Rolul creativității în predare

Motto: Creativitatea este unul dintre cele mai importante vehicule care pot face diferența dintre
succesul și eșecul didactic.
Ion-Ovidiu Pânișoară

Obiective:
1. Identificarea factorilor care stimulează creativitatea;
2. Descrierea unor teorii recente privind creativitatea
3. Prezentarea tipurilor de bariere care blochează creativitatea;

1. Factorii care stimulează creativitatea

Conceptul de creativitate dezvoltă o pluralitate de sensuri: gândire productiv-creatoare
(Wertheimer), imaginație constructivă - creatoare (Osborn). Adeseori creativitatea a fost caracterizată
prin factorii săi structurali: capacitate de elaborare(crearea de nou), originalitate (Guilford),
flexibilitate, capacitate de rezolvare a problemelor, fluiditate, spontaneitate (Hilgard). Al. Roşca
realizează o corelare a creativității cu productivitatea (Creativitatea este înainte de toate un proces
care duce la un anumit produs), iar I. C. Flanganon o corelează cu ingeniozitatea (rezolvarea
problemelor cu eleganţă neuzuală, într-un mod abil şi surprinzător). Al. Roşca consideră trăsătură
definitorie a creativitaţii - flexibilitatea, modificarea rapidă a mersului gândirii când situaţia o cere…
realizarea uşoară a transferului în rezolvarea problemelor.
Creativitatea este adeseori considerată apanajul firilor artistice. Și totuși, dacă privim în jurul
nostru, lumea reală conține numeroase deprinderi creative: strategii de marketing, strategii de predare,
modalități de a găti, designul unui produs, arhitectură, decorarea locuinței etc. Abilitățile creative sunt
necesare în diferite domenii de activitate și pentru a fi valorizate este nevoie de exersare. Din punct de
vedere biologic, creativitatea presupune o cooperare între cele două emisfere, fiecare surprinzând
realitatea în felul său propriu, una pe real (emisfera stângă), iar cealaltă pe uman (emisfera dreaptă).
C. Rogers consideră că numai cu ajutorul creativității, omul poate face față schimbărilor constante din
lumea sa, iar Moraru consideră că formarea comportamentului creativ va figura ca nevoie prioritară a
societății viitorului.
Deci, creativitatea este o nevoie socială, și totuși, prin educație, avem tendința de a forma
oameni conformiști și suntem rezervați, când vine vorba de a forma o gândire originală și creativă. C.
Rogers, consideră că , în domeniul științific, sunt apreciați mai degrabă erudiții conformiști, marcați
de stereotipii numeroase decât persoanele care au idei originale și îndrăznețe, care sunt tolerate. În
industrie, au acces la creație doar managerii de rang superior, în detrimental celorlalte catgorii de
personal. Nici în viața socială creativitatea nu are mai mulți sorți de izbândă, judecând după hainele
pe care le purtăm, mâncarea consumată, ideile vehiculate, etc.
 În ierarhia nevoilor umane a lui Maslow, acțiunile creatoare reprezintă nevoi superioare care
țin de creșterea și dezvoltarea personală. De aceea, este important pentru profesor, să stimuleze
abilitatea elevilor de a gândi creativ și de a rezolva probleme, în vederea creșterii motivației pentru
învățare și a dezvoltării abilităților de exprimare personală prin exersarea imaginației. Iată, de pildă,
într-o școală din New York care se confrunta cu probleme grave de disciplină a fost nevoie de gardieni
care să blocheze eventualele conflicte. La sugestia unor experți, managerii au introdus activități de
creație în programul școlii. În mai puțin de un an, prezența gardienilor nu a mai fost necesară.
Specialiștii propun o serie de activități care să încurazeze creativitatea: inspirația, clarificarea,
distilarea, incubația, transpirația, evaluarea.
Inspirația
Este caracterizată de spontaneitate, imaginație, improvizație, asemănător cu prima etapă din
brainstorming. Ca și acolo scopul e să apară cât mai multe idei creative, fără ca elevii să fie autocritici.
Pentru încurajarea etapei de inspirație putem folosi mai multe tipuri de activități. Putem da elevilor
