INSTRUCTIUNEA PROPRIE SSM

DULGHER

La locurile de preparare a betoanelor se vor afişa instrucţiuni specifice privind

modul de lucru a instalaţiilor de preparare, atrăgânduse atenţia asupra punctelor
în care există pericol de accidentare şi unde vor fi afişate indicatoare de
avertizare.

Se interzice accesul personalului muncitor străin de formaţia de lucru, în zona de
lucru a instalaţiei de preparare a betoanelor.

La prepararea betoanelor şi mortarelor, atât amenajarea cât şi exploatarea
betonierelor şi malaxoarelor, se vor executa cu respectarea măsurilor de
protecţie aferente " Normativului de exploatare şi întreţinere a utilajelor,
maşinilor şi instalaţiilor".

Încăperile în care se manipulează ciment, filler, var etc. vor fi prevăzute cu
ventilaţie naturală sau mecanică.

Lucrătorii care manipulează materiale pulverulente vor purta obligatoriu
echipamentul de protecţie acordat conform Normativuluicadru de acordare a
echipamentului individual de protecţie. De asemenea, se vor acorda materiale
igienico-sanitare conform actelor normative În vigoare.

La lucrul cu concasoare se vor respecta măsurile de protecţie a muncii aferente
exploatării şi întreţinerii utilajelor, maşinilor şi instalaţiilor.

Elevatoarele, mecanismele de ridicat, ciururile pentru sortat, buncărele,
jgheaburile şi alte instalaţii pentru alimentarea cu agregate şi prelucrarea
acestora în vederea preparării betonului şi mortarului vor fi marcate cu tăbliţe de
avertizare pentru interzicerea trecerii lucrătorilor pe sub ele.

Spălătoarele de agregate cu şnec, vor fi acoperite cu capace sau cu plase de
sârmă dese şi rezistente.

Se interzic următoarele în timpul procesului tehnologic:
- curăţirea tobei betonierei şi a jgheabului de descărcare a betonului precum şi
executarea unor lucrări de întreţinere sau de reparaţii. Aceste activităţi sunt
permise numai după oprirea instalaţiei de preparare şi deconectarea de la sursa
de alimentare cu energie electrică;
- circulaţia sau staţionarea personalului muncitor sub gurile de descărcare ale
instalaţiei de preparare a betoanelor;
- accesul personalului muncitor sub cupa betonierei centralei de beton, sau sub
cupa de alimentare cu agregate atunci când aceasta este ridicată dar nu este
blocată;
- curăţirea şi spălarea instalaţiei de preparare a betoanelor se face numai după ce
sursele de acţionare vor fi întrerupte.

Coborârea personalului muncitor în interiorul buncărelor sau silozurilor este
permisă numai cu aprobarea scrisă a responsabilului de activitate. Coborârea se
va putea face numai după luarea prealabilă a următoarelor măsuri:
- iluminarea interioară cu lămpi electrice portative de 24V;
- oprirea completă a instalaţiei de preparare a betoanelor;
- legarea personalului muncitor ce coboară, cu centuri de siguranţă şi frânghie
dirijată şi supravegheată din exterior;
- asigurarea unor platforme de lucru demontabile introduse prin gura superioară
a buncărului sau silozului şi de pe care se va face curăţirea, întreţinerea şi
repararea.

Jgheaburile şi tobele instalate pentru prepararea betoanelor, cu mers continuu,
trebuie acoperite în timpul funcţionării cu un capac sau plasă de sârmă
manevrată manual sau electric.

Se interzice intervenţia personalului muncitor, în timpul funcţionării, în toba de
amestec sau în cupa malaxorului. Se interzice ajutarea descărcării din instalaţia
de amestecare cu lopeţi sau alte mijloace. În caz de avarie, curăţirea instalaţiei se
va efectua după deconectarea acesteia de la sursa de alimentare şi blocarea
elementelor mobile.

Se interzice ridicarea personalului muncitor cu troliul instalaţiei.

Platformele şi scările ce deservesc instalaţia de preparare a betoanelor vor fi
prevăzute cu balustrade de protecţie.

În cazul În care transportorul elicoidal pentru ciment sa înfundat, pentru
depanare, se va opri utilajul, se va deconecta de la reţea şi se vor scoate
siguranţele de la tablou. În timpul depanării se va pune un indicator de avertizare
în care se va menţiona: "utilaj în reparaţie", "conectarea la reţea este interzisă".

Cupa instalaţiei de alimentare a betonierei va fi dotată cu limitatoare de cursă la
urcare şi coborâre. Funcţionarea acesteia va fi verificată periodic, în
conformitate cu prescripţiile cuprinse în cartea tehnică a acestora şi se va încheia
obligatoriu un proces verbal.

Se va asigura în permanenţă curăţenia în jurul instalaţiei de preparare a
betoanelor şi degajarea căilor de acces.

Curăţirea zonei de sub cupa de agregate va fi făcută numai dupa blocarea
acesteia în poziţia ridicată şi după întreruperea şi scoaterea instalaţiei electrice
de sub tensiune. Din proiectare, grilajul de protecţie trebuie asigurat astfel încât
la deschiderea acestuia să se întrerupă alimentarea cu curent electric.

Personalul muncitor care manevrează instalaţia de amestecat betoane acţionată
electric, va sta pe platforme de lucru prevăzute cu covoare de protecţie din
cauciuc şi va fi dotat cu cizme şi mănuşi electroizolante.

Instalaţia de preparare a betoanelor acţionată cu motoare electrice va fi
prevăzută cu protecţie conform prescripţiilor tehnice privind legarea la pământ a
instalaţiilor electrice. Instalaţia electrică se va executa de tip etanş, pentru a opri
pătrunderea prafului sau a umidităţii. Tabloul de comandă va fi montat astfel
încât să nu fie expus şocurilor şi vibraţiilor. Orice intervenţie la instalaţia
electrică se va face numai de către electricieni cu calificare şi atestare
corespunzătoare.

Cablurile de tracţiune şi dispozitivele aferente vor fi verificate în permanenţă. Se
va avea în vedere ca la cursa maximă de desfăşurare a cablului să mai rămână
înfăşurat pe tobă cel puţin trei spire de cablu.

Înainte de punerea în funcţiune a dozatoarelor gravimetrice din componenţa
instalaţiei de preparare a betoanelor se va verifica legarea la pământ a acestora,
starea cablului de alimentare cu energie electrică şi existenţa apărătoarelor de
protecţie la părţile în mişcare.

În cazul utilizării betonierelor mobile acestea trebuie bine fixate pe locurile de
lucru, blocate sau prinse între saboţi fixaţi cu buloane.

La centralele de betoane ce funcţionează în regim semiautomat sau automat în
cazul unor defecţiuni mecanice sau electrice, procesul tehnologic se va finaliza
în sistem de comandă manuală.

Se interzice folosirea improvizaţiilor la oricare din elementele componente ale
instalaţiei de preparare.

În cazul utilizării de aditivi la prepararea betoanelor, se vor lua măsuri
corespunzătoare de protecţie a muncii, în funcţie de substanţele chimice din care
sunt alcătuiţi aditivii şi de instrucţiunile transmise de producătorul aditivului.
Transportul şi turnarea betonului

Transportul betonului se va face numai după verificarea tehnică a mijlocului de
transport şi cu respectarea măsurilor de protecţie a muncii aferente exploatării şi
întreţinerii utilajelor, maşinilor şi instalaţiilor.

În timpul încărcării mecanizate a betonului este interzisă staţionarea între
dispozitivul de încărcare şi mijlocul de transport.

La transportul betonului cu podul rulant lucrătorii vor fi evacuaţi din zona de
deplasare a acestuia, iar traseul respectiv va fi marcat cu tăbliţe de avertizare.

În cazul transportului betonului pe schele şi eşafodaje, acesta se va face pe o
podină de cel puţin 1,2 m lăţime, cu balustrade şi borduri de margine. Golurile
din podină prin care se toarnă betonul trebuie acoperite atunci când nu se
efectuează operaţii de turnare. În cazul în care este necesar ca unele goluri să
rămână descoperite acestea vor fi îngrădite sau acoperite cu grătare cu ochiuri de
cel mult 7 x 7 cm.

La transportul betonului pe verticală şi orizontală, se interzice staţionarea
personalului muncitor sub şi în raza utilajului de ridicat.

Se interzice circulaţia şi staţionarea personalului muncitor în zona de descărcare
a betonului din mijlocul de transport.

La descărcarea betonului, este interzisă urcarea lucrătorilor pe basculantă.
Betonul care eventual sa lipit de benă va fi evacuat numai cu lopeţi cu coadă
lungă.

Se va urmări ca durata transportului de la locul de preparare până la locul de
turnare să nu depăşească timpul admis pentru păstrarea calităţii betonului,
evitând fenomenele de segregare. Betonul degradat poate crea condiţii de
accidente prin înfundarea conductelor şi creşterea presiunii în instalaţie peste
limitele de securitate.

Înainte de începerea turnării betonului, şeful punctelor de lucru va comunica
modul de execuţie a cofragului, a schelelor şi a podinelor de lucru şi rezistenţa
acestor elemente de construcţie, întocmind un procesverbal de recepţie internă.

În cazul turnării betonului la o înălţime mai mare de 1,5 m, podinele de lucru
vor fi prevăzute cu balustrade şi bordură de margine.

La turnarea betonului pentru executarea unor elemente de construcţii cu
înclinare mai mare de 30 0, personalul muncitor va fi legat cu centuri de
siguranţă, fixate solid de elemente rezistente.

Se interzice accesul personalului muncitor în zona de turnare, unde este pericol
de cădere a betonului. Dacă din punct de vedere tehnologic, acest lucru nu este
posibil, se vor amenaja viziere de protecţie.

Circulaţia pe cofraje (dupa montarea armăturii) pentru transportul betonului se
va face pe podine aşezate pe capre, cu o lăţime de cel puţin 1,2m.
Pompe de beton

Pompa de beton va fi amplasată faţă de punctul de turnare, astfel încât
mecanicul să aibă vizibilitate la locul de turnare.

Personalul muncitor care deserveşte instalaţiile de pompare va trebui să poarte şi
ochelari de protecţie (pentru a nu se accidenta În cazul desfacerii colierelor sau a
spargerii furtunurilor).

La punerea în funcţiune conducta pentru transportul betonului va fi încercată la
o presiune hidraulică de cel puţin 5 ori mai mare decât presiunea de regim.

Înainte de introducerea betonului în conductă, se vor verifica de personalul
muncitor instruit toate îmbinările şi racordurile tronsoanelor şi conductelor.

Locul de muncă al mecanicului care deserveşte pompa de beton va fi legat cu
dispozitive de semnalizare acustică sau luminoasă de locul unde se toarnă
betonul.

Demontarea pompei sau a conductelor pentru transportul betonului se va face
numai după oprirea funcţionării instalaţiei.

Curăţirea conductelor pentru transportul betonului se va face cu apă sau aer
comprimat. În timpul curăţirii, personalul muncitor va fi îndepărtat la o distanţa
de cel puţin 10 m de conducte, iar în faţa orificiului de evacuare se va monta o
apărătoare înclinată.

Se va urmări permanent buna funcţionare a manometrelor de la pompa de beton;
manometrele vor fi verificate în conformitate cu prescripţiile ISCIR.

În cazul defectării pompei sau a unui element oarecare al sistemului de pompare,
sau în cazul formării de dopuri de beton în conductă, funcţionarea pompei va fi
oprită imediat.

În timpul funcţionării pompei de beton sunt interzise repararea sau curăţirea
agregatelor, strângerea piuliţelor sau garniturilor de etanşare.

Nu se admite Îndoirea În unghi a conductelor (tuburilor) prin care se transportă
betonul.

Se vor prevedea podeţe de trecere peste conductele pentru transportul betonului,
care traversează locuri cu circulaţie intensă.

Braţul distribuitor al pompei nu va fi folosit decât pentru susţinerea conductelor
şi, în nici un caz, pentru ridicarea sau deplasarea de obiecte.
Bene pentru beton

În cazul utilizării benelor cu furtun (obligatoriu omologate) pentru turnarea
betonului, se vor respecta instrucţiunile de utilizare a acestora. Înainte de
începerea turnării betonului, se va verifica starea tehnică a benei şi accesoriilor,
inclusiv dispozitivul de agăţare la cârligul macaralei.

Se interzice personalului muncitor să stea sub bena de beton.

Manevrarea dispozitivului de închidere deschidere de la gura furtunului (benei)
pentru golirea din benă, se va face trăgând în lateral capătul furtunului cu
ajutorul unor cÂrlige.

Desfundarea de beton a benei cu furtun, în cazul înfundării ei, este permisă
numai când bena este aşezată pe sol şi asigurată contra răsturnării.

După terminarea transportului sau a turnării betonului toate echipamentele ce au
venit în contact cu betonul vor fi spălate obligatoriu.
Turnarea betonului în canale de aducţiune şi evacuare

La execuţia lucrărilor la canalele de aducţiune şi evacuare, operaţiunile de
turnare a betonului se execută numai după terminarea completă a lucrărilor de
săpături şi sprijiniri.

Zona de lucru va fi împrejmuită şi marcată cu plăcuţe avertizoare.

Înainte de intrarea muncitorilor în sanţuri se verifică desfacerea corespunzătoare
a pavajului (dacă este cazul), astfel încât să nu existe riscul căderilor de pietre.

Se va verifica zilnic starea utilajelor cu care se transportă betonul (ex: vagoneţi
decoville) în perimetrul lucrării.

Se va delimita spaţiul de manevră a vehiculului ce transportă beton, astfel încât
să nu existe pericol de alunecare a acestuia în tranşee.
 
Muncitorii care lucrează în şanţuri trebuie să poarte în permanenţă căşti de
protecţie.

În cazul săpăturilor în taluz, betonul se transportă în jos până la punctul unde
urmează să fie pus în operă, pe jgheaburi, iar în cazul săpăturilor cu pereţi
verticali, betonul se transportă cu ajutorul tuburilor (burlanelor telescopice).

Când se face coborârea betonului este interzis să se mai lucreze la armăturile,
cofrajele etc., care se află sub zona platformei de descărcare.

Tuburile telescopice sau jgheaburile trebuie să fie bine ancorate la partea
superioară a săpăturii.

În cazul turnării betoanelor cu ajutorul benzii transportoare se vor respecta
prescripţiile pentru aceste instalaţii.

Dacă sub platformele de turnare a betonului se găseşte un gol mai mare de 1,5
m, podinele de lucru ale betoniştilor trebuie împrejmuite cu balustrade.

Nu se admite circulaţia pe pereţii canalului ci numai pe schele sau eşafodaje.
Compactarea betonului după turnare

Instalaţiile electrice necesare punerii în funcţiune a vibratoarelor, se vor realiza
respectându-se regulile de tehnică a securităţii pentru instalaţii electrice.

În timpul deplasarii vibratorului, precum şi întreruperilor lucrului, oricât de
scurt, se va deconecta obligatoriu vibratorul de la reţea.

Conductorii electrici, care alimentează cu energie vibratorul, vor fi flexibili şi
izolaţi în tub de cauciuc.

Carcasa vibratorului va fi legată la pământ, iar muncitorii vor purta în timpul
lucrului cizme şi mănuşi electroizolante.

Atunci când în timpul lucrului se constată defectarea vibratorului, acesta va fi
imediat deconectat şi predat electricianului pentru verificare.

Se interzice utilizarea vibratoarelor defecte.
Încălzirea betonului. Turnarea betonului pe timp friguros

Încălzirea lucrărilor se va face cu abur, prin conducte adaptate în acest sens.

Este interzisă încălzirea apei cu ajutorul aburului viu. Aceasta se va executa
numai în rezervoare prevăzute cu capace şi ţevi de preaplin şi aerisire.

Ventilele conductelor de abur pentru încălzirea apei, a agregatelor sau betonului,
vor fi amplasate în locuri uşor accesibile, pentru a se putea efectua oprirea
uşoară a aburului.


