Aftele bucale cronice recidivante,

aftoza, maladia Behcet

 Aftele sunt poate cea mai raspandita afectiune a mucoasei bucale. Ele
pot interesa intre 20-50% din populatie, in funtie de tipul populatiei,
nivelul socio-economic sau profesional. Sexul feminin este mai
interesat. Afectiunea este mai frecventa la tineri, mai ales la nivelele
socio-profesionale ridicate, si are tendinta sa scada cu varsta. De cele
mai multe ori, simptomatologia relativ putin deranjata si caracterul
trecator al leziunilor minore face ca cea mai mare parte din pacienti sa
nu se prezinte pentru tratament. Dimpotriva, aftoza recidivanta, prin
suferintele de lunga durata, necesita un tratament medical.

In acelasi timp insa, trebuie avut in vedere ca uneori aftele bucale pot
reprezenta semnele unor afectiuni generale grave, cum sunt
afectiunea Behcet, maladia Crohn sau rectocolita ulcero-hemoragica,
fapt ce impune ca maladia aftoasa sa fie privita oricand cu seriozitate.
 Etiologie
Cu tot volumul mare de cercetari in domeniu, efectuate in ultimii
30 ani, etiologia aftelor ramane in mare parte necunoscuta. Totusi, in
prezent, cateva concluzii sunt clare:

aftoza bucala este o afectiune inflamatorie localizata a mucoasei

bucale;

nu este de natura infectioasa, desi germenii microbieni sau virusurile

au fost suspectati in trecut in etiologia bolii ;

este o maladie multi-factoriala;

are la baza un mecanism autoimun, declansat de diferite antigene,

atat exogene, cat si endogene, insuficient cunoscute.
 Fiziopatologie
Mecanismul fiziopatologic al aftelor presupune doua etape:

o prima etapa cu mediere celulara

o a doua etapa, cu mediere prin complexe imune circulante, ambele

avand ca rezultat necroza limitata a unor zone din epiteliu.

1. Stimuli de natura necunoscuta activeaza celulele epiteliale, care vor

produce o cantitate crescuta de II-1, TNF-a si factori chemotactici
leucocitari (II-8 si GRO). Acest proces va antrena un raspuns imunitar
cu mediere celulara, materializat prin activarea celulelor Langerhans si
a limfocitelor T. Se va declansa astfel producerea unor clone de celule
T citotoxice prin intermediul celulelor T-helper. Aceste celule vor
produce o cantitate de II-2 si TNF-a, avand ca rezultat aparitia pe
suprafata keratinocitelor a gruparilor MHC cl.I si cl. a II-a, care le vor
face si mai vulnerabile in procesul imun aparut deja. Celulele
epiteliale vor deveni astfel tinta celulelor T citotoxice care vor produce
distrugeri tisulare ca un prim proces patologic.
 Excesul de TNF-a va afecta concomitent si celulele endoteliale, avand
ca rezultat o crestere a permeabilitatii vasculare, un chemotactism
pozitiv pentru polimorfonucleare si o extravazare masiva a lor in
tesuturi, evenimente observate in fazele timpurii ale leziunilor.
Concomitent, se observa o scadere a productiei tisulare de II-10, o
citokina cu un puternic efect antiinflamator si de proliferare a
celulelor epiteliale, observat in procesele de regenerare tisulara.
Scaderea producerii de II-10 explica si tendinta de cronicizare a
leziunilor in afte.

Productia de TNF-a in exces, pe langa alterarile vasculare locale pe

care le genereaza, are si efecte citotoxice asupra fibroblastelor,
explicand astfel si extinderea in corion a leziunilor din afte.
2. Imunitatea umorala este implicata si ea in fiziopatologia leziunilor. S-
a observat ca anumite complexe imune circulante vin sa se fixeze atat
in epiteliu, cat si la nivelul vaselor, declansand astfel un proces de
vasculita imuna. Ca urmare a cresterii permeabilitatii vasculare, o serie
de imunoglobuline si complement vor extravaza sau se vor depune la
nivelul vaselor. Acest fapt atrage dupa sine prezenta
polimorfonuclearelor, care vor extravaza eliberand o serie de de
enzime citoplasmatice foarte active, care prin distructii tisulare vor
agrava leziunile initiale, produse de activitatea citotoxica celulara.
 Leziunile vasculare sunt urmate de microtromboze, ischemie locala si
necroza epiteliului supraiacent.

