac. nSiţHH : p r e z . 1 p l . he P"hAHK/î\i\\ : I I , I 8676 — 7 .
II, 18478.
ro b s. m . p l. n o m .- a c . pokîh :
I I , 186716.
R r o b i e s. f . sg . n o m .- a c . p o e Te : I I,
18571.
rai s. n. sg. nom.-ac. patoa : I I ,
rod s. n. sg. n o m .- a c . poa : I?
18474, g.-d. pdiortSH : I, 182717.
17275.
răbda vb. I inf. p;KEAa : I, 17772.
rost s. n. sg. n o m .- a c . po c m S rt:
răbdare s. f. sg. nom.-ac. p^K^Pf •
II, 185716, 186710, p-hEAdpt : I I I , II, 18977.
191711, p^KAdpt : I I , 18673. ruga v b . I in d . p re z. 1 sg. pivr :
răpi vb. I Y refl. ind. perf. s. 3 II, 18479 , III, 19376, 3 sg. podrx :
sg. cţ p-hn-hcmiH : I I , 18973. I, 1 7 2 r/ 1 5 , re fl. in d . p re z. 1 p l.
răsărit s. n. sg. nom.-ac. p*c*pn- he p ^ r « A \ : I I I , 1 9 3 7 1 8 , 3 p l . ce p o r * :
ms : I, 175716-17. I, 18 2 76 -7.
răspunde vb. I I I ind. perf. s. ru g ă s. f . sg . r io m .-a c . psr* : I,
3 sg. p^cnSHce : I I , 18571—2. 170 79 , 172713.

199
 i

rugăciune s. f. s g . nom.-ac. pSr;s- cTs/rSpa : I, 182717. inf. a c^mSpa: I,

qwpe : I I , 186r/10, pSrvY^rcpt : I I I , 182711 .
193v/ ll. său p ro n ., a d j. jd o s. 1. pron.
ruşina vb . I refl. imper. 2 pl. sg. m . n o m . - a c . aAk ctiS : I, 180714, H
hS k;k p5?uiHpai;K : I I , 187r/8. f. nom.-ac. a ca : I I , 189717 ; 2. adj.
ruşine s. f. sg. nom.-ac. pSiumit : sg. m. nom.-ac. ct^S : I, 17875, c
I, 180717— 18 ; loc. adj. k8 pSujHpfc : 181710, 18173, I I , 184713, 188710,
I I I , 191r/16. 18876, 18977, 18978, I I I , 190r/6, î
191v/17, 192v/10, ceS : I , 180712,
I I , 18778, I U , 19277, iA c-Ki>: II, 7
S 18476, AAh ceS : I I I , 19171, g.-d. '
chS : I, 178718, f. nom.-ac. ca : I, j .
saţiu s. n. sg. nom.-ac. cau ,H $Ak :
18077,18,11, 184715, 18671, a ca:;-'
I, 178v/o.
I I I , 193710,12, g.-d. carte : I I , 18472,!
sau conj. cat? : I, 179714, 18079, 18579— 10, I I I , 193713, pl. m .]
9, 180717, 18275, I I I , 193r/4, 5,
nom.-ac. ctiH : I , 18075, 18375, II,
19372.
188711, 18876, 18974, I I I , 19074, ;
să conj. 1. ,,dacă” rn : I , 18179,
g.-d. civH : I I , 188712, 18877, 190r/7, .
c- : I, 178717 ; 2. semn al conjunc­
tivu lu i Ch : I , 17372, 17479, 175712, 13, f. nom.-ac. caAe : I, 18175, 16, •
17573, 17675, 17878, 180714, 18277, cafwe : I, 175713.
180715, I I , 183715, 184r/10, 13, 15, scaun s. n. sg. nom.-ac. cKaaSuSA: 1
185r/4, 12, 18, 18576, 6, 8, 8, 9, I, 174710, g.-d. cm ^nSaSh : III,
9, 13, 15, 18671, 8, 8, 10, 13, 14, 193714.
15, 18678, 11, 17, 18775, 10, 18, scădea vb . I I cj. prez. 3 sg. ci
18771, 2, 5, 9, 9, 12, 13, 15, 18872,
cKas^ : I I , 18779— 10.
5, 7, 18, 18871, 3, I I I , 18975, 6,
.19072, 13, 18, 19173, 4, 6, 7, 8, schimba vb . I i n d . p e r f . s. 3 sg.
15, 15, 16, 17, 19171, 4, 6, 10, ckkiaţk^s : I I I , 191716.
19272, 9, 10, 12, 19373, 6, 8, 19377, s c î r b ă s . f . s g . n o m . - a c . c k p -k k ^ :
9, 9, 10, 10, ce : I , 175717, 18172, 1 , 179711, 183718, cKp-KB'h : 1 , 17974.;
18279, I I , 18478, 12, 18, 185r/7, scoate vb . I I I ind. perf. comp.
18775, 18, 18874, 17, I I I , 190713, 3 sg. cKocS-N'feS : I I , 188711-
191r/17, 19278, 19279, 19372, ce- : scrie vb . I I I ind. v iit. 3 sg. ej.
I I I , 190710, 12, rne : I I I , 191714 ; cKpîe : 1,18r/3 ; pas. ind. prez. 3 sg.
conj. comp. ca să (se) v . ca, de să CKpwcTi e : I I , 183710.
v . de. scriptură s. f. sg. nom.-ac. CKpHij
sămînlă s. f. sg. g.-d. ceiuernieH : t 8 P ; k : I , 17978 — 9, c K p H ţ n m t J p ^ v : I .
I I I , 191'/16. 18373, cKpwnVspa: 1 ,1 8 r/ 3 — 4, g.-d.
săpa v b . I inf. a c-hiia : I , 176713. ckphiitSph : I, 183715, pl. nom.-ac
sărac s. m. pl. nom.-ac. cTvpaM'i’H : cKpHn’ miJpH : I, 170715, 17172, CKpHij
I , 17272, 180718, g.-d. ciipaMeAWp : I, rnSpHAe : I, 177712, cKpHn’ m8pH/\e : I.
1 7 2 7 6 -7 . 177710, g.-d. cKPHnmSpHAwp : 1 , 17373
sărăcesc adj. pl. f. nom.-ac. ciip^K- scrîşcare s. f. sg. nom.-ac. ckpujj
■leijjh : I I , 185712. Kap-k : I , 1 74711-12.
sătura vb . I ind. perf. s. 1 sg. scump adj. cu val. subst. m. pl
c^mSpaw : I , 172r/2, v iit. 1 sg. kok> nom.-ac. cKSmn'm : I I , 18771- :

200
:I! scumpăra vb. I ind. perf. comp. tî?a : I I I , 19071, ct|sHHiS>A: I I , 183v/ll,
3 sg. HtS cKSmniKpdm : I I , 18572, pl. g.-d. ckeh’hh/WP : I, 18279.
ronţ
ntS cK!$A\naparri : I I , 187718—18871-
M silă s. f. pl. nom.-ac. c h a e a e :
idjj «cumpărare s. f. sg. nom.-ac. I I I , 18979.
CKS/Vin^pdpt : I I , 185r/l- silnicie s. f. sg. nom.-ac. chahhmYa :
;/5i-
scurătire s. f. sg. g.-d. cuSp-SHupeEM: I I , 188712.
l
II, 183714. sine pron. refl., s. I. pron. refl.
n.
i-i seca vb. I ind. viit. 1 sg. kok> ac. chpe : I I , 184v/16, ce I, 175717,
n; c£Kd : I, 181715—16, KOK> C-SKd : I, 176710, 17, 182717, 182v/l, I I ,
-di 172T/9. 18474, 18471, 12, 18574, 9, 10,
secera vb. I ind. viit. 2 pl. ke^h 18773, 187713, 14, 15, 18, 188715,
dE-k a ceqepa : I, 181714. I I I , 18972, 3, 5, 6, 10, 19079,
semn s. n. pl. nom.-ac. c-feiune : 16, 19175, 19273, 10, 18, 19271,
4' I, 171711. 19375, 19, c-h : I, 17977, 180715,
Ol1
, 181718, 18276, 9, -ce : I I , 18778,
DT seraîim s. m. pl. nom.-ac. cepa^H- 13, 15, 16, c-fe* : I I , 186718, I I I ,
'i A\HH : I I I , 189710. 19277, cfoy : I I , 18771, -cffi : II,
setos s. m . p l. n om .-a c. cotoujTh : 189712; 2. s. f. sg. nom.-ac. cnp-fe :
I, 182712. I I I , 190711.
sfădi vb. I Y ind. prez. 3 sg. singur adj. pl. m. nom.-ac. chh-
c ^ A ’bUJf: Ij 18077. r8pw : I I I , 19073.
î sfii vb. I Y refl. cj. prez. 2 pl. sîmbătă s. f. sg. nom.-ac. c;ka\e;k-
c-k Ct|iHHlţ;K : I I , 18775 — 6. miS : I, 175713.
sfinţi vb. rSr ind. prez. 3 sg. sîn s. n. sg. nom.-ac. c-^pSa : II,
ciJsHU-bijjE : I I I , 19272, perf. comp. 186711 .
3 sg. HtS' cHu,nm : I I , 185717.
sînge s. n. sg. nom.-ac. c-kh’ije : I,
sfinţie s. f. sg. g.-d. c^ hueh : I I I , 176715-16, I I I , 191718, 192710,
193713, c<jsnu,Te : I I , 18579. c-kHye : I I I , 19171, 14, chhijs : II,
sflnt adj., s. 1. adj. sg. m. nom.- 18477, c-kHgeAe : I I , 184712—13,
ac. c4sHmk : I I , 185718, cijiumii ; I I I , I I I , 190716, 19271, 192712, 15,
18978, c^shitiSa : I I , 188713, 191717, cWyeAE : I, 171713, I I, 18778, I I I ,
c4s*HmSA : I, 18376, cijiHfTiSA : I I I , 192r/7, c-khmeae : I I, 184r/16, cHH’yEAE :
1 9 1 7 1 , g.-d. ctJssHTK : I, 17478 , f. I I I , 189718, CHHM/ftAE : I I I , 18978,
nom.-ac. : I, 183711, tt}s;KHTa: g.-d. CTiHUE/A^ : I I I , 19079.
I, . 173714, 17476, 174714, 18376, slavă s. f. sg. nom.-ac. cAdKa :
j 7, c<js*Hma: 1 ,17076,173710,174714, I I , 189717.
S17577, Ct(s*HTa : I, 173717, 17377, slăvi vb. I Y inf. a ca;kkk : II,
! 174714, I I , 184711, cijsHTa : I I , 18472.
184r/l, 185717, I I I , 190711, 19371,
c$îima: 1 ,171713,17278, I I I , 18976, slobod s. m. pl. nom.-ac. caokosh :
192716, CijSHTd : I, 18077, 182717, I I , 18574, caokosVh : I I , 186716.
c^-KHTd : I, 1 7 0 7 H ) c^siiHma : I, slobozi vb. I Y ind. perf. s. 3 sg.
170711, c^Hma : I, 17578,c$;KHd : I, caokosh : I I , 189713; refl. ind. prez.
17279, CTHTd : I I , 18379, g.-d. C^H- 3 Sg. CE CAOKOS-bljJE : I I I , 19273 — 4,
mten : I I I , 189716, pl. m. nom.-ac. perf. s. 3 pl. cawkhbhpe-ca : II,
c ^ h ’u.h : I, 172712, c^h’hYh : I I I , 189712.
19P/4, f. nom.-ac. cijsH-mE :: I, - slugă s. f. pl. nom.-ac. ca8u : I I ,
17578 — 9 ; 2. s. m. sg. nom.-ac. c<Jsh- 186712.

201
 slujbă s. f. sg. nom.-ac. ca8>kk;k : spre prep. cnpt : I, 176710,17776,
I I , 186r/9, ca8>kg;k : I I I , 192r/16— 17. 17871, 17874, I I , 18578, III,
sluji vb . I Y ind. prez. 3 pl. caS- 189717, 19177, 19371, 18, cnp-fc:
I , 17671.
jKECKh : I I I , 189v/15, caSweckS: I I I ,
189v/9, perf. comp. 2 pl. : cASWHm- spune vb . I I I ind. perf. s. 1 sg.
cn8uj : I , 171711, 3 sg. cnSct : I,
au,H : I I , 1 8 7 7 2 -3 .
17079, v iit. 3 sg. Kd c n S H t : II,
smerenie s. f. sg. nom.-ac. cAvk- 184717, cj. prez. 3 s g .: ct cnSpf:
pEHia : I I I , 191712. I I , 184718, inf. cnspt : I I , 184711,
soare s. m. sg. g.-d. coaptASn : 13, cnSHH : I, 17075.
I , 175717. spurcăciune s. f. pl. nom.-ac.
sobor s. n. sg. nom.-ac. ctvkoph : I, cnSpK;KmopH : I I I , 193715— 16, cnSp-
17078, g.-d. ckeopSaSh : 1,180715— 16. K^MK»pHA« : I I , 185718.
socoti vb . I Y ind. prez. 2 pl. spuză s. f. sg. nom.-ac. cn8s;s : I,
cokoitihu, : I I , 184715; refl. cj. prez. 176716.
2 pl. ci». k;k coKomHU,!* : I I , . 184710, sticlă s. f. sg. nom.-ac. citi£kaj:
I I I , 191710. I I I , 19174.
socotinţă s. f. sg. nom.-ac. coKomHH- striga vb. I cj. prez. 1 pl. ct,
CTpHr;K(« : I I , 186715.
: I I I , 191711? 193711, cokothhu,^ :
I I I , 19377. sub prep. în prep. comp. de svh
v . de2.
Sodom s. pr. nom.-ac. coa° m : I,
suflet s. n. sg. nom.-ac.
17977.
I I , 18478, 9, 18578, cSijsAEmSA : I,
sodomlean s. m. pl. g.-d. coa0^'* 17979, g.-d. c8*jsAfm8A$H : I I I , 19179,
A-feHHASpii : I , 17973. 10, c8$'Ut’«,ya8h ; 18671, pl-1
soţ s. m. sg. nom.-ac. colţii: I, nom.-ac. c&Jsaete : 1 , 17775— 6, cBjJwf-
176711,11, 177715, 15, pl. nom.-ac. mfAf : I I , 184710— 11, g.-d. ctJifwumi-i
cou,h : I I I , 193713. Awph : I I I , 19173, c82jsAfmfAop : H ,1
sparge vb . I I I ind. perf. comp. 1 8 3 7 1 5 -1 6 .
3 sg. cnapam-aS : I I , 188710, cnap’m- sufletesc adj. pl. f. nom.-ac. cSijsAi-
aS : I I , 18875. mfi4iH : I I I , 189712.
spăla vb . I cj. prez. 1 pl. : c-k sufleteşte adv. ci^ET-kine: II,
cm^ATiiM : I I I , 19174. 185711— 12, cSjjsAemttiif : n , 185712.
suliţă s. f. sg. nom.-ac. cSahi;»:
spăsenie s. f. sg. nom.-ac. cn-hci-
I , 17472.
hie : I I I , 192714.
sus adv. c8c : I I , 186716, III,
spăsi vb . I Y ind. perf. s. 3 sg.
189713.
cncH : I I , 188715, 188710; refl.
suspin s. n. sg. nom.-ac. cSchhh:
ind. prez. 1 pl. he ciichav : I I , 18478.
11, 18476.
spăsitor s. m. sg. nom.-ac. cncH-
mop»A: I I , 187711* g.-d. cnHmopioASH:
I I I , 19071. Ş
spin s. m. pl. nom.-ac. chhh^ : I,
173717. şapte num. card. unnrru: 1 , 175717.
spovadă s. f. sg. nom.-ac. hciio- şaptesprezece num. card. uifnrr-
K-fcA* : I, 18175. cnp«3-kM£ : I, 176713-14.

