XIV. Proiectarea activitatiilor didactice: concept, niveluri, exigente, avantaje si limite.

Variante de redactare a proiectelor de activitate didactica. Aplicaţii.

1.Conceptul de proiectare didactica.

Conceptul de proiectare didactica s-a impus datorita preocuparii de a conferi activitatii

instructiv-educative rigurozitate stiintifica si metodica si datorita aparitiei in didactica
moderna a unor orientari si tendinte.
Proiectarea didactica este o actiune continua, permanenta, care precede demersurile
instructiv-educative, indiferent de dimensiunea, complexitatea sau durata acestora.
Proiectarea inseamna relationare intre continut, obiective si strategii de instruire si
autoinstruire si strategii de evaluare, continutul fiind operational principal in instruire.

2.Etapele proiectarii didactice

Etapele principale ale activitatii de proiectare a activitatilor didactice sunt:

1. incadrarea lectiei sau a activitatii didactice in sistemul de lectii sau in planul tematic
2. stabilirea obiectivelor operationale
3. prelucrarea si structurarea continutului stiintific
4. elaborarea strategiei didactice
5. stabilirea structurii procesuale a lectiei/activitatii didactice
6. cunoasterea si evaluarea randamentului scolar:
a) stabilirea modalitatilor de control si evaluare folosite de profesor
b) stabilirea modalitatilor de autocontrol si autoevaluare folosite de elevi

Profesorul trebuie sa-si puna urmatoarele intrebari:

 Ce voi face?
 Cu ce voi face?
 Cum voi face?
 Cum voi sti daca ceaa ce trebuie dacut a fost facut?

Raspunsurile la cele patru intrbari vor continua etapele proiectarii didactice:

Ce voi face?
 - vizeaza obiectivele, care trebuie sa fie fixate si realizate;
 - obiectivele stabilite ce va sti si ce va sti sa faca elevul dupa lectie; obiectivele trebuie
formulate explicit prin utilizarea unor „verbe de actiune”.

Cu ce voi face?
 stabilirea resurselor educationale (delimitarea continutului invatarii, a resurselor
psihologice, a resurselor materiale);
 un profesor este cu atat mai bine cu cat reuseste sa-l invete pe elev exact ceea ce poate
elevul si are realmente nevoie; orice copil poate fi invatat ceva, cu conditia alegerii
celor mai potrivite metode si mijloace de educatie.
Cum voi face?
 vizeaza conturarea strategiilor didactice optime. Imaginatia pedagogica a cadrului
didactic este cea care prezideaza aleferea si combinarea, mai mult sau mai putin
fericite, a metodelor, materialelor si mijloacelor folosite in invatamant. Profesorul
trebuie sa stabileasca scenariul didactic.

Cum voi sti daca ceea ce trebuie facut a fost facut?

 vizeaza stabilirea tehnicilor de evaluare a rezultatelor invatarii;
 o activitate didactica este cu atat mai eficienta cu cat obiectivele ei au fost realizate
intr-un timp cat mai scurt, cu cheltuieli minime de resurse materiale, cu mai putina
oboseala si cu mai multa placere pentru efortul depus.

3. Niveluri ale proiectarii pedagogice.

In functie de orizontul de timp luat ca referinta, distingem doua tipuri fundamentale de

proiectare pedagogica:

1. proiectarea globala - are drept referinta o perioada mai mare din timpul de instruire: de la
un ciclu scolar la un an de studiu; se concretizeaza in elaborarea planurilor de invatamant si a
programelor scolare;
2. proiectarea esalonata - are ca referinta perioade mai mici de timp, de la anul scolar pana
la timpul consacrat unei singure activitati didactice, si se concretizeaza in: proiectarea
activitatii anuale, pe baza planului de invatamant si a programei scolare.
3. proiectarea activitatii semestriale este o continuare a proiectarii anuale si poate include,
pe langa elementele specifice unei proiectari anuale, o prima anticipare a strategiilor didactice
si a posibilitatilor de evaluare, in functie de obiectivele urmarite si de continutul detaliat.
4. proiectarea unei activitati didactice, care inseamna, cel mai adesea, proiectarea lectiei.
Proiectarea lectiei presupune un demers anticipativ, pe baza unui algoritm procedural ce
coreleaza urmatoarele patru intrebari:
 Ce voi face?
 Cu ce voi face ?
 Cum voi face ?
 Cum voi sti daca am realizat ceea ce mi-am propus ?