Acest proces patologic, cunoscut sub numele de vasculita mediata

prin complexe imune (vasculita leucocitoclastica), este sustinut de
prezenta timpurie a polimorfonuclearelor neutrofile in tesuturi si sta
la baza fenomenelor de ischemie locala, aparute in a doua faza a
bolii.

In concluzie, pe baza datelor enuntate mai sus putem afirma ca

ulceratiile aftoase sunt consecinta unui conflict imunitar localizat, in
care sunt implicate atat celule T intr-un mecanism initiat celular, cat si
complexe imune circulante, intr-un mecanism vascular ulterior care
are ca rezultat o necroza epiteliala. Natura stimulului initial patologic
ramane insa necunoscuta. Producerea in exces, in mod anormal, a
unor mediatori imunitari activi: TNF-a, IL-2, IFNy de catre celulele
imunitare activate ramane evenimentul patologic cheie in afte, ca
raspuns la o serie de stimuli locali sau generali inca insuficient
precizati.
 Factori favorizanti

a) Factori microbieni Streptococul de tip 2A, streptococul mitis si

streptococul sangvis, prin antigenele lor si produsii lor de
metabolism, au fost incriminati in geneza aftelor. O serie de studii au
investigat asocierea dintre aftoza si helicobacter pilori. Datele
publicate sunt insa insufieciente si uneori chiar contradictorii.

b) Virusurile, intre care virusul herpetic tip 6, citomegalovirusul, au fost

suspectate de implicare in geneza bolii. Imposibilitatea izolarii lor din
leziune infirma pentru moment aceasta ipoteza. Etiologia infectioasa
a aftelor nu poate fi confirmata si datorita faptului ca acestea nu
raspund la nici un fel de tratament antimicrobian sau antiviral
sistemic. In schimb, raspund eficient la tratamentele generale cu
imunosupresive sau imunomodulatoare (corticoizi, pentoxifilin,
talidomida), fapt ce sprijina ipoteza naturii lor autoimune prin aceste
probe terapeutice.
c) Alimentele aparitia aftelor dupa anumite alimente a dus la
concluzia ca unele substante alimentare pot penetra prin mucoasa,
influentand antigenitatea normala a epiteliului.

Se cunoaste aparitia de afte dupa alimente ca: alune, ciocolata, nuci,

branzeturi fermentate, miere etc. Unii pacienti cu aftoza cronica
prezinta o sensibilitate mai mare decat restul populatiei la anumite
alimente.

Ca alergene alimentare au mai fost mentionate: acidul benzoic,

substante aromatizante sau conservanti. Sensibilitatea la alimente
trebuie considerata ca un factor favorizant suplimentar si nu un factor
etiologic.
d) Asocierea cu anumite afectiuni generale anumite afectiuni generale
pot avea ca manifestari si aparitia de afte sau leziuni asemanatoare la
nivelul cavitatii bucale. Dintre acestea putem mentiona: maladia
Behcet, deficitul de fier, acid folic, vitamina B1, B6, B12.
Corectarea acestor deficiente a dus la ameliorari importante ale
aftozei bucale. Alte afectiuni generale insotite de afte sunt: maladii
gastro-intestinale (enteropatia legata de intoleranta la gluten, maladia
Crohn sau colita ulcerativa), sindromul Sweet, neutropenia ciclcica sau
sindromul de inflamatie a cartilajelor (MAGIC).

