Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”

Referat
„Tomograful prin Emisie de
Pozitroni”

A realizat studenta grupei M-2323

Russu Luminița

Chișinău 2023
1
 Cuprins
1. Descriere generală
2. Principiul de funcționare:
2.1.1 Emisia de pozitroni
2.1.2 Interacțiunea pozitron-electron
3. Utilizări medicale:
3.1.1 Diagnosticul și stadializarea cancerului
3.1.2 Bolile cardiovasculare
3.1.3 Studii neurologice
3.1.4 Studiul tulburărilor psihice
4. Avantajele Tomografiei prin emisie de pozitroni
5. Limitările Tomografiei prin emisie de pozitroni
6. Combinarea PET cu alte tehnologii
7. Perspective de dezvoltare
8. Concluzii
9. Bibliografie

2
 1. Descriere generală

Tomografia cu emisie de pozitroni (PET) este o excelentă procedură de imagistică non-invazivă

cu o gamă largă de aplicații clinice și de cercetare în evaluarea fiziopatologiei multor tulburări ale
creierului, cum ar fi tulburările neurodegenerative, infecțiile, epilepsia, convulsiile, tulburările
psihiatrice și tumori cerebrale, precum și în studiul neurofiziologiei creierului normal. PET este o
tehnică de imagistică extrem de sensibilă care permite cartografierea tridimensională a radiotracerelor
emițătoare de pozitroni administrate în cantități minuscule (μg) fără a provoca efecte fiziologice sau
farmacologice semnificative. Prin urmare, PET este adesea denumită o unealtă de imagistică
funcțională sau moleculară, care permite studierea funcției biologice atât în starea de sănătate, cât și în
boală, în contrast cu rezonanța magnetică nucleară (RMN) și tomografia computerizată (CT), care sunt
mai potrivite pentru studierea schimbărilor morfologice ale corpului. După introducerea sa la începutul
anilor 1970, PET a fost considerată inițial o puternică unealtă de cercetare pentru evaluarea
fenomenelor fiziologice, inclusiv a fluxului sanguin cerebral folosind 15O-H2O. În 1976, însă, pe baza
lucrării lui Sokoloff și a colegilor săi, a fost dezvoltat 18F-fluorodeoxiglucoza (FDG) pentru studierea
metabolismului glucozei din creier, ceea ce a extins semnificativ domeniul de aplicare al PET
(Sokoloff et al., 1977, Reivich et al., 1979, Raichle, 2001). FDG PET este în prezent o unealtă larg
utilizată și aprobată clinic în neurologie, cardiologie și oncologie.[1]

Conceptul de tomografie cu emisie și transmisie a fost introdus de David E. Kuhl, Luke

Chapman și Roy Edwards la sfârșitul anilor 1950. Munca lor a condus ulterior la proiectarea și
construcția mai multor instrumente tomografice la Universitatea din Pennsylvania. În 1975, tehnicile
de imagistică tomografică au fost dezvoltate în continuare de Michel Ter-Pogossian, Michael E.
Phelps, Edward J. Hoffman și alții la Școala de Medicină a Universității Washington.[2]

Lucrările lui Gordon Brownell, Charles Burnham și colaboratorii lor de la Massachusetts

General Hospital începând cu anii 1950 au contribuit semnificativ la dezvoltarea tehnologiei PET și au
inclus prima demonstrație a radiației de anihilare pentru imagistică medicală.[80] Inovațiile lor,
inclusiv utilizarea conductelor de lumină și analiza volumetrică, au fost importante în implementarea
imagisticii PET. În 1961, James Robertson și colaboratorii săi de la Laboratorul Național Brookhaven
au construit primul scaner PET cu un singur plan, poreclit "head-shrinker" (reducătorul de cap).[2]

2. Principiul de funcționare

În PET, molecule organice etichetate cu

radionuclei emițători de pozitroni sunt injectate
sau inhalate, iar fotoni cu energie mare produși de

