Dinozaurii: ce sunt, când au trăit și cum au dispărut

de Florin Mitrea 20/01/2022 292 vizualizări

Dinozaurii prezentau o mare varietate de forme și dimensiuni. Unii se deplasau pe patru picioare,
alții mergeau în două picioare. Mai sus se găsește o selecție a dinozaurilor care au trăit în Cretacicul
târziu. Din spate înspre față: Ankylosaurus, Tyrannosaurus, Triceratops, Struthiomimus,
Pachycephalosaurus, Acheroraptor, Anzu | Foto: LONDON NATURAL HISTORY MUSEUM
(NHM.AC.UK)

Dinozaurii sunt un grup de reptile care au dominat pământul timp de peste 140 de milioane de ani
(160 de milioane de ani în unele părți ale lumii). Ei au evoluat în diferite forme și dimensiuni, de la
uriașul și ferocele Spinosaurus, la micuțul Microraptor (de mărimea unui pui) și au supraviețuit în
diferite tipuri de ecosisteme.

Unul dintre motivele pentru care dinozaurii au proliferat este faptul că prezentau membrele
posterioare drepte, perpendicular pe corp. Aceasta le-a permis să utilizeze mai puțină energie
pentru a se deplasa, comparativ cu reptilele care se târau (cum ar fi șopârlele și crocodilii de astăzi).
Greutatea corpului era mai bine susținută de picioare, care erau poziționate dedesubtul corpului, nu
în părțile laterale ale acestuia.

Dinozaurii fac parte din grupul archozaurilor, un grup mare de reptile care au apărut pentru prima
data în urmă cu 251 de milioane de ani, la începutul Triasicului.

Din acest grup fac parte și alte reptile care nu sunt dinozauri, cum ar fi pterozaurii (reptile zburătoare
acum dispărute) și crocodilii moderni și strămoșii acestora. Aceste reptile ancestrale sunt adeseori
numite în mod greșit dinozauri. Reptilele marine, cum ar fi ichthyozaurii, plesiozaurii și mosazaurii nu
sunt dinozauri, la fel ca Dimetrodon și alte reptile din același grup. Niciunul dintre aceste grupuri de
reptile astăzi dispărute nu prezentau postura verticală a corpului caracteristică dinozaurilor.
Dinozaurii au apărut în Triasic, în urmă cu cca. 245 de milioane de ani. | Foto: LONDON NATURAL
HISTORY MUSEUM (NHM.AC.UK)

Când au trăit dinozaurii?

Dinozaurii au trăit în urmă cu între 245 și 66 de milioane de ani, într-o perioadă numită Era
Mezozoică. Aceasta a fost cu multe milioane de înaintea apariției primilor oameni moderni (Homo
sapiens).

Era Mezezoică a fost împărțită în trei perioade: Triasic, Jurasic și Cretacic. În această eră, pământul s-
a fragmentat treptat dintr-un singur continent în mai multe continente mai mici. Modificările
climatice și de vegetație asociate cu aceste schimbări au influențat evoluția dinozaurilor.

Triasic (în urmă cu 252-201 milioane de ani). În Triasic exista o singură masă continentală numită
Pangaea, ceea ce înseamnă că diferențele dintre animale sau plante din diferitele zone erau minore.
Clima era relativ caldă și uscată, iar multe zone ale continentului erau acoperite cu deșert. Nu exista
gheață la poli. Dinozaurii au evoluat în acest mediu. Reptilele tind să prolifereze în climat cald,
deoarece pielea lor este mai puțin poroasă decât cea a mamiferelor, deci pierde mai puțină apă la
căldură. De asemenea, rinichii reptilelor conservă mai bine apa. Spre sfârșitul Triasicului, o serie de
cutremure și erupții vulcanice masive a făcut că Pangaea să înceapă să se fragmenteze în două
continente. Acesta este momentul nașterii Oceanului Atlantic de Nord.

