Rangul unei matrice

Definit, ia 1. Notăm cu K unul dintre corpurile R sau C. Pentru orice

matrice A ∈ Mm,n (K), A = (aij )1≤i≤m , considerăm funct, ia φA : Kn → Km ,
1≤j≤n
definită prin φA (x) := Ax, oricare ar fi x ∈ Kn (cu convent, ia uzuală că
spat, iul Kp se identifică cu spat, iul Mp,1 (K)). Se constată imediat că φA
este o aplicat, ie liniară, numită aplicat, ia liniară generată de matricea A. De
asemenea, un calcul simplu arată că dacă {e1 , . . . , en } este baza canonică ı̂n
Kn , atunci
φA (ej ) = cjA oricare ar fi j ∈ {1, . . . , n},
unde c1A , . . . , cnA ∈ Km sunt coloanele matricei A.
Fiind dat un punct arbitrar x = (x1 , . . . , xn ) ∈ Kn , avem

φA (x) = φA (x1 e1 + · · · + xn en ) = x1 φA (e1 ) + · · · + xn φA (en )

= x1 c1A + · · · + xn cnA ,

deci

Im (φA ) = { φA (x1 , . . . , xn ) | (x1 , . . . , xn ) ∈ Kn }

(1) = { x1 c1A + · · · + xn cnA | (x1 , . . . , xn ) ∈ Kn }
= lin {c1A , . . . , cnA }.

Fie matricile A ∈ Mm,n (K) s, i B ∈ Mn,p (K) s, i fie φA : Kn → Km

s, i φB : Kp → Kn aplicat, iile liniare generate de A s, i respectiv B. Atunci
aplicat, ia liniară φAB : Kp → Km , generată de matricea AB ∈ Mm,p (K),
satisface pentru orice x ∈ Kp egalitatea



φAB (x) = (AB)x = A(Bx) = φA φB (x) = φA ◦ φB (x).

Drept urmare, avem

φAB = φA ◦ φB .

Definit, ia 2 (rangul unei matrice). Fie A ∈ Mm,n (K). Se numes, te ran-

gul matricei A numărul maxim de coloane liniar independente ale lui A,
adică dimensiunea subspat, iului liniar lin {c1A , . . . , cnA } al lui Km . Rezultă
din această definit, ie că

rang (A) ≤ min {m, n}.

1
De asemenea, ı̂n baza relat, iei (1), avem

rang (A) = dimK Im (φA ),

unde φA este aplicat, ia liniară generată de matricea A.

Teorema 3 (formula dimensiunilor). Fie X s, i Y spat, ii liniare peste acelas, i

K, dintre care X este finit dimensional s, i fie φ : X → Y o aplicat, ie liniară.
Atunci are loc egalitatea

dimK X = dimK Im (φ) + dimK Ker (φ).

Teorema 4. Pentru orice matrici A ∈ Mm,n (K) s, i B ∈ Mn,p (K) are loc
inegalitatea
rang (AB) ≤ min {rang (A), rang (B)}.
În particular, dacă A, B ∈ Mn (K) s, i A este inversabilă, atunci

rang (AB) = rang (B) = rang (BA).

Teorema 5 (inegalitatea lui Ferdinand Georg Frobenius). Pentru orice ma-

trici A ∈ Mm,n (K), B ∈ Mn,p (K) s, i C ∈ Mp,q (K) are loc inegalitatea

rang (AB) + rang (BC) ≤ rang (B) + rang (ABC).

Demonstrat, ie. Fie φA : Kn → Km , φB : Kp → Kn s, i φC : Kq → Kp

aplicat, iile liniare generate de A, B s, i respectiv C. Notăm

X := Im (φB ) = φB (Kp ), Y := Im (φC ) = φC (Kq )

s, i respectiv Z := φB (Y ). Atunci X este un subspat, iu liniar al lui Kn , Y este

un subspat, iu liniar al lui Kp , iar Z este un subspat, iu liniar al lui X. Avem:

rang (B) = dimK X

rang (AB) = dimK Im (φAB ) = dimK φA (φB (Kp )) = dimK φA (X),
rang (BC) = dimK Im (φBC ) = dimK φB (φC (Kq )) = dimK φB (Y )
= dimK Z,
rang (ABC) = dimK φA (Z).

