Morfologia virusurilor

1. virioni de forma cilindrica (ex.: virusul

mozaicului tutunului, fagii filamentosi);
virioni de forma sferica sau sferoidala (ex.:
virusul gripal, adenovirusurile,
picornavirusurile etc);
virioni de forma paralelipipedica (ex.:
poxvirusurile);
virioni n forma de glont (ex.: rhabdo virusuri
le - virusul turbarii);
virioni n forma de cireasa, cu sau fara
coada (ex.: bacteriofagii cu sau fara coada).

SIMETRIA
Simetria cubica
Este denumita astfel, datorita similaritatii sale cu forma geometrica denumita icosaedru.
Virusurile cu simetrie icosaedrica, cunoscute sub denumirea de virusuri sferice, sunt n
realitate, cu contur hexagonal, datorita capsidei lor poliedrice. Cele mai importante
familiidevirusuri sunt: picornavirusurile, adenovirusurile, herpesvirusurile. Acestea se.
caracterizeaza prin avantaje biologice importante (date de simetria icosaedrica), care se
traduc n practica prin eficienta replicarii lor. Ele pot fi asamblate cu mare economie de
proteine fata de virusurile cu simetrie heicala.
Simetria helicoidaia
Simetria heicala este definita de asezarea unitatilor componente n jurul unui ax, supus
concomitent unei miscari de rotatie si unei miscari de translatie paralela cu un ax.
Capsomerele sunt asezate repetat, avnd pozitii rezultate din cele doua feluri de miscari
constituind o suprafata cilindrica, cu structura heicala. Unele din aceste virusuri contin
nucleocapside flexibile, care le permite sa dobndeasca o forma sferica dupa ce sunt
nvelite n peplos (ex.: virusurile din grupul Orthomyxo si Paramyxo) sau o forma lineara
filamentoasa daca sunt fara peplos (ex.: unii bacteriofagi). Printre virusurile care dispun de
nucleocapside rigide, care ramn permanent cilindrice, nscriem virusul mozaicului
tutunului, virusul rabic si altele.
Principalele virusuri cu simetrie heicala sunt: Orthomyxovirusurile (ex.: virusul gripal);
Paramyxovirusurile (ex.: virusurile paragripale); Coronavirusurile; Rhabdovirusurile (ex.:
virusul rabic).

GENOMUL VIRAL
Genomul viral este reprezentat de o molecula de acid nucleic ADN sau ARN, niciodata
ambele. Genomul viral este caracteristic fiecarui virus n parte.
Genotipul viral este reprezentat de totalitatea segmentelor de material genetic (gene) care
corespund unor caractere fenotipice manifestate n morfologia virionului matur ca si n ciclul
biologic de infectie si de replicare virala.
Toate genomurile virale sunt haploide, contin deci numai o copie a fiecarei gene, exceptie fac
genomurile retrovirusurilor care sunt diploide.
Virusurile cu genom ADN prezinta sapte tipuri principale de structuri din care cele mai
importante sunt:
genom monocatenar linear ex.: parvovirusurile;
genom dublu catenar liniar repetitiv ex.; adeno virusurile;
genom dublu catenar circular nchis covalent care duce la formarea unei molecule
superrasucite ex.: poliomavirusul
Unele virusuri ARN au genomul constituit dintr-o singura molecula, altele sunt segmentate
putnd ajunge pna la 10 segmente (ex.: reovirusurile) la care materialul genetic este
distribuit n mai multe particule nucleoproteice. Virusurile cu genom segmentat se pot
ncadra n doua categorii de virusuri:
virusuri ARN la care capsida virala nveleste segmentele de ARN, care pot fi diferite ca
marime si structura si care se replica separat (ex.: orthomyxovirusurile, paramyxovirusurile si
reovirusurile);
virusuri vegetale, la care segmentele de ARN nu sunt ncapsidate mpreuna, ci individual n
mai multe capside. Existenta genomului segmentat confera virusurilor respective
posibilitatea dobndirii de noi caracteristici, determinate de recombinarea diferitelor
segmente genomice, crescnd astfel viabilitatea virusurilor si permitnd aparitia de noi
variante virale.

