Quyrlos TOLANDA MITROFAN Coordonator PSIHOPATOLOGIA, PSIHOTERAPIA SI CONSILIEREA COPILULUL (abordare experiential) @ COLECTIA ALMA MATER Editura SPER BUCURESTI 2001BIBLIUIKe AONRALA en eITARR TAT? DE SoCreLogiR AdStvotbii'a apamt sub egida Societitit de Psihoterapie Experiential Romatd Copyright ©, 2001, Eaitura S.P.ER. Toate drepturile rezervate Editurii SPER. \ Reproducerea, copicrea sau traducerea parjialé sau integralé a acestei lucréri se pot face numai cut acordul scris al SPER, Copyright ©, 2001 by S.P-ER. All rights res Deserierea CIP a Biblistecii Nati Psihopatologia, psihoterapia si consitierea copilului:(abordare experiential) / Jolanda Microfan. (coord ), tena Otitia Viadisla Geenina Cucu-Ciuhan, Elena Anghel, Codrufa Launeanu, Dora Buzducea Bucuresti: Editura S.P.ER., 2001 p. 373; cm. 24 ~ (Alma Mater : 2) Bibliogr. ISBN 973-99221-9-8 I. Mitrofan, Jolanda (coord.) Tl Vladislav, Elena Otilia W1. — Cucu-Civhan, Geanina 616.89-053.2 Redactor stiinfific: Tolanda Mitrofan ‘Tehnoredactori: Anca Constant= Adrian Luca B,C.U, Seclologie ‘Ne 24-084584 Difuzare: Editura SPER. Str. Ritmului, Nr. 2A, Sect2, Bucuresti, Tel. 3148972 / 093.210648 093520933 Tipar: SITECH SRL Str. AL Cuza, BI, A, Et. 1, Craiova Tel: / Fax: 051.414003 PSIHOPATOLOGIA, PSIMOTERAPIA $I CONSULIEREA COPILULUL AUTORI (abordare experientiala) IOLANDA MITROFAN (Coordonator) ELENA OTILIA VLADISLAV GEANINA CUCU - CIUHAN ELENA ANGHEL CODRUTA LAUNEANU DORU BUZDUCEA A contribuit MARINA BADEACOLECTIVUL DE AUTORI TOLANDA MITROFAN + Profesor Doctor ~ Faculttea de Psihologie si Silintele-—-Educatiei, Universitatea din Bucuresti + Coontonstor de stagii de. studi aprofindate $i doctorat ta psihologie 31 psihoterapie, Centrul de Dezvoltare Personals Consiliewe si Psihoterapie Experiemit& © Aproximativ 20 ani este cercetitor stinger. 1) si_psihoterapeut in Gomenil clinic ta Instiutal Nafional de Expertizs Medicala gi Reeuperare a Capacitii de Munct + Stagit de formare (specaliiti) tn poihoterapia experiential a unified, staltierapie (Belgia), somato-analiz, nals bioenergetie si reichiand (Frans), NLP, terapil creative (Olanda), meditayic creativ, terapi de cuplu si familie Autor $i coautor a peste [00 de stu, aticole stlinffice si teme de cereetre ‘Volume ‘publicste:.Cuplul conjugal ~ armonie si dezarmonie” (1989), Familia de la A la Z” (1991), Elemente de paitologiacuplului™ (1994, 1996), {Psilologiareafilordinte sexe, Mutali gi liernative” (1997), dncorsiune i peihasociologia gi psthosexologia familie (1998), Psihoterapia—_ experientiala”™ (1997), ,Jecurle constiente sau Terapia Uniticri” (1999), ,Psihologia plerderit si verapia dures" (1999), ,Orientarea experiential In pshoteraple” (2000). = Presedinta Sociesii de Psihoterepie Experientia Romiok - SPER Peihoterapeut si formator fh eadrul SPER. + Coordonatoarea prosrametor formative fn psihoterapie derulate fa colaborare eu Universitatea Bucuresti si Coogi Consilcrtor si Psihoterapeutlor din Romina, 4+ Director si fondator al Revistei de Paioterapie Experientia + Coydonatoarea Centului de Dezvoltare Personals, Consiliere si Psihoterapie Experienjata, tm eadrul unui program at Universiti’ din Bucuresti fn pareneriat cu SPER. ELENA ANGHEL + Studi aprofundate in psihodiagnostic si psthoterapie (M.D. * Consilier seolarcoordonator al Cenirului Municipal de sistent Psihopedagogied, Bucuresti; + Specializati in consiliere si psihoterapie ‘experiential (diploma de psihoterapeut) psihoterapie reichiana, somatoanaliza, sgestalterapie, arterapi: * Publicati in Revista de Psihoterapic Experiential; + Practcian in consitierex i psihoterapia copilului, adolescentului si» familiei (Centrut’ de Dezvoltare Personals, Consliere si Psiboterapie Experiential, SPER, Universitatea Bucuresti} * Membru SPER; CODRUTA LAUNEANU + Studi aprofundate fn psihodiagnostc si psihoterapie (M.D.} * Conslier pentru orientarea carierei tn Ministerul Apri Nationale; * Preparator universitar In Universitatea Hyperion « Specializiri fn consiliee gi psthoterapie cexperientialf (diploma de psihoterapeut) Psihoteranie weichian8, — somateanaliza, sgestaliterapic; * Publicati im Revista de Psihoterapie Experiential + Practician in conslierea si psihoterapia copilulu gi familil (Central de Dezvoltare Personal, Consilire si, Psihoterapie Experientials, SPER, Universitatea Bucuresti: «© Memabru SPER;(GEANINA CUCU-CIUHAN ‘© Doctor in psinologie la. Universitatea Bucuresti ‘* Paholog cu studi aprofundte in psiioterapie si psihodiagnostc, Activtate_publicistics In Revista. de Psihoterapie Experiengala. Autor al crt =Psibologia scolarului mie: dexvoltare hhormal8, psihopatologie si psthoterapie” (2000), .Psiboterapia copiluluihiperactiv - © abordare experiemtials” (2001) * Lector universitar la Universitatea din Pitesti, Facultatea de Teologie, Cstedra de Stiinje Socio-Umane — sustine cursurile: Psihoterapie gi terapil de familie (seca ‘Teologio ~ Asistentd Soviala) si Psihologie experimental (Gectia Filosofie ~ Psihologie). * Practician tn consiierea si psihoterapia copii (Centrul de Dezvoltare Personal, Consiliere si Psthocerapie Expesienila pentru copil, adolescent, cuplt si familie, ‘lala SPER, Pitesti, “* Membro SPER. DORU BUZDUCEA + Asistent social cu studi aprofundate in politied sociale. Experinta de consilier tn problemele copiluli gi familie’ afeetate de HIV /SIDA. + Doctor in sociologie a Universitatea din Bucuresti * Autor si coautor af volumelor: .SIDA ~ Confluentepsihesoeiale” (1997) Secietatecentraia pe cop” _Paihoterapia Experientiala” (1997, 1993) “Psihologia plerderit si terapis dures (2999). «= Asistent universtar la Universitatea din Bucuresti, Facullatea de Sociologie si Asistenys’ Social: seminarii de psihoterapie i asistentt psibologics a persoanelor eu SIDA si boli cronice. += Membra SPER, ELENA OTILIA VLADISLAV. * Doctorand in psbologie * Studi aprofurdate in psinodiagnostc gi psihoterapes * Cada vniversitor la Facultatea de Psihologie si Stiingele Educate, Universitatea Sucuest- susfine. seminar Ta discipliele: Psitopatolgzia si Psihoterapia copilului, —_ Psthoterapie Experiential, Psihodrama—Clasic, Psihotecapi de Fanilie: © Specialzari in: psthoterapie esperienialg, ——gestalt- —_erapie, somatoanaliza, i curs de formare in psthodrama clasicd morenian * Conutor al edi ,Psihoterapia experiensiala"(1998),areole in Revista de Pshoterapie experiential; ‘+ Pracician in consiliorea si psihoterapia copilulul, adolescentului si _familci (Polictinica d= copii. si_ Centr de Dezvalare Personal, Consiliere sh Psinoierapfe experiential, SPER: Univ, Bucuresti) + Membr fondator SPER MARINA BADEA * Studit eprofundate tn pslhodiagnostic gi psihoterapie (MD. » Speciliziri ia consliere gi pshoterapie experiential (diploma de psihoterapeut), psihoterapie reichiana, somatoanaliza, sestalterape, arveropie;s 1 Publicetit in Revista de Psihoteropie Experiential ‘ Proctcian in conslierea $1 psthoterapra copilutsi, adolescentulut $i familiei (Centrul’ de Dezvoltare " Personala, ‘Consliere si Psinoterapie Experiential, SPER, Universtea Bucuresti) ' Memru SPER: Motto: Diana, 8 ani ~Un dar pentru terapeut: »De pe pimant mi se parea cd stelele sunt colorate, Mise pitea ca sunt rosii si verzi, ‘Mi se pirea c vorbese intre ele. Oare ce spun? Un nor albastru 2 acoperit stelele, Acel nor era de ploaie EI spunea cd va veni ploaia.”CUPRINS Prefati ELEMENTE DE PSIHOPATOLOGIE A COPILULUL Cap.1 Ce este psihopatologia si psihiatria copilului? Cateva precizari conceptuale si repere de analiza ale tulburarilor psihice la varsta copilitiei (Folanda Mitrofan) LL. Concepte-cheie...... : eats 12, Aspecte diferentiale inte psihopatologia copilului si # adultului 13. Crterii ale dezvoltari psihice normale ~ céteva elemente de baz pentru un psihodiagnostic diferential al normealitajifanormalitit ia dezvoltarea psibicd a copilului Cap. If Elemente de nozografie, evaluare psihopatologica psihodiagnostied a copilului (lolanda Mitrofen) ILI. Clasificarea tulburirilor psihice din pericada copilaiei si adolescentei 11.2. Eriologi copilitiei . Pete Epis eater etc TL3. Metode de evaluare psihologica si psihodiagnostic& a copitlor sia sisteunului for familial « : Z : Partea I prognosticul si epidemiologia tulburdrlor psihice ale Cap. TIL Psihogeniile la varsta copitariei (Geanina Cucu Civhan) ILI. Clasificarea psihogeniilor la copil 11.2. Reaetiile psihogene la copil HL3. Nevrozele copilatiei ites TIL, Dezvoltirile prevalente de personalitate la copil...