e) Alti factori Printre alti factori incriminati in aparitia aftelor putem

enumera, anumite grupe de histocompatibilitate HLA-A2, HLA-B12,
HLA-DR2, factori traumatici locali, factori endocrini, stari de stres,
fumatul etc. Date recente au raportat o dereglare a raportului
oxidanti/antioxidanti la nivel eritocitar si plasmatic la pacienti cu
aftoza recidivanta. De asemenea, s-a raportat o scadere sangvina,
concomitent cu o crestere salivara a enzimelor antioxidante la acesti
pacienti.
 Aspect clinic al leziunii aftoase

Debutul are loc sub forma unei mici zone eritematoase insotita de
senzatie de arsura sau usturime. Dupa 12-14 ore, la nivelul respectiv apare
o ulceratie cu aspect tipic. Prezinta un contur net, forma rotunjita sau
ovalara, marginile nereliefate, fundul plan acoperit cu depozite de fibrina
alb-galbui. Imprejur prezinta un halou rosu congestiv, iar mucoasa vecina
este edematiata. Ulceratiile nu sunt precedate de vezicule sau bule, nu
sangereaza, nu se insotesc de stare febrila.

Dimensiunile ulceratiilor sunt variabile, de la 2-3 mm la peste 10 mm

diametru. Sunt dureroase si produc tulburari functionale. Atunci cand
apar la nivelul fundului de sac vestibular sau lingual, aftele pot prezenta
un aspect atipic in fisura.
 Localizarea in ordinea frecventei este: mucoasa labiala, jugala,
marginile si fata inferioara a limbii, fundul de sac vestibular, planseul
bucal. Palatul moale si pilierii amigdalieni sunt sediile de predilectie,
in special pentru aftele majore. Nu apar pe gingia fixa si nici pe rosul
de buza, acesta fiind un element de diagnostic diferential cu ulceratiile
herpetice. La palpare leziunea este supla, elastica in cazul leziunilor
majore, nu prezinta adenopatie satelita. Durata leziunilor este de 1-2
saptamani, iar vindecarea se face fara cicatrici.

Evolutia leziunii se face in pusee mai rare sau mai dese, separate de
intervale de timp variabile: saptamani, luni, ani. Uneori, aceste
intervale sunt foarte scurte, chiar de cateva zile, iar eruptiile se succed
aproape continuu. In aceasta situatie nu mai avea de-a face cu afte
comune, ci cu aftoza bucala recidivanta.
Ulceratie aftoasa la care se observa Afta cu aspect atipic alungit situata in
conturul bine delimitat, net, fundul fundul de sac vestibular
acoperit cu depozite de fibrina si halou
congestiv perilezional
 Forme clinice
a)Afte minore
Sunt forma clinica cea mai frecventa. Se caracterizeaza prin ulceratii
rotund-ovalare, bine delimitate, de 4-8 mm diametru. Sunt dureroase,
dureaza 7-10 zile, se vindeca fara cicatrici.

b) Afte majore (maladia Sutton)

Pot aparea inca de la o varsta tanara, intereseaza cam 10% din pacientii
cu afte. Leziunile au foarte des un aspect atipic. Apar ca ulceratii de peste
1 cm diametru, cu aspect crateriform, cu contur in general neregulat, cu
marginile reliefate din cauza edemului de vecinatate. Sunt inconjurate de
un halou congestiv, nu sangereaza, iar fundul este acoperit de depozite
de fibrina alb galbui sau alb cenusiu.

Pot aparea in diferite zone ale cavitatii bucale, cu precadere pe limba,

palat, pilieri amigdalieni, mucoasa labiala. Apar foarte rar pe planseul
bucal sau la linia de reflexie cu mucoasa alveolara. Uneori sunt foarte
asemnatoare cu un carcinom in forma ulcerativa. Sunt in general unice,
desi uneori pot coexista chiar 2-3 leziuni. Sunt foarte dureroase,
generand tulburari functionale importante, dar starea generala nu este
afectata.
Pot dura saptamani sau chiar luni fara tendinta de vindecare spontana.
Concomitent pot exista si afte minore.
O alta caracteristica importanta a acestor leziuni este faptul ca dupa
vindecare pot da nastere uneori la cicatrici retractile sau chiar mutilante (
pierderi de substanta, amputari de lueta).
Aftele majore atipice sunt leziuni relativ frecvent intalnite. Ele difera de
aftele majore tipice prin faptul ca au un contur neregulat, iar marginile nu
sunt reliefate. Haloul congestiv este redus sau absent, fapt observat mai
ales in cazul pacientilor cu imunodeficiente (leucoze, HIV, iradieri etc.)
Aspectul atipic apare si atunci cand o eruptie aftoase se prelungeste in
timp, devenind cronica. Ulceratiile pot conflua in leziuni policiclice cu
aspect atipic.