sarcină să scrie cuvinte, expresii, sintagme legate de ideea de mare, sau aceștia pot căuta
 Clarificarea
Este o etapă dominată de întrebarea: Ce încerc să fac sau să spun? Elevul are nevoie de logică
și de un scop bine definit.
 Distilarea
În această etapă ideile sunt selectate și evaluate astfel încăt să rămână numai cele foarte bune.
Etapa necesită analiză și judecată detașată.
 Incubația
Presupune existența câtorva zile de pauză pentru a reflecta la ceea ce au de făcut. O persoană
creativă are nevoie de timp pentru dospirea ideilor.
 Transpirația
Este etapa în care se lucrează cu ideile selectate pentru a produce o primă variantă.
 Evaluarea
Se analizează prima variantă, se identifică punctele tari și punctele slabe, apoi se caută
modalități de îmbunătățire. Pentru aceasta va fi nevoie de o a doua etapă de transpirație în vederea
producerii acestei etape îmbunătățite.
Etapele creativităţii la diferiţi autori:
a) dupa Norman şi Munn:
1. Pregătirea
2. Incubaţia
3. Inspiraţia
4. Verificarea
b) după N. Pârvu sunt trei faze în creația artistică, acesta părând să considere că etapa pregătitoare este
inclusă în incubaţie:
 1. Incubaţia
2. Inspiraţia
3. Execuţia
c) după M. Bejat, etapele sunt urmatoarele:
1. Munca pregătitoare
2. Inspiraţia
3. Efectivitatea şi luciditatea
4. Conştient şi inconştient
5. Rolul întâmplării
6. Întruchiparea ideii
7. Aspectele diferenţiale
Opiniile diferiţilor autori despre creativitate şi creaţie, deşi diferite, sunt convergente. Integrându-le
obţinem:
- Etapa de acumulare şi comprehensiune a informaţiilor
- Etapa asocierilor, combinărilor multiple şi a obţinerii soluţiei
- Etapa analizei critice (trecerea gândirii de la abstract la concret)
- Etapa ideativ-perceptivă (moment de trecere de la creativitate la creaţie)
- Etapa obiectualizării imaginilor sau a verificării soluţiilor. Este etapa finală prin care ideea-
imagine devine lucru.
Teoria neuro-bio-psihologică a creativității relevă faptul că cele două emisfere cerebrale au
profiluri diferite, ele fiind complementare. Acest simplu fapt pune profesorul în situația de a proiecta
și a aplica metode și procedee didactice care să permită elevilor să utilizeze în învățare diferite tipuri
de inteligențe. De regulă, profesorul este tentat să aleagă calea cea mai simplă și să predea activând
tipurile de inteligență care îi sunt specifice. Ori elevii pot avea și alte tipuri de inteligență decât cele
preferate de profesor.
Profesorul trebuie să se adapteze la diferite tipuri de clase prin creativitate. Are nevoie de
creativitate când proiectează activități școlare și extrașcolare, când selectează diferite tipuri de resurse,
când creează diferite tipuri de itemi etc. Ne putem astfel întreba, dacă activitatea didactică necesită atât
de multă creativitate, mai este nevoie de informație psihopedagogică? Cercetările lui Bailin arată că
dacă cineva nu cunoaște o disciplină, nu o poate depăși. Gradul de creativitate crește prin sporirea
volumului de cunoștințe psihopedagogice. Există și excepții – volumul mare de cunoștințe poate
reduce flexibilitatea gândirii(este mai des întâlnit la elevi, care aplică același algoritm de calcul, dacă
au avut succes, refuzând alte soluții.
Pentru a stimula creativitatea elevului, profesorul trebuie să-l pună pe acesta în situația de a se
îndoi de ceea ce știe, silindu-l să-și pună întrebări și să găsească noi soluții(Chiar așa să fie?, Dar
dacă?). Astfel efectul Zeigarnik , evidențiază faptul că oamenii au tendința să rețină mai ușor lucrurile
rămase neterminate decât pe cele complete. Inițial s-a observat acest efect la chelnerii care au reținut,
mai degrabă, ce au consumat clienții care nu au plătit, decât cei corecți. Un film al cărui final este
indecis, îl silește pe privitor să gândească alte posibile soluții. Profesorul se poate folosi de acest efect
astfel încât să amâne elucidarea unei probleme pentru ora viitoare.

