GABRIELA KELEMEN

PSIHOPEDAGOGIA
JOCULUI

2023
 GABRIELA KELEMEN

PSIHOPEDAGOGIA

JOCULUI

SUPORT DE CURS

2023
 CUPRINS 4.4.3.Jocul şi calculatorul 89
4.4.4.Jocul care activează creierul 90
Prefaţa 5 Capitolul al V-lea Locul jocului în conţinutul
92
Argument 9 curricular
Capitolul I Jocul - delimitări conceptuale 13 5.1. Forme de activitate ludică din grădiniţă şi şcoală 92
1.1. Jocul, esenţa vieţii copilului 13 5.2.Integrarea elementelor de joc în conţinutul curricular al
99
1.2.Caracterul universal al jocului învăţământului preşcolar
16 110
The Reggio Emilia method
1.3.Caracterul polivalent al jocului 17
Capitolul al VI-lea Jocul în cadrul activităţilor la
1.4. Jocul, realitate permanentă umană 18 105
alegere şi pe arii de stimulare
Capitolul al II-lea Rolul jocului în dezvoltarea
21 6.1.Obiectivele specifice etapei jocuri şi activităţi la alegere 107
copilului
6.2.Conţinutul jocurilor şi activităţilor la liberă alegere 110
2.1.Relaţia joc - dezvoltare 21 6.3. Pregătirea jocurilor şi activităţilor la alegere 118
2.2.Premisele dezvoltării personalităţii copilului prin joc 33 6.4.Îndrumarea jocurilor şi activităţilor la alegere 121
2.2.1.Factorii care influenţează dezvoltarea personalităţii umane 35 Capitolul al VII-lea Jocul, mijloc de desfăşurare a
2.2.2. Temperament, educaţie, joc 39 126
activităţilor comune
2.2.3.Aptitudinile şi educaţia 40 7.1. Jocul în cadrul activităţilor de educare a limbajului 127
2.2.4.Modelarea caracterelor 41 7.2.Jocul în cadrul activităţilor de cunoaştere a mediului 130
2.2.5.Definirea comportamentelor 43 7.3.Jocul în cadrul activităţilor cu conţinut matematic 144
Capitolul al III-lea Teorii explicative cu privire la 7.4. Jocul în cadrul activităţilor de educaţie muzicală 146
45
natura şi funcţiile jocului 7.5.Jocul în cadrul activităţilor de educaţie fizică 148
3.1. Determinismul complex al fenomenului ludic 45 Capitolul al VIII-lea Jocul în activităţile
3.2. Fenomenul ludic în contextul actual 57 153
complementare
Capitolul al IV-lea Dimensiunea ludică a 8.1.Activităţile complementare 153
61
fenomenului educaţional 8.2.Jocuri distractive 154
4.1.Importanţa jocului în viaţa copilului preşcolar 61 8.3.Jocuri de mişcare 156
4.2.Jocul formă dominantă şi definitorie a activităţii preşcolare 62 Capitolul al IX-lea Utilizarea jocului în şcoală 158
4.3. O posibilă taxonomie a jocurilor 64 Capitolul al X-lea Jocul şi jucăria 160
4.3.1. O posibilă taxonomie a jocurilor 64 10.1.Rolul jucăriei în viaţa copilului 160
4.3.2. Jocurile didactice 69 10.2.Calităţile jucăriilor 162
4.3.3. Jocurile distractive cu reguli 74 10.3.Clasificarea jucăriilor 163
4.3.4. Jocul de creaţie 77 10.4.Cărţile pentru copii 164
4.3.5. Jocul cu rol 82 10.5. Jocuri şi jucării 165
4.4.Jocul copiilor în ziua de astăzi 85 Bibliografie 167
4.4.1.Evoluţia ontogenetică a jocului 85 Webografie 171
4.4.2.Evoluţia jocului 87
 PREFAŢĂ integrarea elementelor de joc în conţinutul curricular al
procesului de învăţământ preşcolar, jocul ca metodă, mijloc şi
formă de desfăşurare a activităţii didactice în grădiniţă, jocul şi
Psihopedagogia jocului prezintă o tematică de permanentă jucăria etc. Mai exact putem afirma că lucrarea este structurată în
actualitate: jocul. maniera unui manual ce se adresează atât studenţilor viitori
Autoarea acestei cărţi este as. univ. drd. Gabriela Kelemen, profesori, cât şi educatoarelor candidate la titularizarea în
de la Facultatea de Ştiinţele Educaţiei şi Asistenţă Socială a învăţământ, definitivat, gradului didactic II şi gradului didactic I,
Universităţii “Aurel Vlaicu” Arad. lucrarea este utilă tuturor celor interesaţi de aprofundarea
Volumul Psihopedagogia jocului, tratează problematica aspectelor pe care le abordează autoarea şi anume:
jocului, rolul acestuia în viaţa copilului, dar şi în întreaga  o viziune de ansamblu asupra jocului;
existenţă umană, aşa după cum însăşi autoarea precizează în  domeniului psihopedagogiei jocului;
prefaţă: Jocul este o activitate fundamentală a fiinţei umane,  istoricul studiilor privind jocul;
care străbate întreaga sa viaţă şi toate culturile lumii. Jocul este  teorii fundamentale privind jocul în procesul instruirii;
activitatea principală, fundamentală a copilăriei. Jocul este  clasificarea jocurilor;
motorul care activează şi determină dezvoltarea plenară a  scenarii de utilizare a jocului în viaţa copilului;
personalităţii în formare a copilului, îi dă sens vieţii, dezvoltă  rolul şi funcţiile jocului;
capacităţile cognitive dezvoltă relaţiile sociale, ajută la  modul de desfăşurare a jocurilor pe nivele de vârstă;
formarea fizică armonioasă. Jocul este principala modalitate de  proiectarea activităţilor instructiv-educative în grădiniţa
achiziţie intelectuală, dezvoltare şi formare a copilului în de copii;
perioada copilăriei timpurii şi preşcolare.  metodologia proiectare şi realizare a jocului la nivelul
Autoarea cărţii subliniază cum de-a lungul timpului pedagogi învăţământului preşcolar;
şi psihologi prestigioşi au tratat problematica jocului şi au fost  locul jocului şi jucăriei în viaţa copilului preşcolar.
interesaţi în studiile lor de rolul pe care acesta îl are asupra Se accentuează cu preponderenţă în această carte
dezvoltării armonioase a copilului, precizând cu toţii rolul importanţa jocului, istoria jocului, rolul lui în devenirea umană,
fundamental al jocului în perioada preşcolară pentru dezvoltarea o prezentare inedită care urmează tendinţele actuale ale
personalităţii în devenire a copilului. Începând cu autori clasici: psihopedagogiei moderne, printr-o prelucrare interdisciplinară şi
R.Buhler, S.Freud, A.Adler, M.Montessori, Ed.Claparede, pluridisciplinară. Pe lângă tratarea jocului ca realitate permanent
J.Chateau, Smilansky, S.,Vîgotski, J.Piaget, până la autori umană, teoriile despre joc, evoluţia jocului de-a lungul timpului,
contemporani: Şchiopu, U., Verza, E., (1997), Sawyer, R., K., cartea demonstrează importanţa de netăgăduit a acestuia în viaţa
(2001), Glava (2002), Schaffer (2005),toţi au subliniat valoarea copilului, ca activitate universală şi specifică de-a lungul etapelor
formativă a jocului în general şi la vârsta copilăriei în special. evoluţiei sale.
Cartea este structurată în capitole şi subcapitole aferente În acest volum se surprinde foarte bine relaţia de
care cuprind concepte fundamentale privind premise ale cauzalitate dintre joc şi dezvoltare, relaţie care accentuează
dezvoltării personalităţii copilului prin joc, teorii explicative cu importanţa jocului în formarea personalităţii copilului de la
privire la natura şi funcţiile jocului, taxonomia jocurilor, naştere la vârsta şcolară, se insistă în special pe rolul pe care
jocul, ca activitate fundamentală în grădiniţă, îl are în dezvoltarea
tuturor laturilor personalităţii copilului şi rolul lui în socializarea
copilului şi pregătirea lui pentru şcoală. Argumentarea
pedagogică este convingătoare şi prefigurează direcţii de acţiune
praxiologică şi sugestii metodologice conforme tendinţelor
didacticii moderne.
Trebuie să remarcăm numeroasele trimiteri bibliografice,
ceea ce dovedeşte o bună informare documentar-ştiinţifică, dar
totodată apreciem şi elementele de originalitate prezente pe
parcursul cărţii.
Din cartea, ”Psihopedagogia jocului”, aflăm care este
specificul vârstei copilăriei, care sunt tendinţele
comportamentale ale copilului, care este activitatea lui
predominantă la acest nivel de dezvoltare ontogenetică şi care
sunt cele mai dezirabile atitudini ale adulţilor faţă de copil.
Cartea prefaţată de noi se adresează studenţilor,
educatorilor (educatoare şi învăţători, profesori, părinţi, etc.),
tuturor celor interesaţi de educaţia copilului în devenire.

Prof. univ. dr. Miron IONESCU

Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei
Universitatea Babes Bolyai, Cluj - Napoca
 ARGUMENT joacă copiii?
Avem două răspunsuri oferite de doi prestigioşi pedagogi:
„A înţelege mai bine contextul social al vieţii lor şi a se
De cele mai multe ori omului îi este greu să înţeleagă ce este adapta acestuia (Donaldson, 1978).
mai important în viaţa sa. Multe întrebări de genul: care este „A menţine controlul asupra vieţii lor, control oferit
sensul vieţii, care este înţelesul profund al cuvântului iubire, de doar de joc” (Garvey, 1977).
ce experimentăm moartea, care este rolul jocului în viaţa Care este rolul activităţilor de joc la vârsta preşcolară?
copilului? Toate aceste întrebări sunt de importanţă vitală şi cel ”Jocul este principala modalitate de educare-formare la
puţin o dată fiecare dintre noi ni le-am pus, la un moment al vârsta preşcolară” (Vîgotski, 2002).
vieţii noastre. Care sunt cele mai importante influenţe ale jocului
Omul, oriunde se naşte pe acest pământ şi oriunde trăieşte asupra copilului?
are sentimente universal valabile, pe care le experimentează Cele mai importante influenţe educative ale jocului în
într-un mod particular, personal. Cu toate acestea fiecare om activitatea didactică se remarcă în dezvoltarea proceselor
înţelege în mod diferit marile provocări ale vieţii. psihice:
Jocul este o activitate fundamentală a fiinţei umane, care - gândire;
străbate întreaga sa viaţă şi toate culturile lumii. - imaginaţie şi creativitate;
Jocul este activitatea principală, de neînlocuit a copilăriei. - afectivitate;
Jocul este motorul care activează şi determină dezvoltarea - motivaţie;
plenară a personalităţii în formare a copilului, îi dă sens vieţii, - memorie.
dezvoltă capacităţile cognitive, intelectuale generale, dezvoltă „La vârsta preşcolară memoria cunoaşte o dezvoltare
relaţiile sociale, ajută la dezvoltarea fizică armonioasă. spectaculoasă, ceea ce va determina formarea reprezentărilor şi
Jocul este principala modalitate de achiziţie, dezvoltare şi dezvoltarea imaginaţiei. În joc preşcolarul creează situaţii
formare a copilului în perioada copilăriei timpurii şi preşcolare. imaginare. Creativitatea copilului, de asemenea, se dezvoltă prin
Dacă jocul are asemenea implicaţii în formarea viitoarei joc” (Vîgotski, 2002).
personalităţi a copilului este firesc să ne punem următoarele
întrebări: “Imaginaţia este definită, de obicei, ca acea capacitate a
- De ce aleg copiii să se joace, ce înseamnă jocul pentru ei? minţii umane de a crea pe plan mental obiecte şi fenomene la
- Care este relaţia dintre joc şi imaginaţie? care ne gândim, în imagini mentale” (Hughes, 1988).
- Care este relaţia dintre joc şi dezvoltare? Vîgotskî (2002) distinge două tipuri de bază ale
- Orice joc are impact eficient asupra dezvoltării personalităţii activităţii imaginative: reproductive şi combinative. Activităţile
copilului? creative se bazează pe capacitatea creierului de a combina
- Spre ce forme de joc trebuie să ne îndreptăm atenţia? elementele în plan imaginativ. Imaginaţia şi creativitatea se
Pe parcursul volumului vom elucida toate aceste întrebări dezvoltă prin interacţiunile sociale şi culturale, prin acumulare
încercând să fim cât mai expliciţi. de cunoştinţe. Prin joc se dezvoltă planurile imaginaţiei, deşi
Întrebare pe care este firesc să ne-o punem este de ce se copilul activează în plan fizic, real, pe plan imaginativ el poate fi
oriunde. Copilul este fizic prezent în realitatea concretă însă Educaţia la vârsta preşcolară cu certitudine trebuie să
mintea sa zburdă în, jocul imaginar, în orice spaţiu şi în orice aibă ca activitate prioritară jocul.
timp. În joc copilul îşi depăşeşte pe plan imaginar vârsta, Volumul este un instrument, la îndemâna tuturor, care
capacităţile, aptitudinile, aspectul fizic, potenţialităţile, poate fi are intenţia să introducă cititorul în studiul jocului, cu aspectele
orice şi oricine îşi doreşte (Vîgotski, 2002). lui deosebit de importante în perioada copilăriei. Cartea de faţă
Psihologii au identificat caracterul egocentric al se adresează studenţilor, educatorilor (educatoare, învăţători,
comportamentului copilului de vârstă antepreşcolară şi profesori, părinţi, familie etc.), tuturor celor interesaţi de
preşcolară mică, acest egocentrism poate fi depăşit doar prin dezvoltarea armonioasă a copilului.
joc. În joc se dizolvă contradicţiile, prin joc copilul poate
interrelaţiona cu adulţii, îşi poate rezolva conflictele şi poate să
înţeleagă mai uşor regulile sociale.
Sawyer (1997, 2001) arată că la vârsta de 3-6 ani
jocurile de rol, sociodramele, jocurile cu reguli determină
achiziţii în domeniul comportamentelor sociale. Prin creativitate
copiii îmbunătăţesc jocurile dramatice în care redau aspecte din
viaţa reală. Aceste jocuri îi învaţă comportamente dezirabile,
reguli sociale, învaţă cum să se relaţioneze la o situaţie sau alta,
cum să poarte o conversaţie determinată de o situaţie
convenţională.
Jocul este important şi pentru libertatea pe care o lasă
copilului de a improviza în diferitele situaţii oferite de situaţiile
de joc. De aceea uneori jocul dobândeşte un caracter
întâmplător şi haotic.
Cu toate acestea jocul este principala modalitate de
dezvoltare şi formare a personalităţii în devenire, jocul oferă
posibilitatea creării zonei proximei dezvoltări (Vîgotski, 2002).
Conform cu studiile psihopedagogilor jocul determină
dezvoltarea pe trepte superioare a proceselor psihice pe care
copilul le interiorizează odată cu creşterea în vârstă, spre vârsta
şcolară: îşi interiorizează vorbirea, memoria logică şi voluntară,
gândirea abstractă, reguli de comportament social. De aceea
este important ca programele educative la vârsta preşcolară să
se construiască pe joc. Prin joc copilul este capabil să
acumuleze orice experienţă, oricât de complexă, cu succes, dacă
se respectă nişte principii legate de particularităţile de vârstă.
 Capitolul I acumulate în grădiniţă. Orice copil este o unicitate, fiecare copil
este pregătit să acumuleze cunoştinţe în conformitate cu natura sa
JOCUL- DELIMITĂRI CONCEPTUALE interioară şi este o pierdere de vreme să determinăm un copil să
înveţe ceva ce nu este în concordanţă cu particularităţile sale
intrinseci. A educa înseamnă activitatea educatorului de a
1.1. Jocul, esenţa vieţii „conduce” educatul (copilul) spre cunoaştere, într-o instituţie
pregătită special pentru a răspunde condiţiilor necesare realizării
Frederick Fröbel (1782-1852) fondatorul grădiniţei de copii, acestei activităţi: grădiniţa. Întregul ambient al grădiniţei este
considera că omul este o persoană creativă şi productivă, dacă i astfel conceput încât să servească ideii de dezvoltare plenară a
se oferă un mediu propice de dezvoltare, iar ceea ce îl separă pe copilului, pe baza unei metodologii didactice care pune în plin
om de celelalte fiinţe este acea aptitudine de a modifica mediul în plan copilul cu capacităţile sale înnăscute, în scopul dezvoltării
care trăieşte, de a interveni creativ în propriul folos. Omul a creat personalităţii în devenire prin intermediul jocului ca activitate de
de la unelte primitive până la cele mai sofisticate aparate, prin bază.
acea capacitate a creierului de a vedea tridimensional şi prin acea Jocul în accepţiunea comună ne duce cu gândul la ceva
abilitate de a–şi imagina viitorul, de a-l făuri şi recrea într-un simplist, la amuzament, cu toate acestea jocul face parte din viaţa
mod inedit. Pentru ca un copil să atingă înalte cote de dezvoltare omului şi poate cuprinde şi conotaţii cât se poate de serioase: a
şi creativitate cadrul didactic este necesar să fie un bun pedagog, juca o piesă de teatru, jocul de şah, a juca la bursă, sau dacă ne
să ştie să-l înconjoare de dragoste, apreciere şi încurajare, într-un referim la sensul figurat: „jocul cu viaţa”, „a se juca cu focul”,
mediu care să-i ofere siguranţă, independenţa de a se juca în „jocul minţii” etc. Este clar că jocul este prezent în activitatea
compania unor copii de aceeaşi vârstă. Grădiniţa sa punea la umană la toate vârstele şi nivelele sociale. Încă de la începutul
dispoziţia copiilor materiale cu care să se joace, iar activităţile istoriei omenirii jocul a făcut parte din viaţa fiinţei umane, la
desfăşurate aici erau jocurile, cântecele şi construcţiile, lăsând vechii greci jocul era privit ca activitate specifică copiilor, la
libertate copiilor să exploreze, să compare, să testeze. Ideile sale evrei, jocul era sinonim cu gluma şi hazul, la germani jocul
pedagogice aveau în vedere patru componente de bază ale (spilan) era privit ca o activitate ce aducea satisfacţii, în sanscrită
activităţii din grădiniţă: activităţi libere, jocuri creative, jocuri jocul (cleada) desemna ceva aducător de veselie, la noi, la
sociale şi jocuri de mişcare. Se pornea de la ideea că adevărata români (ludo) jocul era văzut ca ceva ce aduce bucurie. Cu
educaţie trebuie să înveţe copiii că sunt capabili să creeze orice timpul sensul cuvântului s-a limpezit dobândind semnificaţia de
cu posibilităţile lor mintale în care jocul este motorul adevăratei activitate care nu necesită muncă grea şi efort, ce se
învăţări. Jocul nu este un simplu comportament, ci este un caracterizează printr-o stare de bine, de plăcere atunci când ne
imperativ biologic, care îndeamnă la descoperirea modului în referim la jocurile copilăriei şi o interpretare mai cuprinzătoare a
care lumea înconjurătoare „funcţionează”. Copilul este dotat de cuvântului atunci când facem referire la jocul actorilor, la jocul la
la naştere cu o energie de cunoaştere şi acţiune nestăvilite, de bursă, la jocul sportivilor. Poate că cel mai bine ar face distincţia
aceea activitatea didactică din grădiniţă trebuie să orienteze clară a jocului adevărat între celelalte tipuri de jocuri copilul
această energie înnăscută a copilului înspre acele activităţi care însuşi. Mulţi psihologi au încercat o teorie a jocului însă s-au
vor determina dezvoltarea creativităţii pe baza experienţei lovit de diverse neputinţe cauzate de interpretările biologice şi
15 16
psihologice în privinţa lui. duşmanilor, construirea de ascunzători, asigurarea
Jocul fără îndoială este un element al culturii universale. adăpostului şi a hranei. Pentru Spencer diferenţa dintre
Gânditori prestigioşi ca Fr. Shiller, H. Spencer, W. Wundt au activitatea de joc şi cea estetică este dată de exprimarea
elaborat concepţii filozofice, psihologice şi estetice referitoare la aptitudinilor, în activitatea de joc distingem aptitudinile
joc. inferioare, iar în activitatea estetică se exprimă aptitudinile
Herbert Spencer1 face analogia dintre jocul uman şi cel al superioare.
animalelor văzând în ambele o modalitate de consumare a W. Wundt2 înţelege mai deplin natura jocului decât cei doi
excesului de energie. Şi animalele şi omul se joacă, dar dacă gânditori, deşi, şi el consideră jocul rodul desfătării, totuşi
pentru animale jocul se realizează instinctiv, pentru om jocul Wundt conferă jocului şi o altă natură: Jocul este rodul
nu este instinct ci activitate estetică. Spencer aduce o idee muncii. Nu există joc care să nu-şi aibă prototipul într-una
inedită de interpretare a surplusului de energie, văzând în joc din formele muncii adevărate, care întotdeauna îl precede atât
condiţia apariţiei desfătării artistice şi estetice. Noţiunea de ca timp, cât şi ca esenţă. Nevoia de a exista obligă omul la
desfătare, ca nota comună pentru activitatea estetică şi muncă. Muncind, el învaţă treptat să preţuiască acţiunea
activitatea de joc, introdusă de Schiller, a influenţat elaborarea propriilor sale forţe ca sursă a satisfacţiei. Wundt, de
ulterioară a unei direcţii de interpretare teoretică a jocului. asemenea, afirma că: Jocul, prin natura sa înlătură scopul util
Deşi Spencer nu acordă jocului un loc însemnat şi nu se ocupă al muncii, propunându-şi drept ţel însuşi rezultatul plăcut
în mod special de elaborarea unei teorii a jocului, interesul său care însoţeşte munca (Wundt 1887).
pentru joc este determinat, ca şi la Schiller, de interesul pentru
natura trăirii estetice. Astfel el explică surplusul de energie 1.2.Caracterul universal al jocului
prin contextul biologic evoluţionist. Concepţia lui H. Spencer
asupra jocului este clar afirmată în următoarea aserţiune: Jocul uman este acea formă de activitate în care relaţiile
Activităţile denumite jocuri se leagă de activităţile estetice sociale se recreează în afara condiţiilor activităţilor sociale
printr-o trăsătură comună anume aceea că nici unele, nici nemijlocite (Elkonin, 1980).
altele nu ajută în vreun mod direct proceselor care servesc Această definiţie îndreptăţeşte asocierea jocului cu arta. Arta
viaţa (H. Spencer 1897). Referitor la originea impulsului prin mijloacele ei artistice, estetice, interpretează aspecte ale
pentru joc, H. Spencer îşi dezvoltă teoria astfel: speciile vieţii şi activităţii umane dezvăluindu-le frumuseţea şi
inferioare de animale au acea trăsătură generală datorita expresivitatea.. În dezvoltarea ei istorică societatea umană a
practicat jocuri simbolice, cu timpul odată cu evoluţia spre
căreia toată energia lor se consumă pentru realizarea civilizaţia modernă, umanitatea a renunţat la formele primitive de
funcţiilor care au valoare esenţială pentru viaţă. Ele sunt joc din viaţa adulţilor, în schimb a crescut rolul jocului în viaţa
încontinuu preocupate de căutarea hranei, ocolirea

1 2
În 1855, Spencer a scris "Principiile psihologiei" în care a explorat o Wilhelm Wundt (1832-1920). De formaţie fiziolog, W. Wundt devine
teorie a minţii ca o parte biologică a corpului. În acest model, inteligenţa primul psiholog si profesor de psihologie la Institutul de psihologie iniţiat
umană reprezenta ceva care se dezvolta încet ca răspuns la mediul fizic. de el la Leipzig.
17 18
copilului, aspect care îndreptăţeşte studierea aprofundată a
jocului, ca parte semnificativă în dezvoltarea copilului ca viitoare Jocul este o realitate permanentă în viaţa copilului, căruia îi
personalitate. Jocul însă nu ar fi posibil fără rodul imaginaţiei şi oferă oportunitatea adaptării la o realitate pe care nu o cunoaşte
fanteziei. Esenţa şi farmecul jocului constă tocmai în modul în decât parţial, care îl copleşeşte cu multitudinea de informaţii,
care copilul transformă obiecte absolut banale în obiecte şi fiinţe care îi stăvileşte energia prin numeroasele interdicţii care i se
preferate cu ajutorul imaginaţiei. Copilul în jocurile sale îşi ia ca pun. Astfel realitatea îi apare copilului la o permanentă luptă
mijloc de joc un obiect oarecare şi în „alchimia fanteziei” el îl pentru adaptare, în acest efort de înţelegere şi adaptare la
preface, îl transformă pe loc”, spunea H. Complaire. Copilul realitatea frustă, apare o luptă a contrariilor, impediment pe care
surprinde realitatea cu obiectivitatea ei, o conştientizează, dar el
copilul cu posibilităţile sale reduse fizice şi psihice nu o poate
adaptează această realitate dorinţelor sale. De exemplu, copilul
depăşi. Conflictul care apare în planul conştiinţei sale este
vede conurile de brad, castanele şi ghinda sub copaci, recunoaşte
această realitate cu obiectele ei concrete, palpabile, însă el ameliorat şi estompat prin joc. Jocul fiind indispensabil legat de
doreşte ca ele să fie elementele necesare înfăptuirii jocului la planul imaginativ al fanteziei fără margini, satisface hiatusurile
care s-a gândit. Astfel conurile de brad se vor transforma în din viaţa reală, prea complicată şi complexă pentru posibilităţile
soldaţii din bătălia imaginară. Ce face copilul, de fapt realizează copilului. Pentru copil jocul este atât muncă cât şi artă, este
un act de creaţie, pornind de la realitatea concretă pe care o activitate utilă şi plăcere, este fantezie şi realitate totodată.
transformă în plan imaginativ şi o recreează subordonând-o Pedagogul elveţian, Édouard Claparède afirma că pentru copil
dorinţelor sale. Copilul se concentrează pe o ţintă, care devine în jocul este însăţi viaţa3, în sensul că realitatea obiectivă, palpabilă
mintea sa „o idee fixă” pe care în fantezia sa o duce la şi reală se împleteşte în modul cel mai firesc cu fantezia,
îndeplinire cu toată fiinţa lui. ficţiunea, imaginarul şi visarea în mintea copilului.
Întreaga realitate înconjurătoare se transformă devenind
element al jocului. În jocul său copilul interpretează un rol şi 1.4. Jocul, realitate permanent umană
creează o anumită situaţie care să se plieze pe ceea ce doreşte.
Copiii reproduc o realitate socială, imită relaţiile sociale dintr-o Regăsim jocul în viaţa omului la orice vârstă. Dacă de la
anumită epocă, reproduc trăsăturile şi caracteristicile ei specifice. naştere şi până în jurul vârstei de 3 ani copilul se joacă instinctiv,
Conţinutul jocului surprinde această realitate, subiectele sunt doar manipulând jucăriile, începând de la vârsta de trei ani jocul
luate din viaţa socială în care trăieşte copilul. Totuşi psihologii devine activitate permanentă şi formativă în viaţa copilului.
sunt de părere că deşi jocul reproduce realitatea socială specifică Începând cu vârsta preşcolară mare copiii se joacă jocuri din ce
epocii în care trăieşte copilul la un moment dat, jocul ca fenomen
în ce mai complicate şi complexe, jocuri cu reguli prestabilite.
biologic are nişte legi interne care acţionează fără limite în timp
Dar şi adultul menţine în viaţa lui jocul ca pe ceva preţios.
şi spaţiu. Dintotdeauna fetiţele s-au jucat de-a mama, s-au jucat
cu păpuşile, iar băieţii de-a războiul, de-a soldaţii. Aceste jocuri Desigur că jocul la vârsta adultă are substraturi mult mai subtile,
dărâmă barierele sociale şi temporale şi ne determină să privim este un joc evoluat spre forme rafinate, de la jocul de cuvinte
jocul copiilor ca pe un fenomen universal. dintr-o conversaţie până la jocul actorilor pe scena teatrului. În

1.3.Caracterul polivalent al jocului 3

Édouard Claparède, Psihologia copilului şi pedagogia experimentală,
Editura Didactică şi Pedagogică, 1975.
19 20
momentele de relaxare, în societate, în grupul de prieteni se Putem vorbi de jocul propriu-zis doar după vârsta de trei ani,
practică o serie de jocuri cu caracter relaxant: remmy, şah, joc de odată cu apariţia conştiinţei de sine, înainte de această vârstă
cărţi, monnopolly, bridge etc. Apoi putem vorbi de rolul jocului avem de-a face cu conceptul de non-joc, sau doar de un joc fără
în medicină ca valoare terapeutică, sub forma sociodramei, sau aportul conştient.
psihodramei. Din cele mai vechi timpuri omul s-a delectat cu Evoluţia şi dezvoltarea jocului este legată de dezvoltarea
jocul, jocurile publice sau individuale, fie participând direct, fie ontogenetică a copilului. Psihologii care au fost interesaţi de
ca spectator, avem în vedere jocurile olimpice, jocurile sportive psihopedagogia jocului au adus contribuţii remarcabile
etc. Evoluţia tehnicii a determinat şi evoluţia jocurilor, astfel au domeniului clarificând aspecte vitale pentru înţelegerea apariţiei,
apărut jocurile pe calculator, pe televizor, pe telefoanele mobile dezvoltării şi rolului jocului în viaţa copilului. Amintim câteva
şi alte jocuri electronice. principii ce ţin de condiţiile istorice ale apariţiei jocului:
Prestigioşi psihologi au fost interesaţi de-a lungul timpului de  jocul are o natură socială, în special jocul cu reguli este
joc şi de rolul pe care acesta îl are în evoluţia copilului. social deoarece este social prin originea sa: apariţia sa este
L. J. Vîgoţski susţinea importanţa deosebită a jocului în determinată social şi conţinutul este de natură socială;
dezvoltarea personalităţii copilului, de aceea afirma el trebuie  jocul propriu-zis apare la vârsta preşcolară, după vârsta
gândite situaţii şi noi experimente în care jocul să deţină locul de 3 ani, determinat de influenţele educative şi de apariţia
central în educaţia copiilor de vârstă preşcolară. conştiinţei de sine;
D. B. Elkonin4 precizează că rolul principal în dezvoltarea  jocul educativ, la vârsta preşcolară stă puternic sub
jocului la vârsta preşcolară îl reprezintă apariţia tendinţelor influenţa relaţiilor interumane, aspect ce poate fi identificat prin
irealizabile. conţinutul jocului la această vârstă care reflectă activitatea
A. N. Leontiev preocupat şi el de psihologia jocului aduce umană, relaţiile interumane, astfel jocul devine o formă de
idei noi precizând că tendinţele irealizabile existau în viaţa adaptare la cerinţele sociale;
copilului încă de la naştere, însă ceea ce este important de  jocul are ca tehnică de manifestare transferul de
precizat este faptul că odată cu dezvoltarea limbajului se semnificaţii din planul real în cel imaginar;
formează şi se dezvoltă planul conştiinţei. Ceea ce era irealizabil  jocul cu funcţiile sale, în special la vârsta preşcolară
pentru copil la începuturile vieţii sale devine acum realizabil nu contribuie la dezvoltarea psihică a copilului şi-i dezvoltă
în plan real ci ireal, dobândind o nouă formă în planul ideilor. personalitatea în devenire.
Pornind de la planul material, acţionând cu obiectele, copilul îşi Importanţa jocului în dezvoltarea personalităţii copilului este
interiorizează acţiunile, care trec printr-un proces de incontestabilă, ca un copil să se dezvolte armonios, să crească
transformare în planul imaginar. Aici intervine jocul. Jocul sănătos şi să păşească cu încredere în viaţă are nevoie de joc.
construieşte situaţia imaginară sau imaginaţia construieşte jocul
în plan ideal? Desigur întrebarea este retorică, dar trezeşte
numeroase interpretări. Cert este că ele se autodetermină
reciproc, contribuind la dezvoltarea copilului.