Considerăm restrict, iile φA : X → Km s, i φA : Z → Km . Scriind formula

dimensiunilor pentru cele două restrict, ii, obt, inem

dimK X = dimK φA (X) + dimK (Ker (φA ) ∩ X)

2
s, i
dimK Z = dimK φA (Z) + dimK (Ker (φA ) ∩ Z),
adică
rang (B) − rang (AB) = dimK (Ker (φA ) ∩ X)
s, i
rang (BC) − rang (ABC) = dimK (Ker (φA ) ∩ Z).
Cum Z este subspat, iu liniar al lui X, avem

dimK (Ker (φA ) ∩ Z) ≤ dimK (Ker (φA ) ∩ X),

deci rang (BC)−rang (ABC) ≤ rang (B)−rang (AB), inegalitate echivalentă

cu cea din enunt, .

Observat, ia 6. În cazul particular când n = p s, i B = In , inegalitatea lui

Frobenius devine

rang (A) + rang (C) ≤ n + rang (AC),

adică
rang (A) + rang (C) − n ≤ rang (AC).
Această ultimă inegalitate este cunoscută ı̂n literatura matematică drept
inegalitatea lui Sylvester .

Consecint, a 7. Dacă A ∈ Mm,n (K) s, i B ∈ Mn,p (K), atunci

rang (A) + rang (B) − n ≤ rang (AB) ≤ min {rang (A), rang (B)}.

Teorema 8. Următoarele afirmat, ii sunt adevărate:

1◦ Dacă A ∈ Mm,n (K) s, i r := rang (A), atunci A se poate reprezenta
! cu P ∈ Mm (K) s, i Q ∈ Mn (K) matrici inversabile,
sub forma A = P Jr Q,
Ir O
iar Jr := ∈ Mm,n (K).
O O
2◦ Două matrici A, B ∈ Mm,n (K) au acelas, i rang dacă s, i numai dacă
există matrici inversabile P ∈ Mm (K) s, i Q ∈ Mn (K) ı̂n as, a fel ı̂ncât să
avem A = P BQ.

3
 Probleme
1. Fie n > k ≥ 1 numere ı̂ntregi s, i fie A1 , . . . , Ak ∈ Mn (R) matrici având
toate rangul n − 1. Să se demonstreze că A1 · · · Ak ̸= On .
Concursul Vojtěch Jarnı́k, categoria a II-a, 2011/1

2. Fie A = (aij )1≤i≤m ∈ Mm,n (C). Să se demonstreze că rang (A) ≤ 1
1≤j≤n
dacă s, i numai dacă există p1 , . . . , pm ∈ C s, i q1 , . . . , qn ∈ C as, a ı̂ncât
aij = pi qj pentru orice i ∈ {1, . . . , m} s, i orice j ∈ {1, . . . , n}.
Olimpiada nat, ională, 1986/3

3. Fie A ∈ Mn (C) o matrice cu proprietatea că rang A ≤ 1. Să se

demonstreze că A2 = (tr A) · A.

4. Fie A, B ∈ Mn (C) matrici cu proprietatea rang (AB − BA) = 1. Să

se demonstreze că (AB − BA)2 = On .
IMC 2000

5. Fie A ∈ Mn (C) astfel ca det A = 0 s, i fie A∗ adjuncta clasică a lui A.

Să se demonstreze că există λ ∈ C ı̂n as, a fel ı̂ncât A2∗ = λA∗ .
S. Rădulescu, P. Alexandrescu, Olimpiada jud. Bucures, ti, 1999/4

6. Fie A ∈ Mn (C) o matrice astfel ca det A = 0 s, i fie A∗ adjuncta sa

clasică. Demonstrat, i că A2∗ = (tr A∗ )A∗ .
M. Ionescu, Olimpiada judet, eană, 2017/4