2. Teorii recente privind creativitatea

a) O primă barieră este aceea că diferitele etape ale procesului creativ necesită atitudini diferite:
- inspirația: necritic, spontan, încrezător, cu putere de improvizație;
- clarificarea: echilibrat, strategic, conștient de scop;
- distilarea: capacitate de analiză, evaluare;
- incubația: încrezător, detașat, fără grabă;
- transpirația: putere de muncă, perseverență;
- evaluarea:gândire critică, gândire pozitivă.
Mulți elevi pot manifesta dificultăți de trecere de la o atitudine la alta, uneori împotriva
abilităților naturale ale persoanei.
b)Abordarea unei etape a procesului creativ cu o atitudine greșită va duce la eșec(să fii critic și
perfecționist în etapa de căutare a ideilor/inspirație).
c) Unii elevi sunt mai buni la anumiți pași și mai slabi la alții(un elev este plin de idei dar este
incapabil să le evalueze critic, iar altul, cu mai puțină imaginație are un spirit critic dezvoltat).
d) Unii elevi au tendința să dezvolte prima idee apărută, fără o analiză critică și fără să se
gândească la rezultatul dorit. Rolul profesorului este să-i ajute să parcurgă toate etapele procesului
creativ. Elevii trebuie ajutați să înțeleagă că procesul de creație este același și pentru un pictor și pentru
un inginer și pentru un poet (Geoff Petty).
Alte bariere ( după Moraru):
- cunoştinţe puţine, insuficient înţelese;
- capacitatea asociativ-combinatorie mică;
- fond energetic-stimulatoriu scăzut (nu vor şi nu pot);
- au energie dar pentru alte activităţi (vor dar nu pot);
- au cunoştinţe numeroase dar capacitate combinatorie redusă;
- disponibilităţi volitive reduse (nu vrea);
- deficiență de funcţie critică (fantezia sa bogată poate ieşi din domeniul realului şi trece în cel al
imaginarului);
- funcţie critică în exces (deşi are idei numeroase şi originale nu crede în ele, nu le poate transpune
în fapte).
Unii autori fac distincţie între „ învăţarea de menţinere şi învăţarea inovatoare’’ (J. W. Botchim,
M. Ehmadjra, M. Malița). Învăţarea inovatoare este considerată similară cu învăţarea creativă şi îşi
propune să cultive la nivel individual şi de grup un stil de muncă receptiv la nou, un comportament
inovativ, bazat pe încercare-eroare-succes-rezolvare. Învăţarea inovativă acţionează la nivelurile
componentei de bază ale personalităţii:
1. componenta-intelectuală: gândire critică, flexibilă, analitică, comutativă, gândire creatoare,
fler;
2. componenta perceptiv –volitivă: pasiune pentru muncă și creație, curaj în abordarea
elementelor de noutate;
3. Componenta perceptiv –imaginativă: creșterea puterii de percepție a originalului,
cultivarea simțului de a surprinde noul, cultivarea imaginației combinative;
4. Componenta motor-acțională: cultivarea inteligenței mâinilor, formarea deprinderilor și
capacităților acționale, aplicarea consecventă a ideilor noi.
Moraru susține că formarea comportamentului creativ , ca una din speciile comportamentului
dobândit, va figura ca nevoie prioritară a societății viitorului.
Alte bariere, după Mihaela Roco:
 confictul dintre valorile personale și cele impuse de societate;
 îmbătrânirea populației cu creșterea conservatorismului și a rezistenței la schimbare;
 lipsa unor repere datorită abundenței de informație subiectivă cultivată de mass-media;
 non-integrarea frustrărilor. Frustrarea reprezintă convingerea că ești victima
nedreptăților,suferințelor, jignirilor provocate de alte persoane. Drept urmare, individul
reacționeză prin fugă (neparticipare, demisie, părăsirea localității, reverie, alcool, droguri etc.),
agresivitate, transfer(furia este redirecționată asupra altor persoane/obiecte),
compensarea(persoana se consolează prin substituire-afecțiune pentru un animal, fumat,
mâncat,etc), resemnarea(supunere, apatie, renunțare și chiar fatalism). Persoana în loc să se
descurajeze în fața evenimentelor, le acceptă, le asimilează și încearcă să le facă față în mod
pozitiv.
 Bariere datorate fricii endemice: înfruntarea(îl socotesc pe celălălalt ca un judecător aspru ceea
ce îl determină să fie retras și gata de apărare), agresivitatea, competiția, rezistența la
schimbare(deoarece noul provoacă teamă și presupune riscuri), lipsa încrederii în sine.
 Bariere datorate atitudinilor individualiste: comportamentul egocentric, necunoașterea
propriei persoane, sentimente de incompetență și ineficiență, lipsa de obiectivitate și realism,
pasivitatea excesivă.
 Bareiere care provin din relațiile individ - grup: lipsa de comunicare, marginalizarea, lipsa de
autenticitate, izolarea, dependența(persoana creatoare este independentă).
În literatura de specialitate au fost descrise trei tipuride blocaje ale creativități (Sidney Shore):