Jurasic (în urmă cu 201-145 milioane de ani). La sfârșitul Triasicului, a avut loc o extincție în masă, a
cărei cauză încă nu a fost stabilită cu certitudine. Multe animale de dimensiuni mari au dispărut, dar
dinozaurii au supraviețuit, ceea ce le-a dat posibilitatea să evolueze în diferite forme și să-și
sporească numărul. Continentul unic Pangaea s-a împărțit în două, Laurasia în nord și Gondwana în
sud. În ciuda aceste separări, fosilele studiate au arătat că mai existau unele fâșii de pământ care
conectau cele două continente la început de Jurasic. Aceste două regiuni au început să devină din ce
în ce mai distincte mai târziu în Jurasic. Temperaturile au scăzut ușor, dar era mai cald decât astăzi,
datorită cantităților mari de dioxid de carbon din atmosferă. Ploile s-au întețit ca rezultat al apariției
mărilor între continente. Aceste schimbări au permis unor plante ca ferigile și coada-calului să
crească peste suprafețe foarte mari. O parte din această vegetație s-a transformat în cărbunii de
astăzi. În alte părți existau păduri de conifere înalte, precum sequoia. Abundența de plante a permis
evoluția uriașelor sauropode consumatoare de plante, cum ar
fi Apatosaurus, Diplodocus și Brachiosaurus. Acestea sunt unele dintre cele mai mari animale care au
trăit vreodată pe Terra. Spre sfârșitul Jurasicului, ele dominau peisajul. Sauropodele au devenit și
mai mari în Cretacic.

Cretacic (în urmă cu 145-66 milioane de ani). În Cretacic, continentele s-au separat și mai mult în
unele dintre continentele pe care le recunoaștem astăzi, dar erau în alte poziții. Această înseamnă că
dinozaurii au evoluat independent în diferite părți ale lumii, devenind tot mai diverși. Alte grupuri de
organisme s-au diversificat de asemenea, cum ar fi primii șerpi și primele plante cu flori. Au apărut
diferite grupe de insecte, precum albinele, care au contribuit la răspândirea plantelor cu flori. În
această perioadă, mamiferele includeau cățărătorii în copaci, săpătorii în pământ și chiar prădători ai
unor dinozauri mici.

De ce dinozaurii erau atât de mari?

Încă nu știm de ce dinozaurii au supraviețuit extincției de la sfârșitul Triasicului, în timp de crocodilii

au dispărut aproape în totalitate, fiind reduși doar la câteva descendențe din care au evoluat
aligatorii și crocodilii de astăzi. Ceea ce știm este că, în Jurasic, dinozaurii s-au răspândit pe întreaga
planetă și au devenit mult mai mari.

Dinozaurii din grupul sauropodelor, cum sunt Brontosaurus, Diplodocus și Brachiosaurus, erau greii
acelei perioade. Acestea au fost cele mai mari animale care au trăit vreodată pe uscat, unele dintre
ele depășind o greutate corporală de 80 de tone – mai mult decât greutatea la decolare a unui avion
Boeing 737.

De ce au putut să devină atât de mari? Plămânii lor ultra-eficienți au fost probabil cheia. Acești
plămâni asemănători cu cei ai păsărilor erau conectați la saci de aer, care stocau un aer bogat în
oxigen, permițând acestor dinozauri ca la fiecare inspirare să preia mai mult oxigen decât un
mamifer precum noi.

Având o lungime între 30 și 40 de metri, Argentinosaurus a fost cel mai mare dinozaur de pe planetă.
O balenă albastră din zilele noastre măsoară, în medie, 25 de metri. | Ilustrație: NOBU
TAMURA/WIKIPEDIA

Cum au dispărut dinozaurii?

La sfârșitul Cretacicului a avut loc cea mai mare extincție în masă de pe Pământ.
Înregistrările fosile arată că, în primii 175 de milioane de ani ai existenței lor, dinozaurii au evoluat
într-o varietate de forme pe măsură ce mediul s-a schimbat, iar noi specii s-au adaptat noilor
condiții. Dinozaurii care nu au reușit să se adapteze au dispărut.

Dar acum 66 de milioane de ani, într-o perioadă relativ scurtă, dinozaurii au dispărut complet (cu
excepția celor zburători). Multe alte animale au dispărut de asemenea, inclusiv pterozaurii, marile
reptile marine și amoniții.

Deși numărul speciilor de dinozauri era în declin, această dispariție bruscă sugerează că un
eveniment catastrofal a avut loc, ceva care a creat condiții de mediu nefavorabile, la care dinozaurii
și alte viețuitoare nu au reușit să se adapteze. Natura exactă a acestui eveniment catastrofal încă
este subiect de dezbateri. Dovezile arată că impactul cu un asteroid ar fi cauza, care ar fi lovit planeta
în zona în care astăzi se află Mexicul. Erupțiile vulcanice care au dus la schimbări climatice la nivel
planetar ar putea fi, de asemenea, implicate, împreună cu schimbările graduale ale climei care au
avut loc în decursul unor milioane de ani.

