Caracterizare Ion

Descărcați ca docx, pdf sau txt
Descărcați ca docx, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 3

Caracterizare ion

Limba romana (Liceul Victor Babeș)

Scan to open on Studocu

Studocu is not sponsored or endorsed by any college or university

Downloaded by Iancu George ([email protected])


Caracterizare Ion

Actiunea romanului incepe intr o zi de duminica, in care locuitorii satului Pripas se afla la
hora, in curtea Teodosiei, vaduva lui Maxim Oprea.
Hotararea lui Ion de a o lua pe Ana cea bogata la joc, desi o place pe Florica cea saraca,
marcheaza inceputul conflictului. Venirea la carciuma a lui Vasile Baciu, tatal Anei si
confruntarea verbala cu Ion, pe care l numeste „hot” si „talhar”, pentru ca „sarantocul” ii ia
fata promisa altui taran bogat va starni dorinta de razbunare a flacaului, care o ca seduce pe
Ana, facandu-l de rusine pe Vasile Baciu si determinandu-l sa accepte nunta.
Castigata de Ion, bataia de la carciuma cu George, este starnita sub pretextul platii lautarilor,
dar in fapt are loc pentru dreprul de a o lua pe Ana in casatorie. Scena alimenteaza dorinta de
razbunare a lui George, care, in finalul romanului, il va asasina pe Ion lovindu-l cu sapa.
Caracterizarea personajelor se realizeaza in mod realist, veridic, prin utilizarea limbajului
regional ardelenesc si a diferitelor registre lexicale, in functie de conditia lor sociala.
Abordarea personajelor ca tipologii este specifica realismului, ca si importanta acordata
relatiei lor cu mediul social. Stratificarea sociala pune in lumina conflictele dintre taranii
saraci si cei instariti. Conflictul central, lupta pentru pamant in satul traditional, intre
sarantocul Ion si Vasile Baciu este dublat de conflictul interior, intre „glasul pamantului” si
„glasul iubirii”, simbolizate de cele doua femei dorite de Ion: Ana si Florica. Protagonistul
este implicat in conflicte secundare; cu Simion Lungu pentru o brazda de pamant sau cu
George Bulbuc, pentru femeia iubita.
Ion este un personaj puternic individualizat, dar totodata tipic pt categoria taranilor saraci,
dupa cum observa G. Calinescu: „toti flacaii din sat sunt varietati de Ion.”
Ion este personajul principal, eponim si rotund. Realizat prin tehnica basoreliefului, domina
celelalte personaje implicate in conflict (Ana, Vasile, Florica, George) care i pun in lumina
trasaturile. Tipologia personajului se reliefeaza printr-o tehnica a contrapunctului: imaginea
lui Ion cel sarac, dar frumos si puternic este pusa in paralel cu imaginea lui George, flacaul cel
bogat, dar matahalos; Ion o iubeste pe Florica, dar o ia pe Ana cea bogata de nevasta, in timp
ce George o vrea pe Ana, dar o ia pe Florica.
Ion este un personaj complex, cu insusiri contradictorii: viclenie si naivitate, gingasie si
brutalitate, perseverenta si cinicism. La inceputul romanului, i se face un portret favorabil,
actiunile sale fiind motivate de nevoia de a-si depasi conditia. Insa, in goana patimasa dupa
avere, el se dezumanizeaza treptat, iar moartea lui este expresia intentiei moralizatoare a
scriitorului.
Principala trasatura a sa, dragostea pt pamant si munca este motivats prin apartenenta sa la
tipologia țăranului sarac.
Desi sarac, este „iute si harnic ca ma-sa”, iubeste munca („munca ii era draga, oricat ar fi fost
de aspra”) si „pamantul ii era drag ca ochii din cap”.
Lacomia pt pamant, cauza psihologica a actiunilor sale, este sintetizata in vorbele copilului,
introduse in biografia realizata de narator: „Iubirea pamantului l-a stapanit de mic copil.

Downloaded by Iancu George ([email protected])


Vesnic a pizmuit pe cei bogati si vesnic s-a inarmat intr-o hotarare patimasa: „Trebuie sa aiba
pamant mult, trebuie! De pe atunci i-a fost mai drag ca o mama.”
Iubirea pamantului si „hotararea patimasa” cresc in sufletul tanarului sarac si ambitios, care
gaseste calea de a se imbogati prin casatoria sa cu o fata bogata. Cum Vasile Baciu nu i-ar fi
dat fata de bunavoie, Ion decide sa o seduca pe Ana. Monologul interior evidentiaza
framantarile sufletesti care apar cand trebuie sa aleaga intre iubire si pamant: „Ma molesesc
ca o baba naroada. Parca n-as mai fi in stare sa ma satur de calicie... Las ca-i buna Anuta! As
fi o natafleata sa dau cu piciorul norocului pentru niste vorbe...”
Lacomia apare in momentul in care intra pentru prima data pe pamantul lui Simon Lungu,
pentru ca acesta fusese inainte al glanetasilor: „inima ii tremura de bucurie ca si-a marit
averea”. Acest moment marcheaza inceputul dezumanizarii lui Ion.
Ion este viclean cu Ana. Desi nu o iubeste, o joaca la hora, o seduce, apoi se instraineaza,
casatoria sa cu fata simbolizand doar mijlocul de a obtine averea de la Baciu.
Dezumanizarea sa se manifesta in atitudinea personajului fata de Ana pe parcursul intregului
roman, dar si in inversunarea impotriva socrului, caruia ii ia tot pamantul, dintr-o lacomie
nemasurata.
Dupa ce intra in posesia pamanturilor ravnite, Ion se simte in sfarsit asezat in ierarhia cuvenita
si primele schimbari vizibile sunt mersul lui, mai leganat si mai ferm, si vorba mai apasata.
Scena in care Ion ingenuncheaza si saruta pamantul ilustreaza iubirea sa patimasa: „Acuma,
stapan al tuturor pamanturilor, ravnea sa le vaza, sa le mangaie ca pe niste ibovnice
credincioase [...] Apoi incet, cucernic, fara sa-si dea seama, se lasa-n genunchi, isi cobori
fruntea si-si lipi buzele cu voluptate de pamantul ud”.
Instinctul de posesie asupra pamantului fiind satisfacut se indreapta catre satisfacerea altei
nevoi launtrice: patima pentru Florica. Asa cum ravnise la averea altuia, acum ravneste la
nevasta lui George si are revelatia adevaratei fericiri: iubirea pe care si-o doreste cu orice pret:
„Sa stiu ca fac moarte de om si tot a mea o sa fii”. Avertizat de Savista, George il ucide pe Ion
cu o lovitura de sapa.
Dominat de instincte, in afara oricarei morale, incalcand legile nescrise ale satului, Ion este o
victima a lacomiei si a orgoliului sau.

Downloaded by Iancu George ([email protected])

S-ar putea să vă placă și