4
D. B. Elkonin, 1980. Op cit.
21 22
 Activităţi pentru seminar Capitolul al II-lea

ROLUL JOCULUI ÎN DEZVOLTAREA COPILULUI

Sarcini şi exerciţii aplicative 2.1.Relaţia joc - dezvoltare

Aspecte conceptuale generale. Între dezvoltarea copilului sub

?
1. Pornind de la următoarea afirmaţie: "Copilul râde: toate aspectele şi joc este o relaţie strânsă. Încă de la naştere
Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!" (Lucian Blaga), accederea copilului la cunoaşterea lumii înconjurătoare se
redactaţi un eseu structurat de 150 de cuvinte. realizează cu ajutorul jocului. La început putem afirma că jocul
Timp de lucru 10 minute. are mai mult un caracter imprecis, psihologii l-au numit non-joc,
copilul manipulează jucăriile instinctiv, dar treptat jocul va
prinde contur şi va deveni mult mai bine conturat. Jocul, ca
2. - activitate specifică copilăriei este o formă de conduită a
copilului care se bazează pe imaginaţie şi pe trăsăturile ei
Lucrând pe echipe arătaţi care sunt argumentele aduse în
specifice: vivacitate, superficialitate, trăirea iluziilor.
favoarea afirmaţiei: Jocul, activitatea de bază în grădiniţă. V. Stern precizează în studiile sale factorul determinant al
3. - apariţiei jocului - îngustimea universului copilului, determinată
de experienţa sa de cunoaştere redusă. Copilul pentru a
Argumentaţi importanţa funcţiei de socializare a jocului în compensa această lipsă de cunoaştere apelează la joc, ca remediu
perioada preşcolară compensator. Expansiunea spre necunoscut se realizează tocmai
4. - cu ajutorul jocului, jocul oferă copilului posibilitatea de a accede
spre o lume necunoscută în mod gradat, treptat, fără a se simţi
Elaboraţi o definiţie proprie a jocului. frustrat de dezavantajele necunoaşterii. Ca să înţelegem mai bine
modul în care jocul îşi face simţită prezenţa în orice moment al
5. - copilăriei trebuie să înţelegem evoluţia nivelului de dezvoltare
Exemplificaţi prin tipuri de jocuri rolul lor în dezvoltarea fizică şi mai ales psihică a copilului. Dacă vorbim de dezvoltarea
umană în general, a copilului în particular ne referim la nişte
personalităţii copilului.
etape pe care le parcurge în mod obligatoriu în drumul său spre
6. - maturizare. Aceste etape sau perioade cuprind ele însele faze de
dezvoltare, de progres, de evoluţie, de transformare de natură
Proiectaţi o situaţie de învăţare în care jocul reprezintă forma fizică, psihică, morală, socială. Dezvoltarea umană este grevată
principală de activitate. de această trecere de la o vârstă la alta având la bază mai mulţi
factori care se autodetermină şi care au o deosebită complexitate.
23 24
De aceea dezvoltarea poate fi analizată prin prisma mai multor copilului, fie utilizând jocuri de cuvinte pentru a-l liniştii, fie pur
ştiinţe ca: antropologie, sociologie, educaţie, ecologie, biologie, şi simplu jucându-se cu el prin diferite gesturi liniştitoare:
psihologie şi pedagogie. Domeniul de cercetare îi rămâne totuşi atingerea succesivă a bărbiei, mângâierea obrajilor, gâdilatul,
psihologiei, în cadrul căreia specialiştii au investigat dezvoltarea exerciţii de gimnastică etc. Pe măsură ce această interacţiune se
copilului prin diferite metode, de la tipurile de influenţe care se dezvoltă, copilul şi părinţii se acomodează şi, treptat, se
exercită asupra copiilor începând cu primele interacţiuni care au formează între ei o relaţie de ataşament.
loc între părinţi şi copiii lor, până la modalităţile de creştere şi Modalităţi de interacţiune socială. Primul contact al
educare a copiilor din diferite culturi. Psihologia a concretizat copilului cu lumea exterioară are loc prin procesul de
această analiză amănunţită în teorii. Una dintre teorii este teoria interacţiune cu părinţii, realizat pe diverse căi: în procesul de
învăţării sociale, care elaborează principiul conform căruia hrănire, de îngrijire şi comunicare, prin gesturile, mimica,
dezvoltarea copilului este determinată de contactele pe care le are jocurile şi vorbele persoanei care are grijă de el, de obicei mama.
cu alte persoane, iar aceste contacte vor determina influenţe Jocurile simple: de gestică, manipulare de obiecte îi pot oferi
majore în evoluţia lui. O altă teorie este implementată în copilului o experienţă variată, dar şi modalităţi de stimulare:
abordarea psihanalitică. În studiul dezvoltării copilului regăsim şi zâmbetul, ridicarea şi strângerea în braţe, gâdilatul, jocurile
teoria structuralistă, care pune accent pe maturizarea biologică a simple, comunicarea de orice tip. Din aceasta diversitate de
acestuia şi pe dezvoltarea secvenţială a cogniţiei sale. Fiecare comportamente pe care le manifestă părinţii în relaţiile cu
teorie şi-a avut adepţii ei care au adus contribuţii substanţiale la copilul, copilul începe să îşi formeze primele cunoştinţe despre
dezvoltarea teoriilor, facilitând accesul la cunoaşterea psihologiei lumea înconjurătoare. Interacţiunea umană determină reacţii ce
umane din perspective diferite, cu rol în activitatea educativă duc la stimulare şi învăţare de comportamente. S-a observat
practică. tendinţa copilului de a reacţiona mai puternic la oameni, decât la
Rolul interacţiunii sociale în dezvoltarea copilului. alţi stimuli din mediul său, cum ar fi lumina sau zgomotele
Personalitatea şi comportamentul copilului se dezvoltă ca urmare (Schaffer, 2005).. Fiinţele umane, în comparaţie cu multe alte
a interacţiunii sociale, interacţiunea socială reprezintă o formă de specii sunt fiinţe sociabile şi, în mod normal nu-şi trăiesc viaţa
condiţionare care are ca repere: recompensa şi pedeapsa, complet izolate, au nevoie de stimulare socială pentru
imitarea, identificarea cu anumite modele, asumarea de roluri dezvoltarea potenţialităţilor native. Copilul încă de la naştere
sociale şi conformarea la expectanţe. Pe parcursul dezvoltării dovedeşte o tendinţă de socializare foarte puternică şi foarte bine
sale copilul participă la diferitele procese sociale: percepţia conturată, conform observaţiilor realizate de cercetători. Studiile
socială şi înţelegerea comportamentului oamenilor, asumarea au demonstrat existenţa tendinţei înnăscute (Hayes Nicky, Sue
rolurilor sociale şi a comportamentelor asociate lor, comunicarea Orell, 2003), a copiilor de a zâmbi când privesc ceva care
socială atât verbală cât şi non-verbală. Primele relaţii sociale pe seamănă cu o figură umană. Când copilul este foarte mic, această
care le stabileşte copilul sunt cele cu părinţii, în special tendinţă se manifestă ca răspuns la stimuli foarte simpli (cum ar
ataşamentul între copil şi mamă, ataşament stabilizat în jurul fi o bucată ovală de carton pe care sunt desenate două puncte,
vârstei de aproximativ şapte luni. Mama face apel tot la joc care seamănă cu figura umană), dar pe măsură ce copilul creşte şi
atunci când interacţionează cu copilul ei, fie utilizând tot felul de experienţa sa se amplifică, nu mai reacţionează la o astfel de
jucării „zăngănitoare” cu care încearcă să-i atragă atenţia imagine, stimulii trebuie să fie mult mai detaliaţi. Astfel, după
25 26
cinci luni copilul va reacţiona la o imagine mai aproape de îl afişează la vederea oricărei figuri. Acest aspect sugerează două
realitate cum ar fi o fotografie. Pe lângă tendinţa de bază pe care lucruri, mai întâi că persoanele care interacţionează cu copilul
copilul învaţă să o complice pe măsură ce se dezvoltă, apare vor primi şi alte mesaje în afară de zâmbet, arătându-le că şi
ataşamentul care pare a fi o formă de “programare” biologică copilului îi face plăcere interacţiunea, în al doilea rând se observă
(IRM)1 şi care se dezvoltă şi devine mai complexă pe măsura că pe la patru luni copilul începe să aibă preferinţe în privinţa
acumulării de noi experienţe pe care copilul le dobândeşte persoanelor din jurul său. Astfel comunicarea non-verbală
interacţionând cu mediul social. fundamentează dezvoltarea ataşamentelor între copil şi părinţi,
O alta modalitate importantă de interacţiune între adulţi şi constituind o primă experienţă care va fi utilă în interacţiunile
copii este imitarea gesturilor şi a mimicii prin observarea şi sociale viitoare. Deci putem observa că de la naştere, copilul este
exersarea lor repetată. S-a observat aspectul că, chiar foarte mici dotat cu un set de comportamente pe care se va baza dezvoltarea
copiii imită expresiile mamelor lor. În activitatea zilnică de interacţiunilor sociale. Un reflex înnăscut al copilului este
îngrijire a copilului, de obicei mama afişează deseori expresii reflexul Moro: la auzul unui zgomot puternic în imediata lui
faciale exagerate atunci când vorbeşte bebeluşului, şi s-a apropiere(o lovitură în masă, de exemplu), copilul reacţionează
observat că bebeluşii de câteva săptămâni se angajează în automat, îşi întinde brusc braţele, apoi le strânge la piept, începe
interacţiuni cu mamele lor şi imită expresiile acestora, lucru să plângă deschizându-şi larg ochii. Reflexele de acest tip se
deosebit de important în evoluţia lor. Are loc fenomenul de întâlnesc la nou-născuţi, deşi adesea dispar cu totul după
trecere de la contagiune la comunicare. Principalele tipuri de aproximativ cinci zile. Reflexul Moro este folosit pentru a testa
imitare întâlnite la sugarii foarte mici (12-21 zile) sunt funcţionarea normală a creierului şi a corpului unui nou-născut,
deschiderea gurii şi scoaterea limbii, dar, pe măsura ce cresc un răspuns adaptativ util la un stimul care sperie, având ca
capacităţile lor de imitare şi de răspuns la stimuli devin din ce în rezultat apropierea copilului de mamă, dar şi ca pe un stimul
ce mai complexe. Plânsul poate fi, de asemenea, considerat pentru mamă, care la rândul ei, va fi mai protectoare faţă de
modalitate de comunicare, o modalitate de adaptare la mediu, o copil. În principal, există trei modalităţi de încurajare a
formă de a cere ajutor, mamele dezvoltându-şi o capacitate de socializării copilului, prin procesul de imitare şi identificare, şi
înţelegere a plânsului copilului lor, diferenţiind situaţiile în care prin educaţia directă. Imitarea presupune copierea unei anumite
copilul este flămând, are dureri, sau pur şi simplu simte nevoia acţiuni sau a unui set de acţiuni şi permite copilului să
de afecţiune(de a fi luat în braţe) etc. Una din cele mai dobândească o serie de deprinderi fizice, foarte rapid şi eficient.
importante variante de comunicare între mama şi copil, asupra Copilul mic se joacă adoptând roluri sociale şi imitând adulţii pe
căreia s-au concentrat numeroşi cercetători este contactul vizual, care i-a văzut în aceste roluri. Toate aceste lucruri fac parte din
s-a constatat că dilatarea pupilelor, care este o cale prin care procesul prin care copilul învaţă comportamente pe care le poate
semnalăm inconştient afecţiunea faţă de alte persoane, este un utiliza mai târziu, prin imitare copilul este capabil să înveţe mai
semnal pe care îl transmit şi copiii, mai ales faţă de părinţii lor, mult decât prin învăţarea directă.
începând chiar de la vârsta de patru luni. Înainte de aceasta vârstă Învăţarea bazată pe observaţie. Deseori copilul învăţa
bazându-se pe observaţiile pe care le acumulează inconştient,
1 deşi acest lucru începe cu procesul de imitare, învăţarea se
IRM, innate releasing mechanisms (mecanisme teleonomice, programe
genetice). interiorizează rapid, astfel încât copilul ajunge să se identifice cu
27 28
persoana sau cu rolul respectiv. Identificarea are loc într-o comportamentul copiilor prin recompense, (laude şi atenţia
perioadă mult mai mare de timp decât imitarea şi se crede că, adulţilor, pe care copiii le consideră recompense), dar şi pedepse
învăţarea rolurilor sociale, cum ar fi învăţarea rolului de sex, are adecvate social. Este de preferat ca tipul de pedepse pe care le
loc prin procesul de identificare. Datorită acestui lucru utilizează părinţii să se coreleze cu dezvoltarea unui simţ
teoreticienii învăţării sociale, consideră că prezenţa modelelor puternic al conştiinţei la copil2. Pedepsele psihologice par să fie
este foarte importantă în dezvoltare, modelele de rol îi oferă eficiente prin producerea unei conştiinţe puternice la copii, actul
copilului ghidare, care-l va orienta spre un comportament de a-şi cere scuze se interiorizează, astfel încât copilul ajunge în
adecvat în viaţă. Cercetătorii au realizat o serie de experimente timp să regrete faptele sale şi să se simtă vinovat şi responsabil,
prin care au investigat imitarea la copii. Aceştia au constatat că aceasta doar cu condiţia oferirii unor explicaţii, pentru a li se
nu toate modelele au fost imitate în mod egal, copiii au imitat clarifica copiilor expectanţele adulţilor şi motivarea regulilor.
modelele pe care le-au considerat similare lor, alegând modelele Dacă vorbim de pedepsele fizice, singurul efect al pedepsei fizice
în funcţie de sex. Cercetătorii au investigat modul în care ar fi teama de a nu fi descoperit şi nu dezvoltarea unei conştiinţe
întăritoarele pozitive (cum ar fi lauda sau încurajarea) pot puternice3. Explicaţiile şi comunicarea par să încurajeze copilul
influenţa învăţarea prin imitare. Dacă o purtare agresivă este să se comporte sociabil.
ignorată sau pedepsită atunci este mai puţin probabil să se repete, În studiile sale, Piaget4 a elaborat o teorie originală asupra
însă acţiunile agresive care au consecinţe satisfăcătoare pentru genezei şi mecanismelor gândirii denumită teoria operaţională.
agresor au o probabilitate mai mare în a se repeta. Pe de altă El a delimitat stadii şi serii de operaţii ale inteligenţei:
parte cordialitatea şi apropierea dintr-o relaţie pot avea influenţe  stadiul senzorio-motor, desfăşurat de la naştere până la
pozitive asupra procesului de identificare. S-a constatat că băieţii vârsta de 2 ani, când copilul este preocupat de câştigarea
care au relaţii calde de afecţiune cu taţii lor, obţin în principiu, controlului motor şi învăţarea obiectelor fizice. Încă de la naştere
scoruri mai mari la testele de masculinitate decât băieţii a căror în primul stadiu senzorio-motor se remarcă unele gesturi
relaţie cu tatăl este mai rezervată. Acelaşi lucru este valabil şi repetitive care devin jocuri ale copilului cu propriile segmente
pentru fete: cu cât relaţia cu mamele lor este mai strânsă, cu atât ale corpului. Copilul îşi descoperă treptat părţile corpului printr-
mai puternică este identificarea cu feminitatea. Copiii învaţă un joc mecanic şi accidental la început, care treptat devine
foarte mult prin imitare şi identificare, dar şi prin intermediul deprindere. Astfel copilul îşi va satisface anumite trebuinţe, de
reacţiilor directe din partea adulţilor, fiind o modalitate
importantă de pregătire a copiilor pentru a se comporta conform 2
Mackinnon în 1938 a arătat că studenţii care s-au dovedit a avea o
exigenţelor sociale. Autoîntăririle şi pedepsele iau cel mai adesea conştiinţă puternică (nu au copiat la un test atunci când au avut ocazia),
forma unor întăriri emoţionale (mândria şi satisfacţia în primul suferiseră pedepse psihologice de la părinţii lor, cei care au trişat (deci nu
caz, ruşinea şi culpabilitatea în cel de-al doilea). Depresia face şi aveau probabil o conştiinţă puternică) suferiseră pedepse fizice.
ea parte frecvent din setul de pedepse autoadministrate. 3
Preda, V., (1998), Delincvenţa juvenilă. O abordare multidisciplinară,
Standardele de apreciere sunt învăţate prin modelare în principal Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
4
de la părinţi sau de la alte persoane cu mare influenţă în Piaget este cunoscută peste tot în lume şi constituie încă o sursă de
inspiraţie în domenii ca psihologie, sociologie, educaţie, epistemologie,
copilărie, ulterior modificate datorită interacţiunilor dintre
economie şi drept, a publicat Biologia şi cunoaşterea, Concepţia copilului
standarde şi performanţe. Fiecare societate modelează asupra lumii, Limbajul şi gândirea copilului, Epistemologie genetică.
29 30
exemplu, prin sugerea degetului. În acest stadiu prin condiţionări timp spaţializate şi obiectivate în lucruri, începând cu al doilea an
se produce fenomenul de asimilare şi se formează anumite de viaţă, universul copilului practic este format mai întâi din
deprinderi. Treptat prin dezvoltarea acţiunilor senzorio-motorii, obiecte permanente. Structurile senzorio-motorii constituie
copilul reuşeşte o coordonare oculo-motorie, ceea ce va izvorul operaţiilor ulterioare ale gândirii. Aceasta înseamnă deci
determina jocul de manipulare a obiectelor, prinde obiectele, le că inteligenţa decurge din acţiune, în ansamblul ei, ca
duce la gură, le abandonează. Prin jocul de manipulare a transformatoare a obiectelor şi a realului. Activitatea de
obiectelor şi prin intervenţia adulţilor copilul ia contact cu cunoaştere, a cărei formare la copil este în esenţă asimilare activă
realitatea, cu lumea obiectuală pe care treptat o va asimila. şi operatorie se realizează prin joc. Apare acum jocul simbolic
Părinţii la început comunică prin gesturi cu copiii, părintele sau jocul de ficţiune necunoscut la nivelul senzorio-motor.
foloseşte limbajul în asociere cu obiectul, iar copilul răspunde Datorită dezvoltării percepţiilor şi reprezentării copiii folosesc
provocării prin gesturi. De exemplu părintele pune iepuraşul pe o gestul imitator, dar însoţit de obiecte care devin simbolice. Acest
etajeră. La întrebarea adresată copilului:” Unde este iepuraşul?” lucru este posibil şi datorită dezvoltării care permite evocarea
copilul arată cu degetul înspre etajeră, astfel acumulează şi învaţă verbală a unor evenimente care nu au loc în prezent. Odată cu
pas cu pas prin interacţiunea cu părinţii şi adulţii din jur, iar jocul simbolic şi cu desenul, copilul trece de la reprezentarea
activitatea prin care se realizează este tot jocul sub diferitele sale concretă, la reprezentarea amânată, apoi la gândire. J. Piaget
forme. Prin joc copilul devine capabil să găsească mijloace noi spunea: Jocul simbolic înseamnă, fără îndoială, apogeul jocului
nu numai prin tatonări exterioare sau materiale, ci prin combinări infantil. El corespunde funcţiei esenţiale pe care o îndeplineşte
interiorizate, care duc la o înţelegere sau la intuiţie. De pildă, jocul în viaţa copilului mai mult chiar decât celelalte două sau
pus în faţa unei cutii de chibrituri abia întredeschisă, în care s-a trei forme de joc, despre care de asemenea vom vorbi. Obligat să
introdus un zar, copilul încearcă s-o deschidă, mai întâi prin se adapteze neîncetat lumii sociale a celor mari, ale cărei
tatonări materiale (reacţie caracteristică stadiului al V-lea interese şi reguli îi rămân exterioare, şi unei lumi fizice pe care
senzorio-motor), iar după eşec, prezintă reacţia complet nouă a deocamdată o înţelege prost, copilul nu reuşeşte, spre deosebire
suspendării unei acţiuni şi a examinării atente a situaţiei în de adult, să satisfacă trebuinţele afective şi chiar intelectuale ale
timpul acesta, el deschide şi închide încet gura sau, în cazul unui eului său în cursul acelor adaptări care, pentru adulţi sunt mai
alt subiect, strânge şi desface pumnul, pentru a imita rezultatul pe mult sau mai puţin complete, dar care pentru el rămân cu atât
care vrea să-l realizeze, adică o deschidere mai completă a cutiei) mai nedesăvârşite, cu cât el este mai mic. Este deci necesar,
după care, brusc îşi strecoară degetul în deschizătură şi reuşeşte pentru echilibrul său afectiv şi intelectual, ca el să poată dispune
astfel să deschidă cutia. Apar primele semne ale manifestării unei de un sector de activitate a cărui motivaţie să nu fie adaptarea la
acţiuni inteligente. real, ci dimpotrivă, asimilarea realului la eul său, fără
 stadiul preoperaţional, între 2 şi 7 ani, când copilul este constrângeri sau sancţiuni. Acesta este jocul, care transformă
preocupat cu calificarea verbală. Dacă în cursul primelor realul printr-o asimilare mai mult sau mai puţin pură la
optsprezece luni are loc o decentrare generală, în urma căreia trebuinţele eului, în timp ce imitaţia (atunci când ea constituie un
copilul sfârşeşte prin a se situa ca un obiect între altele, într-un scop în sine) este o acomodare mai mult sau mai puţin pură la
univers format din obiecte permanente, structurat într-un mod modelele exterioare, iar inteligenţa este un echilibru între
spaţio-temporal şi constituind sediul unei cauzalităţi în acelaşi asimilare şi acomodare (J. Piaget, 2005). Ceea ce este interesant
31 32
de remarcat este aspectul că în jocul simbolic identifică cu Într-o altă concepţie acestea sunt denumite: stadiul
preponderenţă conflictele afective. O întâmplare din viaţa animist infantil, cel al gândirii magice, al gândirii referenţial
copilului va fi reprodusă într-un joc cu păpuşile. Copilul va egocentrice-sincretice, subiectivist-autistă şi în fine, stadiul
rezolva conflictul într-un mod mai eficient în jocul cu păpuşile constituirii gândirii concrete şi apoi a celei formal-logice.
decât au făcut-o părinţii faţă de el şi mai ales va aleasă o Operaţiile folosite de gândire se dezvoltă şi ele şi se
rezolvare mai fericită, fie în sensul că copilul foloseşte faţă de exprimă ca operaţii de: clasare, seriere, numărare, măsurare,
păpuşa sa o pedagogie mai inteligentă decât cea a părinţilor, deplasare în spaţiu şi în timp etc. Operaţiile se datorează
fie în sensul că el integrează în joc ceea ce amorul său interiorizării, transpunerii în plan mental a acţiunii subiectului.
propriu îl împiedică să accepte la masă (să mănânce până la Operaţiunile devin reversibile şi se coordonează cu alte operaţii
fund o farfurie cu ciorbă care nu-i place, mai ales dacă păpuşa integrându-se în structuri de ansamblu. Reversibilitatea,
este cea care o face, simbolic), (J.Piaget, 2005). Orice întâmplare capacitatea de a inversa şi reconstitui operaţii, caracterizează,
care al-a afectat pe copil va fi reflectată în jocul simbolic în care conform opiniei lui Piaget, gândirea operaţională privitoare la
relaţiile dintre subiect şi obiect. Piaget a considerat inteligenţa
deznodământul este întotdeauna fericit. Putem observa că jocul
capacitatea umană de adaptare la mediul său şi la modificările
simbolic serveşte copilului la lichidarea conflictelor, dar şi la
din mediu. Inteligenţa nu este dobândită deodată de către copil,
compensarea trebuinţelor nesatisfăcute, la eliminarea supunerii şi ci se dezvoltă în etape bine definite. Aceste etape, după Piaget,
autorităţii, la eliberarea şi extinderea eului etc. stadii, sunt identice pentru fiecare individ. În fiecare stadiu,
 stadiul concret operaţional, între 7 şi 12 ani, când copilul prin activitatea educativă bazată pe joc, învaţă noi forme
copilul începe să se descurce cu conceptele abstracte, cum ar fi de comportament şi îşi dezvoltă capacitatea de gândire logică.
numerele, relaţiile şi înrudirile. Activitatea educativă, realizată cu Fiecare stadiu este caracterizat de capacităţi cognitive diferite.
ajutorul jocului, va determina dezvoltarea mintală a copilului Deşi unii copii pot avansa, trecând de la un stadiu la altul mai
care se constituie ca o succesiune a trei mari scheme, fiecare rapid decât alţi copii, Piaget consideră că, toţi copiii trebuie să
dintre ele continuând-o pe cea precedentă, mai întâi reconstruind- treacă prin stadiile de dezvoltare în aceiaşi succesiune. Fiecare
o pe un nou plan, pentru a o depăşi apoi într-o măsură din ce în stadiu se îmbogăţeşte prin acumulări succesive la capacităţile
ce mai mare. Construirea schemelor senzorio-motorii continuă cu dobândite în stadiul anterior. Piaget a considerat inteligenţa şi ca
construirea relaţiilor semiotice, a gândirii şi a conexiunilor o formă de dezvoltare prin interacţiunea cu mediul. Copilul prin
interindividuale, interiorizarea acestor scheme de acţiune jocurile pe care le practică în mod activ şi curios, acţionează
reconstruindu-se pe planul nou al reprezentării, până la continuu asupra mediului sau, observând efectul pe care îl are
construirea ansamblului operaţiilor concrete şi a structurilor de acţiunea sa, iar când gândeşte, efectuează operaţii mintale. O
cooperare. operaţie reprezintă orice set de acţiuni care produc un efect
 stadiul formal operaţional, între 12 şi 15 ani, etapa în asupra mediului. Pe măsură ce copilul începe să stăpânească noi
care copilul începe să raţioneze logic şi sistematic. Gândirea abilităţi, acestea apar în procesele sale de gândire sub forma
formală se naşte pe baza restructurării operaţiile concrete, structurilor cognitive denumite scheme. O schema conţine toate
ideile, amintirile, capacităţile şi asocierile legate de un anumit set
subordonându-le structurilor noi, a căror dezvoltare va
de operaţii asupra mediului. Piaget consideră că dezvoltarea
continua în timpul adolescenţei şi a întregii vieţi ulterioare (o cognitivă are loc prin procesul construirii şi dezvoltării de
dată cu multe alte transformări).
33 34
scheme noi şi al extinderii celor existente, cu aplicabilitate la un Reducerea egocentrismului este un alt concept central al
domeniu mai vast. Pe măsură ce creşte şi interacţionează cu teoriei lui Piaget, concept controversat deoarece, consideră unii
mediul, copilul îşi dezvoltă şi îşi modifică schemele în mod psihologi, nu se potriveşte cu dovezile experimentale asupra
continuu. Schema este o structură pe care o utilizăm ca fir sociabilităţii copilului. Ideea este că în primii patru ani, cogniţia
director în comportamentul nostru. Piaget consideră că gândirea se dezvoltă prin reducerea treptată a egocentrismului şi că
a luat naştere ca rezultat al evenimentelor neaşteptate. Prin motivul principal pentru care gândirea copiilor este atât de
aceasta, el înţelege că, atunci când suntem capabili să apelăm la diferită de cea a adulţilor este egocentrismul lor. Dar şi
schemele preexistente fără nici o problemă, nu ne mai gândim egocentrismul va fi redus tot cu ajutorul jocului, în special în
prea mult la evenimentul în curs. Noua uzanţă ar fi în afara a cadrul jocurilor cu reguli, în care copilul trebuie să-i înfrâneze
ceea ce Piaget a numit domeniu de oportunitate al schemelor anumite impulsuri şi să se supună regulilor jocului şi grupului
noastre preexistente, în care trebuie să se modifice atât din care face parte. După Piaget, copilul, la naştere, este total
comportamentul obişnuit cât şi schemele. Piaget consideră că un egocentric, văzând întregul univers ca o simplă extensie a
eveniment ca acesta, care presupune imposibilitatea aplicării propriei sale persoane. Prin experienţa de viaţă acumulată prin
schemelor existente în maniera normală, determină o stare joc în cadrul influenţei educaţionale, această viziune se ajustează
mintală de instabilitate, de dezechilibru. Încercarea de a corecta treptat. În prima perioadă a vieţii, copilul ajunge să-şi dea seama
că obiectele au o existenţă continuă, chiar dacă nu se află
această lipsă de echilibru se realizează prin procesul psihic de
permanent sub atenţia lui, cu alte cuvinte copilul percepe
echilibrare, de ajustare a schemelor prin asimilare şi acomodare, constanţa obiectului, ca apoi începând cu stadiul preoperaţional
până când individul face faţă noii situaţii. Asimilarea este copilul să devină capabil să descentreze, să-şi imagineze lucrurile
procesul de amplificare a domeniului de oportunitate al şi din punctul de vedere al altcuiva. Deşi Piaget acceptă ideea că
schemelor, prin simpla sa extindere, care să-l facă utilizabil în dezvoltarea cognitivă se amplifică prin interacţiunea cu mediul,
prelucrarea noilor informaţii. Cu alte cuvinte, asimilarea are loc el crede că este vorba de un proces mai degrabă ereditar, pentru
atunci când noile informaţii sunt absorbite în schemă, fără ca că o anumită formă de gândire nu s-ar putea dezvolta, în cazul în
schema propriu-zisă să se modifice esenţial. O noua schemă ar care copilul nu ar fi pregătit genetic pentru aceasta. Totuşi
trebui să-şi modifice “forma”, pentru a se potrivi cu noua predispoziţia poate apărea mai devreme, dacă mediul este extrem
informaţie. Piaget a numit acest proces acomodare. În cazurile în de stimulativ, sau mai târziu, dacă nu există prea multe şanse
care noile informaţii sunt cu totul diferite, procesul de acomodare pentru copil de a explora probleme diferite.
ar putea avea ca rezultat chiar o nouă schemă, formată prin
împărţirea în două a schemei existente. Asimilarea şi acomodarea 2.2. Premisele dezvoltării personalităţii copilului prin joc
au loc împreună, ca parte a procesului de echilibrare, formând
baza dezvoltării cognitive. Prima schemă dintre cele pe care le Preocupările pentru definirea cât mai exactă a noţiunii de
dezvoltă copilul este schema corporală, şi ea apare atunci când personalitate au fost subiecte de interes pentru mulţi psihologi şi
copilul începe să înţeleagă treptat ideea că unele lucruri pot fi
pedagogi, iar interesul pentru acest concept încă este viu.
numite “eu” şi sunt întotdeauna prezente, în timp ce altele “non
Psihologii5 definesc personalitatea ca fiind “(...) element stabil al
eu” şi sunt prezente doar uneori. Odată formată această schemă
prin experienţa din ce în ce mai bogată a copilului, va ajunge
treptat să se extindă şi să se subdividă, prin asimilare şi 5
Sillamy, Norbert, Dicţionar de psihologie, Editura Univers Enciclopedic,.
acomodare. Bucureşti, 1998.
35 36
conduitei unei persoane; ceea ce o caracterizează şi o că el operează cu semnificaţiile obiectelor, chiar dacă acum el se
diferenţiază de o altă persoană.” sprijină pe substitute materiale (jucăriile). Cu timpul sprijinirea
Al. Roşca este de părere că personalitatea unui copil este pe obiecte substitute se diminuează, jocul se manifestă prin
unică atâta timp cât cuprinde îmbinarea nonrepetitivă a cuvântul-denumire, ca o simbolizare a lucrurilor, iar acţiunile ca
însuşirilor psihologice, care au un mare grad de stabilitate. gesturi prescurtate şi generalizate însoţite de limbaj. Astfel
Allport susţine că personalitatea este organizarea copilul se duce la perete face gestul de a se spăla pe mâini, revine
dinamică înăuntrul individului a acelor sisteme psihofizice care şi spune ”m-am spălat”, merge spre o măsuţă se aşează şi face
determină ajustarea sa unică la mediu. gesturile de ducere la gură a bucatelor, se ridică şi spune
Prin urmare personalitatea este acel cumul de elemente „mulţumesc pentru masă”. Dezvoltarea funcţională a activităţii
stabile din conduita unei persoane, este acel ceva definitoriu care de joc şi dezvoltarea ontogenetică cunosc o dezvoltare
o caracterizează şi o diferenţiază de o altă persoană, o face să fie autodeterminantă, creând zona celei mai apropiate dezvoltări a
o individualitate cu totul şi cu totul unică. acţiunilor mintale. În joc se dezvoltă mecanismele mai generale
Încă din primii ani de viaţă, fiinţa umană evoluează, se ale activităţii intelectuale
dezvoltă şi se maturizează sub influenţa unor condiţii de natură
biologică, psihologică şi socială, care-şi vor pune amprenta 2.2.1.Factorii care influenţează dezvoltarea persona-
asupra personalităţii într-un mod unic. Principalele direcţii ale lităţii umane
dezvoltării personalităţii copilului se distribuie pe coordonate Evoluţia personalităţii umane se concretizează în cadrul
fizice şi psihice: aprofundarea activităţii sale de cunoaştere, unor raporturi între ereditar şi dobândit, între condiţiile interne şi
transformarea vieţii sale afective, a relaţiilor şi atitudinilor sale condiţiile externe, între individ şi colectiv, precum şi între istoria
faţă de mediul înconjurător şi perfecţionarea activităţii în vederea individului şi istoria grupului (colectivităţii). Din punct de vedere
dezvoltării conduitei voluntare. Condiţiile în care evoluează ereditar copilul este înzestrat cu anumite disponibilităţi care se
copilul pot fi favorabile pentru dezvoltarea personalităţii sale şi valorifică sub influenţa mediului şi a educaţiei.
în cazul acesta are loc o stimulare a întregii dezvoltări, sau Sigmund Freud a surprins aspectul că încă de la naştere
nefavorabile, printr-o limitare a dezvoltării sale. Analiza acestor copilul este supus unor traumatisme (traumatismul naşterii,
condiţii trebuie făcută avându-se în vedere situaţiile concrete în traumatismul desprinderii de sânul mamei, traumatismul
care se află fiecare copil şi potenţialul de receptare şi de infidelităţii tatălui, sau a mamei, traumatismul naşterii unui alt
asimilare a influenţelor amintite. Cert este că jocul ocupă un loc copil, traumatismul reducerii dezmierdărilor, traumatismul
esenţial în dezvoltarea personalităţii copilului, astfel contribuind severităţii şi al pedepsei etc), conflicte şi constrângeri
la formarea sa ca viitoare fiinţă socială. În joc copiii imită ceea permanente. De aceea cu cât copilul se joacă mai mult cu atât va
ce i-au impresionat puternic, însă trebuie să precizăm că jocul stă rezolva conflictele născute din aceste traumatisme şi contradicţii
puternic sub dorinţa copilului de a deveni adult şi de a face ceea din viaţa lui, ceea ce îl va feri de pericolul unor boli nevrotice. În
ce face adultul. Jocul copilului surprinde relaţiile antagonice pe general, mediul social este spaţiul concret în care trăieşte copilul
care în joc copilul le rezolvă în sens pozitiv, în favoarea sa. şi care îi oferă anumite condiţii de dezvoltare, modele de învăţare
Jocul contribuie la dezvoltarea gândirii. Urmărind şi de comportament. Mediul familial, cel mai apropiat copilului
acţiunea copilului de vârstă preşcolară mică în joc vom observa influenţează în mare măsură dezvoltarea premiselor naturale.
37 38
Cunoaşterea mediului din care provine copilul este importantă Grădiniţa are mijloacele educative necesare intensificării
deoarece poate explica anumite manifestări ale copilului. Un relaţiilor copilului cu alte persoane (adulţi şi copii), se pot
copil crescut într-un mediu afectiv favorabil, se dezvoltă ca o efectua vizite reciproce în care copilul să joace rolul de gazdă şi
persoană autonomă, încrezătoare în sine şi în alţii, simţind de musafir, sărbătorirea zilei de naştere (cu invitarea unor copii,
sprijinul părinţilor ca pe o certitudine în orice situaţie s-ar afla. organizarea de jocuri distractive), participarea la acţiuni
Tot în familie copilul învaţă să primească şi să dăruiască iubire, comunitare, activităţi şi jocuri prin care copiii comunică între ei,
să manifeste conduite sociale dezirabile. Indiferenţa afectivă din cooperează, concurează, se acceptă şi se ajută unii pe alţii.
familie duce la lipsa de orientare în viaţă, nesiguranţă în Copilul preşcolar care frecventează grădiniţa beneficiază
comportament şi lipsa de încredere în oameni. Astfel, familia de o educaţie care acţionează în mod organizat, conştient şi
reprezintă pentru copil un mediu saturat afectiv foarte necesar dirijat pentru a valorifica cât mai bine potenţialul de care dispune
dezvoltării sale armonioase fizice şi psihice. În procesul şi pentru a stimula noi achiziţii. În plus întreaga activitate
influenţei realizate de părinţi asupra copilului se realizează desfăşurată în grădiniţă se axează pe specificul copilăriei-jocul.
emanciparea acestuia, care este de fapt tendinţa copilului de a fi Pe baza cunoaşterii particularităţilor individuale ale copilului şi
asemănător părinţilor. Jocurile relevă fără tăgadă acest aspect. a condiţiilor ce conduc la dezvoltare, educatoarea poate să-şi
Jocul ne arată raporturile existente între părinţi şi copii. fixeze strategiile capabile să modifice structura originară a
Psihologul Albert Adler dezvoltă în observaţiile sale copilului, în aşa fel, încât să devină compatibilă cu cerinţele
ideea că, conflictele dintre părinţi şi copii sunt reflectate în sociale. Copilul trăieşte în două lumi, o lume care aparţine
jocurile acestora, în cadrul cărora copiii găsesc compensaţii şi principiului satisfacţiei şi o lume care aparţine principiului
rezolvări satisfăcătoare. Îngrădirile şi obstacolele din viaţa reală realităţii. Jocul ţine de lumea iluziilor autiste, de lumea dorinţelor
sunt regăsite în jocul copiilor. Părinţii pot urmări jocul copiilor şi nesatisfăcute în realitate, de lumea posibilităţilor fără de sfârşit.
îşi pot corecta atitudinile faţă de copiii lor prin adoptarea unor Pentru copil aceasta este o lumea adevărată, pentru copil această
alte metode educative. Dar, oricât de optime ar fi relaţiile din lume este la fel de reală ca cealaltă, realitatea plină de
cadrul familiei, aceasta nu poate asigura singură toate nevoile de constrângeri şi interdicţii-lumea adulţilor. Jocul determină ca
dezvoltare ale copilului. Prin urmare, grădiniţa completează şi această lume subiectivă şi autistă a copilăriei să fie la fel de reală
lărgeşte educaţia din familie prin activităţile organizate şi ca însăşi realitatea obiectivă. Prin intermediul educaţiei realizate
desfăşurate sub competenţa cadrelor didactice specializate. sub îndrumarea adultului, treptat, copilul pătrunde în lumea reală
Prin frecventarea grădiniţei copilului beneficiază de pe care şi-o va interioriza. Numai prin sistemul relaţiilor copil-
condiţiile necesare socializării, acest nou mediu aduce o adult, mai întâi părinţii, apoi cadrele didactice, copilul accede la
schimbare în raporturile sociale ale copilului: creşte numărul de cunoaşterea realităţii.
relaţii cu adulţii şi cu ceilalţi copii, calitatea relaţiilor se De aceea este important ca educatoarea să cunoască atât
diversifică, apare nevoia de a-şi adapta comportamentul nu nivelul de dezvoltare psihică a copilului în momentul intrării în
numai relativ cu propriile nevoi ci şi în relaţie de ceilalţi. Din colectivitate, cât şi mediul din care provine, antecedentele
punct de vedere psiho-social, educaţia joacă un rol determinant medicale, condiţiile sociale ale familiei etc.
pentru formarea însuşirilor psihice ale personalităţii copilului şi Factorii care au cea mai mare importanţă pentru formarea
elaborarea de comportamente integrativ - adaptate. personalităţii sunt:
39 40
  maturizarea neurofuncţională;  perseverenţa.
 stimulările bogate şi variate oferite de mediul În dezvoltarea personalităţii copilului identificăm
grădiniţei; dezvoltarea aspectelor structurale pe dimensiunile: temperament,
 rolul jocului ca activitate fundamentală; aptitudini şi caracter.
 interrelaţionarea cu cei de aceeaşi vârstă;
 relaţii mai complexe cu familia şi cu cei din jur. 2.2.2. Temperament, educaţie, joc
Sub influenţa tuturor acestor factori apar şi se manifestă Temperamentul, ca latură a personalităţii cuprinde o serie
următoarele componente ale personalităţii: de particularităţi şi trăsături înnăscute, care nu pot fi mult
a) manifestarea iniţială a aptitudinilor la cei care au modificate şi care sunt premise importante în procesul devenirii
premise native specifice ca: socio-morale a fiinţei umane. Temperamentul reprezintă
 receptivitate deosebită faţă de anumite categorii de dimensiunea energetico-dinamică a personalităţii şi se exprimă
stimuli; atât în particularităţi ale activităţii intelectuale şi afective, cât şi
 praguri senzoriale scăzute; în comportamentul exterior (motricitate şi mai ales vorbire). S-au
 atracţie evidentă spre activităţi în legătură cu care vor realizat numeroase cercetări finalizate cu clasificarea
apare aptitudini. Domeniile de manifestare sunt: desen, temperamentelor după criterii diferite, neajungându-se la o
muzică, coregrafie, gimnastică, limbi străine. clasificare exhaustivă, de unde şi greutatea de a încadra
b) Copiii supradotaţi pot obţine deja rezultate temperamentul unui copil într-un anumit tipar. Observând copiii
semnificative. în diferite momente şi acţiuni distingem deosebiri
temperamentale între ei, unii sunt mai vioi şi expansivi, alţii mai
c) Dezvoltarea bazelor caracterului se realizează sub
influenţa preponderentă a familiei (cei şapte ani de acasă) şi a reţinuţi şi apatici, unii sunt plini acţiune şi afirmare, alţii sunt
grădiniţei. înclinaţi spre melancolie şi meditaţie, unii depăşesc psihic orice
Grădiniţa oferă premisele pentru formarea caracterului insucces, alţii se descurajează repede.
prin: Pornind de la aceste observaţii simple putem să
intervenim în educarea copilului. Astfel, copiilor plini de
 construirea reglajelor voluntare;
energie, veşnic în mişcare, neastâmpăraţi, dornici de cunoaştere,
 cristalizarea sentimentelor fundamentale mai ales faţă de de a lua iniţiativă trebuie să li se ofere posibilitatea canalizării
părinţi, dar şi faţă de ceilalţi;
acestei energii într-o direcţie pozitivă şi creatoare. Spre
 dezvoltarea capacităţilor de a fi receptivi la cerinţele exemplu, implicarea lor în jocuri cu reguli, care le va înfrâna
acestora şi la modelele pe care ei le oferă; tendinţele impulsive şi le va canaliza energia prin conformarea la
 dezvoltarea conştiinţei morale primare. regulile jocului. Jocurile cu reguli impun un anumit
Prin urmare, sub influenţa acestor factori se formează premisele comportament, care vor estompa impulsurile agresive,
pentru însuşiri caracteriale cum ar fi: sprijinindu-i pe aceşti copii temperamentali într-o direcţie bună.
 respectul faţă de alţii; Atunci când un copil are un temperament melancolic,
 încrederea în sine; manifestându-se printr-un comportament timid, retras şi anxios,
 curajul; educatoarea trebuie să adopte o atitudine de încurajare şi să-l
41 42
stimuleze cu perseverenţă, în jocuri care să-i pună în valoare acţiunii educaţionale, aptitudinile stau la baza identificării
aptitudinile şi să-l încurajeze. Faţă de aceşti copii se cere multă talentelor şi formării abilităţilor excepţionale. Pentru
răbdare, înţelegere şi deosebită delicateţe. Orice acţiune mai dură identificarea aptitudinilor pe lângă ochiul profesionist al
îi poate conduce spre descurajare şi abandonul activităţii. Magia observatorului sunt necesare şi condiţii de manifestare cât mai
jocului va determina estomparea tendinţelor timide şi variate. Un mijloc important de identificare îl reprezintă jocurile
manifestarea spontană a acestor copii. Se impune mult tact copiilor, în cadrul cărora copiii se manifestă spontan şi natural.
pedagogic pentru apropierea de sufletul unui copil melancolic, se Un copil interiorizat, care aparent ne face impresia unui copil
impune cu necesitate aprecierea oricărui mic progres şi şters, în joc ne poate surprinde prin manifestări care contrazic
antrenarea în diverse jocuri şi activităţi adecvate, care le va impresia anterioară, remarcându-se prin aptitudini într-un
dezvolta curajul şi socializarea. Astfel punând un copil timid în domeniu sau altul. Jocul reprezintă mijlocul de identificare a
postura de conducător de joc, acest rol va determina creşterea aptitudinilor excepţionale ale copiilor, dar şi o modalitate de
încrederii copilului în propriile puteri şi-l va determina să se exersare a lor, deoarece în joc creşte motivaţia, sporeşte
manifeste cu mai mult curaj. Totodată, tactul pedagogic, entuziasmul şi dorinţa de afirmare a copiilor.
stimularea şi încurajarea este bine să fie folosite şi în cazul
copiilor cu un temperament puternic, dar instabil, care au 2.2.4.Modelarea caracterelor
iniţiativă şi multă energie, dar care se descurajează foarte repede Caracterul, spre deosebire de temperament, care aşa cum
la primul eşec. am văzut se referă la însuşiri puternic ancorate în ereditatea
individului, vizează suprastructura socio-morală a personalităţii,
2.2.3.Aptitudinile şi educaţia calitatea de fiinţă socială a omului. Astfel, atunci când vorbim
Aptitudinile fac parte integrantă din structura despre caracter, mai mult ca sigur implicăm un standard moral şi
personalităţii şi au la bază predispoziţii native. Ele sunt emitem o judecată de valoare.
proprietăţi psiho-fiziologice operaţionale, care asigură rapiditatea Termenul caracter din punct de vedere etimologic,
şi eficienţa activităţii psihice şi motrice (senzoriale, psihomotorii, provine din limba greacă veche, însemnând pecete, tipar şi prin
intelectuale) generale: inteligenţa, spiritul de observaţie şi referire la fiinţa umană, sisteme de trăsături, stil de viaţă. Acest
specifice (plastice, literare, sportive). Astfel, orice însuşire sau termen vizează structura profundă a personalităţii şi se exprimă
proces psihic privit sub unghiul eficienţei devine aptitudine. prin comportamente care, în virtutea frecvenţei lor într-o gamă
Totuşi o aptitudine izolată nu poate să asigure succesul într-o întreagă de situaţii, sunt uşor de prevăzut. Astfel, ştim, de
activitate importantă, combinarea aptitudinilor permite, însă exemplu, cu o anumită probabilitate cum va reacţiona un copil în
compensarea unei însuşiri deficitare. Spre exemplu, o gândire caz de nereuşită, dacă va putea rezista la o anumită tentaţie
bună poate să suplinească până la un moment dat un deficit de (jucărie) sau dacă într-un moment liber, va prefera să lectureze
informaţii, însă până la urmă doar o inteligenţă foarte ridicată nu imaginile unei cărţi în loc să se joace.
va suplini carenţele informaţionale, deprinderile deficitare şi Procesul de modelare a caracterului copilului este de
absenţa aptitudinilor. Toate se autodetermină şi contribuie la lungă durată şi presupune mult tact în educaţie, numeroase
evoluţia personalităţii copilului înspre propria realizare. intervenţii pedagogice, explicaţii şi modele comportamentale
Aptitudinile se dezvoltă prin exersare sub influenţa dezirabile. Formarea caracterului începe încă de la naştere, iniţiat
43 44
de familie şi continuat în grădiniţă, şi şcoală. care copilul să le interiorizeze şi să le urmeze. Exersarea
Jocul contribuie la modelarea caracterelor, în joc se atitudinilor copiilor prin diverse jocuri care necesită curaj,
produce o restructurare esenţială a comportamentului copilului. hărnicie, disciplină, empatie, toleranţă duce la educarea
Conţinutul rolului din jocul cu reguli, se concentrează în jurul comportamentelor morale ale copilului, la educarea disciplinei
normelor ce privesc raporturilor dintre oameni, conţinutul său interioare şi exterioare, la formarea trăsăturilor pozitive de
principal fiind normele de comportament practicate de adulţi. caracter.
Prin joc copilul trece spre universul evoluat al formelor
superioare de activitate umană (Winnicott, D. W., 2004). Jocurile 2.2.5.Definirea comportamentelor
aduc în atenţia copiilor conduitele dezirabile, pe care trebuie să le Fiecare fiinţă umană are caracteristici comportamentale
respecte în timpul jocului. În joc copilul identifică diferenţa definitorii. De exemplu, în timpul unei situaţii neplăcute unii
dintre ceea ce este bine şi ceea ce este rău, ceea ce este frumos de copii îşi controlează bine comportamentul, în timp ce alţii devin
ceea ce este urât, ceea ce este plăcut şi ceea ce nu este plăcut. nervoşi sau au izbucniri necontrolate, iar alţii manifestă ostilitate
Educatoarea trebuie să susţină şi să stimuleze cu deosebită şi se apără uneori în mod agresiv. Cercetările din domeniul
atenţie şi consecvenţă acest proces de formare caracterială, psihologiei copilului explică aceste structuri comportamentale ca
printr-o acţiune consecventă, convergentă, continuă şi trăsături de personalitate. Fiecare trăsătură se raportează la o
permanentă, canalizând constructiv energia afectivă a copiilor. În anumită componentă a personalităţii, fiecare componentă fiind
joc copilul îşi cunoaşte propria valoare şi conştientizează locul pe independentă de celelalte şi caracterizează o anumită faţetă a
care îl ocupă în sistemul raporturilor sociale. Pedepsele pozitive persoanei, de pildă, sociabilitatea. Adepţii acestei orientări
şi mustrările vor fi aplicate cu multă grijă şi diplomaţie, pentru a (Schaffer, 2005), susţin că în plan comportamental, o trăsătură
nu leza demnitatea, sensibilitatea eului copilului. De asemenea se este indicată de “predispoziţia de a răspunde în acelaşi fel la o
vor evita recompensele nemeritate, care creează confuzie şi varietate de stimuli”. Trăsăturile de personalitate se disting prin
derută în înţelegerea echităţii, copilul instinctual va percepe acea câteva aspecte: comportamentul consecvent şi stabil. Atunci când
recompensa ca nemeritată, prin acel sindrom al bomboanei descriem personalitatea, există riscul să afirmăm existenţa unei
amare6 amintit de psihologi. trăsături pornind de la comportamente specifice unei stări, cu
Dezvoltarea psihică a copilului nu permite încă caracter situaţional. Chiar şi chestionarele de personalitate
cristalizarea şi definirea trăsăturilor tipice ale personalităţii lui, diferenţiază răspunsurile în funcţie de comportamentul lor tipic,
de aceea încă nu se poate vorbi de existenţa unui caracter în în general şi cel prezent. Unul din obiectivele principale privind
adevăratul sens al cuvântului. Trăsăturile de caracter se învaţă şi cunoaşterea şi evaluarea personalităţii copilului este realizarea de
se dezvoltă prin educaţie, prin experienţă socială, sub forma unor predicţii privind comportamentul său într-o anumită situaţie.
jocuri cu subiecte din viaţa socială. În timp se vor contura În ceea ce priveşte comportamentul copiilor din grădiniţă,
trăsăturile de caracter, care stabilizându-se vor deveni durabile şi educatoarea obţine cea mai mare parte a datelor prin observarea
specifice. Ceea ce se poate realiza prin joc şi este imperios acestuia în condiţii obişnuite sau în condiţii anume create. Jocul
necesar sunt acele modele de comportare morală dezirabilă, pe oferă numeroase oportunităţi de observare a comportamentului
copiilor, dar şi mijloace de intervenţie optimă. Observaţia
6
Verza, E., Psihologia vârstelor, Editura Hyperion XXI, 1993. parcurge două etape: selectarea şi definirea comportamentului
45 46
desemnat în termenii concreţi, observabili (sunt de evitat Activităţi pentru seminar
definiţiile vagi) şi utilizarea unor proceduri sistematice,
standardizate. Pot fi folosite şi mijloace tehnice de înregistrare a
manifestărilor: casetofon, înregistrare video, aparat de fotografiat
etc. Grilele de observaţie utilizate asigură caracterul sistematic al
observaţiei, dispunând de metode de înregistrare, ordonare, Sarcini şi exerciţii aplicative
prelucrare narativă sau codificată. Problema eşantionării apare
atunci când este dificil să observăm toţi copiii disponibili. Astfel,
dacă ne propunem să observăm comportamentul copiilor într-un 1. ? Pornind de la următoarea afirmaţie: Jocurile
joc de cooperare, atunci vom realiza un eşantion reprezentativ de copilăriei sunt mugurii întregii vieţi a omului, căci acesta
copii care face obiectul studiului. Totodată în analiza dezvoltându-se, prin ele îşi dezvăluie cele mai ascunse însuşiri
comportamentului copiilor trebuie să se ţină cont de factorii de ale fiinţei sale." (F.R. Frobel), redactaţi un eseu structurat de
distorsiune, perturbatori (de exemplu oboseala, subiectivismul 150 de cuvinte.
educatoarei) şi de caracteristicile evaluate. Timp de lucru 10 minute
În joc copilul îşi învinge acel egocentrism înnăscut. Jocul
cu roluri conduce la schimbarea atitudinii copilului, de la cea
individuală şi specific infantilă, la o atitudine nouă, cea a
2. - Care este obiectul Psihopedagogiei jocului?
adultului, pe care o imită. Pe măsură ce va ajunge să cunoască
copiii din grupa pe care o conduce, educatoarea va putea
3. - Explicaţi care este corelaţia joc-învăţare-muncă-
identifica trăsăturile de personalitate a fiecăruia, modul său creaţie.
specific de comportare. Pe baza acestor observaţii consecvente
va putea stabili programul cel mai potrivit pentru intervenţie 4. - Ce este jocul?
educativ-formativă în modelarea şi formarea personalităţii
copilului compatibilă cu cerinţele sociale. 5. - Lucrând pe echipe arătaţi care sunt argumentele aduse în
favoarea afirmaţiei: „Jocul simbolic înseamnă, fără îndoială,
apogeul jocului infantil”.

