COLEGIUL ENERGETIC RM.

VALCEA

- COMPARTIMENTUL CONTABILITATE CF 2540821

LUCRARE DE CONCEPTIE PRIVIND ORGANIZAREA SI EXERCITAREA

CONTROLULUI FINANCIAR PREVENTIV PROPRIU IN CADRUL COLEGIULUI
ENERGETIC RM. VALCEA

1. Evolutia istorica a controlului financiar

Conceptul de control se intalneste inca din epoca feudala, cand domnitorii Tarilor Romane hotarau
cuantumul darilor care se colectau din impozite, servicii sau proprietati, precum si modul de utilizare al
acestora. Caracteristic pentru acea perioada este faptul ca veniturile si cheltuielile visteriei se
confruntau cu cele ale domnitorilor. De aceea, pentru verificarea modului in care se percepeau aceste
dari catre visterie, domnitorii romani dispuneau efectuarea de controale periodice si inopinate.

Incepand cu secolul al XVI-lea veniturile statului incep sa fie delimitate de veniturile personale ale
domnitorilor sau de proprietatile acestora, in aceasta perioada inregistrandu-se o evolutie remarcabila
a sistemului fiscal si administrative.

Prin regulamentele organice aplicate in 1831 si 1832, care reprezinta si primele constitutii ale
principatelor romane, se infiinteaza o adunare obsteasca ordinara, formata din reprezentantii
boierimii, ca putere legiuitoare si se structureaza o organizare administrative si financiara a finantelor
publice.

Odata cu Legea din 24 ianuarie 1864, sistemul de control se modifica prin infiintarea controlului
jurisdictional asupra executarii bugetului, sarcina fiind atribuita unui organ specializat si independent,
respectiv Inalta Curte de Conturi.

Dupa Unirea din 1918 a fost infiintata Garda Financiara, care a functionat mai mult in Transilvania,
Bucovina si Banat si mai putin in Regat. In anul 1927 Garda Financiara s-a desfiintat pentru ca in anul
1932 sa fie reinfiintata in toata tara, toate judetele avand sectii sau comisariate.

Prin legea contabilitatii publice din 1929 este introdusa contabilitatea in partida dubla, obligatorie
pentru toate administratiile publice, inregistrarile contabile si incheierile de situatii si conturi privind
executia bugetului si utilizarea banilor publici facand posibil controlul si cunoasterea situatiei financiare
a tarii.

Dupa anul 1944 s-au inregistrat o serie de modificari semnificative in evolutia controlului din Romania.
Astfel, in perioada 1944-1947 are loc etatizarea Bancii Nationale, reforma monetara si efectuarea
controlului creditelor, pentru ca in anul 1948 sa ia fiinta Directia controlului financiar in cadrul
Ministerului Finantelor si controlul financiar intern in ministere, intreprinderi, etc.

Dupa 1948 atributiile Garzii Financiare au fost prelucrate de militia economica.

In 1949 a fost infiintata Comisia controlului de stat, iar in perioada 1950-1958 s-au adus unele
modificari privind activitatea organelor Ministerului Finantelor cat si la activitatea de control financiar
intern.
Dupa revolutia din decembrie 1989 s-au inregistrat o serie de schimbari majore in Romania ca urmare
a dezvoltarii economice si a armonizarii sistemelor romanesti cu cele ale Uniunii Europene. S-a
reinfiintat Garda Financiara si Curtea de Conturi a Romaniei. Curtea de Conturi, organul suprem de
control a fost infiintata in baza Legii nr. 42/1992 si a inceput sa functioneze la 1 martie 1993. Curtea
de Conturi avea atat atributii de control, cat si atributii jurisdictionale. Constitutia prevede, de
asemenea, doua atributii ce revin Curtii de Conturi:

- sa prezinte anual Parlamentului un raport asupra conturilor de gestiune ale bugetului public national
din exercitiul expirat, cuprinzand si nereguli constatate;

- sa controleze la cererea Camerei Deputatilor sau a Senatului, modul de gestionare a resurselor

publice si sa raporteze despre cele constatate.

2. Obiectivele si functiile controlului financiar

Controlul, ca semnificatie generica, reprezinta acea activitate de analiza si verificare permanenta sau
periodica a unei activitati in scopul de a urmarii desfasurarea acesteia si de a imbunatatii aspectele
acesteia.

Controlul este o necesitate obiectiva si subiectiva si in acelasi timp un mijloc de perfectionare a

activitatii desfasurate, avand ca principale directii de actiune:

- o mai buna organizare a activitatii in general

- intarirea ordinii si disciplinei in organizarea si desfasurarea activitatii economice

- gospodarirea cu mai mare eficienta a mijloacelor de munca, materiale si financiare

- identificarea operatiunilor nereale, neeconomice si nelegale

-preintampinarea aparitiei deficientelor, neregulilor si a pagubelor

- recuperareea daunelor pricinuite si perfectionarea activitatii viitoare

Controlul financiar asigura buna functionare a activitatii economice, actioneaza sistematic in vederea
prevenirii abaterilor si deficientelor, cresterii eficientei, apararii patrimoniului, cunoasterii modului de
respectare a legalitatii cu caracter economic si financiar, stabilirii raspunderii pentru pagubele
pricinuite.