CRITERII TAXONOMICE
La baza ultimei taxonomii virale stau numeroase studii realizata prin difrote metode de laborator dintre, cate cea mai mare contributie a avut-o examinarea elcctronomicroscopica prin coloratie
negativa. Examinarea virusurilor prin microscopie electronica : coorafie negativa (MECN) a permis sa se realizeze caracterizarea virusurilor dupa:
Dimensiuni;
Aspect morfologic;
Tip de simetrie;
Prezenta nvelisului pericapsidal;
Structura de suprafata;
Diametrul capsidei pentru virusurile cu simetrie helicala si numarul de capsomere pentru virusurile cu simetrie icosaedrica.Prin examinarea electronomicroscopica a ultrasectiunilor (TEM)
efectuate din celule infectate cu virusuri s-au obtinut noi date despre:
Sediul si dinamica replicarii virusurilor;
Prezenta sau absenta nvelisului extern (pcplos);
Etapele morfogenezei;
Structurile celulei gazda n care virusul dobndeste nvelisul extern.La caracterele observate si descrise prin microscopie electronica se adauga datele stiintifice obtinute prin analize
biochimice:
Tipul de acid nucleic;
Mecanisme de replicare la nivel molecular.
Alaturi de criteriile morfologice, biochimice deosebit de importante sunt si cele biologice (proprietatile antigenice, patogenitate. gazda receptiva, mod de transmitere etc).
In ultima perioada de timp s-au obtinut, prin metode moderne de biologie moleculara, date noi deosebit de importante pe baza carora s-a stabilit structura moleculara a genomului viral, precum
si a structurii si dimensiunilor proteinelor asociate virionului.
Cele mai importante criterii folosite n taxonomia actuala a virusurilor patogene pentru animale sunt:
Caracterele fzico-chimice;
Proprietatile privind modul de replicare;
Alte proprietati ale virusurilor (structura antigenica, gazda receptiva, patogenitatea, modul de transmitere etc).
Caracterele fizico-chimce
Dimensiunea virionilor, morfologia si tipul de simetrie, prezenta sau absenta peplosului, lungimea pasului nucleocapsidei;
Proprietatile acidului nucleic: masa moleculara, compozitia n nucleotide, proportia de acid nucleic n virion, coeficientul de sedimentare, acid nucleic monocatenar sau dublu catenar, linear
sau circular, cu polaritate + sau - , caracterul unitar sau segmentat, secventa nucleotidelor;
Proprietati ale polipeptidelor virale: continut proteine/virion, numarul de polipeptide structurale, numarul de capsomere, activitate specifica a unor proteine structurale (hemaglutinina,
neuraminidaza, polimeraza);
Proprietati ale lipidelor virale: continutul de lipide n virion, sensibilitatea la eter si detergenti.
Proprietati privind replicarea
Mecanismul de replicare al acidului nucleic genomic;
Caracteristici privind modul de transcriere (tipul de ARNm);
Tipul de matrice necesar pentru sinteza virionilor progeni;
Mecanisme de adsorbtie si penetrare;
Sinteza proteinelor timpurii si tardive;
Caracteristici privind traducerea si prelucrarea dupa traducere;
Locul de acumulare a proteinelor virale, sediul asamblarii si maturarii virionului si modul de eliberare al acestora;
Modificari citologice la nivelul celulei gazda (efect citopatic) si formarea corpilor de incluzie.
Alte proprietati ale virusurilor
Raporturi serologice cu alte virusuri;
Spectrul de gazda (naturala si n conditii experimentale);
Tropismul tisular si celular;
Modul de transmitere;
Patogenitatea