-. +++ Cap. IV Devierile comportamentale la copil (Geanina Cucu Ciuhan) IV.L. Clasificarea tulburirilor de comportament 1V2. Tulburarile de conduité si opozitionismul provocator :...+ 8... ++ 1V3. Hiperaetivitatea cu deficit de atenie. «2... 020+ IVA, Modalititi de abordare @ copiilor cu devieri comportaiientale = 13 16 16 16 7 30 43 43 44 48, 56 58 58 66 67 82Cap. V__ Endogeniile si insuficienfete psihice ta copil (Geanina Cucu Ciahan) V.1, Clasificarea endogeniilor la copil ... V.2. Psihozele endogene V.3. Insuficientele psihice V.4. Modalitii de abordare @ cazurilor eu tulburdri psihotice Partea ELEMENTE DE PSIHOTERAPIF, alla CONSILIERE $I OPTIMIZARE COMPORTAMENTALA A COPIILOR Cap. 1 Concepte de baz, metode si tehnici de orientare experienfiala (Elena O,Viadislav) LL. Ce este psihoterapia copilului? 1.2. Obiectivele si desfagurarea procesului terapeutic . 13. Cum abordim copiit prin metode si tehnici experienile (expresive gi gestalt-creative)..... 13.1. Desenul ea abordare diagnostics si terapeuticd a copiluiui .. 13.2, Alte mijloace expresive in psihoterapia copilului 13.3. Gestalt-terapia la copii (Marina Badea). Cap. I Incursiune in universul simptomatologic si terapeutic al copilului, Studii de caz (Elena O, Vladislav) IL]. Andrei — un tic vocal sau tuse psihogena TL2. George —un caz de balbism 13. Dana ~clipitul buclucas si gelozia fratern& ata IL4. Ana — 0 casa in care te poti ritici sau criza de protest IL5. Claudiu ~ blocajul autoaparavi sau despre tendintele contraii si unificarea interioart - 16. Anca~o fetiti cu capul in nori sau despre Familia Plantuca IL7, Diana ~o terapie centratd pe maturizarea emotionala 18. Cosmin — ,Sunt farios pe tine, tata!" : IL9. Gabriel - copilul divorfului gi controlul durerii..... IL10. Cristina —o fetita care I-a luat pe Nu vreau” in brate IL.11, Robert ~ cel neastémparat (Geanina Cucu Ciuhan). Cap. IIT Experienta pierderii si a durerii la copii. Repere in consiliere. (Doru Buzducea) ILL. Pierderi asteptate versus pierderi neasteptate UL2, Fazele dureri si reactiile comportamentale specifice la copii... IIL3. Refacere si reagezare. Consitierea copiilor (tristi, Sepresi, smog si agresivi) si a familiitor lor 89. 89. 89 100 102 102 102 104 mt ut 123, MI 147 149, 153 160 169 1B 7 182 192 199 208 214 220 220 223 228 ILA, Cateva tebnici specifice de hues ILS. Copiii si vestile rele. Durerea si comunicarea terapeuticd, Repere in consiliere. TL6, Suuctura procesului dezvaluirii~ up model pentru paint, consilier si psihoterapeuti Cap. IV. Psihoterapia experientiald de grup a copilului in contextul sistemului familial - Un model experimental de optimizare a relatici parinti - copii (Elena Anghel, Codruta Liuneanu) IV.L) Prezentarea cadrului metodotogic al modelubui de optimizare 1VQ) Lucral cu grupal de familii(grapul parinjitor) Caz |. Problematica familiei in destrdimare. Laura — 0 mama potential singuri ace Caz 2. Problematica familiei care se reintregeste, Gabi ~ 0 mama in cdintarea unui rol adeevat Caz 3, Problematica familiei complete cu tata demisionar. Ema =o mama supraresponsabil Caz 4. ,.Decontaminarea” de trecut a relatiei familiale prezente. Sanda ~ 0 sotie-copil TV3. Lucral cu grupul copilor din perspectiva contextului familia. 1.3.1 Pshodrama = comextterapeutc de develope a problemas copitului monoparental 1V.3.2. Dieme ale relatiei copilului monoparenta eu périntii 1V.4. Grupul mixt ~ context de transformare psihoterapeutica ,fmpreund” a piintilor si copiilor 1V'5. Evaluare, concluzi si implicapi ale modului de optimizare a relatiei paringi — copii Cap. V_Grupul experiential de dezvoltare personala eu copii ~ ghid metodotogie (Elena Anghel) Note Bibliografie 2a 2a 25¢ 25¢ 30 308 4 35PREFATA - Invitatic Ja sinceritate De citiva ani buni, preocupirile noastre penduleazi intre asistarea psihoterapeuticd si optimizarea personal in grup a adultilor, cupluritor, familiilor, a copiilor gi adolescemtilor, ca si a tinerilor sau mai vérsinicilor specialisti aflati in stagii de formare in psihodiagnozd, consiliere si psihoterapie experiential Orientarea umanist-experienfial in Romania a devenit, dup& publicarea primetor tratate colective (1997, 1999 - editia a doua, 2000), ca si a primelor Iucriri originale (IMitrofan, A.NutS, C.Nedelcea, P.Dumitru, D.Buzducea, ANicolae, D. Constantinescu efe.), destul de cunoscuti specialistilor, ca si publicului larg, pentru a ne permite s4 infelegem cd oferta noastra de informatie si formare se cere largita si aprofundati. Revista de Psiboterapie Experientialé pe care am inifit-o ineepand cu 1997 a constituit pepiniera fertila a valorificarii si validarii profesionale a unui grup de specialisti tineri, practicieni cu formatie academicd in domeniu (masteranzi si doctoranzi), creand tn acelasi timp un curent de profesionisti, aspiranti gi beneficiari tot mai numerosi in teoria si practica de acest tip. © parte dintre eforturile acestor ani, aflafi sub semnul unei binecuvantate , stiri de grafic" colective, s-au canalizat spre dezvoltarea unor ‘cercetiri aplicative si a unor programe de formare si supervizare a cétorva tineri si foarte talentati consilieri gi psihoterapeuti ai copilului, adolescentului familici. Practicieni entuziasti, dar responsabili, ci se bucurd in prezent de succes si capaiti pe zi ce trece, acreditarca beneficiarilor servieiilor lor ~ copii si parinti, care le valideaza in fapt calitatea si seriozitatea formar lor in domeniu, ‘Autorii acestui tratat sunt printre cei mai apropiati si pretuitt colaboratori ai mei in dezvoltarea teoreticd, metodologicd si aplicativa a psihopatologiei, psihoterapici, consilierit si optimizarit copitului si a familici, domenii incluse la propunerea mea in planul de invatimént al Facultifii de Psihologie gi Stintele Educayei, Universitatea Bucuresti. incepdnd cu anul universitar 1999-2000, nou! plan oferd studentilor la Psihologie, pentru prima dati, cursul ,Psihopatologia si Psihoterapia Copilului™, pe care fl sustin, iar elaborarea sa este efectul conjugat al propriilor ‘mele cutdri gi ale celor aparjindnd tinerilor mei colaboratori, pe care am avut ‘bucuria sd-i coordone, formez. si supervizez continu in cadrul proiectelor dediploma, al stagiilor masterale si doctorale. Astizi, ei sunt in majoritate cadre didactice universitare si practicieni validati in diagnoza, psihoterapia si consilietea copiilor si a adotescentilor, unii dintre ei lansindu-se in proiecte de cercetare aplicativa de durata axate pe ,Copil si familie“, in cadrul generos al Centrului Universitar de Dezvoltare Personal, Consiliere si Psihoterapie Expetientialé Bucuresti si al Socictayii de Psihoterapie Experientiala din Romania (SPER). Preocuparile personale de a lansa si dezvolta in cadrul universitar acest domeniu teoretico-aplicativ al psihologiei sunt insi ceva mai vechi, ele Acbutdnd cu cursurile Psihologia familiei si psihosexologie* si ,Terapii de familie (inc din 1990), si continuind cu ,Psihopatologia si psihoterapia copilului si adolescentului, .,Consilicre si terapii de familie", elaborate si sustinute in cadrul Studiilor aprofundate (Master), incepand’ eu 1995, Ia Universitatea Bucuresti. Mi se pare semnificativ sd amintesc faptul c& doi dintre colegit mei foarte apropiati m-au sprijinit in mod esential in dezvoltarea acestor domenii in cadrul_modulelor de Master - prof. dr. Nicolae Mitrofan, coordonatorul modulului de Master in Psihodiagnostic si Psihoterapie, si prof. dr. Gheorghe Tomsa, coordonatorul modulului de Master in Consiliere Scolara, ceea ce ma determina si le aduc multumiri speciale. Sunt de asemenea foarte recunoscatoare profesorului dr, M.Zlate, seful catedrei de Psihologie pentru receptivitatea si sprijinul pe care mi le-a acordat ‘in efortul meu constant si poate uneori prea ofensiv de a innoi, actualiza si modemiza planul de invipimént universitar, constienti fiind c& doar suflul interventiei practice, racordatd la realititile si nevoile lumii in care traim poate acorda o sans adevaraté psihologiei in Romania mileniutui trei. Actuala lucrare este primul suport de curs pentru viitorii si actualii specialisti