3
procesele de anihilare sunt detectați de detectoare de cristal .Un computer utilizează liniile de origine
ale acestor fotoni pentru a reconstrui o hartă tridimensională a unui sistem organic în funcțiune.
Radionuclidii emițători de pozitroni cel mai des utilizați sunt carbonul 11, oxigenul 15, azotul 13,
fluorul 18 și rubidiul 82. Centrele de imagistică PET constau de obicei dintr-un compartiment cu
ciclotron, un compartiment de radiochimie, un scanner PET și computere pentru reconstrucția
imaginii. Compușii radiologici utilizați în PET pot fi împărțiți în agenți de imagistică a fluxului
sanguine și agenți de imagistică metabolică.[3]
2.1 Emisia de pozitroni

Radionuclitedele sunt încorporate fie în compuși utilizați în mod normal de către organism,
cum ar fi glucoza (sau analogii glucozei), apă sau amoniac, fie în molecule care se leagă de receptori
sau alte locuri de acțiune a medicamentelor. Astfel de compuși etichetați sunt cunoscuți sub denumirea
de radiotraceri. Tehnologia PET poate fi utilizată pentru a urmări calea biologică a oricărui compus în
organismele umane, cu condiția să poată fi radiomarcat cu un izotop PET. Prin urmare, procesele
specifice care pot fi investigate cu PET sunt practic nelimitate, iar radiotracerii pentru noi molecule
țintă și procese continuă să fie sintetizați. Până în acest moment, există deja zeci de radiotraceri în uz
clinic și sute aplicate în cercetare. În 2020, cel mai frecvent utilizat radiotrazaor în imagistica clinică
PET este derivatul de carbohidrat fluorodeoxiglucoză (18F) (18F-FDG). Acest radiotracor este utilizat
în practic toate scanările de oncologie și majoritatea scanărilor în neurologie, reprezentând astfel cea
mai mare parte a radiotracerilor (>95%) utilizați în imagistica PET și PET-CT.[2]

Datorită perioadelor scurte de înjumătățire ale majorității radioizotopilor emițători de pozitroni,

radiotracerii au fost tradițional produși folosind un ciclotron în proximitatea facilității de imagistică
PET. Perioada de înjumătățire a fluorului-18 este suficient de lungă încât radiotracerii etichetați cu
fluor-18 pot fi fabricați comercial în locații externe și transportați către centrele de imagistică. Recent,
generatorii de rubidiu-82 au devenit disponibili comercial. Aceștia conțin strontiu-82, care se
descompune prin captura electronică pentru a produce rubidiu-82 emițător de pozitroni.

Utilizarea izotopilor emițători de pozitroni ai metalelor în scanările PET a fost revizuită,