Controlul financiar cuprinde in sfara sa:

-relatiile, fenomenele si procesele financiare

-procesul de administrare si gestionare a bunurilor si valorilor;

- rezultatele activitatii economico-sociale;

Toate momentele, unitatile si locurile unde se gospodaresc valori materiale si banesti si se fac
cheltuieli.

Functiile controlului financiar se deosebesc intre ele prin ceea ce reflecta din punct de vedere al
activitatii financiar-contabile, prin continutul sau rolul lor specific.

Se apreciaza, de unii specialisti, ca procesul metodologic de control raspunde mai bine si cerintelor
privind realizarea in practica a functiilor controlului financiar contabil in special celei de cunoastere-
evaluare, de indrumare ca si a celei de constrangere.
Functia de cunoastere a controlului se realizeaza ca urmare a determinarii rezultatelor economice ale
unei unitati patrimoniale si evaluarii acestora prin raportare la un sistem de criterii prestabilit, in
vederea alegerii masurilor optime de perfectionare a activitatii verificate.

Functia are si rol preventiv prin actiunea de depistare a tendintelor de abatere de la normele
prestabilite si de dispunere a masurilor de desfasurare a activitatii economice in cadrul prevederilor
legale.

Functia de indrumare a activitatii de control se manifesta prin caracterul formativ, stimulativ si de

generalizare a experientei pozitive dobandita atat de cei ce executa controlul cat si de personalul
unitatii controlate, pe parcursul desfasurarii acestei activitati.

Functia de constrangere a controlului financiar rezulta din prevederile legale care reglementeaza
obiectivele si sfera de activitate ale acestuia si consta in masurile administrative, civile sau penale care
sunt dispuse in raport cu gradul de implicare al celor ce se fac vinovati de nerespectarea acestor
norme.

3. Formele controlului financiar

Controlul financiar are sarcina de a preveni angajarea de cheltuieli fara o justificare economica, de a
asigura profit sporit in folosirea resurselor materiale, financiare si de munca.

Controlul financiar se realizeaza prin anumite forme care se imbina, se completeaza reciproc si
alcatuiesc impreuna sistemul integrat, general si cu caracter unitar asupra tuturor domeniilor si
sectoarelor de activitate economico-sociala. Imbinarea stransa, unitara, a diferitelor forme de control
asigura desfasurarea intregii activitati financiare in conformitate cu directivele stabilite, facandu-se
posibila delimitarea fiecarei forme, precum si stabilirea organelor care il executa.

Un prim criteriu de delimitare a formelor este dupa momentul in care se efectueaza, si anume:
controlul financiar preventive concomitent si controlul financiar ulterior.

4. Controlul financiar preventiv

Este un control specializat, care implica verificarea si analiza activitatii economice si financiare sub
aspectul legalitatii, oportunitatii, necesitatii actelor si operatiunilor, a utilizarii cu eficienta a fondurilor
materiale si banesti precum si pentru asigurarea integritatii acestora.

Prin acest control se urmareste sa se previna inregistrarea fenomenelor negative si disfunctionalitatea

in economie prin incalcarea dispozitiilor legale. De aceea acest control trebuie sa actioneze in vederea
perfectionarii activitatii tehnologice si tehnico-economice, ca un factor primordial al cresterii eficientei.
El se realizeaza la toate nivelele, contribuind la mentinerea ordinii si disciplinei, la respectarea
legalitatii, a principiilor liberei initiative si loialitati. Controlul financiar preventiv se exercita de catre
conducatorul compartimentului financiar-contabil.

Se supun controlului financiar preventiv documentele si operatiunile ce se refera la drepturi si obligatii

patrimoniale ale unitatii in faza de angajare si de plata in raport cu alte persoane juridice si fizice.

Documentele ce contin operatiuni supuse controlului financiar preventiv si circuitul acestora se

stabilesc de conducerile ministerelor, ale altor organe centrale de stat, prefecturilor, si regiilor
autonome in functie de specificul activitatii financiare.

Organizarea controlului financiar preventiv intr-o unitate are foarte mare importanta pentru evitarea
partilor duble sau chiar triple, cu mijloace de plata diferite folosite concomitent, numerar, cec. In
vederea exercitarii corecte a acestui control, seful compartimentului financiar – contabil din fiecare
unitate va elabora un grafic al circuitului documentelor ce contine operatiunile supuse controlului, care
va cuprinde si responsabilitatea sefilor compartimentelor de specialitate imputerniciti sa semneze
documentele respective, care raspund de realitatea si exactitatea datelor si legalitatea operatiunilor
consemnate, prezentarea lor in termenul lor legal prevazut in grafic, conform instructiunilor in vederea
efectuarii platilor si corecta lor intocmire.

