Lucrare de laborator „Electroliza soluţiei de NaCl”

 Consideraţii teoretice:
Celula de electroliză (lio = a desface, a dezlega prin electricitate) utilizează energia
electrică pentru a produce transformări chimice. Astfel, energia electrică face posibilă o
reacţie chimică redox, care altfel nu este spontană.
Electroliza prezintă importanţă practică întrucât permite: obţinerea unor metale (Na,
Al, Ca, Mg, Be, Li ş.a.); electrorafinarea/purificarea unor metale (Cu, Ni, Ag, Au ş.a.);
obţinerea unor nemetale (H2, O2, Cl2, F2 ş.a.); sinteza unor substanţe compuse anorganice şi
organice (hidroxizi alcalini, peroxizi, săruri); combaterea coroziunii prin acoperiri metalice
(cromare, nichelare, cositorire) în celule de electroliză.
Substanţele bune conducătoare de electricitate sunt conductorii electronici (metalele şi
grafitul) şi conductorii ionici (electroliţii). Substanţele care nu pot conduce curentul electric în
nici o stare sunt neelectroliţi, de exemplu: sulful, ebonita, masele plastice, care se folosesc ca
izolatori.
Electroliţii sunt substanţe ce conduc curentul electric în soluţie sau topitură prin
intermediul ionilor. Din această categorie de substanţe fac parte: sărurile, acizii şi bazele. În
soluţia sau topitura unui electrolit se găsesc ioni pozitivi (ex. M n+) şi ioni negativi (ex. X-) care
se mişcă dezordonat.
În anumite cazuri intervin în reacţie nu numai speciile chimice dizolvate, ci şi ionii
H3O+ sau HO- (proveniţi din ionizarea apei), precum şi electrozii utilizaţi (dacă aceştia nu sunt
din platină sau material inert).
Părţile componente ale unei celule de electroliză – Figura 1 - sunt: vas de electroliză
(electrolizor) ce conţine electrolitul (soluţie sau topitură) în care se află doi electrozi (anodul
şi catodul) conectaţi la o sursă de curent continuu. În circuit se mai introduce o rezistenţă
variabilă, care să permită alimentarea cu curent mai mare sau mai mic. Legat în serie, un
ampermetru indică intensitatea curentului, un întrerupător permite închiderea şi deschiderea
circuitului. În paralel, la bornele celulei se introduce voltmetrul cu ajutorul căruia se citeşte
tensiunea la care are loc procesul de electroliză.

Figura 1 – Părţile componente ale celulei de electroliză

 Electroliza reprezintă totalitatea proceselor de oxido-reducere, care au loc la trecerea
curentului continuu printr-un sistem compus din doi electrozi, introduşi în topitura sau soluţia
unui electrolit. Electrodul conectat la polul negativ al sursei, la care are loc procesul de
reducere se numeşte catod (-), iar electrodul conectat la polul pozitiv, la care are loc procesul
de oxidare se numeşte anod (+). Procesul de electroliză permite realizarea unor reacţii redox
care nu se desfăşoară spontan (E<0). Transportul curentului electric prin topitura sau soluţia
unui electrolit este însoţit de transformarea substanţei, cu obţinerea de noi substanţe la
electrozi.
Electroliza, proces fizico-chimic complex, presupune etapele:
1. migraţia ionilor (Figura 2): la trecerea curentului electric prin soluţie sau topitură,
ionii capătă o mişcare ordonată, fiind atraşi de electrozii de semn opus sarcinii purtate de ei
(ionii sunt dirijaţi de câmpul electric creat de cei doi electrozi în jurul lor). Ionii pozitivi
(cationii) migrează spre catod (electrod negativ), iar ionii negativi (anionii) migrează spre
anod (electrod pozitiv):

Figura 2 – Dirijarea ionilor de către câmpul electric

2. descărcarea ionilor la electrozi (neutralizarea ionilor): la electrozi au loc reacţii cu