Blocaje de tip emoțional: Blocaje de ordin cultural: Blocaje de ordin perceptiv:

 - dorința de a se conforma
modelelor sociale, dorința de
apartenență;
- teama de a nu comite o - conformism la idei vechi,
- incapacitatea de a se
greșeală, de a nu părea ca și la cele noi;
interoga asupra evidentului;
extravagant; - tendința de a reacționa
- incapacitatea de a distinge
- oprirea prematură la prima conform principiului totul
între cauză și efect;
idee, soluție care apare sau sau nimic ;
- dificultatea de a defini o
teama sau neîncrederea față - prea mare încredere în
problemă sau declinarea
de superiori, colegi, statistici și experiența trecută;
capacității, refuzul de a
colaboratori; punerea pe primul plan a
sesiza, de a releva;
- capacitatea slabă de a se factorilor practici sau
- dificultatea de a destructura
destinde, de a lăsa timp economici în luarea
o problemă în elemente care
incubației să se desfășoare, să deciziilor, ceea ce reduce
pot fi manipulate, dirijate;
acționeze; timpul pentru a avea un
- dificultatea de a diferenția
- dificultatea de a schimba număr suficient de idei;
între fapte și probleme;
modelul de gândire; - slaba capacitate de a
- prezentarea prematură a
- dependența excesivă față de transforma sau modifica
pseudo-soluțiilor la problemă
opiniile altora; ideile;
- care nu au fost încă
- lipsa competenței de a - sentimentul că tendința de a
definite;
depune un efort susținut te îndoi sistematic este un
- incapacitatea de a utiliza
pentru a desfășura procesul inconvenient social;
toate sensurile care ne pun în
de rezolvare a unei probleme - prea mare încredere în
contact cu mediul.
de la identificarea ei până la logica a ceea ce se numește
soluționare. rațiune;
- exaltarea excesivă față de
spiritul grupului, conducând
la conformism.

