14.proiectarea Activitatiilor Didactice Concept, Niveluri, Exigente, Avantaje Si Limite.
14.proiectarea Activitatiilor Didactice Concept, Niveluri, Exigente, Avantaje Si Limite.
14.proiectarea Activitatiilor Didactice Concept, Niveluri, Exigente, Avantaje Si Limite.
Ce voi face?
Cu ce voi face?
Cum voi face?
Cum voi sti daca ceaa ce trebuie dacut a fost facut?
Ce voi face?
- vizeaza obiectivele, care trebuie sa fie fixate si realizate;
- obiectivele stabilite ce va sti si ce va sti sa faca elevul dupa lectie; obiectivele trebuie
formulate explicit prin utilizarea unor „verbe de actiune”.
Cu ce voi face?
stabilirea resurselor educationale (delimitarea continutului invatarii, a resurselor
psihologice, a resurselor materiale);
un profesor este cu atat mai bine cu cat reuseste sa-l invete pe elev exact ceea ce poate
elevul si are realmente nevoie; orice copil poate fi invatat ceva, cu conditia alegerii
celor mai potrivite metode si mijloace de educatie.
Cum voi face?
vizeaza conturarea strategiilor didactice optime. Imaginatia pedagogica a cadrului
didactic este cea care prezideaza aleferea si combinarea, mai mult sau mai putin
fericite, a metodelor, materialelor si mijloacelor folosite in invatamant. Profesorul
trebuie sa stabileasca scenariul didactic.
1. proiectarea globala - are drept referinta o perioada mai mare din timpul de instruire: de la
un ciclu scolar la un an de studiu; se concretizeaza in elaborarea planurilor de invatamant si a
programelor scolare;
2. proiectarea esalonata - are ca referinta perioade mai mici de timp, de la anul scolar pana
la timpul consacrat unei singure activitati didactice, si se concretizeaza in: proiectarea
activitatii anuale, pe baza planului de invatamant si a programei scolare.
3. proiectarea activitatii semestriale este o continuare a proiectarii anuale si poate include,
pe langa elementele specifice unei proiectari anuale, o prima anticipare a strategiilor didactice
si a posibilitatilor de evaluare, in functie de obiectivele urmarite si de continutul detaliat.
4. proiectarea unei activitati didactice, care inseamna, cel mai adesea, proiectarea lectiei.
Proiectarea lectiei presupune un demers anticipativ, pe baza unui algoritm procedural ce
coreleaza urmatoarele patru intrebari:
Ce voi face?
Cu ce voi face ?
Cum voi face ?
Cum voi sti daca am realizat ceea ce mi-am propus ?
Aceste patru intrebari sunt expresia celor patru etape fundamentale in proiectarea lectiei:
Variabilele procesului de instruire determină variante ale tipului de bază pentru fiecare
categorie/tip de lectie.
1. Lecţia mixtă
Lectia mixtă vizează realizarea, în măsură aproximativ egală, a mai multor scopuri sau sarcini
didactice : comunicare, sistematizare, fixare, verificare. Este tipul de lectie cel mai frecvent
întâlnit în practica educativă, îndeosebi la clasele mici, datorită diversităţii activităţilor
implicate şi sarcinilor multiple pe care le joacă.