Dovezi solide arată că impactul planetei cu un asteroid uriaș este cauza extincției în masă a
dinozaurilor de acum 66 de milioane de ani. | Ilustrație: DONALD E. DAVIS/NASA/JPL CALTECH

Deși numărul speciilor de dinozauri era în declin, această dispariție bruscă sugerează că un
eveniment catastrofal a avut loc, ceva care a creat condiții de mediu nefavorabile, la care dinozaurii
și alte viețuitoare nu au reușit să se adapteze. Natura exactă a acestui eveniment catastrofal încă
este subiect de dezbateri. Dovezile arată că impactul cu un asteroid ar fi cauza, care ar fi lovit planeta
în zona în care astăzi se află Mexicul. Erupțiile vulcanice care au dus la schimbări climatice la nivel
planetar ar putea fi, de asemenea, implicate, împreună cu schimbările graduale ale climei care au
avut loc în decursul unor milioane de ani.

Indiferent de cauze, această extincție în masă care a pus capăt erei dinozaurilor a lăsat numeroase
breșe în ecosistemele planetei. Aceste goluri au fost umplute doar de dinozaurii care au putut
supraviețui – păsările și de mamifere, care ambele au pornit pe un drum rapid al evoluției.

Când au fost descoperiți dinozaurii?

Răspunsul pe scurt este anul 1842, când omul de știință britanic Richard Owen a inventat
termenul Dinosauria, care înseamnă literalmente "șopârlă teribilă" în limba greacă.
Owen este adesea creditat ca prima persoană care a plasat dinozaurii în propria categorie de
creaturi, după examinarea unui os de dinozaur deosebit de mare.

Cu toate acestea, Owen nu este în niciun caz primul care găsește rămășițe de dinozauri. De exemplu,
mulți au fost dezgropați în China antică, dar au fost considerați drept oase de dragon.

Mulți istorici au remarcat, de asemenea, că despre multe oase de dinozaur din Europa se credea că
ar fi rămășițele creaturilor biblice. Chiar și în 1763, medicul britanic Richard Brookes credea că un
femur de dinozaur ar fi de fapt un testicul gigantic fosilizat.

Cum au învățat dinozaurii să zboare?

Nu toți dinozaurii erau enormi. Un grup, teropodele paraviare, a mers în direcția opusă. La fel ca
majoritatea dinozaurilor, primii paraviari purtau pene simple, asemănătoare părului, care probabil îi
ajutau la menținerea căldurii corpului.

Pe măsură ce dimensiunile paraviarilor s-au micșorat în timp, penele de pe corpul lor au devenit mai
mari și mai grupate. Apoi au început să-și alinieze penele pe brațe, formându-și astfel aripi. Aceste
prime aripi erau prea mici pentru a menține acești dinozauri în aer; în schimb, probabil că aveau
doar un rol de etalare.

Însă, la un moment dat, a fost depășit un prag. Aripile au devenit suficient de mari încât să ofere
portanță și să poată menține acești paraviari în aer. Zborul evoluase! Din acești strămoși bătători din
aripi au evoluat păsările de astăzi.

Cu alte cuvinte, păsările sunt dinozauri! Deci, în timp ce Triceratops, T. rex și ceilalți dinozauri faimoși
au dispărut în urmă cu 66 de milioane de ani, unii dinozauri trăiesc și în zilele noastre.

Sursa: Muzeul de Istorie Naturală din Londra.

Oamenii de știință susțin că dinozaurii
ar fi dispărut chiar dacă Pământul nu ar
fi fost lovit de un asteroid
22 aprilie 2016 StiintaOnline.ro Niciun comentariu dinozaur, dispariția dinozaurilor, schimbări climatice

Un nou studiu arată că anumite specii de dinozauri erau în declin cu milioane de

ani înainte ca impactul unui asteroid cu Pământul să provoace dispariţia lor.

Rezultatele studiului ar putea pune capăt unei lungi dezbateri din paleontologie
și ele ne ajută să înțelegem cum s-a produs extincţia dinozaurilor.

