Curs 3
Curs 3
Curs 3
Funcţiile contabilităţii
1. Funcţia de înregistrare şi prelucrare a datelor care constă în consemnarea, potrivit unor
principii şi reguli proprii, a proceselor şi fenomenelor economice exprimabile în etalon
valoric.
2. Funcţia de observare şi informare atât pe plan intern (contabilitatea de gestiune), cât şi
pentru terţi (contabilitatea financiară). Contabilitatea furnizează informaţii privind
poziţia financiară a unităţii, modul de utilizare a resurselor materiale, umane şi
financiare, rezultatele obţinute etc.
3. Funcţia de control gestionar este legată de funcţia de informare. Ea constă în verificarea
cu ajutorul informaţiilor contabile a modului de păstrare şi utilizare a valorilor materiale
şi băneşti, de gospodărire a resurselor, controlul respectării disciplinei financiare etc.
4. Funcţia juridică. Datele din contabilitate şi documentele primare servesc ca mijloc de
probă în justiţie, pentru a dovedi realitatea unor operaţii economice, pentru stabilirea
răspunderii materiale pentru pagubele produse. Acestea ajută la soluţionarea unor litigii,
de aici şi caracterul probant al informaţiilor contabile.
5. Funcţia previzională. Informaţiile furnizate de contabilitate sunt utilizate la stabilirea
tendinţelor viitoare ale fenomenelor şi proceselor economice, la elaborarea unor scenarii
de dezvoltare bazate pe realitatea trecută şi prezentă. Informaţiile contabile servesc la
fundamentarea programelor, la elaborarea bugetelor unităţii patrimoniale.
Prin funcţia previzională, contabilitatea modernă trebuie să răspundă următoarelor
probleme fundamentale:
• de unde vine entitatea;
• unde se află în prezent;
• încotro se îndreaptă în viitor;
• unde ar trebui să se îndrepte;
• cum pot fi realizate şi controlate alternativele optime în dezvoltarea entităţii.
Obiectul contabilităţii
• Răspunde la întrebarea ce studiază contabilitatea sau care este „materia” care se
înregistrează în contabilitate.
• Obiectul contabilităţii se referă la scopul urmărit de actorii de pe piaţa informaţiei
contabile:
producătorii, utilizatorii, normalizatorii şi auditorii de informaţii contabile.
• În esenţă, obiectivul contabilităţii este de a furniza informaţii utile
• În evoluţia istorică s-au purtat numeroase discuţii şi controverse şi s-au emis diferite
concepţii sau teorii cu privire la obiectul contabilităţii în partidă dublă, fără însă ca vreuna
dintre ele să se bucure de adeziunea unanimă.
• În general, există un consens asupra faptului că în contabilitate se „înregistrează, clasează
şi
regrupează informaţiile referitoare la mişcările de valori având ca origine activităţile
entităţii” cu scopul furnizării de informaţii care să reflecte situaţia entităţii şi rezultatele
acesteia
Patrimoniul
• Pentru ca un patrimoniu să existe sunt necesare două elemente interdependente:
• o persoană fizică sau juridică ca subiect de drepturi şi obligaţii;
• bunurile economice, ca obiecte de drepturi şi obligaţii.
• În plan contabil, patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu valoare
economică, aparţinând unei persoane fizice sau juridice, precum şi bunurile la care se referă.
Curs3 - conta
Structura patrimoniului:
Ecuația patrimoniului:
Deşi titularul de patrimoniu are drepturi şi obligaţii, termenul pasive patrimoniale limitează
aceste raporturi juridice la obligaţii (datorii). Entitatea are datorii faţă de proprietari,
respectiv datorii faţă de terţi. Entitatea nu acţionează în raporturile cu terţii prin investitori
(proprietari), ci prin reprezentanţii lor legali: manageri, administratori.
Lichiditatea și exigibilitatea
Situaţiile financiare întocmite pe baza informaţiilor din contabilitate prezintă structura
activelor patrimoniale în funcţie de lichiditatea lor (crescândă sau descrescândă), iar pasivele în
ordinea exigibilităţii lor (crescândă sau descrescândă).
Lichiditatea se referă, în primul rând, la intervalul de timp necesar ca un element de activ să
fie convertit în disponibilităţi băneşti. În al doilea rând, lichiditatea se referă la posibilităţile unei
întreprinderi de a-şi achita datoriile scadente într-un viitor apropiat.
Solvabilitatea se referă la posibilitatea onorării obligaţiilor scadente într-o perioadă mai
mare de timp.
Exigibilitatea indică perioada de timp în care o datorie devine scadentă şi ca urmare trebuie
achitată.
Ordonarea elementelor de activ şi de pasiv se face în prezent în funcţie de două criterii:
• criteriul principal – conţinutul economic: natura şi destinaţia activelor sau natura şi
provenienţa pasivelor;
• criteriul secundar – lichiditatea activelor şi exigibilitatea pasivelor.