Aceste patru intrebari sunt expresia celor patru etape fundamentale in proiectarea lectiei:

1.Etapa I: Identificarea obiectivelor lectiei

Obiectivul este expresia anticiparii unui rezultat asteptat intr-un context concret al instruirii.
Obiectivul ne arata “ce se urmareste in fiecare secventa a procesului educational si cum se
evalueaza performantele obtinute".

2.Etapa a II-a: Analiza resurselor

resurse umane: elevul (trasaturi de personalitate, interese, trebuinte de invatare); profesorul

(pregatire stiintifica si psihopedagogica, competenta comunicativa)

resurse de continut didactic: ansamblul valorilor educationale (cunostinte, priceperi,

deprinderi, capacitati, atitudini
resurse de ordin material: materiale didactice si mijloace tehnice care pot contribui la
eficientizarea activitatii;

locul desfasurarii activitatii (clasa, laborator, atelier, biblioteca);

timpul disponibil pentru o activitate didactica.

3.Etapa a III-a: Elaborarea strategiilor didactice optime

4.Etapa a IV-a: Elaborarea instrumentelor de evaluare.

Exigente in proiectarea activitatii didactice

Proiectul de lectie este un instrument de lucru si un ghid pentru profesor, el oferind o

perspectiva de ansamblu, globala si complexa asupra lectiei.
Scopul pr didactice este de a realiza transpunerea didactica a continutului stiintific
intr-o maniera care sa le permita elevilor asimilarea lui, dar in acelasi timp sa ii oblige la efort
intelectual si/sau practic-aplicativ/motric.
Valoarea unei lectii, ca a oricarei activitati, se apreciaza in functie de randament. O
lectie eficienta este o lectie care da randamentul maxim, in conditiile in care s-a lucrat
Orice lectie trebuie sa constituie un pas mai departe in dezvoltarea personalitatii
elevului. Pentru aceasta se cer respectate mai multe cerinte.
a. Claritatea scopului urmarit.
b. Alegerea judicioasa a continutului lectiei
c. Alegerea metodelor si procedeelor potrivite
d. Organizarea metodica a lectiei.

4. Avantaje si limite ale proiectarii activitatii didactice

Lectiile asigura o informare ampla si sistematica a elevilor in diferite domenii, si ii

ajuta la formarea personalitatii lor. Ele contribuie la dezvoltarea gindirii si imaginatiei
elevilor, la formarea sentimentelor superioare, la fortificarea vointei, la obisnuirea elevilor cu
munca organizata si cu disciplina, le cultiva progrestiv aptitudinile si talentele, ii ajuta sa-si
insuseasca tehnica muncii independente.

Dintre avantajele lecţiei, le amintim pe următoarele:

- Asigură un cadru organizatoric adecvat pentru derularea procesulai instructiv-educativ.
- Contribuie la formarea şi modelarea capacităţii de aplicare in practică a cunoştinţelor
teoretice însuşite de elevi, introducându-i în procesul cunoaşterii sistematice şi ştiinţifice
(nemijlocite sau mijlocite) a realităţii.
- Activităţile desfăşurate de elevi în timpul lecţiei sprijină insusirea noilor informaţii,
formarea noţiunilor, deducerea definiţiilor, a regulilor, formarea şi dezvoltarea abilităţilor
intelectuale şi practice,
- Angajarea elevilor în lecţie, în eforturi intelectuale şi motrice de durată, are influenţe
formative benefice: le dezvoltă spiritul critic, spiritul de observaţie, atenţia voluntară,
curiozitatea epistemică, operaţiile gândirii, memoria logică şi contribuie la dezvoltarea
forţelor lor cognitive, imaginative şi de creaţie