202
'v/g şaptezeci uum. ad v. ae uiAnmesEHH 12, 12, 13, 13, 19075,6,9, 12,
m' a* wph : ij isr/6-7. 12, 13, 14, 16, 19174, 6,7,8,15,
pfc: şarpe s. m. pl. n om .-ac. uiep’nH : 17, 17, 18, 18, 19172, 3,7,8,12,
j I, 175r/2. 14, 17, 17, 19271, 1, 2,3,7, 10,
sji saselea num. ord. m. an uiacEAE: 11, 11, 15, 17, 18, 19273, 3, 5, 5,
7, 8 , 9, 12, 13, 14, 16, 17, 19371,
îj II,’ 18775. 7, 7, 11, 12, 13, 14, 16, 18, 19372,
Dj.-. şedea v b . I I ind. perf. s. 3 sg. 3, 4, 5, 6, 7, 9, 11, 12, 16, wh : I,
>PC s s ’: I I I , 19073.
17977, II, 188718, iu-: I I I , 192716,
si ad v ., conj. 1 . adv. iu h : 1 , 17174 17, 111T : I, 17979, iuT- : I I I , 19074,
17378, 8 , 176716, 182v/5, I I -ui : I, 17179, iu : I I , 186718.
ac. 185 /v14 , 15,186713, 18678, 188713
14, I I I , 192713, 14; loc. adv. ca şti vb. I V ind. prez. 2 pl. hjhhh : I,
v. c a ; 2. conj. i u h : I, 17079, 16 17372, 7,14,17,173v, 10-11,18179,
I 17072, 4, 8 , 10, 10, 12, 13, 13 I I , 17, 3 pl. hjhS : I, 172714, imperf.
■ 14, 17171, 2, 7, 11, 12, 15, 17 3 sg. uiVe : I I , 18971, perf. s. 3 sg.
: 17175, 6, 6, 6, 7, 7, 8 , 8 , 9, 9 i|iTS : I I , 188718, viit. 3 sg. sa 141:1 :
; 10, 14, 16, 17271, 2, 2, 2, 3, 6, 9 I, 17674, cj. prez. 2 pl. c t ijjh u , :
i 10, 12, 13, 16, 17272, 17, 17375
I I I , 192712, c t ljjh : I I , 187712, ger.
n. 7, 17375, 12, 14, 14, 17, 17473
ijjThnah : I I I , 191715.
7, 11, 14, 17471, 2, 7, 10, 14, 15
K* 17572, 7, 8 , 17572, 8 , 13, 17671
2, 7. 12, 16, 16, 17672, 5, 5, 9
r 10, 13, 14, 17775, 9, 12, 13, 16 T
I, 17771, 3, 9, 9, 12, 13, 15, 17
19 178r/4, 18, 17873, 6, 7, 17976, 11 taină s. f. sg. g.-d. mjHW : I I ,
,j 14, 17972, 3, 7, 8 , 9, 10, 180715 184712.
iî'.' 18077, 18174, 5, 12, 15, 181T/15 tare adi. sg. f. nom.-ac. Tâpi :
ii- 17, 18273, 8 , 16, 17, 18272, 6, 7 I I I , 193711.
I 11, 12,13, 14, 16, 18371, 11, 15 tată s. m. sg. nom.-ac. mamg/i :
I 16,183v/4, 5, 6, I I , 18379, 12 I, 17176, 178710.
| 13, 14,14, 16, 18471, 6, 7, 7, 8 tărie s. f. sg. nom.-ac. T'hp'iA : I,
| 8, 8 , 9, 12, 13, 15, 16, 18, 18472
18077, m-KpTA : I I , 18978, TapTA :
[ 2, 4, 6, 7, 9, 10, 14, 14, 15, 16
I I , 18671, pl- nom.-ac. t -kpThae : I I ,
! 18, 18571, 1, 12, 13, 15, 15, 16
184717, m-hpiHrtE : I I I , 189710-11.
j 16, 17, 18,18575, 6, 8 , 9, 11, 12
tăvăli vb. I V refl. ind. viit. 1 pl.
’ 15, 16, 17, 186r/l, 1, 4, 5, 5, 7, 9
HE KpEiH T-hKMH : I I I , 193715.
j 10, 10, 13, 14, 17, 18, 18671, 2
teme vb. I I I refl. cj. prez. 3 sg.
2, 4, 4, 5, 10, 11, 13, 13, 14, 14
CE CE T"hA\f : I I , 187718.
15, 15, 18771, 1, 5, 8, 10, 11, 14
16, 17, 18, 18772, 8 , 9, 11, 17 tînăr s. m. pl. nom.-ac. itihhepVh :
18874, 4, 5, 7, 9, 11, 12, 12, 14 I I , 186715, THpEpiH I I I , 18973.
15, 18, 18871, 2, 4, 6, 7, 7, 9, 10 tot adj., s. 1 . adj. sg. m. nom.-
11, 11, 17, 17, 18, 18, 189T/1, 1 ac. morn : II, 186717, 18879, rom :
2, 2, 3, 3, 5, 10, 11, 12, 13, 14 I I , 188714, f. nom.-ac. Toam-h : I I I ,
15, 17, 17, 18, 18, I I I , 18973, 4 18972—3, moain;K : I, 17871, pl-
4, 6, 8, 10, 10, 11, 13, 13, 15, 18 m. nom.-ac. inou,H .: I , 17276, monh :
190r/2, 2, 2, 5, 5, 6, 6, 7, 7, 9, 9 I I I , 19276, : I I , 186716, moiţ, :

203
I I , 187v/9, f. nom.-ac. moamg : I, g.-d. tpSiîSaSh : I I , 185718— 18671,
171v/8 — 9, 177 V/G, 179r/2, II, mpSnSASn : I I I , 19079, pl. nom.-ac.
184r/18, 186r/7, 187v/7, 188r/3, I I I , m p S n S p E A E : I , 1 7 6 7 1 1 , g--d. m p ijn S p E :
189v/9, 10, 190718, 191r/l, 1, 2, 5, 11,18676, TpSnSpfAwp : I I I , 19172— 3.
7, Toarne : I , 182r/l, I I , 185v/18, trupeşte adv. TpSnEiţjf : I I , 18579.
188r/17, I I I , 191r/2, 1 5 - 1 6 , 19378, lu pron. pers. 2 sg. nom. ms :
moaTE : I, 181r/17; cu r a l. subst. I I , 18979, d. nV- : I I , 18978, 9.
m. pl. nom.-ac. mou, : I I , 184v/16, tunerec v. întuneric.
187v/5, 188r/5, 188V/I, 189T/2, 2, 3,
to ^ : I I , 186r/14, 186v/9, 187r/17,
mou,h : I I , 186v/4, I I I , 190715, tou,h : Ţ
I I I , 190v/ l— 2, 4, mou,H : I I I , 'l 8 9 v/5 ;
2. s. n. sg. nom.-ac. mom : I I , 18572. ţine vb. I I I ind. prez. 3 pl. u,Hph ’•
trece vb . I I I ind. v iit. 3 sg. sa n i , 19 0 7 4 .
TptwE : 1,171v/lj 1 —2, inf. a Tp-b^E : ţinere s. f. sg. nom.-ac. uiip-bpt :
I, 179r/17. I I , ' 189717.
trei num. cârd. mpEH : I, 170v/10, ţinut. s. n. sg. nom.-ac. LţKpSmSA :
mpn : I, 170v/9. I I , ’ 188714, 18879.
treilea num. ord. m. dA’ mpsHAE :
II,. 187r/4, f. a mpEE : I , 17F/4.
r tremur s. n. sg. nom.-ac. mpEAiSph. : U
I I I , 18 9V/11.
ucenic s. m. pl. nom.-ac. sym-
trim ite vb . I I I ind. perf. s. 1 sg.
HHM'i'H : I I I , 19074, g.-d. OyMEHHMHAOpii :
mpEAwwS : I, 171r/2, v iit. 1 sg.
I I , 18877, I I I , 190r/7, 13, S m e h h -
aA\h a TpHA\/î\rnE : I , 174717, kok> aK-b a
MHAwp : I I , 18 8 711.
mp£A\-bms : I , 175714, 3 sg. sa mpE-
A\HmE : I , 18174. umbla vb . I ind. prez. 3 sg. ^ ea^ :
I I , 18579, 3 pl. ^.ca^ : I, 172715,.
trim itere s. f. sg. nom.-ac. Tpe-
c j . prez. 1 pl. cii ^EA^iU I I , 185718—
A\-bmEpe : I , 171r/4,180v/12, tpha\/î\tep£ :
■'18571, ce ^ ea^ iU : I I , 18577, inf.
I, 183715, rnpHAvbmspE : I , 183v/4,
a ^.EAa : I I , 185712—13.
mpEA\HmEpE : I, 178710, rnprtA\HmHp£ :
I, 179v/8, g.-d. mpHA\HfîlEpE : I, umbra vb . I ind. prez. 3 sg.
178v/15. oy!uEp’bs;K : I, 17478.
truîaş adj. sg. m. nom.-ac. TpS- umplea vb . I I cj. prez. 1 pl.
C'h .f nAEA\ : I I , 18779.
4samSA : I I , 18673.
trup s. n. sg. nom.-ac. TpSn : I I , un art. neh. sg. m. nom.-ac. 8 :
18476, 185711, 188714, 17, mpSn : I , 176710, I I , 18973, I I I , 19374.
II, 18579, I I I , 19078, 191718, uncrop s. n. sg. nom.-ac. SKpon :
mpBnh : I I , 185r/7, I I I , 18978, I , 17672.
mpb'nSA : I I , 184712, 188710, 18876, unde adv. ShA£ : I I , 18978, I I I .
I I I , 189717,191714,192718, 19274, 192712, Shae : I I , 18978— 9, o\'hae :
9, 14, TpSnSA : I I , 184715— 16, I , 174711, ovh’ ae : I, 179713.
I I I , 190717, 1 9 1 7 1 1 -1 2 , 1 6 - 1 7 , unsprezecelea num. ord. m. &t
19271, 192711, 193719, 193717, Scnp^s-b^fAE : I I , 18778 — 9.

204
 uni s. n. sg. n om .-ac. Snmk : I , vedea Arb . I I ind. perf. s. 3 sg.
172r/2. kt^sS : II, 1SS71S. k;ksS : I I, 1SS718,
mm num . card. m. Spij/i : I I , cj. prez. 1 sg. c-h ktv.s S : I , 17675,
38972, f. w : I , 17072. imper. 2 pl. keaeHh : I . 170717 —
umil pron. nehot. sg. m. nom .-ac. 17171.
ovpSji : I I , lSSr/3, 18, I I I ,
193r/S, ac ni vb. IV ind. perf. com p. 2
SfSrt : I I , lS7r/18—187v/l. pl. aiţk K£iinm : I I , 18774 — 5, v iit.
ureche s. f. pl. n om .-ac. Spekhae : 3 sg. na kehh : I, 1 7 4 7 2 — 3, a ke :
1, 179r/17—18. I I I , 19078, im per. 2 pl. tupiiu,» :
uri v b . I V refl. ger. Sp ' haS-kaî : I I I , 18972,' 2, khphu, : II, 1S771.
I, 177712. A'enin s. n. sg. nom .-ac. kepS :
u rm a Arb . I ind. p re z. 3 sg. o\-p- I I , 18975.
/lus^Yv : I, ÎSO'/S — 9. veninos a d j. pl. f. n om .-ac. kehe-
u rm ă s. f. sg. n om .-ac. o\-pAWY> : I, h5
?ace : I, 17673.
17Sr/17, Sjjaijk : I, 178713.
veseli A'b. IV refl. im per. 2 p l.
usnă s. 1. pl. nom .-ac. oyciifAt : KECfAHU,ll-K^ : I I , 1S773 — 4, K E C A I l -
1, 18271. KXi : I I , 1S7711.
ustoni A', osteni,
\eselie s. f. sg. nom .-ac. keceaVe :
uşor adA*. tomopk : I, 17972.
II, 183712, 18477, 186715, kecaTe :
III, 191710, g .-d. keceaTeh : II,
1 8 3 7 1 2 -1 3 /
V
viaţă s. f. sg. n om .-ac. KTau,;s :
I I , î s 476, 13972 , î n , 1 9 2 7 1 1 .
vai interj. nan : I, 1 S071 1 . KTand : I, I 747 I 6. I I , 1S675, 1S971.
văduvă s. f. pl. nom.-ac. ktiaSu’as : I I I , 19173, 192714, 192710. 13, 18.
I , 17271-2. g.-d. KHEU.HEH : H , 18475, kVeh'i'e : I I ,
A'ărsa A’b. I ind. imperf. 3 sg. 1S5718.
k-kpcj : I I , 1S779, perf. comp. 3 sg.
viclean a d j., s. 1. a d j. pl. m. n o m .-
urks Kp-Kcjm : I I I , 19277, A ' i i t . 3 pl. ac. X'HKA-bHH : I , 17S710. A'OC. X'm-
kc>pk Kiip-ca : I, 171r/12 —13; refl.
kaIîhh : 1 , 17773, f. n om .-ac. X'nT,\-kHH :
ind. prez. 3 sg. ce sapc;s : I I I ,
I, 1 7 0 7 1 ; 2. s. 111. sg. g .-d . VHKA-fc-
190716.
hSaSii : I, 179710.
veac s. m. pl. nom.-ac. mwk :
vicleşug s. n. sg. nom .-ac. X'iikaeh-
III, 192r/12, g.-d. K'kMHAC'p : I I , 1S675,
umr : I I, 1S977, pl. nom .-ac. X'ekae-
K-k'iHAU'p : I I , 1S9719; loc. adj.
UlSKSpilAE : I, 17576.
AE RtKk : I I I , 19271S, AE K'k'J : I I I ,
A i e 1 v b . I I I cj. prez. 1 pl. c-k
19173,19 2 7 13 , A f B EM k : I I I , 192712 ;
kTeai : I I, 18S 77.' lS S v/3.
loc. adA'. Af^ K’kMH : I, 176717.
vie2 s. f. pl. nom . ac. kThae : I ,
veeio s. f. sg. nom.-ac. kemVe : I I,
1S9719 ; loc. adj. a * kemi'e : I I I , 17671.
19371; loc. adA-, .f , kemTe : I I I , 193717, A'ierme s. m . pl. n om .-ac. kTepaO'h :
19375. I, 174711.
vecin s. m. sg. nom.-ac. kemhh : vin s. n. sg. n om .-ac. khh : I.
I, 180r/8, GHMHH : I, 180r/7. 17272, KHHpk : IU , I 9275 . KHpk :

