Lumea din care face parte taranul roman a fost dintotdeauna bogata in

obiceiuri si traditii.

Acestea par a fi pentru cei care le privesc din exterior, manifestari folclorice
fabuloase. Pentru cei care le cunosc insemnatatea, stiu ca aceste obiceiuri si
traditii ascund intelesuri profunde, despre relatiile interumane si despre
relatiile oamenilor cu natura.

Prin astfel de manifestari, oamenii din diverse zone ale tarii, au incercat sa
dea insemnatate anumitor momente sau intamplari din viata lor.

Obiceiurile traditionale romanesti au ca si modalitati de exprimare: muzica,

coregrafia, gestica sau mimica.

Cele doua mari categorii de obiceiuri si traditii sunt:

 cele care marcheaza diferite evenimente ce se desfasoara de-a lungul

anului. Sunt sarbatori religioase, cele legale, de munca agricola, de
factori de mediu. Acestea vizau viata colectiva a satului, avand un
caracter public si ciclic. Un loc special între obiceiurile religioase îl au
cele specifice Crăciunului, Anului Nou și Paștelui.
 a doua mare categorie se refera la obiceiurile care atesta diferite
momente importante din viata omului. Desfasurarea lor era legata de
momente bine determinate, care nu se repeta de-a lungul vietii. Vizeaza
momentele cele mai importante din viata unui om: nasterea,
casatoria si moartea.

Prima scaldă

Tradiţia spune că în apa de la prima baie a copilului trebuie să se pună:

  busuioc - ca să fie atrăgător copilul (mai ales dacă este fată), grâu - ca să fie cinstit,
 mărar - ca să fie plăcut ca mărarul în bucate,
 mentă şi romaniţă ca să crească uşor şi să fie sănătos,
 măciulii de mac - ca să doarmă bine,
 seminţe de cânepă - ca să crească iute,
 pene - ca să fie uşor ca pana,
 apă sfinţită - ca să fie copilul curat ca aceasta,
 lapte dulce,
 ouă - ca să fie sănătos şi plin ca oul care trebuie să rămână întreg,
 miere - ca să fie dulce,
 bani de argint şi bijuterii - ca să aibă spor.

Conform tradiţiei, după ce scotea banii din apa de baie a copilului, moaşa se ducea şi o turna
la rădăcina unui măr sau păr sănătos şi curat, pentru a creşte copilul frumos şi sănătos ca
pomul respectiv. Apoi, moaşa se aşeza pe covata întoarsă, iar femeile o înconjurau de trei ori,
dansând şi chiuind. După toate acestea, moaşa trebuia să sară peste covată, cântând şi
provocându-le pe „nepoatele” (femeile care au născut) care-şi mai doreau copii, astfel: „Hai,
săriţi peste covată/ S-aveţi şi voi câte-o fată/ Dar săriţi mai năltişor/ S-aveţi şi câte-un fecior!”

Ursitoarele
La 3 zile după nașterea unui copil, traditia spune ca se face curățenie lună în casă, se spală tot ce
este de spălat, iar moașa așează „masa de ursitori”. Pe ea pune carte, pix, foarfecă, oglindă,
lingură și orice lucru care se presupune că va determina viitorul copilului. Se pun două pahare,
unul cu apă și unul cu vin și se așează pe masă, împreună cu pâine unsă cu miere și presărată cu
nucă. La coacere, se fac trei cruci pe această pâine, câte una pentru fiecare ursitoare, se aruncă un
praf de sare peste ea și, la sfârșit, se înfig în ea trei bănuți. Alimentele sunt pentru a le
binedispune pe ursitoare: mierea să le facă dulci, vinul vesele și apa line.
În nopţile în care erau aşteptate ursitoarele, erau alungaţi câinii de pe lângă case, pentru ca zânele
să nu se sperie şi să se supere şi, astfel, soarta copilului să aibă de suferit.