7. Fie n ≥ 2 un număr natural, fie C ∈ Mn (C) o matrice idempotentă s, i

fie A, B ∈ Mn (C) matrici cu proprietatea că AB − BA = C∗ . Să se
demonstreze că (AB − BA)2 = On .
Olimpiada nat, ională, 2019/1

8. Fie A ∈ Mn (C) s, i fie A∗ adjuncta clasică a lui A. Demonstrat, i că dacă

există un număr ı̂ntreg m ≥ 1 astfel ı̂ncât Am 2
∗ = On , atunci A∗ = On .
M. Ionescu, Olimpiada nat, ională, 2006/1

9. Fie n ≥ 2 un număr ı̂ntreg, fie A ∈ Mn (R) o matrice neinversabilă s, i

fie A∗ adjuncta clasică a lui A. Să se demonstreze că tr A∗ ̸= −1 dacă
s, i numai dacă matricea In + A∗ este inversabilă.
Olimpiada nat, ională, 2013/1

4
10. Fie n un număr natural impar s, i fie A, B ∈ Mn (C) matrici cu proprie-
tatea că (A − B)2 = On . Să se demonstreze că det (AB − BA) = 0.
Olimpiada judet, eană, 2019/3
11. Să se determine toate funct, iile surjective f : Mn (R) → {0, 1, . . . , n},
cu proprietatea
f (XY ) ≤ min {f (X), f (Y )} pentru orice X, Y ∈ Mn (R).
V. Pop, SEEMOUS 2008/3



12. Fie A ∈ Mn (C) s, i fie ak := rang Ak+1 − rang Ak pentru orice
număr ı̂ntreg k ≥ 0. Să se demonstreze că s, irul (ak )k≥0 este crescător.
Concursul student, esc Traian Lalescu, faza nat, ională, 2011
13. Să se demonstreze că:
a) Pentru orice A ∈ Mn (C) are loc egalitatea rang (An ) = rang (An+1 ).



b) Există matrici B ∈ Mn (C) astfel ca rang B n−1 ̸= rang B n .



c) Toate matricile B ∈ Mn (C) pentru care rang B n−1 ̸= rang B n
sunt asemenea ı̂ntre ele.
Concursul Traian Lalescu, UTCN, profil electric, anul I, 2008
14. Pornind de la o matrice inversabilă A ∈ Mn (C), ale cărei linii sunt
L1 , . . . , Ln , construim matricile B ∈ Mn (C), cu liniile O, L2 , . . . , Ln
s, i C ∈ Mn (C), cu liniile L2 , . . . , Ln , O, unde O desemnează o linie
cu toate elementele nule. Notând D = A−1 B s, i E = A−1 C, să se
demonstreze că
rang (D) = rang (D2 ) = · · · = rang (Dn )
s, i
rang (E) > rang (E 2 ) > · · · > rang (E n ).
V. Pop, Olimpiada nat, ională, 2016/2

Rezolvări

1. Pe baza inegalităt, ii lui Sylvester (consecint, a 7), se demonstreză us, or,

prin induct, ie după k, că pentru orice A1 , . . . , Ak ∈ Mn (R) are loc inegali-
tatea
rang(A1 · · · Ak ) ≥ rang A1 + · · · + rang Ak − (k − 1)n.

5
Presupunând, prin absurd, că A1 · · · Ak = On , ar rezulta atunci că

0 ≥ rang A1 + · · · + rang Ak − (k − 1)n = k(n − 1) − (k − 1)n = n − k,

de unde n ≤ k, ı̂n contradict, ie cu ipoteza.

