CVoIPSMR II
CVoIPSMR II
CVoIPSMR II
2
Protocoale de bază
IP - Internet Protocol
protocol dezvoltat pentru rețeaua ARPAnet (US-DOD) din
nevoia unui protocol de rețea, care să interconecteze mai
multe calculatoare și rețele diferite, odată cu creșterea și
diversificarea rețelelor (tehnologie, topologie, dimensiune)
TCP - Transmission Control Protocol
permite stabilirea de conexiuni și schimbul de fluxuri de date
între două echipamente de rețea. TCP garantează livrarea
datelor și că pachetele vor fi livrate în aceeași ordine în care
au fost trimise
UDP - User Datagram Protocol
foloseste un model simplu de transmisie neorientată pe
conexiune, cu un mecanism protocol minim, oferind la nivel
IP numai serviciile sumei de control a datelor și multiplexare
prin numărul de port
3
Servicii oferite de IP
• servicii neorientate pe conexiune, la nivel de datagramă, fără
confirmare de livrare sau garanție de livrare.
• serviciul la nivel Datagramă nu oferă fiabilitate totală
• IP presupune prezența unui substrat preponderent încredere,
dar nu definește ce trebuie să fie acel substrat.
• serviciu datagrama IP este utilizat în conjuncție cu un protocol
de transport de orientat pe conexiune, fiabil, cum ar fi TCP
(având în vedere cazul în care este necesar un serviciu complet
fiabil)
• protocolul de transport efectuează secvențierea punct la punct
și detectarea și corectarea erorilor pentru a compensa lipsa de
fiabilitate IP (IP poate pierde și trimite neordonat pachete)
4
Model TCP/IP simplificat
5
Voice vs. Video peste IP – generalități
• Semnalele de voce și cele video sunt semnale analogice și trebuie să
fie convertite (si comprimate) de către un codec într-un semnal digital
pentru transportul prin rețele bazate pe comutarea de pachete.
• Transferul de date video (sau voce) poate fi într-o direcție sau full-
duplex și poate fi în timp real sau nu (de exemplu, de streaming video.)
• Astăzi, IP este protocolul obișnuit pentru transferul de informație video
și de voce peste o rețea de pachete, dar multe alte protocoale
proprietare au fost folosite de-a lungul anilor.
• Există diferențe între Voice over IP și Telefonie pe Internet (sunt
incluse și alte servicii, în afară de voce)
• Transportul de informație video sau de voce prin rețelele bazate pe
comutarea de pachete este realizat cu mai multe protocoale:
- Protocoale pentru configurarea conexiunii
- Protocoale pentru stabilirea capacităților sistemelor de capăt
- Protocoale pentru trimiterea efectivă de conținut video și audio
• SIP și alte protocoale proprietare (Skype) sunt alegerea predominantă
astăzi pentru Voice over IP (VoIP), iar H.323 este mai frecvent utilizat
pentru video
6
Voce vs. Video peste IP– elemente
• POTS – Plain Old Telephone Service
• VoIP – Voice over IP
• CO - Central Office, a location for a telephone switch that
provides public telephone service
• PBX – Private Branch Exchange, telephone switch
located at a company’s building. Provides service within
the building and access to the public telephone network.
Can be implemented with analog (very old style), digital
(not IP based), VoIP (proprietary, H.323, or SIP based)
• CENTREX (central office exchange service) Telephone
service provided by a telephone company to large users
that don’t want to manage their own PBX systems. Today,
this is done via VoIP services as well as some old-style
circuit switched services.
7
Voce vs. Video peste IP– elemente (2)
• ITSP – Internet Telephony Service Provider, a
company that provides telephone service to
organizations and end-users via VoIP or a proprietary
system.
• Codec (Coder/Decoder) - hardware or software that
converts an analog signal (either voice or video) to
digital (and vice versa). Digital signals (voice or
video) from the codec can be sent as a stream of bits,
or packetized (put in UDP packets.)
• Signaling (common term in telephony networks) is
used for call set up and call negotiation. It can be in-
band or out-of-band. Both H.323 and SIP handle
signaling, among other things.
8
Video/Voce în comutarea de pachete
• Comunicații de voce și video în timp real
- Volumul de trafic video de variază în funcție de numărul de
cadrele video trimise pe secundă și de rezoluția, detaliile și
mișcarea din cadru. Aceasta înseamnă că există un flux
destul de repetitiv de pachete, dar există variabilitate la nivel
de număr de pachete și mărimea lor.
- Traficul audio este destul de constant (în limitele unui
algoritm specific de compresie și codare.)
- Cu toate acestea, calitatea comunicațiilor cu conținut video
și audio se degradează rapid în cazul în care pachetele sunt
întârziate sau pierdute, în timp ce rețeaua transportă alt
trafic.
•Așadar, este necesară administrarea strictă a alocărilor
de resurse de rețea folosind elemente specifice asigurării
calității - Quality of Service (QoS).
9
Codec-uri Audio și Video
• Un codec face conversia unui semnal analogic (voce
sau video) în semnal digital (date) și invers
• Audio Codecs
– G.711 (8,000 samples per second, 64kbps, 30 msec sample)
– G.722 (7Khz speech, 48kbps to 64 kbps)
– G.723.1 (30 msec sample, 6.4kbps)
– G.728 (16kbps, LD-CELP)
– G.729 (8kbps, CELP)
– iLBC, …
• Video Codecs
– H.261
– H.263, H.263+ and H.263++
– H.264 (multiple variante) …
10
Comunicaţii VoIP
Telefonia IP, cunoscută, în general, sub denumirea de
VoIP- Voice over Internet Protocol este un concept care
se bazează exclusiv pe fluxuri vocale digitale
transportate pe infrastructuri logice de tip IP.