Limitele lectiei ar fi urmatoarele:

 caracterul preponderent magistro-centrist al predării (în defavoarea învăţării),
reducerea activităţii la mesajul profesorului (expunere, demonstrare, explicaţie) şi la
înregistrarea pasivă a noului de către elevi
  adesea, lecţiile se bazează pe intuiţie, neglijându-se activităţile individuale ale elevilor,
exerciţiile practice, cele aplicative etc.
 dirijarea accentuată, uneori excesivă a activităţii de învăţare a elevilor
 recurgerea excesivă la activităţi frontale, promovarea predării la un singur nivel (cel
mijlociu) şi într-un singur ritm, pot duce la apariţia tendinţei de nivelare şi
uniformizare a demersurilor didactice
 instruirea diferenţiată in funcţie de particularităţile individuale şi de grup ale elevilor
se realizează, de cele mai multe ori, anevoios şi stângaci
 nu se promoveaza autoinstruirea si autoevaluarea

5. Variante de redactare a proiectelor didactice

Variabilele procesului de instruire determină variante ale tipului de bază pentru fiecare
categorie/tip de lectie.

Principalele categorii/tipuri de lectie sunt :

 Lecţia mixtă ;
 Lecţia de comunicare/însuşire de noi cunoştinţe ;
 Lectia de formare de priceperi şi deprinderi ;
 Lectia de fixare şi sistematizare ;
 Lecţia de verificare şi apreciere ale rezultatelor şcolare.

1. Lecţia mixtă

Lectia mixtă vizează realizarea, în măsură aproximativ egală, a mai multor scopuri sau sarcini
didactice : comunicare, sistematizare, fixare, verificare. Este tipul de lectie cel mai frecvent
întâlnit în practica educativă, îndeosebi la clasele mici, datorită diversităţii activităţilor
implicate şi sarcinilor multiple pe care le joacă.

Structura relativă a lectiei mixte :

 moment organizatoric ;
 verificarea conţinuturilor insuşite verificarea temei ; verificarea cunoştinţelor,
deprin¬derilor, priceperilor dobândite de elev ;
 pregătirea elevilor pentru receptarea noilor cunoştinţe (se realizează, de obicei, printr-
o conversatie introductivă, în care sunt actualizate cunoştinţe dobândite anterior de
elevi, relevante pentru noua temă, prin prezentarea unor situatii-problemă, pentru
depăşirea cărora sunt necesare cunoştinţe noi etc.) ;
 precizarea titlului şi a obiectivelor : profesorul trebuie să comunice elevilor, într-o
formă accesibilă, ce aşteaptă de la ei la sfârşitul activităţii ;
 comunicarea/însuşirea noilor cunoştinţe, printr-o strategie metodică adaptată
obiectivelor, continutului temei şi elevilor şi prin utilizarea acelor mijloace de
invăţământ care pot facilita şi eficientiza realizarea acestei sarcini didactice ;
 fixarea şi sistematizarea conţinuturilor predate prin repetare şi exerciţii aplicative ;
2. Lectia de comunicare/insusire de noi cunostinte
Acest tip de lectie are un obiectiv didactic fundamental : insusirea de cunostinte (si, pe
baza acestora, dezvoltarea unor capaciteati si atitudini intelectuale)continuarea invăţării acasă
şi pentru realizarea temei.

3. Lectia de formare de priceperi si deprinderi

E specifica unor domenii de activitate diverse : desen, muzica, lucru manual, educatie
fizica, gramatica, literatura, tehnica etc.

4. Lectia de fixare si sistematizare

Lectia de fixare si sistematizare vizeaza, in principal, consolidarea cunostintelor
insusite, dar si aprofundarea lor si completarea unor lacune. Se realizeaza prin recapitulare
5. Lecţia de verificare şi apreciere a rezultatelor şcolare
Aceasta urmăreşte, în principal, constatarea nivelului de pregătire a elevilor.