6. -Interpretaţi cu cuvintele voastre afirmaţia: „un sistem

de acţiuni şi influenţe deliberate sau nedeliberate, explicite
sau implicite, care contribuie la formarea, modelarea,
dezvoltarea şi transformarea personalităţii indivizilor,
indiferent de vârstă, în vederea atingerii anumitor finalităţi,
stabilite în conformitate cu cerinţele actuale şi de perspectivă
ale societăţii”.
47 48
 Capitolul al III-lea este altceva decât un mijloc de exersare a predispoziţiilor
naturale în scopul maturizării. Gross spunea: Dacă dezvoltarea
TEORII EXPLICATIVE CU PRIVIRE LA NATURA ŞI capacităţilor de adaptare la problematica ce o va impune viaţa
FUNCŢIILE JOCULUI constituie ţelul principal al copilăriei noastre, în acest lanţ astfel
orientat de fenomene, locul cel mai proeminent revine jocului3.
Deşi Gross a pus problema jocului prin teoria exersării şi a
3.1.Determinismul complex al fenomenului ludic ridicat jocul pe treapta activităţilor esenţiale pentru dezvoltarea
copilului şi această explicaţie este simplistă, Gross comparând
Datorită importanţei pe care o are jocul în viaţa copilului ca jocul uman cu cel al animalelor. El constată că jocul este o
activitate firească de satisfacere a dorinţei de mişcare, de exersare anticipativă văzând în joc doar sensul biologic. El
manifestare spontană, de acţiune şi de afirmare a independenţei compară jocul pisicii cu ghemul de aţă cu jocul copilului de-a
copilului, a determinat numeroşi psihologi să studieze aprofundat vânătoarea. Gross consideră că experienţele individuale apar pe
jocul şi enunţe diferite teorii despre joc. baza experienţei specifice fixată prin ereditate. Ori ne este foarte
Stanley Hall Granville1, pornind de la teoria biologică a lui clar că formarea experienţelor individuale constau în adaptarea
Haeckel, conform căreia ontogeneza repetă filogeneza, explică comportamentului de specie la elementele variabile ale mediului
jocul ca fiind o repetare a instinctelor şi formelor de viaţă extern (Leontiev, 1965).
primitivă, desigur o abordare simplistă. Antón Semionovich Makarenko considera jocul factor
Karl Gross2, adept al aceleiaşi teorii, vede jocul ca un important în dezvoltarea personalităţii copilului. El face o
exerciţiu pregătitor pentru viaţă. El numeşte teoria sa teoria analogie între comportamentul copilului în joc cu
exersării sau a autoeducării. comportamentul social, apreciind că aşa cum se comportă în joc
Copilul la naştere prin bagajul genetic moştenit are premisele acelaşi comportament îl va avea şi în viaţa reală. De acea jocul
unui comportament orientat spre un scop. Cu toate acestea are capacitatea de a releva instinctele primare, care prin jocul
reacţiile înnăscute nu sunt suficiente pentru rezolvarea educativ vor fi orientate spre formare în conformitate cu cerinţele
problemelor majore ale vieţii cu care se confruntă copilul. De sociale.
aceea perioada copilăriei oferă posibilitatea acumulărilor Macarenko face asocieri între jocul copilului şi
adaptive. Acumulările adaptive sunt posibile datorită activitatea umană-munca, remarcând asemănările dintre cele
comportamentului copilului care se bazează pe imitaţie. Jocul nu două activităţi
- ambele activităţi necesită implicarea efortului
intelectual. Ca şi în activitatea socială umană fără efort
1
Stanley Hall Granville, părintele psihologiei dezvoltării, publică intelectual jocul devine acţiune fără scop, devine plictisitor, anost
Conţinutul mintiilor copiilor, dar lucrarea sa de referinţă este Adolescenţa şi irelevant pentru copil;
– 1904. - ambele activităţi presupun implicarea afectivă şi
2
Karl Gross face relaţia dintre jocul animalelor şi jocul uman în studiile emoţională. Jocul copilului şi munca produc satisfacţii nebănuite
sale: Jocul animalelor. Studiul vieţii şi instinctelor animalelor, şi în studiul
Jocul uman. (Play of Animals, A study of Animals Life and Instinct-
3
1898,.Play of Man-1901). Apud. Elkonin, D.B, (1980).Op.cit.
49 50
atunci când se execută cu interes şi pasiune, iar rezultatul jocului joc, dar îi aduce completări. O primă completare priveşte
şi al muncii dau satisfacţii datorită împlinirii cu succes a scopului caracterul anticipativ al maturizării capacităţilor copilului. Cea
propus. de-a doua completare contrazice ideile lui Gross referitoare la
- atât jocul copilului cât şi profesia adultului presupun un teoria anticipării, care sublinia că jocul însuşi este un mod
simţ al răspunderii: faţă de obiectele cu care acţionează, pentru specific de manifestare a diferitelor instincte şi înclinaţii. Jocul
îndeplinirea obiectivelor propuse. Ca şi adultul care manifestă nu este doar manifestare instinctivă, jocul se îmbogăţeşte prin
simţ de responsabilitate faţă de instrumentele cu care îşi acumulări sociale. Cea de-a treia completare adusă de Stern se
desfăşoară activitatea şi copilul are grijă de jucăriile sale. La fel referă la aspectul că atunci când imită, copilul nu urmează pasiv
ca şi adultul care respectă un protocol al activităţii sociale şi modelul jocului, ci el urmează nişte predispoziţii determinate de
copilul respectă regulile jocului şi un anumit comportament în condiţiile interne ale dezvoltării şi diferenţierii. Însă Stern
joc la care se adaptează. suprimă rolul de progres al imitaţiei, punând-o pe seama
Jocul îl deprinde pe copil cu eforturile fizice şi tendinţelor interne, a instinctelor.
intelectuale şi în felul acesta îl pregăteşte pentru activitatea Herbert Spencer6 aşează imitaţia la baza jocului, dar lansează
socială de mai târziu. Jocul şi activitatea socială au elemente teoria surplusului de energie, conform căreia copilul posedă un
comune pentru că presupun eforturi fizice şi intelectuale, surplus de energie care trebuie epuizat pentru sănătatea copilului,
învingerea unor obstacolele şi greutăţi. De aceea jocul copiilor acest surplus de energie se epuizează prin joc. Această teorie
trebuie să foarte bine pregătit şi coordonat de către educatoare desigur că nu este valabilă, copilul jucându-se chiar şi atunci
încât să determine formarea unui comportament orientat spre când este obosit.
formarea acelor trăsături de personalitate care să-i orienteze Karl Buhler7 este adeptul teoriei satisfacţiei funcţionale.
activitatea socială dezirabilă de mai târziu. Noţiunea se defineşte prin plăcerea, sau desfătarea pe care o
K.D. Uşinski referitor la joc preciza importanţa jocului aduce jocul în viaţa copilului, iar pe de altă parte prin bucuria
pentru copil datorită caracterului de independenţă pe care îl oferă anticipativă a rezultatului activităţii. Satisfacţia funcţională apare
acestuia. El susţinea cu tărie necesitatea ca adultul să nu intervină în etapa formării deprinderilor, orice joc prin el însuşi provoacă
în nici un fel în jocul copiilor pentru a nu le înfrâna plăcerea prin perfecţionare sa. Teorie plăcerii funcţionale este şi
independenţa. Singurul amestec al adultului în joc ar trebui să fie ea o teorie nerealistă pentru că, copilul se joacă şi jocuri care nu
doar acela de a pune la dispoziţia copiilor materialele, obiectele trezesc întotdeauna doar plăcere şi satisfacţie. Jocul în conţinutul
şi jucăriile necesare desfăşurării jocului.4 său cuprinde elemente care nu provoacă totdeauna doar plăcere,
Lewis William Stern5 preia o parte din ideile lui Gross despre de multe ori copilul în joc pierde în faţa colegilor de loc, sau se

6
În 1855, Spencer a scris "Principiile psihologiei" în care a explorat o
5
Lewis William Stern, Personalitatea umană, elaborată în 1923. Aici Stern teorie a minţii ca o parte biologică a corpului. În acest model, inteligenţa
formulează prima definiţie generalizată a noţiunii de personalitate: unitate umană reprezenta ceva care se dezvoltă încet ca răspuns la mediul fizic, un
multiformă dinamică şi în acelaşi timp un fel de etalon ideal spre care tinde astfel de punct de vedere evoluţionist asupra originii omului.
7
fiecare individ, fără însă a-l atinge pe deplin niciodată. În 1912 (sau 1911 Karl Buhler, în studiul realizat în cartea sa Dezvoltarea mentală a
după alţii) "inventează" IQ-ul. copilului (apud. Elkonin, 1980).
51 52
accidentează, aleargă şi cade, se zgârie, se loveşte etc., toate simbolice formalizate, uneori în tendinţe agresive (apărare,
acestea îi provoacă chiar neplăcere, dar copilul nu renunţă la joc, competiţie etc. Aceste manifestări fiind guvernate de reguli
dimpotrivă el continuă să se joace şi în aceste condiţii. inflexibile la care fiecare persoană trebuie să se supună, un copil
Sigmund Freud8 interpretează natura jocului la copil influenţat nu poate participa cu succes la ele înainte de a achiziţiona o
fiind de teoria psihanalitică. El nu este preocupat de o teorie a oarecare adaptare la realitate şi o oarecare toleranţă la frustrare.
jocului, el atinge problematica jocului din necesitatea de a Excelenţa şi plăcerea în joc sunt determinate şi de bagajul
pătrunde dincolo de principiul satisfacţiei în legătură cu genetic, dezvoltarea personalităţii copilului în joc va fi
nevrozele traumatice. Freud atribuie jocului explicaţii prin teoria determinată de înzestrările native, dar şi de integritatea aparatului
tendinţelor refulate. Copilul în joc îşi satisface trăirile refulate. motor. Anna Freud sublinia că importante în jocurile de grup
Teoria psihodinamică a dezvoltării explică jocul ca pe un mijloc sunt angajarea pozitivă, agresivitatea controlată şi prezenţa
de eliberare a emoţiilor îngrădite. Copiii folosesc jocul pentru a ambiţiei.
explora şi controla propriile trăiri şi afecte, exteriorizându-şi Alfred Adler11 explică jocul prin teoria complexului de
teama şi anxietatea într-o situaţie sigură şi protectoare. Jocul inferioritate, copilul îşi satisface în joc complexele. Sentimentul
poate fi considerat un mecanism de apărare împotriva de neputinţă pe care îl resimte copilul este compensat prin
problemelor sufleteşti şi o modalitate de control al funcţia puterii şi dominaţiei, pe care o regăseşte în joc. Teoria
comportamentului. contravine realităţii, în realitate jocul este mult mai complex
Anna Freud9 consideră că jocul nu posedă statut de obiect decât cum îl prefigurează autorul acestei teorii. De asemenea el
prin el însuşi, dar serveşte activităţilor eu-lui şi fantasmelor consideră că jocurile în viaţa copilului determină pregătirea lui
subiacente acestora. Aceste activităţi derivă direct din unul dintre pentru viitor. Jocurile reprezintă auxiliare stimulative ale
instinctele componente, fie sunt investite cu energii pulsionale educaţiei. Jocul dezvoltă spiritul pentru imaginaţie şi dexterităţi
deplasate, fie sunt sublimate. Jocurile copiilor îşi au originea în prin structurări ale raportului dintre copil şi mediul său de viaţă,
activităţile imaginative de grup ale perioadei oedipiene dar şi o exersare a sentimentului de comuniune socială. Jocul
(Complexul Oedip10), acestea determină evoluţia în expresii determină dezvoltarea psihică a copilului, dar totodată este
determinat de această dezvoltare. Un alt factor care apare clar în
joc este aspectul că există puţine jocuri care să nu favorizeze cel
8
Sigmund Freud a fost numit unanim părintele psihanalizei. El a puţin unul dintre aceşti factori: pregătirea pentru viaţă,
descoperit principalele teme ale psihanalizei şi a impus treptat practica sentimentul de comuniune, setea de a comanda, de a domina.
psihanalizei ca terapie a nevrozelor.
9
Într-un stil extrem de clar, autoarea prezintă teoria mecanismelor de Jocul determină dezvoltarea spiritului creativ care există
apărare pentru ca apoi să insiste asupra operaţiilor defensive pe care Eul le potenţial la copil.
pune în mişcare pentru a evita neplăcerea şi anxietatea şi prin care îşi
exercită controlul asupra comportamentului impulsiv, a afectelor şi
urgenţelor pulsionale (negarea prin fantasmă, negarea prin cuvânt şi act,
restrângerea Eului, identificarea cu agresorul). pe care vrea să îl înlocuiască, să-l suprime. Există şi o versiune negativă a
10
Complexul nuclear al psihismului uman descoperit de Freud în urma complexului în care atracţia erotică se manifestă faţă de părintele de acelaşi sex.
11
propriei sale auto-analize. Funcţional acest complex este definit astfel: Alfred Adler (1879-1937), elev al lui Freud, adept al psihologiei
atracţie erotică a fiului pentru mama sa şi ostilitate marcată faţă de tată, psihanalitice.
53 54
 Maria Montessori12 vine cu aspecte pozitive în explicarea funcţii motrice şi mintale. Jocul este determinat în primul rând de
jocului arătând valenţele formative ale acestuia asupra dezvoltării nevoile copilului, iar în al doilea rând de gradul de dezvoltare
copilului, însă concepţia ei este unilaterală insistând doar pe organică. Jocul este văzut ca un agent de dezvoltare, de
exersarea organelor de simţ şi mai puţin pe dezvoltarea expansiune a personalităţii în devenire.
aspectelor intelectual - creative. J.Chateau (1970)14, explică jocul ca un motor de
P.H.Leshaft (Apud. Elkonin, 1980), insistă asupra teoriei declanşare a comportamentului ludic care determină trezirea
jocului ca exerciţiu pregătitor pentru viaţă. Şi el insistă pe rolul personalităţii, oferind posibilitatea descătuşării fiinţei umane de
formator şi stimulativ al îndrumării jocului de către adult pentru lumea înconjurătoare şi de anticipare a conduitelor superioare.
a dezvolta caracteristicile înnăscute ale copiilor. Jocul reprezintă Pentru Chateau jocul reprezintă o activitate în care copilul îşi
un exerciţiu prin imitaţie cu scopul perfecţionării şi dezvoltării formează atitudini, îşi interiorizează reguli de viaţă şi îşi
copilului pentru viaţa reală. formează profilul moral. Copilul nu are altă modalitate de
A. N. Leontiev, psiholg al şcolii ruseşti, lansează o nouă afirmare decât prin joc. Jocul contribuie la clarificarea
teorie după care jocul este un tip fundamental de activitate cu rol deosebirilor existente între poziţia copiilor şi a adulţilor. Jocurile
decisiv în dezvoltarea şi evoluţia necesară a copilului, constând contribuie la autoafirmarea copiilor, iar fiecare joc reprezintă o
în transpunerea şi reproducerea vieţii reale într-o modalitate încercare a voinţei, o şcoală a comportamentului voliţional, o
proprie copilăriei. Jocul este transpunerea pe plan imaginar a perfectare a personalităţii.
vieţii reale pe baza transfigurării realităţii, prelucrării aspiraţiilor, Piaget15 a investigat legătura dintre evoluţia jocului şi
tendinţelor, dorinţelor copilului. Jocul polarizează celelalte dezvoltarea gândirii şi a susţinut faptul ca nivelul de dezvoltare
activităţi din viaţa copilului, de aceea el reprezintă activitatea al copiilor poate fi dedus, în parte, din activităţile de joc. El a
dominantă ca durată şi pondere, dar şi ca eficienţă deoarece jocul formulat trei stadii principale ale activităţii de joc:
produce modificări substanţiale în psihicul copilului.  deprinderea de joc–corespunde stadiului sensorio-
Édouard Claparède13 spunea că: Jocul este singura motor al dezvoltării. Se pune accentul asupra exersării şi
atmosferă în care fiinţa sa psihologică poate să respire şi în controlului mişcărilor şi asupra explorării obiectelor prin
consecinţă poate să acţioneze. A ne întreba de ce se joacă observare şi atingere. Activitatea de joc a copiilor conţine multe
copilul înseamnă a ne întreba de ce este copil, nu ne putem mişcări repetitive care sunt făcute din simpla plăcere de a-şi
imagina copilărie fără râsetele şi jocurile sale. Teoria sa îşi are demonstra măiestria deprinderilor implicare;
originile în concepţia biologică despre joc, totuşi el precizează că  jocul simbolic–corespunde cu stadiul preoperaţional.
jocul la copil spre deosebire de animale, exersează nu instincte ci Copilul angajează fantezia şi produce realul în joc, se bucură
când foloseşte un obiect pentru a-l simboliza pe altul;
 jocul cu reguli–caracterizează stadiile operaţionale.
12
Maria Montessori (18701952) a fost medic şi pedagog italian, ea a creat Procesele de gândire ale copilului devin mai logice, iar jocul
o metodă specială de educare a copiilor foarte tineri, Metoda Montessori,
înfiinţând peste tot în lume şcoli care aplicau metoda sa (Şcoli
14
Montessori). J. Chateau, Copilul şi jocul, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970.
13 15
Édouard Claparède, Psihologia copilului şi pedagogia experimentală, Piaget, J., (2005), Psihologia copilului, Editura Cartier, Bucureşti.
EDP, Bucureşti, 1975, p. 60.
55 56
implică utilizarea regulilor şi procedeelor. Vîgotski (1967) consideră activitatea de joc ca fiind
J. Piaget susţine că jocul este adaptare, adică o expresie a principalul factor al dezvoltării generale. Autorul a creat teoria
procesului de asimilare în care copilul încearcă să înţeleagă zonei maximei dezvoltări conform căreia prin intermediul jocului
lumea din jur şi să o schimbe pentru a corespunde propriei se amplifică o zona de dezvoltare proximală unde copilul poate
înţelegeri şi experienţe. Jocul la originea sa senzoriomotorie nu opera la un nivel superior vârstei sale normale şi o consideră o
este decât o asimilare a realului la eu. După opinia lui Piaget modalitate de a evalua potenţialul de dezvoltare al copilului la un
formele esenţiale de joc sunt jocul de exerciţiu, jocurile anumit moment, observarea diferenţei dintre nivelurile de
simbolice şi jocurile cu reguli, prin aceste forme copilul activitate obţinute în timpul jocului şi cele ale comportamentului
asimilează realul la activitatea proprie, asigurând astfel uzual. El precizează că jocul este tipul fundamental de activitate
transformarea realităţii la nevoile sale. Cea mai importantă la vârsta preşcolară. Vîgotski consideră că:
funcţie a jocului este cea de adaptare, ce se realizează prin - jocul apare datorită tendinţelor irealizabile şi datorită
asimilare şi acomodare, asimilarea realului la eu şi acomodarea impulsului specific copilului de a-şi duce la îndeplinire imediat
prim imitaţie a eului la real. Astfel jocul dobândeşte un caracter plăcerile;
reactiv, dar şi creativ, iar echilibrarea dintre cele două fenomene - jocul este marcat de caracterul specific creat de situaţiile
se realizează pe baza inteligenţei. Pentru Piaget jocul simbolic imaginare, ce presupune transferul de semnificaţii de la un obiect
este gândirea egocentrică în forma sa pură. Funcţia fundamentală la altul şi acţiuni ce reproduc într-o formă generalizată şi
a jocului este de a apăra eul împotriva acomodărilor forţate la prescurtată acţiuni reale ale adultului;
realitate. Copilul fiind nevoit să se adapteze permanent la - orice joc conţine reguli, sunt regulile autolimitării şi
cerinţele adulţilor, ale căror interese şi reguli rămân exterioare, autodeterminării interioare;
iar jocul transformă realitatea printr-o asimilare în conformitate - jocul operează cu semnificaţii, mişcarea apare în câmpul
cu trebuinţele eului său. Imitaţia reprezintă o acomodare mai semantic, dar şi exterior lui;
mult sau mai puţin modificată la modelele exterioare, iar - jocul creează în permanenţă situaţii care îl obligă pe copil să
inteligenţa reprezintă echilibrul dintre asimilare şi acomodare. În acţioneze împotriva impulsurilor nemijlocite, prin subordonarea
vederea adaptării sociale copilul se ajută de limbaj, pe care îl faţă de reguli;
preia aşa cum este. Şi Piaget are lacune în explicarea jocului, în - jocul este izvorul dezvoltării.
sensul că acordă prea puţină importanţă rolului jocului în Jerome S. Bruner17 (1983) consideră jocul modalitatea
dezvoltarea gândirii. principală de dezvoltare a deprinderilor psihice şi fizice ale
Erikson16 (1963) afirma: “jocul copilului este forma copilului. Prin joc potenţialul de învăţare al copilului se
infantilă a abilitaţii umane de a face faţă experienţei prin îmbunătăţeşte, creşte motivaţia lui pentru învăţare. Jocul
crearea situaţiilor model şi de a domina realitatea prin contribuie la dezvoltarea experienţei de viaţă a copilului prin
experimentare şi planificare”. experimentare progresivă şi acumulări complexe. Jocul
contribuie la rezolvarea problemelor şi la înţelegerea modului de
16
Erikson, Erik H., Childhood and Society. New York: W. W. Norton &
17
Co., Inc., 1950. Erikson a elaborat modelul dezvoltării psihosociale a Jerome S. Bruner, Procesul educaţiei intelectuale, Editura Ştiinţifică,
personalităţii. Bucureşti,1976.
57 58
utilizare a instrumentelor. psihologice, intelectuale şi de personalitate, a aspectelor mai
M. Taiban (1970) arăta importanţa jocului în formarea importante ale sociabilităţii copilului. Adultul poate interveni
copilului pentru viaţă, prin intermediul jocului copilul se pentru şlefuirea acestora, pentru dezvoltarea copilului conform
familiarizează cu mediul înconjurător, dobândeşte cunoştinţe, îşi predispoziţiilor native.
formează deprinderi pe care le va aplica creator. Jocul este calea Jocul prin funcţiile sale, prin valorile sale intrinseci
prin care copilul ajunge la înţelegerea relaţiilor dintre fenomene, reprezintă o şcoală a vieţii pentru copil. Jocul stimulează
cauzalitatea lor şi semnificaţi activităţii umane. Dobândind o creşterea capacităţii de a trăi din plin, cu pasiune, fiecare moment
experienţă bogată pe calea jocului copilul se va putea integra cu al jocului, determină stăpânirea impulsurilor instinctive prin
mai multă uşurinţă în activitatea socială, în viaţa cotidiană, respectarea regulilor şi formarea perseverenţei în finalizarea
deoarece jocul este calea care reproduce viaţa reală sub forma jocului.18
ei cea mai directă – acţiunea. Dima Silvia (1997) a identificat jocul ca activitate ludică care
Jocul este calea prin care copilul îşi reglează impresiile, provoacă şi stimulează copilul la activităţi complexe, angajând
trăirile şi le adaptează contextelor variate oferite de joc, realizând toate capacităţile şi abilităţile copilului.
o punte spre relaţiile sociale de mai târziu, prin formarea Krauss19 şi alţi specialişti, (1999/2000), au identificat şi alte
premizelor de înţelegere a acestora, ceea ce va determina teorii legate de joc, unele similare cu teoriile de mai sus.
adaptarea flexibilă la diferite convenienţe sociale de mai târziu..  Teoria eliberării de energie. Această teorie explică
Valoarea educativă a jocului este de necontestat, el modalitatea de eliberare a surplusului de energie de care copilul
determină evoluţia pe plan fizic şi psihic a copilului, diversitatea trebuie să se disperseze. Acest lucru se întâmplă prin intermediul
jocurilor practicate de copil va duce la pregătirea copilului pentru jocului.
activitatea şcolară. Jocul didactic reprezintă un valoros mijloc de  Teoria instinctului de joc. Realizând o comparaţie între
instruire şi educare, el poate fi metodă eficientă în procesul om şi animale s-a observat că amândouă speciile posedă anumite
instructiv-educativ, procedeu însoţind alte metode educative, dar capacităţi sau instincte moştenite, care în mare parte sunt
poate să constituire şi o formă de organizare a activităţii şi vieţii reorientate şi cizelate prin educaţie. Unul dintre aceste instincte îl
copiilor. reprezintă pofta de joc.
Ursula Şchiopu (1970) aduce idei valoroase legate de joc  Teoria curăţiei (catarsis). Psihologii explică că oamenii
arătând că jocul este activitatea fundamentală formativă şi în general sunt conduşi de instincte iniţial agresive şi
dominantă în copilărie, arătând asemănarea cu activitatea umană. neacceptabile vieţii în comunitate. Jocul reprezintă o calea de
Jocul pregăteşte copilul pentru viaţă pentru că copilăria, este un deposedare a acestor încărcături genetice negative pe o cale
fel de anticameră vastă şi bogat ornată a muncii.
Jocul este activitatea care formează şi modelează
inteligenţa, dar contribuie la dezvoltarea proceselor gândirii şi
19
modelează caracterul şi temperamentul. Krauss şi Cyril J. Barber, Robert M. Krauss, în O introducere în studii
Jocul este calea de refacere energetică, de relaxare, de teleologice: Ghid pentru studenţi. (An Introduction To Theological
Research: A Guide for College and Seminary Students, University Press of
odihnă activă a copilului.
America, 2000).
Jocul copiilor este terenul de identificare a capacităţilor
59 60
paşnică. În jocurile colective cu roluri, simbolistica ludică are o
 Teoria exerciţiului. Copilul născându-se întră într-o lume valoare coerentă, iar acţiunea impune forme de conduite şi
în general ostilă, de aceea are nevoie de o acomodare temporală atitudini noi. Rolurile, oricât de simple ar fi, organizează diferite
şi spaţială, iar această adaptare la mediul înconjurător se moduri de cooperare sau de proiecţie afectivă (atracţie, simpatie,
realizează prin joc, ca o creaţie înţeleaptă a naturii. atenţie afectivă). Jocul îşi exercită funcţii de formare, de
 Teoria recreării. Jocul reprezintă o cale de îndepărtare a stimulare şi de activizare asupra resurselor psihice native ale
plictiselii şi de umplere a timpului disponibil prin activităţi copilului.
plăcute. Principiile jocului
 Teoria satisfacerii aparente. De cele mai multe ori Jocul ca parte integrantă a copilăriei, are la bază câteva
realitatea în care trăim nu ne satisface şi de aceea recurgem la joc principii, care determină schimbări în conduita şi personalitatea
ca o formă de refulare şi îndepărtare a neplăcerilor. Jocul oferă copilului:
posibilitatea omului de a se dota cu puteri nebănuite şi de a  creează bună-dispoziţie. Fiecare joc ar trebui să
schimba şi reflecta realitatea după propriile dorinţe. urmărească îndeplinirea acestui principiu. Copiii se joacă singuri
 Teoria expansiunii eu-lui. Jocul dă posibilitatea copilului sau cu colegii perioadă îndelungată, pentru că le face plăcere şi
de a experimenta, de a învăţa şi prelucra date necesare în se simt bine. Copiii repetă jocurile preferate de mai multe ori fără
decursul vieţii sale viitoare. să se plictisească. Buna-dispoziţie trebuie să fie resimţită de toţi
 Teoria dezvoltării creativităţii. Jocul indiferent sub ce copiii şi să evite ironizarea şi disconfortul altor copii;
formă se desfăşoară are la bază fantezia şi capacitatea de  eliberează energie creatoare. Am văzut că în timpul
organizare şi modelare, de creare. jocului copilul eliberează şi consumă multă energie de natură
psihică (concentrare, gândire intensă, ghicire) şi fizică (fugă,
3.2.Fenomenul ludic în contextul actual săritură etc.). Un joc eficient va converti această energie în
energie creatoare prin activarea valenţelor lui formative;
Unele teorii sunt acceptabile, altele ar trebui amendate,  conduce la înţelegerea realităţii. Prin joc copiii se
însă ceea ce trebuie reţinut este aspectul că jocul contribuie la confruntă cu realitatea înconjurătoare, acţionează asupra ei
formarea personalităţii copilului. Activitatea ludică a copilului încercând să o înţeleagă, să o transforme şi să se adapteze la
reprezintă consum de energie cu scopul acumulării de noi aceasta. Jocul înlesneşte relaţionarea cu realitatea, prin joc
experienţe în vederea dezvoltării proceselor psihice. Canalizând copilul prelucrează impresiile şi lucrurile care îl preocupă, prin
energiile copilăriei manifestate în joc, adaptând formele sale imitaţie şi substituire;
exterioare la scopuri educative precise, înseamnă să acordăm  determină socializarea copiilor. Prin joc copilul este
atenţie funcţiei educative a jocului, deoarece jocul elaborat se nevoit să ia contact cu ceilalţi. Jocul prin caracterul lui înlesneşte
caracterizează prin: stabilirea unor relaţii naturale, de la sine înţelese, fără reţineri şi
 scop bine precizat; inhibiţii. Atmosfera de joc permisivă influenţează crearea de noi
 semnificaţie importantă pentru copil; prietenii;
 reprezentarea lumii reale;  contribuie la exersarea limbajului. În joc copilul îşi
 evaluarea propriului progres. exersează limbajul, imită pe ceilalţi copii, acumulând noi
61 62
expresii verbale. Prin joc se dezvoltă expresivitatea vorbirii, acceptă şi se respectă conducătorul informal de grup. Toţi
antrenând diferite forme de limbaj verbal determinate de rolurile membrii unui grup se implică individual activ în joc, dar toţi
jucate de copii. Imitând adulţii copiii preiau formule verbale în contribuie la o acţiune comună;
funcţie de rolul pe care-l exercită în joc. Îmbogăţirea  dezvoltă aptitudini. Modul cum se încheagă un grup şi
expresivităţii limbajului se realizează şi prin folosirea modul cum se desfăşoară un joc este influenţat foarte mult de
elementelor paraverbale (ton, ritm, intonaţie) sau a formelor nevoile şi resursele fizice şi psihice ale participanţilor. Fiecare
nonverbale (mimică, gestică, comportament); participant al jocului doreşte să se impună în grupul de joc, să
 dezvoltă creativitatea. Frumuseţea jocului constă în arate ce poate să facă el mai bine şi rolurile sunt asumate în
faptul că el transcende realitatea, la baza jocului se găseşte funcţie de aptitudini în mod instinctiv, inconştient, de aceea
fantezia şi irealul. Jocul permite copilului să–şi activeze copilul va scoate la iveală tot ceea ce are în el mai bun.
imaginaţia, să schimbe rolurile, condiţiile, evenimentele, locul şi Complexitatea jocului, proprietăţile jocului determină copiii să-şi
timpul după propria dorinţă. În joc copilul regăseşte deplina activeze toate resursele interioare la maxim, pentru a face faţă
libertate, în joc totul este posibil şi realizabil, copilul în joc are cerinţelor acestuia. Astfel copiii recurg la acele laturi spre care au
posibilitatea de a activa imposibilul, în posibil imaginar. Jocul talent şi pe acestea le vor activiza şi stimula în cadrul jocului de
permite dezvoltarea creativităţii prin activarea imaginaţiei grup.
creatoare; În cadrul oricărei activităţi jocul însuşi devine scopul şi nu
 stimulează gândirea şi capacitatea de înţelegere a produsul rezultat. Jocul trăieşte din căutarea veşnică a ineditului
obiectelor şi fenomenelor lumii înconjurătoare. Libertatea tipică de către om. Curiozitatea şi impulsul de a se autodefini îl duc pe
a situaţiilor de joc permite copiilor să experimenteze o gamă om spre explorarea necunoscutului şi prin exerciţiu şi
largă de situaţii, unele preluate prin imitaţie, altele noi, absolut perseverenţă urmând să-l cucerească şi să-l înţeleagă. Caracterul
imaginare. Aflându-se în situaţii diferite, uneori conflictuale, el specific al jocului lasă omului loc pentru a forma, a transforma şi
trebuie să găsească soluţii reale sau imaginare ca să poată trece a interpreta realitatea. Specificitatea jocului şi plăcerea jocului
mai departe, la o altă etapă a jocului. Copilul trebuie să judece, să sunt determinată de faptul că jocul se desfăşoară de cele mai
analizeze, să discrimineze, să apeleze la memorie şi să adapteze multe ori fără un ţel definit şi fără o planificare riguroasă.
elementele necunoscute ale situaţiei cu totul necunoscute. Astfel
copilul este pus în postura de a activa toate procesele gândirii şi
de a găsi soluţii de moment problemelor impuse de joc. În joc el
îşi activează şi dezvoltă toate procesele psihice şi ajunge să-şi
cunoască propriile capacităţi şi să-şi înţeleagă propriile trăiri;
 formează atitudini. Jocul în grup presupune adaptarea
propriilor dorinţe şi aspiraţii la necesităţile grupului. Jucându-se
împreună copiii stabilesc între ei relaţii diverse, ajung să se
cunoască mai bine, prin comparaţie îşi cunosc punctele tari şi
slabe, încearcă să-şi depăşească limitele, se stabilesc ierarhii
bazate pe principii respectate de toţi participanţii la joc, se
63 64
 Activităţi pentru seminar Capitolul al IV-lea

DIMENSIUNEA LUDICĂ A FENOMENULUI

EDUCAŢIONAL

Sarcini şi exerciţii aplicative

4.1. Importanţa jocului în viaţa copilului preşcolar

1. ?Pornind de la următoarea afirmaţie: “Formarea Activitatea ludică face parte dintre activităţile perene umane.
omului începe cel mai bine –şi trebuie să înceapă – de la Jocul este o activitate specific umană care are o mare importanţă
prima vârstă”. (J.A.Comenius, Didactica Magna), redactaţi un la vârsta copilăriei pentru rolul pe care îl are în formarea
eseu structurat de 150 de cuvinte. personalităţii copilului. Jocul are un caracter universal, el este o
Timp de lucru 10 minute manifestare a unei caracteristici comportamentale a copiilor de
pretutindeni. Când se întâlnesc copiii din diferite culturi, blocajul
2. - lingvistic este depăşit deoarece limbajul lor comun este limbajul
jocului. Jocul sau activitatea ludică constituie activitatea de bază
Lucrând pe echipe arătaţi care sunt argumentele aduse în
din grădiniţă care contribuie la instruirea şi educarea copiilor
favoarea afirmaţiei: Jocul, activitatea de bază în grădiniţă
preşcolari. Omul descoperă încă din copilărie ce înseamnă a te
3. - juca şi continuă să practice jocul toată viaţa.
Acest aspect a determinat specialiştii să atribuie jocului un
Aduceţi argumente prin care să demonstraţi că jocul este caracter polivalent, fiind pentru copil în acelaşi timp muncă, artă,
adaptare, o schimbe înţelegerea lumii de către copil. fantezie şi realitate.
4. - Pentru copil jocul reprezintă viaţa şi realitatea în toată
complexitatea ei. Jocul este ocupaţia preferată şi cea mai intensă
Arătaţi care sunt valenţele formative ale jocului, a copilului. Prin joc copilul se confruntă cu sine însuşi, cu
exemplificând cu diferite teorii privind jocul ceilalţi, cu diferite obiecte, fenomene şi procese şi cu mediul
înconjurător.
5. - În societatea modernă ideea de joc cunoaşte noi valenţe, deşi
Principiile activităţii ludice. în limbajul curent identificăm şi acele sensuri ale cuvântului care
trimit la o conotaţie negativă (peiorativ-gratuită): „Este doar un
6. - joc!”, „Mai întâi munca, după aceea urmează jocul!”, „Te joci cu
mine?” ş.a. Principiul performanţei, dobândirea prestigiului,
„Orice progres trebuie să provină dintr-o acţiune voluntară a comportamentul concurenţial şi răsplata materială sunt astăzi
copilului însuşi,” afirma Fröbel, în ce măsură jocul poate să motivaţiile principale pentru joc, iar valenţele legate de fantezie
contribuie la realizarea acestui deziderat? şi creativitate dobândesc noi dimensiuni.
65 66
 Copilul prin natura sa încearcă să-şi construiască în joc astfel sociabilitatea copilului. Datorită acelei instabilităţi a
situaţii pline de suspans, prin care să cunoască ceva nou, prin interesului copilului spre o activitate, copilul îşi schimba uşor
care se pregăteşte pentru viaţă. Jocul determină dezvoltarea interesele, preferinţele şi direcţia jocului. Pe parcursul creşterii
spiritului competitiv şi creativ al copiilor, copiii reuşesc să-şi sale în vârstă şi prin exersare în cadrul jocului acestea se
urmărească şi să-şi împlinească ţelurile propuse în joc, îşi stabilizează. Cu timpul se observă şi o evoluţie a motivaţiei în
dezvoltă astfel spiritul de perseverenţă. Prin joc sunt încercate şi joc. Raportul dintre joc şi dezvoltare îl identificăm în caracterul
exersate moduri de comportament din viaţă, sunt testate reacţii la propulsator din procesul dezvoltării personalităţii copilului. Ca să
diferite situaţii şi sunt formate atitudini. Copiii, datorită se înţeleagă mai bine de ce jocul este activitate dominantă la
caracteristicilor vârstei nu pot menţine suspansul pentru un timp vârsta preşcolarităţii relevăm câteva caracteristici pe care acesta
mai îndelungat, de aceea ei rezolvă rapid situaţiile neplăcute şi le îndeplineşte:
pot repeta situaţiile de joc la infinit, fără să se plictisească. Astfel  caracterul plăcut şi asocierea cu afecte pozitive;
jocul devine o metodă importantă de învăţare şi dezvoltare. În  caracterul recompensator prin faptul că jocul este o
dezvoltarea fizică şi psihică a copiilor fiecare formă de joc activitate executată de dragul ei, plăcută în sine şi nu depinde de
reprezintă o modalitate de învăţare. realizarea scopurilor din afara situaţiilor de joc;
Jocul reprezintă acea potenţialitate de formare şi dezvoltare a  caracterul spontan şi voluntar. Jocul reprezintă o
personalităţii complete (corp – raţiune – suflet). acţiune care nu este provocată sau controlată de altcineva;
 caracterul activ, necesită implicarea activă a
4.2. Jocul formă dominantă şi definitorie a activităţii participantului;
preşcolare  caracterul facil al acţiunilor, nu este acelaşi lucru cu
viaţa reală şi nu trebuie luat în sensul strict.
Pentru activitatea didactică din grădiniţă jocul este activitatea Jocul are un caracter formator, implică dezvoltarea tuturor
fundamentală. Jocul şi activitatea ludică situează în plin plan dimensiunilor personalităţii copilului prin activizarea proceselor
plăcerea naturală a copiilor de a efectua ceva şi de a nu raporta psihice pe baza explorării realităţii înconjurătoare. Prin
acţiunea întreprinsă la o finalitate prestabilită, aceasta deoarece intermediul jocului copilul dobândeşte deprinderi, îşi formează
jocul este o expresie a activităţii copilului efectuată spontan, cu deprinderi, priceperi şi obişnuinţe şi îşi activizează potenţialul
deosebită plăcere, saturată de satisfacţii. Toţi psihologii sunt de creativ. În dezvoltarea personalităţii copilului jocul îndeplineşte
acord cu aspectul că jocul este forma dominantă a activităţii nişte scopuri20:
infantile, practicat cu scopul dezvoltării copilului, a ascensiunii  cunoaşterea treptată şi spontană a lumii înconjurătoare;
sale spre împlinirea ca adult. Până la vârsta şcolară este forma  înţelegerea şi controlul mai adecvat al problemelor şi
exclusivă a comportamentului sau şi modalitatea cea mai temerilor;
adecvată de învăţare.
 cunoaşterea propriei persoane şi a raportului cu lumea;
Copilul prin joc achiziţionează cunoştinţe şi se adaptează
 explorarea relaţiilor dintre realitate şi fantezie;
mediului înconjurător. De acea jocul are întotdeauna o valoare
funcţională imediată. Copiii sănătoşi se joacă tot timpul, când
interesul le este suscitat intră în jocuri colective, dezvoltându-se 20
Howard Gardner, (2004), Mintea disciplinată, Editura Sigma, Bucureşti.
67 68
  dezvoltarea gândirii intuitive şi semiotice. - Jocuri de exprimare. În cadrul acestor jocuri se
Observăm că pe parcursul evoluţiei ontogenetice a urmăreşte interacţiunea umană pe baza limbajului verbal, jocuri
copilului formele de joc cunosc o diversificare şi o complicare în bazate pe diferite zgomote, diverse tonalităţi şi ritmuri.
raport cu vârsta, jocul dobândind modificări progresive. Din
punct de vedere social există o etapizare a evoluţiei în stilul de - Jocuri de interacţiune. Sunt jocuri de cooperare şi de
joc al copilului în special în primii ani de viaţă: coordonare (jocuri cu un partener, jocuri în grup); jocuri bazate
 jocul solitar cu obiecte predomină până la vârsta de 18 pe mişcare, cu sau fără fond muzical; jocuri de relaxare; jocuri de
luni; sensibilizare (stabilire a încrederii în partener, în grupă); jocuri
 jocul paralel, uneori observarea şi imitarea celorlalţi de forţă (măsurarea puterii, a îndemânării), jocuri cu diferite
copii, dar fără o interacţiune reală, până la trei ani; materiale (baloane, mingi, scaune), jocuri bazate pe diferite
 jocul social, apare în jurul vârstei de patru ani când zgomote, limbaj, diverse tonalităţi şi ritmuri. Jocuri de
jocul devine din ce în ce mai prezent prin interacţiuni simple cu interacţiune acoperă nevoia de a stabili relaţii cu ceilalţi, copii
ceilalţi copii. Iniţial aceste interacţiuni sunt destul de rigide, mai sau oameni. La fel ca şi adulţii care se întâlnesc, comunică şi
târziu ele luând forma cooperării.. interacţionează din nevoia de a fi într-un cadru social, la fel şi
copiii simt nevoia prezenţei unei alte fiinţe umane. Mare
4.3. Clasificarea jocurilor importanţă se acordă acum limbajului şi materialelor folosite.