2. Dacă rang (A) = 0, atunci A = Om,n s, i putem alege pi = qj = 0

pentru orice i ∈ {1, . . . , m} s, i orice j ∈ {1, . . . , n}. Dacă rang (A) = 1,
atunci teorema 8 asigură existent, a a două matrici inversabile P ∈ Mm (K)
s, i Q ∈ Mn (K) astfel ı̂ncât
 
1 0 0 ... 0
 0 0 0 ... 0 
 
A=P  0 0 0 ... 0   Q.
 ··· ··· ··· ··· ··· 
0 0 0 ... 0
Fie p1 , . . . , pm ∈ C elementele de pe prima coloană a lui P , iar q1 , . . . , qn ∈ C
elementele de pe prima linie a lui Q. Se constată imediat că aij = pi qj pentru
orice i ∈ {1, . . . , m} s, i orice j ∈ {1, . . . , n}.
Reciproc, dacă există p1 , . . . , pm ∈ C s, i q1 , . . . , qn ∈ C as, a ı̂ncât aij = pi qj
pentru orice i ∈ {1, . . . , m} s, i orice j ∈ {1, . . . , n}, atunci se verifică us, or că
orice minor de ordinul 2 al lui A este nul, deci rang (A) ≤ 1.

3. Conform problemei 2, există p1 , . . . , pn ∈ C s, i există q1 , . . . , qn ∈ C,

astfel ca elementul de pe pozit, ia (i, j) din matricea A să fie egal cu pi qj
pentru orice i, j ∈ {1, . . . , n}. Drept urmare, elementul de pe pozit, ia (i, j)
ı̂n matricea A2 este egal cu
X
n X
n
(pi qk )(pk qj ) = pi qj pk qk = pi qj tr A,
k=1 k=1

deci A2 = (tr A) · A.

4. Această problemă este consecint, ă imediată a problemei 3, t, inând seama

că tr (AB − BA) = 0.

5. Conform ipotezei, avem AA∗ = (det A)In = On s, i rang A ≤ n − 1. Dacă

rang A ≤ n − 2, atunci tot, i minorii de ordin n − 1 ai lui A sunt nuli, deci
A∗ = On s, i concluzia are loc alegând λ = 0. Admitem ı̂n continuare că
rang A = n − 1. Conform inegalităt, ii lui Sylvester, avem atunci

0 = rang (AA∗ ) ≥ rang A + rang A∗ − n = rang A∗ − 1,

6
de unde rang A∗ ≤ 1. Notând λ := tr A∗ , ı̂n baza problemei 3 deducem că
A2∗ = λA∗ .

6. A se vedea rezolvarea problemei precedente.

7. Matricea C trebuie să fie singulară. În adevăr, dacă C ar fi inversabilă,

atunci din C 2 = C ar rezulta C = In , deci C∗ = In . Dar atunci am avea
n = tr C∗ = tr (AB − BA) = 0, ceea ce este absurd. Prin urmare, det C = 0.
Cum tr C∗ = tr (AB−BA) = 0, ı̂n baza rezultatului din problema 6 deducem
că (AB − BA)2 = C∗2 = On .

8. Fie d := det A. Trecând la determinant, i ı̂n egalitatea AA∗ = dIn , găsim

dn = (det A)(det A∗ ) = 0, deoarece det A∗ = 0. Drept urmare, avem d = 0.
Aplicând rezultatul problemei 6, rezultă că A2∗ = (tr A∗ )A∗ = On , ı̂ntrucât
tr A∗ = 0 (A∗ fiind nilpotentă, are toate valorile proprii 0).

9. Necesitatea. Admitem că α := tr A∗ ̸= −1. Conform problemei 6, avem

A2∗ = αA∗ . Fie λ ∈ C o valoare proprie oarecare a lui A∗ . Atunci λ2 = αλ,
de unde λ ∈ {0, α}, deci 1 + λ ̸= 0. Deducem de aici că matricea In + A∗
nu are pe 0 ca valoare proprie, deci este inversabilă.
Suficient, a. Presupunem acum că matricea In +A∗ este inversabilă. Dacă
rang A ≤ n − 2, atunci A∗ = On , deci tr A∗ = 0 ̸= −1. Dacă rang A = n − 1,
atunci rang A∗ ≤ 1, deci polinomul caracteristic al lui A∗ este de forma
pA∗ (t) = tn − αtn−1 , cu α = tr A∗ (ceilalt, i coeficient, i sunt nuli deoarece tot, i
minorii principali de ordin mai mare sau egal cu 2 sunt nuli). Prin urmare,
valorile proprii ale lui A∗ sunt λ1 = α s, i λ2 = · · · = λn = 0, iar α ̸= −1
(altfel 0 ar fi valoare proprie pentru In + A∗ s, i In + A∗ nu ar fi inversabilă).
Rezultă că tr A∗ ̸= −1.