Controlul concomitent - Se exercita in timpul desfasurarii proceselor economice si financiare,

simultan cu efectuarea actelor si operatiunilor legate de aceste activitati, cu scopul de a interveni
pentru corectarea sau diminuarea, eliminarea deficientelor si ilegalitatilor. Prin acest control se
urmareste cunoasterea operativa a modului in care se indeplinesc sarcinile si se gestioneaza
patrimoniul.

Acest control se exercita sistematic pentru asigurarea desfasurarii proceselor economico-financiare la

parametrii eficienti si este efectuat din interiorul unitatii, iar datele culese in timpul controlului sunt
consemnate intr-un registru de control.

Controlul ulterior vizeaza activitatea din perioadele de gestiune incheiate sau activitati si operatii
economico-financiare terminate si are ca scop combaterea abaterilor de la program sau de la legislatia
in vigoare, recuperarea pagubelor si initierea de masuri pentru reglarea si perfectionarea activitatii
firmei.

Controlul financiar post-operativ are ca obiective principale urmatoarele:

- aplicarea corecta a legislatiei cu caracter financiar;

- existenta si utilizarea rationala a patrimoniului;

- modul de efectuare a cheltuielilor si realizarea veniturilor.

Aceasta forma de control contribuie la identificarea, mobilizarea si formarea resurselor interne din
economie, verifica legalitatea, oportunitatea si eficienta activitatilor, reface integritatea patrimoniului
lezat prin frauda si se actioneaza persoanele care au incalcat reglementarile juridice.

Exista si alte criterii de delimitare a controlului, si anume: dupa sfera de activitate poate fi intern, deci
pe baza dispozitiilor din interiorul societatii, sau extern pe baza documentelor existente la alti agenti
economici.

Controlul poate fi permanent sau periodic, total sau partial. Poate fi de asemenea grupat pe diverse
sectoare ale activitatii si anume controlul de magazin, de documente etc.

Controlul poate fi impartit si dupa organele care il executa in control financiar ierarhic, control de
gestiune sau control de executie, de asemenea se poate imparti si dupa modul de concretizare in
urmatoarele forme: control direct, control indirect, control de drept si control de fapt.

5. Scopul controlului financiar preventiv

Controlul financiar preventiv, prin continutul sau si momentul executarii, asigura oprirea de la
efectuare a operatiunilor economice sau financiare care nu sunt legale, reale, economice, oportune si
necesare cu scopul de a preintampina incalcarea dispozitiilor legale, imobilizarea fondurilor si
pagubirea avutului public si privat.

Controlul financiar preventiv are drept scop identificarea proiectelor de operatiuni care nu respecta
conditiile de legalitate si regularitate si/sau, dupa caz, de incadrare in limitele si destinatia creditelor
bugetare si de angajament si prin a caror efectuare s-ar prejudicia patrimoniul public si/sau fondurile
publice.

Actul juridic prin care se creeaza (in cazul actelor administrative sau al contractelor) sau se constata
(in cazul legilor, hotararilor Guvernului, acordurilor, hotararilor judecatoresti) obligatii de plata pe
seama fondurilor publice este angajamentul legal (corespunzator art. 2 pct. 3 din Legea nr. 500/2002
privind finantele publice).
6. Operatiunile supuse vizei de control financiar preventiv

Fac obiectul controlului financiar preventiv operatiunile care vizeaza, in principal

- angajamentele legale si angajamentele bugetare;

- deschiderea si repartizarea de credite bugetare;

- modificarea repartizarii pe trimestre si pe subdiviziuni a clasificatiei bugetare a creditelor aprobate,

inclusiv prin virari de credite;

- ordonantarea cheltuielilor;

- constituirea veniturilor publice, in privinta autorizarii si stabilirii titlurilor de incasare;

- concesionarea sau inchirierea de bunuri apartinand domeniului public al statului sau al unitatilor
administrativ-teritoriale

- vanzarea, gajarea, concesionarea sau inchirierea de bunuri apartinand domeniului privat al statului
sau al unitatilor administrativ-teritoriale;

- alte categorii de operatiuni stabilite prin ordin al ministrului finantele publice.

In functie de specificul entitatii publice, conducatorul acesteia decide exercitarea controlului financiar
preventiv si asupra altor categorii de operatiuni.