205
I I I , 191t/18,Tkhp; : I I I , 192r/15, kh-Kpa^KK^ : I I , 1S879—10, pl. nom.
h$a : I I I , 192v/3. -ac. K p a > K 5 fr tE : I I , 18873, k p j >k k h a e :
vineri s. f. sg. nom.-ac. k e h e p h : I, I I , 188717.
I 7477 , 14, 174v/14, 17572, KfHfp'b : vrăjmaş s. m. sg. nom.-ac. k p -k h î -
I, 171715, 17279, 17375, 173v/ ll, rtidiut.A : I I , 18S73.
1757S. vrea vb. I I 1. vb. pred. ind.
vinovat adj. sg. m. nom.-ac. k h h o - prez. 3 pl. Koph : I I I , 18975, viit.
Kam : I I I , 190v/9, pl. nom.-ac, khho- 3 sg. Kd Kpe : I, 180714 —15; 2.
cau,: I I I , 193v/5. vb. aux. ind. prez. 1 sg. k o k > : I,
vin s. m. pl. nom.-ac. k T h : I, 171712, 17175, 17279", 17378,
17378. 17474, 10, 175712, 14, 17, 17671,
7, 17672, 17776, (17877, |17972,[9,
vinzare s. f. sg. nom.-ac. K'hHSdpE :
I I I , 19178.
18177, 181713, 15, 182717, ţW :
I, 176713, 3 sg. Kd : I, 17171, "1,
v ir s tă s. f. sg. nom.-ac. Kp-hcma :
17476, 7, 13, 14, 16, 17471, 2,
I I I , 18973.
175713, 17674, 178712, 14, 17974,
voi pron. pers. 2 pl. nom. koh : I,' 5, 7, 17973, 7, 9, 11, 14, 1S0715,
I 7 2 7 3 , 6, 17371, 17374, koh : I, 180y/ll, 14, 17, 18173, 4, 5, 15,
171r/3, 9, ko : I, 181710, d. kou> : 15, 18275, 182v/9, 14, 14, 183716,
I, 17177, 11, 17271, 172v/5, 17574, 18, I I , 183715, 184717, 185711,
179715, K/î\ : I, 17578, 18179, I I , I I I , 19079, 192711, 12, 14, 14, 17,
1S773, I I I , 19278, - k* : I, 17576, 18, 19371, 14, 16, 193713, -Ka :
177713, k- : I , 17271, kt, : I, 17F/10, I I I , 192712, 193716, d : I I I , 19078,
ac. k o h : I , 17172, 9, 17175, 172717, ke : I, 178713, Kdd : I, 18371, k* :
17272, 17473, 174717, 17671, I , 183714, 1 pl. KpEiy : I I , I 857I,
17673, 17777, 18275, I I I , 19079, 3, 4, I I I , 193712, 13, 15, 15, Kpt.u :
192r/6, I 927 I , 11, 19376, koh : I,
I I I , 193711, 2 pl. keu,h : I, 171716 —
171712, 172716, I I , 184710, I I I , 17, 174713, 15, 175710, 176713..
190r/17, 191711, kx : I, 17878, 14, 177711, 178711, 14, 16'
181710, 18273, 3, 5, I I , 184710, 181714, I I I , 190711, 19071, 8, KEUh :
18776, 8, 10, 15, 16, 18775, I I I , III, 19076, 19278, 10, keu, : I I I ,
191710, 19376, kt, : I, 171716, 19076, 191712, 12, keu,e : I, 17675,
172r/2, 17874, 14, I I I , 19376, - k* : 3 pl. Koph : I, 171712, 171711,
I , 177712, I I , 18771, 7, 187v/4, 11. 17573, 17675, 9, 10, 17873, 181712,
voinic s. m. sg. nom.-ac. kohhhk : 18, Kwp : I I I , 193718, 19375,
I , 176710. 5, Kop : I I , 184718, -Kop : I I I ,
Arostru adj. pos. sg. m. nom.-ac. I 937Î, Kop’ : I, 176710, “ kop : I,
K-hcmpS : I, 171713, f. nom.-ac. 178v/l, K8pb : I, 181711, KSp : I,
Kowcmp^ : I , 17779, pi. m. nom.-ac. 179711.
Kou-CTpE : I , 178718, f. nom.-ac, vreme s. f. sg. nom.-ac. KpjAv?. :
KoacmpE : I , 17279, 17474, 17574, I I I , 19378-9.
17577, 17671, 11, I I , 184711, Koac- vrenn adj. neliot. sg. m. nom.-ac.
tpe : I, 17879. KpH : I, 180717.
vrajbă s. f. sg. nom.-ac. Kpa?KK^ : vultur s. m. sg. nom.-ac. KSrtniSph :
I I , 1S572, Kpa;t;*E^ : I I , 18875, I, 17675-6.

206
 z zice vb. I I I iod. prez. 3 sa. yH>ir :
I, 17971, I I I , 19179, 19278, 13.
perf. s. 3 sg. shce : I. 17775. IU,
zăcea vb. I I ind. prez. 3 sg. sa'ir : II. 18578, 186713. 1SS713. 188' S.
I I I , ÎS9V/17. 14. II I, 19071. 14, 19075. 191r 4.
zdrobi vb. IV ind. perf. s. 3 sg. 19171S, 19276,' 19376, perf. comp.
3,\psKH : II, 1S672. 3 sg. ai! siicK : II I. 192717, Kap-koy
3 h u j k : II I, 1897’G— 7, viit. 3 sg. k j
zi s. f. sg. nom.-ac. sii : I, 17-JLr/7,
S H 4 E : I, 183716, Kd 3H»IH : I, 17979,
li, 183711, ÎS, 18472, 4, 186717, cj. prez. 1 pl. ct. vhme.u : II, lSSr/'>,
sSi : I, 179r/o, I 7974, 18371, I I , ISS7 1 , inf. d yimE: II, lS9r/S ; pas.
183712, 13,14' 15,16,18472,1S772, ind. jH'ez. 3 sg. /ţ\crnf shc,t> : I I I ,
soa : I I I , I 937I 3 , s o i m : I, 17S712, 19072—3; refl. ind. prez. 3 sg.
i,iSj : I I I , 19275, g.-d. sii : I I , ce sume : I I I , 19175.
1S4711, pl. nom.-ac. shae : 1 ,17079, zidi vb. IV ind. perf. s. 1 sg.
17678, 14, 18271, I I, 1 8 4 7 1 -2 ' 3iu‘i‘w : I, 17375.
SIIAEAE : I, 17077. Zlatousl s. pr. v. Ioan Zlalousl.
I
I
FACSIMILE
 S"S /7 » I r> r

tC a^/f\ff^ liţAAAh . tl^i'UClâ

rkttiusi a .^HtriA * * crrirtr^Atfi ijţX#v& -

•* **£ ^
i/irrwnK itţAA\.6\fA*yn /tx^YA
m m j4 ? / tn , 9%A%trp, n ţ fit6 lt/ M & 6 t7 xrz6cţ i'i '
~tf* /I£rloti‘jt^yîrrn cJSilAnKO'l(S^£'. /îvr«Z tO
rcXg o ru n i ^>r£'i( uJKCtx'£ce.AjUawH M W * ^
t i ( . ( m i n t x r ic tn d r n jj.a tfB H . S M T f 'y / h (t
/Ţ k /> / *

• **( <6\C A j w a c<£>*5.nit îh fQ îv

^ ^ ^— . / / ’ -^i-r~y-
/ tV T fA ~ 1 fr C4TXT( M d / i M a / l a . C / iA lU J H T T {(A t& (
fj J p/ I /i • *■v-
'tAt<<f/itofi/\ t'Aste'urisi . HtCMtrr<j<rniA.
e?*m&60rt\r* g \fî£rA A eiAxiiA a& icsu za a ,
f* *° * si i^r>
ACtţiTAJJjrt U3AA\(tU< tO&'n'CTlâţftAAtJA

M / fO t A fP & lC C lj' iS S H .V / ^ .t \ ^ t l^ ( A ( ~ \ f < j> r k 'ii,

fiX S J S i. ţ f n k /Ci tcţX A f fi * a ( m ţ t i ( a i

 % K T A 'i 'n m . u a k a m £ a Ăa H & tgm g m i(

p.A MS . i W v S J t m M t ţ y A /M ttfC Iv JX iîM / U r S f^

/ î v ^ V ^ e # d K fn f & t6 jf / w K * r f a t 6 T r m ( V 4 t t t A ‘i 0

e fis n tttc m $ n t t t e & ir c m H . j ^ i y y ir ftY n r r fr ir

lh n V n ’Z îT t / h s r s Y n n . m i ^ y ^ t i k n A

n " ţ M A ţ ^ A i i ţ A H ( tZ A I M f ® F 6 ţ B l t f r t t & G ţ H H M 6

,411i'rîSsX’k « rL i r u l t $ g a , / ? > .z rtţ¥ *5 t< A £ A £ r j A T j f f i

A ţ } p / f e ţ Â n , W ’/ a %U . < ^ 4 r t { g v t n s r c j f A v u .n < ^ h

■■/£j?Yr/p; , r j p M H «rrtA iU n . fa rn ţt\ s n A f

tfJt\A%mţ£n nanuLn . a crtiM £*.&ttie . asn

f , ,,__ I fl /^V *(
i^ h iV T A

a
f " *
î C j A 't U A

f h m ?. iC A A A i a
J
aa
. tiY / C fM * k l f i f t H M H T I A '1 / n

-y *
“7
ră f^ s e
‘ /
, j j j L t x x rA A < k d Y A
I >
l *
rx A m ţtA ţftY A V u >u J u n iA tn ^ A l u h c -i ^ U u

(C ( t ( ( . h t S ir ţ jjf c t n e & Z t t f a t x i A t ă e . u ih a <£

a /K / K r n ţr& G A c t f ţ n t t m '& 'ţ w -e tn ^ w ir ii

ttfâ $ ix k 'im 'iti . t'fo in fjtfâ t n a m a 46$ ne

OC ,' A » ’ . f ,
CA A i%A x i f/l CA t i i £ . H t i t 8 W ţ 6 6 A ( TC€ .
; iv ' y 'i t t . r J s M î ■ r t f r t K u s cofc. . u ittĂ fy H a
|t /' ‘ «» r y *
& Z & . ~ f 7 '( ! < ţ f y > m & & s '/ A A U f n < * ' f f ^ r n w M u if»
> •- f -r'A r?*' l— Z7
<ţc?/£ , <£ M rr^ f in ff.r r f!îr a < j/ «f . /ţ
7 /■» —*rr-'
i ţ s j h A x n ţ e c r t ^ 6 M ? f r m t ţ t . C-J

,'JS.C'Ttf M f,jS (^ r^ M A T â F.A H t ţf/r^V^j

_£V. CTTetf, „£î. 6X.<?TM î H ^ Htf C TTtţY H { C tfip f/ î

^ rc-^ecţ. ijjn n lf K / f C ^ iŞ .

,4-t ?nrteG*k/f6siA c n r t . A-rtsA.ff.4J-V^rf/<^

v‘ ^ -fii. * t7 1 ^ I
4 '* Î f i r * * ^ r t 1? £ 3 v . r t / 'fi rZS'A tfiftrt tlT l( C& ((s l

' >10 fî/ T - t m .'t & f S ^ E / ^ A r a b A A v i 't f T f l ( U s .f t

/ÎS ' <-» sl •—r
m t f JS’tfS-J . K-n tC^Atit$S^,jL<Jfa . n s n

0 i i W /t & C A r c p i f c t s a t t A t f s i c a c c M Â -. x U t < J i d f h
f f —r y n fi* - ^
t4rr!A iC i>i*f& Sţi*& l

tn M K n i n . 6 C A 6 J i U A c r n ( ţ & M A A \ < S t Y A f a l ^ (.

133K A U IA HLtflC* (fj&tf' KfTttf/i ,'lZ 4 Y *î% f& A lA M

X? S> r’ J ,1 *~ ! St \ />
K X r f f £/***. rtrv u j h £ C a / * / a k m <> n/T£ . ac/.#^,

f k (i A M A / U i Î A \ i \ A A a n ^ i .'îf p ? ^ J ! w n » îM A
 ' ■- V T -------- < ' !i P «"

*£ •
KMACA* . H . t l X t l S A j L A t6 C &
ii P/ ' —r~
uinjrTf uinyrnA , ui n gri c^m Yţ/% n .
H n A f C U r t A t / ^ c m t r a t L U ' t A i r t g i â n r n t t . aitt
n •-'7 I |/7 ^
ţA s’X '/ tC in n V ^ (^ / i'(^ . n

n<»A4ttC/<2î ^ < ^ fC r < T » 'M (b ltri<JrVK'Hrntt rM

•^T/ţH, a j n v k ^ U i C X A T i i r i f j j i m c iih ^Ls a s M

t in f TiT \ ţ*k n 6 A J i\ cn h .ţ/\c&

(m A trt^rT A ^ «r n - K ^ y j^ lH fiC A
x u t Y f i ţ t m h e<ţ>*.riA K iH f^ d r , M n A K ^ d jjV ^ ţr y i

c/t\ . uurt r**v *./vi/*,vţ./M <w rntttf/K trcV \ ^

^ 'ÎZ i'i <T' ^ C r ' r> n ^ >
e r n t i ^ n ţ l i n s u , h A h K * / W A r tT i*

( f & t i i j t t M i t t A -n  tx . . i\A/C*

srk\Tx^rirr n î i i A A^M/VtrrT^f . fŞ'f'AK

.t X X k în M jts d ţ M d A t i.

L U A > M A \ ^ A 6 S l • /1*l »ty *s / V t .*

M h . n T J j f ţ A t r x n X ' A ^ f r t A G n ' u T f k . sxJft/VtM

A m ^ u iA
 vsietsj&ntijgrf. . «
\ * >• * „r
„ ij. / &-.S/7-5 /.flf S* £ ţs»j(5<r«"£ £ fâ GC1&0A. Î - C ' T ^ i S e£â {'2 0 > C ® $
1 s ^ „ 'V * ? S i . |i

r ffp t A ^ «. rss 44 n A & f w * . a H » #*< m o a I *

_Jr «A. ‘* ,V!I to
$£A& . "ZX&jî'Â. /Ş\ T i^.€ A i <t%/IA, 4j&yJ% gîdlî £.,$&'& ,
^ /» . ■=—* «'*■* |
a 0 t-i f* w jţ* ta n crag*, ^ /Mr«j «n i j ^ - x i

* *
t y
V 3'"*** % 0 ' \ y
.-* • '

K M n q t i f i â & n . <«<fg^gm ţ Y f & V T K x ţ & t <

g & s w r m M M m ? ® t j k t r * •- •
/•■ •*/ ._„ J^'V /< S !_*.<_ —•' ■* « ,v
£ 1 5 ^ ? *C ™ m M i m m a U M A m m a .
' S> • ^ jf , r* I
A ^ Y ^ « «s& ff'tfikw HWSM/.tft
/? i v* ■ ' ■ . / ”>■■ v> „4".'
H t & j t ţ t m w & e c iM & w & n ■
'■A . ^ R Î Î I K T O t f (5 ( f M j Ă î i ® î f ^

|ţj9i>-/|igeW«/Wdt v£ Jr^-I

. jL#<£> A ^ . t A ^ M A a â K ^ m f f ^ V ^ e V ^.-a j s k •;
r/ , I - ■•• -
 > n
m c Z fifA c iH t m i , « s ^ s is &m « t <^( fe i.

t m i A t t x ' f ^ / t i i n ' i A i y i . n ? - n.«.yt gj/O vw

r tttr tir y r tft . « i w itZ it/ fr. n ^ Z n a

i—• —j &? h •> t~t
'1A SZA A t i - T T l M â ^ t l C -3 g J 'ţr A 4 < iH -

GJ <UJ rtjJ f^ ţyî

;^ K ft n V y U îî^ H fj3 ^ c m W f«^ îW T n s tf^ « ,

rtyl| jH jL ^ i's^ ^ î< A<3 O în < j> «K {£& rzr<sţH gfc.n ,

Î7i \C6tsICTZţ fr. A . ' F ' A X ' d tfîfrc ra ît

r x ^ & 7 tt- î# ^ ft. /&?, jf ,

rX<K£<f^n rr^ X / t/ t £Hef^iT SH «£ ff<&c-rrxrc
^ Ţ / «-S V t î< 6 rrflfjriVt -

. /<#« n & lK & r n ă A ft ‘

s* ~ .r \rs X *- ’ ,< ^ ^ ,
e r n c / it? t7 < ic£ [;icm & # \ c-% e ^ / ts t i ţ i s S scţj^s
t i.lt rc Z U & f r A H tX . w x ţ nt<r/r»> £ < ^ ^ > H T ^ .