. Taxonomia virusurilor patogene

pentru animale
Familia se desemneaza prin denumirea specifica la care se adauga sufixul viridae". n cadrul familiei au fost ncadrate virusuri sau populatii de virusuri
care au caractere structurale si genomice comune prin care se disting de alte populatii de virusuri. La unele dintre familii (Poxviridae, Herpesviridac,
Papovaviridae si Retroviridae) s-au creat si subfamilii.
Subfamilia se desemneaza cu denumirea specifica la care se adauga sufixul virinac". n cadrul familiei si/sau subfamiliei se ncadreaza genul.
Genul de virus se desemneaza prin denumirea specifica la care se adauga sufixul virus". n cadrul genului sunt ncadrate virusuri sau populatii de virusuri
care au caracteristici comune care le disting de alti membri din cadrul aceleasi familii/subfarnilii. Ex.: Coronavirus. Rotavirus. Herpesvirus. Parvovirus.
Calicivirus. Picornavirus etc.
Subgenul este un taxon utilizat numai n cazul familiei Adenoviridae pentru a se diferentia adenovirusurile patogene pentru om de cele patogene pentru
pasari.
Pe baza criteriilor taxonomice enumerate mai sus virusurile au fost clasificate n doua mari grupe: virusuri cu genom ADN si virusuri cu genom ARN.
In prezent s-a renuntat la taxonii superiori familiei si se utilizeaza n mod curent: familia si genul.
Virusurile reprezinta o familie deosebita de agenti infectiosi care difera fundamental att din punct de vedere structural ct si fiziologic de celelalte
microorganisme.
Genomul virai este alcatuit dintr-o molecula de ADN sau ARN a carei masa moleculara difera de la un virus la altul, care poate fi liniara sau circulara,
monocatenara sau bicatenara, helicoidala, nfasurata sau pliata n scopul asigurarii unei conformatii ct mai compacte.
Capsida virala este constituita din unul sau mai multe tipuri de proteine care nvelesc genomul viral. Ele sunt dispuse n mod regulat formnd structuri
cilindrice, sferice etc, caracteristice fiecarui tip de virus. De asemenea, specificitatea proteinelor din structura capsidei joaca rolul determinant antigenic,
dirijnd raspunsul imun al orgasnismului invadat.
Ansamblul genom-capsida formeaza nucleocapsida virala (virusuri nude)
Multe virusuri au n structura lor si o membrana externa care nveleste nucleocapsida numita anvelopa (virusuri nvelite). Functia anvelopei este att de
protectie a virusului ct si de fixare a virusului pe membrana celulei gazda.
Aranjarea moleculelor de proteina existente n capsida este de obicei de acelasi tip si se grupeaza ordonat evidentiind 3 tipuri de simetrie:
icosaedrica (picornavirusuri, reovirusuri, adenovirusuri, herpes virusuri);
helicoidala (myxo virus uri, rhabdovirusuri, coronavirusuri);
complexa sau binara (poxvirusuri, retrovirusuri, fagi).
Virusurile cu simetrie icosaedrica au fost descrise prin coloratie (contrastast) negativa ca sferice, dar analizate la microscoapele electronice de nalta
rezolutie (sub 3 ) s-a dovedit ca ele au un contur hexagonal (icosaedru). Unitatile morfologice vizibile la microscopul electronic, capsomerele., au fiecare
n constitutia lor 5-6 subunitati chimice, iar legaturile dintre ele sunt echivalente si nu identice.
Icosaedrul este un poliedru regulat care are 20 fete, toate triunghiuri echilaterale, 30 muchii sau creste si 12 vrfuri. In fiecare vrf se ntlnesc 5 fete ale
poliedrului. Triangularea succesiva a fetelor icosaedrului poate mari numarul unitatilor de constructie si n consecinta cresc dimensiunile virusului.
Capsomerele formate din 5 subunitati chimice se numesc pentamere sau pentoni si sunt asezate n fiecare vrf al icosaedrului. Capsomerele sunt formate
din 6 unitati denumite hexamere sau hexoni si sunt asezate pe muchiile si fetele icosaedrului.
Genomul viral n asociere cu una sau mai multe proteine bazice formeaza portiunea centrala a nucleocapsidei cvasisferice. De exemplu, la herpesvirusuri
genomul ADN este rasucit pe un manunchi de proteine fibrilare dnd nastere unei structuri toroidale, n timp ce, la reoyirusuri genomul ARN este dublu
spiralat (de), iar capsida care l acopera este formata din doua straturi de capsomere.