4.3.1.O posibilă taxonomie a jocurilor - Jocuri cu roluri. Aceste jocuri reconstruiesc şi reproduc
Diferiţi autori au identificat şi clasificat o mulţime de situaţii din viaţa reală, de aceea ele au nevoie de o mai bună şi
tipuri de jocuri, în funcţie de scopul urmărit. Una dintre îndelungată pregătire. Unele din aceste jocuri se bazează pe
posibilităţile de categorisire a jocurilor este următoarea : pantomimă, improvizaţie, dramatizare, mergând până la
sociodramă şi psihodramă.
- Jocuri de relaxare. După cum o precizează şi Conform Garvey, C., (1977), jocurile se pot discrimina şi în
denumirea sunt jocuri cu scopul creării unei atmosfere relaxante, felul următor:
în care se pierd inhibiţiile, se stimulează capacitatea de acceptare  jocuri de mişcare;
a celorlalţi, de cunoaştere reciprocă, se stabilesc relaţii, se  jocuri de grup;
formează prietenii. Tematica acestor jocuri poate cuprinde:  jocuri de limbaj;
cunoaşterea încăperii, cunoaşterea celorlalţi participanţi, ele sunt  jocuri cu roluri;
de mare ajutor în memorarea numelor acestora; sunt jocuri de  jocuri de îndemânare;
concentrare, jocuri care presupun multă mişcare, jocuri fără  jocuri sportive.
discriminare (fără învingător şi învins – „new games”). Bob Hughes, în lucrarea sa Jocurile şi o taxonomie a
tipurilor de joc21face următoarea clasificare:
 jocul simbolic;

21
www.playwork.org
69 70
  jocul agresiv; - jocuri imitative: configurează acţiuni sociale: Hrănim
 socio-drame; păpuşa, Facem injecţii, Citim revista.
 jocuri sociale; Jocuri simbolice evoluate:
 jocuri creative; 1.Jocuri cu subiecte din viaţa cotidiană:
 jocuri pentru comunicare; a) jocuri de convieţuire socială, se raportează la cunoaştere,
 jocuri dramatice: îndemânare şi motivaţie: De-a mama şi copilul, De-a şcoala, De-
 jocuri intelectuale; a doctorul;
 jocuri explorative; b) Jocuri de construcţii, se raportează la cunoaştere,
 jocuri fantastice; motivaţie şi pricepere de a construi: construim, confecţionăm
 jocuri imaginative; din: Lego, Arco, Plasticom, Mozaic, Rotodisc etc.
 jocuri de mişcare; - Jocuri cu subiecte din basme şi poveşti:
 jocuri autoritare; a) Jocuri-dramatizări sunt determinate de influenţele
 jocuri obiective. poveştilor asupra copiilor: De-a Capra cu trei iezi, De-a Scufiţa
Gilsdorf şi Kistner (1999)22, vorbesc despre: Roşie, Dea Sarea în bucate.
 jocuri de stabilire a relaţiilor prieteneşti (jocuri pentru b) Dramatizările au la bază scenarii elaborate de specialişti
cunoaşterea numelor celorlalţi); şi sunt pregătite de educatoare: Cenuşăreasa, Motanul încălţat,
 jocuri de mişcare („warming-up”); Ridichea uriaşă ş.a.
 jocuri de percepere; 1) Jocuri cu reguli:
 jocuri de încredere; - jocuri didactice;
 jocuri de cooperare; - jocuri distractive.
 jocuri de aventură. Jocuri didactice:
O separare clară nu se poate face între aceste tipuri de jocuri. a) Jocuri de mişcare:
Elemente ale unei categorii se pot scoate din contextul categoriei - jocuri motrice simbolice simple se realizează cu sau fără
respective şi se pot introduce într-o altă categorie, dar cu un alt jucării şi materiale: alergări, târâri, căţărări; mersul cu tricicleta,
efect. bicicleta; jocuri la aparate;
- jocuri motrice complexe se desfăşoară de obicei în cadrul
- Jocuri simbolice: primare şi evoluate. activităţilor de învăţare dirijată (educaţie fizică): exerciţii variate;
Jocuri simbolice primare: complex de exerciţii, de mers, alergare; formare de deprinderi
- jocuri de manipulare: motrice de bază: obstacole, căţărare, târâre, aruncare.
a) jocuri cu materiale mărunte; Jocuri sportive şi de mişcare. În cadrul jocurilor de
b) jocuri cu materiale din natură; mişcare întâlnim:
c) jocuri cu materiale reziduale.  jocul cu un pronunţat caracter sportiv şi distractiv
desfăşurat în aer liber (mers cu tricicleta, cu bicicleta, cu rotile,
cu sania);
22
www.relijoc.ro/html  jocuri al căror conţinut îi formează mişcările de bază
71 72
cunoscute (mers, alergare, săritură, aruncare, prindere, târâre, - Jocuri distractive având această destinaţie specială, de a aduce
căţărare şi echilibru); buna dispoziţie în rândul copiilor, trebuie să fie simple, uşor de
 jocuri de mişcare cu reguli şi roluri (în clasă şi în aer asimilat prin explicaţii facile. Ele sunt atractive prin ele însele.
liber); Exemple: Pisicuţa şi vrăbiuţele, Unde s-a ascuns iepuraşul,
 jocuri la aparate şi instalaţii de joc în aer liber; Rândunica fără cuib, Statuile, Lupul la oi etc.
 jocuri de circulaţie rutieră; Dacă luăm ca şi criteriu programa activităţilor instructiv
 dansurile elementare şi simple; educative putem realiza o taxonomie a jocurilor pe etape:
 gimnastică aerobică; jocuri pentru Activităţi alese, jocuri şi alte activităţi
 euritmie. desfăşurate de copii;
Apariţia şi practicarea intensivă a jocului de creaţie jocuri pentru Activităţile comune;
reprezintă un rezultat al întregii dezvoltări psihice a copilului, în jocuri pentru Activităţile complementare.
special a formării capacităţii de a reflecta într-o formă proprie O altă clasificare se poate realiza pornind de la categoriile de
impresiile dobândite în viaţa înconjurătoare: activitate:
a) - jocuri de expresie afectivă: teatru de păpuşi; teatru de ● jocuri pentru educarea limbajului;
masă; teatru de umbre; imitaţia: plâns, râs. ● jocuri pentru activităţi matematice;
b) - jocuri pentru dezvoltare psihică: ● jocuri pentru cunoaşterea mediului;
- jocuri senzoriale: ● jocuri pentru educaţie pentru societate;
 jocuri pentru sensibilizarea auzului; ● jocuri pentru activităţi practice şi activitate casnică;
 jocuri pentru sensibilizarea pipăitului; ● jocuri pentru educaţie muzicală;
 jocuri pentru sensibilizarea gustului; ● jocuri pentru educaţie plastică;
 jocuri pentru sensibilizarea mirosului; ● jocuri pentru educaţie fizică.
 jocuri pentru sensibilizarea văzului Fiecare autor care a fost preocupat de domeniul
 jocuri pentru educarea simţului echilibrului. psihopedagogiei jocului a realizat şi o taxonomie a jocului
- jocuri intelectuale: alegând criteriul în funcţie de latura din care a tratat subiectul.
 jocuri fonematice; Ideea principală care se desprinde din aceste studii este aceea că
 jocuri pentru îmbogăţirea vocabularului; la vârsta preşcolară jocul primează, indiferent de activitatea în
 jocuri pentru cunoaşterea mediului înconjurător; care este implicat preşcolarul.
 jocuri matematice;
 jocuri muzicale; 4.3.2.Jocurile didactice
Jocurile didactice alcătuiesc cea mai cuprinzătoare categorie
 jocuri cu text şi cânt;
de jocuri cu reguli, ele dinamizează acţiunea didactică prin
 jocuri pentru dezvoltarea operaţiilor gândirii;
intermediul motivaţiilor ludice care sunt subordonate scopului
 jocuri logice; activităţii de predare-învăţare-evaluare, într-o perspectivă
 jocuri de atenţie ş.a. pronunţat formativă şi se diferenţiază de alte jocuri prin prezenţa
sarcinii didactice.
73 74
 Jocul didactic este: implicată de logica cunoaşterii şi a învăţăturii. Astfel copii pot
 mijloc didactic de instruire şi educare a copiilor de ajunge la descoperiri de adevăruri, îşi pot antrena capacitatea lor
vârstă preşcolară; creativă, pentru că strategiile jocului didactic sunt strategii
 mijloc didactic de bază în educarea limbajului şi euristice, în care se manifestă spontaneitatea, inventivitatea,
cunoaşterii mediului înconjurător; iniţiativa, răbdarea, îndrăzneala, creativitatea şi inteligenţa.
 mijloc de realizare a liantului dintre sarcina didactică şi Intenţia principală a jocului didactic nu este
acţiunea de joc. divertismentul, ci asimilarea de cunoştinţe, cu scopul pregătirii
Jocurile didactice sunt deosebit de importante în activitatea copilului pentru şcoală şi viaţă. Pentru a atinge aceste scopuri,
didactică de la clasă, deoarece: jocul didactic trebuie să fie instructiv, să consolideze,
 rezolvă prin conţinutul lor o mare parte din problemele sistematizeze şi să fixeze cunoştinţele.
educaţiei intelectuale; Folosirea jocului didactic ca activitate cu întreaga grupă,
 au rol însemnat în consolidarea, adâncirea, sistematizarea aduce elemente atractive în procesul de instruire şi educare a
şi verificarea cunoştinţelor. copiilor. Fiecare joc didactic are o anumită structură constitutivă:
Modalităţile de realizare a jocurilor didactice în activităţile din - conţinuturi;
grădiniţă ne îndreptăţesc să realizăm şi o altfel de clasificare: - sarcina didactică;
- după criterii pedagogice; - regulile jocului;
- după obiectivele urmărite: jocuri senzoriale (auditive, - acţiunea de joc.
vizuale, motorii, tactile), jocuri de observare, jocuri de dezvoltare Conţinuturile cuprind cunoştinţele anterioare ale copiilor
a limbajului, jocuri de stimulare a cunoaşterii interactive; însuşite în cadrul activităţilor comune cu întreaga grupă,
- după conţinutul instruirii: jocuri matematice, jocuri cunoştinţe ce se referă la om, plante, animale, anotimpuri,
muzicale, jocuri sportive, jocuri literare/ lingvistice; reprezentări matematice, reprezentări despre societate etc.
- după forma de exprimare: jocuri simbolice, jocuri de Sarcina didactică o regăsim sub forma unei probleme de
orientare, jocuri de sensibilizare, jocuri conceptuale, jocuri- gândire, de recunoaştere, denumire, reconstituire, comparaţie,
ghicitori, jocuri de cuvinte încrucişate; ghicire. Jocurile didactice pot avea acelaşi conţinut, acestea
- după resursele folosite: jocuri materiale, jocuri orale, dobândind un alt caracter, datorită acestor sarcini didactice pe
jocuri pe bază de întrebări, jocuri pe bază de fişe individuale, care le au de rezolvat, de fiecare dată altele.
jocuri pe calculator; Regulile jocului didactic sunt menite să arate copiilor cum să
- după regulile instituite: jocuri cu reguli transmise prin se joace, cum să rezolve problema respectivă, cum să participe la
tradiţie, jocuri cu reguli inventate, jocuri spontane, jocuri activitate. Totodată regulile îndeplinesc o funcţie reglatoare
protocolare; asupra relaţiilor dintre copii.
- după competenţele psihologice stimulate: jocuri de Acţiunea de joc cuprinde momente jocului şi fac ca
mişcare, jocuri de imaginaţie, jocuri de atenţie, jocuri de rezolvarea sarcinii didactice să fie plăcută şi atractivă pentru
memorie, jocuri de gândire, jocuri de limbaj, jocuri de creaţie. copii. Ea reprezintă de fapt desfăşurarea propriu-zisă a jocului cu
Jocurile copiilor devin metodă de instruire în cazul în elementele componente: de aşteptare, surprize, ghicire, întrecere,
care ele dobândesc o organizare specifică şi se succed în ordinea apreciere.
75 76
 După obiectivele urmărite, jocul didactic este folosit în progresive ca dificultate;
cadrul tuturor etapelor curriculare, iar după tipul activităţii jocul  explicaţiile privind desfăşurarea jocului să fie clare,
didactic este folosit ca mijloc de consolidare, sistematizare, corecte, precise, să fie conştientizate de către copii şi să le
fixare şi recuperare a cunoştinţelor. Indiferent de modul de creeze o motivaţie pentru activitate;
folosire, jocul didactic îl ajută pe copil să-şi angajeze întregul  jocul să se desfăşoare într-un cadru activ, stimulator şi
potenţial psihic, să-şi cultive iniţiativa, inventivitatea, dinamic;
flexibilitatea gândirii, spiritul de cooperare şi de echipă.  sarcinile didactice să nu fie nici prea uşoare, nici prea
Joc didactic cuprinde următoarele momente: grele;
- introducerea în joc;  regulile de joc să fie explicate clar şi să se urmărească
- executarea jocului; respectarea lor de către toţi copiii.
- complicarea jocului; Elementele de joc ca: ghicirea, mişcarea, întrecerea, surpriza
- încheierea jocului. etc., creează stări emoţionale care întreţin interesul copiilor
Jocul didactic se desfăşoară conform unei metodologii pentru activitate.
specifice, în aplicarea căreia trebuie să se ia în considerare Folosirea jocului didactic în cadrul procesului instructiv-
următoarele condiţii : educativ din grădiniţă este motivat de faptul că:
 jocul să se constituie conform categoriei de activitate, - randamentul activităţii este mai mare, sistematizarea,
urmărindu-se scopul şi sarcinile ei; fixarea şi verificarea cunoştinţelor făcându-se în mod plăcut,
 să fie pregătit minuţios de educatoare pe baza dozării activ, temeinic;
timpului şi a materialului folosit; - gândirea copiilor este permanent solicitată şi astfel în
 să fie variat, atractiv, să îmbine elementele de joc cu cele continuă formare;
de învăţare; - determină dezvoltarea proceselor psihice ca:
 să se introducă diferite elemente de joc şi surpriză atunci independenţa, creativitatea, perseverenţa;
când copiii dau semne de oboseală sau plictiseală; - simulează iniţiativa copiilor, în joc copilul devine mai
 să creeze momente de relaxare, în vederea recuperării curajos, mai degajat, mai puţin inhibat;
energiei nervoase a copiilor; - contribuie la cunoaşterea mai rapidă şi mai eficientă a
 să antreneze toţi copiii în activitatea de joc; copiilor;
 să fie proporţionat cu nivelul de vârstă al copiilor; - dezvoltă spiritul de observaţie, de analiză, de judecată,
 să fie structurat în raport cu tipul şi scopul categoriei de înlătură, monotonia, rutina, stereotipia, dau posibilitatea copiilor
activitate desfăşurată; să-şi dezvolte vocabularul, comunicarea devine mai permisivă;
 să solicite gândirea creatoare şi să valorifice cu - oferă prilejul de a afla mai uşor cum gândesc copiii şi de
maximum de eficienţă posibilităţile intelectuale ale copiilor; a adapta metodele didactice după logica gândirii lor.
 elementele de joc să fie introduse în orice moment al Literatura de specialitate oferă o multitudine de jocuri
activităţii; didactice care pot fi folosite în cadrul diferitelor categorii de
activitate cu succes, iar măiestria educatoarei în conducerea lor
 sarcinile didactice să fie repartizate în diferite secvenţe
va duce la rezultate deosebite. Pentru reuşita unui joc didactic
77 78
educatoarea trebuie să trezească prin măiestria sa pedagogică În cadrul acestui tip de joc întâlnim două categorii de reguli:
următoarele virtuţi în copiii participanţi la joc: comunicare, - spontane;
cooperare, răspundere, flexibilitate, spontaneitate, creativitate, - transmise de la o generaţie la alta.
încredere. Jocul este un instrument, un mijloc de activizare Atât în jocurile cu subiect cât şi în cadrul jocurilor cu
permanentă a copiilor în activitate. Jocul didactic trebuie pregătit reguli, există o serie de diferenţe semnificative între conduita
din timp conform cu etapele lui: organizarea, introducerea, în preşcolarilor mici, a preşcolarilor mijloci şi a celor mari.
activitate, desfăşurarea propriu-zisă şi valorificarea rezultatelor Preşcolarul mic, într-un joc cum este cel „de-a
jocului. În planificarea jocurilor educatoarea trebuie să cunoască ascunselea”, se caracterizează prin incapacitatea de a reţine toate
situaţia grupei, nivelul de pregătire, interesele copiilor. regulile jocului. Din regulile multiple ale jocului el desprinde una
Planificarea jocurilor didactice se vor face pe baza studierii unei sau două, de pildă, aceea de a se ascunde. Pentru el, însă a se
bibliografii bogate (cărţi, cartoteci, culegeri de jocuri) şi ascunde înseamnă a se aşeza în aşa fel încât să nu i se vadă capul,
păstrarea în memorie a unui număr mare de elemente de joc, de de aceea se ascunde întorcându-se cu faţa spre perete, sau
care să se poată folosi în momentul cerut de orice împrejurare a ascunzătoarea este în proximitate. După ce stă un timp astfel
jocului. Un pas important pentru buna desfăşurare a unui joc ascuns, fuge spre locul de unde a pornit jocul, fără să ţină seama
didactic este explicarea lui. Educatoarea trebuie să descrie jocul de etapa jocului. La reluarea jocului, preşcolarul mic, se va
şi în acelaşi timp să îl demonstreze şi practic. Printr-un vocabular ascunde în acelaşi loc şi în acelaşi fel. Preşcolarul mic nu
adecvat, lejer, fără complicaţii, educatoarea va motiva jocul, surprinde decât parţial regulile unui joc complex, iar conduita lui
influenţând pozitiv climatul de joc. În continuare conducătorul de pune în evidenţă faptul că el nu poate să se integreze în derularea
joc trebuie să redea simplu şi clar jocul cu regulile sale. Prin temporală de ansamblu al jocului, acţiunea sa este independentă
cuvintele şi comportamentul ei educatoarea îi va îndrumă pe de a celorlalţi copii şi conţine elemente de reacţie repetitivă,
copii spre acţiuni simple şi vesele. Educatoarea va pregăti din circulară.
timp şi materialele ilustrative, sau de orice natură pe care le va Preşcolarul mijlociu se deosebeşte de cel mic printr-o
folosi în joc. În anumite cazuri, jocul, ca generator de bucurie şi conduită puţin evoluată. El se ascunde în locuri foarte îndepărtate
catarsis, devine mijloc terapeutic însemnat pentru echilibrarea de locul de pornire, caută mult o ascunzătoare, face multă gălăgie
psihică a copilului, pentru eliminarea regresiilor afectiv- în joc, se supără pe cei mici, care încurcă jocul. Preşcolarul
comportamentale şi vindecarea traumelor. mijlociu nu-şi organizează bine toate etapele jocului deşi
cunoaşte regulile şi se conformează acestora. Participarea sa la
4.3.3.Jocurile distractive cu reguli joc este pasională, afectivă şi deplină, deşi integrarea lui socială
Jocurile cu reguli sunt jocuri care se constituie în perioada în joc este dificilă, el îşi alege locuri complicate unde să se
preşcolară şi cunosc o dezvoltare complexă în perioada şcolară mică. ascundă şi de unde nu poate ieşi decât cu dificultate, de aceea de
După cum relevă şi denumirea jocurilor aceste jocuri se desfăşoară cele mai multe ori este întrecut de ceilalţi copii, de aici
după anumite reguli prestabilite. La începutul jocului, atunci când nemulţumirile care izbucnesc cu mult avânt şi pasiune.
copiii se hotărăsc, după numeroase dezbateri asupra desfăşurării Preşcolarul mare, înţelege deplin regulile jocului, el se ascunde
jocului, totodată vor stabili şi regulile lui, care trebuie respectate în locuri accesibile, cât mai apropiate de locul unde trebuie să fie
întocmai, pentru că cine nu respectă regula este scos din joc. confirmat, el îşi restructurează mintal acţiunile, îşi organizează
79 80
relativ bine etapa finală a jocului. Intuieşte că factorul surpriză Jocul la vârsta preşcolară cunoaşte o etapă evolutivă
este important în joc, dar nici lui nu-i iese întotdeauna jocul aşa paralel cu dezvoltarea copilului, acum apar cele mai complexe,
cum îşi doreşte şi încadrarea lui specială în joc are momente variate şi interesante feluri de joc.
tensionale, el contând foarte mult pe factorul surpriză. Jocurile copiilor devin deosebit de mobile şi se
Dezvoltarea sa ontogenetică îi permite însă o conduită adaptată la transformă unele în altele. Din punct de vedere al conţinutului
regulile jocului, o mai bună organizare strategică a etapelor jocurile cu reguli pot fi:
acestuia.  jocuri de reproducere a unor mici evenimente
Jocul şi în special jocul cu reguli atinge la vârsta (călcatul, îmbrăcatul);
preşcolară un nivel superior de dezvoltare, de unde jocul devine  jocul cu subiecte simple (de-a mersul la plimbare cu
condiţia sine qua non pentru evoluţia ulterioară a copilului. După păpuşa, de - a garajul);
cum arată psihopedagogii care au studiat jocul de-a lungul  jocul cu subiecte complexe (de-a familia, de-a
timpului: Jocul devine activitatea principală a copilului doctorul, de-a grădiniţa, de –a şcoala).
deoarece dezvoltarea acestuia stimulează şi contribuie la cele Interesant de observat este aspectul că jocul cu subiect
mai importante modificări ale psihicului copilului în cadrul poate fi întâlnit la copiii de 5-6 ani, chiar când aceştia nu au
căreia se dezvoltă procesele psihice ce pregătesc trecerea partener de joc, copilul implicat în joc performează mai multe
copilului pe o treaptă superioară de dezvoltare.2324 roluri succesive (de alternanţă).
Vârsta preşcolară reprezintă momentul de evoluţie Jocul cu reguli prin caracterul lor imprimă necesitatea
psihică fără precedent, în care jocul dobândeşte trăsături noi, respectării regulilor de joc într-o anumită ordine ceea ce
importante şi totodată îl apropie de activităţile sociale. Jocul se determină profunde schimbări în atitudinea copiilor, ei devin mai
îmbogăţeşte, realizând cele mai variate relaţii cu celelalte ordonaţi în conduită, îşi înfrânează pornirile, devin mai
activităţi, de la supraordonarea sau subordonarea lor pe criterii disciplinaţi. Regulile jocului nu pot fi încălcate ceea ce imprimă
stabilite de regulile jocului, până la diferenţierea lor netă de jocului un caracter complex şi creează emulaţie între copii
realitate prin intervenţia fanteziei. Jocul este spaţiul atemporal şi bazată pe fair-play.
fantastic pe care se stabileşte relaţia dintre cunoscut şi
necunoscut, dintre posibil şi imposibil, dintre real şi ireal, un 4.3.4.Jocul de creaţie
spaţiu pe care se acumulează întreaga experienţă despre lume şi Studiile psihologilor afirmă o caracteristică importantă a
viaţă a copilului, aceasta devenind prin intermediul lui mai jocului care se bazează pe capacitatea de creativitate şi
comprehensibilă. imaginaţie a copiilor preşcolari (Amabile, Teresa, M., 1997),
(Sawyer, R., K., 2001). Creativitatea şi fantezia fără limite se
reflectă în jocul de creaţie al copiilor. Jocul de creaţie ajută copiii
să transforme realitatea vieţii în experienţă proprie şi să o
înţeleagă. Aspecte ale realităţii întâlnite în mediul înconjurător
23
A.N. Leontiev, Probleme de psihologia copilului de vârstă preşcolară, sunt integrate în jocul de creaţie şi interpretate astfel încât să
Editura de stat, Pedagogie şi Psihologie 1948.
răspundă intereselor şi dorinţelor copiilor. Jocul de creativitate
permite copilului să se dezvolte, să înflorească, să evolueze fără
81 82
declinuri. manifestări ale copilului, lucru deosebit de nociv pentru psihicul
Decenii de studii evidenţiază importanţa jocului creativ copilului. În loc să se enerveze, mai degrabă ar fi bine să
din perioada copilăriei. Jocurile de creativitate fac parte încurajeze copilul, să-l susţină şi să-l ajute să-şi dezvolte
integrantă din viaţa copilului, în cadrul acestor jocuri învăţarea şi potenţialele talente.
joaca sunt de nedespărţit, este dificil să spunem până aici este joc Toţi psihologii care au studiat jocul copiilor sunt de acord
şi de aici învăţare, nu le putem separa. Copilăria nu face că prin joc copilul doreşte să fie asemenea adultului, jocul de
distincţie între joc şi învăţare. Când copiii se joacă ei acumulează creaţie demonstrează dorinţa copilului de a creşte, de a fi
cunoştinţe, îşi formează atitudini, îşi dezvoltă aptitudini, îşi asemenea părinţilor şi adulţilor din jurul lor. Acest aspect îl
exersează deprinderile fizice şi psihice, îşi perfecţionează putem identifica urmărind jocurile de creaţie ale copiilor, care
abilităţile de relaţionare socială. Copiii prin joc realizează o reflectă această înclinaţia a copilului de a imita adultul, de a fi ca
asimilare a realităţii în conformitate cu nivelul lor de înţelegere, el, este motorul intern care pune în mişcare capacităţile formative
în conformitate cu aspiraţiile lor, dar într-un mod lejer, în spirit psiho-fizice ale evoluţiei copilului. Jocul de creaţie îmbogăţeşte
de joc. Educaţia copiilor de vârstă preşcolară se realizează prin experienţa de viaţă a copilului, îi dezvoltă capacităţile şi
joc, adulţii dacă doresc să aibă un copil sănătos, fără probleme de aptitudinile. Încurajaţi, copiii îşi vor perfecţiona capacităţile
integrare în activitatea şcolară, în societate, nu trebuie să facă creatoare şi motivaţia spre aceste activităţi.
altceva decât să le ofere exemple din toate categoriile de Jocul creativ al copiilor contribuie la dezvoltarea atenţiei
activităţi şi să le ofere ambianţa necesară jocului. Jocul creativ voluntare. Deşi din punctul de vedere al vârstei atenţia copilului
este mijlocul prin care copiii acced la cunoaştere. Adulţii, este labilă, ştiindu-se bine aspectul că un copil preşcolar nu se
educatoare vor supraveghea îndeaproape jocul copiilor pentru a poate concentra pe o activitate decât o perioadă scurtă de timp, în
interveni când lucrurile merg prost. Jocul în grădiniţă este joc copilul este complet implicat şi concentrat. Jocul copiilor se
mijlocul principal prin care se realizează influenţa educativ- desfăşoară cu o detaşare absolut inconştientă. Când se joacă
formativă. copiii sunt total absorbiţi de ceea ce fac. Educaţia formală,
Jocurile creative duc la dezvoltarea înclinaţiilor şi metodele standardizate de educaţie, trebuie să păstreze vie
aptitudinilor înnăscute ale copiilor. Este deosebit de important să această capacitate creatoare a copiilor, să încurajeze orice
lăsăm copiii să-şi manifeste înclinaţiile fără a-i înfrâna, încercare creativă a copiilor. Educaţia indiferent sub ce formă se
dimpotrivă trebuie să încurajăm activităţile creative, în special realizează ar trebui să păstreze vie această înclinaţie înnăscută a
jocurile de creativitate. copiilor spre creativitate şi să urmeze calea învăţării creative pe
Specialiştii au observat că activităţile repetitive fac parte care jocul o oferă fără interdicţii şi oprelişti.
din ritualul jocului, aceste repetiţii au un rol al lor de netăgăduit Deoarece copiii imită adulţii în jocurile lor de creaţie,
în formarea deprinderilor, priceperilor, potenţialităţilor copiilor adulţii trebuie să le ofere exemple demne de urmat.
de vârstă preşcolară. Cu timpul aceste repetiţii duc la conturarea Dacă până la vârsta de 2-3 ani copilul este orientat spre
unor interese precise ale copiilor spre activităţi creative distincte. sine în joc, spre propriul corp, spre obiectele simple care îl
Un copil care va repeta un cântecel încontinuu, în fond îşi înconjoară: propriul corp, linguriţa cu care mănâncă, jucăriile de
exersează corzile vocale, îşi dezvoltă anumite aptitudini pluş pe care le manipulează, pe parcursul dezvoltării
muzicale. De multe ori enervaţi, părinţii, frânează aceste ontogenetice copilul îşi îmbogăţeşte repertoriul jocului, jocul
83 84
devine mai creativ. Imitând ceea ce vede în jurul său, în viaţa sa, - apariţia trăirilor empatice;
jocul va cuprinde acţiuni preluate din realitate (de hrănire a - o mai bună stăpânire de sine;
păpuşii, de pregătire a mesei, de plimbarea a căţeilor de pluş, de - înfrânarea impulsurilor de moment;
conducere a unei maşini pe o şosea imaginară etc.). Sunt - spirit de inovaţie;
elemente ale jocului de creaţie prezente în viaţa oricărui copil în - descătuşarea imaginaţiei;
copilăria timpurie. Aceste elemente se îmbogăţesc pe măsura - o mai bună concentrare a atenţiei;
creşterii copilului, subiectele jocurilor de creaţie devenind mult - perseverenţă în rezolvarea sarcinilor.
diversificate ca tematică şi mai bogate în conţinut. Jocurile de creativitate, dar în special sociodramele şi
Relaţiile sociale ale copilului diversificându-se la intrarea jocurile cu roluri stimulează capacităţile intelectuale, afective şi
în grădiniţă, jocurile de creaţie vor reflecta aceste aspecte, emoţionale ale copiilor canalizând energia copiilor spre
grădiniţa oferă oportunităţile necesare manifestării creativităţii dezvoltarea acelor abilităţi, aptitudini şi deprinderi ce vor fi
copiilor. Când copiii sunt angajaţi în activităţi care sunt în necesare activităţii şcolare viitoare. Situaţiile şi relaţiile pe care
concordanţă cu personalitatea lor, cu particularităţile lor de sociodramele le pun în scenă prezintă similarităţi cu situaţiile din
vârstă, cu interesele lor, acestea au un impact enorm asupra viaţa reală cărora copiii le găsesc rezolvări, situaţii pe care copiii
dezvoltării lor, ei au o motivaţie puternică şi se implică efectiv în le vor experimenta în activitatea şcolară. Astfel copiii
joc. Astfel jocurile de creaţie oferă suportul real al formării şi acumulează cunoştinţe şi deprinderi, îşi dezvoltă funcţiile
dezvoltării personalităţii copiilor. Jocurile de creaţie cum ar fi gândirii, capacităţile de abstractizare şi generalizare, se
sociodramele sau jocurile cu roluri oferă posibilităţi nelimitate de obişnuiesc cu operarea cu noţiuni în plan abstract. Desigur
dezvoltare a proceselor cognitive şi afectiv-emoţionale (Sara imaginaţia joacă un rol important în cadrul acestor procese. Cu
Smilansky, 1990). În urma practicării unor astfel de jocuri de ajutorul imaginaţiei şi artei narative orice lucru poate fi creativ.
creaţie se observă îmbunătăţiri pe ariile: Specialiştii au observat că acei copii care participă activ la jocuri
a) cognitiv-creative: de creaţie din grădiniţă, manifestă acelaşi comportament plin de
- o mai bună exprimare verbală; entuziasm şi în activitatea de învăţare şcolară. Acest aspect a fost
- un vocabular mai bogat; demonstrat într-un experiment din anii 70 în Germania, pe un
- o mai rapidă înţelegere; grup de 100 de copii preşcolari. 50 de copii au frecventat o
- o exprimare mai elevată; grădiniţă care practica în marea majoritate a timpului activităţi cu
- strategii rezolutive optimizate; caracter academic, ceilalţi 50 de copii au frecventat o grădiniţă în
- o mai mare curiozitate; care activităţile se desfăşurau sub formă de joc. Comparaţiile
- o mai bună participare; realizate între cele două grupe de copii au fost edificatoare.
- abilităţi intelectuale îmbunătăţite. Copiii care au frecventat grădiniţa orientată pe activităţi de joc au
b)afectiv-emoţionale: avut rezultate net superioare din punct de vedere al achiziţiilor,
- participare mai activă în jocurile cu pereche; din punct de vedere al dezvoltării psiho-motrice, afectiv-
- participare activă în grupul social; emoţionale, sociale şi intelectuale, decât copiii care au fost
- o mai bună colaborare; orientaţi pe activităţi academice. Acest experiment a determinat o
- reducerea comportamentelor agresive; reformare a învăţământului preşcolar din Germania, o reorientare
85 86
a activităţilor din grădiniţe pe joc ca activitate fundamentală de în funcţie de un anumit rol pe care-l vor juca, iar imaginaţia lor ia
educare şi formare a copiilor preşcolari. avânt atunci când copiii se joacă împreună. Cele mai banale
S-a observat din activitatea practică că imixtiunea obiecte din jur se metamorfozează şi devin mijloace absolut
adultului în jocul copiilor prin impunerea conţinuturilor poate fi necesare desfăşurării jocului. Un scaun se va transforma în cea
lipsită de tact, aspect ce impietează asupra creativităţii copiilor. mai performantă maşină, un băţ va deveni o baghetă de
Intervenţiile adultului, părinte sau educatoare se vor realiza cu magician, un cearşaf aşezat pe un scaun va deveni o fortăreaţă
foarte mare atenţie astfel încât să nu se înfrâneze spiritul creativ invincibilă etc. Copiii dovedesc o capacitate extraordinară de a
şi libertatea de opţiune a copilului. Adultul, educatoare vor avea crea scenarii, intrigi şi puneri în scenă asemănătoare cu
mai mult un rol exterior jocului şi vor interveni doar să scenografia unei adevărate piese de teatru. Jocurile cu rol îşi aduc
amortizeze conflictele, să păstreze o anumită disciplină a jocului, o contribuţie de netăgăduit în dezvoltarea imaginaţiei creatoare a
sau să sugereze diplomatic şi cu mult tact pedagogic soluţii. Cu copiilor. Adulţii care se ocupă cu educaţia copiilor, educatoarele
pricepere şi îndemânare pedagogică copiii vor fi stimulaţi , în special trebuie să cunoască această înclinaţie firească a
ajutaţi şi încurajaţi, astfel încât fiecare copil să-şi valorifice ideile copiilor de a se juca imitând diferite situaţii din viaţa cotidiană
şi iniţiativele în mod creator. Realizându-şi ideile, interesele, sau din poveşti în cadrul jocurilor de rol. Astfel punându-se la
intenţiile, aspiraţiile în joc, el va fi capabil să le realizeze cu dispoziţia copiilor obiecte de îmbrăcăminte şi elemente ale unor
succes şi în viaţa reală. În plus iniţiativa unui copil va stimula costumaţii îi vom determina să se angajeze în roluri cât mai
participarea şi altor copii la jocul de creaţie, va determina diferite. Cu cât jocurile cu rol vor fi mai diversificate cu atât
formarea de relaţii între copii, care vor deveni mai sociabili şi experienţa de viaţă a copiilor se va îmbogăţi. Cercetările
civilizaţi. Jocul de creaţie îmbogăţeşte orizontul de viaţă al demonstrează următorul aspect copiii care participă la jocurile cu
copiilor, înţelegerea şi trăirile copiilor devin mai bogate şi mai rol, cu subiecte diverse, în cadrul cărora îşi pun la contribuţie
orientate spre scop. imaginaţia şi creativitatea, vor deveni şcolari mai buni şi vor
Reprimarea iniţiativei copilului, a creativităţii lui datorită rezolva mai rapid şi eficient orice problemă cu care se vor
anumitor impedimente de ordin material sau pedagogic va duce confruntă.
la pasivitate, la înfrânarea dezvoltării lui, astfel că dintr-un copil Copiii urmăresc cu foarte multă atenţie activităţile
cu potenţial va deveni un copil cu dificultăţi. adulţilor, ale părinţilor în special. O fetiţă o va urmări cu interes
pe mama ei când se va aranja să iasă în oraş, întoarsă în camera
4.3.5.Jocul cu rol ei fetiţa va imita în detaliu toate operaţiile pe care mama ei le-a
De multe ori ne face plăcere să întrebăm copiii ce vor să făcut să se aranjeze: de la îmbrăcăminte până la make-up.
se facă când vor fi mari. Diversitatea răspunsurilor va surprinde, În jocurile cu rol copiii învaţă ce înseamnă competiţia,
copiii vor răspunde că vor să se facă: pilot, magician, balerină, lupta pentru a atinge un obiectiv chiar dacă nu conştientizează
astronaut, actor, doctor, luptător, soldat. Imaginaţia copiilor pe moment acest aspect, acestea se vor interioriza şi se vor stoca
cunoaşte avânt mai ales dacă este activată şi încurajată. Dacă se în memorie, în subconştient şi îi vor fi de folos atunci când va
oferă copiilor obiecte diverse de îmbrăcăminte pentru a se avea nevoie.
costuma vom observa cum deodată jocurile lor devin mai Adulţii care se ocupă cu educaţia preşcolarilor trebuie să
dinamice şi mai bogate în conţinut. Copiii vor alege costumaţiile încurajeze copiii să se joace, cercetările demonstrând rolul
87 88
important la jocului cu rol în modelarea personalităţii copiilor foloseşte un metalimbaj adaptat situaţiei şi conjuncturii jocului
preşcolari pe toate laturile: cognitiv, afectiv-emoţional, volitiv. cu rol pe care copilul îl interpretează, astfel încât să se facă
Copiii dobândesc mai multă siguranţă şi curaj de manifestare în înţeles de ceilalţi copii. Are loc un proces de exersare, de
faţa unui auditoriu, dobândesc încredere în forţele proprii, o procesare, de interiorizare şi dezvoltare a limbajului.
creştere a stimei de sine. Jocul cu rol antrenează participarea la Jocul cu rol ajută copiii să se adapteze şi din punct de
joc chiar şi a celor mai retraşi copii, uneori aceştia acceptă să vedere afectiv-emoţional diferitelor situaţii contrariante cu care
joace chiar roluri de leader. interacţionează copilul şi pentru care nu este pregătit (Beaven, J.
Jocul cu rol este exact tipul de joc pe care copilul îl 2000). Contradicţiile, conflictele şi conjuncturile nefavorabile
execută cu plăcere şi cu motivaţie, este tipul de activitate care din viaţa reală cunosc o rezolvare fericită în plan imaginar prin
realizează pregătirea copiilor pentru viaţă socială de mai târziu jocul cu rol. Realitatea cu atâtea interdicţii, reguli şi inadvertenţe
(Elkind, D., 2007). Jocul cu rol spun cercetătorii reprezintă inima se adaptează nivelului cognitiv şi afectiv-emoţional al copilului
copilăriei, o inimă care bate în ritmul biologic al copilului şi care doar prin intermediul jocului. Jocul cu rol facilitează înţelegerea
nu are limite în ceea ce priveşte realizarea dorinţelor imaginate mai uşoară şi mai rapidă a lumii înconjurătoare.
de copilul de vârstă preşcolară. Educatoarele cunoscând aceste
trăsături specifice copilăriei şi conştientizând valoarea formativă 4.4.Jocul copiilor în ziua de astăzi
a jocului cu rol îl practică cu regularitate. În sala de grupă este
necesar să existe un colţ cu costume, obiecte de îmbrăcăminte 4.4.1.Evoluţia ontogenetică a jocului
pentru ambele genuri şi diverse accesorii ca: obiecte de podoabe, Jocul este o activitate de importanţă majoră în dezvoltarea
insigne, genţi etc., care să suscite interesul şi imaginaţia copiilor. copiilor, între joc şi dezvoltare este o relaţie de interdependenţă
Educatoarele vor încuraja copiii să practice jocurile cu rol, le vor şi necesitate. Copilul sănătos se joacă, dacă un copil nu manifestă
da sugestii, vor participa împreună cu copiii la desfăşurarea interes pentru joc este un indiciu clar că acel copil are o
jocului. afecţiune. Orice copil sănătos se joacă şi stabileşte cu jucăriile lui
Trebuie să precizăm că pe lângă celelalte aspecte pe care o relaţie care nu poate fi înlocuită de altceva, relaţia cu jucăria
deja le-am evidenţiat privind rolul jocului cu rol în dezvoltarea favorită este o relaţie specială. Copilul ştie instinctiv şi intuitiv să
personalităţii copilului, trebuie să subliniem şi importanţa lui în se joace, dar are nevoie de sprijin pentru a-şi orienta jocul, pentru
educarea limbajului. Jocul cu rol are un important impact asupra a-l îmbogăţi şi pentru a acumula experienţă. Din punct de vedere
limbajului deoarece jocul cu rol activează zona proximei diacronic jocul cunoaşte numeroase transformări, dar şi anumite
dezvoltări (Vîgotski, 2002). În jocul cu rol copiii sunt obligaţi să zone de stabilitate. Toţi copiii sugari se joacă la fel, jocul se
comunice, sunt determinaţi să precizeze reguli într-un limbaj manifestă prin mişcările mâinilor şi picioarelor, toate aceste
coerent, sunt nevoiţi să vorbească cu toţii exprimându-se într-un mişcări stângace şi nedirijate îi produc copilului sugar satisfacţie.
limbaj în conformitate cu rolul pe care îl joacă. Dacă copilul Sugarul le repetă, simte ca poate să se mişte, să apuce, să tragă,
joacă rolul unui poliţist va utiliza un anumit limbaj, dacă joacă să gângurească şi să silabisească. Pe măsura creşterii, copilul
rolul unui medic limbajul va fi adaptat domeniului medical, dacă mic începe să vadă mai bine, devine mai activ, doreşte să prindă
va juca rolul Cenuşăresei copilul va folosi limbajul şi dialogul obiectele, vrea să le apropie şi să le analizeze, să le descopere şi
folosit de autorului basmului etc. Putem spune că în joc copilul să le exploreze. Dacă la început toate informaţiile trec prin
89 90
simţuri: copilul vede, aude, pipăie, gustă, miroase şi simte, mai elaborat, complex - jocul cu reguli.
târziu începe să recunoască obiectele familiare, începe să distingă Copilul se joacă instinctiv, nimeni nu îi spune să se joace, jocul
între obiectele care îi plac sau care nu. La aceasta vârstă există în codul genetic al copilului, orice copil se joacă. Nimeni
descoperă cu uimire că orice acţiune a sa asupra unui obiect are nu îl instruieşte pe copilul mic cum să se joace, pur şi simplu
un efect (că dacă trage lanţul de la cărucior se mişcă jucăriile). jocul face parte din viaţa lui încă de la naştere. Cu timpul adulţii
Încă din această perioadă cunoaşterea şi învăţarea merg împreună vor interveni şi vor dirija copilul spre cunoaşterea lumii
cu jocul. Copilul creşte şi atinge vârsta mersului biped, la început înconjurătoare. Copilul nou născut vede, dar nu înţelege ceea ce
cu ajutorul părinţilor şi a obiectelor din jur care-i folosesc pentru vede, aude dar nu înţelege încă conţinutul celor auzite, zâmbeşte
susţinere în demersul lui de a cuceri spaţiul înconjurător, apoi dar nu ştie de ce, scoate zgomote dar nu vorbeşte. Copilul mic
universul copilului se lărgeşte şi mediul de explorat devine mult este vulnerabil, fără apărare, are nevoie de îngrijire, dragoste şi
mai mare conform dorinţei copilului de a cunoaşte. Jocul joc pentru a creşte frumos şi sănătos. Pentru cunoaşterea realităţii
copilului cunoaşte alte aspecte, copilul este conştient de ceea ce înconjurătoare copiii explorează îndelung. În experienţa de joc
se petrece în jur, se bucură de toate jocurile pe care mama i le mânuirea şi manipularea obiectelor sunt foarte importante. Copiii
oferă este plin de energie şi curiozitate. Treptat şi jocul se explorează prin încercare şi eroare. Exemplul cel mai cunoscut
îmbogăţeşte, apar partenerii de joc, iar copilul învaţă să se joace este al copilului care demontează toate jucăriile care îi întră în
cu alţi copii, cu care împarte jucăriile. Urmărind evoluţia şi mână, nu din dorinţa de a le strica, ci din dorinţa de cunoaştere.
dezvoltarea psihosocială a copilului, recunoaştem şi evoluţia Cunoaşterea la nivelul copilului mic se realizează prin simţuri,
ontogenetică a jocului: copilul vede, aude, simte, pipăie şi cunoaşte în mod direct
 jocul copilului sugar – este o modalitate de relaţionare realitatea. Uneori adulţii nu înţeleg atitudinile copiilor, cert este
între copil şi părinţi. Copilul sugar zâmbeşte, priveşte, face că ei simt nevoia să fie înţeleşi şi să înţeleagă lumea în care
mişcări ca răspuns la atenţia părinţilor sau pentru a atrage atenţia trăiesc.
lor; Nu poţi cere copilului cum să se joace, dezvoltarea normală a
 jocul solitar - începe de la un an şi este o formă de joc unui copil se realizează prin explorări personale, ei simt nevoia
singular a copilului cu jucăriile din jur sau cu adulţii in jurul lui; unor soluţii personale care de fapt prefigurează stilul personal de
 jocul paralel - de la 1 an şi 6 luni până la 2 ani. Copiii se învăţare şi cunoaştere.
joacă singuri chiar când sunt împreună cu alţi copii şi Jocul antrenează toate domeniile de dezvoltare a personalităţii
conştientizează prezenţa acestora; copilului şi de aceea E. Erikson (1963) consideră ca jocul este
 jocul asociativ – între 2-3 ani copiii se întâlnesc cu alţi instrumentul prin care copiii scot la lumina sentimente şi idei
copii nu lucrează împreună şi nici nu colaborează, egocentrismul interioare.
este încă puternic;
 jocul cooperant – este perioada preşcolară, copiii se joacă 4.4.2.Evoluţia jocului
împreună, realizează activităţi în comun, îşi împart jucăriile, Din punct de vedere diacronic jocul a cunoscut
jocul devine mai complex şi mai bine organizat, are reguli. transformări multiple. Astăzi copiii se joacă jocuri care până nu
Observăm aşadar o evoluţie a jocului concomitent cu creşterea demult nu făceau parte din repertoriul copilăriei. Copiii care
copilului, de la jocul instinctiv, imprecis şi intuitiv, până la jocul trăiesc la oraş datorită condiţiilor vieţii specifice urbane, copiii
91 92
petrec majoritatea timpului în interior, fie acasă, fie în instituţii. să o înţeleagă. Copilul în joc depune efort la fel cum omul
Astfel că majoritatea timpului copiii şi-o petrec jucând jocuri pe depune efort în activitatea sa de fiecare zi, jocul reprezintă jobul
televizor, calculator sau alte jocuri electronice. Locurile de joacă copilăriei. Datorită caracteristicii gândirii copiilor de vârstă
exterioare sunt echipate cu jocuri şi echipamente specifice preşcolară, ei nu pot procesa realitatea prin mijloace abstracte ci
jocurilor în aer liber. Aceste jocuri nu au capacitatea de a stimula doar prin experienţa multisenzorială concretă. Prin joc, copiii
dezvoltarea copilului pe toate laturile, de aceea este necesar ca la rezolvă probleme de viaţă, din mediul lor înconjurător fizic şi
vârsta preşcolară copiii să frecventeze grădiniţele unde au social, creează situaţii pentru a găsi soluţii diferite - ceea ce le va
posibilitatea dezvoltării tuturor potenţialităţilor în formare. Orice dezvolta gândirea, care odată cu dezvoltarea ontogenetică va
aptitudine a copilului poate fi optimizată prin joc (Isenberg & atinge şi dezvoltarea formală. Jocul permite copiilor să înveţe
Quisenberry, 2002). Toate laturile personalităţii se pot dezvolta utilitatea obiectelor, ei se concentrează pe ceea ce fac, devin
prin joc, înaltele abilităţi ale copiilor pot cunoaşte noi interesaţi de mediul înconjurător pe care îl explorează fiind
transformări evolutive, conexiunea dintre joc şi dezvoltarea atenţi, motivaţi şi interesaţi.
abilităţilor lingvistice, matematice, estetice este relevată de
studiile recente realizate de specialişti (Răduţ-Taciu, R., (coord.), 4.4.3.Jocul şi calculatorul
(2004), Van Hoorn, Nourot, Scales şi Alward, 2007)25. Cucerirea ştiinţei a determinat o evoluţie fără precedent a
Când se joacă copiii: electronicii, iar aplicaţiile sale pe calculatorul personal sunt
 au numeroase oportunităţi pentru a-şi exersa inepuizabile. Astfel calculatorul personal face parte astăzi din
reprezentările mintale în numeroase alte situaţii; viaţa oricărui copil, care are acest obiect în casă sau la grădiniţă.
 îşi exersează toate laturile personalităţii: fizice, sociale, Jocurile pe calculator sunt numeroase, variate şi unele de înaltă
emoţionale, intelectuale; valoare educativă. Cu ajutorul jocurilor pe calculator copiii îşi
 sunt angajaţi cu toată fiinţa lor deoarece sunt motivaţi; îmbogăţesc cunoştinţele, dobândesc noi dexterităţi şi aptitudini.
 îşi dezvoltă gândirea şi aptitudinile. De exemplu o Statisticile cercetătorilor au confirmat faptul că acei copii care
fetiţă de 4 ani a învăţat să scrie cu ajutorul unui alfabetar din utilizează de timpuriu calculatorul sunt mai inteligenţi decât
plastic propriul nume şi a înţeles şi că fiecare sunet este ceilalţi copii. Jocurile didactice pe calculator sunt deosebit de
reprezentat de o literă. Ea a fost motivată de înţelesul cuvântului, plăcute pentru însuşirea unor noi cunoştinţe despre lume, pentru
propriul nume; învăţarea matematicii, chiar pentru învăţarea scrierii şi citirii.
 îşi însuşesc concepte în mod logic, fiecare concept Jocurile distractive pe calculator sunt de asemenea foarte plăcute
trebuie înţeles. Deoarece învăţarea mecanică a conceptelor este copiilor. Pe lângă toate aceste aspecte pozitive trebuie să
inutilă, aceste concepte nu se reţin, intră în uitare. accentuăm câteva aspecte pe care fiecare părinte trebuie să le
Pentru copii, jocul este o activitate extrem de serioasă şi aibă în vedere şi anume:
importantă. Prin joc, copilul reconstruieşte realitatea în -timpul petrecut de copii în faţa calculatorului să fie unul
conformitate cu dorinţele sale, o apropie, o analizează şi încearcă rezonabil;
-jocul pe calculator este unul static, de aceea părinţii trebuie
25 să îndemne copiii să facă şi mişcare şi dacă este posibil în aer
Play at the Center of the Curriculum in
www.4children.org/pdf/play07.pdf liber, în curte, în parc etc.;
93 94
 - jocul pe calculator este un joc de tip solitar, ori pentru a deprinderi sociale, poate învăţa comportamente sociale pe care să
creşte sănătos şi pentru a se integra în viaţa socială copilul are le aplice în viaţa reală (de exemplu diferenţa între privat şi
nevoie de interacţiune socială; public, cu mai mult discernământ.
- conţinutul moral al jocurilor-video de multe ori lasă de Jocul vine în sprijinul educatorilor atunci când au în
dorit; grupă un copil hiperactiv. Pentru disciplinarea pozitivă jocul cu
- conectarea on-line este benefică, dar în aceeaşi măsură este reguli este foarte indicat, copilul hiperactiv va fi obligat să se
periculoasă. Există acolo o lume virtuală tot atât de încărcată de supună regulilor jocului pentru a nu fi respins de ceilalţi copii,
pericole ca viaţa reală, de aceea accesul la internet al copiilor inhibându-şi astfel tendinţele, iar educatoarea va recompensa
trebuie să fie sub supravegherea permanentă a părinţilor. fiecare atitudine pozitivă a copilului hiperactiv.
Foarte mulţi copii pasionaţi de calculator, care-şi petrec Specialistul în neurologie, de origine japoneză
foarte mult timp în faţa monitorului, ajung nişte adolescenţi Kawashima26, a inclus în cercetările medicale realizate de el,
nesociabili, obezi sau chiar bolnavi de nevroze, statisticile o două concepte revoluţionare pentru vindecarea bolnavilor
dovedesc, de aceea este necesar ca acest semnal de alarmă să fie cronici, ale căror boli le afectau grav calitatea vieţii. Cele două
luat în consideraţie şi menţionat de orice pedagog. studii se numesc Antrenează-ţi creierul – (Train your Brain) şi
Calculatorul este un mijloc de învăţare util şi benefic atâta Vârsta creierului (Brain Age) cuprind de fapt modalităţi prin
timp cât este folosit cu moderaţie şi îmbinat cu celelalte metode care creierul este mobilizat să-şi folosească funcţiile. Cele două
tradiţionale instructiv-educative. Îmbinarea jocurilor tradiţionale lucrări au avut un mare succes în Japonia, ceea ce a tentat o firmă
cu jocurile pe calculator sau alte jocuri electronice vor determina faimoasă producătoare de jocuri pe calculator să îi propună lui
evoluţia copilului spre maxime performanţe, cu condiţia ca să nu Kawashima o adaptare a cărţilor sub forma unui joc, care să
se neglijeze relaţiile interumane şi mişcarea. aplice teoriile cercetătorului. Aşa a apărut jocul Brain Training
care stimulează capacitatea intelectuală şi agilitatea mintală. Prin
4.4.4.Jocul care antrenează creierul exerciţiile mentale pe care le propune acest joc, oamenii obţin o
anumită reactivare cerebrală, îmbunătăţindu-şi foarte mult
Jocul pe lângă toate beneficiile pe care le aduce în viaţa calitatea vieţii.
copilului are şi un rol terapeutic. Consilierii şi psihologii cunosc Jocul nu stimulează o singură parte a creierului, ci mai
foarte bine valenţele formative ale jocului de aceea folosesc jocul multe regiuni care se folosesc în viaţa cotidiană, ameliorând
ca mijloc de remediere a unor simptome şi manifestări funcţiile creierului se ameliorează şi capacitatea de readaptare
indezirabile ale copiilor care suferă de diferite afecţiuni psihice. socială.
Astfel jocul este un mijloc terapeutic în educarea copiilor cu Terapia prin joc se bazează pe principiile dezvoltării
Tulburări globale de dezvoltare (sindromul autist sau Asperger). ontogenetice ale copilului şi astfel se asigură, prin joc,
Copiii care suferă de aceste afecţiuni manifestă deficiente de modalităţile potrivite de exprimare şi comunicare pentru copii.
interacţiune socială. Prin jocuri adaptate copilul poate fi învăţat
cum să reacţioneze în diferite situaţii sociale, prin joc. Prin jocul
cu personaje imaginare copilul este învăţat cum să utilizeze
anumite formule de politeţe, replici adecvate unor situaţii
repetitive din viaţa socială. Copilul va deprinde anumite
26
www.braintraining.com.
95 96
 Activităţi pentru seminar Capitolul al V-lea