I I C A /ti f * ■&r Y r t n t ^ A t

ţijA t t . n i i - m t A n t A i ^ 6 & £ <t r n ? f L & '

* J e i c ţ Z ( 6 t t j w 'ţ t r i ^ M , t-iY u ^ n i ^ n fcrfvs^z-fT/i

17 3 r

217
 r r rt

U !M |C2><KjÎ4 « « «JSfd/fy . !C A M 0 j» ^ îV l

. ic S 'M I f lt . m t Z 6 t i n t i ( ţ A ţ p M r f r < m ( ^ i t i r d t i *i

^ a e 'T fc H a K W M M . r O n fd r t

m / Aeij t M i A i tu M ctc^H fn y jm ac£jm(ac ,

f * ţ e s « ' S c io ^ < ; A r t M A . ^ < î i p y V / l ^ u r r i # « v

ic a ^ iîO M r y ftf^ g ic v c u J H B tn u l l v \*<<& ţ iy * ,

r ti& 4 r t r n t / i t i m tr<3 i£ îf a A ^ * i n A-**M /W /$s .■

fî^ n tto < r tfW tta i< i/ v iA . r tV jjin

jft rs î c ^ j î f H € 0 i/ f* i m n y t i t i f t a a J k , t

UâiSj6 U-t M i C Y ^ d ' ^ i < y , ( t t A ţ & M & U T X o z : h

M H l ^4 t m U h H & ^ y t n ţ w r s i f Z%\ t x i /K ii

ai n A A ^ v iîs ic a ^ H
ft^ W T ^ S d ^ M ^ ^ . t* < n ţ/ ? t< d g b

u ^ n iK ^ H ^ tA if^ 'ttx x tttiX s /fsic/ttry^Avm V

— ■ i * i

■' *r
r <74
HIC* f x i t ţ t r ţ / i A A n f X ş a r d ^ o u j / K . ţ A B r t h

%vityttyttgAUJA . rcVfVAfi^£/Kjcdc^C
M / < \ A «2 ^ K c i ^ Muf\ . ^ j t ţ t n e A n aay^
f(tiiic*iss*cn(A(MaA£rTid£ . K ic m a n e
\ r' ţT*- I -r^ -
a A 'itic r iA .i c m n j n A n A ^ j^ s ^ n r i/ ţC e ra

■uiytCJgA A yîcţA tA h /K^ft

nţik-rnffAT/LZe+irt-th&^rHtikin
Y ' i / r i r t f d ^ c u T t ^ T ru rC jf f f ^ T ^ * ^ < 7 . (J

/ irB tty/*\C tcx> rt* rn ^ e re V .

ay ti^e &Vijf/vtîft tu A frY ţ/H K u p .xu-ttetc^J
t U K / i ^ ^ A y f ^ M r a j ^ . ^ «<#;£ a ^ M m / i f

ccnvisrc/ts K ^ * H * v ft n ft * T r T d . A|>f

*in /N f<&,*wrtr7M m i t a 4 h o J n G J E A n 6 t rr r t ,

icV ff/ t - ~tAU;b n ^ / i ( T K ro fa ~srjr^i.tthx .

o J >-t ^ ^
/i't ( a a q j Tl/i /* lî t « i<AiyA r< f m /»t ic Xt>*;
U tr f^ tr iţL n n fC j, t \ U Y v * < t t * * ţ i t t . w r M

-»• T
- •v '•*.’ •.

^9XC * 7Î-V'"'

219
 —^ si
, 1JJ%\/ l Y m Vi t i A G A A A & ţ w g , 4
r t ^ & t A .c ^ n ^ ^ \ fT ? iî . a u n A i j h

tiGi-ÎC* . H & , tJ£i£^&% /lAsisf-ifiAG.

e<sm & .ItA rt& g â t$ U M # A . t c t â f r U lM

. * l \ * *z- ] $ f
/ U ^ a î. * s & A . G / * » M A A v n i . w w m â ^ r w
/ 1 ^ '. ■ ^ "> * rt /,
<|* K f a & fx < $ \ i/ v k t^ n ţ^ s r ^ m M r t & ţ v *

*tţ*£ 'ttfM tf*

<sfîV|!r| lĂ ^ i r ţ î ^ ri | ^ ' m ^ M € V . w

n rA i£ & a a « * n f W v ts t M <* € r » < « ? £ ,

Z’ I )/ / /'î/
M -tn &*ţj&> fiA -îK s a t n i f t * ţ * t€ Y 6 i€ A t4 ¥ $ V &

M ^ ÎV h î A^ H € e *S
TI — J' «-- <î^ s‘
j ţ ţ A t l t t «’r r î ^ r r s ^ A ^ ^ . r f t v gc fi-m iM H î f ^ \ ,

K n r p f ^ t f l fC^S^ * tV & L liJ ţlA < ^ i ţ H

t i Y e T T z w m n sa a a a

-t a a & h w . *t M k J v * r ţ n / v ^ A s m e t i ţ r f e n & w

??o
ţlfti tCtftl itn c .
tC a U A A X tlK . U i « ( ? O t t î C K x ^ f <TTrt'
* *£t i* 1
f i A C A ^ t f s CjjLjf f KS HA l±ii< . ^ iă d ţb A A fi^

tCA M r-t (1AAri a t : / lA > X ^ h A d j 5 C T d J * CTTlţC . ^

<trv*s/frkM €A/K ft ţ H t ffft t V t t a / is , wV-rt

c—' -^ -
c r r i M /*>rVj<7/<^-îfUCAM<5^ ^ .g ^ f ţ r m f e

cx^s/v. cî r r t r t ^ y A A fi CA6to.- , jUJf-s^€|S'6 îtîj>

t ^ ^ i c r z ^ s e n e ^ • cfJn ^j-K ţ^V rtfrt-c^B î^r^

- Ti^ d K A & ^ g 'i A i U

m fS K « ^ € « j / f < îi2 / ^ r r ^ r < î‘î-.<€tf?i3rK s îI:>S,îî

- / u f *\ y ** ^ »> r r v*'» v ' * i v ' ■w w £> *»

s ri A rf /*. € A n a u 1 u 1s >t &> m ,/

,/ytf US/S^7/< .^£AV^£ff$r/’-y '”,

' jf ^ 1 r» 5
^i>rc ţc/l ftf ^ a (L^ k c u s

:-îd«*Ji;dA . u . T v t i ^ A & « { i A s 6 / & ts f± ţt*

x v *Y i6 A ţfA Y n c y^e^/At-m Vsv f « t l T f i f

 n *c f
«riA iiacOTwmt t i n a a ca *
s> » , '
*HlXXtHAA/*>MS( . M H â l C g r f h O W B t t i t f H
' * S •• «-">r- «»,
C*»rttf*m <C(€V*k t U W M .

« n 'f t m f r | ft R « (C ^ w w .
• » „ v5- _ a, *-
/ M f l A f m j S i i t O C jJijk f i M O l H .

L ţ M £ < e f i A Y ^ £ ( C A i X i A X /lS'>/ffi4Af^f A A A H t 1 H

AA H AitSG jtitcnţt • K W f t n ^ H n K ^ ^ / y ^ -

*** . ULStt < A U ţ * l A 'Y (< ţ Z 'ţ t A . A t 't*tTArt

ţ r ir A i ■ l U j L f A M t l l C J t r r i A M M ,

A £ s C £ j W A & C * i , TTlsitra<i4tt rtrnii MOM H

r m w K ^ r f ^ rn trm n tt rn / n t^ ,

fiA^fAAAH . A u Lf*+A\X >A0tW Jj**ţA nţfkfa,

j^ifu iA A ttt tc& n Y '

g a t C 4 U iii r  r T i { f A * 4 r r n t ' i 9ar %ee i' if n f f t r j K

<? I ^ ^ ^ V /fl f
M J ^ 'T â • H i& T S J * { * * < ! *
^ M ţn M M /V W i C A M W d r ^ H < «C -»

fC ^ < 3 .
 tu ti/ S G txs t i a & f i t r r ^ * i* & 6 t t . îf\ A ţ

lu « . < r*rtM iC m «'trt> T y y *

tfrx fk ^ v iC * ( C d ^ iri<*|j,£ ~ *i'fK A iT î WCJ

ţ / fs t C A l/ lA 0 i< * > . (C'S.rt^y'rtHAAff\VjfiT/\XXiH

< ^ y w M 5 fu f^ € < î< T t m / iA ^ ^ ;

. J 1 ' * — *r-
n ? M f M M * . m *tî r n u t f ^ n r r m n A iA f A x j A

mm aaa es€iCA ■jJJci&dtt*

A & C A < ţ > A ^ (/ t \ * ^ t < A A V < ^ & y ţ * f h A * - & n * i . ■

/ t ^ r n X U t ţ C K 'f M A ţ e C iC O A T ^ ţT f.
^ Ş & t 'a . e r i m n M T fv . ^ ( ( ( B a j i j ^ t a n i r 1^ -

c i u t K a Y C t i f t ^ T n t i C i r D f H f i f i z * •‘ K<' ¥ r 4
/ I /* _ , «7^ * ft f*> r-* , j
J*yy.rTfTIf* tXAAA A *J jA A n ţH A tA ţ l ^ H U -Jj->n

0 O A 0 d r A T t A O A A \ A ^ ^ tr(
e n ă j f ^ M r 'i t ^ n A i . i T Z / v t ^ m d
* r , r» — i i
HCJXTHA f t ? f s » n e A i . CrjH

j^ i u jn < Ş d IC b i u n c n ^ 5 . r A K O ^ A c ^ n ’/ '

tm r ir T * n t io v ţ A ^ t ie a a * ( . (c A a n X W ft

»-.V;

• •-■.y s c / ? )
*îp<5f

r ii4
 r> .t n
n y ;r r u i4 M C ( C & a iM A l n^A em ^ . (< n X c rVn
» --- 3 # 1
rr3 «»4 A > i^ rt^ fife lf5 .6 'F jîA .f^ 4 rd 0 V *im *« .ix *
n ■' -< i
/4Jîf A A M A n ţ e i î â H f i t ţ i

ip w rft/ g g A C / trs a o & M . lO J ^ A K a C ^ fc ^ a ^ j t î h , ^

J u J M X 4 ţ£ > s(0 € iW rtf m € ^ j €A t %Mi ţ lH f iS S Y '

m Vp& A t n 9 f ^ i c îc V a f
^ # <* / /
A A * 1 S 'Y tv £'C*H A t s ’n & ă b - M E 6 f € C I o » . M £VR

y « y ^ ^ r S r T îd fi^ H M TA <^C H ^ A ^ H € ( t\ t< ^ £ fiAST^A

T t a i ^ k n A n m K S A U i A . m ^ tf& ţt< f> n r ^ r n

<i _ *<TN‘ »
• '^ r r t f t îC ^ în s o K r t M t n ţ t ^ A ţ js r a m . iUM£<s>ţA

A * ^ t t iV A T riă Y T tY a $ A $ & â A tc n â £ , m tmuîfCtf

XZ » J n /v
H 4 i « f r R f t w (C & rtd tfifţm e i v jp a ţrn n ^ M ţ l n s n

VAJLţţt. s j j ^ A i u / ^ a i S i ^ i i A > w k n i A & ^ T \A rjf#

n n / if , n ţiti

f, w f - t k t 'jM r n V f Z o / î* jh c / t tA tţJ iX iin .

'îl J * t t ţ Î £ t * 6 n < Ş ţ A < j H n H 6 J ^ ţ t l . 'U A .

*t€ e f . i*rtf/ «*< S f*c rrn jo r

 t s
a 4 ' m c e v o A t v m / % $ rk ' A c-J . i c ^ H h

n 'trrr^C A x r fr c x tr d r . rT/K

r/T\ y/lfl/Jji <j><5 A ţtX lC . T t '. Ti 'i î A CfjSfZA , ^ TC

SAAsrJ/K A 'i 'f r c m A A X Î l f C - H fier}. UJ/Tf ATTn
/' ^ ' 5 -y
rcin K A A A A ttJ lC e fiâ C CSJXSA . U I ttJ b K tţJ C s
L ~ / £_
h rg ,f x a tsrir e o to a aa m /fs.*ro fi~\ t o a aa r£
V ^ r'
^ y ( i Z ^ T C l ^ f i s O H . f i A H C CAÂU-O/Z. £ M y y <n LA.

S A t n e v a h t i a a ^ a . \CA6şr
' C r' n
( !* £ { $ £ * '* ! c m f A \tl! n f<i A»s. «JJL s pir . rfC ^.1 :’ « c
^ • -/ ->* 1 Xr ■ . 'tv.lrf
a \ tc/ ib (U J n m trA f> M a u c a a iz l t .,£ n ^ ' y ' r ‘'''
AClCt&TA r ^ A t G t t x / i e s s d ' M J ^ ' M

i t Y t i S ■ a s f ţ r iC ^ K m y f & n M a a ^ A C ^ CA i ^ o ^ f .
^ r* ^ » ' r*
#<n d tf^irem efr^/ti^s'A '4 ^fM -

r r t ^ j r d ^ f ^ f^ f-r îr r t / C / jfjM h /A&A.C . HA^nr.Tfs

^ >7" ’ t î ’ /V o- •’ O f'
(y V t£ M -A m ri (CAA^CA\ C-5^A6 FA 1 ^ . 1 £> t « T M

!/ C*£
f dl/ c *£ t t r n ji / A rt/ ic c
e tr tr îm uii 11 a -*ih»-; r- ; ^^
k uij ^ vf
& ' / ,
 U jH A '& fK ttjstn . ^ r s i c a ţ J w u m ,* * * u n #

tt& u jH . . / K tr a -

i j '/ m # £ ju n ^ «iC A Tt r t H .^»î < i u i T tjrîfef

I j £ n . C J ^ V A fr r fA A H H 4 y ^ / t< A A K jffX

. fllY A ^ / k m d ^ K A A C V ^ X l

« r f . /<\# 4 ^ K ^ c it^ iv n a / i t n f ţ i y ^

• r ^ k i^ n / ie . T ^ g ^ A is S d i n H j f A t c o t i f t f A x i i f t c

hxu n f y A # \ iţ ui i n ^ C A H l f M 6 ( t i t € A X M i - f P t i
4 ■ - *+
A f i l ^ U * f l A i l ^ S/WAlC® /V C',S ^ * — 5 -

ei t l < A e iC X r n jK r Y y jf c >;

l?A Y vC ţ^A y^ <ţsi<fuţj£ (Itrî6s*AAA**^

Vyt’
îţtţh n A ţ n A 6 ţ h i± & v i} f f n { if& x * j K fc 1 o £ * t«
O jfţrtlM ^ . H ^ ^ A m iA A A t \ ^ A iM if jS Y ijt t l_ . U S n

dk&Amt AA<j>ţAtnt ntfjrtru&ryyafr* f H 'I W

liM .

n ■ ţr ir iA Ă y iiJ tfH U l* 1
T n & jn a ţn A d ţh u s t t / f ^ t W jiA ii^ H A l f ţ k

r
i /
R "
. ■

177T

226
 *•1

CcT^'cJ)
r*
c rrî^ .rr^ T T te . i C 'q / t ^^ s r ^ , j» f

c c /, f ,rx a ' / a *. m re/i a f>.7h . H n ^ C j ^ ' E V ^

^fc£J e KA4‘i';-!i^ . i/Jl M/î«5ţyf*ll3rW /./1/îV î/lUC .