La încălzirea cu abur se vor lua măsuri pentru prevenirea accidentării
muncitorilor prin contact direct cu aburul sau atingerea conductelor şi altor
elemente neizolate.

Dacă se întrebuinţează abur viu la încălzirea materialelor din buncăre sau
depozite este necesar a se lua măsuri impotriva pătrunderii aburului în încăperile
de lucru.

Se interzice încălzirea cu coşuri cu cărbune sau cu gaze, fără să se fi luat în
prealabil măsuri de ventilare corespunzătoare a spaţiului de lucru.

Se interzice folosirea focului cu flacără liberă precum şi aprinderea focurilor cu
petrol, benzină sau alte lichide uşor inflamabile.

Este interzisă arderea cărbunilor în sobe care nu sunt construite special în acest
scop, pentru a nu provoca degajarea gazelor în spaţiul de lucru.

Sobele şi burlanele trebuie împrejmuite sau izolate cu panouri din material
termoizolant (azbest) în locurile în care se pot apropia oamenii.

Acolo unde se foloseşte încălzirea agregatelor pentru betoane şi încălzirea
încăperilor cu radiatorul cu infraroşii funcţionând cu gaz natural sau gaz
petrolier lichefiat (butelii) se vor aplica următoarele măsuri:
a)radiatoarele vor fi folosite pentru încălzirea încăperilor cu volum mai mare de
7,5 mc;
b)în orice încăpere în care se montează radiatoarele cu infraroşii, va trebui
asigurată admisia aerului necesar arderii şi evacuarea gazelor;
c)se interzice folosirea radiatoarelor în încăperi în care au loc degajări de gaze
inflamabile;
d)se interzice folosirea radiatoarelor fără supraveghere pentru un interval de
timp mai mare de 15 minute;
e)se interzice dormitul în încăpere în timpul funcţionării radiatorului; la ora
stabilită pentru culcare radiatorul va fi stins;
f)dacă persoanele aflate în încăperea încălzită cu radiatoare cu infraroşii au
senzaţia de somnolenţă, dureri de cap sau greaţă, va fi anunţat şeful punctului de
lucru pentru a verifica dacă radiatorul funcţionează normal, luându-se măsuri de
aerisire a încăperii, întrucât există posibilitatea ca în încăpere să fi crescut
concentraţia de gaze toxice care pot provoca accidente grave;
g)se interzice punerea în funcţiune şi folosirea oricărui radiator care nu
funcţionează normal până la înlăturarea defectelor de funcţionare;
h)la folosirea radiatoarelor cu infraroşii se vor respecta instrucţiunile difuzate de
către întreprinderile furnizoare de gaze naturale sau gaze combustibile lichefiate
(aragaz) care vor fi afişate în locuri vizibile;
i)folosirea şi manipularea radiatoarelor nu se va face decât de muncitori
autorizaţi de şeful punctului de lucru.
2.3.6.Încălzirea electrică a betonului

La încălzirea prin curent electric a betonului, toţi muncitorii care deservesc
instalaţiile de încălzire electrică trebuie instruiţi asupra normelor de protecţie a
muncii pentru instalaţii electrice şi sunt obligaţi a purta echipamentul
electroizolant prevăzut pentru locul de muncă.

Muncitorii care lucrează în apropierea sectoarelor încălzite electric trebuie
avertizaţi cu privire la pericolul de electrocutare.

Încălzirea construcţiilor de beton armat prin curent electric se va realiza la
tensiunea maximă de 110V. Se permite utilizarea tensiunilor de 220V şi 380V
numai pentru încălzirea betonului nearmat sau puţin armat, a zidăriei şi terenului
precum şi în cazul cofrajelor încălzite. Utilizarea acestor tensiuni este permisă
numai cu condiţia legării la pământ a firului neutru.

Este interzisă utilizarea unei tensiuni mai mari de 110V la încălzirea prin curent
electric în anotimpurile umede şi la dezgheţ.

Este interzisă utilizarea unei tensiuni mai mari de 380V la încălzirea prin curent
electric. În acest caz vor fi montate panouri avertizoare mari cu inscripţia:
"ATENŢIUNE, NU VĂ APROPIAŢI, PERICOL DE MOARTE!".

Este interzis lucrul cu ajutorul sculelor cu mânere neizolate, fără mănuşi şi
galoşi electroizolanţi la executarea lucrărilor de curent electric a cărui tensiune
trece de 40V.

Este interzisă prezenţa muncitorilor şi executarea lucrărilor în sectoarele cu
curent electric de 110V. Se permite prezenţa în aceste sectoare numai a celor ce
fac măsurători de temperatură echipaţi cu materiale de protecţie.

Este interzisă executarea oricăror lucrări de reparaţii fără întreruperea curentului.

Este obligatorie împrejmuirea sectoarelor încălzite prin curent electric, iar în
timpul nopţii acestea trebuie bine iluminate. Împrejmuirile se vor amplasa astfel:
a)distanţa minimă între îngrădire şi sectorul încălzit electric este de 1,00 m;
b)distanţa minimă este de 3,00 m în perioadele de dezgheţ;
c)distanţa minimă între îngrădire şi sectorul încălzit electric este de minimum
3,00 m în cazul folosirii unei tensiuni mai mari de 110V. Electricieni calificaţi
vor supraveghea permanent sectoarele care se află sub tensiune.

În sectoarele încălzite prin curent electric şi în locurile de instalare a aparatajelor
pentru încălzire se vor afişa obligatoriu inscripţii avertizoare pe care se va scrie:
"PERICOL"; "CIRCUITUL ESTE DESCHIS"; "CIRCUITUL ESTE
ÎNCHIS" etc. Vor fi, de asemenea, afişate regulile de acordare a primului ajutor
pentru cazuri de electrocutare.

Este interzisă stropirea cu apă a betonului încălzit prin curent electric. Pentru
stropire va trebui în prealabil întrerupt curentul.

Trebuie legate la pământ sau împrejmuite capetele libere ale armăturii
construcţiilor de beton armat care sunt legate cu instalaţia de încălzire prin
curent electric.

Se vor aşeza grătare de lemn puse pe izolatori sau acoperite cu covoare de
cauciuc pe pardoseala din apropierea tablourilor de distribuţie şi a
transformatorului, care deservesc instalaţia de încălzire electrică şi care au
tensiunea mai mare de 60V.

Este interzisă aşezarea pe pământ a conductorilor electrici provizorii care leagă
transformatoarele de părţile de construcţie încălzite prin curent electric. Aceştia
trebuie izolaţi şi aşezaţi pe capre la înălţimea minimă de 0,5 m de la pământ. În
locurile de încrucişare cu trecerile pentru oameni şi vehicule, conductorii vor fi
ridicaţi la înălţimea de 3,00 m.

Se permite aşezarea conductorilor mai sus amintiţi direct pe pământ numai în
cazul utilizării conductorilor electrici în tub de cauciuc sau oţel. În locurile de
încrucişare cu trecerile pentru oameni şi vehicule conductorii trebuie protejaţi
între dulapi de lemn.

Se va controla zilnic şi după fiecare deplasare a aparatajelor sau conductorilor,
buna stare a aparatajului şi integritatea izolaţiei conductorilor utilizaţi la
încălzirea prin curent electric.

Toate lucrările care necesită încălzirea prin curent electric trebuie executate în
conformitate cu prevederile normelor specifice de electrosecuritate.
Utilizarea adaosurilor chimice

Muncitorii care execută lucrări de preparare şi utilizare a soluţiilor clorurate vor
purta obligatoriu mijloace individuale de protecţie prevăzute în normativ.
 
La folosirea clorurii de calciu sub formă diluată pentru tratarea betonului, se vor
utiliza linguri cu cozi lungi.

În timpul tratării betonului cu clorură de calciu, muncitorii sunt obligaţi a purta
ochelari de protecţie şi mănuşi de cauciuc.


Este interzis accesul în depozite al persoanelor care nu lucrează cu clorură de
var.

Prepararea apei clorurate se va executa întro încăpere separată sau în aer liber în
apropierea punctelor de preparare a betoanelor. Spaţiile de preparare a apei
clorurate trebuie amplasate la distanţe de minimum 500 m de locuinţe.

Încăperile în care se execută prepararea apei clorurate vor avea înalţimea
minimă de 3 m. Dimensionarea acestor încăperi va fi făcută, astfel încât, pentru
fiecare muncitor să fie asigurat un volum de 40 m3.

Încăperile în care se execută operaţii cu clorură de var şi lucrări de preparare a
soluţiilor clorurate, precum şi depozitele trebuie prevăzute cu instalaţii de
ventilare. Gurile de aspiraţie a aerului trebuie amplasate la înălţimi stabilite de
proiectant pentru fiecare caz în parte.

Zidurile şi acoperişurile încăperilor care servesc la păstrarea şi livrarea clorurii
de var sau la prepararea soluţiilor clorurate nu trebuie să prezinte crăpături.
Ferestrele trebuie să fie opacizate împotriva radiaţiei solare, având mici ochiuri
de aerisire care se pot deschide. Împrejurul geamurilor nu se admit crăpături sau
neetanşări. Duşumelele vor avea înclinaţie către un canal de scurgere şi vor fi
executate dintr-un material rezistent la apă, uşor de curăţat şi spălat. Uşile vor
avea deschidere în afară şi vor fi etanşe.

În încăperile mai sus menţionate este interzisă depăşirea temperaturii de +10 oC.

Încăperile de păstrare a clorurii de var şi de preparare a apei clorurate vor fi
întreţinute în stare de curăţenie, evacuându-se deşeurile şi gunoiul.

Este interzisă păstrarea apei clorurate în vase care nu au închidere etanşă.

Ambalajele în care se transportă clorura de var vor fi examinate pentru a nu avea
fisuri sau dezlipiri.

Este interzisă depozitarea materialelor explozive şi inflamabile, a lubrifianţilor,
a pieselor metalice şi a recipienţilor de gaze comprimate la un loc cu clorură de
var.

Este interzisă folosirea clorurii de var la betoanele ce se toarnă în fundaţia
subsolurilor.
Manipularea, transportul şi depozitarea principalelor materiale şi utilaje

Operaţiile de încărcaredescărcare a materialelor şi utilajelor folosite la lucrările
de precomprimare a betonului se vor face numai în locurile prevăzute în
organizarea de şantier, sau în poligoane special amenajate şi autorizate.

Responsabilul însărcinat cu organizarea şi supravegherea lucrărilor va lua
măsurile pentru ca operaţiile să se execute în condiţii de siguranţă şi va asigura
echipamentul de protecţie adecvat, conform normelor în vigoare.

Atât în timpul transportului cât şi în depozite, colacii de sârmă pentru armături
se vor aşeza în stive luânduse măsuri de preîntâmpinare a răsturnării sau
rostogolorii acestora.

Transportul se va efectua în vagoane închise sau autocamioane prevăzute cu
prelate; aceste vehicule vor fi în prealabil curăţate de resturi care pot produce
fenomene de coroziune sau murdărirea oţelului.

Depozitarea se va face pe loturi de diametre în spaţii închise prevăzute cu
pardoseală şi ferite de contactul cu materiale corozive.

Condiţiile de depozitare ale oţelului de pretensionare, atât cel pentru armătura
post-întinsă cât şi cel pentu armătura preîntinsă, enunţate mai înainte, sunt
valabile şi pentru cazul depozitelor amplasate la o distanţă cuprinsă între 500 m
şi 5000 m de la ţărmul Mării Negre, distanţă pe care se face resimţită
agresivitatea atmosferică a mediului marin.

Armăturile pretensionate nu se vor depozita în spaţii cu agresivitate puternică
indiferent de modul cum sunt protejate. Caracterizarea gradelor de agresivitate
ale mediului se va face pe baza prevederilor din Instrucţiunile C 17083.

Pentru colacii şi tamburii prevăzuti cu ambalaje de protecţie, se va da o
deosebită atenţie ca la transport, manipulare şi depozitare, ambalajul să nu fie
deteriorat; dacă sa produs deteriorarea ambalajului, se vor respecta în continuare
prevederile pentru armătura neprotejată.

La transportul, manipularea şi depozitarea oţelurilor se vor lua măsurile necesare
pentru a se putea preveni:
- zgârierea, lovirea sau Îndoirea;
- murdărirea suprafeţei cu pământ, materii grase, praf etc.;
- contactul cu materialul incandescent provenind de la operaţia de sudurătăiere
sau încălzirea de la flacăra aparatelor de sudură autogenă.
Barele din oţel superior vor fi livrate în formă rectilinie şi vor fi depozitate cât
mai drept, iar eventualele capete filetate se vor proteja în mod corespunzător.

La descărcarea manuală din mijloacele de transport a tecilor înfăşurate pe
tamburi de lemn se vor lua măsuri ca tamburii să fie ancoraţi, pentru
împiedicarea rostogolirii sau răsturnării necontrolate.
Ancoraje şi blocaje

Ancoarea armăturilor postîntinse se va face cu ancoraje, execuţia şi recepţia lor
se va face numai pe baza prevederilor În vigoare.
Recepţia şi utilizarea altor ancoraje se va putea face pe baza unor instrucţiuni
speciale şi în urma omologării lor.

Ancorarea armăturilor preîntinse se va face cu blocaje omologate.
Pentru unele tehnologii specifice anumitor elemente (tuburi, traverse, stâlpi şi
stâlpi centrifugaţi precomprimaţi) se pot folosi şi procedee de ancorare speciale
(cu bulbi, cu pană etc.), omologate odată cu tehnologia elementelor respective
sau separat.

Ancorajele şi blocajele provenite din import se vor utiliza numai pe baza
instrucţiunilor întocmite de furnizor.

Părţile componente ale ancorajelor şi blocajelor vor fi manipulate şi păstrate în
condiţii care să evite deteriorarea sau coroziunea.

Pe baza unor verificări periodice se vor îndepărta blocajele care nu mai
corespund în ceea ce priveşte siguranţa ancorării armăturilor preîntinse şi
încadrarea în valorile limită ale alunecărilor la blocare.

Placa de ancoraj va trebui să corespundă proiectului de execuţie neadmiţânduse
utilizarea celor cu bavuri în zona de trecere a fasciculului.

Placa metalică pe care se reazemă ancorajul va fi perpendiculară pe direcţia
fasciculului în punctul respectiv.

Ancorajele şi presele se vor centra pe placa metalică şi se vor rezema pe întreaga
suprafaţă pe acesta.

Se vor lua măsuri pentru menţinerea centrării şi poziţionării ancorajelor şi
preselor pe toată perioada cât se execută tensionarea armăturilor.
 
Pentru asigurarea poziţionării axiale a presei în raport cu canalul armăturilor, se
vor utiliza inelele cu feţe neparalele (proiectate de ICSPM) sau plăci rabotate.

Înainte de începerea operaţiei de pretensionare şi după fiecare reparaţie sau
înlocuire de piese, se va verifica etanşeitatea întregii instalaţii hidraulice.