Persoanele care urmeaza sa exercite activitate de control financiar preventiv propriu sunt numite
astfel:

a) la institutiile publice la care se exercita functia de ordonator principal de credite al bugetului de

stat, bugetului asigurarilor sociale de stat, precum si al bugetului oricarui fond special, de catre
conducatorul institutiei, prin act de decizie interna si cu acordul Ministerului Finantelor Publice Directia
generala de control financiar preventiv, acord ce se emite conform urmatoarei proceduri:

Ordonatorul principal de credite stabileste, dintre persoanele care indeplinesc conditiile, pe acelea care
urmeaza sa fie numite pentru exercitarea controlului financiar preventiv propriu si solicita, in scris,
Ministerului Finantelor Publice emiterea acordului pentru numire, transmitand si urmatoarele
documente:

curriculum vitae;

minimum doua scrisori de recomandare;

lucrare de conceptie privind organizarea si exercitarea controlului financiar preventiv propriu in

conditiile specifice institutiei respective;

declaratie privind respectarea prevederilor referitoare la incompatibilitati

La stabilirea persoanelor care urmeaza sa exercite controlul financiar preventiv propriu, ordonatorul
principal de credite va avea in vedere limitarea numarului acestora la strictul necesar, in functie de
volumul si complexitatea operatiunilor supuse vizei;

Directia generala de control financiar preventiv din cadrul Ministerului Finantelor Publice analizeaza
documentele primite, dupa caz poarta consultari directe cu persoana propusa pentru numire si, in
termen de 10 zile de la primirea solicitarii, se pronunta; - dupa obtinerea acordului, conducatorul
institutiei poate emite decizia interna de numire a persoanei/persoanelor care urmeaza sa exercite
activitatea de control financiar preventiv propriu. Emiterea deciziei interne de numire fara acordul
Ministerului Finantelor Publice este nelegala. La institutiile publice la care se numesc doua sau mai
multe persoane care sa exercite activitatea de control financiar preventiv propriu, ordonatorul principal
de credite va nominaliza dintre acestea o persoana care va avea si responsabilitatea coordonarii
controlului financiar preventiv propriu din institutia publica respectiva si va comunica Ministerului
Finantelor Publice numele acestei persoane;

b) la celelalte entitati publice, prin decizia conducatorului acestora, cu acordul entitatii publice ierarhic
superioare.

Suspendarea , schimbarea sau destituirea din activitatea de exercitare a atributiilor de control

financiar preventiv propriu se face prin act de decizie interna a conducatorului entitatii publice, cu
acordul entitatii publice ierarhic superioare.

Entitatile publice, in intelesul legii, la care se organizeaza controlul financiar preventiv sunt:

- autoritatile publice si autoritatile administrative autonome;

- institutiile publice apartinand administratiei publice centrale si locale si institutiile publice din
subordinea acestora;

- regiile autonome de interes national sau local;

- companiile sau societatile nationale;

societatile comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritoriala detine capitalul majoritar

agentiile , cu sau fara personalitate juridica, care gestioneaza fonduri provenite din finantari externe,
rambursabile sau nerambursabile, cum ar fi:

- unitatile de management al proiectelor (UMP),

- unitatile de coordonare a proiectelor (UCP),

- oficiul de plati si contractare PHARE (OPCP),

- agentia SAPARD,

- Fondul National de Preaderare, precum si alte agentii de implementare a fondurilor comunitare;

- Ministerul Finantelor Publice, pentru operatiunile de trezorerie, datorie publica, realizarea veniturilor
statului si a contributiei Romaniei la bugetul Uniunii Europene;

- autoritatile publice executive ale administratiei publice locale, pentru operatiunile de datorie publica
si realizarea veniturilor proprii.

Entitatile publice prin care se realizeaza veniturile statului sau ale unitatilor administrativ-teritoriale
vor organiza controlul financiar preventiv conform normelor specifice elaborate in functie de
modalitatile prevazute de legislatia fiscala pentru stabilirea titlurilor de incasare si pentru reducerea,
esalonarea sau anularea acestora. Regiile autonome, companiile/societatile nationale, precum si
societatile comerciale la care statul sau unitatile administrativ-teritoriale detin capitalul majoritar vor
elabora, de asemenea, norme specifice de control financiar preventiv, tinand cont de legislatia
aplicabila entitatilor care sunt organizate si functioneaza in regim comercial.

Institutiilor publice care administreaza patrimoniul public si gestioneaza fonduri publice le este
aplicabil Cadrul general al operatiunilor supuse controlului financiar preventiv.
In raport de specificul entitatilor publice, conducatorii acestora vor dispune particularizarea,
dezvoltarea si actualizarea acestuia.

Controlul financiar preventiv asupra operatiunilor care reprezinta recuperari de sume utilizate si
constatate ulterior ca necuvenite – atat pentru fonduri interne, cat si pentru cele aferente finantarilor
de la Uniunea Europeana - se va organiza, la structura/structurile responsabile pentru recuperarea
unor astfel de sume, prin norme metodologice specifice; aceste norme vor fi elaborate in functie de
legislatia ce va fi adoptata ca urmare a angajamentelor asumate de Romania prin Documentul de
pozitie revizuit transmis Uniunii Europene.