Z’ i ^ I ^ I ,
A / /’ x X C K A A A C ir c Z 'V A Z A 'fs& m ţ . x ^a *£
2> --' /* r /*
y^/î/î£', . ^IfCACC/i ff£ £ y k ^ / K A / î\ . K

n crv^frch i . oj i c i i 'r t y£tcs.c(C/f; a a ..^

T ’î f ^ c s g ^ / K tt:î '^--•^ • C ^ jjk A A t s A n u 'i a / K

/C/îS'/t/t . A tf^ fn r r c x ^ i^ ft'^ t< A C (îtf< -tC Tr(*e,

■*• i -1 ^ 4 - - '
'ib/.eyp-; ' <rArt' * /'Tfetfî ^ A rn

t f ' ^ A f c c ^ r i i i i r î , ^ctc/î^crf/îs e-n 'tfe'^ ecijft .

z i.tfri'. y n y ^ f Hj a A V H . a m a K h ’A

aa i . a m f H ft c m € c A . o u o f/1t e rirr*
^ /Ti *>* ^ /
^ * 8 6 c re a t . w v is ^ a t f (U j M A e n T f * ^ ^

iO i^ A V M .H M 4

f«T < (C</?\ I f A H ^ C A ^ n r n t t . A%*k&iU*\YAX\

c m * . â j ţ M f * . H 'I A f j A & A t l i v U A C t C A c c i t l M f

*lit/w 'tf'A A .\ \ ţ'if. a j t u j > f '* a ţ H n & 6 c o t r j j f

■=?>5^ .. a
.J i'-s s c C )
f "■ ' ^OCJ^.Ti-V^'
' . . . " ' ' -,X -\
~*Omii iimm ii I fi ilM it*

17Sr

227
^ % ^ irriA M 7 k & a ţT \ţtcn ţtx n â A m & A Y v< £ ,

% Z ^ t v t ^ k \ f r ^ ţ A 6 ^ * t£ iC 6 t i< C a x r \ n n t i^ £ A t i ^

U J tU Z & ţb A A j * . IC * ^ ţ S 't K . fţXJii A * it

A l s n ^ f n ^ A ^ J k r n b . a J c a a c t t ih c e a f n / t ^ Ţ ^

C AU( a # A k C*£ Y . H r n ^ C C d M M C X i f j A M d f T d
rt < ^ r» '
H / î / l M f i 6 t C6K6*S. . j l i t i A x U * K

/$ A /k tf*™ ijito ţA n ţ i r i ^ t o ^ (j s p ^ A ^ Y j t i L t \ r x j t (

-K p A ± if€ M M $ A 6 'l/ K A g / ^ r i k ' T t M , ti(n < K A A

l, *«*l ^ n r~" <’
f< fV ^ o ^ c tffi< ^ K M / f? v c «J U ţr i[ . (G 4 / tty K < * r t

/ ^ r r $ £ ^ £ / ii^ Y r i^ T x v k V i£ t u îs

/ ÎJL | i 6 ! C m C M 6 £ T * 1 ~ j f iT m ^ I C A / « v T ff^

r i^ c / i* l^ * - t T r m - ^ y S 'iw n H fte mVsx

S i£ v fc S S 17AS& 6 T T I& . ^ A A ^ . ^ j A A S j i f & ? t ţ i ( t '

( c/a Y tW C A A H l'ft ? . / K ţ i

A 't/ /i \ i 4 S i / H - r n ţ n M H T t r fjîg . r r c ^ Â - i/ is C A

^ C ^ jî- r f p 'h î H M 4

/I <UJ A fi^k Tl/fsK /U Tf

r s ţ X f ţ t c '/ n ţ A n & ţ Y A if n ix /\ t z Y A i f n f ’Z X ^
 p r » t u t x t y i ţ t X s (M 4 y r f 'i z x H * Z < rt . 1

( ţ ' T ' l n o * n / f.»f/ trn # / < £ x n a A m t . a j u (

H i K ^ a y i . g Z f /rU>c £ n k ?n . M r t& C i

H M A . /K ţ A S i H « 1 0 4 ICţ ^ ^ A A ^ T T X j f . ( iC ^ 7 s Z

0 A Â i f J r . A A C y V A l j.t n ^ ji U i 'K 'A X U . fr^ C ^ T

(T ra ( j t f f A m r t c / s l A T V M -a p Y .u it x
1 s * w U ’-" ,
K A C /lA X h (i 2 t 5 S l ^ m 4 A ^ '( t / \ £ 6 ^ A A C ^ ţ b ■

HTtţnir^st C / K ^ U I X * i v * Ă x ' V A X
’ 'Art^tCf'.

u x t n t f a t 0 A J/t(2>'<$/Lttnî/'A.yU cfj^

JfttlC/irfrtaA'tftt . t-iin ii CţSrîît js'Z c-j

H M <t . .uUtt/'t'itfA K V M î f f Y A k ,
/i /i

^ ^ K ^ H C rn / e tc S ^ . ^r<5rrwfi /îVf A\/^lsT

^ ' / Z* — /7 « « . i-r
*<*/<> n A T V / < a ( r a . H f j f / is C rn e tr/ S m / i

^yjM'tfl/O^TJfc a J n / Î Y H l ^ A & A t f n . VAA&ft*

. îs'a. Vţfh / it fW / f
I /■> /* .,
ffTSrtrtrrtn «î^ M r '/ tA r t r t ^ y u i h . M / m A C c «t

A îtn f tc a jj/ < irK f n n

ţ((C H A ( /U C d y A ty H . y i c G ^ A H Tî,i K '& ^ p * 'C 6

 . H V a M a ţfo tu j B % ^ t îh e jk (t & 9 K ,

H C î K 6 A & 't A & 6 ^ Z U C m Y , t U M , l A A St t& m & ţ b

f l w ţ f t e $ ^ jâ m a 4 v a ^ / i ţ j jn w / & $ ţ jf t jf r u n

M \âix.
â ix . / m«A ^A S2 XW
1 ,A M ,%
n -E 0 i iMţM)\PUf %
î ?, ,*«&&&>. b&Afi&t
''* F ✓* ţ | J?r \H •*
A 'U A A . M t e m © « 5 î ţ i f « g M A S gt$SWfirt<*W.S r
fţ « )|<4«4 r> ('''"1»'
M « « w ^ e*s ec<s? *<ws £ ,
~ n „ „
i\ ţ \ * fc P i S e S l f a r t A , - I I I W 1 W S i g ........... G.......
t f i sst
* • ' V?
TTÎ^M M W eTÎC t!^ tiJ lS ^ C ^ ţl.T ţ'^
x 4 f „ * «-)*-/
jf/ K f? ? t«0 f£ 5 5 ^ K l i l r t l î / ^ t f v m E C i£ £ l^ s m ^ 0

ft<& t j j î t t i ^ ' p î fe'x>r€ , / K f c ^ r ® ss'{ ţ l s r ^

/Vktf\"H/î/CÂ'itn?S>- A/V^îîî/?i) 65*?. &!?«$*. £L/5 /r,

- r «V /> » j, O
&jf i C A ţ ^ a e n A fr/illSZSiA’B?7(ţţyi . t4 A M A ţ&

A 'iS A YA \''16.8A C J IG& p & lp - <?

n f C / î A ^ r g ^ . m t i T rt< j,vi'k 't Ă t C ^ m <â

y r s e ^ t ^ l 'k l f i i j 'j î i c & w . t i S j i A ^ ţ k <sa }f/ h

i ( . x v 4 r ^ a ( c / t \ - s '€ s ^ g * c ? K . c 2 r< J 5 6 T tfM î^ '

-/ / - * /7 _~r£ f .^ ) /
'i A K Y n ^ l â J i C A ţ ( t \ î r t â t m n A t i iC A A 7 u rg
f/i . t-îfo^ ndrî/*, rvfiw
«tfd fr jCzl/î/Ot JXJ* ^ O l\ frf;rr( CCfiCtCA
* «.— - ^ 4 l, */
/ Y n ^ . î , * S T 4 {C r r î C M Z 'i A i r o l ' n & t
» / c^r i -~~
V A t C i U l f A X / ^ . f.;/^//î£~.f/.Sî<.C ^'iC r*eC
’ r ,7 ' ✓ -'L x
Itifi H C ^ ^ ^ C r.tcth . C~>rd^(-rrcdMt>v;/ i(? ,t > ^

;vK<; c v cr^J'frJŞfi . w .-'.

i ' M
A * A ţ & - i C a V / ^ c~> < p ' T y s ^ ’ij-.t £ rs rt "t r ; K i>

. K A t t ^ î ^ f ^ M/irt-5VrtJCrTX<5^

e / iy ^ ^ x îT V iC î^ ^ n T C ţ A 'o f f i c n * $ r < t î t * n . .

ţ*J V 6 H z n 6 M ’& t A (f ^ cG tr t< 5 M ^ A r r V "

n ş filfr je c ^ i Ţ 6 ccr<5C 0 l A iy ţă & •w

C ^ A A ^ fA / !" t SiASL^&j^A |5Ay n r r i Z 'c t '/ A - ’.tCA

AVS.TT/fs .^y/î Hfî/î/CAîtfXKÎfifî^^/KM *HtfjrT\

A Ah c ? x '/s â*< e ^ ,/\ . H r r î/ 'U C t f t f/ îr f f'ff V / îS
'î" // ^ ' '
^ iT IM rti . ix lH A ^ tA A e*3£M ic fi XVI fC|5f1

• w r ^ <h { 0

* r > T ’. M C K ^ d / i A A ^ T k f t Y ^ J Î r f ■C *J A *A j('1 (A X rfs

>

c f i j f A 'i i n
 C J r e f î K M JSSHH «C<3 . ' m ă M A 6 &M t .'t t G t t t C % k / ,
* si s*
C J *W € r i/ « ifS H fA H t fr o & t i& r ît J fiM . W 4

ţk''itA<$\!/h't i f ^ i j s AU.e« A / ^ ^ v ^ e * r f î
I /> / . . I' ■ I — iţf /7
j j g . ^ r » ^ g ^ ^ ţ j ^ 8 w ^ s ^ t f f i s : < î f ssI ^ w j i î a . sw

ICUiife/LggnL# n g-U M «« €»B«f

n n ; 4. . * -T «5

u& m z '& r m ^tAh .MAArfc^sfti A A ^ w t A i?€ c*fcţ&

fOx , / t n n ^ C A * & ^ k s € A ^ rn.'S'^, « £r<L%AA6tfdM<i

/Â~~ -rrr **e~ S* ?!
cJ3^\S'A.^,SCh"JZsAia . tt^ G V tA stK ZiŞ lW n tfâ S N G
1* C - n T »* ■ 0t s 5 , f 4 -,,
iit^ U A A A t a m e g/«*m8£ i Z m i ţ ^ g e , T A & ^ t

AA/i A * tfA A fiâ ttiG > *£« «MS ff/ itlfifiM fiA A'isU^TA

w i - S A ^ t x n i f e v z & i^ $ * $ ă jŞ a . n ş m i  ^ a J M i
'*< 1 -rrr ' £ fi a- -i*&r- «
« w nfî&e a Qjrew . § u n a s t n n ţ w &%
A r iz * , , )/
t t ţ a . s 'A & e m t m a ' A iM A A tffir % in r M \ în i§ g ,\

s <$l <s*51<$ t t f C 'î t i m z a c j ? , /e\ & Â n m d re*s■ g’e ă Y

• ^ r- . /» '
. A'/K; : K/-mryiBCdTMS fi^ L r t î^ i tM ftf^gTC & ^jrf/M A ,
, 7 ^ j? /
%#/•? î ^ m f e s 'f i « m / y ^ £ |f V/x î « „

h *î?g / î , ^ g ig (7i u g tifa n f â e n ’jf& zttii& fi

i * 1
 - - -; 1
ttta n c A H U . M t x < j r c u ® Kfi/<XA»l:crn/f .m ^

£ A A * ( A r ţ * k n n < * * A > - rX tfH C f< £ 'ţV A'ffAAtlff

X r m ' i f cdfJX crc^ tf /t'MCTTMtfiabtf c iC jT A trn V

. u jetcoiSA m ^C /v\eim t A r r ijM r r t t A 6 \ ^ ,

jjJ ttC J & tffA ^ fiţtn tr i n X K iC /irn iA fC A A t . GfMA

Yf/l/< K ij < *Y / Î f M ^ t OJ /*» n m 6 c, £ M 0

a o t tA â ^ t t M A 6 * M & r h ■ t f ĂT
n M A iX J ^ h in ^ ih iU i(fT A /L T r A A t I(X (tfO A .

f TZ / t ^ î i / i A r f r 'n ^ i c /im (? c'tfn^A r \ ^

lC / lr if M W f m / 1 /m t££ a ' lY

n c x j T x ^ j j j ^ ( s a ' / . A i i t s î n r e v% ţr/ jîĂ < £ m a X k ^

U A flf^ T T T / frT îf ti6ţk<ŞM A'tfn . T ' A W ^ T r A f K i

*1A K t T ^ f t W X t iC fc m t < 4 \ « f i ' t f / K

rj?/K W M ^ iW

't t CJ6/t i c Y n t |M u - m n / y ^
. VT^-rn/XV; C'h-trfcrzrfcr'kiţSAyf
^ —7 , > 1 Z.
w n y tjj< K . r ţ '& A M ţ t & f t d < rtU y ('ism a / xir c

n>îrr/in-îfAC K crs iro jîA . c ^ ^ f t ra

 mm
^ r r - ji:

' W n . & A M A ţ b i w t A t f ţ ^ i 'i G ţ h 'i i i S & n A M & ţ

n £ \ ,ţ w T n c A ţ z * g % '. c i v a ţ c ^ M j f r w n ^

Z16Ug K t ciV^-tlH/CSS'/^ii.A^f"rtm NI M^CMCcc^ff^.

sTifsfc r ^ V ^ r f ^ m / î ^ K . ^ « m w k a / W a s
„ -r / „ * ' * ^ ~-
tfA iţ'& 'C tm / u iM iM . t i i t s r s e m t A t i t t t i f & i M & t t
f \*r>
M l

n’ X|J « * ţ H < | > i'ft M I« lC*Lfi ‘/ f i A A ^ K y ţ â V ^ .

ţi& * f£6>& #s A a ^ y i U ţ W , t t ( & * f c C m Ş /iC '^ Td

r fm 'iA lJ jtt . t t ¥ £ p M ^ « A M C M ^ r t £ ^ /M K . <j

^ 6 tit^ £ k ^ ^ jfa £ T 8 fik A A A * tM M .- p A

’lF T Î 6 H A M T T 1 S ^ T E M , .4 ,6 H5/k<5>ftf j y j £
/ / /> ^ /7 ^ <7 .

K k i t i ^ C C ^ iiS A . ( C l V / f ^ j J ^ i l i f i ^TT^,/i£t5<îf®

f f r o ţ . h € u *j£" * i t u a f< s^/ie ^ i f c n ii et £ A & *V £ 6 ţ

. K y i p f t l j r t ^SF>tSA6j** \J-in<ţ>*s(C A \rTfi^

ţ Hj f / f c f f - r*»C *A/^Jk ^A 4fe tf fH* . IC/S€ ^ T î .