in Psihopatologia si Psihoterapia Copilului, dar prin modul de redactare, secventele de dialog terapeutic si studiile de caz, sperim si deschida si parintilor, cadrelor didactice, medicilor, ca si publicului larg, interesal, o cale spre cunoastere si reflectie, absolut necesara in dezvoltarea personal a fiecdruia, ‘Va invitdm, asadar, sé p&trundefi si si aprofundati cu sinceritate gi deschidere universul inc& insuficient explorat, infeles gi asistat psihologic al copilului si familie, fie in situatiile de impas existential sau suferint& exprimat simptomatologic, fic in cele ce necesita corectie si optimizare, compensare gi dezvoltare personal, ‘Terenul fertil si fascinant pe care fl oferd mijloacele expresiv-creative si tehnicile de factura experientiala (in special gestaltiste, drama-terapeutice si de unificare prin metafora) in explorarea diagnostica, analiza, suportul terapeutic, optimizarea si dezvoltarea personali si relationala a copilului, ne determina si 4 le considera indispensabile, cle constituind, alaturi de calitatea relajei terapeutice sau de ajutor, 0 adevarata cheie a suecesului. Pentru cé acolo unde schemele conceptuale rigide sau sofisticate ale unor abordiri traditionale se dovedesc insuficiente, spontancitatea, caldura, bunul-simf, umorul i Creativitatea vin sa testeze si sd restructureze benefic realitatea universuli copilrici, printr-o abordare profund deblocanti a resurselor autentice de compensare si dezvoltare personal naturalé, flexibild, adaptativa. Pentru c& experienfele devin simple, curate si modelabile, e4t& vreme mijloacele de a le injelege, rescmnifica, integra si dezvolta creativ sunt naturale. lar imbajul si ‘comporiamentul coneret, nonverbal, simbolic si ludic al copilului sunt un model de experientialism si autoterapie ad-hoc, pe care numai natura ni-! putea argumenta cu 0 forfd mereu proaspata Prof. dr. Iolanda Mitrofan 15PARTEA I: ELEMENTE DE PSIHOPATOLOGIE A COPILULUL 1 CAPITOLUL I Ce este psihopatologia si psihiatria copilului? - Cteva preciziiri conceptuale si repere de analiza ale tulburdrilor psihice la varsta copilariei - L1. Concepte-cheie Psihopatologia este consideratd drept_studiu al stiilor_mintale anormale, precizeazi Tratatul de Psihiatrie Oxford (ediia a dows, Michael Gelder, Dennis Gath si Richard Mayou, tradus si editat de Asociatia Psihiatlor Liberi din Romnia si Geneva Initiative oa Psychiatry, 1994), si comporti trei_moduri_ posibile de abordare: perspectiva fenomenologi perpectiva stotinancl sce experimen, “Psihopatologia fenomenologic’ se ocupl cu descrierea obiectivi ee eee founds ale oe av pe lt post erie preconcepute (op. cit pag. 2) Aceasti abordare se centeazt pe experinia onstienti $i comportamentul observabil, aici si acum, gi are ca scop: conoustees tasduriloreseniale ale experienfelor snrbide ite de pacient Tnte-o manierd uni si personalizat . "Psihopetologia psihodinamici™ are ca punct de plecare teoria psihanaltica @ petsonalitii si are a scop explicarca cauzelor tulburirilor psihiee, mai ales din perspectiva proceselor si mecanismelor_mintale inconstiente cum ar fi refularea gi mocanismele de apirare. Dincolo de abordarea descriptivi si fenomenologici a experien(elor _morbide ongtientizate, aceasti abordate avanseav interpretiri ale fenomenclor si conflictelor inconstiente ce rSbufhese in simptome si tulburari psihice. ‘ wPsitopatologia experimentala ceceteazi relaile dinte fenomenele anormale prin inducerea de modifctei la nivelul unui fenomen, urmaté de abservarea modificirlor care apar la nivelul altora. Pent explicarea acestora sunt formulate ipoteze, care sunt ulterior testate gi validate prin alte 16 experimente. Obiecivul acestei abordiri este expliearea tulburiior psinice pra intermediul acelorayi procese psibologice care au fost ideiticate [a bara eepericnfelor normale ale persoanelor sinitoase. Cu alte cuvinte, tit caperien{a normal, cat si cea anormal’ au o rédicind comund in plan) Frocesualitatitpsinolopce, ar infelegerca lor poate pleca de la mecanisnele de bazi. in Dictionarul de Psihologie Larousse (Nobert Sillamy, pag. 190, 1991), psihopatologia sau psihologia patologic& este definitd ca discptins vind diept obieet studiul tulburdrilor de comportament, de constiinié si de aerruinjeare, situando-se In jumétatea drumului dintre psihologie st psihiaie Fatal propune mai inti sé infeleagd faptul patologic print-un efort de Fatrundere. in universul morbid) al subiectalui, sesizind semniicalt simptomului asa cum este trait de acesta, fn al doilea rind, psihopatologia cauté sEexplice stabilind relafile de cmwealitate intre Tenomencle obserwate 1 fart eautd x4 ded Tegile generale de functonare ale proceselor mite Si completeazS abordarea clinic prin metode experimentale (stadt nevrozelor provacate la animale, de exemplu, teste si statistied. Pedopsihiatria este definité de acelasi autor (op. cit, 1991) 0 [_ speciatitate medical avand drept obiect depistarea st {ratamentul maladiilor ok Peale ale copifului si adolescentului, Ca disciplind autonoma, pedopsiniats & tate de origine recent, In Franfa ea a apirut ca o competent atestati: prin Shalt speciale in 1972. Printe precursort acesteistinfe-arte® figussszd sredici ca ESeguin, TSimon, psihologi ca A.Binet, si pedagogic Ter Pestalozri dar ea se sprijind putemic pe lucrarile lui S.Preud, Anna Freud siR.Spitz. : He +P pribopatologia copilul abordeazittulburérile psihice side dezvoltare yin perspetiva_mecenismetor psihice explicative, a contextului multifactorial Causal (biologie, familial si socio-educafional) si al efecrelor dezadaptative pe {__ fermen seurt i pe fermen ‘ung, in evolutia copilului. Ea oferd baza. teoretics, ‘hodiagnosticd si experimentalé pentru inerventia profilacicd gi curaivs de tip educational si psihoterapeutic. 12. Aspecte diferentiale intre psihopatologia copilului si a adultului ‘acd in clinica psihiatricd pentru adulti, consultatia survine ea urmare @ solictarit persoanei fn cauz, iar in eazurile grave ts solicitare aparting oer sen colectivtatis in clinica pedopsibiatricd (sau in sectile de neuropsibiavte ‘nfantla, ea este ceruta de obicet de pring st rareori de eopil, Uncors, €@ poste 7fi solicitaté Ia inifitiva unui adolescent care traverseazi o situafie de impas existential sau de dificultate in integrarea geolara si care se adreseaza in acest context cabinetului de consiliere scolera sau unui cabinet psihologic, de unde ulterior poate fi orientat, dupl caz, cite Laboratoral de Sanatate Mintali sau Clinica de Pedopsihiatre. in cazul copilului, indeosebi al celui mie si foarte mic, motivatia aducerii sale la consult psihologic si eventual psihiatri, depinde mai curind de atitudinea sé toleranja versus intoleranta parinjilor fad de copil, de felul particular in care ei percep comportamentul acestuia, ca si de cunostinjele lor ‘mai mult sau mai putin pertinente sau limitate privind dezvoltarea psihici normald « copilului. Astfel, pirinfii, ca si profesorii sau educatotii pot s& runifeste unele erori de infelegere sau interpretare a conduitei copitului la un ‘moment dat sau intro anumita eonjunctara Sunt cel putin trei posiblitti de eroare pe care le pot face adultii in raport cu copii din acest punct de vedere: = solicitarea inntilé a unui consult psihologio, ca urmare a conduitei anxioase, hiperprotcctive sau excesiv de pretentioase a unui patinte sau profesor: ~ neglijarea, ignorarea sau tolerarea wnor tulburiri psihice si de comportament ale copilului care in lipsa unei ingrijiri medicale sau psihologice fn timp util se pot agrave, devenind in scurt timp , severe": ~ ignorarea conexiunii dintre problema psihic& a copitutui si comportamentul, prezenta sau absenfa unui membmt al familiei, in acest caz, copiful manifestindy-se reactiv la adult (ori la un frate), sau exprimand un raspuns simbolic (metaforic) lao relatie sau situatie familial disfunctionald cu impact puternie perturbator emotional ‘A hott ce este normaVanormal in comportamentul copitului. se bazeazi pe repere ce permit evaluarea stadiului si nivelului de dezvottare (eaturizare) psihied, pe de o parte, ca si de durata,frecventa, intensitatea si consecinfele tulburavii sau perturbitii, pe de altd parte, O particularitate diferentiala in abordarea psihodiagnosticd si psihiatricd 4 copitului