In toate cazurile in care entitatile publice gestioneaza fonduri provenite din finantari externe, in
normele de exercitare a controlului financiar preventiv vor fi integrate procedurile prevazute de
regulamentele organismelor finantatoare.

7. Continutul controlului financiar preventiv

Continutul controlului financiar preventiv deriva, in cea mai mare parte, din dubla autorizare bugetara,
conform careia orice cheltuiala, pentru a putea fi efectuata, trebuie sa indeplineasca urmatoarele
conditii:

a) sa existe o baza legala;

b) sa existe credit aprobat prin buget

b.1.) credit de angajament, in cazul actiunilor multianuale structurate in programe;

b.2.) credit bugetar, in cazul actiunilor multianuale si curente;

c) sa respecte destinatia creditului ce urmeaza a fi imputat, potrivit clasificatiei bugetare si alocarii pe

programe a resurselor.

Cheltuiala (asa dupa cum se va arata) presupune o succesiune de acte juridice a caror efectuare este
conditionata de o serie de reguli procedurale si metodologice, de forma si continut, precum si de
exercitarea, in conditiile legii, a unor competente.

Conform acestei conceptii, Ordonanta Guvernului nr. 119/1999, cu modificarile si completarile

ulterioare, defineste continutul controlului financiar preventiv ca fiind:

- “Controlul financiar preventiv consta in verificarea sistematica a proiectelor de operatiuni [] din

punctul de vedere al:

a) legalitatii si regularitatii;

b) incadrarii in limitele creditelor bugetare sau creditelor de angajament, dupa caz, stabilite potrivit
legii.'

Termenii de conformitate, regularitate si legalitate sunt utilizati in diferite acceptiuni, ceea ce poate
genera confuzii. Pentru a se clarifica lucrurile, este bine sa se porneasca de la art. 47 (3) lit. a) din
Regulamentul financiar nr. 2343/2002 al Comisiei, conform caruia controlul preventiv este tinut sa
constate “regularitatea si conformitatea cheltuielii in raport cu dispozitiile aplicabile, in special cele ale
bugetului si ale reglementarilor pertinente, ca si ale tuturor actelor puse in executie de tratate si
reglementari []'. Conformitatea presupune controlul incadrarii in credite si corecta imputare, iar
regularitatea presupune verificarea din punct de vedere juridic si financiar, deci a normelor legale
aplicabile. Deoarece corecta imputare si incadrarea in credit sunt reglementate prin norme juridice de
contabilitate publica, rezulta ca, in fond, controlul de conformitate si regularitate formeaza categoria
mai larga de control de legalitate. Prin urmare, controlul de legalitate = control de conformitate +
control de regularitate.
Definitia de la art. 11 din Ordonanta Guvernului nr. 119/1999, cu modificarile si completarile
ulterioare, este operanta, intrucat contine toate elementele constitutive ale continutului controlului
financiar preventiv. Totusi, unele precizari cu privire la aria de cuprindere a controlului preventiv de
legalitate trebuie facute. In general, sfera de cuprindere a controlului preventiv de legalitate este
restransa numai la constatarea respectarii normelor care reglementeaza activitatea financiara si
contabila a organismelor statului (normele juridice si tehnice de contabilitate publica - finante publice).

Definitia data la art. 2 (o) legalitatii (caracteristica unei operatiuni de a respecta toate prevederile
legale care ii sunt aplicabile) extinde sfera de cuprindere a controlului financiar preventiv de legalitate
la constatarea respectarii tuturor normelor de drept pozitiv care reglementeaza ordinea juridica a
statului. Prin urmare, controlul preventiv de legalitate este de ordin general. Desigur, aceasta
conceptie a legiuitorului este destul de larga, insa corecta, mai ales atunci cand se are in vedere
integrarea controlului preventiv in sfera raspunderii manageriale. Pe fond, prin controlul preventiv
trebuie sa se urmareasca a se impiedica ca un act al administratiei, cu consecinte de ordin financiar -
chiar numai partial - sa capete o valoare juridica, daca nu se incadreaza in normele legale, de orice
natura ar fi ele. Desi, in mod explicit, controlul financiar preventiv este definit ca un control de
legalitate, aceasta nu inseamna ca nu se efectueaza si un control al aplicarii principiului bunei gestiuni
financiare.

Obligativitatea aplicarii principiului bunei gestiuni financiare se face prin stabilirea unor norme
procedurale privind initierea unor operatiuni. In unele cazuri, aceste norme procedurale sunt stabilite
prin lege (spre exemplu, procedurile de achizitii prin licitatii), alteori prin norme interne sau ale
autoritatii bugetare (spre exemplu, note de fundamentare) iar, in unele cazuri, prin avize consultative.
Controlul preventiv va verifica indeplinirea normelor procedurale, si, prin aceasta, aplicarea principiului
bunei gestiuni financiare. Nerespectarea autorizarilor bugetare, a regulilor care conditioneaza actiunea
financiara a organismelor statului, precum si a celorlalte norme de drept pozitiv care reglementeaza
ordinea juridica, atrage raspunderea penala, patrimoniala (pecuniara) sau administrativa, dupa caz.