Conducatorii formatiilor de lucru sunt obligati sa verifice zilnic, inainte

de inceperea lucrului, daca sculele sunt in stare tehnica corespunzatoare
si daca cele actionate electric sunt legate la pamant.
Se interzice utilizarea sculelor si echipamentelor tehnice care au
defectiuni sau improvizatii.
Conducatorii formatiilor de lucru care executa cofraje, schele si
esafodaje la inaltime sunt obligati sa verifice zilnic ca personalul
lucrator din subordine sa fie dotat cu echipamentul de protectie
specific. De asemenea, acestia vor stabili punctele fixe pentru prinderea
centurilor de siguranta. In lipsa acestor puncte fixe se vor utiliza cabluri
sau franghii corespunzatoare, bine ancorate, de care lucratorii sa se
asigure prin intermediul centurilor de siguranta.
La lucrarile de montare si demontare la inaltime a cofrajelor, schelelor
sau esafodajelor vor fi admisi numai lucratori apti din punct de vedere
medical pentru lucrul la inaltime conform reglementarilor Ministerului
Sanatatii.
Urcarea si coborarea la si de pe podinele de lucru se vor realiza numai
prin intermediul rampelor si a scarilor de acces executate conform
standardelor in vigoare.
Pentru montarea cofrajelor suspendate pe grinzi metalice se vor realiza
o podina de lucru. Dulapii podinelor vor fi fixati pe grinzi.
Circulatia pe cofraje metalice este permisa numai daca pe acestea s-
au asezat dulapi.
Zona unde se monteaza sau se demonteaza cofraje, schele si esafodaje
va fi imprejmuita si se vor lua masuri de opire a accesului in zona
respectiva, iar daca este cazul se vor executa copertine de protectie.
Demontarea cofrajelor, schelelor si esafodajelor se va face numai dupa
ce s-au luat toate masurile de protectie necesare. Efectuarea
operatiunilor de demontare se va face in ordinea inversa celor de
montare sau conform prevederilor proiectului de executie.
Se interzice montarea prin daramare, precum si depozitarea pe
podinele de lucru a materialelor provenite din demontare.
Toate elemnentele demontate, se vor cobora pe masura demontarii
lor, prin mijloace mecanizate sau cu ajutorul franghiilor si scripetilor.
Nu este permisa aruncarea de la inaltime a elementelor demontate.
 Instrucţiuni proprii pentru lucrul la înălţime
Prevederi generale
Conţinut

(1)Normele specifice de securitate a muncii pentru lucrul la înălţime cuprind
prevederi şi reglementări de securitate a muncii pentru prevenirea accidentelor
de muncă specifice lucrului la înălţime.
(2)Prin "lucrul la înălţime" se înţelege activitatea desfăşurată la minim 2 m,
măsurat de la tălpile picioarelor lucrătorului până la baza de referinţă naturală
(solul) sau orice altă bază de referinţă artificială, baza faţă de care nu există
pericolul căderii în gol.
(3)Pentru locurile de muncă amplasate până la înălţimea de 2 m se consideră
"lucrul la înălţime mică", la care se vor adopta, de la caz la caz, în funcţie de
pericolele existente, toate sau numai unele dintre măsurile de securitate a muncii
prevăzute pentru lucrul la înălţime.
Scop

Scopul prezentelor instructiuni specifice este eliminarea sau diminuarea
factorilor de risc specifici lucrului la înălţime precum şi a accesului la şi de la
locul de muncă amplasat la înălţime, proprii celor patru componente ale
sistemului de muncă (executant - sarcină de muncă - mijloace de producţie -
mediu de muncă) .
Domeniu de aplicare

Prezentele norme au un caracter naţional şi se aplică tuturor persoanelor juridice
şi fizice care desfăşoară activităţi în locuri de muncă amplasate la înălţime şi la
înălţime mică, indiferent de forma de proprietate asupra capitalului social şi/sau
de modul lor de organizare.
(3)Pentru activităţile şi tehnologiile complexe care vor apare, necuprinse în
prezentele instructiunii, persoanele juridice sunt obligate să întocmească şi să
aplice instrucţiuni specifice de securitate a muncii, ţinând cont de prezentele
norme şi de normele complementare, corespunzătoare domeniului respectiv.

Prevederi comune pentru lucrul la înălţime

Condiţii generale pentru lucrul la înălţime

Pentru executarea lucrărilor la înălţime, în orice domeniu de activitate, trebuie să
se ţină seama de următoarele trei principii general-valabile şi obligatorii:
(1)Organizarea tehnologică prealabilă a lucrărilor la înălţime prin realizarea
tuturor condiţiilor de asigurare colective, în funcţie de specificul locului de
muncă, pentru toată durata de desfăşurare a lucrărilor. Organizarea prealabilă a
lucrărilor şi a locului de muncă se va realiza conform prevederilor cuprinse în
cap.2, subcap.2.4. şi în cap.3.
(2)Dotarea cu echipament individual de protecţie în conformitate cu condiţiile
concrete ale locului de muncă, astfel să fie asigurată securitatea executantului.
Criteriile şi modul de dotare sunt cuprinse în prevederile din cap.2, subcap.2.3.
şi în cap.5.
(3)Obligativitatea instruirii, antrenării şi a utiliză-rii dotărilor colective şi
individuale, corespunzătoare riscurilor locului de muncă şi a lucrărilor
respective. Prevederile referitoare la instruire şi utilizare sunt cuprinse în cap.2,
subcap.2.2 şi în cap.5.
Încadrarea şi repartizarea lucrătorilor la locul de muncă

Încadrarea şi repartizarea lucrătorilor pentru lucrul la înălţime se fac pe baza
avizului medical eliberat în urma unui examen medical prin care trebuie
verificate aptitudinile şi capacităţile neuropsihice necesare lucrului la înălţime.

În cazul tehnologiilor şi a unor condiţii de muncă ce se pot schimba pe parcursul
unui schimb de lucru, se vor repartiza numai lucrători selecţionaţi în condiţiile
art.6 şi numai aceia care nu au încălcat anterior disciplina tehnologică şi
prevederile normelor de securitate a muncii.

Avizul medical la încadrare se dă numai de către medic (al persoanei juridice
care angajează sau al circumscripţiei teritoriale) pe baza examenelor clinico-
funcţionale şi de laborator.

Persoana juridică care angajează este obligată să elibereze lucrătorilor care
solicită angajarea "Fişă medicală de angajare"- tip, emisă de către Ministerul
Sănătăţii.

Persoana juridică ce angajează are obligaţia de a preciza locul de muncă la care
va fi angajat lucrătorul pentru avizul medical. Lucrătorii vor fi admişi pentru
lucrări la înălţime numai dacă au viza medicală cu menţiunea expresă "apt
pentru lucrul la înălţime", menţiune ce va fi înscrisă în fişa individuală de
instructaj.

Toţi lucrătorii care lucrează la înălţime vor fi supuşi examenului medical
periodic. Periodicitatea şi examinările clinico - funcţionale vor fi stabilite de
către Ministerul Sănătăţii în funcţie de caracteristicile locului de muncă.

Persoanele sub 18 ani şi cei care au depăşit vârsta de 55 ani nu vor fi admişi
pentru lucrul la înălţime.
Instruirea lucrătorilor

Instructajul de securitate a muncii trebuie făcut pe faze, în conformitate cu
prevederile Normelor generale de protecţie a muncii în vigoare.
Dotarea cu echipamente individuale de protecţie (EIP)
 
Toţi cei care lucrează în condiţiile lucrului la înălţime, indiferent de domeniul de
activitate, vor purta echipament individual de protecţie, specific eliminării
pericolului căderii în gol.

Componenţa echipamentului individual de protecţie pentru lucrul la înălţime se
va stabili şi se va acorda în funcţie de domeniul de activitate, complexitatea
tehnologiei aplicate, specificul condiţiilor de muncă şi de recomandările
"Normativului-cadru de acordarea echipamentului de protecţie şi a
echipamentului de lucru", elaborat de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.

Este interzisă utilizarea echipamentelor individuale de protecţie care nu sunt
realizate şi certificate în conformitate cu standardele şi normativele de
echipamente de protecţie în vigoare.

Echipamentul individual de protecţie specific eliminării pericolului căderii în
gol trebuie suplimentat, de la caz la caz, cu echipament individual de protecţie
pentru combaterea riscurilor de accidentare şi îmbolnăviri profesionale, specific
activităţilor desfăşurate la înălţime.

Pentru lucrul la înălţime mică, echipamentul individual de protecţie trebuie
acordat în funcţie de gradul de periculozitate al activităţii depuse şi de condiţiile
concrete de muncă, respectându-se art.16 şi art.17.

Persoana juridică ce acordă echipament de protecţie este obligată să-l întreţină în
perfecte condiţii de utilizare, prin păstrare, curăţare şi reparare corespunzătoare.

Lucrătorii sunt obligaţi să folosească echipamentul individual de protecţie a
muncii pe timpul lucrului precum şi la accesul la şi de la locul de muncă şi să-l
păstreze în condiţii bune de utilizare.
Organizarea locului de muncă

Lucrul la înălţime este permis numai dacă locul de muncă a fost amenajat şi
dotat din punct de vedere tehnic şi organizatoric astfel încât să prevină căderea
de la înălţime a lucrătorilor.

În cazul tehnologiilor şi al lucrărilor cu caracter de unicat, proiectul tehnic de
amenajare a lucrului la înălţime va fi aprobat de către organele abilitate din
domeniul securităţii muncii.
În funcţie de evaluarea pericolelor de accidentare posibile şi a factorilor de risc
existenţi la aplicarea acestor tehnologii sau lucrări cu caracter de unicat,
organele abilitate din domeniul securităţii, pot fi din componenţa persoanei
juridice (agentului economic) , din cadrul Inspectoratului de Stat Teritorial
pentru Protecţia Muncii sau, în cazuri deosebite, din Ministerul Muncii şi
Protecţiei Sociale.
 
Accesul la şi de la locurile de muncă amplasate la înălţime trebuie asigurat
împotriva căderii în gol a lucrătorilor.

Pentru lucrul la înălţime mică, de la caz la caz, în funcţie de gradul de pericol
existent şi de condiţiile concrete, specifice domeniului de activitate respectiv,
organizarea locului de muncă trebuie să fie făcută luându-se toate sau numai o
parte din măsurile tehnico-organizatorice prevăzute pentru lucrul la înălţime,
astfel ca pericolul căderii în gol a lucrătorilor să fie eliminat.

La organizarea locului de muncă amplasat la înălţime trebuie respectate şi
aplicate şi prevederile şi reglementările de securitate a muncii în vigoare,
referitoare la posibilele pericole de accidentare specifice activităţilor depuse în
acel loc de muncă, altele decât pericolul căderii lucrătorilor în gol.

Lucrul la înălţime trebuie să se desfăşoare numai sub supraveghere. În funcţie de
complexitatea lucrărilor şi a gradului de periculozitate existent, persoana
desemnată pentru supraveghere este conducătorul locului de muncă sau
conducătorul lucrărilor respective, sau altă persoană desemnată, echivalentă ca
funcţie.

Înainte de începerea lucrului, persoana desemnată cu supravegherea activităţii
trebuie să verifice dacă au fost asigurate toate măsurile de securitate necesare
pentru prevenirea accidentării şi îmbolnăvirii lucrătorilor.

Dacă în timpul lucrului la înălţime se produc în mod neaşteptat emanaţii nocive
(toxice sau inflamabile) , lucrările trebuie oprite imediat, iar lucrătorii trebuie
evacuaţi, luându-se toate măsurile de evitare a accidentelor şi a incendiilor, până
la îndepărtarea cauzelor care au provocat apariţia emanaţiilor.

Locurile de muncă amplasate la înălţime şi căile de acces la şi de la aceste locuri
de muncă, trebuie marcate şi semnalizate atât ziua cât şi noaptea, în conformitate
cu standardele în vigoare. Din zona de siguranţă, se vor evacua sau proteja
echipamentele tehnice, care pot fi afectate de eventualele căderi de obiecte de la
înălţime.
Manipulare, transport, depozitare

Pentru efectuarea operaţiilor de manipulare, transport şi depozitare, în condiţiile
lucrului la înălţime, trebuie numit un conducător al locului de muncă, care
conduce operaţiile, stabileşte măsurile de securitate necesare şi supraveghează
permanent desfăşurarea acestora respectând prevederile Normei specifice de
securitate a muncii privind manipularea, transportul prin purtare şi cu mijloace
mecanizate şi depozitarea materialelor.

Dacă în timpul efectuării operaţiilor de manipulare, transport şi depozitare se
produc modificări privind condiţiile de muncă, conducătorul locului de muncă
este obligat să facă lucrătorilor un nou instructaj de lucru şi de protecţie a
muncii, corespunzător noilor condiţii.

Este interzis accesul persoanelor care nu au o atribuţie legată de această
activitate la locul de manipulare a materialelor.

Grinzile şi planele înclinate precum şi podeţele utilizate la manipularea
materialelor trebuie să fie rezistente, astfel ca arcuirea lor sub sarcina manipulată
să nu fie vizibilă.

Grinzile, planele înclinate, podeţele etc. trebuie prevăzute cu dispozitive de
prindere şi fixare sigură, fiind interzisă orice deplasare a lor în timpul lucrului.

Pentru manipularea materialelor tip ţeavă, cherestea etc. trebuie întocmite
instrucţiuni de securitate a muncii proprii, în funcţie de condiţiile concrete şi de
configuraţia locurilor de muncă amplasate la înălţime. Aceste manipulări se
execută numai sub supravegherea permanentă de către conducătorul locului de
muncă.
3.Mijloace colective de protecţie (schele, eşafodaje, cofraje, cintre, podine de
lucru)

Calitatea materialului lemnos, întrebuinţat la confecţionarea podinelor, trebuie
să corespundă proiectului de execuţie. Pentru podinele executate din metal se va
utiliza tablă expandată sau nervurată.

Înainte de utilizare, podinele auxiliare, aşezate pe sol, pe calupuri de lemn, se
supun unei încercări statice, duble faţă de încărcătura preconizată.

Podinele de lucru trebuie să aibă suprafaţa continuă. Rosturile între panourile
sau dulapii podinei nu trebuie să fie mai mari de 10 mm. Pe suprafaţa podinelor
în pantă sau în curbă se fixează şipci împotriva alunecării la distanţe de 300-400
mm.


Aşezarea podinei pe reazeme trebuie făcută astfel încât să fie exclusă
posibilitatea deplasării sau alunecării ei.

Se interzice aşezarea podinei în consolă.

Urcarea şi coborârea pe şi de pe podinele de lucru trebuie să se facă numai pe
rampe şi scări de acces executate conform prescripţiilor tehnice. Deplasarea pe
podinele de lucru se face lent, fără a se alerga şi a se produce balansuri sau
şocuri.
Rampe de acces şi scări rezemate

Pentru evitarea deplasărilor longitudinale şi transversale, rampele de acces
trebuie fixate pe reazeme special prevăzute.

În cazul în care rampele de acces trec peste goluri, trebuie să aibă obligatoriu
balustrade solide, bine fixate pe podină, pe ambele părţi ale rampei .
Rampe de acces pentru zone periculoase

Este interzisă blocarea rampelor de acces cu materiale de construcţii sau alte
obiecte. Rampele trebuie întreţinute şi curăţate în permanenţă.

Scările rezemate trebuie să fie rezistente şi uşoare, conform standardelor în
vigoare. Pentru cele executate din lemn, se va utiliza lemn uscat cu fibre drepte
şi fără defecte.

Lungimea totală a scării trebuie stabilită astfel încât să dea posibilitatea
lucrătorului să lucreze stând pe o treaptă care se află la o distanţă de cel puţin 1
m de la capătul superior al scării.

Picioarele scărilor trebuie bine fixate, pentru a evita alunecarea scărilor şi
căderea lucrătorului.

În cazul în care condiţiile de lucru permit fixarea scării sus , atunci se fixează
cârlige la capetele superioare ale ramelor longitudinale .

Pentru ca scara să nu alunece, capetele inferioare ale ramelor longitudinale
trebuie dotate, de la caz la caz, cu saboţi metalici cu capete ascuţite sau cu saboţi
de cauciuc.

Scările duble, care se desfac, trebuie dotate cu dispozitive cu lanţ care să nu
permită desfacerea lor accidentală în timpul lucrului.

Când se lucrează la o înălţime mai mare de 2m, în locurile cu circulaţie intensă
sau pardoseli alunecoase, la baza scării trebuie să stea un lucrător care va asigura
stabilitatea scării. La sol se va asigura o zonă de protecţie, avertizată vizibil, cu o
suprafaţă stabilită în funcţie de înălţimea maximă de lucru, accesul oricărei
persoane străine în zonă fiind interzis.
Echipamente individuale de protecţie pentru lucrul la înălţime
Alegerea echipamentelor individuale de protecţie (EIP)

Alegerea echipamentelor individuale de protecţie trebuie făcută luând în
consideraţie, în mod obligatoriu, situaţia de lucru la înălţime, echivalentă cu una
din cele trei situaţii în care EIP are rolul de:
a)poziţionarea lucrătorului în timpul lucrului;
b)limitarea deplasării lucrătorului în direcţia sursei de accidentare prin cădere de
la înălţime;
c)poziţionarea şi suspendarea lucrătorului în timpul lucrului.