vine din posibilitaile de exprimare verbald mai reduse ale copilor in favoarca manifestirilor expresive nonvetbale, ceca ve Ingreuneazi pe de 0 parte contactul cu copiul,solicitand specialistul compensator s@-si deavelte 0 bund capacitate empatic’, o obsecvare si interpretare judicioase si de finefe a semnelor corporale, o abilitte de a face o ,lectur’ comporali care s& permit descifrarea mesajelor simbolice mimico-pantomimice, kinestezice, respirator, etc. in directa corelatie cu problemele emotionale sau cu gindurile inexprimabile sau greu exprimabile ale copilului. De aceea, informatile verbale sunt preluate in mare masur& de la paring aparfinatori sau profesori alituri de observatile si propriile lor moduri de a infelege situatia. Exista de aceea, evident, riscul ca aceste informatii s& fie tibutare unor distorsivni de perceptie sau proiectilor si conflictelor inconstiente, nerezolvate, ale adultlor. Pentru a se evita pe cit posibil erorile de interpretare si pentru a se formula un diagnostic eat mai aproape de realitatea fenomenologicd a copifului sia sistemului su familial si socio-educational este necesar ca specialistul si- si dezvolte cateva abilititi si capacitafi care fi asigurii competenta: * arta si siinfa de a obfine un istoric al evolutiet copitului eat mai complet si mai putin viciat de interpretiri personale, rafionalizari sau confabulstit compensatorii (ale parinjlor, dar si ale copilului); = un tablou obiectiv al caracteristicilor comportamentale si cognitive ale copilulu, ca si al manifestacilor diferite, survenite la un moment dat, implicate tn perturbarea sa sau a relafilor sale cu cei apropiati; o bund evaluare a gradului de implicare emotionala si a motivatiilor personale ale celor care observa sau solicita consulterea copiluluis =o evaluare adecvata a mediului familial si scolar, adicd posibilitates de a labora un diagnostic profesionist, pertinent, al relajiilor familiale si sociale (v. psihodiagnoza familial si conjugal, sistemici si transgenerationala) ‘Aceste repere de competenta in cunoasterea si evaluarea diagnostic @ copilului si a mediului sin socio-famifial asigurd o abordare terapeuticd adecvali,individualizati gi eficient, elimindnd riscul unor tentative stereotipe, ‘simpliste sau intimpliteare in cunoasterea si asistarea simptomatologiet sau jproblematicii copifului. Aceasta se impune cu atét mai mult, cu ct posibilititile de ullizare a tratamentului farmacoterapeutic sunt in general mai restrdnse decat in cazal asistirii adulfitor. in cazul copilului, strategia profilactica si curativa accentueazA asupra vvalenjelor terapiei de familie si de mediu, ale psihoterapici individuale si de grup 51 ale tuturor demersurilor educationale, creativ-active si de suport care s reditectioneze copilul pe traiectoria unei afirméri, dezvoltiri gi maturizari optime. 1.3. Criterii ale dezvoltarii psihice normale cfiteva elemente de bazi pentru. «= un_— diagnostic. —diferential_—— al normalitifii/anormalitatii in dezvoltarea psihici a copilului Pentru o corecté evaluare a tulburirilor psihice in copilarie este necesar 4 ne raportim la principalele caracteristici ale dezvoltirii psihice normale, pe ceare le putem considera repere de baz pentru judecarea oricdror abateri in sfera cognitiva, emotional’ si comportamentals 2 copilului si a adolescentului. fn speranfa c& vom oferi cititdrului posibilitatea unei orientari rapide pentru 19fundamentarea unui diagnostic ferential privind __raportul normalitate/anormalitate in dezvoltare, prezentim mai jos principalele semne si achizitii normale, grupate pe perioade cronologice importante in dezvoltarea copilului, urménd ca analiza tulburicilor propriu-zise, ito manicr’ nozograficd, si se facd in capitolul urmator, Af Primuul an de viafa: * Dezvoltare motorie si socio-afectiva rapid: la trei siptiméni copilul zimbeste neselectiv, apoi la gase luni surade preferential, selectiv, iar la 8 luni apare frica de separare de mama, absenfa sau indepirtarea_acesteia generindu-i stiri de neliniste, anxietate, plans, mick agitagie. [Calitatea atayementului emotional fafa de mama gi de parin{i sau apropiafi“exprimé gradul de sinitate psihicd 2 copilului. O relajie caldi si sigurd, suportivi cu copilul este baza sAnatatii emotionale de mai térziu si deschide drumul unei socializari calme si eficiente * Orar ordonat de somn si alimentatic, cu imbogitirea si iversificarea progresiva a principitlor alimentare, fai respingeri si crize semnificative. Experimentarea primei separiri semnificative de mama ~ ‘nflrcarea sau trecerea de la aliptarea la sin la alimentatia sutonomi. * Descoperirea si exploratea senzorio-motorie a obiectelor din jur, invafarea primelor relatii cauzale simple, precum sia relatilor spatiale, + Rostitea primelor cuvinte simple, dup exersarea sunetelor si 2 silabelor, la sférsitul primutui an de viafS. Dezvoltarea progresiva a posturii sia rmersului biped incipient, 3 28 Al doilea an de viaté Ce Dezvoltare motorie rapidi, cu perfectionarea mersului biped, ceea ce fi conferé un grad mai mare de autonomic, * Comportamentul de atagare este bine stabilit (Incepe sé caute aprobarea parintilor, este anxios cand ei nu sunt de acord cu el gi incepe si invojo s4-gicontroleze comportamentul). * Apar si se manifesta~emofiile de ménie in contextal experimentirit frustrafiei in conduita exploratorie. Treptat invafa si accepte consteéngerile, © Leagl douii-trei cuvinte fntr-o propozitie. Etapa pregeolard (2-5 ani): 2% Se dezvolté rapid capacititile cognitive gi creste complexitatea limbajalui. ie : Le Progrese semnificative in socializare: pe misuri ce se integreaza in familie, adopta prin identificare standardele si comportamentele parintilor, devine oglinda vie a atitudinilor si conduitei acestora, dar dezvoltd si primele rispunsuri personale fat de aces! 4 ¢ Exploziilg de manie ca rispuns la frustratie. Degi se mentin, scad in intensitate si teoreigh ar trebui si dispard inainte de intrarea la scoala, cea ce implica un mai bun autocontrol emotional. % « Progrese cognitive semnificative, copilul avind o imaginatie bogati, vie gi intens, sustinutd de o curiozitate crescuti, intrebiirile repetate si diverse sunt specifice perioadei, iar uneori, indeplinirea dorintelor se face prin intermediul fanteziei, ca posibil substitut al lumii reale, Jocul este principala activitate i modalitate de cunoastere, €+ Atasament feté de anumite obiecte investite cu suport afectiv (papusa, jucdrie preferatd, ,,obiecte tranzitionale", ete.) care il securizeaza sau il ajutii si doarma ori s& obtind pe plan simbolic anumite recompense sau sprijin.J © Descoperi si invafi despre identitatea sa sexual, jocul gi explorarea sexual fiind comune. Infelege diferenfele dintre femei si bacbati, pi eriterii observabile ~ aspect, imbricdminte, comportament, ‘€e Pe plan emotional dezvolté mecanisme de apirare care il ajutd si fac fafd anxietitii provocate de emofii neplicute sau inacceptabile: refularea, proiectia, negarea, regresia, formatiunea reactiva, deplasarea, rationalizarca, identificarea, sublimarea. Perioada copitiriei de mijloc (610 ani): ‘© Copitul if tnfetege gi accept idemtitatea sa de gen (baiat, fat) si pozitia sa in sistemul familial. Din punt de vedere al teoriei psihodinamice, dezvoltarea sexual traverseazi o perioad’ de Intenfé, stagnare, desi unit autori considerd cd preocuparile si activitétile cu continut sexual ale copilului se ‘mentin, dar ele sunt disimulate fayi de adulti. ‘+ Adaptarea la cerinfele de integrare social-scolar’: invati si citeasca si si scric, doblndeste conccptele numerice si dezvolté capacitit ‘operaionale de tip coneret. ‘+ Se dezvolti mecanisme de aparare si standarde de comportament social. Copilul invati si constientizeze posibilitatile si limitele de care dispune, ceea ceil ajutd in dezvoltarea unei imagini de sine mai clare Perioada pubertitii si adolescentei: « In-contextul unei maturizari intensive fizice si neurohormonale (v. modificitile specifice fetelor intre 11-13 ani si baiefilor intre 13-17 ani) se produce o intensificare a constientizirii proprici identitaqi psihosexuale si a 24caracteristicilor de personalitate (cine sunt, ce pot face gi ce vreau sau dorese 54 fac in viata). © Preocupirile morale si valorice sunt semnificative, iar