Familia Picornaviridae
Denumirea acestor virusuri vine de Ia cuvntul pico = mic si tipul de acid nucleic ARN pe care l contin n genom. Acidul nucleic
este de tip ARN monocatenar, liniar, de sens pozitiv, cu o greutate moleculara de 2,3 - 2,8 x IO 6 dahoni, reprezinta ntre 22 si 32
% din masa particulei virale si este infectant.
Capsida virala are simetrie icosaedrica (cubica) si este formata din 60 subunitati. Unele subunitati pot fi incomplet separate. Din
cele 4 polipeptide majore, 3 au greutatea moleculara cuprinsa ntre 24000 si 41000 D, iar una ntre 55000 si 135000 D.
Particula virala este nenvelita (nuda), are dimensiuni cuprinse ntre 20-40 nm, iar capsomerele sunt greu de evidentiat. Aceste
virusuri nu contin lipide n structura lor si de aceea sunt eter-rezistente. n general, particulele virale nu sunt distruse de
detergentii neutri, dar unele specii sunt sensibile la pH acid (sub 6).
Sinteza si maturarea virusului se produce n citoplasma celulei gazda, iar eliberarea particulelor virale mature se realizeaza prin
efect litic.
In cadrul familiei Picornaviridae virusurile au fost ncadrate n trei genuri enterovirusuri, aphtovirusuri si rhinovirusuri care difera
unele de altele prin anumite nsusiri. Genul caliciviurus a fost desprins din aceasta familie si a fost ncadrat n familia
Caliciviridae. Dintre picornavirusurile care produc boli la animale amintim: enterovirusurile porcin si bovin, virusul
encefalomielitei aviare, virusul hepatitei virale a bobocilor, virusul bolii veziculoase a porcului, rhinovirusul equin, virusul febrei
aftoase, virusul encefalomiocarditei porcului etc.
Familia Picornaviridae Genul Enterovirus
In acest grup sunt ncadrate enterovirusurile izolate de la porcine, bovine, pasari, maimute etc. Ex.: virusul encefalomiocarditei
porcului, virusul bolii Teschen la porc, virusul bolii veziculoase a porcului, virusul encefalomielitei soarecilor etc.
Particulele virale sunt nucleocapside dezvelite (nude) sferice, rugoase cu diametru de 22-30 nm. Sunt virusuri icosaedrice, nu
prezinta anvelopa si nu au proiectii de suprafata.
Sunt virusuri relativ stabile la pH cuprins ntre 3 si 10 si sunt inactivate la temperaturi cuprinse ntre 45-55C. La aceste virusuri
genomul ARN contine si informatia codificata pentru inducerea sintezei enzimei ARN-polimeraza.
Replicarea se realizeaza prin formarea unui dublu lant nucleic intermediar.
Maturareavironilor progenise produce n citoplasma celulei gazda si sunt pusi n libertate prin liza celulei infectate (efect litic)
printr-un fenomen de "explozie". O mare parte din aceste virusuri au capacitatea de a aglutina hematiile unor specii de animale,
dar nu printr-o enzima asa cum se ntmpla n cazul myxovirusurilor, ci prin legarea glicoproteinelor virale de lipoglicoproteinele
(receptori) de pe membrana hematiilor. Producerea fenomenului de hemaglutinare este dependenta de temperatura si pH. Dintre
enterovirusurile care produc boli la animale amintim: Enterovirusul bovin, Enterovirusul porcin (Teschen-Talfan), virusul
encefalomielitei infectioase aviare, virusul hepatitei virale a bobocilor de rata si gsca, virusul bolii veziculare a porcului.
Familia Picornaviridae Genul Aphtovirus
Aphtovirusurile au n structura lor 66-70 % proteine si nu contin lipide si glucide. Induc n celula infectata sinteza enzimei AJRNpolimeraza. Au structura antigenica foarte complexa de unde rezulta o pluralitate antigenica caracteristica pentru virusurile
ncadrate n acest gen. Ex.: Virusul febrei aftoase (figura 2) circula sub 7 tipuri O, A, C (europene) SAT], Sat 2 , SAT 3 (africane) si
Asia (asiatic). Virusul febrei aftoase. 100.000 x. Bara reprezinta 100 nm.
Familia Picornaviridae Genul Rhinovirus
Rhinovirusurile contin ARN monocatenar, cu o masa moleculara de 2 ; 8xl0 6 D. Sunt eter rezistente. Sinteza si maturarea lor se
produce n citoplasma. Se izoleaza destul de greu n culturi celulare primare renale. Prefera temperatura de incubare mai joasa
de 33C. Pentru izolare se foloseste mucusul nazal recoltat n faza evolutiva acuta.
Provoaca la om afectiuni respiratorii (rinite, bronsite, pneumonii). La cabaline produc tulburari generale nsotite de tulburari
respiratorii, iar la bovine n special la tineret produc tulburari respiratorii.

Familia Caliciviridae
Calicivirusurile sunt asemanatoare cu picornavrusurile, dar n coloratie
negativa au un aspect caracteristic determinat de capsomerele virale care au
forma de cupa (calici = cupa). Au dimensiuni cuprinse ntre 32 si 35 nm,
simetrie icosaedrlca prezentnd o capsda constituita din 32 capsomere. In
capsida contin o proteina majora cu masa moleculara de 60 Kda. Au genom
ARN cu catena pozitiva cu masa moleculara de 7,437 Kb si un ARN subgenomic
de 2,2 kb detectat att n tesutul infectat ct si n suspensiile virale purificate.
Virusul are proprietati hemaglutinante fata de hematiile de om de grup O, oaie
etc. Virusul este foarte stabil si rezistent n mediul exterior. Nu a fost redusa
infectivitatea virala dupa tratamentul cu cloroform, eter si tripsina. La pH = 3
sau prin ncalzire la 50C a rezistat timp de o ora. Virusul supravietuieste cel
putin 225 zile n suspensia de organe pastrata la +4 C si cel putin 105 zile n
stare uscata. La temperaturi scazute si pastreaza infect ivitatea. Rezista la
putrefactie si ramne stabil dupa congelari si decongelari repetate, iar carnea
conservata prin congelare este considerata sursa de infectie.
Virusul este inactivat de solutialO% NaOH si de 2 - 5% formaldehida,
Betapropiolactona inactiveaza virusul la 4 C. Foarte important pentru
biotehnoologie (preparare de reagenti si vacinuri) este faptul ca astfel de
tratamente nu altereaza imunogenicitatea virusului. Calicivirusurile care
produc boli la animale sunt: virusul exantemului veziculos al porcului, virusul
bolii hemoragice a iepurelui (figura 3), boala hemoragica a iepurelui de cmp,
boala hemoragica a cervideelor, calicivirusul felin etc.
Virusul bolii hemoragice a iepurelui (VBHI) lOO.OOOx. Bara reprezinta lOOnm.