„Una dintre problemele îndelung dezbătute cu privire la dispariţia dinozaurilor

este aceea dacă aceştia erau în plină evoluţie în momentul impactului unui
asteroid cu Pământul sau dacă dinozaurii erau deja într-un declin treptat,
înţelegând prin aceasta că anumite specii au dispărut înainte ca altele noi să le ia
locul”, a declarat pentru The Guardian unul dintre cercetători, Chris Venditti, de la
University of Reading din Marea Britanie.

Dinozaurii erau în declin înainte de ciocnirea Pământului cu un asteroid. Credit: Esteban De

Armas/Shutterstock.com
Pentru a înţelege ce s-a întâmplat, cercetătorii au folosit analiza statistică și
înregistrările din registrul fosil pentru a crea arborele genealogic al celor trei
tipuri principale de dinozauri: ornithischia (dinozauri erbivori), theropod
(dinozauri carnivori, precum T. rex ) și sauropod (dinozauri erbivori cu gâtul
lung).

Deşi în Triasicul târziu, în urmă cu aproximativ 220 de milioane de ani, dinozaurii

au atins un vârf de evoluţie, cercetătorii au descoperit că 100 de milioane de ani
mai târziu anumite specii de dinozauri au dispărut într-un ritm mai rapid decât
au apărut alte specii noi. Aceasta înseamnă cu zeci de milioane de ani înainte ca
meteoritul Chicxulub să lovească Pământul în regiunea Golfului Mexic.
Înainte de această cercetare, mulți oameni de știință au crezut că dinozaurii au
înflorit, în sens evolutiv, până în momentul impactului din urmă cu 66 milioane
de ani. Noul studiu sugerează că de fapt dinozaurii se aflau deja într-un declin pe
termen lung.

„Deşi impactul cu un asteroid reprezintă principala explicație pentru dispariția

dinozaurilor, este clar că aceştia trecuseră deja de perioada lor de înflorire, în
sens evolutiv”, a declarat cercetătorul principal Manabu Sakamoto de la Universitatea
din Reading.
În prezent oamenii de știință cred că atunci când meteoritul Chicxulub a lovit
Pământul, în urmă cu 66 de milioane de ani, milioane de tone de praf au ajuns în
atmosferă şi au blocat razele Soarelui. În acest fel Pământul a trecut printr-o
perioadă de răcire care a provocat dispariţia plantelor pe o scară largă.

Deşi majoritatea dinozaurilor nu au putut supraviețui acestor schimbări, alte

specii, cum ar fi mamiferele, au reușit să se adapteze noilor condiţii de mediu.

„Declinul dinozaurilor le-a oferit mamiferelor şansa să se dezvolte înainte de

impact, pentru a înlocui ulterior dinozaurii din poziţia de specie dominantă pe
Pământ”, a spus Venditti.

Studiul ne poate ajuta să prezicem ce grupuri de animale din prezent sunt

vulnerabile la extincţie, adică acelea în rândul cărora dispar mai multe specii
decât apar altele noi. „Acest lucru are implicaţii profunde în ceea ce priveşte
biodiversitatea actuală și cea din viitor, având în vedere creşterea fără precedent
a numărului de specii pe cale de dispariție din cauza schimbărilor climatice
provocate de om”, a spus Sakamoto.

Persistă însă o întrebare la care cu toţii ne dorim un răspuns: rezultă din acest
studiu că dinozaurii ar fi dispărut oricum, indiferent dacă Pământul ar fi fost lovit
sau nu de un asteroid?

„Dacă declinul dinozaurilor ar fi continuat în acelaşi mod, atunci chiar dacă acel
asteroid nu ar fi lovit Pământul, peste câteva milioane de ani ar mai fi
supravieţuit doar câteva specii de dinozauri sau aceştia ar fi dispărut cu toţii”, a
declarat Venditti pentru The Guardian.

Cu toate acestea, paleontologul Stephen Brusatte de la University of Edinburgh

nu este de acord cu această afirmaţie.

„Asteroidul a produs efecte grave asupra dinozaurilor, care nu mai erau la fel de
puternici, în sens evolutiv, cum au fost odată”, a spus el. „Eu cred că dacă nu ar fi
existat acel asteroid, în prezent am fi putut avea dinozauri în jurul nostru”, afirmă
Stephen Brusatte.
Studiul cercetătorilor a fost publicat în Proceedings of the National Academy of
Sciences.