EIP corespunzătoare situaţiilor nominalizate la pct. a) , b) şi c) din art.53 se
utilizează numai pentru prevenirea accidentării lucrătorului prin cădere de la
înălţime.

Dacă în cazul utilizării EIP există, în continuare, pericolul căderii în gol datorită
unor factori de risc ce nu pot fi eliminaţi, mijlocul individual de protecţie trebuie
obligatoriu completat cu echipamentul individual de protecţie pentru oprirea
căderii.
Utilizarea echipamentelor individuale de protecţie (EIP)

Este interzisă utilizarea EIP nestandardizate.

Este interzisă utilizarea EIP importate, dacă acestea nu sunt certificate din punct
de vedere al protecţiei muncii conform legislaţiei în vigoare.

Lucrătorii din domeniile construcţiilor şi montărilor de echipamente tehnice
trebuie să utilizeze, pentru lucrul la înălţime, "Centura de siguranţă pentru
constructori şi montatori", conform standardelor în vigoare.

Lucrătorii din cariere sau similar trebuie să utilizeze, pentru lucrul la înălţime,
"Centura de siguranţă pentru muncitorii de la cariere", conform standardelor în
vigoare.

Lucrătorii din domeniul telecomunicaţiilor sau similar, trebuie să utilizeze,
pentru lucrul la înălţime, "Centura de siguranţă pentru muncitorii din
telecomunicaţii", conform standardelor în vigoare.

Este interzisă înlocuirea de către utilizatori a componentelor, accesoriilor sau
pieselor metalice ale EIP defecte precum şi repararea acestora. Aceste operaţii
trebuie executate exclusiv de către producătorii de EIP autorizaţi.

Utilizarea EIP trebuie să se facă conform instrucţiunilor de utilizare emise de
către producător şi prevederilor acestei norme.

Este interzisă utilizarea EIP care nu sunt însoţite de instrucţiuni de utilizare.

Conducătorii locului de muncă sunt obligaţi să completeze instrucţiunile de
utilizare a EIP cu prevederile care se impun datorită caracteristicilor concrete ale
fiecărui loc de muncă respectiv.

Indiferent de domeniul de activitate şi de tipul EIP, locul (punctul) de ancorare
(fix sau mobil) trebuie astfel ales încât zona de prindere a lucrătorului de acesta
să fie sub cota locului de ancorare pe toată perioada lucrului.
Rezistenţa minimă a locului de ancorare trebuie să fie conform standardelor în
vigoare.

Frânghiile de siguranţă (frânghii, cabluri, lanţuri) denumite şi mijloace de
legătură trebuie să aibă o lungime maximă desfăşurată de 2m.

Reglarea frânghiilor de siguranţă se face astfel ca, după petrecerea peste
elementul de construcţie (stâlp, cheson, profil metalic) distanţa dintre bustul
lucrătorului şi elementul de construcţie să fie de maximum 0,5m.
Utilizarea EIP ca sistem pentru poziţionarea lucrătorului în timpul lucrului la
înălţime

Dacă pe stâlpul (sau similar) pe care se lucrează există un element fixat rigid,
este obligatoriu ca frânghia de siguranţă (breteaua) să fie petrecută astfel ca ea
să înconjoare stâlpul deasupra acestui element fixat rigid .

În lipsa unui element rigid pe stâlp (sau similar) , EIP trebuie completat cu a
doua frânghie de siguranţă prinsă pe frânghia de acces (ca suport de ancorare)
prin intermediul unui opritor de cădere alunecător (fig.3) .

În cazul transbordării din cabina de urcare pe stâlpii de înaltă tensiune, lucrătorii
trebuie să poarte EIP cu două frânghii de siguranţă (bretele) pe care le folosesc
alternativ la trecerea din cabină pe stâlp şi invers.

În condiţiile, EIP trebuie să aibă centura propriu-zisă (talia) cu bretele pentru
umăr, pentru ambele picioare şi pentru şezut.
Utilizarea EIP ca sistem pentru limitarea deplasării lucrătorului în direcţia sursei
de accidentare prin cădere de la înălţime

În cazul în care configuraţia locului de muncă prezintă o zonă în care pericolul
căderii în gol se poate manifesta prin intrarea lucrătorului în acestă zonă, este
obligatorie purtarea EIP ca sistem pentru limitarea deplasării (fig.4) .

Utilizarea EIP este permisă numai prin prinderea sa sigură de un loc de ancorare
(fix sau mobil) .

În cazul utilizării EIP, în condiţiile ale locului de ancorare mobil, acesta trebuie
să aibă asigurat un traseu continuu, fără întreruperi , aceiaşi parametrii de
rezistenţă pe toată lungimea lui şi să asigure acelaşi grad de securitate faţă de
zona de pericol de accidentare prin cădere în gol .

În cazul în care configuraţia locului de muncă şi/sau sarcina de muncă nu permit
eliminarea pericolului de cădere în gol a lucrătorului, EIP trebuie să aibă în
sistemul de limitare al deplasării un absorbator de energie sau un opritor de
cădere Utilizarea EIP ca sistem pentru poziţionarea şi suspendarea lucrătorului
în timpul lucrului

Lucrul la înălţime pe o suprafaţă înclinată sau foarte înclinată este permis dacă
lucrătorul este dotat cu EIP compus din centura-scaun cu bretele pentru umăr şi
picioare, frânghie de acces, utilizată ca loc (suport) de ancorare mobil şi
coborâtor manual (fig.10) .

Dacă pentru lucrul pe suprafeţe înclinate sau foarte înclinate nu se pot elimina
riscurile deteriorării accidentale a EIP datorate unor suprafeţe rugoase, muchii
tăietoare, agenţi chimici agresivi etc., EIP se completează cu un sistem
suplimentar de siguranţă format dintr-un loc de ancorare (altul decât cel utilizat
pentru frânghia de acces) , frânghia de siguranţă şi a doua prindere de centura
propriu-zisă. Acest sistem suplimentar trebuie dotat, acolo unde este cazul, cu
opritor cu poziţia de amplasare reglabilă.

Pentru lucrul pe suprafeţe înclinate sau foarte înclinate este obligatoriu ca
reglarea EIP, atât pentru accesul la şi de la locul de muncă cât şi pentru lucrul
propriu-zis, să se facă astfel ca în cazul pierderii contactului cu suprafaţa
respectivă, lucrătorul să nu cadă mai mult de 0,5m.

EIP ca sistem de oprire a căderii de la înălţime trebuie să aibă centura propriu-
zisă prevăzută cu bretele pentru umăr, picioare şi şezut.

Frânghia de siguranţă se prinde fie de centura propriu-zisă, fie de bretelele de
umăr de pe spatele lucrătorului şi de locul de ancorare prin intermediul unui
opritor

Mecanismul sistemului de oprire a căderii trebuie să acţioneze astfel ca
lucrătorul să nu cadă mai mult de 0,5m.

În cazul lucrului cu un sistem de oprire a căderii, trebuie asigurat un spaţiu de
cădere sub cota locului de muncă de minimum 1m fără proeminenţe , muchii sau
alte obstacole.
Casca de protecţie

Pentru lucrul la înălţime, indiferent de domeniul de activitate, este obligatorie
purtarea căştii de protecţie.
Persoanele care coordonează, controlează şi îndrumă procesul de muncă vor
purta obligatoriu casca de protecţie atunci când îşi desfăşoară activitatea în
condiţiile lucrului la înălţime.

Pentru lucrul la înălţime mică, de la caz la caz, în funcţie de gradul de
periculozitate şi în condiţiile concrete de muncă, lucrătorii trebuie dotaţi cu
cască de protecţie.

Dacă se lucrează la nivelele superioare, dar nu pe verticala locului de muncă
amplasat la înălţime mică , se va asigura un spaţiu de siguranţă lateral, stânga-
dreapta, proporţional cu înălţimea maximă de lucru şi se va purta obligatoriu
casca de protecţie .

La locurile de muncă cu temperaturi scăzute, casca de protecţie trebuie purtată
peste un capişon călduros.

Înainte de începerea lucrului, este obligatorie verificarea de către lucrător a
integrităţii căştii de protecţie, a sistemului de amortizare şi a posibilităţii de
reglare a acestuia şi a curelelor de prindere.
Casca de protecţie se va fixa obligatoriu folosind curelele de prindere.

Este interzisă folosirea căştii de protecţie dacă aceasta prezintă spărturi, fisuri
ale calotei, defecţiuni ale sistemului de amortizare etc. Casca defectă trebuie
scoasă imediat din uz.
Centura de siguranţă

Pentru lucrul la înălţime, purtarea centurilor de siguranţă este obligatorie, dacă
măsurile integrate de amenajare şi de dotare a locurilor de muncă nu elimină
pericolul căderii în gol.

Dacă în configuraţia unui loc de muncă amplasat la înălţime există o zonă în
care pericolul de cădere în gol se poate manifesta, lucrătorii trebuie să poarte
obligatoriu centura de siguranţă împreună cu frânghia de siguranţă care vor
împiedica accesul lucrătorului în zona cu pericol, pe toată perioada lucrului.

Dacă locul de muncă amplasat la înălţime nu poate fi amenajat sau dotat prin
măsuri integrate pentru eliminarea pericolului de cădere în gol, lucrătorii trebuie
să poarte centura de siguranţă de tipul şi în componenţa specifică fiecărui
domeniu de activitate.

Centura de siguranţă trebuie folosită fie ca mijloc de sprijin al corpului, fie ca
mijloc de protecţie prin suspendarea împotriva căderii în gol, fie ca mijloc de
oprire a accesului într-o zonă periculoasă. Este interzis a se folosi centura pentru
alte funcţii de protecţie decât cele pentru care a fost proiectată.


Lucrătorii trebuie să folosească centurile de siguranţă şi accesoriile lor numai în
cadrul lucrărilor pentru care au fost dotaţi cu acestea, iar la terminarea lucrului
trebuie să le predea conducătorului locului de muncă.

Înainte de utilizare, centura de siguranţă şi accesoriile trebuie verificate în mod
obligatoriu.
Prin examinarea cu atenţie se verifică cusăturile, cordoanele părţilor metalice,
frânghiile, cârligele de siguranţă, niturile etc.

Este interzisă utilizarea centurilor de siguranţă care:
a)prezintă rupturi, pete, destrămări, nituri lipsă sau slăbite, catarame defecte,
răscoacerea pielii, ruginirea pieselor metalice, rosături etc.;
b)au fost odată solicitate dinamic (suspendarea corpului lucrătorului căzut de la
înălţime) ;
c)au fost scurtate prin coasere (bucle) .

Centurile de siguranţă şi frânghiile acestora (cordoanele de legătură) trebuie
păstrate la loc uscat, fără umezeală sau temperaturi excesive, respectând
instrucţiunile producătorului.

Centurile de siguranţă şi frânghiile acestora păstrate în magazii o perioadă mai
mare (peste 1 an) , înainte de folosire, se supun la încercări dinamice conform
instrucţiunilor producătorului.
Echipamente individuale de protecţie, altele decât cele specifice lucrului la
înălţime

Dacă, în timpul lucrului la înălţime, există pericole de accidentare, altele decât
pericolul căderii în gol, lucrătorii trebuie să poarte EIP specifice acestor
pericole.

Conducătorii locului de muncă trebuie să identifice pericolele de accidentare
posibile de a se manifesta şi să doteze lucrătorii cu EIP capabile să elimine
aceste pericole.

Purtarea EIP, altele decât cele specifice pericolului căderii în gol, nu trebuie să
influenţeze în nici un fel capacitatea de protecţie a EIP specifice pericolului
căderii în gol.

În funcţie de natura pericolului existent la lucrul la înălţime, altul decât cel de
cădere în gol (de ex.: mecanic, electric, chimic) trebuie ales EIP în conformitate
cu prevederile normelor specifice conexe şi ale "Normativului - cadru de
acordare şi utilizare a echipamentului individual de protecţie şi de lucru " .

Lucrătorii trebuie instruiţi în funcţie de natura pericolului existent, privind
modul de purtare a EIP în condiţiile specifice lucrului la înălţime (de ex.purtarea
măştii de gaze, măştii cu aducţiune de aer etc.)

În cazul unor tehnologii tip unicat, conducătorul lucrărilor trebuie să detalieze
instrucţiunile de utilizare a EIP pentru fiecare fază tehnologică, în special acolo
unde condiţiile de lucru se pot schimba într-un timp scurt şi să verifice însuşirea
şi respectarea de către lucrători a acestor instrucţiuni.
Instalaţii, dispozitive şi scule pentru lucrul la înălţime

Utilizarea instalaţiilor, dispozitivelor şi sculelor pentru lucrul la înălţime este
permisă numai dacă instrucţiunile de lucru şi de securitate a muncii ale acestora
sunt adaptate la condiţiile concrete ale locului de muncă respectiv.

Conducătorul lucrărilor trebuie să asigure alegerea şi funcţionalitatea optimă a
instalaţiilor şi dispozitivelor necesare fiecărei faze tehnologice sau fiecărei
operaţii specifice.

Conducătorul locului de muncă trebuie să verifice zilnic integritatea şi starea de
funcţionare a instalaţiilor , dispozitivelor şi sculelor folosite pentru lucrul la
înălţime precum şi modul de asigurare a lucrătorilor de a nu cădea în gol în
timpul lucrului. Pentru orice defecţiune sau lipsă constatată trebuie să oprească
lucrul şi accesul lucrătorilor şi să asigure remedierea celor constatate.

Lucrătorii trebuie instruiţi şi verificaţi cu privire la modul de utilizare a
instalaţiilor, dispozitivelor şi sculelor în condiţiile lucrului la înălţime.
Dispozitive şi scule pentru lucrul la înălţime pe stâlpi (de lemn, beton sau
metalici)
Cârlige pentru urcarea-coborârea pe stâlpi

Utilizarea cârligelor pentru urcarea-coborârea pe stâlpi de lemn sau beton este
permisă numai dacă deschiderea (mărimea) cârligelor corespunde cu diametrul
exterior al stâlpului.

Este interzisă mărirea sau micşorarea deschiderii cârligelor de către utilizatori.

Este interzisă utilizarea cârligelor pentru urcarea- coborârea pe stâlpii de lemn
dacă acestea nu au ghearele de prindere ascuţite corespunzător unei fixări sigure
pe stâlp.

Este interzisă utilizarea cârligelor pentru urcarea-coborârea pe stâlpii din beton
centrifugat dacă manşoanele de cauciuc sunt uzate, rupte sau subdimensionate.
 
Este interzisă utilizarea cârligelor de urcare-coborâre pe stâlpi de lemn sau beton
dacă curelele de prindere sunt rupte, uscate (îmbătrânite) sau înnădite.

Este interzisă utilizarea cârligelor de urcare-coborâre pe stâlpi de lemn sau
beton, dacă tălpile metalice ale acestora sunt deformate, prezintă fisuri sau
rupturi.


Este permisă utilizarea cârligelor pentru urcarea-coborârea pe stâlpi numai dacă
aceştia provin de la un producător autorizat şi dacă sunt certificaţi conform
reglementărilor în vigoare.

Orice reparaţie necesară cârligelor pentru urcarea-coborârea pe stâlpi trebuie
executată de către o întreprindere autorizată, de regulă, de către producătorul
acestora.

Conducătorul locului de muncă este obligat să asigure tipo-dimensiunea
necesară pentru cârlige în funcţie de dimensiunile stâlpilor pe care se va lucra.

După utilizarea cârligelor trebuie efectuat controlul integrităţii acestora şi a
dimensiunilor lor prin compararea cu un şablon etalon.