Familia Reoviridae

Sunt virusuri care continARN dublu catenar linearcu o greutate moleculara de 0,3-3 x IO 6 D. Au dimensiuni
cuprinse ntre 60 si 80 nm si nu sunt nvelite. Capsida are forma icosaedrica, contine ntre 92 si 132 capsomere si este
nvelita de doua membrane de natura proteica. Virusurile ncadrate n aceasta familie au fost divizate n trei grupe:
reovirusuri, orbivirusuri si rotavirusuri.
Familia Reoviridae Genul Reovirus
Reovirusurile sunt virusuri izolate de la om, maimuta, cine, bovine, ovine, soareci si pasari si sunt de mai multe tipuri
(tipul 1,2,3, etc). Au genomul constituit din mai multe segmente de ARN dublu catenar. Guanina si citozna reprezinta
42-44 % din structura acestuia. Capsida este alcatuita din 122 capsomere. Sunt eter si cloroform rezistente. Sunt
stabile la pH 3. La acest pH particulele virale si pastreaza infectiozitatea. Membrana proteica externa este sensibila la
actiunea proteazelor. Reovimsurile de la mamifere contin un antigen fixator de complement comun. Serotipurile sunt
identificate prin reactii de seroneutralizare (SN) si de inhibare a hemaglutinarii (IHA). Reovirusurile aviare difera din
punct de vedere imnunologic de cele de la mamifere. Toate reovirusurile au capacitate aglutinanta fata de hematiile de
la om la pH 6-8 si temperatura cuprinsa ntre 4 si 37C.
Replicarea si maturarea virionilor se produce n citolplasma celulei gazda unde produce aparitia de incluzii. n conditii
naturale aceste virusuri sunt patogene pentru om, maimuta, bovine, ovine, lilieci si pasari. In culturi de celule
determina aparitia de efect citopatic cu aparitia de incluzii intracitoplasmatice. n culturile de ceule (fibroblaste
embrionare de gaina-FEG) reovirusurile aviare determina aparitia de sine itii celulare.Se raspndesc n principal pe cale
orizontala.
La om produce febra, tulburari digestive (diaree) si respiratorii (n special rinite). La bovine produc tulburari digestive si
respiratorii, iar la ovine tulburari digestive. La pasari produc enterite si necroze n ficat si miocard.
Familia Reoviridae Genul Orbivirus
Orbivirusurile au genomul format din 10 segmente de ARN dublu catenar, liniar, cu o greutate moleculara de 0,3-2,7xl0
6 D. Genomul reprezinta aproximativ 20 % din greutatea totala a virionului. Din punct de vedere antigenic s-au
identificat 24 tipuri notate de la 1 la 24. Nu sunt nrudite antigenic cu reovirusurile. Sunt relativ term orez i sten te, dar
sunt distruse la pH 3 (criteriu de diferentiere fata de reovirusur). La om, maimuta, cabaline, iepuri, bovine, soareci,
ovine si pesti produc boli exprimate prin tulburari digestive si hemoragice. In celulele infectate se pun n evidenta
incluzii intracitoplasmatice. Sunt difuzate n principal de tntari mai ales cei din genul Culicoides. Din acest gen fac
parte: virusul bolii limbii albastre a oilor si caprelor (Bluetongue), virusul pestei ecvine africane, virusul encefalitei de
capuse la om.
Familia Reoviridae Genul Rotavirus
Rotavirusurile au fost izolate n special de la tineretul bovinelor si porcinelor. Sunt prezente si la tineretul celorlalte
specii inclusiv la copii. In acest gen sunt ncadrate virusuri care contin ocapsida dubla.Prin prezenta acestei capside
duble se deosebesc net de ceilalti membri ai familiei. Capsida are 12 pentamere si 120 hexamerc, ar unitatile
structurale sunt n numar de 780 (Khaustov, 1984). Particulele virale complete au dimensiuni cuprinse ntre 65 si 75
nm. La particulele virale incomplete lipseste membrana externa, iar dimensiunile sunt cuprinse ntre 50 si 60 nm.
Virionii sunt rezistenti Ia eter, relativ stabili la caldura, iar iafectivitatea este stabila la pH 3.
Prin dispozitia caracteristica a capsomerelor, sub forma unei spite de roata au primit denumirea de rota (roto = roata).
Primul virus care a fost descris din acest grup a fost virusul diareii de Nebraska care provoaca diareea neonatala la vitel.
Virusurile ncadrate n acest gen produc diarei la tineretul tuturor speciilor de animale.

Familia Birnaviridae

S-a desprins din familia Reoviridae.

Are aceleasi caracteristici ca cele
descrise la genul Rotavirus. Ca
reprezentant al acestei familii virusul
bursitei infectioase aviare si virusul
necrozei pancreatice a pastravului.
Virusul bursitei infectioase aviare.
Evidentiat prin microscopie
electronica coloratie negativa n
mojarate din bursa Fabricius. Marirea
100.000 x. Bara reprezinta 100 nm.