pendularea intre alternative pentru viitor, intre sperante, idealuri si dezamagire este la fel de comun’, Criza adolescenfei nu presupune neapirat o instriinare de familie si fragilitate emotionalé, ci mai curind experimentarea unui registra emotional mult mai variat, bogat si intens, in contextul clutirii unui stil personal, original de manifestate, care s8 exprime adevérata identitate de sine ‘© Relajile cu grupul de prieteni devin foarte importante, iar prieteniile apropiate sunt frecvente, in special in cazul fetelor. ‘© Devin treptat autonomi, manifesta interes crescut pentra relatiile heterosexuale gi apar primele tentative de apropiere fata de sexul opus, primele atractii erotice si implicarca in relatii de parteneriat. Se experimenteazd dragostea puri, dar destul de fiecvent debuieaza viata sexual, aspect reglat in ‘mare masuri de standardele culturale familiale si grupale. CAPITOLUL II Elemente de nozografie, evaluare psihopatologica si psihodiagnostic’ a copilului Analiza tulburarilor psihice ate copilariei poate fi ficuti din dows perspective: perspectiva nozograficd, incluzind clasificarile sau taxinomia patologiei psihice la copit; = perspectiva evaluatorie, incluzind aspectele: etiologic’, prognosticd, epidemiologic’, simptomatologica, sindromologica si metodologic’, ‘Vom dezvolta in continuare ambele perspective, mai putin abordarile simptomatologicd si sindromologicd, pe care le vom sistematiza, detalia si exemplifica in alte trei capitole (axate pe studiul psihogeniilor, tulburdrilor de comportament, endogeniilor si insuficienfelor de dezvoltare intelectual. 1.1. Clasificarea tulburdrilor psihice din perioada copilaris adolescen(ei Consultind principalele surse nozografice considerate de maxima credibilitate si actualitaté in domeniul psihiatriei si care constituie repere uuzuale in diagnosticul psihiatric, atét pentra adult, cat si pentru copii, respectiv Clasificarea Internationald a Tulburaritor Mintale si de Comportament, ediia a X-a (ICD-L0) si Manualul Statistic si Diagnostic al Asociafiei Americane de Psihiatrie (DSM-OLR si DSM-IV), utilizate de altfel si in dowd surse bibliografice importante (Tratatul de Psihiatrie Oxford, ed. a Ia —_M Gelder, D.Gath si RMayou, 1994 si Pihiatrie Clinics Standardizata si Codificats, apartinind lui Glonescu, editura Univers Encictopedic, 2000), am extras tei clasificari pe care le considerim relevante. Dupa Tratatul de Psihiatrie Oxford (op. cit, pag. 599) sunt precizate 7 mari grupe do tulburéri psihice in copilirie, recunoscute de clinicieni si sustinute de studii ce folosesc analiza multivariati (Quay si Werry, 1986) Mengionam ca in paranteze, autotii folosese si denumiri altemative: 2BReacfile de adaptare Tulburisile de dezvoltare globale (pervazive) (psihozele copilariei) Tulburirile de dezvoltare specifice Tulburdrile de conduité (antisociale sau de exteriorizare) Tulburirile hiperkinetice (cu deficit al atentiei) Tulburarile emotionale (nevrotice sau de interiorizare) ‘Tulburirile simptomatice. , upd DSM-IFR se clasificd urmétoarele tulburiri psihice ale copilirieis 1) Retardarea mintala 2) Tulburati de dezvoltare globale (pervazive) 3) Tulburari de dezvoltare specifice: 3.1.) Tulburare de limbaj gi vorbire 3.2.) Tulburatea aptitudinilor scolare 3.3.) Tulburarea aptitudinilor motorit 3.4.) Alte tulburdri de dezvoltare 4) Tulburari de comportament disruptive (In ICD-10 aceasti categorie este codificata sub mumele de Tulburari emotionale si de comportament cu debut de obicei in copilirie gi adolescent’) 5) Tulburari de conduit 6) Hiperactivitatea cu deficit @atentiei (a ICD-10: Tulburare hiperkinetica) 7) Tulburare opozitional-refractars 8) Tulburdri anxioase ale copiliriei si adolescentei (cadificate in ICD-10 sub rumete de Tulburdri emotionale, Tulburéri mixte de conduitd si emotionale) 9) Tulburari de alimentatie 10) Tulburar de identitate sexual 11) Ticuti 12) Tulbisari de eliminare (codificate in ICD-10 la: Alte tulburdri emotionale side comportement, inclusiv tulburarile de alimentarie) 13) Alte tulburari ale copilirei si adolescenfei Considerata drept cea mai aulorizata sursi bibliograficd romineasc’, ucrarea Prof. dr. George Tonescu citati mai sus, propune pe baza integricii celor mai recente clasificdri mondiale, urmitoarea taxinomie cu referite |e domeniul copiliriei si adolescenfei, care reflect& opfiunea autorului raliatd la «fortul comun de a introduce in Psibiatria din Romania ordinea si simetria, de ‘limita in lumea diagnosticului anomia si anarhia (op. cit. 2000, pag. 20): Intdrctere mintalt 1. Intirziere mintald usoaré 2, Intérziere mintald moderata 3, ftdrziere mintala sever’ 4. intirziere mintala profundi Ate intdrzieri mintale Tulburiri ale dezvoltiiié psihologice |. Tulburiti specifice ale dezvoltarii vorbirii si limbajului (Tulburdri specifice ale vorbirii articulate, Tulburare a limbajului expresiv, Tulburare a limbajului receptiv, Afazie asociata cu epilepsic) 2, Tulburiti specifice ale dezvoltirii abilitaitor gcolare (Tulburarea specificd a ‘itis, Tulburarea specificd a scrierii, Tulburarea specificd a abilitétilor aritmetice, Tulburarea mixt& a abilitiilor gcolare) 3, Tulburdri specifice ale dezvoltitii functiei motorii 4, Tulburic specifice mixte de dezvoltare 5, Tulburdri invadante (pervazive) ale dezvoltirii (Autism infantil, Autism atipic, Sindrom Rett, Altk tulburare dezintegrativi a copilériei, Tulburare hiperactiva cu intirziere in dezvaltarea psihic’, Sindrom Asperger) ‘Tulburdri emotionale si comportamentale cu debut in copilarie si adolescent 1. Tulburdsi hiperkinetice (Tulburare @ activititii si a atenfiei, Tulburare hiperkineticd de conduit) 2. Tulburisi de conduiti (Tulburare de conduit limitat’ intrafernilial, Fulburare de conduitd nesocializat, Tulburare de conduits socializata, Tulburare de tip opovitie-sfidare) 3, Tulburdri mixte ale conduitei si emotiei (Tulburare de conduité depresiva, Alte tulburasi mixte ale conduitei $i emofilor) 4, Tulburisi emofionale cu debut specific in copildrie (Tulburare a anxietayit de separare, Tulburare anxios-fobicl in copilétie, Tulburare de anxietate sociala, Rivalitate infra 5, Tulburiri ale functiondrii sociale cu debut specific in copilarie si adolescent (Mutism electiv, Tulburare reactiva de atasament, Tulburare de atasament cu dezinhibitic) 6. Tulburari ale ticurilor (Tulburate tranzitorie a ticurilor, Tulburare cronicé a tieurilor motorii sau vocale, Tulburare combinata, vecata i motorie a ticurilor) 7. Alte tulburéri emotionsle si comportamentale cu debut in copilirie si adolescent (Enurezis neorganic, Encomprezis neorganic, Tulburarea de 25alimentatie a copilului mic, Pica sugarului si copilului, Tulburare a migedrilor stereotipe, Balbism, Vorbire neclara). Multe dintre tulburirile psihice ale copilériei nu pot fi clasificate intr-o singuri categorie codificatd, de aceea s-a propus un sistem de evaluare ‘multiaxial care include 5 axe: ‘Axa L Sindroame psihiatrice clinice Axa Il intarzieri specifice in dezvoltare ‘Axa Ill Nivel intelectual \ Axa IV Conditii medicale asociate Axa V Situatii sociale anormale Utilizarea unei astfel de scheme de evaluare multiaxiala poate permite recoltarea tuturor datelor importante si abordarea categorialé, dar si interconexa a problemelor copitului jn lucrarea de fafa, noi am preferat o grupare etiologica a principalelor tulburiripsihice si de dezvoltare ale copilului, scopul nostra fiind 0 familiarizare a studenilor, specialistilor si nespecialistilor interesati cu tabloul simptomatologic, contextul etiologic, mecanismele psihopatogene si mijloncele de interventie psihologic’ adecvate. 