La urcarea-coborârea pe stâlpii de lemn cu cârligele, trebuie evitate: zonele cu
aşchii desprinse, putrede, conductoarele de legare la pământ, cablurile etc.

Se interzice urcarea cu cârligele pe stâlpii de beton dacă suprafaţa acestora este
pătată cu grăsimi, prezintă zone umede, este încărcată cu praf aderent sau este
acoperită cu gheaţă.
Scări, autoscări, autotelescoape

Utilizarea scărilor din lemn este permisă la o sarcină maximă de 1,5 kN şi numai
de către un singur lucrător.

Lungimea maximă a unei scări din lemn cu trepte late nu trebuie să depăşească
5m, dacă este folosită ca suport al locului de muncă pentru lucrător.

Lungimea scării trebuie să permită lucrul de pe o treaptă aflată la o distanţă
minimă de 1m faţă de capătul superior al scării (fig.15) .

 Se interzice lucrul de pe primele două trepte superioare ale scărilor

simple sau duble.

Se interzice utilizarea scărilor prelungite prin legare provizorie.
 
Se interzice utilizarea scărilor care au trepte lipsă sau sunt reparate provizoriu.

Lucrătorii care folosesc scările trebuie să poarte încălţăminte corespunzătoare
pentru evitarea alunecării.

Este interzisă executarea de lucrări de pe scările extensibile. Aceste scări trebuie
folosite numai la urcarea-coborârea de pe stălpi (sau similar) .

Conducătorul locului de muncă trebuie să verifice integritatea scării înaintea
fiecărei montări (utilizări) . Sistemul de îmbinare trebuie să fie sigur şi rigid.

Este interzis ca pe scara extensibilă să se urce mai mult de un lucrător pentru
accesul la şi de la locul de muncă.

Trecerea de pe scara extensibilă pe platforma (consola) locului de muncă este
permisă numai după ce lucrătorul a trecut cel de-al doilea cordon al centurii de
siguranţă pe după stâlp, deasupra platformei (fig.16) .

 Asigurarea lucrătorului, cu centura de siguranţă la trecerea de pe

scară pe platforma de lucru

Este interzisă repararea scărilor extensibile de către utilizatori. Reparaţiile
trebuie executate numai de către unităţi specializate, de preferinţă de către
producători.

Scările pe pneuri trebuie utilizate conform instrucţiunilor producătorilor.

Înainte de ridicare, scările mecanice pe pneuri, trebuie să fie verificate şi calate
pe un teren plan, compact.

Este interzisă utilizarea scărilor mecanice pe pneuri la înălţimea maximă, dacă
vârful scării nu este rezemat (sprijinit) .

Este interzisă deplasarea scărilor pe pneuri atunci când pe ele se află lucrători.

Este interzisă întinderea de conductoare sau ridicarea de greutăţi cu ajutorul
scărilor.

Utilizarea platformelor telescopice hidro-mecanice, autoscărilor mecanice,
autotelescoapelor cu coş cu acţionare hidromecanică, platformelor ridicătoare cu
braţe articulate precum şi altor utilaje asemănătoare este permisă numai în cazul
aplicării stricte a instrucţiunilor de lucru emise de către producători şi a
instrucţiunilor de securitate a muncii adaptate la specificul fiecărui domeniu de
activitate şi fiecărui loc de muncă.
 
Lucrătorii care utilizează maşinile şi instalaţiile nominalizate în art.137 trebuie
să fie instruiţi în acest scop, asupra condiţiilor lucrului la înălţime.

În coşul, nacela sau pe platforma utilajului este permisă prezenţa a cel mult doi
lucrători, care împreună cu sculele şi materialele necesare nu trebuie să
depăşească sarcina maximă admisibilă a utilajului respectiv.

Manevrantul utilajului, desemnat în acest scop, trebuie să supravegheze
permanent lucrul cu utilajul respectiv şi să asigure măsuri împotriva deplasării
accidentale a acestuia.

Toate manevrele sau deplasările utilajului trebuie executate numai la comanda
conducătorului locului de muncă, comenzile fiind transmise printr-un sistem de
semnalizare stabilit anterior cu manevrantul acestuia.

Este interzis lucrul pe autoscări, autotelescoape sau autoplatforme pe terenuri a
căror înclinare este mai mare de 100 faţă de planul orizontal al utilajului.

Este interzisă solicitarea laterală (tragere orizontală, întindere de conductoare) a
coşului, nacelei sau platformei utilajului.

Deplasarea utilajelor de la un punct de lucru la altul este permisă numai după
coborârea coşului, nacelei sau platformei şi fără lucrători pe utilaj.
Lucrul la înălţime efectuat pe construcţii tip stâlp

În timpul lucrului la înălţime se vor respecta următoarele:
a)în toate cazurile, lucrătorul trebuie să fie asigurat, bine rezemat pe cârlige,
zăbrele, platformă, scară sau scăunel suspendat;
b)pe tot timpul lucrului, cordonul centurii de siguranţă trebuie legat la un
element rigid component al stâlpului, deasupra punctului de lucru, în aşa fel,
încât să nu fie stânjenite mişcările lucrătorului;
c)trebuie să se evite lucrul în poziţii etajate a doi sau mai mulţi lucrători pe
acelaşi stâlp;
d)este interzisă executarea oricărei lucrări la fundaţia stâlpilor;
e)lucrătorii, inclusiv manevranţii autoutilajelor şi organele de control trebuie
echipaţi tot timpul lucrului şi cu cască de protecţie.

Urcarea pe stâlpi, indiferent de materialul din care sunt construiţi este permisă
numai după verificarea prealabilă a acestora la bază şi pe tot parcursul urcării.
Verificarea trebuie efectuată în conformitate cu prevederile fişei tehnologice a
lucrării sau a instrucţiunilor tehnice proprii.

Înainte de urcarea pe stâlpi (din lemn sau din metal) trebuie verificat gradul de
putrezire sau de coroziune la nivelul solului sau la 20-25 cm sub nivelul solului
la fundaţiile aparente.

Înainte de urcarea pe stâlpii din beton trebuie efectuat un control vizual în zona
fundaţiei şi a consolelor pentru verificarea integrităţii acestora.

Pentru urcarea şi lucrul la înălţime trebuie folosite următoarele mijloace
certificate, în conformitate cu prevederile fişelor tehnologice sau a normelor
tehnice:
- scări din lemn sau metalice simple, duble sau extensibile;
- cârlige pentru urcarea pe stâlpi de lemn sau de beton;
- utilaje speciale (autoscări mecanice, platforme telescopice hidromecanice,
autotelescoape cu coş, platforme ridicătoare cu braţe articulate etc.) ;
- construcţii definitive ale stâlpilor adecvate operaţiilor de urcare şi lucrului la
înălţime;
- dispozitive de lucru la înălţime (platforme, scări, dispozitive pentru schimbarea
elementelor din lanţurile de izolare, cărucior, păşitor etc.) .

La locul de muncă aflat la înălţime, trebuie ridicate numai materialele strict
necesare. Sculele necesare executării diferitelor operaţii trebuie păstrate în
buzunare speciale sau teci prinse în centura de siguranţă.
Sculele şi materialele trebuie să fie urcate şi coborâte pe măsura necesităţilor cu
funie de ajutor, interzicându-se aruncarea acestora de la sol la poziţia de lucru
sau invers.
Aşezarea chiar temporară a sculelor, dispozitivelor sau a materialelor nefixate pe
elementele stâlpilor liniilor electrice aeriene este interzisă.

Pe stâlpii metalici cu zăbrele urcarea şi coborârea se fac utilizând tehnologia
alpinismului utilitar, prin asigurarea personalului executant în trei puncte
(ambele mâini şi un picior sau ambele picioare şi o mână) . Asigurarea cu unul
din cordoanele centurii de siguranţă este obligatorie în cazuri deosebite (stâlp
acoperit cu chiciură sau zăpadă) precum şi în cazul opririlor pentru odihnă sau
trecerea peste obstacole.

Se interzice urcarea şi coborârea directă pe stâlpi de beton acoperiţi cu polei.
Lucrul la înălţime utilizând tehnologia alpinismului utilitar

Lucrul la înălţime trebuie efectuat cu ajutorul alpinismului utilitar (AU) , numai
în situaţiile de lucru în care toate celelalte tehnologii de lucru la înălţime nu se
pot aplica din motive de siguranţă a lucrătorilor.

Tehnologia alpinismului utilitar (AU) se aplică, obligatoriu, numai în cadrul
unei echipe constituite după criterii ferme şi sub supraveghere de specialitate
perma-nentă, respectându-se prevederile Normei specifice de securitate a muncii
pentru alpinismul utilitar.
Prevederi de proiectare privind lucrul la înălţime
Organizarea locului de muncă

Indiferent de domeniul de activitate, amenajările şi dotările locului de muncă
amplasat la înălţime trebuie realizate obligatoriu după un proiect tehnic aprobat
de organul de specialitate (ex. comisia CTE) al executantului şi de către
beneficiar.
Manipulare, transport, depozitare

Grinzile şi planele înclinate trebuie să aibă o pantă maximă de 20%. Lăţimea
minimă a planelor înclinate şi a podeţelor este de 1m pentru circulaţia într-un
singur sens.

Planele înclinate şi podeţele utilizate la înălţimi peste 0,7 m , faţă de sol sau faţă
de o bază de referinţă artificială, trebuie prevăzute cu balustrade înalte de 1m cu
legături intermediare şi cu borduri laterale de 10-15cm (denumite în contextul
normei: "balustrade de protecţie" sau "balustrade") .

În cazul în care transportul materialelor se face manual, fără mijloace ajutătoare,
planele înclinate trebuie prevăzute cu şipci transversale fixate la distanţe de 20-
40 cm.
Mijloace colective de protecţie

Platforma de lucru trebuie prevăzută cu balustrade pe cele trei laturi exterioare,
formate din minimum două elemente paralele dintre care primul montat la 1m de
suprafaţa platformei prinse de bare verticale prevăzute la distanţe maxime de 1,5
m. Barele verticale şi bordurile (scânduri de 10-15 cm lăţime) se montează la
nivelul suprafeţei platformei în suporţi speciali prevăzuţi în acest scop.
Balustrada (elemenţii orizontali şi barele verticale) trebuie să reziste la o forţă
orizontală de 80 daN aplicată la jumătatea distanţei dintre două bare verticale
sau la o forţă dinamică de 50 daN aplicată în acelaşi punct fără ca săgeata să
depăşească 30 mm.

Este interzisă înclinarea scărilor (altele decât cele fixate) peste 60 0. Intre 600-800
înclinare, trebuie folosite scări fixe, cu balustrade, iar peste 80 0 înclinare, scările
fixe trebuie prevăzute cu apărători tip colivie şi cu întreruperi pentru odihnă la
maximum 4 m.

Atât la scările de lemn fixe, cât şi la cele portative, treptele trebuie încastrate în
ramele longitudinale şi dotate cu prag de minimum 2 cm.

Rampele de urcare trebuie montate cu o înclinare de cel mult 1:3, iar la fiecare
30-40 cm, trebuie bătute şipci transversale cu o secţiune de 4x6 cm 2, pe toată
lăţimea rampei.

Rampele de acces pentru executarea lucrărilor pe acoperişuri, luminatoare etc.,
trebuie să aibă o lăţime minimă de 0,6 m. Trebuie asigurate măsuri speciale
împotriva alunecării.

Scările rezemate pe perete trebuie să aibă lăţimea treptei inferioare de cel puţin
50 cm, pentru realizarea unei bune stabilităţi.

Platformele trebuie să se realizeze astfel încât să permită accesul, lipsit de
pericole, la toate subansamblele situate la nivelul respectiv.

Podinele trebuie dimensionate la sarcina maximă dată de greutatea lucrătorilor
care lucrează pe ele şi a materialelor ce se folosesc în timpul lucrului.

Rampele de acces pentru circulaţia lucrătorilor trebuie confecţionate numai din
panouri bine legate între ele, cu o lăţime de cel puţin 1 m, dacă se circulă într-un
sens şi de cel puţin 1,5 m, dacă se circulă în ambele sensuri.

Grosimea dulapilor din care se confecţionează podina trebuie să fie de cel puţin
6 cm, iar în cazul în care se transportă materiale grele, grosimea trebuie
determinată prin calcul.

Locurile de primire a materialelor necesare desfăşurării activităţii vor fi
amenajate conform proiectului tehnic elaborat în funcţie de configuraţia locului
de amplasare şi necesarul de materiale. Proiectul tehnic va fi aprobat de
persoana juridică în drept şi va fi adaptat ori de câte ori condiţiile de muncă se
vor modifica.
Dispoziţii de utilizare a echipamentelor de muncă puse la dispoziţie pentru
lucrări temporare la înălţime

Dispoziţii generale

-Dacă, în aplicarea prevederilor art. 7 din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă

nr. 319/2006 şi ale art. 3 din hotărâre, lucrările temporare la înălţime nu pot să
fie executate de o manieră sigură şi în condiţii ergonomice adecvate de pe o
suprafaţă adecvată, trebuie să fie alese cele mai potrivite echipamente de muncă
pentru a se asigura şi a se menţine condiţii de muncă sigure. Trebuie să se
acorde prioritate măsurilor de protecţie colectivă în raport cu măsurile de
protecţie individuală. Dimensionarea echipamentului de muncă trebuie să fie
adaptată la natura lucrărilor care urmează să fie executate şi a constrângerilor
previzibile şi să permită circulaţia fără pericol.
-Cel mai potrivit mijloc de acces la posturile de lucru temporare la înălţime
trebuie să fie ales în funcţie de frecvenţa de circulaţie, de înălţimea la care
trebuie să se ajungă şi de durata de utilizare. Alegerea făcută trebuie să permită
evacuarea în caz de pericol iminent. Trecerea, într-un sens sau în altul, între
mijlocul de acces şi platforme, planşee sau pasarele nu trebuie să creeze riscuri
suplimentare de cădere.
-Scările nu pot să fie utilizate ca posturi de lucru la înălţime decât în condiţiile în
care sau ţinând cont de pct. 4.1.1 utilizarea altor echipamente de muncă mai
sigure nu se justifică din cauza nivelului redus de risc şi din cauza fie a duratei
scurte de utilizare, fie a caracteristicilor existente ale locului de muncă respectiv,
care nu se pot modifica de către angajator.
-Tehnicile de acces şi de poziţionare cu ajutorul frânghiilor nu pot să fie utilizate
decât în condiţiile în care, ţinând seama de evaluarea riscului, lucrarea în cauză
poate să fie executată de o manieră sigură şi în care utilizarea unui alt
echipament de muncă mai sigur nu este justificată. Ţinându-se cont de evaluarea
riscului şi în special în funcţie de durata lucrărilor şi de constrângerile de natură
ergonomică, trebuie să fie prevăzut un scaun dotat cu accesoriile
corespunzătoare.
-În funcţie de tipul de echipament de muncă selectat pe baza dispoziţiilor
punctelor precedente, trebuie să fie luate măsurile adecvate de reducere a
riscurilor pentru lucrători, inerente respectivului tip de echipament. Dacă este
necesar trebuie să fie prevăzută instalarea dispozitivelor de protecţie împotriva
căderilor. Aceste dispozitive trebuie să aibă o structură corespunzătoare şi să fie
suficient de solide pentru a împiedica sau opri căderile de la înălţime şi a
preveni, în măsura în care este posibil, rănirea corporală a lucrătorilor.
Dispozitivele de protecţie colectivă pentru evitarea căderilor nu pot să fie
întrerupte decât în punctele de acces ale unei schele sau ale unei scări.
-Când executarea unei anumite lucrări necesită îndepărtarea temporară a unui
dispozitiv de protecţie colectivă împotriva căderilor, trebuie să se ia măsuri de
securitate compensatorii eficiente. Lucrarea nu poate să fie efectuată fără
adoptarea prealabilă a acestor măsuri. Odată ce lucrarea respectivă este
terminată, definitiv sau temporar, dispozitivele de protecţie colectivă trebuie să
fie remontate pentru a se evita căderile.
-Lucrările temporare la înălţime pot să fie efectuate numai atunci când condiţiile
meteorologice nu periclitează securitatea şi sănătatea lucrătorilor.
-Dispoziţii specifice de utilizare a scărilor
-Scările trebuie să fie amplasate de aşa manieră încât să se asigure stabilitatea
lor în timpul utilizării. Scările portabile se sprijină pe un suport stabil, rezistent,
de dimensiuni adecvate şi imobil, astfel încât treptele să rămână în poziţie
orizontală. Scările suspendate sunt fixate de o manieră sigură şi, cu excepţia
scărilor din frânghie, în aşa fel încât să nu poată fi deplasate şi să fie evitate
orice mişcări de balans.
-Alunecarea picioarelor scărilor portabile trebuie să fie împiedicată în timpul
utilizării fie prin fixarea părţii superioare sau inferioare a lonjeroanelor, fie prin
dispozitive antiderapante sau prin orice alte soluţii cu eficacitate echivalentă.
Scările de acces trebuie să fie de o lungime suficientă, astfel încât acestea să se
prelungească dincolo de nivelul de acces, cu excepţia cazului în care au fost
luate alte măsuri pentru a se garanta o fixare sigură. Scările compuse din mai
multe elemente asamblate, cum ar fi scările articulate sau scările culisante,
trebuie să fie utilizate de aşa manieră încât imobilizarea diferitelor elemente
unele în raport de altele să fie asigurată. Scările mobile trebuie să fie imobilizate
înainte de urcarea pe acestea.
-Scările trebuie să fie utilizate de aşa manieră încât să permită lucrătorilor să
dispună, în orice moment, de o prindere cu mâna şi de un sprijin sigur. În
special, dacă o greutate trebuie transportată manual pe scară, aceasta nu trebuie
să împiedice menţinerea unei prinderi cu mâna sigure.
-Dispoziţii specifice de utilizare a schelelor
-Atunci când breviarul de calcul al schelei alese nu este disponibil sau când
configuraţiile structurale avute în vedere nu sunt prevăzute de acesta, trebuie să
fie realizat un calcul de rezistenţă şi de stabilitate, cu excepţia cazului în care
schela este asamblată în conformitate cu o configuraţie standard general
recunoscută.
-În funcţie de complexitatea schelei alese, un plan de montare, de utilizare şi de
demontare trebuie să fie întocmit de către o persoană competentă. Acest plan
poate avea forma unui plan general, completat cu elemente referitoare la
detaliile specifice ale schelei în cauză.
-Elementele de sprijin ale unei schele trebuie să fie protejate împotriva
pericolului de alunecare fie prin fixare pe suprafaţa de sprijin, fie printr-un
dispozitiv antiderapant sau alt mijloc cu eficacitate echivalentă, iar suprafaţa de
sprijin trebuie să aibă o capacitate portantă suficientă. Stabilitatea schelei trebuie
să fie asigurată. Deplasarea inopinată a schelelor mobile în timpul lucrului la
înălţime trebuie să fie prevenită prin intermediul dispozitivelor adecvate.
-Dimensiunile, forma şi dispunerea planşeelor unei schele trebuie să fie adecvate
naturii lucrării care urmează să fie executată şi adaptate la sarcinile ce urmează a
fi suportate şi să permită lucrul şi circulaţia de o manieră sigură. Planşeele unei
schele trebuie să fie montate de aşa manieră încât componentele să nu poată să
se deplaseze în cazul unei utilizări normale. Niciun gol periculos nu trebuie să
existe între componentele planşeelor şi dispozitivele verticale de protecţie
colectivă împotriva căderii.
-Atunci când anumite părţi ale unei schele nu sunt gata de întrebuinţare, ca de
exemplu în timpul montării, demontării sau modificărilor, aceste părţi trebuie
semnalizate cu ajutorul unor semnale de avertizare a pericolului general, în
conformitate cu dispoziţiile naţionale care transpun Directiva 92/58/CEE, şi
trebuie delimitate în mod corespunzător prin obstacole fizice care să împiedice
accesul în zona periculoasă.

-Schelele nu pot să fie montate, demontate sau modificate substanţial decât

sub supravegherea unei persoane competente şi de către lucrători care au fost
instruiţi adecvat şi conform operaţiilor avute în vedere, care se referă la riscurile
specifice în conformitate cu art. 10 din hotărâre, şi vizând în special:
a)înţelegerea planului de montare, de demontare şi de modificare a schelei în
cauză;
b)securitatea în timpul montajului, al demontajului şi al modificării schelei în
cauză;
c)măsurile de prevenire a riscurilor de cădere a persoanelor sau a obiectelor;
d)măsurile de securitate în cazul schimbării condiţiilor meteorologice care ar
putea afecta negativ securitatea schelei în cauză;
e)condiţiile în materie de sarcini admise;
f)orice alt risc pe care operaţiile de montare, de demontare şi de modificare îl
pot cuprinde.
-Persoana care supraveghează şi lucrătorii implicaţi trebuie să aibă la dispoziţie
planul de montare, de utilizare şi de demontare menţionat la pct. în special orice
instrucţiuni pe care le-ar putea cuprinde.
-Dispoziţii specifice de utilizare a tehnicilor de acces şi de poziţionare cu
ajutorul frânghiilor
-La utilizarea tehnicilor de acces şi de poziţionare cu ajutorul frânghiilor
trebuie respectate următoarele condiţii:
a)sistemul trebuie să cuprindă cel puţin două frânghii ancorate separat, una
constituind mijlocul de acces, de coborâre şi de sprijin (frânghia de lucru), iar
cealaltă, mijlocul de asigurare (frânghia de securitate);
b)lucrătorii trebuie să fie dotaţi cu o centură complexă adecvată, să o utilizeze şi
să fie legaţi prin intermediul acesteia de frânghia de securitate;
c)frânghia de lucru trebuie să fie prevăzută cu un mecanism de coborâre sau de
urcare sigur şi să cuprindă un sistem autoblocant care să împiedice căderea
utilizatorului în cazul în care acesta pierde controlul mişcărilor. Frânghia de
securitate trebuie să fie echipată cu un dispozitiv mobil de oprire a căderii, care
însoţeşte lucrătorul în timpul deplasării;
d)uneltele şi celelalte accesorii pe care le utilizează un lucrător trebuie să fie
legate de centura complexă sau de scaunul lucrătorului ori să fie ataşate printr-
un alt mijloc adecvat;
e)lucrul trebuie să fie corect organizat şi supravegheat, astfel încât lucrătorul să
poată să primească imediat primul ajutor în caz de accident;
f)lucrătorii în cauză trebuie, în conformitate cu art. 10 din hotărâre, să
beneficieze de o instruire adecvată şi specifică operaţiilor avute în vedere, în
special în privinţa procedurilor de salvare.
-În condiţii excepţionale în care, ţinând cont de evaluarea riscurilor, utilizarea
unei a doua frânghii ar conduce la un lucru mai periculos, poate fi permisă
utilizarea unei singure frânghii în condiţiile în care au fost luate măsurile
adecvate pentru asigurarea securităţii, în conformitate cu legislaţia şi/sau cu
practicile naţionale.
 Instrucţiuni proprii pentru manipularea prin purtare şi cu mijloace
nemecanizate şi depozitarea materialelor

Dotarea salariaţilor cu echipament individual de protecţie şi alegerea
sortimentelor adecvate se vor realiza în conformitate cu prevederile
Normativului-cadru de acordare şi utilizare a echipamentului de protecţie.

Manipularea şi transportul prin purtare a maselor


Prin manipulare şi transport prin purtare sau manipulare manuală a maselor
conform definiţiei din Normele generale de protecţie a muncii, se înţelege orice
operaţie de transport sau susţinere a unei mase de către unul sau mai mulţi
salariaţi, inclusiv ridicarea, coborârea, împingerea, tragerea, purtarea sau
deplasarea unei mase care, din cauza caracteristicilor sale sau a condiţiilor
ergonomice nefavorabile, implică riscuri de accidentare sau îmbolnăvire
profesională.

(1)Conducerea persoanei fizice sau juridice trebuie să ia măsuri organizatorice
corespunzătoare sau să folosească mijloace adecvate, în special echipament
mecanic, pentru a evita manipularea şi transportul prin purtare a maselor de
către salariaţi.
(2)În toate cazurile în care nu se poate evita manipularea sau transportul prin
purtare a maselor, conducerea persoanei fizice sau juridice trebuie să organizeze
locurile de muncă astfel încât la manipularea şi transportul prin purtare să fie
eliminat sau redus riscul de accidentare sau îmbolnăvire profesională.

În cazurile în care manipularea şi transportul prin purtare nu pot fi evitate,
conducerea persoanei juridice sau fizice, va organiza locurile de muncă astfel
încât activitatea să se desfăşoare în condiţii de siguranţă şi cu risc cât mai mic
pentru sănătate şi:
a)Va evalua în prealabil, condiţiile de securitate şi sănătate pentru activitatea
respectivă în ceea ce priveşte:
- caracteristicile masei;
- efortul fizic depus;
- caracteristicile mediului de muncă;
- caracteristicile activităţii.
b)Va dispune şi va urmări realizarea măsurilor corespunzătoare în scopul evitării
sau reducerii riscurilor de accidentare sau afectare a sănătăţii luând în
considerare:
1.Caracteristicile masei cum sunt:
- greutatea şi dimensiunile;
- dificultarea de apucare;
- instabilitatea sau riscul deplasării conţinutului
- plasarea în aşa fel încât ea trebuie manipulată la o anumită distanţă de trunchi
sau cu flexie ori a trunchiului;
- susceptibilitatea de producere a unor leziuni datorită marginilor, muchiilor, în
special în eventualitatea unei ciocniri.
2.Efortul fizic:
- prea mare;
- care nu poate fi realizat decât printr-o mişcare de răsucire a trunchiului;
- care antrenează o mişcare bruscă a masei;
- care este realizat atunci când corpul se află într-o poziţie instabilă.
3.Caracteristicilor mediului de muncă cum sunt:
- inexistenţa unui spaţiu suficient în special pe verticală, pentru realizarea
activităţii;
- pardoselile alunecoase şi/sau care prezintă neregularităţi;
- imposibilitatea ridicării manuale la înălţime, în siguranţă;
- manipularea maselor la mai multe niveluri;
- instabilitatea pardoselii pe care sunt manipulate materiale ;
- condiţiile climatice necorespunzătoare.
4.Cerinţele activităţii cum sunt:
- efortul fizic frecvent şi prelungit;
- insuficienţa repausului fiziologic sau de recuperare;
- distanţele mari pentru transportat sarcini;
- ritm impus de un proces de muncă care nu poate fi schimbat de salariat.

(1)La efectuarea operaţiilor de manipulare şi transport prin purtare a maselor, se
vor repartiza numai salariaţi care corespund din punct de vedere fizic.
(2)Se interzice manipularea frecventă şi prelungită a sarcinilor, fără efectuarea
unor controale medicale periodice.

Conducerea persoanei juridice sau fizice va urmări ca salariaţii, care execută
lucrări de manipulare şi transport prin purtare să primească o instruire adecvată
şi informaţii privind manipularea şi transportul prin purtare şi riscurile la care se
expun în cazul în care aceste activităţi nu sunt executate corect.

(1)Salariaţii vor fi informaţi asupra măsurilor luate de conducerea persoanei
juridice pentru asigurarea securităţii, la manipularea şi transportul prin purtare.
(2)Conducerea persoanei juridice sau fizice va urmări modul în care salariaţii
respectă indicaţiile tehnice de lucru privind manipularea şi transportul prin
purtare.
(3)Conducerea persoanei juridice sau fizice, pentru fiecare caz în parte, va
indica greutatea sarcinii de ridicat precum şi centrul de greutate în cazul unui
ambalaj excentric.

Conducerea persoanei fizice sau juridice va consulta salariaţii sau reprezentanţii
lor şi va permite acestora să ia parte la discutarea problemelor referitoare la
manipularea şi transportul manual al maselor care ar putea afecta sănătatea şi
securitatea în muncă. Se interzice creşterea numărului de ridicări sau coborâri pe
unitate de timp .
 
Salariaţii sau reprezentanţii lor au dreptul să prezinte propunerile lor şi să ceară
conducerii persoanei juridice sau fizice să ia măsuri de eliminarea riscurilor
pentru salariaţii folosiţi la manipularea şi transportul prin purtare a maselor.

Masele manipulate şi transportate manual, distanţele de transport manual pe
orizontală, masele transportate manual pe plan înclinat, înălţimea maximă la
care sunt ridicate masele, distanţa dintre două niveluri între care sunt efectuate
transporturi manuale sau masele maxime care pot fi transportate pe plan înclinat
cu mijloace de transport nemecanizate nu trebuie să depăşească valorile maxime
cuprinse în Normele generale de protecţie a muncii.

În timpul manipulării manuale a maselor, salariatul sau salariaţii trebuie să aibă
vizibilitate. Se interzice transportul prin purtare a maselor care împiedică
vizibilitatea.

Conducătorul locului de muncă va stabili numărul de salariaţi care vor efectua
manipularea şi transportul maselor cu centrul de greutate excentric. Se interzice
manipularea de către un singur salariat a maselor cu centre de greutate
excentrice, care pot genera dezechilibrări.

Se interzice transportul prin purtare a maselor care nu au sisteme de prindere
corespunzătoare.

Manipularea în acelaşi timp a două sau mai multe obiecte se va face numai dacă
sunt fixate între ele corespunzător. Se interzice manipularea sau transportul prin
purtare în acelaşi timp a maselor care sunt instabile între ele.

Obiectele ambalate în cutii, lăzi etc., trebuie fixate în interiorul ambalajelor. Se
interzice transportul prin purtare a maselor nefixate corespunzător în cutii, lăzi
etc.

Traseul pe care îl parcurge salariatul În timpul transportului prin purtare nu
trebuie să fie cu obstacole, instabil sau alunecos.

Manipularea şi transportul prin purtare a maselor care au margini sau suprafeţe
tăietoare sau care datorită naturii lor pot produce leziuni ale mâinilor se va face
numai cu palmare.

Se interzice manipularea manuală a maselor în/din locuri în care nu există spaţiu
pe orizontală sau verticală corespunzător pentru realizarea acestei activităţi, dacă
nu se iau măsuri suplimentare pentru micşorarea riscului de accidentare sau
îmbolnăviri profesionale.

Planurile înclinate utilizate de salariaţi pentru manipularea şi transportul manual
al maselor trebuie să aibă stabilitate şi să fie prevăzute cu parapeţi de protecţie.

În cazul în care condiţiile climatice (vânt, ceaţă, căldură excesivă etc.) nu permit
manipularea şi transportul manual al maselor în condiţii de securitate,
conducătorul locului de muncă trebuie să ia măsuri suplimentare pentru
eliminarea sau micşorarea riscului de accidentare sau îmbolnăvire profesională.

Se interzice utilizarea salariaţilor la manipularea şi transportul manual al
maselor dacă nu au echipament individual de protecţie şi / sau de lucru
corespunzător şi în bună stare.
Transportul cu mijloace nemecanizate

Alegerea mijloacelor de transport nemecanizate pentru operaţiile de încărcare,
descărcare şi transport (tărgi, cărucioare etc.) se va face în funcţie de felul şi
greutatea materialului care se manipulează, de natura terenului, precum şi de
modul de dotare a persoanelor juridice sau fizice.

Mijloacele de transport nemecanizate vor fi astfel alese încât să reziste
condiţiilor de exploatare şi se vor utiliza numai pentru executarea operaţiilor
pentru care au fost destinate.

Înainte de a se trece la încărcarea unui mijloc de transport nemecanizat, se va
controla starea lui, insistându-se asupa platformei pe care se aşează sarcina.