LOCUL JOCULUI ÎN CONŢINUTUL CURRICULAR

Sarcini şi exerciţii aplicative 5.1. Forme de activitate ludică din grădiniţă şi şcoală

În psihopedagogia modernă, jocul este asimilat ca o

?
1. Pornind de la următoarea afirmaţie: “Numai ceea ce evidenţă în procesul de formare şi dezvoltare a personalităţii
omul a absorbit de la prima vârstă este solid şi persistent în umane. Jocul în copilărie se circumscrie evoluţiei psihogenetice.
el” (J.A.Comenius, Didactica Magna), redactaţi un eseu Psihologul Jean Piaget numeşte etapa preşcolară etapa gândirii
structurat de 150 de cuvinte. intuitive care se situează între 4 şi 7/8 ani, este etapa de stabilire
a relaţiilor între fenomene, iar etapa şcolară mică etapa
Timp de lucru 10 minute operaţiilor concrete (7-11/12 ani), când se formează capacităţile
2. - de conservare a substanţei. După vârsta de 12 ani este prezentă
etapa operaţiilor formale, care dă posibilitatea înlănţuirii de
Cum poate jocul să stimuleze potenţialul de formare şi raţionamente bazate pe argumente pertinente. Cercetările lui
dezvoltare a personalităţii complete. Piaget demonstrează organizarea structurilor mentale şi ale
fenomenelor psihice cu totul şi cu totul specială în psihismul
infantil faţă de adult. Evoluţia normală şi dezvoltare intelectuală
3. - armonioasă începe în perioada preşcolară prin activitatea de bază
a copilului jocul. Această cutumă se suprapune perfect pe teoria
4. - psihogenezei care porneşte de la noţiunea biologică generală a
adaptării, care consideră inteligenţa ca un produs al mediului
5. -
sociocultural în care evoluează copilul şi reflectă stadiul de
maturizare şi organizare a sistemului nervos central. Se
accentuează rolul mediului social, cultural şi economic în
6. - evoluţia copilului. Pornind de la studiile genetice bazate pe
aprecieri ale testelor de inteligenţă, s-a demonstrat (după unii
autori) că 65 % din nivelul intelectual se datorează factorilor
ereditari, restul ţinând de condiţiile de mediu în care individul
evoluează. Pornind de la aceste idei afirmăm importanţa
grădiniţei în evoluţia copilului preşcolar. Jocul, în grădiniţă, ca
formă concretă, directă şi observabilă de activitate se constituie,
pentru educatori şi specialişti, într-un instrument valoros,
modelator, formativ şi evaluativ, pentru personalitatea în evoluţie

97 98
a copilului. În grădiniţă, prin activitatea fundamentală – jocul - voluntar. Copilul antrenează de acum capacităţi superioare, ca
derularea controlată şi dirijată a acestuia ţine cont de dezvoltarea motivaţia şi voinţa, atingerea rezultatului acţiunii, de care copilul
biologică şi psihologică a copilului. În etapa senzorio-motorie de este întotdeauna mândru, chiar dacă rezultatul nu corespunde
dezvoltare, jocurile sunt simple exerciţii ale funcţiilor, numite de aşteptărilor. În stadiul gândirii simbolice copilul datorită
Jean Chateau şi Charlotte Bühler "jocuri funcţionale", care dezvoltării analizatorilor specifici, îşi dezvoltă limbajul, el
contribuie la dezvoltarea motricităţii prin mişcări ale membrelor, devine mai autonom în mişcare şi acţiune. Sistemul neuromotor
prinderea şi aruncarea obiectelor, a limbajului, prin gângureli şi mult mai bine dezvoltat îi permite să execute acţiuni din ce în ce
vocalize, ce pregătesc dezvoltarea analizatorilor auzului şi mai complexe, mai exacte şi mai fine. Dezvoltarea proceselor
vorbirii. Aceste activităţi deşi par la prima vedere simpliste şi psihice vor permite o evoluţie pe plan psihologic, copilul este de
fără semnificaţie, ele permit fiecărei funcţii să-şi dezvolte, prin acum conştient de propria persoană, el se recunoaşte în oglindă,
explorare şi specializare un domeniu pe care apoi îl va extinde. îşi cunoaşte numele şi recunoaşte persoanele din mediul său
De aceea la vârsta de un an copilul foloseşte două treimi din apropiat. Jocul copilului dobândeşte noi valenţe, perioadele de
timpul pe care acesta îl petrece în starea de veghe mişcându-se şi joc sunt mai lungi, se observă o structurare şi o diferenţiere în
gângurind, aspecte ce reprezintă forme ale jocului spontan. modul de execuţie a jocului. Jocul este mai complex, în joc sunt
Trebuie să precizăm însă că la această vârstă nu este important utilizate diferite obiecte, care participă la acţiunea jocului. De
obiectul jocului, ci "practicarea funcţiei". Acum au loc acum copilul dobândeşte experienţe multiple redate cu fantezie
spectaculoase achiziţii în plan biologic, fiziologic şi în plan în joc. Copilul imită acţiunile adulţilor pe care le redă în jocul
psihologic. Odată depăşită această etapă a jocului funcţional, său. Planul imaginar este mult evoluat, fantezia copilului zburdă,
copilul va căuta în activitatea sa elementul de noutate, pe care îşi imaginează situaţii şi personaje pe care le distribuie în jocul
deseori el însuşi îl produce, apoi prin mecanisme de său. Jocul devine un mod de asimilare a realului, de cunoaştere şi
asimilare/acomodare, îl integrează, constituindu-se astfel primele potenţare a calităţilor sale latente. Imitarea acţiunilor adulţilor
segmente de bază ale experienţei. Unul din principiile devine o formă de proiecţie a personalităţii în formare a copilului
primordiale după care acţionează psihicul uman normal este care conduce maşini, trenuri, vapoare, avioane şi navete cosmice,
principiul obţinerii plăcerii, care orientează permanent toate este Badman, este prinţesa Xena. Specificul jocului la vârsta
acţiunile umane. Dacă la început copilului îi face plăcere copilăriei implică în mare măsură simbolismul, folosit la cote
rezultatul acţiunii senzoriale, treptat copilul va fi încântat de maxime şi multivalente, căci jocul infantil este în mare măsură
efectuarea acţiunii în sine. Conform piramidei trebuinţelor a lui fantezie şi hiperbolizare. Copilul reconstruieşte realitatea o
Maslow1 (trebuinţe fiziologice, trebuinţe de securitate, trebuinţe modelează conform dorinţelor sale, în cadrul jocului scaunul
de apartenenţă, dragoste) copilul depăşeşte de acum acest prin devine o locomotivă, o pereche de ochelari îl transformă în
nivel şi trece spre următorul, superior, al trebuinţei eului (de Zorro, iar o pelerină dobândeşte puteri magice.
prestigiu, de stimă, de autorealizare). Este momentul când se În etapa gândirii intuitive jocul devine mult mai
prefigurează conştientizarea acţiunii, aceasta devenind act diversificat, dat fiind că de acum copilul începe să stabilească
relaţii între fenomene. Copilul doreşte să-şi afirme propria
valoare. Conform lui Charles Bühler: Copilul consideră că tot
1
Abraham Maslow (1908-1970) a fost un psiholog umanist american. Este ceea ce face el singur este mai frumos decât ceea ce a fost făcut
cunoscut astăzi pentru propunerea sa privind bazele teoriei ierarhiei de oricare altul.
nevoilor umane
99 100
 Intrarea copiilor în primul mediu formal de educaţie: multă implicare, dar se joacă şi singuri, deoarece jocul cu rol
grădiniţa, prin sistemul de învăţământul preşcolar va permite dispune de subiecte care determină adesea copilul să se joace cu
copilului să se introducă treptat într-un proces de învăţare uşor, parteneri imaginari, iar copilul este capabil să susţină singur
stimulator, diversificat, orientat spre interesele sale primare: de câteva roluri. Jocul cu subiect are forţă interioară şi o organizare
joc şi mişcare. Grădiniţa orientează activităţile copiilor prin joc structurală operaţională, simbolistică şi instrumentală. Cele mai
spre asimilarea valorilor societăţii actuale, prin mijloace multe roluri sunt luate din realitatea percepută de copii în
specifice nivelului de dezvoltare al copiilor şi de către personal interacţiunile lor sociale. Jocurile cu reguli, alături de alte jocuri
didactic cu aptitudini şi cunoştinţe în domeniu. Cunoaşterea cum sunt jocurile didactice, au o importanţă specială, prin
aspectului că la această vârstă copilul se exprimă prin joc, caracterul puternic educativ, copilul are acces prin intermediul
strategiile, tehnicile şi mijloacele educaţionale sunt în totalitate lor la modele de comportament, stiluri de relaţionare, limbaj
bazate pe o activitatea care se sprijină pe joc. Deoarece grădiniţa adecvat. Jocurile, prin structura, prin conţin şi mijloace sunt
este un mediu formal diferit ca structură şi mod de relaţionare de instrumente de formare a unor atitudini de corectare a
mediul familial, copilul la început se confruntă cu unele comportamentului, copilul fiind supus unei cenzuri atitudinale,
probleme legate de socializare. Copilul vine din familie cu dar care nu se impune ci se formează uşor, prin conformările
anumite comportamente, atitudini, moduri de relaţionare ludice. Astfel copiii învaţă să reacţioneze adecvat, să-şi
individuale, specifice pe care, prin procesul educaţional organizat însuşească rolul în faţa membrilor grupului, să se comporte
le modelează şi le uniformizează, adaptându-le la noul mediu. conform rolului pe care-l interpretează. Grădiniţa prin mijloacele
Procesul educativ se realizează în mod dirijat, controlat şi dirijat oferite de joc pregăteşte copilul pentru activitatea şcolară. La
îndeaproape de cadre didactice şi alţi specialişti (consilieri, intrarea în şcoală copilul trece la etapa operaţiilor concrete,
psihopedagogi), cu scopul modelării unor comportamente copilul înţelege mai bine aspectele lumii înconjurătoare, iar
dezirabile. Acest demers trebuie să fie firesc, nestresant şi nu nivelul de dezvoltare al gândirii îi permite să opereze cu idei
trebuie să fie resimţit ca o presiune de către copii. Jocul prin abstracte, cum ar fi conservarea substanţei. De acum copilul
natura lui va pune la dispoziţia specialiştilor din grădiniţă dispune de capacităţi cognitive necesare înţelegerii anumitor
strategiile de realizare a obiectivelor educative, conform proprietăţi ale obiectelor cum sunt cantitatea şi numărul.
programei preşcolare. Socializarea reprezintă principala sarcină a Dezvoltarea în plan psihic dă posibilitatea copilului de a observa
grădiniţei. Deşi copiii de vârstă preşcolară mică nu simt nevoia conservarea cantităţii şi a numărului, el înţelege că acestea rămân
de a se juca cu alţi copii, treptat pe măsura dezvoltării lor neschimbate când sunt supuse unor transformări privind forma,
psihofizice, trebuinţa de apartenenţă, de afiliere (corespunzătoare poziţia sau alte atribute specifice. Operaţiilor mintale câştigă în
celui de-al treilea nivel al Piramidei lui Maslow) se va defini, mobilitate, şi reflexibilitate permiţând copilului să înţeleagă
manifestându-se pregnant abia în jurul vârstei de cinci ani. relaţiile complexe cum sunt relaţii matematice de volum, de
Începând cu această perioadă copiii se simt bine doar împreună greutate. Abia înspre vârsta de 10 ani se conservă mental
cu alţi copii. Jocul lor devine din ce în ce mai elaborat, jocul cu greutatea, iar volumul şi probabilitatea înspre vârsta de 11-12
subiect şi rol devine mai bine asimilat de copii, regulile sunt ani. Jocul copiilor se diversifică şi se nuanţează, şcolarii mici
respectate şi comportamentele adaptate rolului. Subiectele deprind gustul colecţiilor de tot genul. Psihologii susţin baza
jocului cu rol se diversifică, copiii se joacă împreună cu foarte observaţiilor făcute de-a lungul anilor că 100% dintre băieţi şi
101 102
91% dintre fetele de 11-12 ani fac colecţii. După vârsta de 12 cu succes la toate disciplinele şcolare, în orice moment al lecţiei.
ani, odată cu stadiul operaţiilor formale, gândirea se conturează Obiectivele sunt: dobândirea de noi cunoştinţe şi deprinderi,
pregnant prin raţionamentul abstract, prin ipoteze, vizând toate fixarea şi consolidarea acestora, verificarea şi aprecierea
aspectele posibile. De acum puberul datorită dezvoltării nivelului de pregătire al elevilor. Elementele ludice contribuie
proceselor şi funcţiilor gândirii, operează cu clase şi relaţii. din plin la stimulează creativitatea copiilor, dezvoltă libertatea de
Gândirea şi inteligenţa raţionează cu ajutorul operaţiilor prin gândire şi acţiune, formează caracterul şi trăsăturile lui iniţiativa,
interiorizarea acţiunilor externe cu obiectele. De semnalat la curajul, voinţa perseverenţa, combativitatea, corectitudinea,
acest stadiu de dezvoltare caracterul neliniar al gândirii. De aceea disciplina, spiritul de cooperare, comportamentul civilizat.
acţiunile educaţionale vor avea permanent în atenţie acest aspect Reforma învăţământului a determinat mutarea accentului
al dezvoltării psihologice a şcolarului. Activitatea de învăţare de pe factorii intelectuali pe cei motivaţionali şi afectivi, iar jocul
trebuie să satisfacă nevoia de activitate, nevoia de a manipula pune la dispoziţia cadrelor didactice un instrumentar de mijloace
obiecte reale sau imaginare, de a se transpune în diferite roluri şi eficiente, prin integrarea afectiv-emoţională a şcolarilor. Pentru
situaţii, nevoia de a se juca. Jocul este şi liantul care uneşte ca o activitate didactică să devină atractivă, stimulativă şi
şcoala cu viaţa şi personalitatea copilului. Copilul este o fiinţă a motivantă pentru şcolarii de vârstă mică ea trebuie să includă
cărei principală trebuinţă este jocul. (...). Trebuinţa de a se juca elemente ludice ca: surpriza, ghicirea, întrecerea, explorarea,
este tocmai ceea ce ne va permite să împăcăm şcoala cu viaţa, să aşteptarea.
procurăm şcolarului acele mobiluri de acţiune care se consideră
de negăsit în sala de clasă. Alternarea activităţilor scolastice cu 5.2.Integrarea elementelor de joc în conţinutul
jocurile didactice constituie elementule ce conferă o dinamică curricular al învăţământului preşcolar
performantă activităţii instructiv-educative. Îmbinarea metodelor
de învăţare în aşa măsură încât să ducă la eficientizarea Învăţământul preşcolar românesc îşi organizează
procesului de învăţământ reprezintă una dintre direcţiile reformei activitatea pe baza politicilor privind educaţia la nivel preşcolar
educaţiei contemporane. Implementarea jocului în activitatea de şi anume pe baza curriculum-ului educaţional preşcolar. În sens
predare-învăţare facilitează procesul de asimilare, fixare şi larg, curriculum-ul desemnează ansamblul experienţelor de
consolidare a cunoştinţelor, retenţia şi transferul. Introducând învăţare prin care trece copilul pe parcursul şcolarizării, iar în
elemente de joc printre etapele unei lecţii sobre şi seci se sens restrâns curriculum-ul reprezintă ansamblul documentelor
determină crearea unei atmosfere de relaxare şi de încredere, de şcolare care reglementează desfăşurarea activităţii preşcolare:
destindere cu efecte benefice asupra dezvoltării personalităţii plan de învăţământ (conform tabelelor nr.1 şi 2), programa
analitică, ghiduri de aplicare, manuale etc.2
copiilor. S-a demonstrat că jocul ajută la dezvoltarea intelectuală
a preşcolarilor şi şcolarilor, permiţând elaborarea de structuri
cognitive din ce în ce mai echilibrate. Tot mai mulţi pedagogi
recunosc aspectul că utilizând jocul în procesul de predare -
învăţare, activitatea didactică devine mai atractivă şi se pliază pe
trebuinţele copilului.
În învăţământul primar, jocul didactic se poate organiza 2
Gabriela Kelemen, Pedagogie preşcolară, Editura UAV, 2007.
103 104
 Tabel nr. 1-Grădiniţe cu program normal Educaţie pentru
1
A. societate, Activităţi
" 1 1
Nr. Categoria de activitate Nivelul I 3- Nivelul II B. practice şi elemente de
activitate casnică l
crt. 5 ani 5-7 ani
I. Activităţi comune 7 10 Educaţie muzicală 1 1
B. "
Educaţie plastică l l
A. Activităţi de educare a limbajului 1 2
A. Activităţi matematice. 1 2 A. " Educaţie fizică 1 1
B. Cunoaşterea mediului 1 1 Activităţi alese, jocuri şi
B. Educaţie pentru societate 1 II. " alte activităţi desfăşurate 17 14
Activităţi practice şi elemente de 1 1 cu copiii
activitate casnică
A. Educaţie muzicală 1 I III. " Extinderi 0-1 1-2
B. Educaţie plastică 1 1 IV. " Activităţi opţionale 0-1 1-2
A. Educaţie civică 1 1
După- Activităţi recreative şi de
I1. Activităţi alese, jocuri şi alte 17 14 V. 10 5
activităţi desfăşurate cu copiii amiază relaxare
III. Extinderi 0-1 1-2 Activităţi de dezvoltare şi
IV. Activităţi opţionale 0-1 1-2 VI. exersare a aptitudinilor 15 15
"
Nr. minim de activităţi /săptămână. 24 26 individuale
Nr. maxim de activităţi/ 25 28 VII. " Activităţi recuperatorii - 5
săptămână
Nr. minim de activităţi pe săptămână 49 51
Nr. maxim de activităţi pe săptămână 51 53
Tabel nr.2-Plan de învăţământ la nivel preşcolar
Grădiniţe cu program prelungit şi săptămânal Planul de învăţământ este un document curricular
obligatoriu în care sunt stipulate categoriile de activitate pe două
Nivel I Nivel II nivele de vârstă: nivelul I pentru copiii de 3-5 ani şi nivelul al II-
Locul lea pentru copiii de 5-7 ani.
- 3-5 ani - 5-7 ani
Nr. activ. Categoria de
crt. în progr. activitate
Număr de Număr de Planul de învăţământ detaliază activităţile pentru cele două
activităţi activităţi tipuri de grădiniţe: cu program normal şi cu program prelungit
zilnic
propuse propuse sau săptămânal, specifică numărul minim şi maxim de activităţi
I Dimineaţa Activităţi comune 7 10 pe săptămână pentru cele două nivele, precum şi diseminează
Activitate de educare 1 2 activităţile pe etapele unei zile de activitate din grădiniţă.
A "
a limbajului 1 Planul de învăţământ la nivelul preşcolar cuprinde şi o
A. Activităţi matematice. 1 2 serie de teme orientative pentru activităţile desfăşurate în cadrul
" opţionalului. Planul de învăţământ corespunde celor două nivele
B. Cunoaşterea mediului 1 l
de vârstă 3-5 ani şi 5-7 ani. Activităţile din grădiniţă se
diferenţiază în funcţie de vârsta copiilor pe aceste două trepte,