Familia Papovaviridae Genul Papilomavirus

In aceasta familie sunt ncadrate virusuri cu genom format din ADN

dublu catenar cu o masa moleculara de 3-5 x IO 6 D. In structura lor
nu s-au identificat proteine cu rol de enzime. Au dimensiuni cuprinse
ntre53si 55 nm. Capsida este icosaedrica, nenvelita formata din 72
capsomere asezate asimetric. Exista si forme filamentoase
Virionii sunt rezistenti la tratamentul cu eter si sunt stabili Ia pH acid.
Ciclul de replicare se desfasoara lent si se produce n nucleul celulei
gazda. Produc infectii cronice de tip oncogen.
Virusul papilomatozei produce papilomatoza la diferite specii de
animale: iepure, cine, vaca, porc, cal, oaie, capra si om.
Transmiterea se realizeaza pe cale orizontala si este favorizata de
diferite traumatisme. Procesele papilomatoase se manifesta ca
tumori benigne, care n anumite conditii se pot transforma n tumori
de tip carcinomatos (malign). Profilaxia specifica se poate realiza prin
prepararea de vaccinuri inactivate.

Familia Adenoviridae
In aceasta familie sunt ncadrate virusuri cu genom ADN dublu catenar cu o masa
moleculara de 20-25x10 6 D. Capsida icosaedrica este alcatuita din 252 capsomere din
care 240 sunt hexamere si 12 sunt pentamere. Din fiecare pentona porneste cte o
prelungire asemanatoare cu un ac cu gamalie. Aceste prelungiri sunt diferite de la o
specie virala la alta. Ele contin un antigen specific cu rol n fixarea virusului pe celula
gazda si tot ele poseda si activitate hemaglutinanta. Pentonele contin n structura lor o
toxina responsabila de efectul citopatic precoce care apare atunci cnd n culturile de
celule primare sunt inoculate doze mari de virus.
Particulele virale au un diametru de 70-90 nm fara prelungiri.
Adenovirus bovin tip 3 izolat n culturi de celule renale primare de vitel.
munoelectronomicroscopic de captare cu ser specific anti-adenovirus tip 3 preparat pe
iepure. Marirea 100.000 x. Bara reprezinta 100 nm.
Adcnovirusurile sunt rezistente la tratamentul cu eter si la pH-ul acid. Maturarea virionilor
se produce n nucleul celulei gazda.
Prin reactia de seroneutralizare au fost identificate mai multe serotipuri patogene pentru
fiecare specie (31 la om, 9 bovine, 4 porcine, 2 canine, 2 murinc, 8 aviare etc).
In culturile de celulare produc efect citopatic manifestat prin rotunjiri celulare, reducerea
dimensiunilor, condensari citoplasmatice si aparitia de incluzii intranuclearc.
Adenovirusurile au tropism pentru mucoase si produc sindroame enterice si/sau
pulmonare. La cine produce hepatita contagioasa. La pasari provoaca hepatita cu
incluzii.

Familia Parvoviridae
Parvovirusurile sunt virusuri mici. cu simetrie icosaedrica, nenvelite si au un diametru
cuprins ntre 18 si 26 nm.
Au genomul format dintr-o molecula de ADN-monocatener.
Sunt rezistente fata de eter si cloroform si destul de stabile fata de caldura si pH acid.
Sunt inactivate de radiatiile ultraviolete.
In preparatele colorate negativ ele sunt icosaedrice si uniforme ca marime.
n structura lor contin hemaglutinine fota de hematiile diferitelor specii de animale (n
special a celor de la porc).
Replicarea lor se realizeaza n nucleul celulelor gazda.
Replicarea parvovirusurilor se produce n special n celulele n curs de multiplicare care
au o sinteza intensa de ADN.
Unele dintre ele au tendinta de a ramne n organism ntr-o stare de latenta.
Se cultiva pe culturi de celule si produc efect citopatic caracteristic nsotit de aparitia
de incluzii intranucleare.
Parvovirusurile produc enterite la: sobolani, hamsteri, soareci, bovine, porcine, cini,
pisici, nurci, maimute, pasari si om. La pisica produce panleucopenia felina.
La nurca provoaca plasmocitoza nurcilor.
La bobocii de gsca produce parvoviroza bobocilor de gsca (boala lui Derzsy) si
hepatita bobocilor de rata si gsca.
Parvovirusurile adenoasociate nu se pot replica n absenta helperului.

Familia lridoviridae
In aceasta familie sunt ncadrate
virusuri care continun singur lant
de ADNsi au n structura capsidei
1500 capsomere.
Spre deosebire de herpesvirusuri nu
produc incluzii de tip A n citoplasma
celulei gazda.
Cel mai important reprezentant
pentru patologia virala la animale
este virusul pestei porcine africane.