181v

234
 jp .-----------

/ >; 1b
nu- t jţ : a / i f . *.CAKC f '\.' . ‘ ' 5 £2

<; r ‘ ( .T/* >"' i ■ t ~ i rr. e,- ■ / .: •'; ' a r r u ; . ?c . T . V a *

! rT -• •. /
r.Vf. V & s /a l l u r'..v • . . -cr. î-'-f - 7 . ; >: •

<• r « - . ;v.'i •; ; \7
U '
ru-'-f n/. ■f i ; - ; /•' !'“ -r ^ r' <’ ''
A ^ y y . i i , '■ } r r i j V r r ; c s . \ : c : v : r. . < / * " : :~

fOvt'/'ttft' C î ' t r v . ' r’ • 'IA/V-i''-CJ-V.

W Â SA **1C / ' f -5 A £ l - •..v- i\r- ■'

; > n v ■- *- •' * '•/
4>/îM£ n /iA .'.t m .i . f •'

f- ifiif« rtcvtf /.«i* £« V u - v -

f t '** ^ — J .»
rsr^j-Av ■'î.i
i î . K i , 1!>
/A A ^ tirvtâ î-î:Vf f ţc Vf/'îf 4/^r-uţ .V v:.rtf
• f ^ ‘ "
ctsirrx'rtc-Zv f./iY& 'n .*/£?! s\ fi.rv-:?'
1 « *
î "• ^ .' »•
- /1 r ^ . ^ f j C r - r/XzrciCS xu c :itr
.—-* /V /./7 ^1 I ) .V
*!>?•«,IX*.*d«v\ . /l'fp'Atf/î* 7î<‘rt an
-r£ . ~ ^ î
t n .'îs /iV/'r'tC , zur;rî<i^t|?T^:’ srv-.
c c j> - r : » V 1J .‘ ît T u U -'^ /s l u ^ a
/ <7 f ! /7 ,Tj^ 1/1 I rt
ii t jv; t iA A t i ( A - * c m c \ 4 : ( v a ,

. s;*'

182r
 A fi^b\ tn fx d . /LunrtV/i^* Â n vA A â yn ,
&

ic ^ K > r fC ^ v r / ^ / ţ s c ^ jiio n < 5 n r t A i’ r ^ r W i t

K t S 'l f r t l f e t f . hid4A iiTn tt* > Z y iXrf T^

^ b t& G & X \ .UIWCTS^#^

r ^ \ ^ L .6 ^ (- n s :n & n ^ > î r x m . c A C C / t A f . i u ^ e ^ r *

Ct,£J<7TrrţM£ M A / A ittU A C 3 ■ lZ tn e > K V 6 M *

ITrJ . ^ ţ x t ' i n t x i &*&.&&A<j>At1 . t ^ t t f ^ A C lZ A x r ţ i

. w v A s i m A ît/ S c r e r r m ’ ' t f & m m t / t

T&.ttSfc . tx ift< ft/ t^ L / V t^ :^ et«.A rtC T B T rriX c/ î .

„ / <7 n n *
t l i tt c<5 V 'fl U i î t-s H K îlA ,W r t< tr «W W
^ n w *. ^ ~*
•t7- fl c (TijfA MC'i tf/Z tiC_^$s i 0 * « • • 1X1rtT ^

V m Z f / ^ i y / t f C r t , £11 r t M f A A ' * l K fiy y ijV '

MC fo l^ s iC A C A tt* , re n i p iA < ^ h .r t A C f t lţ t & (‘T*&

r o r A m ^ t n t f / ţ ţ* \ * m c M . u m T tji* a h c< **
^ w A V r i,

ri^K*~î / S ViArxr/m AAăti

236
 r ^ j 03.
M i t . i i s t x B A A ^ n foTtţtiftvf* tcy^K y£ |fftm

A*’ih . c J r » / f m o M V <</f(CV'. H«7K( t i i e m r

E'W n.rt « * aa* .

* ' —» t T O » * - «-» r0 O
f i

i j j ) t < a . c o / f/ W Y / i zţ
MCAV^ u T t( «? ^ A ^ T T T A ’ r/?v < p t W ^ t H C T R ^ t

/iA X .H 'tr ijX * . A*C<j>^r~A'rTA^1>’ /AX H e t C ^ '

. COV<î

^ I r r tt fM V ~Cuc V i A C ^ f ^ATAX'J- n c K V i m t l

. KrtfCJtnT/îfirtndCCd/T^yVd
/ ^ ^ r — ■“ » « * / 1

c ^ H m ^ ^ V '/ V iC r t ft C A ^ . o j f i r » ^
/ <7" z» /
c * ; / K | i < f N . n A a » / > t « u j f a / . l o r o j f f ttu ta \Y

'iAIC'A t t ? K ( tifsrfo'ffC iA A Vaa C A A tiU xJ t?TUt

( A t i l n . U -M /tA/ţ/â-U A Y « CXJ * i ( H t f k ^ t C j ! #

^4jt A ' i l t m . f n TT^ttA\/Ktr ( ţ 6 . uJnacţn'T X'fsn .

« f i r e t t v f’ t5 jr/ [ . L U ttfi/ tq rt'tf iC/Fv M Y > * / r T f ,

I - • ^ ^ •

^H A C /¥ ; tikttt . A A*)ftTi(<iCţi& X> E V l A r f ^

 _rMSîSiRSBiiV
\ £ -- /-.• V — T
ir. jj^ > \ t*'<
•j tfJţf-â^G LjY A tyte . C ((n < s iM * n e (M ? £ u )
^ e ^ .*A itc A A . r? £n r«scJ /^yt •. ^

" efiikj<eTTrTr<a^ţvi. A w c r n A t t c ţ T î r n t f ţ j f i
/ ffî.
j„t£ fSCTT$& tV \rkm C . pc-

Sff f < : \ : - i n . x j S ţ (: , a a r t i e ţ ^ V m ' « t r c i f , fi**?

/ fâ h n  T ft'
U & -!f '« ' . * /• *-** ^ ^ s~) ,i '■* • «
' " ' ‘r l f ? £ I f ' a c 4 A V fi i C & C CC O v i C C < * M A T

H I ( V l Y ^ W K
i l y o i C l t l fc w fp .4 ^ c T r t w m n
/ ✓ ^ 4 ^ V ,i4 â it t £ î& i n rfiţW M ^s t£ c r ţ t i *%£^6

J->î-
f*-:^ </ f; . ^^rs/rî<F/*S t o M A n ilfC ^
lt-.i-3-k?.. Jj?
t.-,, '- ’ . %•< ?*Tf£î ■
/Jj2îU ',l£ {*
c n i/ a , fV ^ î ^ y y / /*? ţ ££ w iti
z f /?“
' î' s >
fi'tf/AHjfri'r#* 1 «rt'teern.4^ ^ ;/rr ' ? © rfj?vîjr

ru -î iC& . A 'ig i n i * <1 1\ r ? î e t t t -'f c 'it i <!î T ? r ? rrE A ,

1831

238
[S M -r v — fcWi»...

u x n r o 'v r x / . a Y r n K iV o ^ tn a ^ h ^ a '/ s a M j *>.

^ Î m ' î A A viîV c^fittA l'fy^c /Kn’^/iT^e'T/T'sĂrî

/ o fvrT ^ -jr-jît;^ i c s ^ i n ş ţ ? . A s ţX îc A iiik A s o ^ tz/ i

. ^ T ţ '< H 'r r t ^ f > _ ^ n ^ / i f o ^ t u s ( C K C C a rî(/\

• ’L v 'rr C ' ^ 1 / f» n / ’^ X *
lc^ ^ UJfV V - ' <£■'MCrT^mo . /ix/.CTirT^ări ’
u u u î i y ţ .• ’. fircf^:,.-y'^<?ft j/rc ^ Â v i ţ « . M '/fU u ift

r i t i . u n H C frttM u j k c C r t € t « S ţ t v u j H
1'**. ^ •> T:f
^ W ‘lr!'t< ^ Y t:^ -,'i( ■t u ^ ia .a j< c o .
f i d c s ^ ^ c«.*A'i* (Cfj|Sf- . c7^/^.c<3t<6r n ' n i p c ' Z

c t m a G tro/ tcm ^ c . ^ (A H c ^ ^ i r / i r y / t t r H x / ţ ,
f f r V ^ v î'l r r y V n ^ i y . arn^yffrsKyf
a <* s Vc ^ , jicT s n j* e AA /C\c k a l «

n e ^ c m c 'fr V t t . n ^ «c ^ A/wA/b aa^ ' pk

| m f1 ^ . ccţc<5rrift
na LU K £T* Y ^ rt a ( ,

s/ţ c n ^ ' W - r ^ / if iA t a t f n ?c / i£ s h
^ / \ o « I ✓ i
m tg c ^ ttm a s a u ca ^ 6 ^ (A ( . u j « f f cnjţrf
 ţftC A ţp Y ă ^ ţ S f t iA m 'rIrJ rtf t|i<«5»3 *

v j; M .H i S M A l K t l ^ f n l ^ fir ^ i^ | f/

-tt< K in H t n ît T m r t iT ih X jL U f & d iA A iA 't t e m 'i'.

ir
a
u rn H M a lfa A5T<A ^ « < M A /
i r ^ S f j * ,r w j * * « m X ^ M t9 t â A * \ \ jf c . ^ H / V î j s /

e y k m ^ j S a i « ^ t i / ţ X Y i | r « . r r t jr ^ r f t r n s f f ^

s « T A ^ j ^ S f i i/ t ic . ( ^ n iţA 'e
V■
'A H ţ / n ^ f t «V ^ a T »Y < fc A c r n a ^ fi« *
l:
l '
^ - f ^ r ^ y s f c X t p Ă f , a m 4 ^ 1 c i^ a t m rO£c®

j t v t f m f ^ ţ u u ţ it A 4 ^ i‘r

m4 r A Hi i j i î j « î r t hm f h y « < m m i<rtXjrf :

.io T « W ,

p ^ A rn * A & iS jt\ A \ rk A A A ş li

A d V ty fc • t i  t r i î i i K S r a ^ H â h ^  W m i j L U i t - ' '

M haa ( A t x m^ a t t t ţ # , ^

^ — f « « ^ l ^ i t i i ^ f i o t u ^ ^ ^ c r u T t u r t H r ţ y '’

eifK " -€'>lCA^>y!rfr

M xn t i ( ţ ( M A A /i\ fa n ţX *

.^« ' •>

/,'< >••
» rf/',<
184v

240
''K

_ 16
A fie tc V r i^ ^ A ţt . t x ir y y ^ A

.^ /•if^ K V Tv A ^ ţ A r a t m C re / t i * f ; 'f ~ JvT

/
r ^frî'rt30^t; K/KţTA^<mC/.n9'n^!Crr»frf/cij.n^'>/ ,'1

c&ijtrTU TiiHrrn'rî' ' ' 0 ttim7<rriT . ifC C A C t^ it/ Z

I f t —• * ~r*T^ f %/ *
H î M ^ < p ' An M 'a A « C« !TÎ/f trîtf. S f M ^M

> ' » ttţs X ty ftts 'H m G Ş h .

1 f /t tCV. Y t t y^A.î f n mj> %U ti (. '■.A K 'A /fvi C^Lj ^

n / k c Y 'J y ^ ţ . r î/ ilU A i\A h ,

A - s v ^ r t ^ y V x / ţ '> f n j ^ y ' rr ţ Z ' n n ţ : ţ c e rj? tx 9 ^ 4 '

tujf , trl^ T s 'W fi'c c W fo iT lC

' t y y . x c / 5 ^ t < ^ c ^ r < «<f>/it

<% TîţsŢ^ti£¥n. m i u '/£/{t în m iii e/Ta

£/Vt . 1 c / v ^ y T O J î’ ^riT f^rV c*ţft t\ iy ^ m r> f^

^ fjic n r r U T v ir T T f; « o t 'n . ţA votrrr f

lU t l t C V ^ n ^ t / ţ ; ^ « fC ^rA /rs^yfoif iu t\ X 'l£

n / liî . a i f î t c V ' . U J n K A j '^ '
"ir;?i* pTn .iC Z r l^ J ^ H i^ l
I »' #■ »J t *" 1 -
rt^jf f { 6 « ^ b c ^ > r t r r 7 y . . . m r î A ’^ ^ S t f j y f C 3 A -
 ViVh , ne Ml i îyy '/tf g c ^ '/ ax%
? * JU < r S "-„ ’ «5 I ’
c n £ G t^ ţă h r t^ ţi£ & Y ^an& v^ ,
n e c j î i ^ M 6 « i c Z ^ a « m 0 « c ^ ^ i e ^ > p £ ^ g i ţ ! f e .. ^

n A ^ ty ^ . 'teirţs i ^ A n e « A,n|î<3fo

ijji ît ît f f c l K w -

nC ă / ^ J ^ î a a w m r t t f ’S-sy<rr

£/.;?=>£ c-r’ilf: ^ *î *£&r*t£ ,44 Â r n 6/-v? ^ 6<*it? £;£ £ ',

n . t d ^ A A i i j î a a ^ .* m £ i't z l  k f ţ & « & '

A % n .!$&$A\.t*tApk'' l i i s t c G n A ^ W & t y * 33^ ^ '

Af A - f i& t & f lt €C © oi#||^ tâ t^ fii

t m u r t f ir ^ ^ 'f r iA s & ^ U H & fo m fâ & ţh ^

J ftftlţS e Y . o iM / J ^ l w & « «

C E M ^ .J ^ ^ K î^ K C rte T fflW ■.■JLtf^f^T«/8i*e2ff1S-'

'--*• ?,? J } . ‘ $T V I jA \ r -şZ

?•*> / U~r '/ -*' - ^

h-<?fî t t ' C f f f i s i Ţ g . m % < tL A A 'fţttu m rt& to r^ i& ti

T t â H c M 't 6 A }fM y £ W rik m o ^ î e \ m n m u M-î

1 ,rw 1 v/ . 1. . .X; .

n ţ ^ t i M ^ M A m € ‘t r & ţ &
«»J »

l i
f '* ✓** »^v .1ti c>
u Y a^ ii . uiii/'.fX<pA(T*jf/iKH . u j i u ri ^ * ( {
A^I-^'/xf K^H/N. . lCj!(

^A w cm t f ,K T ^ A ţ d \ A
A r U V ^ U f\ M ^ A (C O M »Y f tl! K
AX.iCjJif'v/WM . vU r.lc Y j^ îU f* rrî^<Un( tliMMMO

^ tt f ^ i ( ( trr iî^6 m ţ Krr u A A r n 6 ^ ( iC l 7

kU t<! fy y f n v / tm f A'fc/fCjj&|!( AC Ht tO'V/t m ? ^C

n o i ţ m t ^ 'A ţ n ff'îA X 'i^ .^ A ’^ n ^ y
t fiK ^ K V î^ f ca '/<?~t^ ^ .
L .u ir/ rifjr^ 'r^ 't^ c u m c^A Y^J

/Kt7v ^ / f r r . p ^ fm ^ lc ^ / v r a c rn.£ «y^e 57 p

n v r y ^ r t / 's r KVYrffflfp irn tf jfWAVM rt'e ™ '/
w x i l tcrsMrrv?[C^.mYi'YC r t^ r T ty te V c n c f o m
*a y* j
ft|rj?fCA . t 'o v' /Xc' , iofr'.rru>/;>,1y^.m r.