105 106
prima treaptă reprezintă perioada de socializare, iar cea de-a I
8,30-9 Micul dejun discuţii cu părinţii.
doua se axează pe pregătirea copiilor pentru şcoală. Pe baza Jocuri şi activităţi
planului de învăţământ se întocmesc orarele grupelor alese, activităţi pe
sectoare/arii de
omogenizate pe criteriul vârstei sau după caz combinate. După
activitate.
întocmire orarele sunt supuse spre aprobare consiliului de II 9,30-10,30 Activităţi Desfăşurarea
administraţie. Orarele grupelor vor fi definitivate înainte de comune activităţilor obligatorii
începerea anului şcolar şi afişate în grupă la loc vizibil. cu întreaga grupă de
Grădiniţa de copii este instituţia care educă şi ocroteşte copii.
copiii aflaţi la vârsta preşcolară, adică copiii între 3 şi 6-7 ani, III 10,30-12 Activităţi Jocuri diferite,
urmărind dezvoltarea personalităţii copiilor conform ritmului comple- muzicale, de mişcare,
propriu şi bagajului genetic. Acestea se pot realiza doar prin joc, mentare în aer liber, jocuri
nu întâmplător în decursul timpului grădiniţa de copii a fost distractive etc.
După-masă 12-13 Masa de prânz Formare de deprinderi
numită casa jocului.3
IV şi comportamente
Învăţământul preşcolar asigură dezvoltarea liberă, 13-15 Somnul de -II-
integrală şi armonioasă a personalităţii copilului potrivit ritmului după-masă
propriu şi trebuinţelor sale, sprijinind formarea autonomă şi 15- Somnul de -II-
creativă a acestuia prin activitatea proprie copiilor de 3-7 ani, 15, 30 după-masă
jocul.
În toată activitatea desfăşurată în învăţământul preşcolar
se respectă dreptul copilului la joc ca formă de activitate, Activităţile didactice desfăşurate cu copiii în perioada de
metoda, procedeu şi mijloc de realizare a demersurilor dimineaţă se împart în trei etape :
educaţionale, pe baza curriculum-ului educaţional preşcolar. - etapa I cuprinde Jocuri şi activităţi la alegerea copiilor şi
Jocul este prezent în toate etapele din regimul zilei. Activităţi pe sectoare/arii de activitate;
Activităţile desfăşurate cu copiii în cadrul regimului zilei diferă - etapa a II-a cuprinde Activităţile comune, desfăşurate pe
în funcţie de tipul de grădiniţă. Regimul unei zile în grădiniţă grupe de vârstă conform orarului;
cuprinde pe ore următoarele activităţi: - etapa a III-a cuprinde Activităţile complementare.
De la venirea copiilor în grădiniţă, în cadrul etapei I copiii se
Activităţi didactice joacă sau îşi aleg activităţile pe care doresc să le desfăşoare, de
Etape Orele Regimul unei obicei copiii se organizează singuri sau sunt conduşi subtil de
zile în grădiniţă educatoare spre centrele de interes. Jocurile şi activităţile alese se
Dimi-neaţă 7-8,30 Venirea copiilor Întâmpinarea copiilor desfăşoară individual sau pe grupuri mici şi au rolul de a socializa
la grădiniţă de către educatoare, copiii, de a-i iniţia în cunoaşterea lumii înconjurătoare, a mediului
social şi cultural căruia îi aparţin, de a-şi dezvoltă comunicarea orală
şi scrisă. Pentru o bună desfăşurare a activităţilor pe arii de influenţă
educatoarea va împărţi grupa pe zone de interes: Biblioteca, Colţul
3
Pedagogia preşcolară, 2007).
naturii, Construcţii, Colţul păpuşii etc. De asemenea va pregăti
107 108
materiale didactice pe care le va distribui pe sectoare. Activităţile Activităţile opţionale sunt categorii de activităţi alese de
desfăşurate pe sectoare/arii de activitate au rolul de a pregăti copiii educatoare, dar cu consultarea părinţilor. Acestea se desfăşoară cu
din punct de vedere didactic pentru activităţile comune. grupuri de 10-15 copii, sub îndrumarea educatoarei sau a altui
Etapa a II-a cuprinde activităţile comune, care sunt obligatorii profesor de specialitate (gimnastică, desen etc.), cu care educatoarea
pentru toţi copiii din grupă, acestea se vor organiza fie cu întreaga formează echipă.
grupă, fie pe grupuri mici de copii. În cadrul acestora se realizează Extinderile sunt activităţi suplimentare, nu sunt obligatorii, ele
partea esenţială a obiectivelor programei instructiv-educative din se desfăşoară conform deciziei educatoarei, în funcţie de nivelul
grădiniţa de copii. Activităţile comune variază, ca timp afectat în grupei, pe baza unei planificări realizate de educatoare şi avizată de
funcţie de nivelul de vârstă, de la 15-20 minute cu copiii cuprinşi inspectorul de specialitate, nu mai mult de o extindere pentru nivelul
între 3-5 ani şi 30-35 de minute cu copiii cuprinşi între 5-7 ani, iar la 3-5 ani şi de două extinderi pentru nivelul 5-7 ani.
grupa pregătitoare pentru şcoală uneori activităţile se pot întinde pe Ponderea tipurilor de activitate pe durata unei zile preşcolare este
o durată de 40-45 de minute, mai cu seamă înspre finalul de 50% activităţi frontale, 25% individuale şi 25% în grupuri mici
preşcolarităţii cu scopul apropierii treptate de activitatea şcolară. desfăşurate astfel:
Activităţile comune se desfăşoară sistematic, sunt organizate în - frontal şi în grupuri mici;
detaliu, fiind cele mai potrivite modalităţi de realizare a obiectivelor - individual şi în grupuri mici;
instructiv-educative ale programei. - frontal şi individual.
Planul de învăţământ detaliază domeniile de cunoaştere care Activităţile în grupuri mici sunt predominante în cazul
se concretizează în următoarele categorii de activităţi: activităţilor liber alese, când copiii lucrează pe sectoare/arii de
stimulare, iar grupurile se constituie pe baza opţiunii copiilor.
 activitate de educare a limbajului;
 activităţi matematice;
 cunoaşterea mediului; 5.3.The Reggio Emilia method in early education
 educaţie pentru societate;
activităţi practice şi elemente de activitate casnică;
The Reggio Emilia method stands for a philosophy that
 educaţie muzicală;
approaches preschool pedagogy, namely preschool and early
 educaţie plastică;
 educaţie fizică. school children`s education in a different manner, where
Obiectivele specifice pentru activităţile comune sunt community and environment play an important role in child
stipulate de programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa education. This methods joins child education, child well-
de copii, în funcţie de care educatoarele aleg temele săptămânale şi being, children`s fundamental rights with the support given to
conţinuturile în vederea realizării acestora, dar ţinându-se cont şi de families. But where does this method come from? After the
interesele copiilor. World War II when the whole society was suffering, in a
Etapa a III-a cuprinde activităţi complementare, acestea au small Italian town, called Reggio Emilia, the community led
rolul de a fixa cele însuşite în cadrul activităţilor comune, dar printr- by Loris Malaguzzi (1920-1994), teacher, philosopher and
o formă recreativă pentru copii. De aceea în cadrul acestor activităţi
predomină jocurile distractive, jocurile de mişcare în aer liber, poet, set the basis of an association that would support
jocurile sportive, dramatizările, teatru de păpuşi, vizionări de filme children. They built schools with their bare hands and set the
pentru copii, jocuri pe calculator, plimbări, vizite etc. bases of a new philosophy on child education where
109 110
community would play an important role. The Reggio Emilia objective the development in each child`s consciousness the
Method is centred on the community and its culture but a fact desire to learn and explore reality throughout his life.
worth mentioning is that its ideas are based on preschool
education principles developed by researchers like John 5.3.2.Principles of Reggio Emilia method
Dewey, Jean Piaget, Lev Vygotsky, David Hawkins, Jerome The Reggio Emilia Method promotes the community`s
Bruner, Howard Gardner. involvement in child`s education. In some respects this
Over time, Reggio Emilia approach developed and method has similarities with Montessori and Waldorf
came to be known throughout the world as a viable method alternatives. For many parents, the moment the child starts
with high formative qualities for children. Thus, in 1994 a school, preschool or primary school is an important but also
non-profit organization was founded, called Friends of Reggio concerning moment. Family will move to the second place
Children International Association4aiming at continuing Loris while education will be taken over by an educational
Malaguzzi ideas. At the annual conference National institution. This fact brings about a lower involvement of
Association for the Education of Young Children, in Chicago, family in child`s education, a separation within which
the USA, North American Reggio Emilia Alliance(NAREA)5 different responsibilities are passed on from the family
was founded, aiming at: “Education and research to improve members to the pre/school institution. Hence the idea of
the lives of people and communities, in Reggio Emilia and in community involvement to improve conditions for educating
the world”.6 children.
Reggio Emilia school has a leader that informs the
5.3.1.LorisMalagutti philosophy local council about all school`s problems and objectives. All
In his philosophy, Loris Malaguzzi started from the members of the teaching staff lead the educational act
belief that a child`s education should start from the idea that according to the children`s interests which are carefully
each child is curious and creative. The child is not an considered through different methods. In order to achieve this
individual with an empty memory that waits to be filled up desideratum, there are two teachers in each classroom who
with facts, data, figures and information. According to Reggio complement each other in everything that education means:
Emilia Method, the curriculum for early education and young care, supervision and work with children. There is also a
schooling should be flexible and focused on child`s needs. trained art teacher (at least two art branches) that is
The curriculum design should be centred on child`s needs and responsible for a workshop. In a workshop, children find
should be adjustable. The Reggio Emilia Method has as main many and different materials from those found in nature to the
ones in the media. They are free to make experiments with
them, to use them as they want to because their aim is to
4
http://zerosei.comune.re.it/inter/amici.htm develop the child`s creativity and imagination. The teachers,
5
the workshop responsible and all teaching staff are a team that
http://www.reggioalliance.org/
works together for the child`s benefit. The main orientations
6
http://reggiochildrenfoundation.org/
111 112
of Reggio Emilia Method are: potential and by revaluing the child`s aspirations. The child is
 child centred education; not an empty entity that waits for the educational factors to fill
 the need to prepare children for a free and democratic in that hole, the child is a personality in development, with
life; interests, aspirations and a certain, non-recurring individuality,
 social responsibility towards the uniqueness of each capable of following his own path in life, if helped by parents,
child and openness towards his educational needs; teachers and society. In order for the child to achieve
 emphasize the importance of triple relation: family, something, it is necessary to put an emphasis on child`s
school, community; communication and socializing abilities, to show affectionate
 stimulation of communication and interrelating; care and to build confidence in their own forces.
 progressive thinking;
 openness for research and experimenting performed by VISION ON GAMES
dedicated teachers;
 workshop activities; Fully engaged in Full of curiosity, Having the ability
 the need to maintain a real and mutual collaboration experiencing the
world
desire to learn
and ability to
to represent their
understanding
between school and community; communicate through symbols
 stress on metacognition;
 conscious learning based on acceptance of the need to
Competent (need
improve performance. to consider in
Producer of
what, what
culture, values
responsibility are
and rights
LEARNING BY DOING you taking for the
child

Parents, school and community must create an educational

RELATIONSHIP
environment where the child has the opportunity to
communicate and relate to other children. They should create
an environment that develops the communication and relating
abilities, where s/he feels free but at the same time protected
and loved, stimulated to explore and learn.
COMMUNICATION
THOUGTHS

The three educational factors: parents, school and community

collaborate and take part in children`s education. Parents are
actively involved in the life of the educational institution and
Reggio Emilia Method places great emphasis on the child`s participate in everything that means improvement and
ability to recognize his/her formation, by developing innate development of a proper educational environment. Therefore,
113 114
they are encouraged to participate effectively in indoor and Children are individuals with different paces of development,
outdoor school activities. Family is regarded as a partner not with different action and information process paces, with
as a consumer; it is part of the school`s educational activity. different pace of world understanding, therefore educational
The teachers are those who set the contents of learning, the factors have to take into consideration these aspects and
objectives that would be followed and fulfilled and the context respect them Adults mostly regard children as their equals in
in which they will be carried on. The main goal is the child`s what concerns world understanding and act consequently.
benefit and the observance of his interests and fundamental They put to much pressure on their shoulders, rushing them all
rights. the time, not having patience to listen and guide them, making
The educational institution is designed to be an educational them grow up too fast.
environment adapted to the requirement of child education The Reggio Emilia Method focuses on the community, that is
according to his needs for exploration and learning, where why it is so important that all educational factors: parents and
special architecture is conceived as functional, challenging teachers to communicate with children in all possible
and open to exploration and learning. As Reggio Emilia manners, to contradict each other, to argument and share their
Method lays emphasis on the learning space, it should offer emotions through games: to laugh, to cry, to fight. Socializing
children a feeling of safety and well-being and then be a and communicating in this way, children are parents will
cognitive stimulus that gives them the opportunity to develop relations based on mutual trust, where everyone feels
interrelate, to motivate and develop their desire to explore new safe and not in a strong competition. Children feel good in a
learning opportunities. Reggio Emilia Method aims at warm and harmonic environment. It leads to the development
promoting speech development under a cognitive, symbolic of positive feeling, animated by empathy. The preschool and
ethical, metaphorical imaginative and relational aspect. The primary school teachers` role is to give children the
educational environment has to contribute to the promotion of opportunity to take part in activities that make them aware of
these objectives, therefore we can compare the educational their capacity to acquire new knowledge. Educators must
environment to a community in miniature that highlight encourage children in being creative, to constantly learn even
culture and social ethics, prosocial attitudes and standards when facing error, to help them make connections between
promoted by school curricula, as stated by the founder of this information, between what they know and want to know.
method: Loris Malaguzzi:The environment should act as an In each classroom there are two teachers, one of them
aquarium which reflects the ideas, ethics, attitudes and registering observations on children`s activity and the other
culture of the people who live in it. This is what we are one is the partner, the supervisor. The teacher`s role is to
working towards.7 coordinate children`s activities, being:
 the child`s co-partner in discovering the surrounding
world;
7
http://www.reggioemilia.org.nz/pdf/PRINCIPLES OF REGGIO EMILIA
 to challenge children to find answers, to solve the
problem and to relate friendly;
APPROACH TO EARLY CHILDH, p.33, (acceded on 24th April 2013).
115 116
  to elaborate educational projects starting from the would reflect the ideals, beliefs and ethics of the society we
child`s ideas; live in.
 to organize the educational environment in a pleasant The philosophy of Reggio Emilia Method raises some
and useful manner; questions that we need to reflect upon. One concerns the
 to lead children towards new explorations and a proper amount of information that we take from this educational
understanding of the surrounding world. philosophy, how we adapt it to the Romanian educational
As an important educational factor in a child`s education, the system and how will we be able to apply it. The ideas
teacher has to follow certain principles regarding child advocated by Reggio Emilia Method are worth to be followed
education. S/he will team up with the parents and they will because they aim at the child`s best interest and progress9:
follow the child`s evolution and progress. The teacher will  it promotes everlasting values of society;
record on sheets, video or audio support the child`s progress,  it promotes the best ideas for education;
will maintain a close and open relation with the parents, all in  it applies the child`s right to education, like children
the child`s best interest. These documents that will contain with special educational needs that have the right to education
observations, recordings discussions, deficiency in knowledge in any institution they want to;
are a basis for the teacher in planning his future educational  it encourages games and team activities;
objectives. The whole teaching staff along with the parents  teacher and child are viewed as partners in playing and
will discuss the educational projects necessary for the learning;
children`s proper development and they will decide together  learning is not seen as a lineal process but a curl one,
their educational path. The teacher will be the link between as a progressive process where teacher supervises the child`s
the institution, family and community. The idea of unity in interests and assures necessary resources for a proper
educational requirements is challenging, this aspect of co- exploration and learning.
work involves responsibility from all factors. It is worth reflecting upon the Reggio Emilia Method that
The Reggio Emilia Method does not want to set a model, as managed to create a real connection, a partnership between
Millikan stated in 2003: The preschools and infant-toddler pre/school institution, family and community and which
centres of Reggio Emilia do not provide a model, but rather asserted the educational environment as the 3rd teacher.
the opportunity to reflect on our own educational theories, The Reggio Emilia Method is an example on how teachers can
practices, and methods of organization8. involve children in their own formation through creative and
It is desirable to be an aspiration for teachers, parents and motivating activities. Adults and children can learn together in
society in creating a better school for children, an educational
environment according to the child`s nature that would follow
his best interest and desire to acquire education, a place that Lella Gandini, Lynn Hill, Louise Cadwell, Charles Schwall,In the Spirit of
the Studio: Learning from the Atelier of Reggio Emilia (Early Childhood
Education Series)
8
Ibidem, p.34
117 118
a pleasant and useful manner, where everyone takes part in Capitolul al VI-lea
his/her own pace, using the resources s/he wants to. Children
are regarded as members of the community with full rights JOCUL
and are encouraged to think freely and act autonomously. ÎN CADRUL ACTIVITĂŢILOR
LA ALEGERE ŞI PE ARII DE STIMULARE
Activităţi pentru seminar

Aceste etapă din cadrul activităţilor desfăşurate de copii

în grădiniţă, după cum o precizează şi numele cuprinde jocuri şi
activităţi la alegerea copiilor. Deşi sunt activităţi la alegerea
Sarcini şi exerciţii aplicative copiilor totuşi aceste jocuri şi activităţi necesită o îndrumare din
partea educatoarei. Copilul trebuie să se simtă liber şi
neconstrâns, totuşi o anumită coordonare şi supraveghere
 ?
1. Realizaţi un eseu argumentativ de 150 de cuvinte competentă din partea educatoarei este absolut necesară. În
pornind de la afirmaţia lui Seneca: “Viaţa este suficient lucrarea de referinţă a lui J.J.Rousseau „Emil sau despre
de lungă dacă vom şti cum s-o folosim – şi trebuie s-o educaţie”, celebrul filosof iluminist preciza: Datorită experienţei
folosim pentru realizarea celor mai importante lucruri”. reduse a copilului şi lipsei cunoştinţelor, jocul început nu ar mai
Timp de lucru 10 minute putea continua, s-ar întrerupe, atenţia copiilor orientându-se spre
alte acţiuni. Prin intervenţia tactică a educatoarei sprijină copiii
2. - pentru a duce la bun sfârşit jocul început.
Jocurile la alegere reprezintă în etapa zilei un moment
important de influenţare, direcţionare şi dezvoltare a copilului în
3. - plan psihic, moral şi fizic. Este momentul oportun de urmărire şi
coordonare a comportamentului copiilor. Copilul se joacă cu
4. -
plăcere şi nu sesizează intervenţiile educatoarei ca pe nişte
constrângeri, în pasiunea lui pentru joc copilul preia din mersul

5. -
jocului, insesizabil direcţionările comportamentale dezirabile
subtil introduse de educatoare. Trebuie să subliniem că orice
activitate desfăşurată în grădiniţă, orice joc trebuie să aibă un
6. - caracter instructiv-educativ. De aceea educatoarea va urmări să
respecte în cadrul etapei Jocuri şi activităţi la alegerea copiilor
nişte cerinţe de ordin didactic:
- jocurile şi activităţile la alegere se vor desfăşura de
asemenea manieră încât să nu încalce principiul ocupaţiilor
ludice, acela de a produce plăcere prin ele însele, ele trebuie să
119 120
respecte acea tendinţă de a produce copiilor satisfacţii de ridicat de generalitate şi complexitate care se referă la formarea
moment; unor capacităţi şi atitudini specifice:
- jocurile şi activităţile la alegere trebuie să realizeze - să ofere copiilor cadrul ludic de afirmare a
obiectivele generale şi cele specifice învăţământului preşcolar. capacităţilor şi disponibilităţilor ludice;
Cu toate că jocul în primul rând satisface plăcerea copilului de a - să formeze capacitatea copiilor de a-şi îmbogăţi
se juca, dincolo de acest aspect important educatoarea trebuie să- treptat conţinutul jocurilor şi de a aborda teme şi subiecte din ce
şi fixeze cu precizie nişte obiective imediate pe care le urmăreşte în ce mai complexe pe măsura perfecţionării cunoştinţelor,
în cadrul jocurilor şi pe care le va realiza fără a aduce prejudicii formării deprinderilor şi obişnuinţelor în activitatea de joc;
jocului ca atare al copiilor; - să asigure trecerea treptată de la jocul primar,
- jocurile şi activităţile la alegere trebuie să se desfăşoare simplist, de manipulare a obiectelor la cel evoluat de creaţie, să
sub directa îndrumare a educatoarei. Argumentele pe care le se realizeze trecerea de la jocul simbolic la jocul cu reguli;
aducem în favoarea afirmaţiei făcute sunt următoarele: copiii - să asigure dezvoltarea psihomotorie a copilului în aşa
lăsaţi neîndrumaţi vor trece cu uşurinţă de la un joc la altul, de la fel încât să se realizeze trecerea de la jocul simbolic şi jocul cu
o ocupaţie ludică la alta fără a finaliza acţiunea întreprinsă, reguli la activităţi şi ocupaţii ludice cât mai variate şi mai
tratează în mod superficial diferitele jocuri, transformă cuprinzătoare sub aspectul conţinutului.
activitatea ludică într-un joc al întâmplării fără o finalitate - să contribuie la stimularea activităţii de învăţare, de
educativă. Ori întreaga activitate din grădiniţă urmăreşte recuperare şi compensare a funcţiilor diminuate şi la dezvoltarea
orientarea acţiunilor copiilor înspre dezvoltarea personalităţii lor disponibilităţilor psihomotorii ale copiilor;
pe toate laturile. - să creeze buna dispoziţie şi plăcerea participării la
Intervenţiile educatoarei determină antrenarea tuturor activităţile din grădiniţă.
copiilor în joc, prin mijloace subtile conferite de tactul pedagogic a) Obiective specifice:
cu care trebuie să fie înzestrată o educatoare, va urmări În grădiniţa de copii obiectivele generale se concretizează
înlăturarea momentelor monotone, de acalmie, superficialitate şi în obiective specifice pe niveluri de vârstă. Acestea precizează
va introduce în joc elemente de surpriză, care va trezi interesul, modul de acţiune în sensul organizării şi desfăşurării Jocurilor şi
inventivitatea, imaginaţia şi iniţiativa copiilor. Educatoarea va activităţilor la alegere.
ajuta permanent copiii să treacă peste momentele de dificultate,
peste conflicte şi va motiva jocul determinând copiii să participe Grupa mică (copii de 3-4 ani)
cu interes, să persevereze până la finalizarea jocului. Situaţiile La grupa mică obiectivele specifice urmăresc:
educaţionale oferite de joc vor fi fructificate deplin astfel încât să - orientarea copiilor în spaţiul de joc (sala de grupă,
determine dezvoltarea calităţilor psihice şi fizice ale copiilor. sectorul/aria/zona de activitate, masa de lucru, sala de
gimnastică, curtea grădiniţei);
6.1. Obiectivele specifice etapei Jocuri şi activităţi la - dezvoltarea capacităţilor de efort ale copiilor prin
alegere antrenarea permanentă în joc;
- dezvoltarea sensibilităţii analizatorilor, a muşchilor mici
Obiectivele generale reglementează obiective cu un grad ai mâinii prin manipularea jucăriilor şi a diferitelor obiecte
121 122
folosite în joc; - dezvoltarea creativităţii şi imaginaţiei copiilor, a
- însuşirea unor cunoştinţe despre jucăriile şi obiectele cu disponibilităţilor înnăscute prin antrenarea copiilor la diferite
care vin în contact în acţiunea de joc; activităţi ludice.
- stimularea proceselor psihice cognitiv-afective cu Grupa mare (5-6 ani)
ajutorul jucăriilor şi materialelor care reflectă realitate în Pe lângă toate obiectivele prevăzute pentru grupa mică şi
activitatea de joc; mijlocie la grupa mare vom urmări :
- dezvoltarea limbajului prin comunicare cu partenerii de - extinderea sferei de cuprindere a conţinutului
joc şi educatoarea în procesul jocului; activităţilor ludice;
- constituirea treptată a operaţiilor mintale şi motrice, - practicarea intensă a jocurilor simbolice evoluate: a
prin acţiunea cu jucăriile şi materialele utilizate în joc, rezolvarea jocurilor de creaţie cu subiecte din viaţa cotidiană, din poveşti şi
de situaţii-problemă în acţiunea jocului; basme;
- dezvoltarea motricităţii generale a copiilor prin - îmbogăţirii experienţei de viaţă prin abordarea în jocul
creşterea treptată a coordonării mişcărilor prin acţiunea de joc; copiilor a unor subiecte din viaţa cotidiană, de mediul socio-
- formarea deprinderii de a practica jocuri cu jucării şi cultural în care trăieşte copilul;
materiale accesibile pentru început, spre a putea trece apoi la - formarea unor comportamente sociale adecvate prin
jocul imitativ şi la jocul de creaţie, formarea capacităţii de a trece cultivarea interesului copiilor spre jocurile cu reguli şi formarea
de la jocul individual la cel cu parteneri. preferinţei înspre acest gen de jocuri;
Grupa mijlocie (4-5 ani) - antrenarea sistematică a copiilor în activităţi ludice cu
La grupa mijlocie pe lângă obiectivele stipulate anterior scopul dezvoltării proceselor psihomotorii;
vom avea în vedere următoarele: - dezvoltarea funcţiilor gândirii, a creativităţii copiilor
- lărgirea şi adâncirea cunoaşterii jucăriilor şi prin antrenarea lor în activităţi ludice variate şi jocuri exerciţii;
materialelor utilizate în cadrul jocului; - valorificarea valenţelor instructiv-educative ale jocului
- conştientizarea mai selectivă a relaţiilor interumane prin în vederea corectării unor deficienţe întâlnite la copii;
trecerea treptată de la jocul imitativ la jocul de creaţie, jocul cu - stimularea capacităţilor formative ale jocului în vederea
roluri, jocul cu reguli prin diversificarea tematică a jocurilor; dezvoltării armonioase a copiilor.
- cultivarea interesului copiilor spre anumite activităţi - practicarea unor jocuri care să determine şi să stimuleze
ludice şi formarea capacităţii de a duce la îndeplinire acest gen formarea unor deprinderi elementare preabecedare;
de activităţi; - dezvoltarea vorbirii copiilor prin practicarea unor jocuri
- antrenarea sistematică a copiilor în activităţi ludice cu care să determine utilizarea limbajului specializat, elevat, literar;
parteneri sau colective cu scopul socializării copiilor; - formarea unor deprinderi de comportament civilizat
- corectarea în cadrul jocului a deficienţelor de pronunţie prin practicarea unor jocuri cu reguli din viaţa cotidiană ce vor
şi vorbire, îmbogăţirea vocabularului, activizarea acestuia în determina copiii să utilizeze şi să respecte regulile de
cadrul jocurilor în procesul de comunicare orală; comportament verbal şi situaţional cerute de joc;
- formarea unor comportamente dezirabile prin - accentuarea caracterului recuperativ al jocului în
practicarea unor jocuri cu reguli; vederea pregătirii copiilor pentru şcoală;
123 124
 - desfăşurarea unor jocuri complexe care să determine prăjituri, spaghete, pizza etc.); Facem injecţii…! (păpuşii,
stimularea capacităţilor intelectual-cognitive şi afective ale ursuleţului, iepuraşului, bebeluşului etc.); Alegem materiale de
copiilor în vederea dezvoltării optime a personalităţii acestora; construcţii şi construim! (case, garaje, blocuri, curtea grădiniţei,
- stimularea caracterului formativ al jocului –exerciţiu în parcul copiilor, pătuţul păpuşii, trenuleţe, un gărduleţ, un pod
vederea pregătirii copiilor pentru integrarea cu succes în clasa I. etc.); Alegem piese şi ne jucăm cu ele! (aşezare în şir, suprapuse,
unul lângă altul, în perechi etc.).
6.2.Conţinutul Jocurilor şi activităţilor la liberă  Jocuri onomatopeice
alegere Aceste jocuri sunt plăcute copiilor şi ajută la exersarea auzului
În grădiniţă conţinutul jocurilor şi activităţilor la alegere fonematic şi la înlăturarea deficienţelor de pronunţie: Hai să
sunt determinate de obiectivele specifice, în conformitate cu nivelul facem ca…! (vântul: vâjjj, vâjjj; şarpele: sssss, sssss; căluţul: i-
de vârstă al copiilor. Aceste obiective sunt stipulate în programa ha-ha,i-ha-ha; gâsca: ga, ga, ga, raţa: mac, mac, mac; albina:
activităţilor instructiv-educative din grădiniţa de copii elaborată de bâzzzz,bâzzzz; cucu: cu-cu,cu-cu; cocoşul: cu-cu-ri-gu, cu-cu-ri-
Ministerul Educaţiei Tineretului şi Cercetării. Noua orientare a gu; găina: cot-co-dac, cot-co-dac; porcul:guţ, guiţ, sau gro-gro-
învăţământului modern acordă o deosebită importanţă obiectivelor gro; vaca: muuu, muuu; puiul: piu, piu, piu; pisica: miau, miau,
care sunt obligatorii de realizat, lăsând la latitudinea educatoarei miau; Ne jucăm plouă, bate vântul, a ieşit soarele…ura!
conţinuturile educaţionale. Conţinuturile jocurilor şi activităţilor la  Jocuri senzoriale
alegere sunt defalcate pe grupe şi respectă particularităţile - jocuri pentru dezvoltarea sensibilităţii tactile:
individuale şi de vârstă ale copiilor. Spune cum este! (copiii pipăie cu palmele diferite obiecte şi
Grupa mică (3-4ani) precizează cum este obiectul din punct de vedere al senzaţiei
La grupa mică datorită vârstei fragede a copiilor şi tactile: rece-cald; neted-aspru; plăcut la pipăit-neplăcut;
particularităţilor specifice copiilor de 3 ani educatoarea se va alunecos-nealunecos; moale-rigid etc.; Săculeţul fermecat, (copiii
orienta spre alegerea unor teme cu denumire simbolică: aleg un obiect din săculeţ şi spun ce este); Să pregătim baia
 Jocuri de manipulare şi jocuri imitative păpuşii! (potrivirea apei de îmbăiat, nici prea caldă nici prea
Aceste jocuri sunt jocuri simple, de manipulare a unor rece).
jucării şi obiecte sau jocuri care imită ocupaţii simple ale - jocuri pentru dezvoltarea sensibilităţii vizuale:
adulţilor. Cele mai frecvente jocuri din această categorie sunt: Magazinul de jucării!; Spune care este mic, spune care este
Vino la mine! (păpuşa, maşina, pisicuţa, căluţul, iepuraşul etc.); mare!; Alege un balon! (albastru, roşu, galben, verde);
Mergem la plimbare cu…! (maşina, autobuzul, trenul, avionul, - jocuri pentru dezvoltarea sensibilităţii auditive:
bicicleta, căruţa, tractorul, camionul, motocicleta etc.); Spune cine te-a strigat!, De unde vine sunetul!, cum am cântat?,
Încărcăm…! (maşina, căruţa, trenuleţul, vagoanele, autobuzul, Cum face? (pisica, maşina, soneria, avionul, vrăbiuţa etc.);
basculanta etc.); Suntem…! (aviatori, şoferi, tractorişti, doctori, - jocuri pentru dezvoltarea sensibilităţii gustative:
mame, educatoare etc.); Pregătim mâncare pentru…! (păpuşă, Ce gust are?, (dulce, sărat, amar, acru), Spune ce ai mâncat?,
pisică, canar, căţel, păsărele etc.); Doctorul consultă bolnava! (copilul ţine ochii închişi şi primeşte o bucăţică de mâncare:
(păpuşa, ursuleţul, căţeluşul, vrăbiuţa, iepuraşul, arlechinul etc.); bomboană, alune, pâine, fructe etc. şi trebuie să ghicească ce a
Facem plăcinte ! (cornuri, grisine, batoane, gogoşi, pâine, mâncat);
125 126
  jocuri de stimulare a comunicării orale: Spune civilizată: Cere frumos vânzătoarei o jucărie!, Cum spune
ursuleţului cum te cheamă?, Spune cine este prietenul tău?, păpuşa după ce a mâncat!, Spune-i ursuleţului cum trebuie să
Alege-ţi o jucărie şi spune cum este! Spune păpuşii cum te-ai salute la venirea în grădiniţă!;
jucat azi?, Povesteşte cum o ajuţi tu pe mama ta?, Povesteşte ce  jocuri pentru formarea deprinderilor gospodăreşti:
desen animat ţi-a plăcut mai mult?; Facem ordine la jucării!, Îngrijim plantele!, Ajutăm la servirea
 Jocuri de exersare a pronunţiei corecte: Spune mesei!, Aranjăm scăunelele la măsuţe, Aranjăm scăunelele etc.
după mine!, recitări: Râu, răţuşcă, rămurică, sau Numără ca Grupa mijlocie (4-5 ani)
mine; La acest nivel de vârstă se diversifică numărul de
 jocuri de orientare spaţială: Unde s-a ascuns activităţi şi jocuri şi creşte şi complexitatea jocurilor sub aspectul
păpuşa?, Unde a zburat rândunica?, Fuguţa la mine!, Aleargă la conţinutului. Remarcăm de acum accentuarea spiritului de
iepuraş, la pitic, zboară, zboară! (copiii ridică braţele independenţă în alegerea jocurilor şi a partenerilor de joc, copiii
fluturându-le la auzul unui obiect sau fiinţă care zboară); trăiesc mai intens situaţiile de joc.
 jocuri logico-matematice: Să construim un tren din Totuşi acţiunile de joc sunt încă simpliste, etapele
piesele trusei Logi I, Aşează-mă la căsuţa mea! (piesele galbene jocurilor nu sunt suficient de corelate, apar conflicte. Prezentăm
în cutia galbenă, piesele roşii în cutia roşie etc., sau piesele mici mai jos câteva teme orientative:
în cutia mică, piesele mari în cutia mare); Să facem un trenuleţ  Jocuri de convieţuire socială: De-a mama, De-a
din pătrate! (cercuri, triunghiuri); grădiniţa, De-a familia, De-a coafezele, De-a frizerii,
 jocuri de cunoaştere a mediului De-a doctorul etc.;
înconjurător: Mergem la cumpărături!, Îmbrăcăm păpuşa!, De-a  Jocuri de construcţie:
grădiniţa!, De-a ziua de naştere a păpuşii!, Săculeţul cu - pe suprafeţe plane: Trenul, Toboganul, Pătuţul,
surprize! (care poate conţine: obiecte de uz personal, rechizite, Garajul, Parcul copiilor, cu diferite truse de construcţii:
fructe, legume, jucării diferite, copilul va alege un obiect, îl va Vitocomb, Plasticom, Arco, Lego etc.;
descrie şi va spune la ce foloseşte); - pe suprafeţe verticale: Blocul, Casa, Racheta, Castelul
 jocuri de mişcare cu text şi cânt: Ursul doarme, etc.;
Batistuţa, Şoarecele şi pisica, Coroana, Podul de piatră etc.; - construcţii cu caracter tehnic: Scara, Morişca, Batista,
 jocuri de atenţie: Stop! (copiii merg în şir şi la Plicul, Avionul, din diferite materiale: hârtie, lemn, plastilină
comanda educatoarei: stop, copiii se vor opri), Pune mâna pe…! etc.;
(nas, gură, urechi, gene, sprâncene etc.); Spune cine a plecat! (în - construcţii în nisip: cu diferite forme sau din imaginaţie:
faţa copiilor sunt diverse jucării, copiii închid ochii, timp în care Castelul, Maşina, Trenul, Toboganul, Rampa de lansare, Blocul
educatoare retrage o jucărie, copiii deschid ochii şi spun ce meu etc.
jucărie a plecat); Spune dacă am ghicit! (educatoarea alege un  Jocuri motrice simbolice: Şoarecele şi pisica,
copil şi spune că bluza lui are culoarea …., copilul trebuie să Vulpea la găini, Lupul şi oile, Păsărelele şi vânătorul etc.;
confirme sau să infirme corectitudinea afirmaţiei educatoarei);  Jocuri sportive şi distractive: Atinge clopoţelul,
 jocuri pentru însuşirea normelor de comportare Ştafeta, Cine soseşte primul, Cine sare mai departe, Plimbare

127 128
prin pădure etc.; fel?, Ce nu se potriveşte, Puzzle, Din jumătăţi-întreg, Reconstituie
 Jocuri de circulaţie rutieră: Roşu-stop, verde-treci!, obiectul! etc.;
Semaforul!, La plimbare prin oraş! etc.;  Alte activităţi cu caracter ludic: Decupăm frunze de
 Jocuri pentru dezvoltarea sensibilităţii toamnă, Covor din frunze uscate, Udăm florile, Pregătim sala
tactile: Spune ce simţi!, Spune cum este!, Cald-rece! etc.; pentru activitatea comună etc.
 Jocuri pentru dezvoltarea sensibilităţii vizuale, Grupa mare (5-6 ani)
Spune ce culoare are rochiţa păpuşii?, Care sunt culorile La grupa mare jocurile în cadrul activităţilor la alegere
toamnei?, Ce s-a schimbat? etc.; cunosc o mai mare complexitate, creşte ponderea jocurilor şi
 Jocuri pentru dezvoltarea sensibilităţii auditive: Ce activităţilor cu parteneri, sunt asumate cu mai multă responsabilitate
se aude?, Deschide urechea bine!, Spune la ce instrument am rolurile din joc care reflectă aspecte ale vieţii sociale, copiii sunt
cântat?; interesaţi de activitatea ludică.
 Jocuri pentru dezvoltarea sensibilităţii gustativ Conţinutul jocurilor la grupa mare sunt mai bogate şi mai
olfactive: Spune cum miroase! Ce gust ai simţit?, Alege un specializate în conformitate cu nivelul de vârstă al copiilor
aliment cu gust dulce! etc.; preşcolari mari.
 Jocuri pentru stimularea comunicării orale: Spune  Jocuri de convieţuire socială: De-a magazinul de
la fel ca mine!, Telefonul fără fir!, Spune ce este şi la ce jucării, De-a constructorii, De-a cosmonauţii, De-a fotbaliştii,
foloseşte!, Spune cum este! etc.; De-a şcolarii De-a librăria,, De-a şcolarii, De-a şcoala, De-a
 Jocuri de exersare a pronunţiei corecte: Şarpele şi învăţătoarea, Şcoala ne aşteaptă etc.;
albinuţa!, Spune corect!, Unde am greşit, Corectează greşeala!  Jocuri cu subiecte din poveşti şi basme, dramatizări:
etc.; De-a Scufiţa Roşie, De-a Albă ca Zăpada, De-a Cenuşăreasa
 Jocuri de atenţie: Ce am schimbat!, Spune unde stă etc.;
piticul!, Ce am schimbat în aspectul păpuşii? etc.;  Jocuri de construcţii: în afara celor enumerate la
 Jocuri logico-matematice: Aşează piesa la culoarea celelalte grupe se adaugă construcţiile din materiale mărunte, din
ei!, Aranjează piesele după formă!, Spune unde sunt multe!, materiale din natură şi din deşeuri: Oraşul nostru, Parcul cu
Spune unde sunt puţine!, Ce piesă lipseşte! etc.; maşini, Ne confecţionăm singuri jucării, Ferma de animale,
 Jocuri cu text şi cânt: Iepuraşul Ţup, Piticii şi Parcul copiilor etc.;
aricii, Trec soldaţii etc.;  Jocuri motrice simbolice: Vânătorul la pândă, Lupul la
 Jocuri cu caracter socio-moral: În vizită!, De ziua stână, Veveriţele la alune, Cine adună mai multe castane-
păpuşii!, La plimbare prin cartier!, Primim musafiri! etc.; întrecere sportivă Câinele ciufulit, Păsărică mută-ţi cuibul,
 Jocuri de cunoaştere a mediului înconjurător: Cursa ursuleţilor, Trezeşte-te pinguinule! ştafeta steguleţelor!,
Grădiniţa şi cartierul ei!, Să ne cunoaştem vecinii!, Când se Ţară, ţară, vrem ostaşi!etc.;
întâmplă?, După mine cine vine?(jocuri de cunoaştere a orei, zilelor  Jocuri senzoriale: Ce a adus poştaşul?, Ce a
săptămânii, anotimpurilor). cumpărat mama de la piaţă?; Ce urmează? (cunoaşterea orelor
 Jocuri de analiză şi sinteză mintală: Ce nu este la ceasului, anotimpurilor, zilelor săptămânii);