incluzând elemente care nu au fost menționate mai sus, cum ar fi lantanidele.[2]
2.2 Interacțiunea pozitron-electron
Cea mai semnificativă fracțiune a anihilărilor electron–pozitron rezultă în emisia a doi fotoni
gamma de 511 keV, care sunt emiși la aproape 180 de grade unul față de celălalt. Prin urmare, este
posibil să se localizeze sursa acestora de-a lungul unei linii drepte de coincidență (numită și linie de
răspuns sau LOR). În practică, LOR are o lățime nenulă deoarece fotoni emiși nu sunt exact la 180 de
grade unul față de celălalt. Dacă timpul de acțiune al detectoarelor este mai mic de 500 de
4
picosecunde, în loc de aproximativ 10 nanosecunde, este posibil să se localizeze acțiunea la un
segment al unei corzi, a cărui lungime este determinată de rezoluția temporală a detectorului. Pe
măsură ce rezoluția temporală se îmbunătățește, raportul semnal-zgomot (SNR) al imaginii va crește,
necesitând mai puține acțiuni pentru a obține aceeași calitate a imaginii. Această tehnologie nu este
încă răspândită, dar este disponibilă pentru unele sisteme noi.[2]
3. Utilizări medicale
3.1 Diagnosticul și stadializarea cancerului
Prin imagistica fenotipului molecular
individual, PET face posibilă investigarea întrebărilor
relevante oncologic, cum ar fi diferențierea între
tumorile benigne și maligne, detectarea tumorii
primare, detectarea precoce a recurenței, precum și
evaluarea răspunsului la tratament, într-un mod
cuantitativ și, în special, mai devreme și mai precis în
comparație cu alte tehnici. Tehnologia din spatele PET
face ca metoda să fie mai sensibilă în detectarea chiar și a
tumorilor mici în comparație cu alte metode de
imagistică, iar, deoarece atât informațiile moleculare,
cât și dimensiunea sunt luate în considerare în Figura. 2: Scanarea integrală a corpului cu
utilizarea FDG. Segmentele pronunțate în
caracterizarea leziunilor, aceasta este capabilă să le regiunea creierului, vezicii urinare și inimii
diferențieze mai specific. În acest sens, există acum o prezintă o normalitate. În regiunea
plămânilor putem observa metastaze.
serie de radiofarmaceutice disponibile. În special,
diagnosticul la stadiu incipient (de exemplu, cancerul pulmonar) și evaluarea răspunsului tumorii la
tratament (de exemplu, limfoamele) au fost îmbunătățite prin această formă de imagistică metabolică.
În Tabelul 2 sunt prezentate diferite preparate radiofarmaceutice utilizate în studiile oncologice.
Pentru studiul metabolismului tumoral, 18FDG este cel mai frecvent utilizat, dar există și alte
variante sub formă de aminoacizi. De asemenea, efectul terapiei asupra metabolismului tumoral poate
fi cuantificat prin măsurarea înainte și după terapie. Prin efectuarea celui de-al doilea studiu în timpul
terapiei, este posibilă și o evaluare prognostică.[5] Pentru studiile cerebrale, utilizarea unui aminoacid
poate fi favorabilă datorită raportului semnal-zgomot mai bun în comparație cu studiul metabolismului
glucozei. Este, de asemenea, posibil să se genereze imagini "întregului corp" proiectând un număr de
imagini transversale consecutive în imagini planare ale întregului corp. În oncologie, studiile întregului
corp cu 18FDG devin cea mai frecventă modalitate de imagistică, a se vedea Figura . Mai mult,
18FDG în sine este cea mai frecventă aplicație clinică a PET în oncologie, ceea ce se datorează și
faptului că mai multe studii au arătat că această aplicație a PET este rentabilă și prietenoasă cu

5
pacientul. Scanerele PET/CT combinate au un impact asupra managementului pacienților pentru
planificarea chirurgicală și de radioterapie, precum și asupra evaluării răspunsului tumoral.[4]
3.2 Bolile cardiovasculare
Tomografia cu emisie de pozitroni (PET) s-a impus ca un instrument de diagnostic eficient în
imagistica cardiovasculară. Cele mai importante aplicații clinice în cardiologie sunt evaluarea perfuziei
miocardice și a metabolismului. Tracerii utilizați pentru imagistica perfuziei includ apă marcată
cu15O, amoniac marcat cu13N și rubidiu82. Pentru studiile metabolice, se utilizează palmitat11C,
acetat11C și 2-fluoro-2-
dezoxiglucoza18F (FDG). Studiile
de metabolism miocardic sunt de o

Figura 4. Fluxul de sânge cardiac în stare de odihnă( stânga) și în

urma consumului de glucoză(dreapta).

valoare deosebită în evaluarea viabilității miocardului la pacienții cu boală ischemică a inimii și funcție
afectată a ventriculului stâng . Restaurarea fluxului sanguin către regiunile cu miocard viabil, dar
subperfuzat („miocard hibernant”), poate îmbunătăți funcția ventriculară stângă la acești pacienți.
Imagistica PET cu FDG oferă valori predictive pozitive de aproximativ 72% și valori predictive
negative de aproximativ 83% pentru îmbunătățirea funcției ventriculare stângi după revascularizare la
acești pacienți. Alte aplicații ale PET în cardiologie includ evaluarea densității și distribuției
receptorilor simpatici în inimă.[6]
Radiofarmaceuticele utilizate pentru studiile cardiace sunt enumerate în Tabelul 6. 13N-
amoniacul este utilizat pentru măsurarea fluxului sanguin miocardic. Pentru a studia viabilitatea sau
consumul de glucoză al inimii, este utilizat în combinație cu 18FDG. [5]