10. Fie C := A − B. Deoarece C 2 = On , ı̂n baza inegalităt, ii lui Sylvester

avem
2 rang C − n ≤ rang (C 2 ) = 0,
de unde rang C ≤ n2 . Întrucât n este impar, urmează că rang C ≤ n−1
2 .
T, inând seama că AB − BA = CB − BC, deducem că

rang (AB − BA) = rang (CB − BC) ≤ rang (CB) + rang (BC)
≤ rang C + rang C ≤ n − 1.

Drept urmare, rang (AB − BA) < n, deci det (AB − BA) = 0.

7
11. Vom dovedi că f (X) = rang (X) oricare ar fi X ∈ Mn (R). Arătăm
mai ı̂ntâi că

f (P X) = f (X) = f (XP ) pentru orice X, P ∈ Mn (R) cu P inversabilă.

În adevăr, avem

f (P X) ≤ min {f (P ), f (X)} ≤ f (X)

s, i
f (X) = f (P −1 (P X)) ≤ min {f (P −1 ), f (P X)} ≤ f (P X),
deci f (P X) = f (X). Egalitatea f (XP ) = f (X) se stabiles, te analog.
Fie X ∈ Mn (R) o matrice nenulă s, i fie r := rang (X). Atunci exis-
 ∈ Mn (R)
tă P, Q  matrici inversabile ı̂n as, a fel ı̂ncât X = P Jr Q, unde
Ir O
Jr := . Din cele demonstrate mai sus, rezultă că f (X) = f (Jr ).
O O
Drept urmare, avem

Im (f ) = {f (On ), f (J1 ), . . . , f (Jn )}.

Întrucât f este surjectivă, mult, imea {f (On ), f (J1 ), . . . , f (Jn )} este o per-
mutare a mult, imii {0, 1, . . . , n}.
Deoarece

f (On ) = f (On · Jk ) ≤ f (Jk ) oricare ar fi k = 1, . . . , n

s, i
f (Jk ) = f (Jk · Jk+1 ) ≤ f (Jk+1 ) oricare ar fi k = 1, . . . , n − 1,
deducem că f (On ) ≤ f (J1 ) ≤ · · · ≤ f (Jn ). Surjectivitatea lui f asigură
că f (On ) = 0 s, i f (Jk ) = k pentru orice k = 1, . . . , n. Drept urmare, dacă
X ∈ Mn (R) este o matrice nenulă s, i r = rang (X), atunci f (X) = f (Jr ) = r.
În concluzie, f (X) = rang (X) oricare ar fi X ∈ Mn (R).

12. Inegalitatea ak ≤ ak+1 este echivalentă cu

rang Ak+1 ) − rang Ak ≤ rang Ak+2 − rang Ak+1 ,

adică cu





rang AAk + rang Ak A ≤ rang Ak + rang AAk A .

8
Dar ultima inegalitate nu este altceva decât un caz particular al inegalităt, ii
lui Frobenius.

13. Pentru fiecare număr ı̂ntreg k ≥ 0 fie φk : Cn → Cn , aplicat, ia liniară

generată de matricea Ak , adică φk (x) := Ak x (cu convent, ia φ0 = I, aplicat, ia
identică a lui Cn ). Pentru simplitate, notăm φ := φ1 aplicat, ia liniară

definită
prin φ(x) := Ax. Notând Xk := Im (φk ), avem rang A = dimC Xk . k

Întrucât Xk+1 = φ(Xk ) oricare ar fi k ≥ 0, rezultă imediat (prin induct, ie)

că Xk+1 ⊆ Xk , deci Xk+1 este subspat, iu liniar al lui Xk . Drept urmare,
avem următorul lant, de spat, ii vectoriale