Chemarea la nunta se facea sambătă de catre unul sau mai multi flacăi, rude
sau prieteni ai mirelui, imbracati în haine de sărbătoare.
Chematorii aveau o plosca de vin sau de tuică cu care închinau invitatii. Ei
colindau satul însotiti de un taraf de lăutari care canta cantecul chemării. Intrau
în casele celor pe care doreau să-i invite si cinsteau cu ei .
Traditii de Paste
Sărbătorirea Paştelui este una din cele mai frumoase tradiţii româneşti. Pentru
această sărbătoare se înroşesc ouă, se gătesc, în mod tradiţional, mâncăruri cu miel şi
se coc cozonaci.
Încondeierea sau „împistritul” ouălor reprezintă un obicei străvechi în tradiţia
românească.
Motivele ornamentaţiei ouălelor încondeiate sunt numeroase, şi fiecare motiv se
prezintă în mai multe variante, care se diferenţiază în funcţie de localitate. Nicăieri
însă, mai mult ca în Bucovina, acest obicei nu este ridicat la nivel de artă. Ca motive
folclorice utilizate sunt: spicul, soarele, frunza, etc.

Dragaica și Sânzienele
Cununile de sanziene protejează sănătatea și frumusețea tinerelor fete.
Sânzienele sporesc grânele, ajută florile să înflorească și aduc vara, ele fiind
sărbătorite pe data de 24 iunie, imediat după solstițiu.
De Sânziene, fetele tinere fac seara tot felul de vrăji și ritualuri cu flori galbene
de sânziene pentru a-și găsi ursitul și pentru a se mărita.
Dar ziua, își pun cununi de sânziene în păr și se adună să țină dansul Drăgăicii,
un dans ritualic pentru ploaie și belșug, pentru vreme bună și pentru protecția
împotriva spiritelor rele.

Traditii de Craciun si Anul nou

Mersul cu Steaua

În toate zonele țării, tinerii se îmbrăcau cu hainele de duminică sau în costume

tradiționale și porneau cu Steaua. Copiii și tinerii își confecționau singuri o stea mare din
carton, îmbrăcată în poleială și împodobită cu flori și beteală. Colindele de Stea provin
din literatura bisericească bizantină și ele anunță toți creștinii că s-a ridicat Steaua de la
Răsărit când s-a născut Iisus.

Capra,

un dans cu rădăcini arhaice Imediat după Crăciun, tinerii de la sate merg cu Capra,
obicei care poate avea rădăcini în tradițiile precreștine de la sfârșitul anului prin care se
sărbătorea moartea și reînvierea unor divinități. Capra se face dintr-un lemn cioplit sub
forma unui cap de capră, cu o coadă lungă de care se agață o piele subțire de capră și
fâșii de hârtii colorate. Capra era împodobită după imaginația fiecărui grup, cu flori și
beteală, cu busuioc și clopoței să se audă de departe alaiul ei. Conform tradiției, doar
bărbații tineri mergeau cu Capra și intrau prin gospodăriile oamenilor să vestească
încheierea anului și începerea sărbătorilor la Anul nou. Dansul vesel al Caprei aduce
belșug și sănătate pentru anul care vine, iar gospodarii îi răsplăteau pe colindători cu
vin, colaci gustoși și bani.
Citeşte întreaga ştire: Tradiții românești - Cele mai frumoase sărbători și tradiții de peste
an

Foile de ceapă

Din Ardeal s-a răspândit tradiția de a face un calendar cu foi de ceapă în noaptea de
Anul Nou. Se pregătesc 12 bilețele cu numele celor 12 luni și 12 foi de ceapă de aceeași
mărime toate. În fiecare se presară aceeași cantitate de sare și se așteaptă până
dimineața. Foile de ceapă în care se topește sarea se spune că vor aduce luni mănoase,
ploioase, cu belșug. Iar foile în care sarea rămâne netopită se spune că vor aduce luni
secetoase, uscate, cu vânt, cu pagube și cu necazuri.