SUBIECTE PROPUSE PETRU SUSȚINEREA EVALUĂRII LA DISCIPLINA:

FUNDAMENTELE ȘTIINȚELOR EDUCAȚEI

VUTCARIOV MIHAELA
1. Care este structura generală a activității de educație?
Structura generală a activității de educație are 3 funcții:
 Subiectul educației;
 Obiectul educației;
 Mesajul educațional;
În cazul subiectului educației sunt părinţii, profesorii, agenții sociali, instituţiile
mass-media specializate în educaţie etc. – este cel care proiectează, realizează şi
dezvoltă acţiunea educaţiei, cu finalitate pedagogică în calitate de inițiator şi
emiţător al mesajului educațional, calitate conferită de statutul sau social şi de
diferitele roluri rezultate în consecință (instructor, consilier, prieten, colaborator
etc.).
2. Obiectul educaţiei este cel care preia mesajul educațional în calitate de receptor,
calitate conferită de statutul său social iniţial – copil, elev, student, (tele)spectator
etc. – deschis în direcţia transformării sale, în timp, din obiect în subiect al
educaţiei / al propriei sale formări. Poziţia de obiect vizează statutul ontologic al
personalităţii elevului etc., care solicită parcurgerea anumitor programe de
educaţie / instruire, prin valorificarea rolului său de subiect epistemic activ,
angajat în realizarea obiectivelor educaţiei /instruirii, proiectate la nivel de
sistemului şi al procesului de învăţământ.
Subiectul educaţiei elaborează proiectul pedagogic de tip curricular (care include
obiective-conţinuturi-metode-tehnici de evaluare; cu accent central pe obiective,
în vederea realizării unor raporturi optime între: obiective-conţinuturi-metode-
evaluare) în funcţie de finalităţile macrostructurale stabilite, în termeni de
politică a educaţiei, la nivelul sistemului de educaţie / învățământ.
3. Mesajul educaţional presupune selecţionarea informaţiilor cu valoare formativă
optimă (vezi alegerea informaţiilor care stimulează prioritar gândirea în raport cu
memoria sau motivaţia internă pentru învățare în raport cu motivaţia externă
pentru învățare). Comunicarea pedagogică a mesajului educaţional implică
realizarea unui repertoriu comun între subiect şi obiect.

2. Explicați formele educației?

Formele educației sunt de 3 tipuri:
 educația formală;
 educația non-formală;
  educația informală;

Educația formală este educația obligatorie. Este partea de educație care are un caracter
intențional, planificat și reglementat, care începe cu primii ani de învățământ primar și merge
până la sfârșitul învățământului secundar, dând conformare la ceea ce îndeobște numim
învățământul obligatoriu.

Educația non-formală se referă la toate acele activități care sunt desfășurate în afara mediului
școlar și care tind a dezvolta abilitățile, facultățile intelectuale și facultățile morale ale
indivizilor. Educația non-formală este ansamblu de procese, ansamblu de medii și ansamblu de
instituții specifice și diferențiat concepute care nu sunt direct orientate înspre obținerea de
grade proprii sistemului oficial de învățământ.

Educația non-formală este educație neorganizată, spontană, cu informații neprelucrate

pedagogic care provin dinspre mediul social: familie, grup de prieteni, etc., dar şi dinspre
mediul şcolar.

3. Argumentați funcțiile educației?

Educatia este un proces care are multe functii:

Autorul Ioan Nicula prezintă următoarele funcții ale educației:

 Selectarea, prelucrarea şi transmite valorilor de la societate la individ;

 Dezvoltarea conştientă şi progresivă a potenţialului biopsihic uman;
 Pregătirea omului pentru integrarea în viaţa socială.

Funcțiile principale ale educației:

 Funcţia culturală a educaţiei - vizează formarea-dezvoltarea personalităţii prin

intermediul valorilor spirituale preluate pedagogic din toate domeniile cunoaşterii umane
(ştiinţă, tehnologie, artă, economie, filozofie, morală, politică, religie etc.) în raport cu
particularităţile fiecărei vârste şcolare şi psihologice.
 Funcţia politică sau civică a educaţiei- vizează formarea-dezvoltarea
personalităţii prin intermediul valorilor civice care reglementează raporturile
acesteia cu lumea şi cu sine în condiţii proprii fiecărei vârste şcolare şi
psihologice.
 Funcţia economică a educaţiei- vizează formarea-dezvoltarea personalităţii prin
intermediul valorilor tehnologice, aplicative, care angajează capacitatea acesteia de
realizare a unei activităţi socialmente utile în diferite contexte sociale, într-o perspectivă
imediată şi pe termen lung.
 Funcţii derivate- sunt subordonate funcţiilor principale evaluând, ca extindere şi grad de
aplicabilitate, în raport de anumite evoluţii particulare şi concrete ale sistemului şi ale
procesului de învăţământ.
 4. Descrieți factorii educaţiei.
Educaţia este concepută ca o investiţie în om, compusa din mai multe elemente, organizate in
sistem, aflate în stranse relatii, si care fac ca o modificare produsa in unul dintre ele sa se resimta
si in celelalte, astfel incat, fiecare element al actiunii educative poate fi cauza si efectul altuia. Ea
reprezintă o preocupare a întregii societăţi prin valorificarea optimă a resurselor sale materiale şi
umane. La realizarea educaţiei contribuie familia, mediul social, şcoala, biserica, instituţiile
culturale, mass-media şi structurile asociative. În constelaţia acestor factori de educare a tinerei
generaţii, şcolii îi revine locul central, ea fiind „principala instituţie socialã specializatã în
pregãtirea oamenilor pentru muncã şi viaţã”.