1.2. Etiologia, prognosticul si epidemiologia tulburitrilor psihice ale copilariei IL21. Factori etiologic. Se consideri ci in cazul copiilor, spre deosebire de adulfi, majoritatea tulburdrilor psihice sunt reprezentate mai curlind de sindroame reactive la factorii de mediu (fatnitie, seoal8, comunitatea de apartenenti) si in mai mici misurl de entitsyi nozologice de marcati intensitate si gravitate psihopatologica. Totusi un numir semnificativ de copii suferd ca urnmare a unor deficite si insuficienfe de dezvoltare intelectualA, sau a ‘unor handicapuri asociate, Sunt 4 grupe de factori incriminati in etiologia tulburétilor psihice ale copilului, majoritatea acestora interactionand tn maniete specifice de la caz Ia caz, si determinind sau favorizand rispunsuri dezadaptative sau afectiuni psihice diverse: = factori genetici (ereditari) - factori temperamentali = factori somatici (organici maladii somatice) = factori de mediu (familial, sociali, culturali, economici si de rise ecologic). — in special leziuni cerebrale, precum gi o serie de 26 Factorii ereditari sunt potigenici si se referé la predispozitia pentru ‘manifestarea anumitor tipuri de maladii, dar ei nu controleazd in mod direct aceste boli, Me. Guffin (1987) mentioneazé influenta lor in privinfa nivelului de intetigenta, precum si a temperamentului, acesta fiind la randul stu factor predispozant pentru anumite tulburati psihice, in corelafie si cu alti factori Astfel, conform studiului longitudinal al lui Thomas si colab. (1968), anumiti factori temperamentali evidentiati chiar sub varsta de doi ani, pot predispune la tulburiri psihice mai térziu, Aga de pilds, ,copili dificili* care réspund ta solicitrile mediului fie prin retragere si adaptare lent, fic prin comportament intens, disproporfionat, sunt candidati precoce la tulburéti de comportament sau emofionale, in contrast evident cu asa-numifii copii buni, caracterizati prin rispuns cooperant, atitudine pozitiva, comportament blind, relaxat sau vioi si 0 bun adaptare la mediu, Unele cercetéri au avansat idea c& dcosebirile temperamentale si riscul pentru tulburare psihicd sunt determinate genetic si influentate de mediu, dar alti cercetitori au emis critici privind validitatea metodelor folosite si semnificatia rezultatelor. (v. Graham si Stevenson, 1987) Factorii somatici care predispun la tulburaci psihice in copilirie au fost si ei cercetati, cei mai semnificativi fiind tulburirile cerebrale. $i bolile somatice sunt asociate destul de frecvent cu perturbiri psihice, de intensitate _Variabild, avand in vedere unitatea inseparabila in functionalitatea minte-corp. ‘Astfel dintr-un studiu efectuat in Anglia, in 1976, rezulté c& 12% dintre copii bolnavi somatic, cu varste intre 10-11 ani, au si probleme psihiattice, procent aproape dublu comparativ cu cei doar 7% din populajia general& de aceeagi varsta (v. Rutter si colab., apud Gelder, Gath, Mayou, op. cit. 1994), ~ La copiti cu probleme cerebrale, 34% prezinta tulburiri psihice, chiar daca factorii sociali de rise sunt absenti, Comparativ cu datele obfinute pe copiii cu infirmitai fizice, se constatd ca procentul celor cu tulburiri psihice gi infirmitate prin afectare musculars este mai mic decat in cazul celor afectati cerebral. Rata tulburirilor psihice la copiii afectati cerebral este determinati de severitatea leziunii si mai putin de localizarea acesteia. Ea este egali la baietii si fetele cu traumatism cranio-cerebral, ceea ce contrasteaza cu rata mai mare la baie, in populatia generals, a tulburdrilor psihice (idem op. cit.) ~ Un concept larg folosit in studiile de etiologic este cel de ,disfunctie cerebrala minima sau ,patologie cerebrala minora (microleziune), care este implicatd in manifestarea unor trisSturi ca: hiperactivitate, neatentic, conduit dezordonaté si deficite in perceptic si fnvatare. Este de semnalat faptul c& disfunctia cerebrala minima nu este obiectivata prin semne neurologice sau modificari structurale demonstrabile la nivelul creierului, ceca ce solicité _~ observatea atenti a asocieritor simptomatologice comportamentale specifice. 7Un alt factor important incriminat in tulburdrile psihice ale copifului se referd la anomaliile sarcinii si nasterii, care pot conduce la grade diverse de afectare cerebrala, ce pot condifiona dificultiti de citire, tulburari de comportament, epilepsie, retard mental. Condifile favorizante sunt cole legate de patologia sarcinii, asfixia perinatala, nasterea prematurd, factori care, corelati cu dezavantajul social, pot determina certe tulburii psihice. Nu se poate sustine insi c& toate tulburirile psihice ale copiiriei sunt datorate prezenfei in istoricul viet copilului a tulburarit cerebrale minime, aga cum afirma Rutter si Schaefer, 1985. Factorii de mediu se asociazd variebil in complexul etiologic al anumitor afectiuni, uncori fiind factori determinanti in tulburdti psihogene sau favorizanti si agravanti in dezvoltarea altor patologii. Familia detine prin ‘modul siu defectuos de functionare 0 pondere semnificativa in declangarea si {ntretinerea unor rispunsuri patologice ale copilului. Familia este implicata in satisfacerea color mai profunde nevoi ale copilului, care, de Ia dependenta absolutd este necesar sf evolueze spre autonomic si o bund integrare social Pentru a dobiindi ins’ aceste capacitati, copilul are nevoie de un mediu familial stabil, coorent si sigur, de cAldur8 emofionala gi ineredere, de tolerants si ajutor, dar gi de 0 disciplin& constructiva, ordonatoare si pozitiv structuranta. Dintre factorii familiali disfunctionali cu cel mai mare impact patogen mentions: = separarca prelungiti sau definitiva de parinsi (decesul unuia sau ambilor paringifiind unul dintre factorii stresori cei mai important), ~ separarea temporara a parinjilor prin crize conjugale sau divort, relatiile conflictuale si inadeovate (incest, abuz fizic sau sexual, alcootism, violent’ familialé), ~ relafii conflictuale in familii reconstituite sau mixte (Hatrile si parentalitatea vitrega), - relatiile familiale schismatica), ~ boala sau personalitatea deviama a unuia dintre pain, ~ modele de crestere gi educare care implica abuzul fizic si moral asupra copitului, ~ dirhensiunea mare a familiei, - promiscuitate gi sAtticie, = abandonul si privarea de mamA (v. cetcetarile lui Bowlby, 1951, care constati ed separarea prelungita de mam este o cauzi a delicventei juvenile.) ‘Acelasi autor demonstreazi cd experienta precoce a separirii de mama si a i conduce mai tarziu la anxietate si depresie (1980). discordante (familia schizofrenogen’ sau 28 Cercetétile rath cA efectele separirii de mama depind de mai multi factori: varsta copilului in momentul separari, relajile anterioare cu mama si cu tata, motivele separirii, Urmarile separarii sunt variate gi pe termen lung: retealizari educationale si performantiale (prin lipsa suportului si a incurajarii de a performa in prima copilirie), dificultifi in relagiile sociale prin lipsa satt reducfia atagamentelor emotionale in prima copilirie, Factorii sociali si culturali au 0 semnificatie special in ctiologia tulburitilor de conduiti. Daca in primii ani de viata ei actioneaza indirect, prin intermediul normelor, atitudinilor i valorilor familiei, pe misurd ce copilul reste, el este supus tot mai direct influentei mediului socio-cultural, religios, ideologic i economic. Copilut fgi petrece tot mai mult timp in afara familie, in scoala, in grupul de prieteni, in cartier, in comunitate. Si acestea incep sa joace ‘un rol important in aparitia sau agravarea unor tulburiri de comportement sau de adaptare. Rata tulburérilor psiice este mai mare la copiii proveniti din zone, ccattiere sau regiuni dezavantajate social si economic, siracia fiind unul din factorii de interes. fn mediul urban actioneazi o serie de factori specifici care pot fi implicafi in uncle tulburari de adaptare, de conduitd sau emotionale, cum ar fi: lipsa spafiilor de joaca, posibilitagi neadecvate de distractie (mai ales pentru adolescenti), lipsa implicirii comunititii, calitatea scdzuté a actului educational, mediul social in care functioneazi scoala, 11.2.2, Prognostic. Tulburatile psihice in copilirie pot evolua variabil, avind o durata scurta in cazul simptomelor usoare sau al unor probleme tranzitorii de dezvoltare, dar putind persista pe parcursul mai multor ani in azul simptomelor severe (cca. 5-15 % dintre copiti cu probleme se incadreaza in aceasta categorie). Prognosticul pentru viata de adult necesita 0 urmirire longitudinal, ceea ce adesea e dificil de realizat, Totusi unele studii au avut in vedere acest obiectiv (de ex. Robins, 1966), demonstrind c& tulburarile emotionale au un prognostic mai bun, Cand tulburdrile emotionale persisti ele co transforma treptat, la adult, in depresie sau nevroz. Aceste observatil au fost confirmate pe baza unui studiu comparativ al unui lot de persoane care beneficiaseri fn urm& cu 30 de ani de