Tabelul 5. Radiofarmaceuticile utlizate pentru studiile cardiace

6
 3.3 Studiile neurologice
Înainte ca utilizarea imagisticii prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI) să devină
răspândită, tomografia cu emisie de pozitroni (PET) era metoda preferată pentru imagistica funcțională
a creierului (în opoziție cu cea structurală), și continuă să aducă contribuții semnificative în domeniul
neuroștiințelor. Tomografia PET este utilă și în chirurgia stereotactică și radiocirurgia ghidate de PET
pentru tratamentul tumorilor intracraniene, malformațiilor arteriovenoase și a altor afecțiuni tratabile
chirurgical.[7]
Tomografia PET este folosită și
pentru diagnosticul bolilor cerebrale, în
special datorită faptului că tumorile
cerebrale, accidentele vasculare cerebrale
și bolile neurodegenerative (cum ar fi
boala Alzheimer și boala Parkinson)
provoacă schimbări semnificative în
metabolismul cerebral, ceea ce duce la
modificări detectabile în scanările PET.
PET este probabil cel mai util în
diagnosticarea timpurii ale anumitor Figura 6. Creierul unui pacient cu Alzheimer în urma consumului
de glucoză. Observăm că în zona occipitală consumul este
demențe (cu exemple clasice fiind boala
diminuat cu 50%.
Alzheimer și boala Pick), unde leziunile
incipiente sunt prea difuze și determină prea puține modificări în volumul cerebral și structura globală
pentru a schimba suficient imaginile CT și RMN standard.

Tabelul
Tomografia PET este, de 7.asemenea,
Radiofarmaceuticile
utilizatăutilizate
activ înîncazul
studiilesclerozei
neurologice
multiple și altor sindroame
demielinizante dobândite, dar în principal în cercetarea patogenezei.
Programele clinice și de cercetare sunt concentrate pe metabolismul glucozei (18FDG), fluxul sanguin
cu H215O, studii receptorilor și terapie genetică. Pentru studiile neuro-oncologice, sunt disponibile
atât 18FDG cât și 11C-metionină. A fost dezvoltat un software pentru traducerea radioactivității
7
măsurate a 18FDG în consumul de glucoză. Transportorul de dopamină și receptorul D2 în creierul
uman au fost studiate cu 18F-DOPA și 11C-raclopride pentru o perioadă considerabilă de timp, în
special în cazul bolii Parkinson.[5]
3.4 Studiul tulburărilor psihice
Numeroși compuși care se leagă selectiv de neuroreceptori de interes în psihiatria biologică au
fost marcați radioactiv cu C-11 sau F-18. Radioliganzi
care se leagă de receptori dopaminergici (D1,receptor
D2, transportor de recaptare), receptori serotonergici
(5HT1A, 5HT2A, transportor de recaptare), receptori
opioizi (mu și kappa), receptori colinergici (nicotinici și
muscarinici) și alte situri au fost utilizați cu succes în
studii cu subiecți umani. Au fost efectuate studii care au
examinat starea acestor receptori la pacienți în
comparație cu persoane sănătoase în schizofrenie, abuz
de substanțe, tulburări de dispoziție și alte afecțiuni Figura 8. Imaginea creierului uman scanat cu ajutorul
psihiatrice.[2] Tomografului prin Emisie de Pozitroni