Ereditatea este primul factor care influențează dezvoltarea umană, care cuprinde un complex de
dispoziții virtual sau scheme funcționale ce se transmit de la antecesori la succesori prin
intermediul mecanismelor genetice.Patrimoniul ereditar al fiecărui individ rezultă din
combinarea unităților genetice materne și paterne.Deoarece există posibilități infinite de
combinare a celor două categorii de unități genetice în cadrul celulei germinale, probabilitatea
apariției unor indivizi identici este practic imposibilă. Excepție de la această diversitate o fac
gemenii monozigoți care, provenind din același ou ,sunt identici din punct de vedere
ereditar,unitățile genetice materne și paterne fiind repartizate egal.
Familia este primul factor care contribuie la formarea personalității umane în perspectivă
multidirecțională este familia. Aceasta îl familiarizează cu valorile și normele grupului de
referintă. Copiii vor face sau vor crede ceea ce vor face sau vor spune părinții, imitând
comportamentele acestora. (Cucoș 2006). Familia, văzută ca un mediu educațional și
socializator, este considerată ca o „unitate socială constituită din adulți și copii, între care există
relații de filiație naturală sau socială”. (Stănciulescu, 2002, 26). După cum preciza Murdock,
familia este „un grup social caracterizat printr-o locuință comună, cooperare economică și
reproducere”.
Mediul: acțiunea familiei asupra individului este influențată de mediul din care acesta face parte.
Etimologic cuvântul provine din latinescul medium care semnifică ceea ce este comun. Mediul
se prelungește în educație și este analizat din perspectiva celor două componente ale sale: mediul
natural și mediul social.
Școala: în cadrul societății, școala devine un factor important al educației sistematice și
continue. Școala semnifică principalul cadru și mediu educațional, infuzat permanent de noi
cunoștințe, metode, mijloace, valori, orientat de finalități, susținut de o asistență psihopedagogică
profesionistă și conceput ca o „activitate de educare a generației tinere”, ca un „sistem complex
de influențe organizate și exercitate sistematic asupra copiilor și tinerilor”.
Biserica - factor care contribuie la dezvoltarea personalității umane îl constituie biserica. Ea
„compensează nevoia de filiație activă pe o linie ideatică, prin excelență spirituală”. (Cucos,
2006, 49) Influența educativă a bisericii se realizează prin intermediul orelor de religie
desfășurate la nivelul scolii, prin ceremoniile religioase din cadrul locașelor de cult și prin
activitățile caritabile organizate la nivel de societate. O dată cu intrarea copilului în școală,
biserica va instaura o educație sistematică, explicită, în perspectiva valorilor credinței.
Instituții culturale- ca un factor complex al educației, institutele culturale, reprezentate prin
muzee, teatre și case de cultură, își aduc aportul pe linia dezvoltării personalității umane. În
cadrul acestora se organizează programe eficiente de îmbogățire a culturii generale și de
petrecere a timpului liber.
Mass-media- amplificarea, continuarea și diversificarea experiențelor cognitive sunt realizate
prin mass-media. Cu spirit critic, cu circumspecție interpretativă și competență valorizatoare se
selectează doar ceea este benefic pentru dezvoltarea personalității. Impactul mass-mediei asupra
fiecăruia dintre noi este puternic, ceea ce implică o bună cunoaștere a efectelor acesteia asupra
felului nostru de a fi și de acționa.
5. Argumentați rolul dimensiunilor /componentelor fundamentale ale educaţiei.

Educatia morala este acea dimensiune interna a activitatii de formare-dezvoltare a

personalitatii care vizeaza 'ceea ce este mai profund si mai accentuat subiectiv in fiinta
umana' (Hubert, Rene). Morala reprezinta o vasta categorie de principii si norme de viata,
reguli de comportamente umane specifice unei societati la nivelul dezvoltarii acesteia.
Persoanele de-a lungul vietii isi stabilesc anumite reguli de convietuire in dependenta de
educatie si felul fiecaruia de a se forma si de a fi.

Educația intelectuală: În şcoală, elevul învaţă cum să înveţe.