3. Tipuri de bariere care blochează creativitatea

Zeci de studii demonstrează că cei mai creativi sunt copiii, dar pe parcursul vieții se pierde
această calitate. Dacă suntem creativi la origine, dar pierdem această abilitate pe măsură ce ne
maturizăm devine evident faptul că trebuie să exersăm pentru a ne redobândi creativitatea prezentă în
sinele nostru profund. Nu există probleme de creativitate la oameni, există probleme de aliniere cu
sinele (Cristina Tomescu – quantumcoaching).
Cercetarile fundamentale și aplicative au demonstrat posibilitatea educării și antrenării
potențialului creativ începând cu vârste fragede. Specialiștii în educație susțin că diferențele dintre
popoarele inegal dezvoltate se vor mări din ce în ce mai mult dacă nu se vor lua măsuri de recuperare
a decalajelor. Între aceste măsuri exceptionale, se consideră drept soluție înlocuirea învățării de
menținere cu învățarea inovativă și de progres. Aceasta înseamnă pregatirea elevilor de a utiliza tehnici
de prognoză, simulare, proiectare, evaluare, de a dezvolta judecăți critice, de a forma capacitatea de
decizie, de a conjuga permanent informația cu atitudinea creativ-inovativă.
În teoriile recente ale creativității diferiți autori au interpretări specifice. Astfel Teresa Amabile
consideră că modelul structural al creativității cuprinde următoarele componente:
1. Calificarea, gradul de specializare într-un anumit domeniu;
2. Abilități creative;
3. Motivația intinsecă pentru sarcină (activitatea ne pare interesantă, provocatoare, generatoare de
satisfacție).
4. Robert W. Weisberg consideră că produsele creatoare rezultă în urma combinației dintre efortul
anterior al individului și experiența celorlalți.
Howard Gardner abordează creativitatea dintr-o perspectivă holistă. El a studiat activitatea unor
mari personalități creatoare precum: Einstein, Freud, Stravinski, Gandhi, Picasso. El realizează o
analiză a creativității pe mai multe niveluri:
a) Nivelul subpersonal - se referă la înzestrarea genetică, structura și funcționarea sistemului
nervos, factorii hormonali și metabolismul;
b) Nivelul personal - se referă la factorii individuai ai personalității creatoare ,unii cognitivi și
alții care țin de personalitate și motivație. Astfel, analizâd viața lui Sigmund Freud, a constatat
existența unui nivel înalt de inteligență generală, inteligență lingvistică remercabilă, inteligență
logico- matematică foarte bine dezvoltată, dar și inteligență socială foarte bună. De asemenea,
Freud, avea și importanți factori creativi ce țin de personalitate: curiozitate mare, dorință de
afirmare, tenacitate, convingerea că este predestinat unui rol măreț - deci mare încredere în
sine, simțul aventurii, simțul speculativ, capacitate de efort, înclinație spre ordine, mare
capacitate de generalizare.
c) Nivelul intrapersonal – face referire la domeniul de lucru specific individului și la
caracteristicile sale. Astfel se poate analiza stadiul de dezvoltare al domeniului respectiv ,
înainte și după intervenția persoanei creative. De asemenea se poate izola contribuția specială
adusă de persoana respectivă. Se poate urmări și evoluția în timp a modelelor mentale de
gândire ale persoanei înalt creative.
d) Nivelul multipersonal – cercetează modul în care cercul personal al creatorului îi influențează
acestuia activitatea. Astfel, în cazul lui Freud, cercurile de influență identificate de Gardner au
 fost: familia, școala, universitatea, studiile postuniversitare, activitatea în clinică, susținătorii
personali, studenții admiratori, comunitatea evreiască.
Creativitatea pare să fie influențată și de momentul cultural-istoric prin care trece o societate la
un moment dat. În perioada în care s-a format Freud exista o încurajare indirectă a ideilor liberale în
știință și artă, ca o cotrapondere la conservatorismul politic al vremii. Gardner precizează că, de multe
ori, este benefică existența unei tensiuni între factorii generatori de nou, de pildă, între datele biologice
ale individului și alegerea carierei, fapt ce îl determină să se orienteze într-o nouă direcție.
În viziunea lui Mihaly Csikszentmihalyi creativitatea presupune interacțiunea a trei sisteme:
1. setul instituțiilor sociale care au rolul de a selecta creațiile valoroase;
2. domeniul cultural stabil, cel care păstrează și transmite ideile noi;
3. individul creator care aduce schimbări domeniului specific.