schimb de electroni, numite reacţii primare. Ordinea de descărcare la electrozi a câtorva
ioni: cationi: Au3+> Hg2+>Ag+ >Cu2+ >Bi3+> H+> Sn2+ >Fe2+ >Ni2+ >Zn2+ >Mg2+ >Al3+ >Na+
>Ca2+ >Ba2+ >K+; anioni: CH3COO- > I- > Br- > Cl- > F- > HO- > NO3- > SO42- > ClO3-.
La anod (electrod pozitiv, (+)), unde este un deficit de electroni, ionii negativi cedează
surplusul lor de electroni oxidându-se până la atomi:
Anod (+), oxidare: X- → X0 + e- (reacţie primară)
La catod (electrod negativ, (-)), unde se găseşte un surplus de electroni, ionii pozitivi
primesc electronii necesari pentru a se reduce până la atomi:
Catod (-), reducere: M+ + e- → M0 (reacţie primară)
3. formarea compuşilor stabili: atomii sau grupurile de atomi (neutrii din punct de
vedere electric) formaţi la electrozi, în funcţie de stabilitatea lor se pot depune ca atare pe
electrod sau pot reacţiona: între ei, cu molecule de solvent sau chiar cu materialul
electrodului, dând naştere unor reacţii secundare. La electroliza soluţiilor de electroliţi trebuie
să se ţină totdeauna seama de ionii proveniţi din ionizarea solventului. În afară de ionii
electrolitului, în soluţiile apoase există şi ioni hidroniu şi hidroxil. Aceşti ioni se deplasează în
câmpul electric o dată cu ionii electrolitului şi pot participa sau nu la reacţii cu schimb de
electroni.
• Partea experimentală: - Aparatură şi substanţe: stativ metalic, tub în formă de U;
electrozi de grafit; un dop străbătut de un tub efilat; sursă de curent electric continuu; fire
conductoare de legătură, clorură de sodiu, apă distilată, fenolftaleină. - Modul de lucru:
Atenţie! Efectuaţi experimentul sub nişă sau în spaţii bine aerisite, evitând inhalarea
gazului format la anod!
 Fig. 19 – Electroliza soluţiei de NaCl
1. Preparaţi o soluţie de NaCl 10%.
2. Fixaţi tubul în formă de U în stativul metalic şi introduceţi în acesta soluţie de NaCl,
apoi puneţi dopurile cu cei doi electrozi de grafit şi un tub efilat, ca în figura dată.
3. Conectaţi electrodul ce conţine tubul efilat la borna negativă a sursei de tensiune, iar
celălalt electrod la borna pozitivă a sursei.
4. Adaugaţi câteva picături de soluţie de fenolftaleină, în soluţia de NaCl din spaţiul
catodic (borna negativă), iar în spaţiul anodic (polul pozitiv) puneţi o picătură de
cerneală.
5. Închideţi circuitul, reglând tensiunea la 10-12 V.
6. După aproximativ 10 minute observaţi soluţia din spaţiul catodic.
7. Identificaţi produşii electrolizei pe baza observaţiilor făcute.
8. Analizaţi sistemul chimic, scrieţi procesele redox ce au loc la electrozi în timpul
electrolizei, precizaţi produşii de electroliză ţinând cont de reactivitatea speciilor
implicate în proces.
- Principiul lucrării: În soluţia de NaCl, ionii de Na + şi Cl- sunt mobili, datorită
ruperii reţelei ionice. La trecerea curentului electric prin soluţia de NaCl, la electrozi au loc
procese de oxidare la anod (+) şi reducere la catod (-). Transportul curentului electric este
însoţit de transformarea soluţiei de NaCl în substanţe noi la electrozi.
- Scopul lucrării: evidenţierea conductibilităţii electrice a soluţiei de NaCl,
identificarea produşilor electrolizei pe baza observaţiilor şi scrierea proceselor ce au loc la
electrozi în timpul electrolizei, ţinând cont de reactivitatea speciilor implicate.
- Observaţii şi concluzii:
La închiderea circuitului: la anod cerneala se decolorează; la catod fenolftaleina,
indicator specific bazelor, se înroşeşte, iar gazul degajat se identifică cu un chibrit aprins
apropiat de capătul tubului efilat, gazul degajat se aprinde.
În soluţie apoasă are loc disocierea completă a clorurii de sodiu:
dizolvare
NaCl Na+ + Cl-
2H2O H3O + + HO -
 Clorura de sodiu nu hidrolizează şi în soluţia de clorură de sodiu concentraţia ionilor
H3O şi HO- este de 10-7 moli/L.
+

Mecanismul electrolizei: la trecerea curentului electric prin soluţia de NaCl, la

electrozii inerţi (de platină sau grafit) au loc următoarele procese:
 La anod (+), se vor oxida ionii clorură şi se va degaja clorul gazos, ionii HO -
rămân în soluţie: 2Cl-(aq) - 2e- → 2Cl (reacţie primară)
2Cl → Cl2(g) (reacţie secundară)
 La catod (-), se va reduce hidrogenul, ionii Na+ rămân în soluţie:
2H+ +2e- → H2 sau H3O+(aq) + 1e- → H2O + H (reacţie primară)
2H → H2 (reacţie secundară)
+ -
În soluţie au rămas ionii Na şi HO formând hidroxid de sodiu.
Ecuaţia reacţiei globale ce are loc la electroliza soluţiei de NaCl este:
electrolizã
2NaCl + 2H2O 2NaOH + Cl2(g) + H2(g)
Deci, soluţia apoasă de NaCl conduce curentul electric, în spaţiul anodic se degajă
Cl2, în spaţiul catodic se degajă H2 şi se formează NaOH.
În practică, pentru a nu se produce reacţii între produşii rezultaţi (Cl 2 + 2NaOH →
NaClO + NaCl + H2O), spaţiul anodic se separă de cel catodic printr-o diafragmă care
împiedică difuzarea gazelor şi a soluţiilor, dar permite trecerea ionilor, ce asigură trecerea
curentului electric.
Industrial, electroliza soluţiei de NaCl se realizează prin două procedee, numite
procedeul cu diafragmă şi procedeul cu catod de Hg, primul fiind preferat pentru a evita
poluarea cu mercur a mediului înconjurător. În industria clorosodică, electroliza soluţiei
apoase de NaCl, reprezintă o metodă de obţinere a NaOH (sodei caustice); clorul şi
hidrogenul sunt utilizati la sinteza HCl sau în alte procese. Clorul este folosit la sterilizarea
apei în procesul de obţinere a apei potabile. În felul acesta NaCl este o materie primă
importantă.
Temă: Întocmiţi referatul lucrării.