În atenţia cadrului didactic (indiferent de disciplină) este nu doar informarea elevului, ci mai
ales formarea deprinderilor de învăţare. Elevul îşi însuşeşte deprinderi de lucru intelectual
necesare activităţilor de fiecare zi în mediul şcolar şi, ulterior, în spaţiul din afara şcolii. În
acest fel se face trecerea către autoînvăţare, autoinstruire, autoeducaţie.
Educaţia intelectuală este acea componentă a acţiunii educaţionale care, prin intermediul
valorilor ştiinţifice şi umaniste pe care le prelucrează şi vehiculează, contribuie la formarea şi
dezvoltarea tuturor capacităţilor intelectuale, funcţiunilor cognitive şi instrumentale, schemelor
asimilatorii, structurilor operatorii, precum şi a tuturor mobilurilor care declanşează, orientează
şi întreţin activitatea obiectului educaţional îndreptată în această direcţie.
Educaţia intelectuală este un proces complex, informativ şi formativ.”

Educația estetică- Este componenta educationala care, de regula, a fost definita prin sintagma
„educatie prin si pentru frumos”. In Grecia Antica postulatul care a fundamentat existenta si
scopul omului era kalos kai agathos – frumos si bun – îmbinând principiul estetic cu cel moral,
omul trebuind sa fie frumos la trup si bun la suflet. Argumentele si motivele ce susțin educația
estetica sunt multiple, printre care primează urmatoarele: trebuința omului perceput ca ființă
rațională si prin capacitatea de a asimila arta si frumosul uman si pe cel natural exigenta
societatii fata de om, in sensul participarii la edificarea si sporirea valorilor culturale ale
societatii, intre care se regasesc si valorile estetice – ale artei.

Educația psihofizică

I. Corpul uman este un axis mundi El este si nu este.

Corpul uman este implicat in toate procesele cognitive, afective si psihomotrice; aproape totul
trece prin corpul uman. Corpului I se asociază experiența fizica, el reprezintă condiție si mijloc
de învățare si pentru învățare. Daca invocam principiile scolii active, este de observat ca
dinamica cunoașterii nu este o interfața neutra; corpul uman este o trambulina experimentala, o
sursa generatoare de cunoaștere, el este purtător si vector al cunoașterii umane. De regula, corpul
uman este primul obiect al cunoașterii si de cunoaștere. Se vorbește despre corp ca despre o
propedeutica a intelectului si de aici rezulta intensificarea funcțiilor si a instrumentelor de
cunoaștere, acceptata fiind premisa ca nu putem ignora corpul. S-a instituit astăzi un concept
nou: conceptul de "învățare corporala" si "învățare prin experiența fizica" si aceasta nu numai in
cadrul pedagogiei sportului ci si in cadrul pedagogiei teoretice. Corpul reprezintă o suma de
informații pe care o poate comunica prin limbaj propriu si nu este lipsita de importanta regia
corpului ca suport al învățării.

Educația tehnologică- este dimensiunea educaţiei care are ca scop formarea şi dezvoltarea
personalităţii prin valorile ştiinţei şi tehnologiei cu finalitate în integrarea şcolară, socială,
profesională.
Obiective - formarea şi dezvoltarea conştiinţei tehnologice a personalităţii care implică un set
de cunoştinţe, capacităţi, atitudini ştiinţifice teoretice şi aplicative.
- formarea şi dezvoltarea capacităţii de fundamentare ştiinţifică a activităţii practice;
- formarea şi dezvoltarea capacităţii de susţinere a unităţii metodologice dintre cultura
teoretică şi cultura practică;
- formarea şi dezvoltarea atitudinii superioare față de activităţile umane fundamentale-
învăţarea - munca şi creaţia;
- formarea şi dezvoltarea creativității tehnice (automatizare, cibernetizare,
informatizare).

6. Noile educaţii și rolul lor în formarea personalității.

Educația nutrițională este procesul de predare a științei nutriției către un individ sau grup.
Profesioniștii din domeniul sănătății au un rol diferit în educarea unei persoane în clinică,
comunitate sau unitatea de îngrijire medicală asistată. Cel mai important lucru este că ajută sau
permite fiecărui om să încorporeze schimbări în modelele și în comportamentul alimentar.
Principalul accent al acestui tip de educație nu îl reprezintă cunoașterea unor noțiuni în sine, ci
mai degrabă dezvoltarea schimbărilor comportamentale permanente și adoptarea unui stil de
viață sănătos. Aceasta este arta educației nutriționale – descompunerea unui corp mare de
cunoștințe în componente individuale mici, care sunt reprezentate pentru un pacient sau client la
un ritm și la un nivel, la care aceștia sunt capabili să absoarbă și să utilizeze informațiile.
Educația eficientă face ca informațiile nutriționale să fie digerabile și utilizabile într-un cadru
cotidian.

 Seminare și programe de instruire pentru publicul larg și dieteticieni

 Workshopuri pe diferite teme de interes cum ar fi:
 Nutriția gravidei – ce impact are asupra fătului
 Nutriția la vârstnici – cum poate crește calitatea vieții
 Nutriția în infertilitatea cuplurilor
 Nutriția și menopauza
 Consiliere nutrițională interactivă bazată pe web pentru evaluare și management
nutrițional al diferitelor patologii ale angajaților
 Servicii de consultanță pentru companii alimentare și farmaceutice pentru dezvoltarea,
comunicarea și promovarea produselor lor
 Proiecte de cercetare prin colaborare cu diferite institute
 Promovarea sănătății cu sprijinul diferitelor mijloace media.