129 130
  Jocuri intelectuale cu rol de stimulare a comunicării Curăţim grădina cu flori de buruieni etc.
verbale orale, de exersare a pronunţiei, de atenţie, de analiză şi
sinteză mintală, de abstractizare şi generalizare, de logică 6.3. Pregătirea jocurilor şi activităţilor la alegere
matematică, de imaginaţie, de inhibiţie şi autocontrol, de
cunoaştere a lumii înconjurătoare: Cum ţi-ai petrecut vacanţa, Jocurile şi activităţile la alegere se desfăşoară în diferite
Corectează ce a greşit pictorul!, Spune ce s-a schimbat!, Eu spun momente ale regimului zilei, prima etapă a zilei, de la venirea
una, tu spui multe, Mama şi copilul, Fluturii vin la flori!, Găseşte copiilor în grădiniţă până la începerea activităţilor comune,
mai multe perechi, Cum se numesc toate acestea la un loc?, reprezintă însă momentul cel mai potrivit pentru antrenarea
Găseşte drumul către casă, Hai să completăm povestea, Jocul copiilor în activităţi şi jocuri plăcute. O bună organizare a
mut, Să facem un tablou, Ce oră arată ceasul?, Spune un cuvânt activităţilor la liberă alegere determină copiii să înceapă ziua cu
care să înceapă cu sunetul…!, Găseşte cuvântul potrivit, Să un tonus bun, îi motivează şi îi determină să frecventeze cu
facem o jucărie pentru grupa mică etc.; plăcere grădiniţa. Acest gen de activităţi se desfăşoară în sala de
 Jocuri de mişcare cu text şi cânt: Ţăranul e pe câmp, grupă. În funcţie de posibilităţile şi dotările grădiniţelor, spaţiul
Coroana e rotundă, Podul de piatră, Ursul doarme, didactic va fi amenajat după criterii psihopedagogice. Astfel
Numărătoarea etc.; educatoarea va organiza spaţiul grupei de aşa manieră încât
 Jocuri cu caracter socio-moral: Cum sărbătorim copiii să poată să aleagă dintr-o diversitate de activităţi şi jocuri.
ziua colegilor?, De-a vizita, De-a musafirii, La teatru de păpuşi, Sala de grupă va fi împărţită pe zone de interes, diferenţiat de la
Avem oaspeţi, La biserică, Cum ne rugăm, Cum ne comportăm o grupă la alta, în conformitate cu vârsta copiilor. Dacă la grupa
civilizat, Ce facem când o supărăm pe mama? mică se vor stabili 3-4 zone de interes, la grupa pregătitoare
 Jocuri intelectuale cu rol de stimulare a comunicării acestea pot fi dublate. Spaţiul destinat jocurilor trebuie să fie
verbale orale, de exersare a pronunţiei, de atenţie, de analiză şi suficient de spaţios, încât copiii să poată să se desfăşoare
sinteză mintală, de abstractizare şi generalizare, de logică nestingheriţi, partenerii de joc să poată să comunice eficient între
matematică, de imaginaţie, de inhibiţie şi autocontrol, de ei, să existe suficient loc de mişcare a copiilor fără să se
cunoaştere a lumii înconjurătoare: Jocul întâmplărilor hazlii!, deranjeze unii pe alţii.
Corectează ce am greşit!, Spune ce s-a schimbat!, Multe, puţine, Zona dedicată jocurilor la liberă alegere va fi dotată cu
Reconstituie drumul ariciului, Cine ştie câştigă, Jocul literelor, jucării diferite pentru fetiţe şi băieţi: Colţul păpuşilor, Garajul cu
În lumea poveştilor, Al câtelea copil a plecat? Când se maşini, Colţul de creaţie. Toate materialele şi jucăriile folosite
întâmplă?, Rezolvă repede şi bine, Poveşti amestecate, Lanţul pentru acest gen de activităţi vor fi alese cu grijă astfel încât să
slăbiciunilor, Călătorie pe Tera, Cum se face?, Spune mai respecte norme:
departe povestea!, Să creăm poveşti!, Recunoaşte personajul -igienice, să fie confecţionate din materiale care să nu
etc.; afecteze sănătatea copiilor, să nu provoace rănirea copiilor;
 Alte activităţi cu caracter ludic: Micii gospodari, -estetice, să reproducă fidel realitatea, să fie plăcute,
Prietenii naturii, Îngrijim colţul naturii vii, Hrănim peştii şi atractive, viu colorate, părţile componente să aibă mobilitate, să
broscuţele ţestoase din acvarii, Adunăm frunzele uscate în curte, fie uşor manevrabile;
-didactice, să aibă funcţionalitate simbolică, să sugereze
131 132
teme noi de joc, noi ocupaţii, să incite imaginaţia şi creativitatea sârmă moale, etamină, mărgele, şnur, pânză, paste făinoase,
copiilor. foarfece, deşeuri: mosoare, papiote, fire de lână, de bumbac,
La Colţul păpuşilor copiii vor putea găsi: păpuşi de materiale înflorate, rafie fişe de lucru individual etc.
diferite mărimi, mobilier pentru păpuşi, cărucioare pentru păpuşi, La sectorul Construcţii se vor găsi truse diferite pentru
truse de veselă şi tacâmuri, truse de medic, truse pentru frizerie şi construcţii: Lego, Incastre, Vitocomb, Plasticon, Arco, lădiţa cu
coafor, truse pentru jocuri de construcţie, jucării mecanice, nisip.Periodic inventarul de materiale va fi înnoit cu noi
electronice, jucării din pluş şi jucării animale din plastic. materiale şi jucării, în primul rând pentru înlocuirea celor
La colţul desemnat pentru garajul de maşini se vor găsi deteriorate, pentru înlăturarea monotoniei, apoi cu rol de a le
maşinuţe de diferite forme şi mărimi, avioane, elicoptere, stimula copiilor interesul pentru joc şi acţiune.
vaporaşe, truse cu mijloace de circulaţie şi alte accesorii. Toate aceste jocuri şi activităţi alese de copiii au rol
La colţul de creaţie- truse pentru jocuri de rol: costumaţii formativ. Ele îmbină plăcutul cu utilul, reprezintă o cale de
pentru diferite roluri din viaţa socială, din basme şi poveşti, îmbogăţire a cunoştinţelor copiilor printr-o formă plăcută.
pentru dramatizări, diferite accesorii cum ar fi măşti, halate,
şorţuri, pălării, truse de machiaj pentru copii, ochelari, 6.4. Îndrumarea jocurilor şi activităţilor la alegere
gablonţuri, paravane, pliante etc.
Pentru ariile de stimulare, care reprezintă activităţi Deşi aceste activităţi sunt în marea majoritate jocuri şi
desfăşurate pe subgrupe de copii cu scopul pregătirii lor pentru activităţi pe care copiii le aleg după bunul lor plac, totuşi
activităţile comune din ziua respectivă, educatoarea va pregăti aceste activităţi stau sub îndrumarea permanentă a
înainte de venirea copiilor materialele necesare. La intrarea educatoarei deoarece:
copiilor în sala de grupă ei pot alege sectorul de activitate care-i - toate activităţile din grădiniţa de copii dobândesc un
interesează sau jocurile preferate. caracter instructiv-educativ;
La sectorul Bibliotecă copiii pot găsi cărţi cu ilustraţii, -toate activităţile pe care le desfăşoară copiii în grădiniţă
cărţi cu poveşti, cărţi de colorat, seturi de jocuri de masă, seturi urmăresc o anumită finalitate specifică;
cu jetoane, pliante, alfabetare, reviste pentru copii, puzzle etc. -toate activităţile din grădiniţă, fie jocuri, fie activităţi
La sectorul Ştiinţă se vor găsi pliante cu animale şi păsări frontale necesită supravegherea şi intervenţia competentă a
domestice şi sălbatice din diferite regiuni, cu vieţuitoare din râuri educatoarei;
şi oceane din diferite regiuni ale globului, enciclopedii, -toate jocurile şi activităţile copiilor desfăşurate în
dicţionare pentru copii, reviste de ştiinţă pentru preşcolari, cărţi grădiniţă îndeplinesc sarcini didactice.
de colorat specifice, jetoane şi truse cu cifre, numere, table La grupa mică deşi predomină jocul de manipulare a
magnetice, pliante, domino, puzzle, truse Logi I, materiale, diferitelor jucării şi obiecte, copilul trebuie supus procesului
materiale mărunte din plastic pentru numărat, caiete, cărţi. educativ, prin învăţarea modului de manipulare a acestora. Ei
La sectorul Artă copii se vor găsi foi pentru colorat, trebuie să cunoască de unde pot lua jucăriile, cum să le
creioane colorate, acuarele, guaşe, pensule, şerveţele, suporturi manevreze, cum trebuie ţinute, purtate, apucate, transmise, să le
pentru apă, cărţi de colorat, fişe de lucru, lipici, materiale din denumească corect. Educatoarea va fi atentă la toate aceste
natură, seminţe, cartoane, imagini pentru decupat, hârtie colorată, aspecte şi va interveni pentru a-i antrena pe copii în joc într-un
133 134
mod subtil, determinându-i să-şi asume anumite roluri. De Jocurile de creaţie, la grupa mică datorită îngustimii
exemplu copiii stau şi se joacă individual cu jucăria preferată, orizontului de cunoaştere al copiilor educatoarea le va sugera
educatoarea îi incită la joc intervenind prin următoarea strategie. jocuri simple: de-a doctorul, de-a bucătarul, de-a mama, şi va
Le spune copiilor că a dispărut o jucărie şi-i determină să o caute, supraveghea activitatea copiilor intervenind cu soluţii pentru
după ce au găsit-o, educatoarea motivează că este rănită, trebuie îmbogăţirea conţinutului jocurilor, pentru a intra în relaţii unii cu
dusă la doctor, un copil va fi doctorul, alt copil va fi alţii. Astfel poate să le propună copiilor că doreşte să ajungă de
taximetristul, alt copil asistenta medicală şi astfel un joc de urgenţă la grădiniţă, cine o ajută cu o maşină, le poate sugera
manipulare poate fi transformat într-un joc de creaţie cu subiecte copiilor să construiască o maşină din mobilierul din clasă sau pur
din viaţa cotidiană. şi simplu să imagineze o maşină având ca volan un cerc din
La grupa mijlocie copiii au tendinţa de a se juca jocuri plastic. Odată jocul început educatoarea le poate da diferite
imitative, de exemplu fetiţele pot să repete mult timp acţiunea de soluţii, maşina s-a oprit în drum, s-a defectat, cineva să
hrănire şi legănare a păpuşii. Educatoarea poate interveni pentru folosească un telefon mobil să cheme depanarea, un alt copil va
a înviora jocul fetiţelor, dându-le sugestii: să spele păpuşile, să le fi mecanicul care va repara maşina etc.
îmbrace, să le scoată la plimbare cu căruciorul. La fel va proceda La grupa mică şi mijlocie datorită caracterului egocentric
şi în cazul jocului imitativ al băieţilor care pot să se joace cu o al copiilor este bine pentru evitarea conflictelor ca educatoarea să
maşinuţă fără să se mai oprească, educatoarea le poate sugera să preia comanda în jocul de creaţie, ea va deţine rolul principal şi
construiască pentru maşină un garaj, garajul să fie partea de jos a va îndruma jocul celorlalţi copii, educatoarea având astfel
blocului, antrenând astfel copiii şi în alte acţiuni. Dacă jocurile posibilitatea să înveţe pe copii cum se execută rolul respectiv,
sunt statice educatoarea va interveni cu delicateţe printr-un oferindu-le modele de comportament în diferite situaţii impuse
element de joc astfel încât copiii să participe cu plăcere la jocul de desfăşurarea fazelor jocului.
propus de educatoare. Sau în cazul unor conflicte între copii La nivelul al II-lea de vârstă jocurile de creaţie devin mai
intervenţia educatoarei este absolut necesară, dar intervenţia va fi bine conturate, educatoarea va lăsa copiilor deplină libertate de
făcută cu mult discernământ şi tact pedagogic. În cazul jocurilor manifestare şi v îndeplini un rol secundar în joc, sau poate chiar
de manipulare şi imitative accentul trebuie să educatoarea va să iasă cu totul din joc doar urmărindu-i cu discreţie pe copii şi
interveni periodic pentru activizarea copiilor, pentru antrenarea intervenind cu subtilitate atunci când situaţia o necesită.
lor în activităţi dinamice, cum ar fi jocurile de mişcare: Barza şi În cazul jocurilor de creaţie cu subiecte din basme şi
broaştele, Vulpea la pui, Uliul şi găinile, Veveriţele la alune etc. poveşti, educatoarea se va implica mai multă, în sensul că aceste
În cadrul acestor jocuri copiii se implică cu plăcere, deoarece jocuri necesită o pregătire anterioară. Educatoarea când planifică
sunt jocuri care îmbină mişcarea cu onomatopeele, au reguli jocurile de creaţie cu subiecte din basme şi poveşti va avea în
simple şi sunt lejer de desfăşurat. vedere câteva aspecte:
Jocurile de creaţie necesită şi ele o bună îndrumare din - povestea să fie bine cunoscută copiilor;
partea educatoarei. Ele se împart în: - să fie accesibilă nivelului de vârstă al copiilor;
-jocuri de creaţie cu subiecte din viaţa cotidiană; - jocul va fi sugerat de educatoare;
-jocuri cu subiecte din basme şi poveşti; - jocul se va desfăşura sub directa îndrumare a educatoarei.
-dramatizări. Jocurile dramatizări sunt mult îndrăgite de copii şi
135 136
doresc să le practice imediat după ce au audiat o poveste. Sub anumite reguli de respectat.
îndrumarea educatoarei copii îşi vor repartiza rolurile, vor folosi Acest tip de jocuri nu se pot desfăşura la nivelul vârstei
câteva elemente de decor şi costumaţie, simbolic şi vor trece la preşcolare decât sub îndrumarea educatoarei, lăsaţi fără
desfăşurarea jocului propriu-zis. În transpunerea scenică a supraveghere copiii abandonează jocul.
poveştii copiii vor respecta succesiunea logică a evenimentelor Jocurile cu reguli aduc ceva nou şi inedit şi anume
poveştii, vor reproduce aproximativ replicile personajelor şi vor spiritul de emulaţie, copiii îşi dezvoltă spiritul competitiv, în
imita gesturile şi manifestările personajelor poveştii. cadrul căruia se formează şi caracterul copiilor.
Dramatizările deşi intră tot în categoria jocurilor necesită Putem afirma că jocurile şi activităţile la alegere se
pregătire şi timp pentru a fi elaborate şi se desfăşoară doar regăsesc într-o mare varietate. Aceste activităţi şi jocuri deşi sunt
ocazional, de obicei la evenimente şi serbări şcolare. Deoarece la libera alegere a copiilor, totuşi ele necesită o îndrumarea
dramatizările reprezintă transpuneri scenice ale poveştilor şi avizată realizată cu competenţă şi tact pedagogic de către
basmelor conform unui scenariu foarte bine realizat, acest lucru educatoare. Educatoarea va respecta nişte condiţii
presupune câteva elemente ce trebuie respectate. Dramatizările psihopedagogice: toate aceste activităţi să se desfăşoare în
sunt pregătite prin repetiţii anterioare punerii în scenă, rolurile spiritul jocului, să fie plăcute copiilor, să se simtă liberi în
sunt repartizate şi învăţate separat de fiecare copil în parte, se vor opţiuni şi neîngrădiţi. Jocurile şi activităţile la liberă alegere se
face suficiente repetiţii pe scenă astfel încât transpunerea scenică vor desfăşura în concordanţă cu prevederile programei grădiniţei
să se realizeze în condiţii cât mai bune, iar interpretările să se de copii privind pregătirea copiilor pentru şcoală şi viaţă. Toate
realizeze fluent. Fiecare personaj va fi costumat astfel încât să activităţile şi jocurile din grădiniţă se vor conforma cerinţelor
simbolizeze cât mai fidel personajul interpretat, iar decorurile vor stipulate de principiile didactice. Educatoarea va acorda atenţia
fi pe măsură. cuvenită fiecărei etape a activităţii din grădiniţă cu scopul
Dramatizările au un rol important în formarea unui eficientizării acestor activităţi şi jocuri din punct de vedere al
limbaj corect, expresiv, dezvoltarea fluidităţii vorbirii, în valorii lor formative. Este necesar să se evite formalismul,
înţelegerea sensului figurat al cuvintelor, folosirea limbajului conformismul şi monotonia din jocurile şi activităţile la liberă.
dialogat, în aprofundarea conţinutului poveştii, în modelarea Antrenarea tuturor copiilor în jocurile şi activităţile la liberă
comportamentului, în dezvoltarea proceselor memoriei. alegere este un obiectiv permanent al educatoarelor.
Jocurile cu reguli sunt jocurile care necesită o îndrumare
avizată, de aceea educatoarea va pregăti şi va îndruma aceste
jocuri, cu atât mai mult cu cât la vârsta preşcolară copiii nu sunt
preocupaţi de respectarea regulilor (Fromberg, D. P., 2002). Abia
după vârsta de şase ani apare la copilul preşcolar capacitatea de a
opera cu reguli extrinseci. În procesul de învăţământ preşcolar
jocurile cu reguli sunt absolut necesare pentru desfăşurarea
activităţii instructiv-educative.
Deoarece intră în categoria jocurilor, acestea sunt
desfăşurate cu plăcere de către copii, chiar dacă li se impun
137 138
 Activităţi pentru seminar Capitolul al VII - lea

JOCUL, MIJLOC DE DESFĂŞURARE A

ACTIVITĂŢILOR COMUNE

Sarcini şi exerciţii aplicative

Jocul reprezintă mijlocul cel mai potrivit pentru
desfăşurarea activităţilor comune. Obiectivele specifice fiecărei
?
1. Pornind de la următoarea afirmaţie: ”A preda categorii de activitate se pot realiza prin intermediul jocului, în
înseamnă a cauza ştiinţa în mintea copilului, ajutându-l să cadrul căruia sarcinile didactice sunt bine precizate, cu o
se servească de puterea naturală de raţiona.” -Sf.Thomas desfăşurare logică care va urmări atingerea obiectivelor
operaţionale ale fiecărei activităţi (Preda, Viorica, 1999).
din Aquino), redactaţi un eseu structurat de 150 de cuvinte.
Educatoarea, pornind de la obiectivele programei instructiv-
Timp de lucru 10 minute educative din grădiniţa de copii, va proiecta planificarea pe o
săptămână, realizând o corelare didactică coerentă între etapele
2. - zilei conform tematicii alese.
Redăm mai jos activităţile unei zile dintr-o planificare cu
tema Toamna pentru grupa pregătitoare.
3. - Etapa I –activităţi pe sectoare de activitate
 Joc de masă: Sortăm fructe şi legume (jetoane);
4. -
 Construcţii: Lădiţe şi coşuri pentru legume şi fructe;
 Artă: Coşuleţe pentru fructe şi legume (desen);
 Joc de rol: De-a bucătăresele.
5. - Etapa a II-a
1.Activitatea comună: Educarea limbajului
6. - Tema: „Propoziţii, cuvinte, silabe”
Tipul de activitate: consolidare de cunoştinţe.
Forma de realizare: joc didactic: Spune mai departe.
Obiective generale:
Consolidarea capacităţii de a despărţi corect cuvintele în silabe şi
de a formula propoziţii, precizând numărul cuvintelor din
propoziţie
Obiectivele operaţionale:
- să despartă corect cuvintele în silabe;
- să formuleze propoziţii corecte din punct de vedere
gramatical;
 - să precizeze numărul cuvintelor din propoziţie. obiectelor, acţiuni şi stări se pot utiliza următoarele jocuri
Metode şi procedee: conversaţia, explicaţia, exerciţiul, didactice: Ce conţine scrisoarea ta?, Ce a greşit pictorul?, Spune
problematizarea. când se întâmplă?, Săculeţul cu surprize!, Spune din ce este
Material didactic folosit: costum Zâna toamnă, coşul toamnei, confecţionat?
jetoane, jucării, traistă, fişe, carioca. Pentru îmbogăţirea vocabularului cu cuvinte ce
Bibliografie: Programa activităţilor instructiv-educative în desemnează fenomene, stări, relaţii spaţiale, însuşiri se pot
grădiniţa de copii, Bucureşti, 2005. desfăşura următoarele jocuri didactice: Spune ce se petrece?,
Durata: 35-40 minute. Când se întâmplă, Unde s-a mutat piticul?, Spune tot ce ştii
2. Activitate artistico-plastică despre obiectul primit!
Modelaj - Coşuleţe pentru fructe şi legume. Jocurile didactice: Ce jucării a primit păpuşa?, Spune
Obiective operaţionale: să modeleze tema dată prin mişcări de cum este?, se pot proiecta pentru înţelegerea antonimelor: mare-
frământare, aplatizare, rulare; să redea prin modelare aspectul cât mic, puternic-slab, deştept, înţelept-prost; iar jocurile didactice:
mai exact al unui coşuleţ (conform modelului). Cum i se mai spune? , pentru cunoaşterea şi înţelegerea
Activitatea complementară (etapa a III-a): sinonimelor: pisică (mâţă), iepure (urechilă), cal-mârţoagă etc.
 Joc de mişcare Atinge frunza. Pentru înţelegerea sensurilor conotative şi denotative ale
 Joc cu text şi cânt: Mişcă vântul frunzele. cuvintelor ce definesc acţiuni de cercetare pentru identificarea
calităţilor şi însuşirilor obiectelor (a mirosi, a netezi, a ridica, a
7.1. Jocul în cadrul activităţilor de educare a limbajului sufla, a împinge, a strânge etc.), putem utiliza jocurile didactice:
Spune ce trebuie să facem? (ca să simţim parfumul florilor, ca să
La tipul de activitate Educarea limbajului programa îndreptăm păturica, ca să deplasăm de la loc căruţul, ca să facem
stipulează următoarelor obiective generale: ordine etc.), Spune ce ştii despre?
 dezvoltarea comunicării şi a vorbirii coerente; Formele gramaticale şi construcţiile ce desemnează
 dezvoltarea lexicului; relaţii de cauză-efect, temporale, spaţiale por fi fixate utilizând
 formarea structurii gramaticale a vorbirii; jocurile didactice: Spune de ce s-a întâmplat aşa?, (mama s-a
 dezvoltarea expresivităţii limbajului oral; supărat pentru că fetiţa nu a ascultat-o, dacă nu se juca pe stradă
 dezvoltarea comunicării scrise. cu mingea Dan nu s-ar fi accidentat, iezii au fost mâncaţi de lup
Aceste obiective se vor particulariza în obiective de referinţă pentru că nu au ascultat, este noapte pentru că a apus soarele
şi se vor operaţionaliza adaptându-le pe niveluri de vârstă. etc.); Când se întâmplă?, (dimineaţa se trezeşte Maricica a, la
Conform cu cerinţele formulate de obiective se vor selecta prânz serveşte masa, după-masă merge la plimbare, seara se uită
conţinuturile, urmărindu-se acumularea unor cunoştinţe şi la desene animate, noaptea merge la culcare); Unde s-a aşezat
formarea unor deprinderi de comportament verbal şi scris fluturaşul? (sus pe copac, jos pe iarbă, la dreapta, la stânga, sub
umbreluţă etc.).
conform vârstei copiilor (Kim, S., 1999). Conţinuturile pot fi
realizate utilizând jocul didactic. Modele de substantive la numărul singular şi plural, de
Pentru însuşirea unor părţi de vorbire ce desemnează variate genuri, la diverse cazuri, verbe la diverse timpuri şi
moduri, propoziţii şi fraze cu subordonate temporale, cauzale,
obiecte din realitatea imediată a copilului, jucării, plante, fructe,
legume, mobilă, veselă, vestimentaţie, părţi constituente ale finale por fi fixate cu ajutorul jocurilor didactice: Eu spun una, tu
spui multe!, Al cui nume este?, A cui este pălăria?, Aminteşte-ţi
ce ai făcut ieri?, Ce voi face în vacanţă!, Cum mi-am petrecut (jocul se desfăşoară în perechi de câte doi copii, care vor
ziua de naştere?, Spune ce faci acum!; Din ce cauză s-a interpreta roluri pentru exersarea limbajului politicos şi a
schimbat?, De ce învăţăm să vorbim corect? etc. expresiilor uzuale în diferite situaţii).
Mijloacele gramaticale (desinenţele substantivelor Pentru perfecţionarea exprimării orale, pentru
specifice flexionării în dependenţă de caz, sufixele: -ţel, -işor, - îmbogăţirea vocabularului, pentru formarea unei exprimări fluide
uţă etc. în cazul “creaţiilor” de cuvinte) se pot învăţa în cadrul şi corecte se pot folosi jocurile didactice: Prinţese şi prinşi din
jocurilor didactice: Cum alintăm puiul? (puişor), calul (căluţ), poveste!, Recunoaşte personajul şi povestea!,]n lumea
viţelul (viţeluş), pisica (pisicuţă) etc. poveştilor!, Descrie ce fac! (limbaj non-verbal: mimică, gestică),
Jocurile didactice: Spune cum se numeşte ?, Citeşte Găseşte cuvântul potrivit! Poveste încurcată!
imaginea şi spune ce vezi?, Cum este?, Alege un jeton şi spune Pentru ca jocurile didactice să fie atractive educatoarea
cum se numeşte obiectul din imagine? etc., se folosesc pentru poate introduce pe parcursul lor diferite elemente de joc (cu rolul
fixarea cunoştinţelor privitoare la: cuvinte polisemantice (ochi, pentru a anima perioadele repetitive şi plicticoase), poate
leu) etc., comparaţii, epitete, cuvinte compuse. constitui întreceri între copii (emulaţia trezeşte întotdeauna
Sunetele vorbirii vor fi exersate prin jocurile didactice: interesul copiilor pentru joc), de asemenea stabileşte de la
Cu ce sunet începe?, Cu se sunet se sfârşeşte?, Construieşte un începutul jocului recompensele (care motivează acţiunile
cuvânt cu litera a ! (m ,d, r, s, t etc.). copiilor.
Pentru înţelegerea intonaţiilor diferite putem folosi Jocurile didactice, prin sarcina didactică specifică fiecărui tip de
jocurile didactice: Spune cum vorbeşte păpuşa când este joc, oferă posibilitatea copiilor preşcolari să fie îndrumaţi să
supărată?, Citeşte imaginea şi spune ce ai văzut?, Vorbeşte ca vorbească corect, coerent, să exprime clar ceea ce gândesc, să-şi
personajul din poveste!, exprime sentimentele, să acumuleze cunoştinţe şi să-şi formeze
Cuvinte-reprezentări generale (gen-specie), de genul „jucării”, deprinderi intelectuale printr-o activitate care le face plăcere.
„vestimentaţie”, „mobilă”, „fructe”, „legume”, „veselă” se pot Conţinuturile pot cuprinde aspecte referitoare la: om, natură,
folosi următoarele jocuri didactice: Enumeră cât mai multe societate, activităţi umane etc.
fructe!, Cum se numesc toate la un loc? etc.
Pentru înţelegerea şi diseminarea sunetelor de cuvinte şi 7.2.Jocul în cadrul activităţilor de cunoaştere a mediului1
propoziţii se folosesc jocurile didactice: Să construim un cuvânt
cu sunetul m!, Să construim o propoziţie cu cuvântul mama!, Să Jocurile didactice pentru Cunoaşterea mediului sunt
mai adăugăm un cuvânt la propoziţie!, completează cuvântul cu numeroase şi atractive, ele se folosesc cu preponderenţă pentru
sunetul care lipseşte!, Completează propoziţia cu cuvântul care fixarea cunoştinţelor copiilor. Prezentăm mai jos jocurile
lipseşte?, Am greşit, corectează greşeala! Să scriem cuvântul! didactice ce se pot desfăşura cu copiii pentru domeniile:
(câte o liniuţă pentru fiecare sunet auzit), Să numărăm cuvintele A. Omul - fiinţă vie.
din propoziţie! (copiii desenează pe tablă câte un punct pentru a) Caracteristicile şi însuşirile omului: se deosebeşte după
fiecare cuvânt din propoziţie), Să despărţim în silabe!, Propoziţii aspect fizic, sex, vârstă, rasă; posedă raţiune, limbaj
cuvinte, silabe, sunete!, Cartea mea preferată! articulat, conduită, memorie; aude, vede, gândeşte,
Pentru formarea deprinderii de a folosi cuvinte de politeţe în
comunicare cu semenii se desfăşoară următoarele jocuri
didactice: Cum vorbeşte un copil politicos?, Jocul în perechi! 1
Imaginile sunt preluate de pe site-ul www.didactic.ro
iubeşte, inventează; activitatea de muncă, activitatea de
învăţare, odihnă: Ce activitate desfăşoară?, Meseria b) Elemente caracteristice figurii umane (aspecte rasiale),
care-mi place!, Cine este şi ce face?, Ce vrea să se facă, aşezarea lor spaţială şi funcţiile diferitor organe externe
Ajută-l pe croitor!, Ghiceşte ce rechizite îmi trebuie la şi interne: Unde trăieşte?, Călătorie pe glob!, Să
şcoală!, Cu ce ne îmbrăcăm? descoperim corpul uman?, La ce foloseşte?
c) Senzaţii provocate de diverse procese fiziologice: Spune d) Necesităţile omului şi utilizarea igienizată a diferitor
ce simţi?, Săculeţul fermecat?, Ce gust are? obiecte de uz personal: Cutiuţa cu surprize, Ce trebuie să
faci?, La sanitas!
e) Alimentele consumate de om şi rolul lor în creşterea şi
dezvoltarea organismului: Coşuleţul cu vitamine!

f) Eu şi alte persoane. Conduita civilizată (salutul, relaţiile

copil-copil, copil –societate): Roata norocului!, Poştaşul
călător!, Eu şi familia mea!
g) Relaţiile: om – natură - societate. Activităţile omului în
dependenţă de anotimp. Vestimentaţia în diferite anotimpuri.
Mijloacele de transport moderne şi problemele de protecţie a
mediului înconjurător. Sărbătorile din timpul anului: Când se
întâmplă?, În călătorie!, Ne pregătim de vacanţă! Micii
ecologişti!, La Crăciun!
B. Natura cu elementele, însuşirile şi caracteristicile ei b) Recunoaşterea fenomenelor naturii (vânt, viscol, ploaie,
a) Pământul, apa, soarele, aerul, focul - baza integrităţii ninsoare, îngheţ, grindină, fulger, furtună, trăsnet, tunet)
naturii. Elementele principale ale universului (luna, în momentul producerii lor: A venit primăvara!,
soare, planete, pământ, vehicule cosmice): La plimbare Anotimpurile!.
în cosmos!, Călătorie fantastică! c) Fiinţe vii: respiră, se hrănesc, se mişcă, cresc, se
înmulţesc, se adaptează la condiţii. Obiectele inerte: nu
respiră, nu se alimentează de sine stătător, nu cresc, nu se
înmulţesc: Spune ce ştii despre!, Recunoaşte obiectul din
imagine!, Este fiinţă, nu este fiinţă!, Cine ghiceşte
câştigă!.
d) Patru anotimpuri, succesiunea şi fenomenele specifice
lor: Roata anotimpurilor!, Când se petrece!, După mine,
vine...?
e) Modalităţi de adaptare a organismelor vii la schimbările f) Particularităţile de adaptare la mediu ale plantelor: rădăcină,
sezoniere din natură: scăderea temperaturii, intensităţii tulpină, ramuri, frunze, moduri de înmulţire, importanţa în natură
luminii, ofilirea vegetaţiei, dispariţia insectelor, migrarea şi în viaţa omului: Plicul poznaş!, Jocul buclucaş!, Grădina cu
păsărilor călătoare ş.a.: Unde s-a ascuns?, Spune cine flori, Livada de pomi fructiferi!, Din tainele pădurii!,
eşti!
g) Particularităţile de adaptare la mediu ale animalelor (peşti,
păsări, mamifere, insecte, Plantele ca organisme vii, structura h) Animalele, ca fiinţe vii, pot fi din diferite grupuri:
lor, rădăcina, tulpina, frunza, floare, seminţe; caracteristici, insecte, peşti, amfibii, păsări, mamifere; caracteristici,
medii de viaţă, nutriţie, importanţă. Plantele de cameră: Cine medii de viaţă, hrană, importanţă, viaţa lor în natură şi
ştie câştigă, Florăresele, Magazinul de legume. întreţinerea în captivitate: Acvariul, Grădina zoologică,
Grădina botanică, Insectarul!

PISICĂ CÂINE

OVINE

ANIMALE DOMESTICE
HARTA PROIECTULUI

BOVINE

CABALINE

CAPRINE

IEPURE

PORC
i) Activitatea omului în natură. Creşterea şi îngrijirea j) Aplicarea măsurilor de ocrotire a naturii şi de protejare a
plantelor şi animalelor de către om, condiţiile lor de mediului înconjurător. Formarea conduitei moral-afective
viaţă: aer, lumină, căldură, apă curată, hrană, sol, faţă de natură, axată pe cultura ecologică: În parc!, Micii
adăpost: Să–l ajutăm pe iepuraş!, Ce putem face!, Roata ecologişti!, Ce mi-a povestit un greier mic!.
anotimpurilor!, Animalele şi hrana lor!, Ştii când?
Astăzi, ieri, mâine! 7.3.Jocul în cadrul activităţilor cu conţinut matematic

Dobândirea cunoştinţelor matematice de bază, aşa cum sunt

stipulate de programă, pe lângă celelalte forme de activitate jocul
ocupă un rol important (Ginsberg, H.P., 2006). Obiectivele
specifice ale activităţilor cu conţinut matematic pot fi realizate cu
ajutorul jocului didactic şi a jocului logic. Dintre jocurile
didactice recomandate pentru achiziţionarea de către copiii a
conceptelor matematice de bază enumerăm:
- jocuri constructive;
- jocuri pentru constituire de mulţimi;
- jocuri de diferenţiere;
- jocuri de formare de perechi;
- jocuri cu mulţimi echivalente etc.
a) Însuşiri ale obiectelor şi fenomenelor. Procedee de
explorare a obiectelor şi fenomenelor: jocuri didactice:
Grădina cu flori, Hora jucăriilor mici!, Coşuleţul
fermecat!, Florăreasa!, .
b) Grupuri de obiecte şi operaţiile cu ele: grupare, seriere,
ordonare, comparaţii în funcţie de un criteriu: Aşează-mă
la perechea mea, Aşează în şir crescător, Aşează în şir
descrescător, Lunganii şi piticii, Multe sau puţine, Coşul
florăresei!
c) Figuri şi corpuri geometrice:
-la grupa mică: Caută pătratul, Aranjăm discurile;
- la grupa mijlocie: Ce piesă nu cunoaştem?, Ce a greşit
Martinel?
- la grupa mare: Ce este şi cum este această piesă?,
Tabloul tricolor, Casele de pe strada mea;
 - la grupa mare pregătitoare: Cum este şi cum nu este k) Simbolurile matematice (semne de operaţie +, -; semne
această piesă?, Jocul cu cercuri!, Schimbă şi tu la fel!, de relaţie =, <, >): Spune unde se potriveşte?, Am greşit,
Formaţi tot atâtea! corectează-mă, Ce denumeşte?
d) Spaţiul, mişcarea şi orientarea în spaţiu. Locul şi poziţia l) Adunarea numerelor cu 1-2 unităţi. Scăderea numerelor
obiectelor în spaţiu: Unde s-a oprit piticul?, Aşează cu 1-2 unităţi: Socotim şi numărăm matematică învăţăm!,
piesele de jos în sus, Aşează fluturii în pereche cu florile! Rezolvă problema şi vei câştiga!, Cine socoteşte mai
e) Timpul (scurgerea şi ireversibilitatea lui). Viteza mişcării repede!
(lentă, rapidă, fulger) şi perceperea scurgerii timpului (ca m) Rezolvare de probleme cu obiecte în situaţii concrete.
o clipă, cât o veşnicie): Ceasul fermecat!, Calendarul Compunere de probleme simple în limitele 1-10,
schimbător!. utilizând obiecte: Şcoala piticilor, Rezolvăm, rezolvăm,
f) Întregul şi împărţirea lui în părţi egale, reconstruirea lui matematică învăţăm!, Cine a greşit, din joc a ieşit!.
din părţile componente: Din jumătăţi întreg!, Să refacem
piesa, Dă-i lui Azorel tot atâtea oase câte farfurii are!, 7.4. Jocul în cadrul activităţilor de educaţie muzicală
Reconstruieşte figura!,
g) Procedeele de măsurare a obiectelor după parametrii: Muzica este graiul în care se oglindesc fără putinţă de
lungime, lăţime, înălţime, grosime. Unităţile de măsurare prefăcătorie, însuşirile sufleteşti ale omului spunea
nestandardizate şi standardizate: Măsoară şi împarte în George Enescu. Prin muzică se urmăreşte educaţia estetică a
mod egal!, Cântăreşte şi vinde!, Cine este cel mai înalt!, preşcolarilor, cultivarea capacităţilor de a aprecia frumosul din
Aşează obiectele de la cel mai îngust, la cel mai lat. artă, ambianţă, natură, viaţa socială şi contribuie la crearea
h) Procedeele de măsurare a corpurilor solide, lichide şi frumosului prin forme de manifestare specifice vârstei,
friabile. Unităţile de măsură nestandardizate şi contribuind astfel la formarea şi desăvârşirea personalităţii
standardizate: Care este mai greu?, Măsoară înălţimea copiilor.
colegului tău!, Împarte în mod egal suc prietenilor tăi!. Toate activităţile muzicale au valenţe estetice, dar un
i) Şirul natural de numere. Noţiuni de număr şi cifră. rol deosebit revine jocurilor muzicale prin care copiii îşi însuşesc
Număratul în limita 1-5. Numere ordinale şi cardinale: structurile sonore şi ritmice intuite în primii ani şi care sunt
Numără câte frunze sunt în copac, Numără câte vrăbiuţe continuate acum în grădiniţă în cadrul procesului instructiv-
sunt pe sârmă, Al câtelea iepuraş a plecat?, Aşează cifra educativ.
la locul ei!. Obiectivele urmărite în cadrul educaţiei muzicale sunt:
j) Număratul în limita 1-10. Consolidarea numerelor  Formarea capacităţilor de exprimare prin muzică.
ordinale şi cardinale. Descompunerea şi compunerea  Formarea capacităţii de receptare a muzicii.
numerelor. Număratul în limita 10-20. Consolidarea  Cunoaşterea marilor valori ale creaţiei artistice naţionale
numerelor ordinale şi cardinale. Descompunerea şi şi universale.
compunerea numerelor: Aşează tot atâtea puncte câte îţi  Formarea capacităţii creatoare prin cultivarea
indică cifra, Numără de la 1 la 10, numără descrescător, imaginaţiei.
A câta cifră lipseşte? Pe lângă cântec şi audiţia muzicală, jocul muzical
contribuie la consolidarea cunoştinţelor şi a deprinderilor reguli de desfăşurare şi elemente specifice jocului: mişcarea,
muzicale, la dezvoltarea dispoziţiilor speciale care se vor întrecerea, ghicirea, surpriza.
transforma ulterior în aptitudini sau chiar talent muzical. Cu cât Prin jocurile muzicale se urmăreşte fixarea şi consolidarea
copilul va fi mai atras spre muzică, cu atât mai mult el va deveni deprinderilor şi însuşirea de noi cunoştinţe care se realizează prin
beneficiarul emoţiilor artistice, va conduce la dezvoltarea auzului îmbinarea cântecului cu mişcarea. Jocurile muzicale exercită o
muzical, a simţului ritmic şi melodic. Jocul muzical are deosebite puternică influenţă asupra copiilor, contribuind la dezvoltarea
valenţe formative, învăţarea şi practicarea lui constituind o simţului ritmic şi melodic. Redăm mai jos câteva jocuri muzicale
adevărată “terapie” pentru intelectul copilului preşcolar, jocul folosite la activităţile de educaţie muzicală: Mergi în ritmul
muzical educă şi dezvoltă o serie de procese psihică: gândirea, muzicii, Cântă ca mine, Cântă tare, cântă încet, Mişcă-te în
memoria, atenţia, afectivitatea, voinţa etc. ritmul muzicii, Joacă, joacă-stai pe lor, Hora strânsă-hora
În cadrul jocurilor muzicale preşcolarul trebuie să fie largă,
atent la multe operaţii care, însumate, dau viaţă cântecului şi Mirosim florile, Cântă cum cânt eu, Instrumente muzicale,
jocului, ei trebuie să-şi amintească textul cântecului, să respecte Căciula lui Moş Crăciun, Tobe mari şi tobe mici, “Ghici al cui e
anumite reguli, să dea dovadă de acuitate auditivă şi să fie glasul, Vino, vino, ploaie! Vulpea şi cocoşul, În căsuţa din
disciplinat în joc (atenţia, voinţa, gândirea). pădure, Nani, nani-sus, Cărăbuşul cu aripi spre soare, Ceata,
Educaţia muzicală îşi extinde influenţa şi asupra ceata, O găină cu doi pui, Melc, melc, cotobelc, Capra şi
dezvoltării fizice a copiilor. Jocurile muzicale interpretate de iezişorii, Ecoul, Clopoţeii, Floarea şi soarele, Ploaia şi soarele,
copii contribuie la dezvoltarea aparatului respirator, aparatului Uite-aşa se joacă pe la noi, Dans în cerc, “Dans cu cercuri,
vocal şi asigură o mai bună oxigenare a sângelui. Mişcările Dans cu panglici, “Facem hora mare, Dans în doi, Ursul şi
executate ritmic devin mai puţin obositoare şi în acelaşi timp dau vulpea, La plimbare, Podul de piatră, Dansul bucuriei, Mergem
corpului supleţe şi frumuseţe. vesel şi dansăm, Cine-i mai atent, Hora, Alunelul, Hora cu bătăi,
Jocurile muzicale prin structura lor deosebită, pot Ciuleandra, Trageţi hora mai la dreapta, Dansul fulgilor etc.
rezolva cu mare eficienţă majoritatea obiectivelor prevăzute în Educaţia muzicală desfăşurată în grădiniţă dezvoltă gustul
programa instructiv - educativă din grădiniţa de copii. pentru frumos şi sensibilitatea copiilor.
Jocurile muzicale îmbină în mod specific elementele
din joc cu melodia şi trec de la simpla executare motorie la o 7.5. Jocul în cadrul activităţilor de educaţie fizică
stare afectivă. Muzica le ridică tonusul, activează şi provoacă
dorinţa de mişcare. Pentru formarea unor deprinderi de a executa Activităţile programei instructiv-educative la categoria de
mişcări după textul cântecului şi în ritmul melodiei sunt activitate educaţie fizică stipulează următoarelor obiective
prevăzute în programa instructiv - educative jocuri muzicale, generale:
diferenţiate pe grupe de vârstă: mica, mijlocie, mare şi mare  Dezvoltarea fizică generală şi creşterea capacităţii de
pregătitoare, astfel încât copilul să poată executa mişcări în rezistenţă a organismului.
ritmul melodiei şi al textului.  Formarea şi perfecţionarea deprinderilor motrice de bază
Jocurile muzicale se apropie prin structura de jocurile şi cu caracter aplicativ (dezvoltarea capacităţii motrice
didactice. Ele presupun sarcini precise (sarcini muzicale), unele generale).
  Dezvoltarea capacităţilor motrice de bază.  Aprecierea comportamentelor de fairplay în
Perfecţionarea continuă a capacităţilor de coordonare desfăşurarea jocurilor sportive.
(dibăcia).  Manifestarea sentimentelor de prietenie, de stimă,
 Dezvoltarea interesului şi formarea unor obişnuinţe de a ajutor reciproc, motivarea iniţiativei în diverse forme
practica zilnic exerciţiile fizice. de activitate (în special de joc).
 Formarea unor deprinderi de igienă corectă individuală şi  Aprecierea justă a ţinutei posturale a celor din jur.
în colectiv, Jocurile de mişcare cu elemente specifice activităţilor comune
Pe lângă obiectivele generale stipulează şi câteva obiective pot fi sistematizate în funcţie de deprinderile motrice de bază
specifice privind formarea unor cunoştinţe şi competenţe în asupra cărora acţionează. Astfel, prezentăm următoarea
domeniu.: clasificare:
 Cunoştinţe despre: - jocuri pentru mers;
 formele şi varietăţile de mers, alergare în funcţie de - jocuri pentru alergare;
condiţiile create. - jocuri pentru aruncare şi prindere;
 stăpânirea tehnicii executării formelor de sărituri, - jocuri pentru sărituri.
aruncări, prinderi de minge, de căţărări şi escaladări. În funcţie de calitatea motrică pe care o influenţează,
 jocuri dinamice, ştafete sportive şi aplicarea lor în jocurile în cadrul activităţilor comune se clasifică astfel:
diverse condiţii, situaţii. - jocuri pentru dezvoltarea vitezei;
 exerciţii de front, formaţie. - jocuri pentru dezvoltarea rezistenţei;
 regulile elementare de igienă personală şi socială, de - jocuri pentru dezvoltarea îndemânării;
comportare pe parcursul activităţii de educaţie fizică. - jocuri pentru dezvoltarea forţei;
 Competenţe privind: - jocuri pentru dezvoltarea supleţei.
Performanţa motrice: De asemenea, în funcţie de grupele musculare pe care le
 alergare de viteză; solicită şi pe care le influenţează, jocurile sunt împărţite astfel:
 alergare în suveică; - jocuri pentru muşchii membrelor superioare şi muşchii
 coordonare (dibăcie) generală; gâtului;
 alergare de rezistenţă; - jocuri pentru musculatura trunchiului;
 săritură în lungime de pe loc; - jocuri pentru musculatura membrelor inferioare.
În funcţie de intensitatea efortului din activitatea de
 aruncarea mingii la distanţă.
educaţie fizică, jocurile sunt ordonate astfel:
 Atitudini
- jocuri cu intensitate mică;
 Manifestarea interesului faţă de practicarea sistematică - jocuri cu intensitate medie;
a exerciţiilor fizice. - jocuri cu intensitate mare.
 Respectarea regulilor igienice, a formelor de călire şi Jocul de mişcare reprezintă un important mijloc de
influenţa lor pozitivă (benefică) asupra organismului în realizare a obiectivelor domeniului educaţie fizică, urmărind
creştere. dezvoltarea capacităţilor motrice generale a copiilor. Jocul de
mişcare ocupă un loc deosebit de important, atât în activitatea la într-un picior, Ştafete întrerupte.
liberă alegere, dar mai ale în cadrul activităţilor frontale de Jocuri pentru aruncare: Mingea la conducător, Mingea
educaţie fizică din grădiniţă. Jocul de mişcare contribuie la în cerc, În sus – în jos, Ţinteşte în portiţe, Mingea în cerc, Cel
formarea şi în dezvoltarea personalităţii copilului. În acest sens, mai bun aruncător, Mingea la coş, Bila la ţintă, Morcovul la coş,
este necesar să fie subliniat că jocurile dinamice (de mişcare) Aruncătorii victorioşi, Cursa cu aruncare, Ţintaşii veseli.
asigură dezvoltarea multilaterală a aparatului locomotor, Jocuri pentru târâre: Găseşte-ţi căsuţa, Pisica de pândă,
exercitând în acelaşi timp influenţe pozitive asupra marilor La vânătoare, Târâie-te până la jucărie, Nu ieşi dintre linii, Fii
funcţiuni, contribuind astfel la îmbunătăţirea metabolismului atent, Maimuţele.
general. Jocuri pentru escaladare: Căluşeii, Vânătorul şi
Activităţi complexe, jocurile de mişcare au cele mai mari iepuraşii, Copiii şi mâţişorii, Lupul şi iezişorii, Puişorii în cuib,
implicaţii în dezvoltarea multilaterală a capacităţii motrice Furnicile harnice, Ajungi la steguleţ.
generale, oferind posibilitatea formării şi fixării deprinderilor Jocuri pentru transport: Transportă săculeţul, Alb –
motrice de bază : mers, alergare, săritură, aruncări şi prinderi, negru, Caraşii şi ştiuca, Vulpea şireată, Locul gol, Iepuraşii,
căţărare, târâre, escaladare etc., a dezvoltării calităţilor motrice: Undiţa şi peştele, Urşii şi albinele.
viteza, îndemânarea, forţa, rezistenţa, a capacităţii de coordonare
generală şi de orientare în spaţiu (aprecierea direcţiilor şi Activităţi pentru seminar
mărimilor spaţiale) etc.
Prin intermediul jocurilor de mişcare copilul are
posibilitatea să-şi formeze priceperi motrice, îmbogăţindu-şi în
felul acesta experienţa motrică. Ele contribuie astfel la
dezvoltarea trăsăturilor de personalitate, a calităţilor morale şi Sarcini şi exerciţii aplicative
volitive, a spiritului de a acţiona în colectiv. Pentru a avea
eficienţă maximă, jocurile de mişcare, trebuie să fie bine
pregătite de educatoare, să fie bine alese, să se bazeze pe un fond 1.? Pornind de la următoarea afirmaţie: Jocurile
vast şi multilateral de mişcare, care să solicite în mod complex copilăriei sunt mugurii întregii vieţi a omului, căci acesta
capacitatea motorie a copilului. dezvoltându-se, prin ele îşi dezvăluie cele mai ascunse însuşiri
Prezentăm câteva jocuri de mişcare utilizate frecvent în ale fiinţei sale." (F.R. Frobel), redactaţi un eseu structurat de
activităţile de educaţie fizică din grădiniţă. 150 de cuvinte.
Jocuri pentru alergare: Prinde-mă, Alergare în perechi, Timp de lucru 10 minute
Prinde ţânţarul, Drum lung, Cursa în cerc, Şoarecele şi pisica,
Batista, Alungă-l din cursă, Ştafeta simplă, Aleargă după
iepuraş, Cursa cu obstacole.
2. -
Jocuri pentru săritură: Nu uda picioarele, Cine a executat 3.
mai puţine sărituri?, Cine bine a sărit, campion a devenit, Podul,
Sări peste baltă, Cursa cu pâraie, Saltul broscuţelor, Barza sare
4. -
 Capitolul al VIII-lea Atunci când vremea o permite, educatoarea va desfăşura
aceste jocuri în curte, în aer liber, dacă nu atunci se vor desfăşura
JOCUL ÎN ACTIVITĂŢILE DE DEZVOLTARE în sala de gimnastică sau în sala de grupă bine aerisită.
PERSONALĂ-COMPLEMENTARE Prezentăm mai jos câteva jocuri distractive şi de mişcare
preferate de copiii preşcolari.