Familia Togaviridae
In aceasta familie sunt ncadrate virusuri care contin genom format din ARN monocatenar, linear cu o greutate
moleculara de 3-4 x IO 6 D.
Capsida icosaedrica este formata din 32 capsomere si prezinta nvelis extern de natura lipoproteica. Lipidele si
polipeptidele din nvelisul viral provin din membrana celulei gazda. Capsida virala se formeaza n citoplasma celulei
gazda, iar nvelisul extern la nivelul membranei acesteia.
Sunt virusuri eter labile si au dimensiuni cuprinse ntre 40 si 70 nm. La suprafata anvelopei nu se observa proiectii de
suprafata. La particulele virale purificate nvelisul lipoproteic (foarte labil) dispare si n preparatele colorate negativ si
examinate la microscopul electronic se observa numai nucleocapsidele.
In acesta familie sunt ncadrate virusuri care apartin urmatoarelor grupe: alfavirusuri, flavivirusuri si arterivirasuri.
Familia Togaviridae genul Alfavirus
Alfavirusurilesunt virusuri care contin n structura lor aproximativ 36 % lipide, sunt stabile la pH cuprins ntre 3 si 9 si
sunt inactivate rapid la temperaturi de peste 56 C. Sunt sensibile fata do solventii organici (eter, cloroform)
detergenti, dar nu si fata de tripsina. Contin n structura anvelopei enzime denumite hemaglutinine. n celula gazda
induc sinteza enzimei ARN-polimeraza care este o replicaza.Gazdele naturale sunt reprezentate de catre vertebrate
si unele nevertebrate (insecte la care infectia evolueaza asimptomatic). Transmiterea infectiei se realizeaza prin
insecte si artropode hematofage. S-a dovedit ca vectorii animati sunt reprezentati de tntari din genurile Culex,
Aedes si Anopheles, de flebotomi din genul Flebotomus, de capusi din genurile Ixodes, Dermacentor si Haemophylus.
La aceste gazde prezenta virusului este asimptomatica. In acesti vectori virusurile pot persista mai multe generatii
datorita transmiterii lor pe verticala pe cale transovariana. De aceea, raspndirea acestor boli este dependenta de
prezenta si densitatea acestor vectori. Virusurile din acest grup sunt neurotrope si determina boli cu caracter
hemoragie. Provoaca boli mai ales n zonele tropicale si subtropicale. Multe sunt patogene pentru om, la care produc
infectii inaparente dar si boli mortale (encefalita de capuse, febra galbena). La om si maimute produc encefalite si
artrite n special n zoneie tropicale. La cabaline pe continentul american produc encefalomielite infectioase: Virusul
encefalomielitei ecvine de vest, Virusul encefalomielitei ecvine de est, virusul encefalomielitei de Venezuela.
Familia Togaviridae genul Flavirus
Flavivirusuriesunt virusuri cu dimensiuni cuprinse ntre 45-50 nm. nvelisul extern este reprezentat de o membrana
dubla de natura Hpoproteica care prezinta la exterior proiectii de natura polipeptidica cu o lungime de aproximativ 45 nm. Replicarea se are loc n citoplasma, iar maturarea se produce n cursul eliberarii din celula gazda prin
fenomenul de nmugurire la nivelul membranei celulare.
La flavivirusuri att hemaglutiiiina ct si capacitatea infectioasa sunt alterate de tripsina, iar la alfavirusuri nu. La
alfavirusuri, hemaglutinarea se produce n conditii optime la temperatura de 37C si pH cuprins ntre 5,5 si 6 r 4 , iar
la flavivirusuri la temperatura de 4C si pH 7. In acest gen au fost de curnd ncadrate virusurile: virusul pestei
porcine clasice si virusul bolii mucoaselor-diareii virale la bovine (BVD-MD). Virusul pestei porcine clasice purificat prin
ultracentrifugare n gradient de densitate.
Familia Togaviridae genul Arterivirus
In acest gen sunt ncadrate virusul arteritei ecvine si virusul sindromului respirator acut la porc (PRRSV) care au
caracteristici morfologice, moleculare si de infectiozitate asemanatoare cuacelorlalte virusuri descrise mai sus.

Familia Herpesviridae Genul Herpesvrus

Herpesvinmtrilesunt virusuri care au genomul fomat din ADN dublu catenar

linear, cu simetrie icoasedrica si nvelite. Capsida icosaedrica are un diametru
cuprins ntre 100 si 110 nm si este formata din 162 capsomere de forma unor
prisme. Capsida este nvelita de doua straturi: unul intern n contact direct cu
capsida, format din proteine legate covalent cu glucidele aminate
(glicoproteine), strat care este de obicei distribuit simetric si unul extern care
este de fapt un dublu strat lipidic. Virionii ntregi au 100-120 nm , iar cei
disrupti 180-200 nm. Anvelopa integra este impermeabila la colorantii
negativi. Anvelopa este sensibila la tratamentul cu solventi organici Sunt
virusuri care se raspndesc foarte usor in natura att pe cale orizontala ct si
verticala. Unele dintre ele se integreaza n genomul celulei gazda si nu se
exprima clinic dect n anumite conditii (alte infectii virale, bacteriene,
parazitare, stres, boli bacteriene etc.)
La animale nerpesvirusunie sunt agentii etiologici ai urmatoarelor boli: boala
lui Aujeszky, rinopneumonia equina, rinotraheita bovina, rinotraheita felina,
boala lui Marek. laringotraheita infectioasa aviara, febra catarala maligna,
exantemul coital equin, mamilita herpetica bovina, enterita rafelor, virusuri
citomegalice Ia porc, cal si maimuta, herpesul iepurilor.