Efectuarea unei cheltuieli fara ca aceasta sa aiba baza legala (autorizare legala) constituie una dintre
cele mai grave abateri bugetare. Aceasta inseamna ca fondurile publice au fost utilizate cu alta
destinatie decat cea autorizata prin buget. In practica apar situatii deosebit de complexe de
interpretare a actelor normative, ca urmare a impreciziei unor reglementari, a multitudinii de norme
derogatorii si a unei stabilitati destul de reduse a normelor. Evitarea erorilor presupune cunostinte
juridice temeinice, ceea ce implica existenta in organismele publice a unor compartimente juridice
puternice. Efectuarea de cheltuieli fara ca acestea sa aiba credit (autorizare bugetara) inseamna a
angaja statul in raporturi juridice din care deriva obligatii de plata, fara a exista insa si fondurile din
care se poate efectua plata. Prin art. 71 din Legea nr. 500/2002, fapta este calificata drept infractiune,
si, prin urmare, intra sub incidenta legii penale. Prin nerespectarea unor norme de procedura, de
forma sau de continut, se ajunge la acte ilegale, care pot fi generatoare de daune, atragand
raspunderea administratiilor publice, fie ca este vorba de acte administrative de autoritate, fie ca este
vorba de acte de gestiune. In primul rand, un act ilegal poate produce efecte daunatoare prin
consecintele sale directe si imediate (spre exemplu: contractarea fara licitatie publica si fara
publicitate poate duce la incheierea de contracte in conditii oneroase, cu un pret mai ridicat decat cel
care s-ar obtine prin concurenta si o larga publicitate) si, in al doilea rand, administratia poate fi
facuta raspunzatoare cand prin acel act s-ar aduce atingere drepturilor cuiva.

Potrivit art. 23 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, controlul financiar preventiv se
exercita asupra tuturor operatiunilor care afecteaza fondurile publice si/sau patrimoniul public.

Controlul financiar preventiv se exercita asupra documentelor in care sunt consemnate operatiunile
patrimoniale, inainte ca acestea sa devina acte juridice, prin aprobarea lor de catre titularul de drept
al competentei sau de catre titularul unei competente delegate in conditiile legii. Nu intra in sfera
controlului financiar preventiv analiza si certificarea situatiilor financiare si/sau patrimoniale, precum si
verificarea operatiunilor deja efectuate.

Controlul financiar preventiv consta in verificarea sistematica a operatiunilor care fac obiectul acestuia,
din punct de vedere al:

a) respectarii tuturor prevederilor legale care le sunt aplicabile, in vigoare la data efectuarii
operatiunilor (control de legalitate);
b) indeplinirii sub toate aspectele a principiilor si a regulilor procedurale si metodologice care sunt
aplicabile categoriilor de operatiuni din care fac parte operatiunile supuse controlului (control de
regularitate)

c) incadrarii in limitele si destinatia creditelor bugetare si/sau de angajament, dupa caz (control
bugetar).

Controlul financiar preventiv al operatiunilor se exercita pe baza actelor si/sau documentelor

justificative certificate in privinta realitatii, regularitatii si legalitatii, de catre conducatorii
compartimentelor de specialitate emitente.

Operatiunile ce privesc acte juridice prin care se angajeaza patrimonial entitatea publica se supun
controlului financiar preventiv dupa avizarea lor de catre compartimentele de specialitate juridica si
financiar-contabila. La entitatile publice unde nu sunt organizate compartimente de specialitate
juridica si/sau financiar-contabila, controlul financiar preventiv se va exercita exclusiv prin viza
persoanei desemnate de conducatorul entitatii publice.

Conducatorii compartimentelor de specialitate raspund pentru legalitatea, regularitatea si legalitatea

operatiunilor ale caror acte si/sau documente justificative le-au certificat sau avizat. Obtinerea vizei de
control financiar preventiv pentru operatiuni care au la baza acte si/sau documente justificative
certificate sau avizate, care se dovedesc ulterior nereale , inexacte sau nelegale, nu exonereaza de
raspundere sefii compartimentelor de specialitate sau alte persoane competente din cadrul acestora.

8. Organizarea controlului financiar preventiv propriu

Controlul financiar preventiv se organizeaza, de regula, in cadrul compartimentelor de specialitate

financiar-contabila. In raport de natura operatiunilor, conducatorul entitatii publice poate decide
extinderea acestuia si la nivelul altor compartimente de specialitate in care se initiaza, prin acte
juridice, sau se constata obligatii de plata sau alte obligatii de natura patrimoniala.