Cn = X0 ≽ X1 ≽ · · · ≽ Xk ≽ Xk+1 ≽ · · · .


a) Presupunem

că rang (An ) ̸= rang (An+1 ). Cum rang An = dimC Xn ,
rang An+1 = dimC Xn+1 s, i Xn+1 este subspat, iu liniar al lui Xn , deducem
că Xn+1 este inclus strict ı̂n Xn . Considerând restrict, ia φ : Xn → Cn , din
formula dimensiunilor

dimC Xn = dimC φ(Xn ) +dimC (Ker (φ) ∩ Xn ),

| {z }
=dimC Xn+1

rezultă că dimC (Ker (φ) ∩ Xn ) ≥ 1, deci dimC (Ker (φ) ∩ Xk ) ≥ 1 pentru
orice k ∈ {0, 1, . . . , n}. Considerând acum restrict, ia φ : Xk → Cn s, i scriind
formula dimensiunilor, obt, inem

dimC Xk = dimC φ(Xk ) + dimC (Ker (φ) ∩ Xk ),

| {z } | {z }
=dimC Xk+1 ≥1

de unde dimC Xk > dimC Xk+1 . În consecint, ă, avem

n = dimC X0 > dimC X1 > dimC X2 > · · · > dimC Xn > dimC Xn+1 ≥ 0,

ceea ce este absurd.

b) Fie
 
0 1 0 0 ... 0 0
 0 0 1 0 ... 0 0 
 
B := Jn (0) = 
 ... ... ... ... ... ... ... ,

 0 0 0 0 ... 0 1 
0 0 0 0 ... 0 0

9
blocul Jordan de ordin n având 0 pe diagonala principală. Ridicând B la
puteri succesive, diagonala de 1 se mută cu câte o pozit, ie ı̂n sus. Astfel,
avem  
0 0 ... 0 1
 0 0 ... 0 0 
B n−1 = 
 ... ... ... ... ... 


0 0 ... 0 0



s, i B n = On , deci rang B n−1 = 1 s, i rang B n = 0.
c) Fie B ∈ Mn (C) o matrice astfel ı̂ncât rang (B n−1 ) ̸= rang (B n ).
Pentru fiecare număr ı̂ntreg k ≥ 0 fie ψk : Cn → Cn aplicat, ia liniară gene-
rată de B k , adică ψk (x) := B k x s, i fie Yk := Im (ψk ). Un rat, ionament similar
celui de la a) arată că

n = dimC Y0 > dimC Y1 > dimC Y2 > · · · > dimC Yn−1 > dimC Yn ≥ 0.

Rezultă de aici că dimC Y1 = n − 1, . . . , dimC Yn−1 = 1, dimC Yn = 0. Prin

urmare, avem Yn = {0n }, adică B n = On . Fiind nilpotentă, matricea B
are valorile proprii λ1 = · · · = λn = 0. Fie J matricea Jordan a lui B s, i fie
S ∈ Mn (C) o matrice inversabilă ı̂n as, a fel ı̂ncât B = SJS −1 . Vom dovedi că
J = Jn (0), adică J constă dintr-un singur bloc Jordan de dimensiune n. Pre-
supunem contrarul, adică J constă din k ≥ 2 blocuri Jordan J1 (0), . . . Jk (0),
de dimensiuni r1 , . . . , rk , cel mult egale cu n − 1. Conform observat, iei de la
b), avem Ji (0)ri = Ori , de unde Ji (0)n−1 = Ori oricare ar fi i ∈ {1, . . . , k},
deci J n−1 = On . Deducem că
B n−1 = SJ
n−1 S −1 = On , deci B n =
On s, i drept urmare rang B n−1 = rang B n , ı̂n contradict, ie cu ipoteza.
Contradict, ia obt, inută arată că J = Jn (0), de unde B = SJn (0)S −1 , adică B
este asemenea cu blocul Jordan Jn (0). Am
dovedit astfel
că toate matricile
B ∈ Mn (C), cu proprietatea rang B n−1 ̸= rang B sunt asemenea cu
n

blocul Jordan Jn (0), deci sunt asemenea ı̂ntre ele.