PARAMYXOVIRUSURILE

Aceste virusuri au o forma variata, dar predomina cea sferica cu un diametru cuprins
ntre 120 si 170 nm. Virionii sunt relativ instabili si si pierd destul de repede integritatea
morfologica.
Virionul matur dispune de un nvelis extern de natura Hpoproteic, care provine din
membrana celulei-gazda.
Pe suprafata particulelor virale se gasesc "spculi" de natura giicopi oieica, iar in interior
se gaseste nucleoproteina (nucleocapsida) helicoidala. Proiectiile de la suprafata
virionului au o lungime de 8 nm, contin glicoproteine virale, iar distantele dintre aceste
proiectii sunt de 8-10 nm. Nucleocapsida este alcatuita din ARNmc, cu greutatea
moleculara de aproximativ 5-7 x IO 6 daltoni si reprezinta 0,5 % din greutatea totala a
particulei virale. La unele genuri lungimea totala a nucleocapsidei poate ajunge pna la 1
m.
Proteinele virale sunt reprezentate de 5-7 polipeptide, cu greutatea moleculara cuprinsa
ntre 35.000 si 200.000 daltoni.
Enzimele sunt prezente n mod diferit la variate genuri de paramyxovirusuri si sunt
reprezentate de transcriptaza, poliadenilattransferaza, metiltransferaza si
neuraminidaza.
Paramyxovirusurile produc n mod obisnuit infectii de tipctoliticdarcu
infectiepersistenta.
Ele produc incluzii intracitoplasmatice n celulele gazda, determina formarea de sincitii
celulare si produc hemadsorbtie.
Parainfluenta bovina
Pesta bovina
Pesta rumegatoarelor mici,
Boala lui Carre, Pneumonia ecvina cu morbilivirus (Morbilivirus),
Boala de Newcastle,
parainfluenta canina (Rubulavims

RHABDOVIRUSURILE
Principalul reprezentant al acestui grup este virusul rabic ncadrat
n familia Rhabdoviridae, genul Lyssavirus.
Are forma de "glont" si prezinta proiectii de suprafata lungi
(proteina G).
Prezinta particule anormale ca lungime, uneori cu lungime dubla
ca si particule lipite ntre ele prin partea bazala.
Acidul nucleic este alcatuit dintr-o molecula de ARN liniara,
neinfectanta, si reprezinta 1-2 % din greutatea totala a virionului.
Virusul se multiplica si n diverse tesuturi si organe (glande
suprarenale,pulmon, rinichi, papile linguale etc).
Virusul se propaga foarte bine si pe cale sanguina si limfatica.
n cursul multiplicarii sale n neuronii senzitivi si motori din SNC
(care dureaza 5-6 zile), virusul determina perturbari importante
ale functiilor acestora

CORONAVIRUSURILE

Coronavirusurile sunt particule virale

pleiomorfe, anvelopate.
Acidul nucleic este format dintr-o molecula
de ARN infectant.
Nucleocapsida helicoidala uneori
prezentndu-se sub forma de suvite de 9
nm.
Proiectiile de suprafata trec prin anvelopa,
au o lungime de 12-24 nm, un buton Ia
capatul terminal si sunt alcatuite din
polipeptide glicozilate cu o greutate
moleculara mare.
gastroenterita transmisibila a porcului(GET)

Familia Retroviridae

Virusurile ncadrate n aceasta familie sunt virusuri cu genom ARN,

nvelite si cu simetrie complexa.
Variabilitatea structurala si antigenica a anvelopei este deosebit
de mare.
Majoritatea lor produc procese neoplazice la vertebrate (leucoze,
sarcoame, tumori mezodermice si carcinoame).
ARN este monocatenar.
Virionul poseda o enzima denumita reverstranscriptaza.
In secventele repetitive terminale se gasesc 3 gene:
genagag,gena 770, care determina sinteza reverstranscriptazei si
genaenvcare determina sinteza.
Sinteza unei proteine implicata n amplificarea transcriptiei si
translatiei genelor env si gag.
Maturarea virionilor se produce la nivelul membranei celulare prin
fenomenul de nmugurire.
Contin un nucleoid inelar, nconjurat de o membrana externa. Nu
au capacitate infectioasa si au un diametru de 100 -120 nm.