4. Avantajele Tomografiei prin Emisie de Pozitroni

PET este atât o unealtă medicală, cât și o unealtă de cercetare utilizată în circumstanțele
preclinice și clinice. Este utilizată în mod intens în imagistica tumorilor și în căutarea metastazelor în
domeniul oncologiei clinice, precum și în diagnosticul clinic al anumitor boli cerebrale difuze, cum ar
fi cele care cauzează diverse tipuri de demențe. PET este o unealtă valoroasă de cercetare pentru a
învăța și a îmbunătăți cunoștințele despre creierul uman normal, funcționarea inimii și pentru a susține
dezvoltarea de medicamente. PET este, de asemenea, utilizat în studii preclinice cu animale. Permite
investigații repetate asupra acelorași subiecți în timp. Procesele fiziologice duc la modificări anatomice
în corp. Deoarece este capabilă să detecteze procese biochimice precum și expresia unor proteine, PET
poate furniza informații la nivel molecular mult înainte ca orice modificare anatomică să fie vizibilă.
[2]
5. Limitările Tomografiei cu Emisie de Pozitroni
Minimizarea dozei de radiație ce acționează asupra pacientului este o caracteristică atractivă a
utilizării radionuclizilor cu viață scurtă în PET. Pe lângă rolul său stabilit ca tehnică de diagnostic, PET
are un rol tot mai extins ca metodă de evaluare a răspunsului la terapie, în special în terapia cancerului,
unde riscul pentru pacient din lipsa cunoașterii progresului bolii este mult mai mare decât riscul
provenit de la radiația testului. Deoarece tracerii sunt radioactivi, persoanele în vârstă și femeile
gravide nu pot utiliza această tehnică din cauza riscurilor asociate radiației.
8
 Limitările utilizării
extinse a PET provin din
costurile ridicate ale
ciclotronilor necesari
pentru producerea
radionuclizilor cu viață
scurtă pentru scanarea
PET și din necesitatea
unor echipamente de
sinteză chimică adaptate
special pentru a produce Figura 9. Principiul acțiunii traceri-lor în timpul Tomografiei prin Emisie de Pozitroni
radiofarmaceuticele după
pregătirea radioizotopului. Moleculele de radiotracer organic care conțin un radioizotop emițător de
pozitroni nu pot fi sintetizate mai întâi, iar apoi radioizotopul pregătit în interiorul lor, deoarece
bombardarea cu un ciclotron pentru pregătirea radioizotopului distruge orice purtător organic pentru
acesta. În schimb, izotopul trebuie pregătit mai întâi, iar apoi procedura pentru pregătirea oricărui
radiotracer organic (cum ar fi FDG) trebuie realizată foarte rapid, înainte ca izotopul să se
descompună. Puține spitale și universități sunt capabile să mențină astfel de sisteme, iar cea mai mare
parte a PET-ului clinic este susținută de furnizorii terți de radiotraceri care pot furniza simultan mai
multe câmpuri de acțiune.[5] Această limitare restrânge în principal PET-ul clinic la utilizarea
tracerilor etichetați cu fluor-18, care are o semiviață de 110 minute și poate fi transportat pe o distanță
rezonabilă înainte de utilizare, sau la rubidiu-82 (utilizat sub formă de clorură de rubidiu-82) cu o
semiviață de 1,27 minute, care este creat într-un generator portabil și este utilizat pentru studiile de
perfuzie miocardică. În ultimii ani, câțiva ciclotroni cu amplificare integrată și „laboratoare fierbinți”
(laboratoare de chimie automate care pot lucra cu radioizotopi) au început să însoțească unitățile PET
în spitale.
Deoarece durata de semiviață a fluorului-18 este de aproximativ două ore, doza pregătită a unui
radiofarmaceutic care conține acest radioizotop va trece prin mai multe durate de descompunere în
timpul zilei de lucru. Acest lucru necesită recalibrări frecvente ale dozei rămase (determinarea
activității per unitate de volum) și o planificare atentă în ceea ce privește programarea pacienților.

9
 6. Combinarea Tomografiei prin Emisie de Pozitroni cu alte tehnologii
Scanările PET sunt tot mai des citite alături de scanările CT sau de imagistica prin rezonanță
magnetică (MRI), cu combinația (numită "coînregistrare") furnizând atât informații anatomice, cât și
metabolice (adică, care este structura și ce face biochimic). Deoarece imaginea PET este cel mai utilă
în combinație cu
imaginea anatomică,
cum ar fi CT-ul,
scanerele moderne de
PET sunt acum
disponibile cu scanere
integrate CT de înaltă
performanță cu mai
multe detectoare (așa-
numitele "PET-CT").
Deoarece cele două
scanări pot fi efectuate