servicii psihiatrice, cu un lot martor format din persoane care aveau aceleasi nivele de scolarizare, dar fir’ incident& clinica in copilitie. Spre deosebire de cei cu tulburéri emotionale, copii cu tulburati de comportament au avut o evolutie defavorabilé. Ca adulli, acesti copii devin personalitiji antisociale, sunt candidati la alcoolism, au probleme de integrare sociald, profesionati si marital, comit ilegaitai ‘Alte cetcetiri semnaleaz4 un prognostic prost pentru sindroamele de hiperactivitate si foarte rezervat pentru psihozele infantile (Robins si. Zeitlin, 291986), Acelasi Zeitlin confirma o continuitate a tipului de sindrom, mai ales in cazurile in care problemele initiale erau simptome depresive, obsesive sau tulburari de conduit 1.2.3. Epidemiologie. Studiile de incidena si prevalent a tulburarilor psibice si de comportament la copii arat c& estimarile variaza in fimetie de criteriile de diagnostic gi de metodele utilizate. Nivelul de dezvoltare socio- cconomicd a unei {iri nu influenteazd semmificativ ratele genérale de imboinavire, exceptind prevalenfa dificultatilor de invajare (v. studiul tui Graham, 1986), 25a ineat, freeventa tulburérilor psihice pare si nu difere foarte mult intre rile dezvoltate si cele tn curs de dezvoltare Frecventa lor este influentatd si de factorul varsté (astfel, la copii de trei ani, predomina problemele usoare ~ 15%, fata de problemele moderate gi severe ~ 7%, conform Studiului lui Richman, 1982). In perioada de mijloc a copilériei, rata tulburdrilor psihice difera in functie de medi, fiind de doua ori ‘mai mare in medivt urban (25%) fafa de medi rural (12%), dupa Rutter, 1975. La adolescenti, uncle studi arata la 14 ani o prevalent de 20%, la cei mai in vvarsta fiind putine studii (v. Gelder, Gath si Mayou, op. cit.) Sexul pare si fie un factor de asemenea diferential pentru epidemiologia tulburirilor psihice in copilérie. Astfel, un studiu ficut in Anglia, pe 2199 de cazuri, vizind analiza comparativa a inteligentei, sénatifii fizice, educafiei si dificultajilor psihologice, demonstreaz frecventa mai mare a tulburicilor psihice la baieti, comparativ cu fetele. Nu exist ins o corelafie cu clasa sociala, ci eu asocierea proportional a nivelului scdzut de inteligents. Studiile arati ci foarte frecvent tulburarea psihicd este asociatd cu hhandicapul fizic si mai ales, cu leziunea organic cerebrala. Alte asocieri semnalate sunt cele intre intrzierea la citit $i tulburdrile de conduit 113. Metode de evaluare psihologicS si psihodiagnostick a copiilor sia sistemului lor familial Evaluarea_psihologicd si_psihodiagnostica de tip clinic a copiilor ou dificultati in dezvoltare si integrare, ca si a familiilor for, constituie prima atributie 2 psihologului clinician pentru copii, ca si a consilierului_psihotog solar, ea necesitind un proces de formate special, deci o competenta profesional academica, specific’, A dous sa atributie de baz’, se fundamenteazi pe prima si consti din conceperea si aplicarea unui_program_psihoterapeutic centrat pe copil si_pe 30 familie, stimulind compliant, participarea_si_optimizarea_functionalititii acesteia in tratamontul global, de echip’ (medico-psiho-socialé) Obiectivele investigatiet psihologice centrate pe copil si ale celei psihosociale de tip familial nu se substituie demersului diagnostic medical (pedopsihiatric) ci il complementeaza pe acesta, contribuind fn mod specific, nuanjat, intr-o manierd etio-patogenica si evaluativa proprie (bazata pe metode, tehnici gi instrumente standardizate si validate) la precizarea tipului intensititii si consecinfclor psihologice ale tulburarii psihice saw/si de comportament. Pornind de la un bun diagnostic psihologic (psihodiagnostic) al copilului, integrat unui diagnostic clinic mai larg si mai complet, rezultat all investigatiilor complexe medicale (pediatrici, pedopsihiatric’, neurologic’, somatica) si al datelor sociale importante rezultate din ancheta social la domiciliu ca si in mediul scolar, efectuata de asistentul social, se poate concepe un plan adecvat de tratament complex, in echipa, Diagnosticul familial se referd la evaluarea nivelului si tipurilor de functionalitate/disfunctionalitate din cadrul sistemului familial, El identificd pattermurile interacfionale pstogene din familia copilului, care sunt implicate direct fn declansarea, intrefinerea sau agravarea tulburdrilor sale psihice sau de comportament, De asemenea, un bun diagnostic familial, surprinde si evalueazi deficitele de comunicare, schimburile emotionale si deficitele structurii de rolusi familiale, gradul de adecvare/inadecvare in asumarea si exercitarea rolurilor parental-fiiale, ca si a rolurilor si relatilor conjugale, cu impact semnnificativ in dinamica evolutiva a copilului. Diagnosticul familial este un diagnostic de sistem, putind si conducd la elucidarea semnificatiei reale, ascunse, metaforice, (simbolice) sau reactive ale unor simptome sau tulburari ale conduitei copitului, ca mecanisme de apirare paiologicd, protest si reglare a homeostaziei si homeodinamicit din sistemul familial perturbat. Ca gi in cazul adultilor cu tulburari psihice, dar cu atat mai mult in azul evaluirii copiilor aflati in aceasta situatie, analiza gi evaluarea sistemului familial de apartenenti este obligatorie, ea constituind 0 premisé si 0 cheie important’ in infelegerea modului de evolutie a simptomatologiei sub si in afara tratamentului individualizat, Planul terapeutic, incluzand o asociere nuantaté, de la caz la caz, intre psihoterapie i farmacoterapie, educatie si integrare sociala de faclitare, programe de optimizare personald si de grup, include obligatoriu in cazul asistirii copiilor si lucral permanent cu familia, sub forma consultatici, consilirit(maritale si parental-fliale) sia terapiei de familie propriu-zie. 3113.LDepistarea si orientarea co conduiti eatre specialistt Sunt mai multe niveluri de identificare a copiilor-problema, fie cu deficite de dezvoltare, fie cu tulburiti proprit-zise. Un prim nivel il constituie consultatia pediatried, solicitat pentru simptome somatice care nu raspund la tratamentul standard’ si care se presupun a avea 0 cauzalitate probabil psihologicd (de ex. vomismente repetate, firi substrat somatic identificat, enurezis fri component organicd, etc.), aparitia unor complicafit psihice in cursal tratirii unor afectiuni somatice este de asemenea frecventd. Un alt nivel de identificare il constituie gradinita si screening-urile efectuate cu ocazia intrérii tn scoala, Copiii cu fntirzieri sau deficite in dezvoltare (motorii, cognitive, emofionale si socio-relationale) pot fi astfel foarte repede observafi si depistati pe baza unor evaludri psihometrice obiective, Dintre ei multi prezintd tulburdri emotionale si de conduitd, care de obicei nu sunt severe, dar pun probleme parinilor, care adesea, din proprie inifiativa sau la sugestia educatoarei sau a unui psiholog, se pot adresa cabinetului de psihiatric infantila, De aici, copilul va ajunge din nou in sfera de actiune specializatd a unui psibolog clinician, care dupa o evaluare aprofundata vva putea susfine, dupa caz, un program psihoterapeutic adecvat, asociat sau nu ‘unui tratament chimioterapeutic prescris de pedopsihiatru, Este de retinut faptul ‘cl In general, existd o atitudine prudenta vis-a-vis de utilizarea unor tratamente farmacologice intensive si de lung durata in cazul copiilor, preferdndu-se pe cét posibil tratamentul psihologic (psihoterapia), suportul educational adecvat si individualizat, terapia de familie. In depisirea impasului psihologic, se acorda o credibilitate importanta capacitajilor de dezvoltare naturala, resurselor compensatorii, bine activate, exersate si directionate ale copilului. in cazul copiilor cu patologii psihice si neuropsihice pe fond organic, rolul farmacoterapiei este prioritar, fri a se exclude suportul psihoterapeutic- educational necesar. Al treilea nivel de depistare gi orientare a copiilor si adolescentilor cu probleme citre consult specializat, il constituie scoala, prin cabinetul de consiliere psihologie’, prezent din ce in ce mai frecvent si in cadrul sistemului de invagimént din Roménia, ca gi pe plan mondial. Cabinetul de consiliere se confrunti nu doar cu probleme legate de orientarea vocational a copiilor si liceenilor, ci si cu problemele lor de integrare socio-familiala, problemele ‘emofionale si de conturare a identitapi, deficitele de comunicare gi ale imaginii de sine, crizele psihologice de tot felul. Astfel, un bun diagnostic psihologic, corelat cu observatiile asupra evolujiei copilului intr-un prim program de consiliere, a rezistentei, limitelor sau recidivelor lui simptomatologice, il poate ajuta pe consilier si orienteze cazul catre un alt nivel de asistare specializata cu probleme psihice si de 32 (Clinica de psibiatrie, cabinetal de psihoterapie, un serviciu de sinitate mintalé = mai ales cand datele primare par s4 conduc’ spre suspectarea debutului unei afectiuni psihice mai severe - v. debutul unor forme de schizofrenie tn perioada adolescenjei sau tulburiri severe de comportament cu risc perturbator scolar si socio-familial). ‘Scopurile_evalutrii psihotogice a copitului sunt: 1, Identificarea tipului de problema actuala si a semnificatiei sale psihopatologice (natura, forma si intensitatea tulburirilor sau deficitelor de dezvoltare prezente, tipurile de procese psihice, abilitati, performante si afectate). 