E C Istorie 2022 Var SimHD

Descărcați ca pdf sau txt
Descărcați ca pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 2

INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN HUNEDOARA

Examenul national de bacalaureat 2022


Proba Ec)
Istorie Simulare județeană

Filiera teoretică, profil umanist, toate specializările; Filiera vocaţională - profil artistic, toate specializările;
- profil sportiv, toate specializările; - profil pedagogic, specializările: bibliotecar-documentarist, instructor-
animator, instructor pentru activităţi extraşcolare, pedagog şcolar, educator-puericultor; - profil teologic,
toate specializările
• Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă zece puncte din oficiu.
• Timpul de lucru efectiv este de trei ore.
SUBIECTUL I______________________________________________________________ (30 de puncte)
Citiți, cu atenție, sursele de mai jos:
A. „Constituţia a fost promulgată de Domnitorul Carol I la 30 iunie 1866 şi a intrat în vigoare la 1
iulie 1866, data publicării ei în Monitorul Oficial. [...] Deşi ţara se găsea încă sub suzeranitatea Imperiului
Otoman, căruia îi plătea tribut şi din care făcea parte nominal, totuşi niciuna din prevederile ei nu menţionează
şi nici nu face cel puţin cea mai mică referire la această dependenţă. [...] «Art.1 – Principatele Unite Române
constituiesc un singur stat indivizibil, sub denumirea de România.» Calificativul de indivizibil era un răspuns
la insistenţa puterilor garante ca Principatele să se separe prin alegerea unui nou domn. De asemenea,
denumirea de România, în contradicţie cu prevederile Convenţiunii de la Paris, [din 1858], sublinia hotărârea
de a duce la îndeplinire toate doleanţele exprimate de Adunările Ad-Hoc.
Ca formă de guvernământ, România se transforma dintr-o monarhie electivă într-o monarhie
ereditară (art. 82) (...) Se enunţa principiul că toate puterile emană de la naţiune (art.31) şi era dezvoltat
principiul separaţiei puterilor în stat. Puterea executivă era încredinţată domnului (art.35), puterea legislativă
în mod colectiv domnului şi Reprezentanţei Naţionale (art.32, alin. I), iar puterea judecătorească tribunalelor
şi curţilor (art.36). Reprezentanţa Naţională se compunea din Senat şi Adunarea Deputaţilor (art.32, alin. II
şi III), [...] Se adopta deci sistemul bicameral.”
(E. Focşeneanu, Istoria constituţională a României (1859-1991)

B.„ Potrivit noi Constituții din 1923, el [regele] păstra puteri considerabile. Putea să-și aleagă miniștrii
chiar și din afara Parlamentului și putea să demită după bunul plac, dar tradiția îl obliga să ia în considerare
dorințele partidului majoritar din Parlament. Primul ministru și ceilalți membri ai cabinetului trebuiau, în
principiu, să coopereze cu Parlamentul și, dacă nu puteau să-și asigure încrederea acestuia, tradiția le cerea să
demisioneze. Într-o astfel de situație, Regele le numea succesorii. Vechiul sistem al rotației la guvernare a
continuat și el să funcționeze (…) Constituția asigura de asemenea Regelui puteri legislative lărgite. Avea
autoritate de a sancționa toate legile, dar acesta nu și-a exercitat niciodată dreptul de veto față de o lege trecută
prin Parlament. Astfel, în practică, legiferarea reprezenta o prerogativă exclusivă a Parlamentului. Dar Regele
exercita largi puteri discreționare în interpretarea legilor prin intermediul dreptului său de a emite
„regulamente”. Aceste regulamente erau menite, în primul rând, să detalieze legile deja în funcție, dând
oficialităților intrucțiuni amănunțite cu privire la aplicarea lor. Acestea nu puteau schimba sau suspenda legile,
iar miniștrii, care de obicei le elaborau, erau teoretic împiedicați să facă abuz de putere de către instanțele
judecătorești, împuternicite să judece toate abaterile de la legalitate ale regulamentelor în discuție. Dar
asemenea abateri erau rare, întrucât erau strict definite situațiile prevăzute de lege, în care oficialitățile
administrative, printre care se numărau și miniștrii, erau forțate să-și asume responsabilitatea actelor lor”.
(Keith Hitchins, România 1866-1947)
Pornind de la aceste surse, răspundeţi la următoarele cerinţe:
1. Numiți puterea suzerană precizată în sursa A. 2 puncte
2. Precizaţi, din sursa B, o informație referitoare la rege. 2 puncte
3. Menţionaţi două caracteristici ale statului român menționate în sursa A. 6 puncte
4. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susţine că prevederile legii fundamentale arată
dorința de a duce la îndeplinire cerințele adunărilor ad-hoc. 3 puncte
5. Scrieţi o relaţie cauză-efect stabilită între două informaţii selectate din sursa B, precizând rolul fiecăreia
dintre aceste informaţii (cauză, respectiv efect). 7 puncte
6. Prezentaţi alte două constituții elaborate în România, specifice altor tipuri de regimuri politice care au
funcționat în secolul al XX-lea, în afara celor la care fac referire sursele A și B. 6 puncte