14. Pentru orice k ≥ 0 considerăm aplicat, iile liniare φk , ψk : Cn → Cn ,

definite prin

φk (x) := Dk x s, i respectiv ψk (x) := E k x,

cu convent, ia φ0 = ψ0 = I, aplicat, ia identică a lui Cn . Pentru simplitate,

punem φ := φ1
s, i respectiv ψ := ψ1 . Notând Xk :=
Im (φk ) s, i Yk := Im (ψk ),
avem rang Dk = dimC Xk s, i respectiv rang E k = dimC Yk .
Întrucât Xk+1 = φ(Xk ) oricare ar fi k ≥ 0, rezultă imediat (prin induct, ie)
că Xk+1 ⊆ Xk , deci Xk+1 este subspat, iu liniar al lui Xk . Scriind formula

10
dimensiunilor pentru restrict, ia lui φ la Xk , găsim

dimC Xk = dimC φ(Xk ) + dimC (Xk ∩ Ker (φ))

= dimC Xk+1 + dimC (Xk ∩ Ker (φ)),

adică


rang Dk = rang Dk+1 + dimC (Xk ∩ Ker (φ)).
Vom dovedi
că Xk ∩ Ker (φ)
= {0n } oricare ar fi k ≥ 1, de unde va rezulta
că rang Dk = rang Dk+1 s, i implicit prima cerint, ă din enunt, .
Având ı̂n vedere că Xk este subspat, iu liniar al lui X1 , este suficient să
arătăm că X1 ∩ Ker (φ) = {0n }. Fie x ∈ X1 ∩ Ker (φ) arbitrar ales. Atunci
avem 0n = φ(x) = Dx = A−1 Bx, de unde Bx = 0n , deci

Lk x = 0 oricare ar fi k ∈ {2, . . . , n}.

Pe de altă parte, există y ∈ Cn as, a ı̂ncât x = φ(y) = Dy = A−1 By, de unde

Ax = By. Deducem de aici că L1 x = 0 s, i prin urmare Ax = 0n . Cum A
este inversabilă, conchidem că x = 0n .
Ca mai sus, avem că Yk+1 este subspat, iu liniar al lui Yk oricare ar fi
k ≥ 0. Scriind formula dimensiunilor pentru restrict, ia lui ψ la Yk , găsim



rang E k = rang E k+1 + dimC (Yk ∩ Ker (ψ)).

Fie C1 , . . . , Cn coloanele matricei A−1 . Vom dovedi că C1 ∈
Yk ∩Ker (ψ) pen-

tru orice k ∈ {1, . . . , n − 1}, de unde va rezulta că rang E k > rang E k+1
pentru orice k ∈ {1, . . . , n − 1}, ı̂ncheind rezolvarea problemei.
Deoarece AA−1 = In , avem Li Cj = δij oricare ar fi i, j ∈ {1, . . . , n}, de
unde
 
L2 C1
 .. 
 
CC1 =  .  = 0n ⇒ ψ(C1 ) = EC1 = A−1 CC1 = 0n
 Ln C1 
0

s, i prin urmare C1 ∈ Ker (ψ). Pe de altă parte, pentru orice j ∈ {2, . . . , n}

avem  
  0
L2 Cj  .. 
 ..   . 
 .   
CCj =  = 1 
 = ej−1 ,
 Ln Cj   .  
 .. 
0
0

11
de unde ψ(Cj ) = ECj = A−1 CCj = A−1 ej−1 = Cj−1 . Obt, inem apoi
succesiv

ψk (Ck+1 ) = ψk−1 (ψ(Ck+1 )) = ψk−1 (Ck )

= ···
= ψ1 (C2 ) = ψ(C2 ) = C1 ,

deci C1 ∈ Im (ψk ) = Yk .

12