Controlul financiar preventiv se exercita, prin viza, de persoane din cadrul compartimentelor de
specialitate desemnate in acest sens de catre conducatorul entitatii publice. Actul de numire, intocmit
conform modelului din anexa nr. 2 la prezentele norme metodologice, va cuprinde limitele de
competenta in exercitarea acestuia. Persoanele care exercita controlul financiar preventiv sunt altele
decat cele care aproba si efectueaza operatiunea supusa vizei.

Viza de control financiar preventiv se exercita prin semnatura persoanei desemnate si prin aplicarea
sigiliului personal, care va cuprinde urmatoarele informatii: denumirea entitatii publice; mentiunea
'vizat pentru control financiar preventiv'; numarul sigiliului (numarul de identificare a titularului
acestuia); data acordarii vizei (an, luna, zi).

Documentele prezentate la viza de control financiar preventiv se inscriu in Registrul privind

operatiunile prezentate la viza de control financiar preventiv.

Termenul pentru pronuntare (acordarea/refuzul vizei) se stabileste, prin decizie interna, de

conducatorul entitatii publice in functie de natura si complexitatea operatiunilor cuprinse in Cadrul
general si/sau specific al operatiunilor supuse controlului preventiv.

9. Procedura de control
Documentele care privesc operatiuni asupra carora este obligatorie exercitarea controlului financiar
preventiv se transmit persoanelor desemnate cu exercitarea acestuia de catre compartimentele de
specialitate care initiaza operatiunea.

Documentele privind operatiunile prin care se afecteaza fondurile publice si/sau patrimoniul public vor
fi insotite de avizele compartimentelor de specialitate, de note de fundamentare, de acte si/sau
documente justificative si, dupa caz, de o 'Propunere de angajare a unei cheltuieli' si/sau de un
'Angajament individual/global', intocmite conform anexei nr. 1 si, respectiv, anexei nr. 2 la normele
metodologice aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1.792/2002.

Persoanele desemnate pentru exercitarea controlului financiar preventiv vor prelua documentele si vor
proceda, intr-o prima etapa, la verificarea formala a acestora cu privire la:

completarea documentelor in concordanta cu continutul acestora;

existenta semnaturilor persoanelor autorizate din cadrul compartimentelor de specialitate:

existenta actelor justificative specifice operatiunii prezentate la viza.

Daca nu sunt respectate cerintele enuntate, documentele sunt returnate emitentului, precizandu-se, in
scris, motivele restituirii.

Dupa efectuarea controlului formal, persoanele desemnate sa exercite controlul financiar preventiv
inregistreaza documentele in Registrul privind operatiunile prezentate la viza de control financiar
preventiv si efectueaza verificarea operatiunii din punct de vedere al legalitatii, regularitatii si, dupa
caz, al incadrarii in limitele si destinatia creditelor bugetare si/sau de angajament.

Daca necesitatile o impun, in vederea exercitarii unui control preventiv cat mai complet, se pot solicita
si alte acte justificative, precum si avizul compartimentului de specialitate juridica. Intarzierea sau
refuzul furnizarii actelor justificative ori avizelor solicitate va fi comunicat conducatorului entitatii
publice, pentru a dispune masurile legale.

Daca in urma verificarii de fond operatiunea indeplineste conditiile de legalitate, regularitate si, dupa
caz, de incadrare in limitele si destinatia creditelor bugetare si/sau de angajament, se acorda viza prin
aplicarea sigiliului si a semnaturii pe exemplarul documentului care se arhiveaza la entitatea publica.

Documentele vizate si actele justificative ce le-au insotit sunt restituite, sub semnatura,
compartimentului de specialitate emitent, in vederea continuarii circuitului acestora, consemnandu-se
acest fapt in Registrul privind operatiunile prezentate la viza de control financiar preventiv.

10. Refuzul de viza

Daca in urma verificarii se constata ca operatiunile nu intrunesc conditiile de legalitate, regularitate si,
dupa caz, de incadrare in limitele si destinatia creditelor bugetare si/sau de angajament, persoanele
desemnate cu exercitarea controlului financiar preventiv vor refuza motivat, in scris, acordarea vizei
de control financiar preventiv , consemnand acest fapt in Registrul privind operatiunile prezentate la
viza de control financiar preventiv.

Refuzul de viza, insotit de actele justificative semnificative, va fi adus la cunostinta conducatorului

entitatii publice, iar celelalte documente se vor restitui, sub semnatura, compartimentelor de
specialitate care au initiat operatiunea.
Cu exceptia cazurilor in care refuzul de viza se datoreaza depasirii creditelor bugetare si/sau de
angajament, operatiunile refuzate la viza se pot efectua pe propria raspundere a conducatorului
entitatii publice.

