Caracterizare Ion
Caracterizare Ion
Caracterizare Ion
Actiunea romanului incepe intr o zi de duminica, in care locuitorii satului Pripas se afla la
hora, in curtea Teodosiei, vaduva lui Maxim Oprea.
Hotararea lui Ion de a o lua pe Ana cea bogata la joc, desi o place pe Florica cea saraca,
marcheaza inceputul conflictului. Venirea la carciuma a lui Vasile Baciu, tatal Anei si
confruntarea verbala cu Ion, pe care l numeste „hot” si „talhar”, pentru ca „sarantocul” ii ia
fata promisa altui taran bogat va starni dorinta de razbunare a flacaului, care o ca seduce pe
Ana, facandu-l de rusine pe Vasile Baciu si determinandu-l sa accepte nunta.
Castigata de Ion, bataia de la carciuma cu George, este starnita sub pretextul platii lautarilor,
dar in fapt are loc pentru dreprul de a o lua pe Ana in casatorie. Scena alimenteaza dorinta de
razbunare a lui George, care, in finalul romanului, il va asasina pe Ion lovindu-l cu sapa.
Caracterizarea personajelor se realizeaza in mod realist, veridic, prin utilizarea limbajului
regional ardelenesc si a diferitelor registre lexicale, in functie de conditia lor sociala.
Abordarea personajelor ca tipologii este specifica realismului, ca si importanta acordata
relatiei lor cu mediul social. Stratificarea sociala pune in lumina conflictele dintre taranii
saraci si cei instariti. Conflictul central, lupta pentru pamant in satul traditional, intre
sarantocul Ion si Vasile Baciu este dublat de conflictul interior, intre „glasul pamantului” si
„glasul iubirii”, simbolizate de cele doua femei dorite de Ion: Ana si Florica. Protagonistul
este implicat in conflicte secundare; cu Simion Lungu pentru o brazda de pamant sau cu
George Bulbuc, pentru femeia iubita.
Ion este un personaj puternic individualizat, dar totodata tipic pt categoria taranilor saraci,
dupa cum observa G. Calinescu: „toti flacaii din sat sunt varietati de Ion.”
Ion este personajul principal, eponim si rotund. Realizat prin tehnica basoreliefului, domina
celelalte personaje implicate in conflict (Ana, Vasile, Florica, George) care i pun in lumina
trasaturile. Tipologia personajului se reliefeaza printr-o tehnica a contrapunctului: imaginea
lui Ion cel sarac, dar frumos si puternic este pusa in paralel cu imaginea lui George, flacaul cel
bogat, dar matahalos; Ion o iubeste pe Florica, dar o ia pe Ana cea bogata de nevasta, in timp
ce George o vrea pe Ana, dar o ia pe Florica.
Ion este un personaj complex, cu insusiri contradictorii: viclenie si naivitate, gingasie si
brutalitate, perseverenta si cinicism. La inceputul romanului, i se face un portret favorabil,
actiunile sale fiind motivate de nevoia de a-si depasi conditia. Insa, in goana patimasa dupa
avere, el se dezumanizeaza treptat, iar moartea lui este expresia intentiei moralizatoare a
scriitorului.
Principala trasatura a sa, dragostea pt pamant si munca este motivats prin apartenenta sa la
tipologia țăranului sarac.
Desi sarac, este „iute si harnic ca ma-sa”, iubeste munca („munca ii era draga, oricat ar fi fost
de aspra”) si „pamantul ii era drag ca ochii din cap”.
Lacomia pt pamant, cauza psihologica a actiunilor sale, este sintetizata in vorbele copilului,
introduse in biografia realizata de narator: „Iubirea pamantului l-a stapanit de mic copil.