<tu^ nr;,\ A'if'i^' A.'cÂ/xj^i i'fvî /j;

CVa<(>(* w *G* rv*rsV . uriC/P^r;»* f a n ic n H
n v J î2 A U t r n # '. ic 7 , v ^ t i < ^-‘T r-iV ji! n Ă l Y
 ^ jA 4 j> < s ţm i . . ic jf

a if^ r tM v u i n y , ^ M Am ^ m „
*T^<^A!AJ f c ' ^ { A K â A 'if

u jn M O A . ţ m t * c ^ A K ă s lU tirn fU ^i. A u r iţ i J w ,

m r t0 M j]> t f l 'H H A d ri<M w ^ y z ^ X h ^ m ^ a M T

A T j J / k n ^ M tfrt f ^ , rAjfA/UTTT’X£,M m (

j5f£^r ««C^>. . /HTr*

r S H riffâCArtjfH ^ ( f t n ' T k rti/ N A c Z fA tju n H O M

»*« f (A l^ J fi V p fc y ft A rtfa ji A* KT(

/nA r n n mmc r n ît jOI n a X a a h p/\
ilu i rrs /tsrnţp^^rfiinfţx. n£ifn6
f î / K f i â tf Va.Y& rtd<xr t ţ Y , iK A 'v k A iî a Y x^ tz ^

^ i i u t t / K ^ A ^ m î ./ M r Y ^ A iy f t u m A A rtjH H

n ^ X i i j n j i i n ^ y U teu H irt lu r r ;c 7 a y V 7 ^ » » «

iu n Ad wjptm n m n riC ffcf

r A i| i« /virfrCCjfth ţroirîn . c a u t o ^ U î t o
r & r i| # 6 «A ^ fify p C , / K ^ ^ H A C T n / F s ^ * * ! ^ ^
A * t t ^ A » r ^ ^ m ^ ^ r t r t . a ir t^ r ^ V r t^ r r r n
 ^AwJ.>*wu rrrHjf>v a <?j* • fcui
v v u ^yy>x ) ^ Xi^ e J j-u o u y j/ J u iu u m jjA A y

f ^ \ / 3 I^ \ y 3 K cA r'y J y iy v:/^ v ^ g i j r n 'i ^ A v

î c ~ * ~ ))u i £ } i ' « t i v w u f A i v y s 'v i i v

u & )jl)ii ■ ) i l r ) w u i h i u u x a c jy jIV ţj/ w m j r|r

/ .H % ** )
^yj,’) ]Ţ T u p i i v ^ t j m j ţ v w j ^ v ' j V v j k
^ V iV ^ y jj.u m y j» u o u k jV ^ k jt I t iv v u jJ u
r?-^ 3 i • u u iy v v u m v )o a i

U-hîlJk^ulTO OjJfiUJlLim/JI • U H î V V y M H y )
^ r ^ j
^ > i w v / iH

^ V v ^ '*'■**UVV
î H ^ y » u V v u u o J i i v< ‘ v ^ j v m e w y y y ^ y u
lL u )3 llV \ k v H iJ x *} y J w ' >r^rviM^># '4'JfKH
" Z î\ Z m jw > w V k i v j j y m v w y u ^ V M r n mj

39 v ^ p y v j v ' H j ^ u j y y v u ^ V ţ V i ^ o i • w u i/ y u

î V io » ) î w ^ it u j v>i (i vrvvu J u u b v m Uj&

%uj mA Jv * JJV

^ / v<îtj '/ y ^ V v-j % M % J h J h v ' M W iUJjJfiiurn

 q 'iiw y A A A A m b . i l n ţ x . tic / a i n

Î L t r t M t t /1'1/ţsC -ţTJd«f/^yiK £ 5TÎ t U j h ,

♦ -U ^ ^ V 'r ttî « r n « xr<.|ţs t ^ / c f k r i& n ik . t L iîî/ t n

I V , C t f > / k A S ' l !î/ ;^ ’,/C:CA trt£rC£,

h n/i■?.s g« r .t fo t «T<p a a M ^fv

^ HiS,i> k / (în s u ţitiiA ttiQ ttW ţlti& flA fm l*7 W i^

i Ş ^ t A . m ( ^ na <r&i£j-« e c ^ fS jm A

iW 'Z 'm tiff'in 1 1 î^rs eg re omc«7>tc-UM6

• , 1 * s i£ f - v ' ^ -7 L
t f d & TfiâCA . iJ j n r a & t i â h s k / h r iA î t l ftY&tKA
| r 7 /•? ^

5 /fv,n y rf î i i f j r c w î m X y t < j s < j p (jfe tii

3 £ i f s V- 4- src t' r r â î ? fT i { ; g c t n ^ f , & £ / i« & XL u i t r c f c ' '
) ^ " J „ , ^
CfUStUţt*

H ţJ3 î lT<{\ 3JM fib- HO &4 . H KA4.C 4a K VC f rî/ţ. 75^,1/^

$ î l ţ / v s . m A x u fi l i / ^ ţr n fc a\ w f*

f/ f.ix \ e / J r z f i t } u s ^ . t i iA M A & H f n/t ;& Av

i i *-* ) ţ ifr
r ^ v ^ x x x - A C A - r ţ , is lfâ n r A x w f o n ^
\7 w) „/ \ ✓*
t '/ f ‘A a/ - T*r"^“
•-( ’ţ /i ţ.X^.AfitJÎS /ţ/l% &AAA kV*VA A"if fy 'iH p A '. U/tt
_i • j f i __[
i ?. *îj/1 f (fj! MVS f. ~C.£a A CA* î A * <8f i TT8 f , î C/. Ci’ t ’
l ' j
 /,*%t-i r r t x 'h t r i<?jftt> n e c m p f ^ t x

A//W|?«nf - c'Z
: =fy.f c ['A C r x -y in f l* t n ( G j!A ? r r (A ( c Y ţY p tA A

A/..{rA rnk , ; c h h k ^7va/c< /xmc f £jrniA

jrc * n. CA r rîjl , UJ K<\7y M'IC 'I t AC j5^ ^

v; c »y*£ f<0fi rl î/îft VA CîCf’ </>f1''* Lj f ft ^ y C^ '

; f <tu<r)0^fsi rd f i a *: r:TV'. {<rArC n/'.’%Ti ' NO cn*a 7.\
„ * ri , r .C z ^ d
/ACrrîC'iCAA'lC r t/ A r .T s îC A p O ’
~ "— - •'
1 *
r n v i.<jf<r/./î(;utt\Ct-i
* ? ' * )
.W »'^ r rir-y ^ m *X * t< rX rrrp /'n > r e 7 >/. H A t r

i r t / « v/ ,\VU\tAAClfb <-U l \ f K t t *1 A C -O
-— , r~y j ^
<r//« iu n TJ,U/\aj\n uiKrT|ff«ort,<^ f 't <3^rr
w Y r \ ,x W r n u , i ^ c h £ ^ / f y ^ y t f n i y '. f r 7
f "K 7 r : y b tx w/v x>v; f/; tj fT^ (o V a ^

^ ^ ^ lîJ nf t fyV* ^ g<î MM* r*f ( tic tyţc

. ,a!tS f '. V k <?CTXL5V^r '^A AM ji’m f .

<ţstiiiiAMi> K (A .t'SA crJkrr6s.crii SfĂ fu a (

i fc- 1 /> J - C ) !-V }
°\ f ^ / ^ A ,i/ lA -nmA i i i i t n i ' ^ v . :/.p£ .
 T n ^ m a n < r t m ^ V A < « « f £ U IK c l ^ t i ' i h f A d â x
( £ I ^ H # K r t O / « r 2 H 4 jţţ-ţH ă V u if l

tcTjfc ru c i'£ f«»< »ry < f\ pufH

^ /î f c ^ n / M O T i ^ V : c t f n î «w J k rn V , u i h r î7 / f

^ Vp n em t € rn k ^ t rsţsi<?f\ * r * > ( n a ţ m A y fc X ^

W ^ n ^ & ^ n A ^ lf t r t T U / X . Y A v v t H A d C iH lU n

8|,tfttH1MAO|<iC,l/t . Uf«t'ţ></îsilitflJUJMnjîC
MCM,

Li ic2 £V V m jîX îi ro/iă^M^ . u iH r n 0xif* jf if* r 'y '

a ^aaU (4 . îxJti^t^M jS â/v'^m T M a in ^ fn a n ^ C

A ^ n ^ t i a e v r r i X . u j n /f\ / S k Y c tcbt X tvirX '. uitt Y '

*v> -£ > d u r , />
y t ţ b ' a g t l ^ H f t l s f > t f d A 9 A 1 f t t .A A V S

ă tU tC X JL Y ÎzZ v'& tX T ltf* OSM^7lCTTXMC<&nTn&'

I ^ S^ ^ ^ . ~ n I ?
rr ^ ' Y j O H 3 \ y ţ c . i & f e t U f i i i a L C A n * n ţ ţ t s h ,

A aa cf

A A \ X .ţX »u a a \ V . i c X u t t î ; ^ ^ ic Z w jh h * * H

'r ţ Y i u tix* ^ i ( f£ >tY'A<j>/isR .ixirtTTjrVtt/v«M

i i tL^sS lu n s l^ V 'a r t V t p t\ fa < x rfrtu > m n d (

+U i HKX '
 'U A A 't(/U * * m < rtXlUU . /K V ^ ilH K fA iM lU H K tf
-rS f ..' LUH J î , -C
. A v i l ţ WC A S f % _ £ ( m a 1X1 tic tf ri

i i i ^ t n ^ t r n f l u J M C I^ 'in jfn H i o t V a c V iu k u j U

£ Z h (C2 rt € « T ^ t f n J (CA rn ( ^A d / ^ţ

rn ”i '^ n ^ X M A l U H C t f j t u i t ţ m X ^ A A A V a t ţ V a a ^

. r c /n » ? fC /< m t ^ ( r t K 'U c f A

< j > A < f , ^ K K A ( u j I î A v r p îi'jr tff m / ( ^ . ic /A r r e

t T \ ^ Y j r H ţ Y n ţ rJr / t \ t t t \ c ( ) ( ( ■ t x q & m y ' '

K jQ s y 's f s .& H C f jjt L U H / t \ L j i ( f ) ' i n C f r X l t l f f r f j ţ K .

A jsmci^C l u h (&f_c,V^£^ir/i'ti'r\ . A c u f f ^ C
AU ftAHdjT ZjVnfA CO jr»fc,M ^£/\ . / s fiK C f^ C

i X i t t j ^ M n V r n ^ Y r a y ^ f fA dF < L £ jH ttf . A S K ( f

^ i i i r y i y f t A iT A ^ P st .Â

I J a ft ^ U J H ( C V ţ ^ ^ c y '/^ f f r t c 7 , . A \ G K C ( ^

yj'C . ^ / t v A A d ^ r n f / K ^ c r t ^ N m <3^4 A v^J

jj> Y • K X A < A t C A A f i /1 L U n ij.t ijd '^ u jn C T C

LUttrfs tc\\H*<ltO jr f' u i n j i ^ î î S ' i A A AAA|S^-

A s r f i f fi'i-'tiM c i
 Tfl
l jkugţ'ncnica» cruA*\nţivtiiţt6tit< ~
j* e f « M ţ K ^ f / u ţ « £ 5 2 t»p i| « . t i T i p - i A i f f ^ î q : ^

J j ^ f c s ’B n ^ i-x cei,* m e rs?^ z.a m sArt ţ h i . T&ifSfitti

l llii n ^ s 'r r ^ Is & u s . .^ e
ri
Ai
' x® y m < w ^ r & M ţtiiK A ţitu & ţÂ ilr ^ u T / v ^
rj$sîsi{A£\Cr&/i\ o|iîinx^ lf % M 6 ţ f tZ& rsT& fJS .
p 'k & J p u U lip # f î 6 } j m « rrc<:yl cs^ e . fcl/b, « m f

6<^rtTrrzi{T?j^irţ6

vtf rnr c «/ i £/ţ-J"ti j?^ s . y/gi c.AX<fKU Q0

n w M jip tUtiCC ţ r f ^ t e M in ~ lj-î Hmcţ<5^rîT t mX j j f f i

^ % A '/& * c 3^ % . m n i ţ i f m ţ i M ^ ţÂ -,
^ $ £ > ţ Z t Z i & ( ! A . l C jf^ A i xmdiSÂ n .

t y / K i c ţ L . m « A r r i j W * ^ *-*-*

O itt^ K î^ <?/i C€CCb / K y #%fr*

nt err^/^ /ţ%ţsi t*« m t n*>A'a rn ţVn ^

uietfKrtyă * « < £ « « * A y i y y X r t C ^ S f X ^

18 9V
 < t x c « A r n < 5 ^ w Î C (^C . <o£e,r.c#c
'- ' f <■> 1 JT
M r t ' î M F v A H c m /i t U t t / v ţ L t m a k u j n n / ţ r r f
^ V. o /-\

A V i / * A ^ H ^ ^ X $ f c ^ ic ^ c ic Y '

d^” t£ rtei*ttn c*2 K .A^'is^fTC ic VC'idr. "gj A y c - j r m

ITT ^ ULi t'lTT’ A ft H UU fţ A rî A V lA ^ V

m f^^cA?/'uJft<^|fni Cf uJh^yir

A .t « y i f r t r r t t\ a o o /■■cil h . <j j m v / w A î & i i * a i n

^ ‘ „
a a Z f t v i C A t lk . iT Ă / î't A - ' v n * A c i r a t r i/ T ^ a A k
I «—»- sfi^
1 . — r ^
N ( C ţ f i t r ^ c J J J n <*>£/ l (Ş 7 K . :XJ t Y y f ^

a a V /j ( t % . ^ t t T B ^ re* |î r} : r T j f C ^ r r r fx < ? y * •

CTrts'<f>/t'ţ?/j}, i < r / t < h Z C Li^r.Ş.^x(f W M ^ '-

c M a - * ^ ' u J x \ A l f r-i î - i T ; V i ^ * ' r ' / A x f - < r t \

T A C t t U J t lţA jf^ .6 c y ' i f t t n ' t t x / . d ^ h e Z n . Lttfi

,_SHVe * v i(e r r u A ^ L i f r t d d u / k c t'î

^-r
m6LjJ> . ic j/ n c .

* n ri/ t / î s f m t f f r x M j L i ^ A f aa ^ ^ ^ c ffrr/ î

^ ({ f f n r r u * n r t f j r f A A X U j H / K ^ c Z ' t t o ^ *
n ‘7fC;*VT'fAt£j . /(t /tern--;
/'
*

" " ' V ' 1

X ^ rrr^ r
«cfry, ka £ 6AAHAAA?tr.

IţMEYt f CC? CO^jl^CA^y"* *£ ( V * l * l^ HV^s

tn r^ »t rttî i c lt n jM t cwtTS'jiJAt ATViÂl

1 t rC/V|J i* V 3 ijn »C/tţ>iVl (€ţrf<feţc U i m i y Y ^ A ' f '

Y**- ^ { « C V ’a’f
M trt/ ţ/ î^ G rn vj jju h

^ 4 Y T K ^ ' T {f/ î'teCTTI/Tn*^f^|îji

nYAXtUSUfţtA AfitcZţA cCl^J AABe^AHt^i
ţîMftdtfrtiS^^ntTuVnV^Vh u i«€»jK ijiC A î^.V
<t\trn7( i t i u A t u ii7 c n 7 c i^ i\ cjaa^ .