Înainte de încărcare se vor examina ambalajele materialelor de către
conducătorul formaţiei de lucru. Pentru evitarea rănirilor la mâini, cuiele ieşite şi
capetele parâmelor trebuie să fie îndoite. Nu se vor încărca materialele ale căror
ambalaje sunt deteriorate.

Înainte de a începe operaţiile de încărcare sau descărcare a vehiculelor la rampă,
între aceasta şi vehicul se va aşeza un podeţ de trecere pentru preluarea
denivelărilor existente. Podeţele orizontale sau înclinate, destinate circulaţiei şi
operaţiilor de transport manual, vor fi rezistente, astfel încât să nu se arcuiască
vizibil sub greutatea sarcinii. Ele pot fi sprijinite şi dedesubt. Ele nu vor fi
alunecoase şi vor fi prevăzute cu dispozitive de prindere şi fixare sigure, pentru
evitarea deplasării lor în timpul lucrului. Panta podeţelor înclinate va fi maxim
20%, iar lăţimea de minimum 1 m (pentru circulaţia într-un singur sens) .
Podeţele orizontale sau înclinate, situate la înălţimi mai mari de 0,7 m faţă de sol
sau nivelul imediat inferior şi unde există pericol de cădere laterală, vor fi
prevăzute cu parapeţi de protecţie.

În cazul în care operaţiile de încărcare sau descărcare se execută manual, fără
mijloace ajutătoare (roabe, cărucioare etc.) , podeţele înclinate vor fi prevăzute
cu şipci (nervuri) transversale, fixate la o distanţă de 300-400 mm între ele sau
cu alte mijloace care să împiedice alunecarea lucrătorilor.

Locurile destinate permanent pentru operaţiile de încărcare, descărcare şi
depozitare, precum şi căile de acces la aceste locuri vor fi nivelate şi amenajate
pentru scurgerea apelor. Ele vor fi pavate sau podite. Iarna vor fi curăţate de
zăpadă şi menţinute în stare nealunecoasă. În cazul lucrului pe timp de noapte,
aceste locuri vor fi iluminate conform reglementărilor în vigoare.

Înainte de începerea operaţiilor de încărcare sau descărcare dintr-un mijloc de
transport nemecanizat, acesta va fi asigurat contra deplasării necomandate, prin
frânare cu mecanismul de frânare propriu pe teren orizontal şi prin frânare cu
mecanism propriu de frânare şi cu saboţi de oprire pe teren în pantă. Se interzice
deplasarea vehiculelor în timpul efectuării operaţiilor de încărcare sau
descărcare.

Distanţa minimă liberă dintre două mijloace de transport nemecanizate alăturate,
ce se încarcă sau descarcă simultan, va fi stabilită de la caz la caz de către
conducătorul lucrării, în funcţie de felul mijlocului de transport, de
caracteristicile materialelor manipulate, de condiţiile terenului etc. încât să fie
exclusă posibilitatea de accidentare.

Pe fiecare mijloc de transport nemecanizat utilizat, tebuie scrisă capacitatea de
transport a acestuia.

Se interzice utilizarea mijloacelor de transport nemecanizate care prezintă
defecţiuni.

Se interzice utilizarea cărucioarelor cu 3 sau 4 roţi care au sistemul de
autofrânare defect.
Partea 4: Depozitarea, stivuirea, încărcarea şi descărcarea materialelor în bucăţi

Depozitarea materialelor se va face astfel încât să se excludă pericolul de
accidentare, incendii şi explozii.

Depozitarea materialelor pe rafturi se face în aşa fel încât să nu fie posibilă
căderea lor.

Pe rafturi şi stelaje unde sunt depozitate materiale trebuie scris la loc vizibil
sarcina maximă admisă, care nu trebuie depăşită.

La stivuirea materialelor în încăperi, greutatea stivelor nu va depăşi sarcina
maximă admisă a planşeului şi/sau pardoseli.

Persoana juridică sau fizică va stabili locul şi modul de stivuire pentru fiecare
material în bucăţi care se depozitează.

Stivuirea se va face fără deteriorarea ambalajului. Stivele vor fi constituite din
materiale cu aceleaşi forme şi dimensiuni sau din ambalaje de acelaşi tip şi
dimensiuni.

Stivuirea materialelor sau ambalajelor cu forme geometrice diferite nu este
permisă.

În cazul depozitării materialelor ambalate în cutii, lăzi, butoaie sau alte ambalaje
cu forme geometrice regulate, când suprapunerea se face direct pe ambalaje,
pereţii ambalajelor trebuie să reziste presiunii exercitate de materialele situate
deasupra, să nu prezinte deformări sau deteriorări, iar înălţimea de stivuire va fi
determinată de rezistenţa mecanică a ambalajelor, stabilită prin standarde sau
norme interne de fabricaţie.


Pentru ambalajele cu mai multe cicluri de utilizare, se vor face verificări după
fiecare folosire, pentru stabilirea oportunităţii folosirii în continuare a acestora în
condiţii de siguranţă.

Scoaterea materialelor din stivă se va face astfel încât să se evite prăbuşirea
stivei.

Când încărcarea, descărcarea sau transportul materialelor se efectuează de doi
sau mai mulţi salariaţi efortul repartizat pe o persoană nu trebuie să depăşească
limitele admise, prevăzute conform art.16. Totodată, se va asigura ca obiectele
respective, să se poată prinde bine cu unelte de apucare sau cu mâinile.

În cazul în care o sarcină este încărcată, descărcată sau transportată, prin purtare,
concomitent de către mai mulţi muncitori, aceştia vor ridica şi coborî sarcina
numai la comanda conducătorului operaţiei.

Încărcăturile stivuite pe mijloacele de transport nemecanizate trebuie asigurate
împotriva deplasării, răsturnării sau căderii. Încărcătura va fi astfel aranjată încât
conducătorul mijlocului de transport să poată supraveghea drumul parcurs.

Încărcătura stivuită nu va depăşi capacitatea maximă a mijlocului de transport
nemecanizat, iar în cazul transportului de materiale lungi, acestea nu trebuie să
atingă solul în timpul mersului.

La încărcarea şi descărcarea vehiculelor, salariaţii trebuie să fie astfel aşezaţi
încât să nu se lovească între ei cu uneltele de lucru sau cu materialul care se
manipulează.
 
Distanţa dintre doi încărcători manuali care lucrează în acelaşi timp la
încărcare/descărcare, trebuie să fie de cel puţin 3 m.

Locurile periculoase, precum şi locurile unde pot avea loc degajări dăunătoare
sănătăţii muncitorilor, vor fi semnalizate prin plăci indicatoare de securitate.

Se interzice accesul la locul de descărcare - încărcare manuală a persoanelor
care nu au nici o atribuţie la aceste operaţii.
Depozitarea, încărcarea şi descărcarea materialelor în vrac

Pentru a evita împrăştierea materialelor în vrac, depozitarea lor se va face în
boxe, buncăre, silozuri etc. În cazul în care acest lucru nu este posibil,
materialele se vor aşeza în grămezi, având forma unui trunchi de piramidă cu
înclinarea feţelor laterale după unghiul taluzului natural al materialului
respectiv.

Descărcarea materialelor în vrac trebuie făcută începând de la partea superioară
a grămezii. Este interzisă descărcarea acestor materiale prin săpare la baza
grămezilor.

La manipularea în vrac a materialelor pulverulente, când acestea se aruncă cu
lopata, se va evita staţionarea oamenilor în zona de propagare a prafului sau
executarea de alte lucrări în apropierea locului respectiv; lucrătorii care execută
lucrarea vor purta măşti de protecţie corespunzătoare.

La manipularea materialelor pulverulente în vrac, muncitorii se vor aşeza în aşa
fel încât deplasarea materialelor să se facă în direcţia vântului (vântul în spate) .

În vederea micşorării producerii prafului la manipularea materialelor caustice în
vrac, se vor folosi roabe, tărgi, jgheaburi etc.

Se interzice manipularea în vrac a produselor toxice.
Depozitarea, încărcarea, descărcarea materialelor lungi, grele sau voluminoase

În cazul în care pentru încărcarea şi descărcarea din mijloacele de transport a
materialelor de lungime mare nu există o instalaţie de ridicat corespunzătoare,
aceste operaţii se vor executa manual cu ajutorul unor planuri înclinate
dimensionate corespunzător sarcinilor la care sunt supuse. Planurile înclinate vor
fi bine fixate la capetele lor inferioare şi nu vor depăşi nivelul platformelor
mijlocului de transport.

Se interzice staţionarea muncitorilor în dreptul materialelor care se descarcă,
precum şi oprirea materialelor cu picioarele, cu ranga sau alte scule. Salariaţii
trebuie să staţioneze lateral în timpul descărcării.
 
(1)Se interzice coborârea în acelaşi timp a mai multor obiecte pe planul înclinat;
fiecare obiect se va coborî numai dacă cel precedent a fost luat de pe planul
înclinat şi numai la semnalul dat de către conducătorul formaţiei de lucru.
(2)Manipularea materialelor lungi prin rostogolire pe plan Înclinat se va face de
către cel puţin două persoane, prin utilizarea unor funii, salariaţii stând la partea
superioară. Se va manipula câte un singur colet sau obiect.

Dacă unele materiale lungi se transportă pe umeri, toţi salariaţii se aşează pe
aceeaşi parte a piesei. Coborârea în vederea depozitării pieselor lungi de pe
umeri nu se va face prin aruncare, ci prin luare pe braţ şi apoi depunerea pe sol
la comanda conducătorului formaţiei de lucru. Mersul celor ce transportă o piesă
va fi în acelaşi pas, în cadenţă comandată.

Se interzice descărcarea materialelor lungi prin cădere sau rostogolire liberă.

În cazul în care nu se dispune de instalaţii de ridicat, încărcarea-descărcarea şi
deplasarea materialelor grele sau voluminoase, se vor executa de către o
formaţie de lucru cu experienţă şi cu respectarea următoarelor măsuri:
-terenul pe care se prevede transportul materialelor trebuie să fie eliberat de
toate obiectele străine ce împiedică deplasarea;
-în cazul când rezistenţa terenului este slabă sau suprafaţa nu este netedă,
deplasarea se va face pe dulapi sau pe grinzi;
-în cazul deplasării materialelor grele pe role, lungimea acestora trebuie să
depăşească lăţimea piesei însă nu mai mult de 300 mm;
-se interzice îndepărtarea manuală a rolelor de sub încărcătură; îndepărtarea
acestora se va face numai după ce rolele se vor elibera complet de încărcătură;
-în timpul deplasării materialelor pe teren orizontal, acestea vor fi împinse
numai din partea opusă sensului de deplasare (spate) folosind răngi; în cazul
când este necesar ca piesa să fie trasă din partea dinspre sensul de deplasare, se
vor folosi trolii, iar muncitorii nu vor sta în zona periculoasă creată de cablu (1,5
ori lungimea cablului) ; de asemenea, ei vor păstra o distanţă suficientă faţă de
piesă pentru a nu fi surprinşi, în cazul unei deplasări sau căderi accidentale a
acesteia.

Depozitarea, încărcarea, descărcarea altor produse


La depozitarea, încărcarea şi descărcarea produselor petroliere se vor respecta
prevederile instrucţiunilor specifice de protecţie pentru manipularea, transportul
şi utilizarea produselor petroliere.

La depozitarea, încărcarea şi descărcarea recipientelor butelie pentru gaze sub
presiune se vor respecta prevederile Normelor specifice de securitate a muncii
pentru:
- fabricarea, depozitarea, transportul şi utilizarea oxigenului şi azotului;
- fabricarea, depozitarea şi utilizarea hidrogenului;
- fabricarea, depozitarea şi utilizarea acetilenei.

Mijloacele de transport nemecanizate vor fi astfel construite, încât manevrarea
lor să se facă uşor şi să aibă o funcţionare silenţioasă.

Ambalajele sau obiectele care sunt manipulate manual nu trebuie să aibă muchii
sau margini tăietoare.

(1)Cărucioarele cu 3 sau 4 roţi trebuie să fie dotate cu sisteme de autofrânare şi
sisteme de avertizare sonoră.
(2)Mijloace de transport nemecanizate vor avea inscripţionate sarcina maximă
care poate fi transportată.

Toate materialele care sunt manipulate manual trebuie să fie prevăzute cu
sisteme de prindere corespunzătoare.

În cazul depozitării materialelor mărunte (piese mici, resturi de materiale etc.) în
cutii, pereţii acestora trebuie să reziste presiunii exercitate de materialul din
interior.

Pe ambalaje se va menţiona masa brută prin scriere directă pe ambalaj sau prin
utilizarea unei etichete cu conţinut corespunzător. În cazul sarcinilor mai mari de
100 kg şi cu centrul de greutate excentric se vor indica pe ambalaj punctele de
legare de cîrligul macaralei sau de prindere manuală.

Ambalajele conţinând materiale caustice, corosive, inflamabile, explozive sau
toxice trebuie să fie inscripţionate cu denumirea conţinutului şi marcate cu
semne avertizoare conform standardelor În vigoare.

Obligaţiile angajatorilor
 Angajatorul trebuie să ia măsuri tehnico-organizatorice necesare sau
trebuie să utilizeze mijloace corespunzătoare, în special echipamente mecanice,
pentru a evita necesitatea manipulării manuale a maselor de către lucrători.
 În cazurile în care nu se poate evita necesitatea manipulării manuale a
maselor de către lucrători, angajatorul trebuie să ia măsuri organizatorice
corespunzătoare, să utilizeze mijloace adecvate sau să furnizeze lucrătorilor
aceste mijloace, pentru a reduce riscul pe care îl implică manipularea manuală a
acestor mase, luând în considerare elementele de referinţă prevăzute în anexa nr.
1.
 În toate cazurile în care manipularea manuală a maselor de către lucrător
nu poate fi evitată, angajatorul trebuie să organizeze posturile de lucru astfel
încât manipularea să fie cât mai sigură şi cu risc cât mai mic posibil pentru
sănătate, fiind obligat de asemenea:
 a) să evalueze, în prealabil, condiţiile de securitate şi de sănătate pentru tipul
de lucrare respectiv şi să examineze în special caracteristicile maselor, potrivit
prevederilor anexei nr. 1;
b) să urmărească evitarea sau reducerea riscurilor pentru lucrători, în special
de afecţiuni dorsolombare, prin adoptarea de măsuri corespunzătoare, având în
vedere caracteristicile mediului de muncă şi cerinţele activităţii.
Caracteristicile masei
 Manipularea manuală a maselor poate prezenta riscuri, în special de
afecţiuni dorsolombare, dacă masa este:
- prea grea sau prea mare;
- greu de mânuit şi de prins;
- instabilă sau cu un conţinut ce riscă să se deplaseze;
- poziţionată astfel încât necesită susţinerea sau manipularea ei la distanţă faţă
de trunchi sau cu flexia ori răsucirea trunchiului;
- susceptibilă să producă leziuni lucrătorilor, din cauza marginilor şi/sau
consistenţei sale, în special în cazul unei coliziuni.

Efortul fizic necesar

 Efortul fizic poate prezenta riscuri, în special de afecţiuni
dorsolombare, dacă:
- este prea intens;
- nu poate fi realizat decât printr-o mişcare de răsucire a trunchiului;
- poate să antreneze o deplasare bruscă a masei;
- este realizat atunci când corpul se află într-o poziţie instabilă.

Caracteristicile mediului de muncă

 Caracteristicile mediului de muncă pot determina o creştere a riscurilor,
în special de afecţiuni dorsolombare, dacă:
- nu există suficient spaţiu liber, în special pe verticală, pentru realizarea
activităţii;
- solul prezintă denivelări, prezentând pericole de împiedicare, sau este
alunecos pentru încălţămintea lucrătorului;
- locul de muncă sau mediul de muncă nu permite lucrătorului manipularea
manuală a maselor la o înălţime sigură sau într-o poziţie de lucru confortabilă;
- solul sau planul de lucru prezintă denivelări care implică manipularea masei
la diferite niveluri;
- solul sau planul de sprijin al piciorului este instabil;
- temperatura, umiditatea sau circulaţia aerului este necorespunzătoare.