8.1. Activităţile complementare 8.2. Jocuri distractive

Etapa a III-a din regimul zilei cuprinde activităţi Baba Oarba

complementare, acestea au rolul de a fixa cele însuşite în cadrul
activităţilor comune, dar printr-o formă recreativă pentru copii. Copiii vor fi dispuşi în formaţie de cerc. Un copil, numit
De aceea în cadrul acestor activităţi predomină jocurile de conducătorul jocului, va fi legat de ochi cu o eşarfă şi va sta în
distractive, jocurile de mişcare, jocurile sportive, dramatizările, mijlocul cercului. Copiii care formează cercul se vor învârti
teatrul de păpuşi, vizionări de filme pentru copii, jocuri pe cântând:
calculator, plimbări, vizite etc. Baba - baba oarba,
Jocurile ocupă o parte importantă din timpul afectat Unde-ţi este roaba
activităţilor complementare. Toate activităţile unei zile în Roaba ici, colea,
grădiniţă respectă o anumită tematică, conţinuturile selectate Ia-te după ea.
converg înspre realizarea obiectivelor proiectate, iar jocurile din După ce au terminat de cântat, copiii se opresc din mişcare,
această etapă vor fi astfel alese încât să respecte aceste cerinţe. iar cel din mijlocul cercului, legat la ochi, se îndreaptă spre un
Cum activităţile din cadrul etapei a II-a, care cuprind activităţile copil şi-l atinge pentru ca, pipăindu-l, să-l recunoască. In final, el
frontale, sunt în general activităţi cu caracter cognitiv şi static, trebuie să ghicească numele colegului pe care l-a pipăit. Dacă
activitatea complementară va cuprinde obligatoriu un joc de ghiceşte, cei doi copii îşi schimbă locurile, dacă nu ghiceşte,
mişcare sau un joc distractiv, care să compenseze lipsa de acţiune jocul continuă cu acelaşi copil în mijlocul cercului.
dinamică din perioada anterioară.
Valoarea acestor jocuri constă atât în sarcina didactică pe Vulpile şi iepurele (alergare)
care implicit o cuprind, asociată cu plăcerea provocată de jocul
dinamic şi distractiv şi de spiritul competitiv al acestor jocuri Educatoarea adună copiii în cerc, ţinându-se de mână, se
(Jones, E. & Cooper, R., 2006). Ele creează o atmosferă de aleg doi copii, unul va fi vulpea, iar celălalt iepurele. Vulpea se
emulaţie şi veselie ce determină antrenarea tuturor copiilor în va plimba în cerc, urmărind iepuraşul care se va plimba în afara
joc. Copiii trăiesc numeroase emoţii şi trăiri care determină cercului. Toţi copiii vor spune în cor:
formarea spiritului de echipă şi contribuie la închegarea Eu sunt vulpea roşcovană
colectivului. Energia nervoasă a copiilor se reface prin Iepuraş, păzeşte-ţi blana
intermediul acestor jocuri, datorită bunei dispoziţii şi caracterului Am fugit eu după tine,
relaxant. Dar şi tu goneşti prea bine
 Mi-ai scăpat o dată – n drum Unde eşti Chimiţă!
Teafără nu scapi acum. Copiii sunt aşezaţi în cerc, educatoarea va desemna un
După ce vor finaliza de spus versurile, copiii vor lăsa copil care va intra în cerc şi va fi legat la ochi. Copilul legat la
vulpea să iasă din cerc, iar aceasta va alerga iepurele până il va ochi se va îndrepta spre ceilalţi copii întrebând: Unde eşti
prinde. Copiii vor încuraja prin strigăte iepuraşul. Jocul se va Chimiţă?, ceilalţi copii vor răspunde: aici, aici. Copilul legat la
relua de mai multe ori, astfel încât majoritatea copiilor să fie ochi va trebui să recunoască copilul spre care s-a îndreptat şi să
iepure sau vulpe. spună cine este.

Şoarecele şi pisica
8.3.Jocuri de mişcare
Copiii sunt aşezaţi în cerc, educatoarea desemnează doi
copii, unul va fi şoarecele, iar celălalt pisica. Pisica va sta în Cine sare mai departe (sărituri)
interiorul cercului, iar pisica va încerca să intre printre copii la
şoricel, aceştia vor încerca să nu o lase. Jocul se va desfăşura pe Copii se aşează pe patru rânduri. În faţa primului rând la
un cântecel cu text: distanţă de 2-3 metri, se marchează linia unde se va executa
Pisica vrea să prindă bătaia pe un picior pentru săritură. Cel care a sărit cel mai
Un şoricel la brânză, departe, se aşează într-o parte a sălii, iar ceilalţi în cealaltă parte.
Pisica vrea să prindă, După ce primul rând a terminat, al doilea rând înaintează spre
Un şoricel la brânză, locul de plecare, la semnalul educatoarei execută săritura. La
Vai de el, vai de el, sfârşit, copiii care au sărit cel mai departe, formează un nou rând
Bietul şoricel, şi sar. Va fi considerat câştigător cel care a sărit cel mai departe
Vai de el, vai de el, de această dată.
Bietul şoricel.
Jocul se va repeta de câteva ori. Cursa cu obstacole (echilibru)

Nu scăpa oul! Se lucrează cu două echipe sub formă de concurs. Se

aşează în faţa fiecărei echipe aliniate câte o băncuţă orientată în
Se pune în lingură un ou care se ţine într-o mână, cealaltă lungime pe direcţia de mers. La capătul acesteia se va aşeza o
fiind pusă la spate. De la linia de start se pleacă având grijă să saltea pe care se va executa coborârea de pe băncuţă, prin
un cadă oul din lingură. Vă puteţi deplasa oricât de repede doriţi săritură în adâncime. Mai departe pe direcţia de parcurs la o
(având grijă să un cadă oul din lingură) până la marcajul (cu distanţă de 2 m, se vor aşeza obstacole. Copiii se urcă pe băncuţă
creta) următor , după care se parcurge traseul în sens invers. şi merg cu braţele în lateral, spatele drept, privirea înainte,
Câştigă cel (cei) care ajung primii la linia de plecare fără să coboară de pe băncuţă prin săritură în adâncime şi parcurg
piardă oul pe traseu. traseul stabilit cu trecerea obstacolelor prin păşire.
 Culege castanele ?(îndemânare) Activităţi pentru seminar

Copiii sunt împărţiţi în două echipe, aranjaţi în şir, în dreapta

fiecărei echipe se găseşte un recipient cu castane. Câte un copil
din fiecare echipă va lua cu o lingură câte o castană pe care o vor
duce până la linia de sosire, dacă scapă castana pe jos trebuie să Sarcini şi exerciţii aplicative
o ia tot cu lingura. La linia de sosire vor aşeza castana în coşul
echipei,(coşuri colorate diferit), apoi aleargă înapoi spre echipa
sa şi va preda lingura următorului coechipier. Câştigă echipa care ?
1. Pornind de la următoarea afirmaţie:, redactaţi un eseu
ajunge să transporte mai repede toate castanele în coşul de la structurat de 150 de cuvinte.
linia de sosire.
Timp de lucru 10 minute
Veveriţele şi vânătorul (căţărare)

Educatoarea va desena un cerc, în cerc va sta vânătorul,

2. -
în jurul lui ceilalţi copii vor fi veveriţele, care vor culege alune. În ce măsură satisface jocul necesitatea implicării individului
La bătaia din palme a educatoarei vânătorul porneşte la vânat în propria “facere”.
veveriţe. Copiii-veveriţe vor fugi de vânător urcându-se pe
spaliere. Copilul prins de vânător va ieşi din joc şi va sta pe
băncuţă, cuminte, urmărind jocul celorlalţi copii. Jocul se
4. -
5. -
execută de câteva ori.

6. -
 Capitolul al IX-lea de mijloacele de învăţământ. Ori jocul presupune un spaţiu
adecvat, timp necesar desfăşurării şi materiale destinate scopului
UTILIZAREA JOCULUI ÎN ŞCOALĂ jocului. Barierele de natură funcţională se apropie de cele
atitudinale, în dorinţa de a parcurge disciplinele conform planului
de învăţământ, învăţătorii/profesorii sunt interesaţi de realizarea
Odată cu intrarea copilului în clasa I, activităţii acestora şi mai puţin de modalităţile prin care jocul ar putea fi
fundamentale din grădiniţă-jocul, i se va substitui activitatea parte integrantă a curriculum-ului. În ciuda acestor bariere,
organizată şi sistematică-învăţarea. Activitatea de învăţare în învăţătorii/profesorii pasionaţi de profesie şi buni cunoscători ai
şcoală este o activitate care supune şcolarul unei activităţi psihologiei copilului găsesc resursele şi mijloacele necesare
încărcate cu reguli cu care copilul ia contact pentru prima dată, implementării jocului în lecţiile şcolare. Tot mai evident a
iar dacă trecerea de la activitatea mult mai flexibilă şi relaxantă devenit aspectul că jocurile dramatice pot fi mijloace utile în
din grădiniţă la activitatea şcolară rigidă se efectuează prea brusc formarea unor cunoştinţe despre viaţa socială, în rezolvarea
şi fără tact, activitatea şcolară va fi privită de către fragedul elev situaţiilor conflictuale, pentru înţelegerea anumitor evenimente
ca pe situaţie plină de stres. De aceea pot apărea probleme de etc.
integrare sau chiar probleme mai grave, cum ar fi dificultăţile de Stă în măiestria învăţătorului de a îmbina activitatea
învăţare. Noua realitate şcolară este cu totul inedită pentru didactică cu elemente atractive oferite de joc, atunci când pulsul
copilul de vârstă şcolară mică. Pedagogia modernă şi specialiştii lecţiei o cere. Jocul în activitatea şcolară reprezintă un procedeu
în didactică pun accentul pe metodele moderne care au ca utilizat fără rezerve de învăţătorii care cunosc particularităţile
procedeu jocul. Jocul nu vine în contradicţie cu activitatea copiilor şcolari de vârstă mică. Mai ales la clasa I este indicat ca
şcolară. De aceea învăţătorii trebuie să presare în cadrul învăţătorul să folosească tot mai frecvent jocurile didactice,
activităţilor şcolare, în lecţii, atunci când observă oboseala jocurile dramatice şi alte jocuri-exerciţii pentru a diminua
copiilor, sau starea de neatenţie elemente de joc. Acestea vor caracterul scolastic al lecţiilor. Instaurând în cadrul lecţiilor o
avea rolul de a înviora lecţiile şi de a face trecerea dintre atmosferă de joc, antrenarea şcolarilor va fi mai deplină, iar
activitatea de la grădiniţă la şcoală mult mai uşoară. randamentul şcolar mult mai ridicat.
La nivelul învăţământului primar întâlnim însă o serie de
bariere care împiedică învăţătorul să recurgă la joc în cadrul Exemple de jocuri pentru şcolari
activităţilor instructiv-educative. Aceste impedimente sunt de
natură: atitudinală, structurală şi funcţională. În ceea ce priveşte Scorpionul
barierele atitudinale, acestea sunt determinate de tendinţa
învăţătorului/profesorului de a se încadra într-o anumită orientare * Număr participanţi: 10-30
de tip scolastic, în sensul realizării cerinţelor programei într-o *Materiale necesare: fular
perioadă bine determinată, iar jocul nu-şi regăseşte locul în *Durată: 5-10 min.
activităţile didactice, decât poate după finalizarea lecţiilor. Desfăşurarea jocului: Jucătorii sunt adunaţi în cerc. Ei se prind
Barierele de natură structurală au ca determinant limitările de umeri. În mijloc stă un alt jucător. Acesta este scorpionul.
impuse de: curriculum, de timpul didactic, de spaţiul didactic şi
El are un fular bine legat de gleznă. El merge în mâini şi Activităţi pentru seminar
picioare şi trebuie să atingă cu fularul la gleznă pe unul din
cerc. Cercul se poate mişca în toate felurile şi direcţiile, dar nu
are voie să se desfacă. Cel atins de scorpion este noul
scorpion.
Sarcini şi exerciţii aplicative
Piatra magică

*Număr participanţi: 8-25 ?

1. Pornind de la următoarea afirmaţie: ,,Lăsaţi copilul să
* Materiale necesare: piatră sau nasture vadă, să audă, să descopere, să cadă, să se ridice şi să se
*Durată: 10-15 min înşele”. Nu folosiţi cuvinte când acţiunea, faptul însuşi sunt
Desfăşurarea jocului: Toţi jucătorii stau cu mâinile întinse şi posibile.”(Pestalozzi), redactaţi un eseu structurat de 150 de
cu palmele deschise în cerc. Un jucător merge în cerc şi se cuvinte.
face că dăruieşte fiecăruia o piatră. Fiecare închide imediat Timp de lucru 10 minute
palma. În realitate însă, doar unul primeşte piatra. După ce toţi
au fost atinşi, cel cu piatra fuge spre un punct anume, dinainte 2. -
stabilit. Ceilalţi trebuie să îl prindă înainte ca el să ajungă Elaboraţi o proiectare didactică la o activitate de învăţare la
acolo. Cine îl prinde, este următorul care dă piatra. Dacă nu îl ciclul primar în cadrul căreia să integraţi jocul didactic.
prinde nimeni, fugarul aşează piatra jos.
3. -
Păsărică, mută-ţi cuibul! Daţi

*Număr participanţi: 8-25 4. -

*Durată: 10-15 min
Desfăşurarea jocului: Copiii stau câte 2 faţă în faţă ţinându-se 5. -
de mâini, alcătuind astfel câte un cuib. În fiecare cuib se află
un jucător(păsărica). Un jucător este fără „cuib” . Cel fără 6. -
„cuib” se plimbă până conducătorul jocului (un elev sau
profesorul) spune: „Păsărică, mută-ţi cuibul!” Imediat
“păsărelele” sunt obligate să-şi schimbe „cuiburile”. Jucătorul
care este fără „cuib” încearcă atunci să găsească repede un
„cuib” liber. Cine rămâne fără „cuib” , continuă căutarea.
 Capitolul al X-LEA o jucărie cu care să se joace el o inventează, nu de puţine ori
vedem copiii care folosesc beţe sau pietre cărora le substituie
JOCUL ŞI JUCĂRIA jucăriile. Copilul foloseşte jucăria ca partener în jocul pe care-l
joacă, pur şi simplu jucăria va fi însufleţită în lumea fantastică a
copilăriei. Jucăria nu este doar un obiect oarecare, ea primeşte o
valoare în mâna copilului, uneori este un prieten imaginar, alteori
un inamic etc. Jucăria are un rol însemnat în dezvoltarea
imaginaţiei şi fanteziei copilului. Jucăria stimulează forţele
copilului de creaţie, îi înflăcărează fantezia, îi alimentează trăirile
afective, generează noi dorinţe, preferinţe, emoţii, sentimente şi
interese. Jucăria prin transformările şi însufleţirile dobândite prin
joc determină profunde transformări în viaţa copilului: îşi
dezvoltă trebuinţele, dorinţele, sentimentele, conştiinţa de sine.
Jucăriile adecvate stimulează activitatea analitico-
sintetică în multiple şi diverse planuri de reflectare a realităţii:
senzorial, perceptiv, imaginativ şi noţional.
10.1.Rolul jucăriei în viaţa copilului
În planurile senzorial-perceptiv, copilul supune obiectul
de joc unei analize şi sinteze concrete nemijlocite. Uneori copiii
În viaţa copilului un rol tot atât de important ca jocul îl
îşi strică jucăriile, le desfac în părţile componente, nu dintr-un
ocupă jucăria. Jucăria ajută la dezvoltarea multilaterală a
impuls distructiv, ci din dorinţa de a vedea dincolo de întreg,
personalităţii copilului. Jucăria alături de joc stimulează
părţile componente. Aceasta reprezintă o manifestare a
gândirea, vocabularul, vorbirea, capacitatea de a imita, memoria,
curiozităţii lor, o necesitate a spiritului lor de investigaţie. Copiii
totodată le îmbogăţeşte capacitatea emoţională, fantezia. În
simt nevoia sa "descompună" jucăriile în elementele lor
timpul jocului, prin manevrarea jucăriei copiilor li se dezvoltă
componente, să vadă cum sunt alcătuite, ce se "ascunde" în
îndemânarea şi atenţia. În timpul jocurilor colective, copilul
interiorul lor, deoarece jucăriile constituie un corespondent direct
învaţă să se adapteze la partenerii de joacă, să-şi diminueze acel
al obiectelor şi fiinţelor din lumea înconjurătoare.
egocentrism specific vârstei şi să împartă jucăriile cu aceştia.
Copilul acţionează în plan imaginar cu jucăriile ca şi
Joaca împreună creează posibilitatea modelării comportamentul
când ele ar fi obiecte reale, atribuindu-le funcţii sociale
copiilor, îmbogăţirii cunoştinţelor, dezvoltării capacităţii de
determinate. În activitatea de joc, prin intermediul jucăriei
rezolvare a stărilor de tensiune. Cu cât este mai mare copilul cu
devine posibilă îmbinarea elementului fictiv cu cel real. Aceasta
atât are nevoie de prezenţa partenerilor de joacă şi a unor jucării
reprezintă o modalitate de accedere a copilului la cunoaştere,
cât mai diversificate şi elaborate.
jucăria mijloceşte asimilarea experienţei sociale de către copil.
Unii psihologi consideră jucăria tot atât de importantă
Jucăriile folosite în cadrul jocurilor contribuie la dezvoltarea
pentru copil cum este cartea în viaţa omului. Jucăria în viaţa
gândirii preşcolarului. Substituirea prin jucărie a realităţii
copilului este indispensabilă am putea spune. Dacă copilul nu are
obiective presupune participarea în măsuri diferite a tuturor
proceselor psihice. Observăm că pe măsură ce copilul creşte vârstă căruia se adresează, asupra modului de utilizate precum şi
jucăria dobândeşte înţelesuri subtile, datorate evoluţiei gândirii asupra rolului lor în educaţia copilului. Jucăriile trebuie alese cu
copilului. Gândirea se exersează datorita faptului ca în activitatea grijă pentru a fi potrivite cu nivelul de vârstă al copilului astfel
de joc copilul atribuie diferite semnificaţii jucăriilor, pe baza încât să nu fie periculoase pentru el, să nu îl rănească în vreun
reprezentărilor formate în urma acţiunii cu obiectele lumii reale. fel, dacă va fi mânuită neglijent.
Pe aceasta cale copilul substituie câmpului perceptiv concret Jucăria trebuie sa corespunda particularităţilor de
imediat, pe cel abstract şi învaţă să opereze cu semnificaţiile vârstă şi individuale ale copiilor prin dimensiuni, greutate şi
cuvintelor cu diferite grade şi nivele de generalizare. dinamică, ea trebuie să fie rezistentă încercărilor la care copilul
Jucăria şi jocul ajută la producerea procesului de transfer curios o supune. Jucăria trebuie să contribuie la educarea
din "exterior" spre "interior", proces care marchează o etapa gustului artistic, simţului frumosului şi să reflecte cât mai fidel
importantă în dezvoltarea gândirii preşcolarului. Jucăria şi jocul realitatea, pentru a-l ajuta să-şi formeze reprezentări conform
are o importanţă fundamentală în dezvoltarea personalităţii acesteia.
copilului, iar adultul trebuie să-l ajute fiindu-i partener esenţial Jucăriile trebuie să contribuie împreună cu jocul la
de joacă. dezvoltarea copilului sub aspect psihic, conceptual şi social.

10.3.Clasificarea jucăriilor
10.2.Calităţile jucăriilor
Putem clasifica jucăriile în primul rând după grupele de
Pentru a răspunde cerinţelor educative de dezvoltare a vârstă ale copiilor:
personalităţii copilului jucăriile trebuie să îndeplinească câteva  jucării pentru vârsta de 3 - 4 ani;
cerinţe de ordin calitativ:  jucării pentru vârsta de 4-5 ani;
 să corespundă rolului formator şi stimulator;  jucării pentru vârsta de 6-7 ani etc.
 să determine acumularea cunoştinţelor, dezvoltarea O altă modalitate de clasificare a jucăriilor este cea realizată
deprinderilor şi aptitudinilor copiilor; în funcţie de utilizare:
 să stimuleze imaginaţia şi fantezia copiilor; - jucării psihomotorii:
 să conducă la formarea simţului estetic al copiilor;  jucării pentru construcţii;
 să corespundă din punct de vedere igienico-sanitar,  jucării sportive;
astfel încât să nu atenteze la securitatea şi sănătatea copiilor;  jucării intelectuale;
 să nu contravină normelor morale.  jucării pentru educarea vorbirii;
Jucăriile trebuie alese cu multă atenţie, ţinându-se cont  jucării pentru ştiinţă;
în primul rând, de vârsta, preferinţele şi capacitatea intelectuală a  jucării pentru stimularea creativităţii;
copilului. Trebuie căutate jucăriile de calitate şi cele care prin  jucării logico-matematice;
componenţa lor sunt destinate copiilor şi produc efecte pozitive  jucării muzicale.
asupra lor, au valoare educativă. De obicei jucăriile şi jocurile - jucării sociale:
conţin instrucţiuni asupra utilizării, precizări asupra nivelului de  jucării pentru competiţie;
  jucării pentru jocuri de rol; preferată face parte din intimitatea copilului este factorul de
 jucării de cooperare. echilibrare psihică, este substitutul afectiv.
Jucăriile se pot clasifica şi în modul următor:
 jucării simple: jucării din pluş, păpuşi, maşini; 10.4.Cărţile pentru copii
 jucării compuse: jocuri de construcţii diferite, traforaj,
truse, seturi; Este absolut necesar ca toţi copiii să aibă acces la cărţile
 jucării cu regulament: jucării de societate, domino, şah, pentru copii. Acestea furnizează informaţii diverse care ajută la
monoppoly etc. stimularea imaginaţiei copiilor, ajută le dezvoltarea limbajului, le
Este foarte important ca preşcolarii să fie învăţaţi să se joace formează plăcerea de a asculta poveşti. Cărţile pentru preşcolari
cu diferite jucării, să se joace împreună cu alţi copii şi să li se sunt cărţi vizuale, ele sunt axate pe imagine. Ei pot „citi” aceste
formeze deprinderile de a îngriji jucăriile şi de a le ţine în ordine. imagini, pe care şi le împărtăşesc povestindu-le celorlalţi copii,
Părinţii trebuie să ştie să aleagă jucăriile corespunzător vârstei astfel socializează şi interacţionează pe baza imaginilor. Copiii
copiilor lor. Dacă jocul ocupă un loc important în viaţa copilului pot reproduce poveştile cunoscute pe baza imaginilor din cărţi
şi jucăria ocupă un loc la fel de important. De multe ori jucăria exersând limbajul, pot face apel la reprezentări pentru a
stimulează copiii spre diferite acţiuni, determină conţinutul identifica obiecte şi fenomene ale mediului înconjurător, pot
jocului, trezeşte anumite trăiri emoţionale, trezeşte interese, descifra literele alfabetului, pot învăţa să numere şi să socotească
formează deprinderi, activează imaginaţia şi creativitatea pe baza imaginilor din cărţi. Cărţi ca: Prima mea enciclopedie,
copiilor. Jucăria trebuie să fie un mijloc didactic de stimulare Primul meu dicţionar, Corpul uman, Animale sălbatice şi
educativă a copiilor. Jucăria are calităţi multidisciplinare, o domestice, Lumea subacvatică, Cartea junglei, Lipeşte şi
jucărie poate fi folosită cu succes în cadrul tuturor activităţilor învaţă...!, Insecte şi păsări, Lumea invizibilă, Basme şi poveşti,
Enciclopedia tehnică ilustrată, sunt doar o parte din cărţile
din grădiniţă, flexibilitatea cu care poate fi utilizată îi dă valori
valoroase care nu trebuie să lipsească din biblioteca oricărui
multiple. Jucăria determină socializarea copiilor. Un copil
copil. În plus cărţile de colorat sunt deosebit de utile copiilor
neacceptat de grup în momentul în care apare cu o jucărie
pentru învăţarea culorilor, pentru formarea deprinderilor de a se
interesantă, ceilalţi copiii, determinaţi de curiozitatea înnăscută
încadra într-un contur dat, pentru a se familiariza cu desenul.
vor „năvăli” în jurul copilului să-i studieze jucăria inedită. Astfel
Cărţile de tip puzzle sunt deosebit de educative, copiii sunt
copilul va fi acceptat de ceilalţi copii în jocurile lor, se vor forma determinaţi să reconstituie imagini din poveşti din bucăţi, sau să
relaţii de colaborare, chiar prietenii. reconstituie un obiect din părţi, le dezvoltă astfel copiilor
O jucărie de calitate, atrăgătoare, viu colorată, care respectă memoria reproductivă, îndemânarea şi gândirea.
normele didactice va avea impact asupra educării simţului estetic
al copiilor. 10.5. Jocuri şi jucării
Între jucărie şi copiii se stabileşte de cele mai multe ori o
relaţie de afecţiune. Aproape fiecare copil are o jucărie preferată, În primul rând pentru dezvoltarea armonioasă, sănătoasă
în special la vârste foarte mici, până la patru ani, de care nu se şi conform înclinaţiilor sale trebuie să lăsăm copilul să se joace,
desparte, chiar dacă a ajuns uneori într-o stare deteriorată. Jucăria de asemenea este necesar să aibă spaţiul său de joacă. Un copil
se joacă cu orice îi stârneşte imaginaţia. Jucărie poate fi orice Activităţi pentru seminar
obiect care îl mobilizează pe copil la o activitate vioaie,
antrenantă, care îi activează gândirea, imaginaţia creatoare,
abilităţile şi priceperile dobândite, memoria, spiritul de
observaţie. O cutie de carton, un beţişor, un pumn de lut, o
bucată de hârtie, o cârpă, toate pot fi jucării în mâinile copilului.
Sarcini şi exerciţii aplicative
Jucăriile trebuie totuşi alternate, pentru ca să nu se plictisească de
ele prea repede. Jucăriile care imită obiecte destinate adulţilor, la ?
1. Pornind de la următoarea afirmaţie: “Copilul nu
o scara mai mică: trusa medicală de jucărie, mini-bucătăria, este un vas de umplut, ci un cămin de aprins. O minte bine
telefoanele şi aşa mai departe contribuie la stimularea socializării
formată valorează mai mult decât o minte bine umplută.” -
copiilor şi la dezvoltarea imaginaţiei. Urmărind jocurile şi
jucăriile copiilor educatorii pot identifica înclinaţiile lor spre o
Montaigne), redactaţi un eseu structurat de 150 de cuvinte.
activitate sau alta, aptitudinile speciale şi talentul. Timp de lucru 10 minute

2. -
Arătaţi cum poate contribui jocul la formarea încrederii în sine
a preşcolarului.

3. -
Care sunt principalele funcţii ale jocului.

4. -
Elaboraţi un proiect didactic pentru o activitate de învăţare
bazată pe joc.

5. -
Daţi exemple de jucării care pot fi utilizate ca materiale
didactice pentru fiecare domeniu de cunoaştere.

6. -
Arătaţi care sunt funcţiile jucăriei şi ce caracteristici trebuie
să îndeplinească ca să corespundă normelor educative.
 BIBLIOGRAFIE:  Comşa Gheorghe, Mihai Claudia, (2006), Cunoaşterea
copilului la intrarea în clasa I, Editura Pandora M.,
Bucureşti.
 Adler, A., (1996), Cunoaşterea omului, Editura IRI,  Dewey, J., (1992), Fundamente pentru o ştiinţă a
Bucureşti. educaţiei, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
 Allport, G., W., (1991), Structura şi dezvoltarea  Dima, Silvia, (coord.), (1997), Copilăria - Fundament al
personalităţii, Editura Didactică şi Pedagogică, personalităţii. Cunoaştere –Explorare – Educare,
Bucureşti. Editată de Revista Învăţământul Preşcolar, Bucureşti.
 Amabile, Teresa, M., 1997, Creativitatea ca mod de  Donaldson, M., (1987), Children's Minds. London:
viaţă. Ghid pentru părinţi şi profesori, Editura Ştiinţă şi Fontana Press. Donaldson, M., (1992), Human Minds.
Tehnică, Bucureşti. London: Penguin Book.
 Badea Elena, (1997), Caracterizarea dinamică a  Elkind, D., (2007), The power of play: How
copilului şi adolescentului, Bucureşti. spontaneous, imaginative activities lead to happier,
 Barbu, H., Popescu, Eugenia, Şerban, Filofteia, (1993), healthier children. Cambridge, MA: Da Capo Press.
Activităţi de joc şi recreativ-distractive, Editura  Fromberg, D. P., (2002), Play and meaning in early
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. childhood education. Boston: Allyn & Bacon.
 Bergen, D., (2002), The role of pretend play in  Flerina, E. F., (1976), Jocul şi jucăria, Editura Didactică
children’s cognitive development. In Early Childhood şi Pedagogică, Bucureşti.
Research and Practice, 4(1), 2–15.  Erikson, Erik H., (1963), Psihanaliza şi istorie. Tânărul
 Beaven, J., (2000), Joyful play. Spotlight: Physical Luther, Editura Trei, Bucureşti.
development. ERIC, ED 625312.  Elkonin, D.B., (1980), Psihologia jocului, Editura
 Birch, Ann, (2000), Psihologia dezvoltării, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
Tehnică, Bucureşti.  Freud, Anna, (2002), Normal şi patologic la copil –
 Bruner, J.S., (1976), Procesul educaţiei intelectuale, evaluari ale dezvoltării, Editura Fundaţiei Generaţia,
Editura Ştiinţifică, Bucureşti. Bucureşti.
 Bruner J., (1970), Pentru o teorie a instruirii, Editura  Gandini, Lella, & Edwards, Carolyn (Eds.). (2001).
Ştiinţifică, Bucureşti,. Bambini: The Italian approach to infant-toddler care.
 Bruce, T., (1993), The Role of Play in Children’s Lives. New York: Teachers College Press. ED 448 859.
In Childhood Education, Vol.69.  Gandini, Lella, &Goldhaber, Jeanne.(2001). Two
 Claparéde Edouard, (1975), Psihologia copilului şi reflections about documentation. In LellaGandini&
pedagogia experimentală, EDP, Bucureşti. Carolyn Edwards (Eds.), Bambini: The Italian approach
 Chateau J., (1970), Copilul şi jocul, Editura Didactică şi to infant-toddler care (pp. 124-145). New York:
Pedagogică, Bucureşti. Teachers College Press. ED 448 859.
 Gardner, H. (2001). Introductions. In C. Giudici, M.  Kelemen, Gabriela, (2014), Didactica învăţământului
Krechevsky, R. Rinaldi, (Eds.) Making learning visible: preşcolar, Editura Universităţii „Aurel Vlaicu”, Arad.
Children as individual and group learners. (pp. 25-27).  Kelemen, Gabriela, (2010), Pedagogie preşcolară,
 Garvey, C., (1977), Play. In Bruner, J., Cole, M. & Editura Universităţii „Aurel Vlaicu„ Arad.
Lloyd, B. (Eds.). The developing child series. London:  Kelemen, Gabriela, (2012), Copilul cu dificultăţi de
Collins/Fontana Open Books. învăţare, Editura Universităţii “Aurel Vlaicu” Arad.
 Glava Cătălin, Glava Adina, (2002), Introducere în  Kelemen, Gabriela, (2012), Psihopedagogia jocului,
pedagogia preşcolară, Editura Dacia, Cluj-Napoca. Editura Universităţii “Aurel Vlaicu” Arad.
 Ginsberg, H.P., (2006), Mathematical play and playful  Kelemen, Gabriela, (2011), Metodica activităţilor
mathematics: A guide for early education. In Singer et culturale civice şi recreative, Editura Universităţii
al., op. cit. (pp. 145-165). “Aurel Vlaicu” Arad.
 Hayes Nicky, Sue Orell, (2003), Întroducere în  Kelemen, Gabriela, (2014), Psihopedagogie
psihologie, Ediţia a III-a, Editura All, Bucureşti. supradotării, Editura ProUniversitaria, Bucureşti.
 Herlo Dorin, (2006), „Didactică” Editura Universităţii  Kelemen, Gabriela, (2012), Metodica activităţilor de
“Aurel Vlaicu”, Arad. educare a limbajului, Editura Universităţii „Aurel
 Ilica, A. Dorin Herlo, V. Binchiciu, C. Uzum, A. Vlaicu” Arad.
Curetean, (2005), „O pedagogie pentru învăţământul  Kim, S., (1999), The effects of storytelling and pretend
primar”, Editura Universităţii “Aurel Vlaicu”, Arad. play on cognitive processes, short-term and long-term
 Ilica, Anton, Kelemen, Gabriela, (coord), (2004), narrative recall. In Child Study Journal, 29(3), 175–191.
Metodica activităţilor instructiv-educative în grădiniţă,  Leontiev A.N., (1948), Probleme de psihologia copilului
Editura Universităţii „Aurel Vlaicu”, Arad. de vârstă preşcolară, Editura de stat- Pedagogie şi
 Ianosi, I., (1998), Vârstele omului, Editura Trei, Psihologie, Bucureşti.
Bucureşti. Ionescu, M., Radu, I., (coord.), (2001),  Mitu Florica, (2004), Limba şi Literatura Română-
Didactica modernă, Ed. Dacia, Cluj-Napoca. Culegere de jocuri didactice, exerciţii şi teste de
 Ionescu, M., Chiş, V., (coord), (2001), Pedagogie. evaluare şi autoevaluare, Editura Didactica şi
Suporturi pentru formarea profesorilor, Ed. PUC., Cluj- Pedagogică, Bucureşti.
Napoca.  Moldovan Olga, (coord.), Dana Bălaş Timar, Tiberiu
 Isenberg & Quisenberry, (2002), Play: A Necessity for Dughi, Sonia Ignat, Gabriela Kelemen, (coord), Sinteze
All Children, in Childhood Education, Vol. 79. conceptuale de psihopedagogie specială, Editura
 Iucu Romică, (2003), Pedagogie, Editura Credis, Universităţii „Aurel Vlaicu” Arad.
Bucureşti.  Piaget, J., (2005), Psihologia copilului, Editura Cartier,
 Jones, E. & Cooper, R., (2006), Playing to get smart. Bucureşti.
New York: Teachers College Press.  Piaget, J., (2005), Reprezentarea lumii la copil, Editura
 Cartier, Bucureşti. Improvisation/Conversation in the Preschool
 Popescu, E., Pedagogia preşcolară. Prelegeri pentru Classroom. Mahwah, NJ: Lawrence Erlbaum Associates,
perfecţionarea educatoarelor din clasele de copii Publishers.
preşcolari, E.D.P., Bucureşti.  Schaffer, H.R., (2005), Introducere în psihologia
 Preda, Viorica, (1999), Copilul şi grădiniţa, Editura copilului, Editura ASCR, Bucureşti.
Compania, Bucureşti.  Schvartz, G., Kelemen, G., (2007), Psihologia copilului,
 Rafailă Elena, (2002), Educarea creativităţii la vârsta Editura Universităţii „Aurel Vlaicu„ Arad.
preşcolară, Editura Printech, Bucureşti.  Şchiopu, U., Verza, E., (1997), Psihologia vârstelor –
 Răduţ-Taciu, R., (coord.), (2004), Pedagogia jocului. De ciclurile vieţii, Editura Didactică şi Pedagogică,
la teorie la aplicaţii, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj- Bucureşti.
Napoca.  Şchiopu, U., (1970), Problemele psihologice ale jocului
 Rebecca S. (2000). Reggio Emilia: Catalyst for change şi distracţiilor, Editura Didactică şi Pedagogică,
and conversation. ERIC Digest. Champaign, IL: ERIC Bucureşti.
Clearinghouse on Elementary and Early Childhood  Sillamy, Norbert, (1998), Dicţionar de psihologie,
Education. ED 447 971. Editura Univers Enciclopedic,. Bucureşti.
 Scheinfeld, D., Haigh, K. and Scheinfeld, S. (2008). We  Stănciulescu, Elisabeta, (1998), Sociologia educaţiei
Are All Explorers: Learning and teaching with Reggio familiale, vol I,II, Editura Polirom, Iaşi.
principles in urban settings.New York, NY: Teachers  Smilansky, S., (1990), Sociodramatic play: Its relevance
College Press. to behavior and achievement in school. In E. Klugman
 Shoptaugh, S., Frasier, B., Miller, S., Bardwell, A. and & S. Smilansky (Eds.), Children’s play and learning:
Bersani, C. (2006)The importance of educational Perspectives and policy implications (pp. 18–42). New
exchange: a state-wide initiative. Innovations in Early York: Teachers College Press.
Childhood Education 13(3): 12–21  Taiban, M., (1970), Probleme psihologice ale jocurilor
 Smilansky, S., (1968), The effects of sociodramatic play şi distracţiilor, E.D.P. Bucureşti.
on disadvantaged preschool children. London: Wiley.  Taiban, M., Gheorghian, E., (1973), Metodica jocurilor
 Smilansky, Sara, (1990), Sociodramatic play: Its relevance to şi a programului distractiv în grădiniţa de copii, E.D.P.,
behavior and achievement in school,'In E. Klugman & Bucureşti.
S.Smilansky (Eds.), Children’s Play and I-earning. New York:  Tucicov Bogdan Ana, (1972), Personalitatea copilului,
Teacher’s College. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
 Sawyer, R., K., (2001), Creating Conversations/  Zlate Mielu, (1991), Psihologia copilului, E.D.P.
Improvisation in Everyday Discourse. Cresskill, New Bucureşti.
Jersey: Hampton Press, Inc.  Voiculescu Elisabeta, (2003), Pedagogie preşcolară
 Sawyer, R.K., (1997), Pretend Play As (ediţia a II-a, revizuită), Editura Aramis.
 Winnicott D. W., (2005), De la pediatrie la psihanaliză,
Editura Trei, Bucureşti.
 Winnicott D. W., (2004), Natura umana, Editura Trei,
Bucureşti.
 Vîgotski, L., S., (1933, 2002), Play and its Role in the
Mental development of the Child.
http://www.marxists.org/archive/vygotsky/works/1933/p
lay.htm.
 www.playwork.org
 www.relijoc.ro/html
 www.4children.org/pdf/play07.pdf
 www.braintraining.com.