2. Evaluarea modului fn care problemele de bazi ale copilului sunt legate de dezvoltarea sa, de contextul familial gi social al existenfei sale, de la nagtere pan in prezent, Conturarea determinismului multipla al tipului de tulburare predominant gi al celor asociate, 4, Elaborarea unui plan de interventie psihologicd (psihoterapeuticd si educational) adecvat. Specificul evaluirii copiilor, spre deosebire de adulfi, consté in flexiblitatea modalititii de abordare, fiind dificil de urmarit un plan prestabilit, demersul investigativ bazandu-se pe corelarea unui numir foarte mare de informafii, observafii si misuritori psihodiagnostice obiective (testi). Este bine ca observafile si informatiile vehiculate asupra copilului si familiei sale, do-a lungul mai multor interviuri inifiale 4 fie notate sistematic, dar discret, pentru a putea fi supuse ulterior unor comparatii, filtriri si interpretiri pertinente. Ideal este ca amndoi print s& participe la interviul de evaluare, find uilé si prezenta fiatilor, tucru de altfel nu foarte usor de realizat in fap. Prezenja unui périnte sau a ambilor parinti la prirnul interviu este ins absolut necesari, si intrucitva obligatorie, mai ales in cazul copiilor mici. Tot in cadrul primului interviu se asiguri copilul si pirintii de respectarea _regulii confidentialititi si se soliciti permisiunea de a se putea culege informatii necesare, de la profesori sau alte persoane de contact, utile pentru completarea, imaginii asupra performantelor si comportamentului copilului. Este necesar ca pe tot parcursul interviurilor evaluative si se adopte o atitudine deschisé, caldi si suportiva, care sa faciliteze motivarea adecvati a copilului gi familiei pentru intelegeres, acceptarea $i participarea implicativa, adecvata in tratamentul ce urmeazii a fi eventual parcurs. Respectul fata de valorile’si nevoile familiei, ca si fall de nevoile, temerile si posibilititile copilului trebuie ficut manifest, ca baz real a unei bune colaborisi in evaluare gi tratament: Acesta va’ spori credibilitatea si seriozitatea ajutorului oferit, precuim si complianfa:,actorilor* 33principali tntr-un travalia comun, bilateral acceptat. Oricare ar fi problema copilului, parinjii sunt de la bun-inceput immplicagi, motivagi si lamurigi asupra faptului ci autoritatea si increderea copilului in ei nu va fi subminat’, ba ddimpotriva, c& ei pot consttui veritabili evaluatori gi co-terapeuti in procesul de rezolvare a problemei. Pe de alti parte, psihologul, ca si medicul sau asistentul social implicati, trebuie s& facd fap cu maturitate, tact, discrete gi eficienta eventualelor tentative de manipulare ale parintilor sau chiar si ale copilului, care adesea acoperi o realitate psihologica si relationalé mult mai subtila, ce poate sclpa infelegerit unui neavizat sau nespecialist. P&ringii sunt inourajayi si se exprime spontan, inainte de ali se adresa intrebari sistematice, tintite. in cazul copiilor mai mici de 6 ani, interviurile si testarile au loc in prezenta parintelui si cu parintele, iar in cazul celor cu varsta peste 6 ani, interviul initial se desfagoaré fmpreund cu parintele, apoi, separat cu copilul. in special in cazul copiilor suspectati de abuz fizie sau sexual, sau al celor cu evenimente familiale traumatizante importante, fntalnirile separate cu copilul, dar si cu parinfii, de repetate ori, pot oferi cele mai pretioase indicii si elemente diagnostice. Daca la prirmul interviu este bine ca familia si fie reunita, ceea ce permite o prima evaluare a relafiilor ,afigate* si a regulilor de comunicare practicate in familia respectiva, ulterior este necesari intervievarea separati copilului, parintilor si a fiecdruia dintre soti, eventual a frafilor, saa a unui bunie (dupa caz). Dupa depisirea fazei de evaluare, la inceputul conceperi gi desfégurdrii planului terapeutic, se reiau intélnirile reunite (copil/familic) avand ca obiectiv clatificarea scopurilor si a participarii specifice a fiecimia in procesul terapeutic sau recuperator. 113.2. Metodele de evaluare psihologica si psihodiagnosticA a copilului Cole trei modalitfti de_evaluate interconcctate sunt: observatia, interviurile anamnestice repetate si testele psihologice. Daca in cazul primelor doud metode exista interferenfe semniticative intre evaluarea psihiatricd si cea psihologicd, a treia modalitate — testele de dezvoltare si de performanta, scalele standardizate de maturizare socio-afectiva si de evaluare comportamenatki - constituie apanajul strict al formatiei profesioniste a psitologului clinician si/sau consilierului psiholog scolar gi comport in consecinff, rigorile etice si deontologice de utilizare, aplicare si interpretare apartiniind acestei competente profesional. Este bine ca observatiile si datele anamnestice s@ poatd fi confiuntate in echipa formati din pedopsihiatru si psiholog, ctedndu-se astfel beneficiul unci evaluiti: complementare,. din dou. perspective — cea medical, dominant simptomatologicd, conectatd la datele semnificative privind dezvoltarea fizicd 34, Se Posibile somatice, neuro-cerebrale sau rise genetice, cu Teflexul lor psihologic si perspectiva psihologicé, -psiho-patogenica conecteti la caracteristicile performantiale, emotionale, ‘i ‘ontextulistoriei sale de vist sal sistemului sau fangifat, iy eee supra copiului in interactiune cu membri familie’ sau eu mdi in sells exten de importante, deoarece coil in special cel ; sibiltatea dea verbaliza adecv sentimentele, gindurile si atitudinile sale fat de expense cat care se confrunté si nici dorina de ale exprima sau de a se face infeles. De mahe co pputem avea acces Ia acestea doar prin intermediul condaitel sale hud et Simbolice. De acees, desenul liber, desenal familiei, modeajul, jocul eu signe Imarionetele sau dramatizarea unor povesti,colajul gi alte tehnict provoeatg xperientile sunt indispensabile in evaluarca psihodiagnosticl a Conia ie in cazul copiitor mai mari (peste 7-8 ani), observa i i © 7-8 ani), observatia se completeaza si Sst tsora in cadrl unui interviu Nexb, dar care pots fg structurt dg Gitta pasireper, dupa cum urmeaza (conform Modelulut presentat tt Troms de Psihiatrie Oxford) si adaptat sau completat de nots Sabir unelatmasfereprictenoae si atigare incederi opilul este intr r a e stupa bat cum preferd sd i se spuna (se foloseste prenumele Se incepe 0 discutie despre subiccte neut : ¢ i te (sport, ani hobby,

S-ar putea să vă placă și

• Maja O'Brien - Terapia Integrativă

  

  Document334 pagini

  Maja O'Brien - Terapia Integrativă

  Tiberiu S

  100% (1)
• Dafinoiu, Ion - Elemente de Psihoterapie Integrativa

  

  Document223 pagini

  Dafinoiu, Ion - Elemente de Psihoterapie Integrativa

  Tiberiu S

  100% (7)
• Capacitatea de A Fi Singur

  

  Document13 pagini

  Capacitatea de A Fi Singur

  Tiberiu S

  Încă nu există evaluări
• Capacitatea de A Fi Ingrijorat

  

  Document15 pagini

  Capacitatea de A Fi Ingrijorat

  Tiberiu S

  Încă nu există evaluări
• Cuba

  

  Document4 pagini

  Cuba

  Tiberiu S

  Încă nu există evaluări
• Zanzibar

  

  Document10 pagini

  Zanzibar

  Tiberiu S

  Încă nu există evaluări