Cerinţe ale activităţii

 Activitatea poate prezenta riscuri, în special de afecţiuni dorsolombare,
dacă implică una sau mai multe dintre următoarele cerinţe:
- efort fizic prea frecvent sau prelungit, care solicită în special coloana
vertebrală;
 - perioadă insuficientă de repaus fiziologic sau de recuperare;
- distanţe prea mari pentru ridicare, coborâre sau transport;
- ritm de muncă impus printr-un proces care nu poate fi modificat de lucrător.

Obligaţiile angajatorilor

Art. 5. - (1) Echipamentul individual de protecţie trebuie să respecte

prevederile Hotărârii Guvernului privind stabilirea cerinţelor esenţiale de
securitate ale echipamentelor individuale de protecţie şi a condiţiilor pentru
introducerea lor pe piaţă, cu modificările ulterioare.
(2) Orice echipament individual de protecţie trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:
a) să fie corespunzător pentru riscurile implicate, fără să conducă el însuşi la
un risc mărit;
b) să corespundă condiţiilor existente la locul de muncă;
c) să ia în considerare cerinţele ergonomice şi starea sănătăţii lucrătorului;
d) să se potrivească în mod corect persoanei care îl poartă, după toate
ajustările necesare.
Art. 6. - În cazul în care prezenţa unor riscuri multiple impune purtarea
simultană a mai multor echipamente individuale de protecţie, aceste
echipamente trebuie să fie compatibile şi să îşi păstreze eficacitatea în raport cu
riscul/riscurile respectiv/respective.
Art. 7. - Condiţiile de utilizare a echipamentului individual de protecţie, în
special durata purtării, sunt determinate în funcţie de gravitatea riscului,
frecvenţa expunerii la risc, caracteristicile postului de lucru al fiecărui lucrător şi
de performanţa echipamentului individual de protecţie.
Art. 8. - (1) Echipamentul individual de protecţie este, în principiu, destinat
purtării de către o singură persoană.
(2) Dacă împrejurările impun purtarea echipamentului individual de protecţie
de către mai multe persoane, se iau măsuri corespunzătoare pentru a se asigura
că această utilizare nu creează diferiţilor utilizatori nicio problemă de sănătate
sau de igienă.
Art. 9. - În cadrul întreprinderii şi/sau unităţii trebuie să se furnizeze şi să fie
disponibile informaţii adecvate privind fiecare echipament individual de
protecţie impus în conformitate cu art. 5 şi 6.
Art. 10. - (1) Echipamentul individual de protecţie se distribuie gratuit de
angajator, care asigură buna sa funcţionare şi o stare de igienă satisfăcătoare prin
intermediul întreţinerii, reparării şi înlocuirilor necesare.
(2) Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei poate stabili dispoziţii
pe baza cărora să se impună ca lucrătorul să contribuie la costul unui anumit
echipament individual de protecţie, în situaţiile în care utilizarea echipamentului
nu este exclusiv pentru locul de muncă.
Art. 11. - Angajatorul informează mai întâi lucrătorul despre riscurile
împotriva cărora îl protejează purtarea echipamentului individual de protecţie.
 Art. 12. - Angajatorul asigură instruirea lucrătorului şi, dacă este cazul,
organizează antrenamente pentru modul de purtare a echipamentului individual
de protecţie.
Art. 13. - (1) Echipamentul individual de protecţie poate fi utilizat numai în
scopurile specificate şi în conformitate cu fişa de instrucţiuni, cu excepţia
împrejurărilor specifice şi excepţionale.
(2) Instrucţiunile trebuie să fie pe înţelesul lucrătorilor.

LISTA
orientativă şi neexhaustivă a echipamentelor individuale de protecţie

Protecţia capului:
- căşti de protecţie pentru utilizare în industrie (mine, şantiere de lucrări
publice, alte ramuri industriale);
- acoperământ uşor pentru protecţia scalpului (caschete, bonete, plase de păr,
cu sau fără cozoroc);
- acoperământ pentru cap (bonete, caschete, pălării etc. din material textil,
material textil tratat etc.).
Protecţia împotriva zgomotului:
- antifoane interne şi alte dispozitive similare;
- căşti antifonice (care acoperă tot capul);
- antifoane externe care pot fi montate pe căşti de protecţie industriale;
- antifoane externe cu receptor de joasă frecvenţă încorporat;
- antifoane cu comunicare audio.
Protecţia ochilor şi a feţei:
- ochelari cu braţe;
- ochelari-mască;
- ochelari-mască împotriva radiaţiilor X, ochelari-mască împotriva radiaţiilor
laser, ochelari-mască împotriva radiaţiilor ultraviolete, infraroşii, vizibile;
- ecrane faciale (viziere);
- măşti şi căşti pentru sudura cu arc (măşti de mână, măşti cu fixare pe cap sau
măşti care pot fi montate pe căşti de protecţie).
Protecţia respiratorie:
- aparate filtrante împotriva pulberilor, gazelor şi pulberilor radioactive;
- aparate de protecţie respiratorie izolante cu aducţie de aer;
- aparate de protecţie respiratorie cu mască de sudură detaşabilă;
- aparate şi dispozitive pentru scufundare;
- costume pentru scufundare.
Protecţia mâinii şi braţului:
- mănuşi care asigură protecţie:
• împotriva agresiunilor mecanice (înţepături, tăieturi, vibraţii etc.);
• împotriva substanţelor chimice;
• pentru electricieni şi împotriva căldurii;
- mănuşi cu un deget;
- degetare;
 - mânecuţe;
- manşetă de protecţie a încheieturii mâinii pentru munci grele;
- mitene (mănuşi fără degete);
- mănuşi de protecţie.
Protecţia picioarelor şi a gambelor:
- pantofi, bocanci, cizme semiînalte şi cizme de securitate;
- încălţăminte la care se pot scoate rapid şireturile sau cârligele;
- încălţăminte cu bombeu suplimentar de protecţie;
- încălţăminte şi supraîncălţări cu tălpi rezistente de căldură;
- încălţăminte, cizme şi supraîncălţări rezistente la căldură;
- încălţăminte, cizme şi supraîncălţări termoizolante;
- încălţăminte, cizme şi supraîncălţări împotriva vibraţiilor;
- încălţăminte, cizme şi supraîncălţări antistatice;
- încălţăminte, cizme şi supraîncălţări electroizolante;
- cizme pentru lucrătorii cu ferăstraie cu lanţ;
- saboţi;
- genunchiere;
- glezniere detaşabile;
- ghetre;
- tălpi detaşabile (rezistente la căldură, perforare sau transpiraţie);
- crampoane detaşabile pentru gheaţă, zăpadă sau podele alunecoase.
Protecţia pielii:
- creme de protecţie/unguente.
Protecţia trunchiului şi a abdomenului:
- veste, jachete şi şorţuri de protecţie împotriva agresiunilor mecanice
(înţepare, tăiere, stropi de metal topit etc.);
- veste, jachete şi şorţuri de protecţie împotriva substanţelor chimice;
- veste cu sistem de încălzire;
- veste de salvare;
- şorţuri de protecţie împotriva radiaţiilor X;
- centuri lomboabdominale.
Protecţia întregului corp
Echipament proiectat pentru a preveni căderile:
- echipament de prevenire a căderilor (echipament complet cu toate accesoriile
necesare);
- echipament de frânare cu absorbire a energiei cinetice (echipament complet
cu toate accesoriile necesare);
- dispozitive de susţinere a corpului (centuri de securitate).
Îmbrăcăminte de protecţie:
- îmbrăcăminte pentru lucru "de securitate" (două piese şi combinezoane);
- îmbrăcăminte de protecţie împotriva agresiunilor mecanice (înţepare, tăiere
etc.);
- îmbrăcăminte de protecţie împotriva substanţelor chimice;
- îmbrăcăminte de protecţie împotriva proiecţiilor de metal topit şi a radiaţiilor
infraroşii;
 - îmbrăcăminte de protecţie rezistentă la căldură;
- îmbrăcăminte termoizolantă;
- îmbrăcăminte de protecţie împotriva contaminării radioactive;
- îmbrăcăminte de protecţie împotriva pulberilor;
- îmbrăcăminte de protecţie împotriva gazelor;
- îmbrăcăminte şi accesorii (banderole, mănuşi etc.) de semnalizare
fluorescente, reflectorizante;
- pături de protecţie.

LISTA
orientativă şi neexhaustivă a activităţilor şi sectoarelor de activitate
care pot necesita utilizarea de echipament individual de protecţie

1. Protecţia capului (protecţia craniului)

Căşti de protecţie:
- lucrări de construcţii, în special activitate pe, sub sau în apropierea schelelor
şi locurilor de muncă la înălţime, la operaţii de montare şi demontare a
cofrajelor, de asamblare şi instalare, activitate desfăşurată pe schele şi de
demolări;
- lucrări de poduri metalice, construcţii metalice înalte, stâlpi, turnuri, structuri
hidraulice de metal, furnale, oţelării şi laminoare, containere mari, conducte
mari, cazane şi centrale electrice;
- lucrări în fose, şanţuri, puţuri şi galerii;
- terasamente şi lucrări în piatră;
- lucrări în subteran, cariere, excavări la suprafaţă, halde;
- lucrări cu unelte de împuşcat bolţuri;
- lucrări cu explozivi;
- lucrări în vecinătatea lifturilor, dispozitivelor de ridicare, macaralelor şi a
transportoarelor;
- lucrări la furnale, instalaţii de concasare fină, oţelării, laminoare, ateliere
metalurgice, forjare, matriţare la cald şi turnare;
- lucrări la cuptoare industriale, containere, maşini, silozuri, buncăre şi
conducte;
- lucrări de construcţii navale;
- lucrări de manevră feroviare;
- lucrări în abatoare.
2. Protecţia picioarelor
Încălţăminte de securitate cu talpă antiperforaţie:
- lucrări de construcţii, civile şi rutiere;
- lucrări pe schele;
- lucrări de demolare;
- lucrări de construcţii în beton şi plăci prefabricate, care presupun montarea şi
demontarea cofrajelor;
- lucrări pe şantiere şi în spaţii de depozitare;
- lucrări pe acoperişuri.
 Încălţăminte de securitate fără talpă antiperforaţie:
- lucrări pe poduri metalice, construcţii metalice înalte, stâlpi, turnuri, structuri
hidraulice de metal, furnale, oţelării şi laminoare, containere mari, conducte
mari, cazane şi centrale electrice;
- construcţia de cuptoare, instalaţii de încălzire şi ventilare şi lucrări de
asamblare de metale;
- lucrări de transformare şi întreţinere;
- lucrări cu furnale, instalaţii de concasare fină, oţelării, laminoare, ateliere
metalurgice, forjare, matriţare la cald, presări la cald şi trefilare;
- lucrări în cariere şi în exploatări de suprafaţă şi halde;
- extracţia şi prelucrarea pietrei;
- producţia, tratarea şi prelucrarea produselor din sticlă plată şi a recipientelor
din sticlă;
- lucrări de manipulare a formelor în industria ceramicii;
- căptuşirea cuptoarelor din industria ceramicii;
- lucrări de turnare în industria produselor ceramice şi a materialelor de
construcţii;
- transport şi depozitare;
- lucrări cu blocuri de carne congelată şi ambalaje metalice de conserve
alimentare;
- lucrări de construcţii navale;
- lucrări de manevră feroviare.
Încălţăminte de securitate cu toc sau talpă ortopedică şi inserţie antiperforaţie:
- lucrări pe acoperişuri.
Încălţăminte de securitate cu tălpi termoizolante:
- lucrări cu şi pe materiale foarte fierbinţi sau foarte reci.
Încălţăminte de securitate care se poate dezechipa uşor:
- acolo unde există riscul penetrării de substanţe incandescente.
3. Protecţia ochilor sau a feţei
Ochelari de protecţie, viziere şi ecrane faciale:
- lucrări de sudură, polizare şi debitare;
- lucrări de găurire şi gravare;
- lucrări de tăiere şi prelucrare a pietrei;
- lucrări cu unelte de împuşcat bolţuri;
- utilizarea de maşini a căror funcţionare se bazează pe îndepărtarea şpanului
în cazul prelucrării de materiale care produc şpan;
- matriţarea la cald;
- îndepărtarea şi mărunţirea cioburilor;
- pulverizarea de substanţe abrazive;
- lucrări cu soluţii acide şi alcaline, dezinfectanţi şi produse de curăţare
corozive;
- utilizarea de dispozitive cu jet lichid;
- lucrări cu şi în apropierea materialelor incandescente;
- lucrări cu căldură radiantă;
- lucrări cu laser.
 4. Protecţia respiratorie
Semimăşti/Aparate de protecţie respiratorie:
- lucrări în containere, spaţii înguste şi cuptoare industriale alimentate cu gaz,
în cazul în care poate exista riscul intoxicării cu gaz sau cantitatea de oxigen este
insuficientă;
- lucrări la gura de încărcare a furnalelor;
- lucrări în apropierea convertizoarelor şi a conductelor de gaz ale furnalelor;
- lucrări în apropierea oalelor de turnare, în cazul în care se pot degaja vapori
de metale grele;
- lucrări pe căptuşeala furnalelor şi a oalelor de turnare, în cazul în care se pot
degaja pulberi;
- vopsirea prin pulverizare fără ventilaţie corespunzătoare;
- lucrări în puţuri, canale şi alte spaţii subterane ale sistemului de canalizare;
- lucrări în instalaţii de răcire în care există riscul scurgerii agentului de
refrigerare.
5. Protecţia auzului
Antifoane:
- lucrări la prese de metale;
- lucrări cu dispozitive pneumatice;
- lucrări ale personalului de la sol în aeroporturi;
- lucrări de treierat;
- lucrări în industria lemnului şi textilă.
6. Protecţia corpului, braţelor şi mâinilor
Îmbrăcăminte de protecţie:
- lucrări cu acizi şi soluţii caustice, dezinfectanţi şi substanţe de curăţare
corozive;
- lucrări cu sau în apropierea materialelor fierbinţi şi acolo unde se simt
efectele căldurii;
- lucrări cu produse din sticlă plată;
- lucrări de sablare;
- lucrări în camere frigorifice.
Îmbrăcămite de protecţie greu inflamabilă:
- lucrări de sudură în spaţii înguste.
Şorţuri rezistente la perforaţie:
- lucrări de dezosare şi tranşare;
- lucrări cu cuţite de mână care implică îndreptarea cuţitului spre corp.
Şorţuri din piele:
- lucrări de sudură;
- lucrări de forjare;
- lucrări de turnare.
Protecţia antebraţului:
- lucrări de dezosare şi tranşare.
Mănuşi:
- lucrări de sudură;
 - manipularea de obiecte cu muchii ascuţite, dar nu la utilizarea maşinilor care
prezintă riscul ca mănuşa să fie prinsă;
- lucrări neprotejate cu acizi şi soluţii caustice.
Mănuşi din împletitură metalică:
- lucrări de dezosare şi tranşare;
- utilizarea obişnuită a cuţitelor de mână în producţie şi abatoare;
- schimbarea cuţitelor la maşinile de tăiat.
7. Îmbrăcăminte de protecţie împotriva intemperiilor:
- lucrări în aer liber pe ploaie şi vreme rece.
8. Îmbrăcăminte reflectorizantă:
- lucrări în locuri în care lucrătorii trebuie să poată fi observaţi la timp.
9. Centuri de securitate:
- lucrări pe schele;
- asamblarea de piese prefabricate;
- lucrări pe stâlpi.
10. Frânghii de securitate:
- lucrări în cabine de macarale amplasate la mare înălţime;
- lucrări în cabine de stivuitoare şi elevatoare amplasate la mare înălţime în
depozite;
- lucrări în partea superioară a turnurilor de sondă;
- lucrări în puţuri şi canalizări.
11. Protecţia pielii:
- prelucrarea materialelor de acoperire;
- lucrări de tăbăcărie.