Efectuarea pe propria raspundere a operatiunii refuzate la viza de control financiar preventiv se face
printr-un act de decizie interna emis de conducatorul entitatii publice. O copie de pe actul de decizie
interna va fi transmisa persoanei care a refuzat viza, compartimentului de audit public intern al
entitatii publice, precum si, dupa caz, controlorului delegat.

Persoanele desemnate cu exercitarea controlului financiar preventiv vor informa Curtea de Conturi,
Ministerul Finantelor Publice si, dupa caz, organul ierarhic superior al entitatii publice asupra
operatiunilor refuzate la viza si efectuate pe propria raspundere. Informarea organului ierarhic
superior se va face de indata ce efectuarea operatiunii a fost dispusa , prin transmiterea unei copii de
pe actul de decizie interna si de pe motivatia refuzului de viza. Conducatorul organului ierarhic
superior are obligatia de a lua masurile legale pentru restabilirea situatiei de drept. Daca prin
operatiunea refuzata la viza, dar efectuata pe propria raspundere de catre conducatorul entitatii
publice, se prejudiciaza patrimonial entitatea si daca conducatorul organului ierarhic superior (dupa
caz) nu a dispus masurile legale, atunci vor fi sesizate inspectia centrala si/sau inspectiile teritoriale
ale Ministerului Finantelor Publice.

Informarea Curtii de Conturi se va face cu ocazia efectuarii controalelor de descarcare de gestiune sau
a altor controale ce intra in competenta sa.

Raportul national anual privind controlul preventiv

In conformitate cu prevederile art. 23 alin. (8) din Ordonanta Guvernului nr. 119/1999, cu modificarile
si completarile ulterioare, Ministerul Finantelor Publice elaboreaza si transmite spre dezbatere
Guvernului, pana la sfarsitul trimestrului I al fiecarui an, raportul national anual privind controlul
preventiv.

In raportul national anual privind controlul preventiv se evalueaza

activitatea de control financiar preventiv si capacitatea administrativa a entitatilor publice de integrare
a acestuia in sfera responsabilitatii manageriale prin dezvoltarea unui sistem de control intern eficace,
se identifica si se evalueaza riscurile asociate actelor de gestiune a patrimoniului si a fondurilor publice
si se formuleaza opinii si recomandari cu privire la actiunile ce trebuie intreprinse in plan legislativ si
administrativ pentru o mai corecta si eficienta utilizare a resurselor publice.

In vederea atingerii acestui scop, in raportul national anual privind controlul preventiv se va face
referire la:

a) rezultatele activitatii de control financiar preventiv, concretizate in:

- volumul, tipologia si structura operatiunilor analizate din punct de vedere al legalitatii, regularitatii si,
dupa caz, al incadrarii in limitele si destinatia creditelor bugetare si/sau de angajament;

- neautorizarea, prin refuz de viza, a unor operatiuni care nu intrunesc conditiile prevazute de actele
normative in vigoare pentru a fi efectuate;

- opiniile formulate prin avizele consultative, orientate spre asigurarea unei mai bune gestiuni
financiare, perfectionarea cadrului normativ, introducerea unor noi standarde de control;

b) factorii de risc decurgand din:

- caracteristicile legislatiei primare si secundare in perioada de tranzitie, precum si din constrangerile

bugetare;

- capacitatea entitatilor publice de a organiza sisteme de gestiune bazate pe norme, ghiduri si

proceduri detaliate de efectuare a operatiunilor, de a optimiza circuitul documentelor, de a defini
riguros responsabilitatile compartimentelor de specialitate si ale personalului din cadrul acestora si de
a aplica principiul separarii atributiilor;

- numarul, pregatirea profesionala si calificarea personalului;

- neidentificarea operatiunilor sensibile si avizarea unor operatiuni care se dovedesc a fi nelegale sau
ineficiente;

- neasigurarea unei independente reale in exercitarea controlului financiar preventiv; - modul in care
conducatorul entitatii publice trateaza refuzurile de viza si/sau avizele consultative emise;

c) actiunile ce au fost sau trebuie intreprinse pentru reducerea riscurilor in administrarea patrimoniului
si/sau fondurilor publice.

Entitatile publice care administreaza patrimoniul public si/sau fonduri publice prin bugetele prevazute
la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 au obligatia intocmirii rapoartelor trimestriale cu privire la
activitatea de control preventiv propriu, care cuprind situatia statistica a operatiunilor supuse
controlului preventiv si sinteza motivatiilor pe care s-au intemeiat refuzurile de viza, in perioada
raportata.

Bibliografie: Ordinul MFP nr. 1139/2015- modificarea O.M.F.P nr. 923/2014- aprobarea
Normelor referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv si a Codului de norme
pentru desfasurarea activitatii de control financiar preventiv propriu O.M.F.P. nr.923/2014
pentru aprobarea Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului
financiar preventiv si al Codului Specific de norme profesionale pentru persoanele care
desfasoara activitatea de control financiar preventiv propriu

Intocmit, NICOLAE PAUSESCU VASILE