/.JK m t t f T r t c r c c # ^ c e c ^ rx X c c ^ m ry tf . uu «

a x j l i a c C - a a I ^ n^f c ^ i m ţ i r n e r r ^ u i - n ţ j ţ r r f c

f î i / \ i r ţ ( ţ 'i u m A rT Z ^ / t^ A /C icarrf'iu

/vCrt4u&/rt<c&>fic^scrrrdrtrtw
tlîb f i / C I H fC.^ uu n ^ r lr . ,iC (C A ^ 5 tA .'^ ţâ

reyfc
Â'TTE M r Z / t f r r K ^ K y y M ^ h « 3 M r r i<? ^ T r î / ^ i y /"
 ,.,V#4IM E?TF3F 3 * * '
i.
Trt7 jJ j*< ^ *T U c/ < rT n e T t H ^ u H A t . m t A m ( M tt jg ţ

t i t f t i i t . X*W Â m i f o A l A t . r T O A i n ( - c l \ \ L ^ Ş f l M
* % *a, '"V
( J a o u ^ / : n ic2f

'-SMfî/fc c f t n Z A T ecriciCAAW d ţr^ ty ^ Y ^ h / ^ a c

* V ţ ) f / t ^ 'r Z ( 't ( c ( c 3 n '\ i ^ J< m c A o i f rtf

Al /K'TZI «7 a <Kîi^< * i j (A . ixitu ci^ c^ ţ^ M ./ '/ x

•JTV^^cJhc / K « r 7 j m a c ^
ic^f'jjfîTVj'rtf . c?rt« /KTTjr/f(C/î/iJf<f d M i/ i
c Y ^ M tn Y A .'tfti . I c Z i ^ 'n / i C * .îri*/> iţ7 n firt .._ *j
M ( i ^ A f m ^ y n ^ c m e ^ A C d u m of/O* ii
M p ţ r ^ A f C ^ p S i'iL jA j r y ^ m A m ^ î : i c ţ i f i u t y {
'.t. :
c / A r i ţ i t i i A i< r'/ j)A iy t X A / ^ ^ i i ^ f / i î n c c t n ^ , k 7

n « ţ*tk Vk jî < ^ T t »fr cm vi at^ C 3

*1
/tCrnaA ccy'/î'fî'
crn»irc7t<<H<t»vm^Je tltK /\rt,t'i|î’e • î u n ^ T d
%
x m< A'/icţ'tfft a t t i V i ' ic'/ţYai ti^'jr ci k c<£<
^Tt. iurtAitiC c l M C ^ r t ^ n ^ f T une f a K < o v( m

r 'T K ^ V i j j r t r c y ^ m ^ m j r y ^ A Y t f tc J ^ • mft
 n v t l n i ţ f rtA A d V .

rmţrtrril&xvni/taţk . m k «**xţ«ţi^r^Y
a Y ţi a c S .luncY^/^ ţ rruAZJţ* As£ ‘U & A f Je / 'T ,
t? A c I< ^ 7 î^ n f€ tffi^ k < r ft< ţ> n ^ m A tiA h . t i

w^£yh « f T /«vn<5f44ţt£ 'V iţtfA X 'i'iC fC f-m .ţtfiw / K

' £\(£>ţA'^* ca c<Y<£.Vg folosi oi ni
et^V* ir ^ «<5^.^ . rrlTe^ya î c ^ \ iA £ s n s n u v ţ£

£ l n £ A ţ î t < * j ^ 6 m 4 . .u iH e c v $ m A fi« A Ϋ c V t t /*s ,

W jrA i^ rtY / llc R «? ^ ® J 5 W tC «£ fl< »ri΀ ^

' i f o / K i ' ^ ţ f ; i i jb u ^ s <>'s c c r m r u ^ i î C / u w / w e ^ e t

<t2« s3 i<rorr?k UţF^rţ Y

KîfAYtyji . to i M a /i & /*>.& * a m c T

r # . ci K ^ s^ r^ ** .^ u ^ c T »

jjje<ŞUn%ţ'Yh^'x u h ^ . /tCc/S
^y3t i ş f 't i G t T ţ ’t f { e jţ c - ,jj£ m ty~ £ s

. sC a^ai^€«<C 6C i5^rr|îy^
n/ţ /s'x k c<^ j T m ^ '
/ ţ 1f ,*/./' 1
Jf •
*_ « / * v >* ' ^7
ci^Y^y^stfip , i c t f / i 't r c n A
,'A*/
 T * - < T T V M r.(7 \ \ \ Ş ÎA (/ .‘A ( K . U I H c / s 'r V
' J " n V
i c" A
l
a u 'C" 7* t ? i .JC/rj-jrt1

A C C ’ t i . y ( , u r w y > « W . c a a a > ' a 'A \ ic r.a c jr'd

, - Z d 'l ţ l l ^ ^ . n d 'C A ; X i (
r n y jf N X 't r t c T T îf ( O ^ K i i r u A A / j i ' / ^ f y ^ . c ,

îV*7V.,K<^C^t (^C (TflK^ f^f'TJOLIjh j«7«Clţi rifr-V •■

^ r t î n X'c’i - y 'o J n m 'i 'b ^ ţ Z ^ l t l riJJ-C/.U6 ^ ^

f < /f\ F A V \ ^ m r f n '7 lC .''. <n( A.C . A ' t d c x v x t v c A i j*

r n ' /■yp'v H<5A <-J A n . ' C ^ !C,v*ţT( . C/'

K i tc ASj’ rrtf ruTiC/Jir**/1i uJ :C (l /.<K/. *'•>

uJtt r r r ^ i j /f NV r ^ j i / l c m t\ A ^ ( M î . uJ ^

»1 f r i J c f f * ( V , C rJJl'tT'i c 7 (. ,l\C\YT.
i JL ^ 1 - c7
£ q i r r A j f l r j J l C A m f A U S . ^ . i u ! r. £ A j /o s r » f £iL*»'.

X » r t jt l /t u jf t M t n t c U i l f /t\t’ & A ' l . \ C z r ţ u u - ' ’ .v..

-J / ,-,
vLlnA ^frrrrjs £f M ^ a ' 4 / . V ! C ţ Y c f , ' ^ \ : ^ b .-1 ^ if

. uJ-A V A /u Tn ^Tt/î'IA f rrsl'.t^S^T—rW A ^

TT'K U iz O ^ S ftC A p A t 'A U jb u.; rt ,v C 7 A , JC-’. l<,/. ’

\ < Z Â ' i t C ~ i T l A f r n f Y cCY a a ’U Y . ' i f t t / Trs I.»j ; t .

;'X

J. . . '
ŢlV '
 *-*-r ^ ^ / /
ajSfffS y f ^ c a <>w ^ c ^ r m r j a * V tţH A f r 7

n w j ^ n & ir x tr M A O ţt • A 't/K c*tk c < £ m y £ 'iţJ f«ft

rn<4 UJ H fT ^ fi V^ i l i |C^A4 £|*f

l«j>

4 & f y j x n t u s x i c A r a r t , ţ £ ţ m A ^ f p 7 c o i * r £4<5 -

jjj^ < fts^A fC mts /K

î4X m w m case co . sul^ s

I T & U £?> fi£!L€ C lV ^ s a îA t î, ^ « M Y k tssjb A & f c '' '

* X' ~î ^ ^
. W j f ^ ^ K ^ S ^ M ^ » A t W 7 T | t f 'y n y

M i SA E ^k e J ftU tM M î ^ / l S&k&A
., <*, /~l' r-> ::"TT
ş riS M ţS l^ t& rfc . W W & ţ & r^ W te ^ 6 -9 r  '1 ttţ6

£.£ *v*/& /b, H f&ţ£g£ m ţ ' t f r & ’/ A. t ' / n m g # x * jr

f f t T l t U j i M t /V$ t C iW i â ^ V fsT fiA M i& A \t*vA

SU ne tfJ K T f'& Ş A b . ^ « - ^ A 4 f « CK & r r t f ş * . ,

sis tt^ îjw ^ e trt’frt r y ?!r/S*'[' V H M

£, * T^jyK b
V 'P 'i * r »*
 <4m

•V.U
t^ ; V rK£>ty/' J 93
. A frfA '\A cm A \C â jf,f f t < m f ^ î ( t f b r a . ^ t o ^ - r n
iZAvntAaah .A (/ t n ^ A ^ & < b / Â :(7rf>ki,U TA €i
• t / '’ I *■ ' p^ T 1 • XL • î x
n ry{ a * Y A ytC {¥ ri/<tcTA . n (rrâ(~A m ca >: ,
• ,0 - , 1 £ ^ ^
m u c n r i T r r n . m K A . r r ^ K E 'n
f - /i * ' r» ^ .
t c / t fA Artţî<5tTi/:N(rV/v;/i^
u m ^ V A 'm ţ M /^ itY jţA is^ U ,xun
^ j ţ A ’C 4 t m l t J Â z & A / A r r i (c7/X/U<

’;v f i T r i ^ ^ f / P f A r n v i t t t t t . tC A '^ 'ir 'u Z * a ^ i

', - n f jt w (C tf ttt r l i ^ v . u j rt (O ^ a  ^ m n A n v t jT£

^1/K‘ c r n ^ . u J i i n j a n o M ,

fd x jM «’i'y < ^ « îfifc ^ 'c ^ : ri^C îi<’^ A f . u jh / ju i a

.'rrtjfţm a î ^ z t v r p ^ . £ c X * o ^ f i y i u j n f O K y r
^ K i j C . A.'HAA f? p i ' K X rr<xcuţ/7 d

. u j ruj"a-u\£*\ rti</^rx7 '* (? '

^ n A>jCl-{U f$ [{X ,~ iK ţ l LS^vn , ,

<*7ft ¥ (A 't ic m e t c X r fjW f . x u r r t f j c ^ j r A i j ^ c c ^ V A

A n fa n . t * '^ j i n y ¥ -ax /OO^c HC^^cn-dMimm
r
 t t U C 't f .A t s Z & r A c iIţe C ^ t V T A tw rx .

i M % J A A & '& < £ *{% (uSK

4* t | £
t c h v t i fa / s ir a A A iU H / ^ ^ X fw jf'fr ilA tH tfH fiH .,

ÎOITA. IC ^ fh J a . XU «A^î*IC€ «6t*1 iCd^/5 H ^{£ f1 l< , ..

îS,rtn<?J54tfc5jJ&'M . i l f 51 c i 0 C & / ( A 't f 'i K ^ V * 'f e -
■-' ^ l.s " - -r^ , ~ . CL
, j S « ^ . n e'T|#/n /n /î-.^w c y v iA g *> /*VV* Hi>

;WKsî'i/&. &4Kfifti lyK* Cil Hrt<

//i/^ I 2 « f - n m

‘T Z i - ^ ^ ^ / ^ ^ ^ ^ t ^ i C A - t n i A C U A t A A ^ M i c J :

f i f ( ^ ^ 4 ^ f-c X r^ îv ^ u i n «î
/?
<£%, f w & .w n & a A& t€% H lCyA\^Ts7f/\ttfHLLX:rr)C
): - r ^ i? _, ^ Î1
1* UM
p . îţ£frb£sA 4> 6

f i ^ p f c ^ < ^ " t S { « ă 'p ^ r € ^ t t T O ^ j r t C ^ /rt**n>T

, um Xnus i ^ / r î T i W C M
^^|f£jrs/îskx £^ ca% £Z*rf% n% a § k ^ * > XV<

a c ţ ,K * ^ f r A V ^ y c ij f £ ( X ( T if f r io ~

f â f i f V i e i l< % g H ţ i A /îs

193v

258
 S U M A R

Cuvlnl f n n in t e ............................................................................................... 5

Studiu f i l o l o g i e ........................................................................................... 7

M anuscrisul rom . nr. 5032 al B ib lio tecii A cad em iei R .S .R . . . 7

M anuscrisul de la I e u d .............................................................. 8
D escrierea m a n u s c r is u lu i.............................................................. 8
L p in ii asupra Manuscrisului de la I e u d ................................. 14
Manuscrisul de la Ieud — copie sau o r i g i n a l ? ..................... 15
D a t a r e ................................................................................................ 24
L o c a l i z a r e ....................................................................................... 27
Chestiuni de f i l i a ţ i e ....................................................................... 34
Versiunile interm ediare .............................................................. 41
R a p ortu l dintre te x tu l slavon şi cel românesc al Legendei
d u m in ic ii ....................................................................................... 48
Persoana copistului. în d reptări şi a d ă u g ir i............................. 52
C o n c lu z ii........................................................................................... 56

Studiu de lim hă ....................................................................................... 59

G r a f i a ................................................................................................ 50
F o n e t i c a ........................................................................................... 81
M o r f o l o g i a ....................................................................................... 100
Form area cu vin telor .................................................................. 109
Sintaxa ........................................................................................... 115
L e x i c u l ................................................................................................ 128

A b r e v ie r i.......................................................................................................... 142

N otă asupra ediţiei ................................................................................... 145

T e x t u l ............................................................................................................ 151

Legenda d u m in ic ii ....................................................................... 153

în văţă tu ră la P a ş t i ...................................................................... 158
Învăţătu ră Ia c u m i n e c ă t u r ă .......................................................... 166

Indiee de c u v i n t e ....................................................................................... 173

N o tă asupra i n d i c e l u i .................................................................. 173

I n d i c e ................................................................................................ 177

FneBlmlle .................................................................................................... 209

259
 R e d a c t o r : S t k i.a X i c o i . a v
T e h n o r e d a c to r : E i . k n a B o iin c

l h i n dc li p u r 4 .V 111.1077. T i r a j 1770 c.r.

F o r m a l 16j70y. 1 0 0 . C o l i clc li/jar lfi,2 !i .
Z . p e n tru jV O 1 — . 5 & Ş.:s:i . . M a n u s c r i s u l dc la l a i d ”
biblioteci m a r i : \4C9 — 7 ( M a n u s c r i s u l dc la I e u d )
C. Z . p c n lr u bibliotec i m i c i : O’J l — '>9 ::S0S3

cd. 1X0 I. I\ I N F O R M A Ţ I A
S lr. R n / n ia m i nr. 2.'i - - 2 >
r),
R u c tireş li
 R E C T IF IC A R E

C ititorii sîn t ru gaţi să ţin ă seama la lectura c ă rţii de urm ătoarele îndrep­
tă r i, pe care le m enţionăm în ordinea p agin ilor şi a rind u rilor num erotate
de su s:
p. 23 r. 37— 3 8 : adevcr, p. 35 r. 23 şi p. 158 r. 2 8 : E ru s a li(m )s k ijj,
p. 76 r. 7 : [ a r ] , p. 78 r. 1 7 : r. 2 1 : 'I' t Spekjh , r. 3 3 : iuesa, p. 153
r. 5 : vu, p. 162 r. 3 6 : d eregătorii, p. 166 r. 3 0 : b u n ii;, p. 168 r. 34:
z ic e ;, r. 4 1 : îm p ă ră ţie i;, r. 4 4 : se fie, p. 169 r. 4 5 : ce-au;, p. 170 r. 3 3 :
s fin ţie i;, r. 39 : l u ;, r. 4 3 : v ă m ;, p. 189 col. I r. 2 1 : [epcAH<\i, r. 2 2 : tepcA-
Moţ-Aoffi, p. 197 col. I r. 40 : după ind. se v a ad ău ga: p rez. 3 s, r. 4 1 :
după p*S se v a a d ă u g a : I, 177r/16, r. 4 2 : nom. — .

Manuscrisul de la Ieud c. 180