Figura 10. Imaginea corpului uman obținută în rezultatul scanării PET-CT într-o secvență
imediată în aceeași
sesiune, cu pacientul neîntorcându-se între cele două tipuri de scanări, cele două seturi de imagini sunt
înregistrate mai precis, astfel încât zonele de anormalitate în imaginea PET pot fi corelate mai perfect
cu anatomia din imaginile CT.
La Institutul Jülich de Neuroștiințe și Biofizică, cel mai mare dispozitiv PET-MRI din lume a
început să funcționeze în aprilie 2009. Un tomograf cu rezonanță magnetică de 9,4 tesla (MRT)
combinat cu un tomograf cu emisie de pozitroni (PET). În prezent, doar capul și creierul pot fi
imaginate la aceste puteri ridicate ale câmpului magnetic.
Pentru imagistica creierului, înregistrarea scanărilor CT, MRI și PET poate fi realizată fără necesitatea
unui scaner integrat PET-CT sau PET-MRI, folosind un dispozitiv cunoscut sub numele de N-
localizator.[2]
7. Perspective de dezvoltare

10
Există două mari oportunități
tehnice definibile pentru
extinderea aplicațiilor imagisticii
PET pentru întregul corp, care,
dacă sunt implementate, promit
să ofere o schimbare
semnificativă în utilizarea PET și
mijloacele de realizare a
potențialului său complet. În
prezent, scanerele PET
înregistrează în jur de 1% dintre
perechile de fotoni coincidenți
emise din corp și coincidențele
dobândite sunt stocate în
listmode ca evenimente
individuale cu un marcaj
temporal sau sortate în
Figura 11. Imaginea encefalului obținută în urma scanării PET-CT
aranjamente (sinograme) din care
distribuția traserului în 3D poate fi reconstruită. Nivelul de incertitudine în acest proces de
reconstrucție crește zgomotul și, prin urmare, reduce sensibilitatea. Extinderea câmpului de vedere
axial al scanerului PET pentru a acoperi întregul corp ar îndeplini multe dintre criteriile dorite
discutate mai sus. Aceasta nu este deloc o idee nouă și a fost discutată cu aproximativ 26 de ani sau
mai mult în urmă, într-o perioadă în care scanarea PET pentru întregul corp era încă în faza sa
incipientă. Scanerele PET curente au un câmp de vedere axial de aproximativ 25 de cm, astfel încât
extinderea acestuia la aproximativ 2 m în lungime ar crește sensibilitatea pentru PET-ul întregului
corp de 40 de ori.
8. Concluzii
În urma cercetării efectuate pot afirma că Tomograful prin Emisie de Pozitroni reprezintă un
dispozitiv inovativ și esențial, ce permite diagnosticarea rapidă și precisă a tumorilor, metastazelor
și multor altor maladii ale organismului uman. Specificitatea înaltă în identificarea prematură
formațiunilor maligne oferă un beneficiu considerabil pacienților, mărind probabilitatea
administrării unui tratament și eficient în lupta cu boala. Utilizarea aparatului PET în neurologie
poate oferi o nouă perspectivă asupra bolilor neurodegenerative și psihice, înlesnind studiul
acestora.

11
 În ciuda beneficiilor enumerate, există o serie de limitări considerabile, precum costul înalt și
dificultățile în sintetizarea radiofarmaceuticelor. De asemenea remarcăm imposibilitatea realizării
scanărilor PET asupra femeilor însărcinate și bătrânilor din cauza utilizării preparatelor radioactive.
În concluzie, observăm necesitatea dezvoltării tehnologiei ce stă la baza Tomografului prin
Emisie de Pozitroni, pentru a beneficia din plin de o modalitate eficientă și rapidă de diagnosticare a
afecțiunilor si maladiilor.

Bibliografie
[1] https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/B9780444534859000118
[2] https://en.wikipedia.org/wiki/Positron_emission_tomography
[3]https://academic.oup.com/ajhp/article-abstract/49/6/1499/5183487
[4]https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5913576/
[5]https://cds.cern.ch/record/1005065/files/p363.pdf
[6]https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S1078817400902979
[7]https://en.wikipedia.org/wiki/Brain_positron_emission_tomography
12
13