VoIP este alternativa digitală la telefonia clasică.
Serviciile VoIP presupun nu numai digitizarea şi
codificarea semnalului vocal în scopul transmiterii prin
reţelele de date, ci şi asocierea unor servicii similare
telefoniei clasice: apelare, numerotare, semnalizări
diverse.
Odată cu extinderea Internetului a devenit evident faptul
ca transportul IP bazat pe comutaţia de pachete a
devenit o soluţie mai convenabilă decât comutaţia de
circuite.
Dacă iniţial reţeaua telefonică oferea o infrastructură
pentru comunicaţii de date, în prezent telefonia (IP) este
cea care beneficiază de reţelele de date acoperind
segmente tot mai largi din piaţa comunicaţiilor vocale.
11
Particularitati VoIP
VoIP inlocuieste
circuitele traditionale in
comutatie
VoIP foloseste
protocoale proiectate initial
pentru transferul
pachetelor de date
12
Structura retea VoIP
Terminale VoIP
Telefon
analogic
Interfaţă
Telefon VoIP
FXS
Ruter
Internet
R
Interfaţă
FXO
Emulare
Telefon VoIP Gestiune
apel
Terminal VoIP
Reţea telefonică
PSTN, ISDN, GSM
Telefon non IP
14
Interfete VoIP (2)
Aparatele telefonice care includ şi interfaţa FXS se numesc
terminale VoIP sau telefoane VoIP.
15
Semnalizarea si controlul VoIP
Semnalizarea si controlul apelului sunt două
procese fundamentale în realizarea
următorilor pași:
inițierea apelului,
managementul si
administrarea traficului de voce.
La nivel VoIP sunt delimitate doua căi:
una ce asigura traficul de voce si folosește
protocolul RTP,
iar a doua care asigură semnalizarea,
funcționalitatea sa fiind data de protocoalele de
control al apelului.
16
Semnalizarea VoIP
In mediul VoIP sunt incluse puncte
terminale (endpoints), precum si elemente
de control comun al retelei.
Puncte terminale - in aceasta categorie sunt
incluse terminalele si gateway-urile. In ambele
cazuri, punctul terminal trebuie sa participe la
procesul de semnalizare, in mod direct sau
indirect, prin intermediul elementelor de control
comun. De asemenea, trebuie sa poata prelucra
informatia audio, ceea ce presupune o conversie
analog-digitala si reciproc. Gateway-urile
reprezinta interfata catre reteaua telefonica
clasica.
17
Controlul comun al retelei – in unele modele
Semnalizarea VoIP (2)
Controlul comun al retelei – in unele modele
de control al apelului, componenta de
control comun nu este definita, iar in alte
cazuri, ea este integrata la cerere.
Rolul principal al acestor componente de control
este de a administra si gestiona apeluri. Astfel,
este oferita o varietate de servicii ce usureaza
procesul de initiere al apelului, cum ar fi: stadiul
apelului in curs, inregistrarea adresei, controlul
accesului la retea. De cele mai multe ori
serviciile de control comun sunt implementate
sub forma de aplicatii..
18
Inițierea apelului
Calea de voce intr-o conexiune VoIP este dependenta de
crearea unei sesiuni RTP (Real-time Transport Protocol).
Fiecare sesiune RTP transporta vocea unidirectional, astfel
incat, pentru realizarea unei convorbiri sunt necesare doua
sesiuni.
19
Negocierea parametrilor
Pentru a crea sesiuni RTP, fiecare punct terminal trebuie sa
identifice adresa IP si numărul portului UDP (User Datagram
Protocol) al perechii participante la sesiunea respectivă.
Punctele terminale trebuie sa stabilească de comun acord o
serie de parametri ce vor fi utilizați pe durata convorbirii
CODEC-uri – punctele terminale trebuie sa utilizeze același tip de
CODEC pentru voce, sau cel puțin sa recunoască opțiunea celuilalt
punct terminal in ceea ce privește varianta de codare a vocii.
Transmisie / Recepție – in funcție de aplicație, traficul de voce
poate fi intr-un sens sau in ambele sensuri. Unele puncte terminale
se pot afla in situația de a nu putea participa la o sesiune deoarece
nu sunt capabile sa realizeze traficul de voce in ambele sensuri.
Tipul de conținut media – poate fi conținut audio, video sau date.
Rata de bit – definește lărgimea de banda necesara pentru
realizarea conexiunii.
20
Administrarea / gestiunea apelului
Aceste funcții asigură servicii opționale ce contribuie la o mai
buna funcționare, administrare si mentenanță a unei rețele VoIP.
Funcția de gestiune folosește informațiile adunate in timp in
legătură cu desfășurarea apelurilor, informații reunite sub
denumirea de CDR (Call Detail Records). CDR-ul este utilizat in
procesul de facturare, precum si la o analiza de îmbunătățire a
serviciilor in cazul unei eventuale creșteri a capacitații rețelei.
Administrarea presupune următoarele procese:
Stadiul apelului in curs – este monitorizată desfășurarea
apelului in timp real.
Managementul adreselor – asigură utilizatorilor diferite
servicii, cum ar fi rezoluția adreselor.
Controlul accesului la rețea – asigură utilizarea judicioasa a
resurselor rețelei.
21
Principalele protocoale VoIP
22