Pagina 1 din 2
Probă scrisă la istorie
INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN HUNEDOARA

7. Menționați o deosebire între două constituții elaborate în prima jumătate a secolului al XX-lea. 4 puncte

SUBIECTUL al II-lea ________________________________________________________ (30 de puncte)


Citiți, cu atenție, sursa de mai jos:
„Inochentie Micu a fost primul care a elaborat un program complex de emancipare politică și socială
a națiunii române din Transilvania. Pentru înfăptuirea acestui program, episcopul român a dus o luptă dârză,
impresionantă prin consecvența, ardoarea și convingerea ei, prin spiritul eroic al luptătorului. În cursul acestei
lupte, Inochentie Micu a închegat progresiv un ansamblu de argumente istorice și politice care vor intra în
arsenalul luptelor programatice ale românilor din veacurile XVIII-XIX.
Între aceste argumente - arme de luptă - un loc important îl ocupă romanitatea neamului, vechimea și
continuitatea românilor deci noțiuni și categorii istorice luate din conștiința colectivă a românilor și politizate
activ de Inochentie Micu. Începând cu Inochentie Micu, ideea romanității românilor (care includea și cea a
vechimii, stăruinței și unității neamului) se transformă dintr-o stare latentă a conștiinței colective într-o idee -
forță politică, mânuită și activizată de înșiși românii, după ce cu veacuri înainte și străinii își dăduseră seama
de importanța ideii romanității ca forță politică.
Lupta inițiată de Inochentie Micu, continuată și extinsă de urmașii săi, provoacă o violentă reacție din
partea reprezentanților națiunilor constituționale, care se văd amenințate în privilegiile lor tradiționale. La
argumentele științifice și îndreptățite invocate de campionii luptei românilor, ei răspund cu contraargumente
și contradovezi, dintre care unele vizează argumentele istorice ale lui Inochentie Micu. Trecând peste tonul
vehement care amintește de cel al contemporanilor maghiari ai lui Iancu de Hunedoara și Mihai Viteazul,
observam că adversarii românilor nu știu să opună vechimii și priorității istorice a românilor, a originii lor
romane, decât teorii neștiințifice, tendențioase, menite să „dovedească” caducitatea unor realități și argumente
luate din conștiința românilor și ancorate aici de veacuri. Acum se nasc primele teorii tendențioase despre
originea neromană a românilor, despre prezența lor recentă în Transilvania ca urmare a unei imigrări târzii. Pe
de altă parte se reactivează acum teorii mai vechi, umaniste, despre pretinsa vechime antică a ungurilor și
sașilor.” (Adolf Armbruster, Romanitatea românilor, istoria unei idei)
Pornind de la această sursă, răspundeți la următoarele cerințe:
1. Numiți o personalitate ecleziastică la care face referire sursa dată. 2 puncte
2. Precizați un secol la care se referă sursa dată. 2 puncte
3. Menționați două argumente utlizate de români ca arme de luptă în secolul al XVIII-lea, la care se referă
sursa dată. 6 puncte
4. Menționați, din sursa dată, reacția provocată de lupta lui Inochentie Micu și cauza acestei reacții.
6 puncte
5. Formulați, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la acțiunea lui Inochentie Micu, susținându-l cu
două informații selectate din sursă. 10 puncte
6. Argumentați, printr-un fapt istoric relevant, afirmația conform căreia ideile privind romanitatea românilor
au fost influențate de contextul politic existent în secolele al- XVIII-lea -al XIX-lea. (Se punctează prezentarea
unui fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea și concluzia.) 4 puncte

SUBIECTUL al III-lea ______________________________________________________ (30 de puncte)


Elaborați, în aproximativ două pagini, un eseu despre totalitarism și democrație în Europa și în
România secolului al XX-lea, având în vedere:
- menționarea a două idei specifice democrației din Europa, în prima jumătate a secolului al secolul al XX-lea;
- precizarea unei Constituții adoptată în România Mare;
- menționarea a două asemănări între ideologiile totalitare din Europa Occidentală, în secolul al XX-lea;
- prezentarea unei practici politice totalitare promovate în Europa de Est;
- formularea unui punct de vedere referitor la Constituția României din 1965 si susținerea acestuia printr-un
argument istoric.

Notă! Se punctează şi utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea prezentării, evidenţierea relaţiei cauză-
efect, elaborarea argumentului istoric (prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care
exprimă cauzalitatea şi concluzia), respectarea succesiunii cronologice/logice a faptelor istorice şi încadrarea
eseului în limita de spaţiu precizată.

Pagina 2 din 2
Probă scrisă la istorie

S-ar putea să vă placă și