c) Afte herpetiforme (sau afte miliare)

Apar la circa 10% din pacientii cu afte. Se caracterizeaza prin eruptii de
mici ulceratii de 1-3 mm diametru, grupate (de la 10 la 100 elemente),
foarte dureroase, care dispar spontan dupa 1-2 saptamani. Sunt localizate
de cele mai multe ori pe mucoasa mobila sau pe fata ventrala a limbii.
Spre deosebire de leziunile herpetice, nu sunt precedate de vezicule si nu
contin particule virale.
 Aftele pot aparea si evolua in doua feluri: fie apar sporadic, la intervale
mai mari sau mai mici de timp, fie apar aproape continuu, o eruptie
succedand altora, situatie in care suntem in fata a ceea ce se numeste
aftoza cronica recidivanta sau aftoza complexa.

De asemenea, numarul de leziuni dintr-un puseu, mai mare sau mai mic,
poate genera forme clinice mai mult sau mai putin grave. Astfel, Boisnic si
Tovaru 1991 au avansat ideea de aftoza acuta, ca o forma particulara de
manifestare a bolii. Este cazul eruptiilor intinse de leziuni aftoase, cel mai
des de tip herpetiform sau minor, cu debut brutal insotite de tulburari
functionale importante si adinamie. Adenopatia este prezenta numai in
cazul suprainfectarii leziunii.
Dupa aceiasi autori, gravitatea afectiunii se apreciaza dupa urmatoarele
criterii:
numarul de leziuni pe unitatea de suprafata;
marimea aftelor;
numarul de zone ale cavitatii bucale interesate;
forma clinica de aftoza (majora, minora, herpetiforma);
durata fiecarui puseu;
perioada de latenta intre doua pusee;
Importanta tulburarilor funtionale.
Afte minore cu aspect tipic
Afta majora la nivelul limbii cu halou Afta majora tipica in zona retrocomisurala
congestiv important perilezional
 Afta de mari dimensiuni la nivelul valului si
Afta majora la nivelul pilierului amigdalian pilierului amigdalian
Afta majora situata la nivelul planseului bucal Afte atipice multiple la nivelul
mucoasei labiale superioare
Eruptie aftoasa intinsa cu aspect atipic
modificat datorita evolutiei indelungate Afte herpetiforme (milare). Eruptie intinsa
Aftoza acuta asemanatoare primoinfectiei herpetice
Aftoza acuta intinsa la un pacient de varsta tanara
Carcinom epidermoid jugal cu localizare atipica
si aspect foarte asemanator unei afte majore
 Diagnostic diferential

Se bazeaza invariabil pe istoric si aspectul clinic al leziunilor. Este

foarte important sa fie eliminate cauzele generale, in special in cazul
leziunilor cu debut la varsta adulta.

1. Aftele minore rareori pot fi confundate cu alte afectiuni de

mucoasa. Trebuie diferentiate de ulceratiile asemanatoare aftelor
aparute in unele afectiuni generale (neutropenie ciclica,
avitaminoze, anemii).
2. Aftele majore trebuie diferentiate de:

ulceratiile neoplazice aspect ulcero-proliferativ, fundul granular-

sangerand, acoperit cu depozite necrotice alb cenusiu, fetide, nu
foarte dureroase, infiltrate-indurate, prost delimitate in profunzime,
fara halou congestiv; adenopatie prezenta.

ulceratiile luetice: aspect mai curat, zone leucoplazice vecine mai

putin dureroase, aspect nodular-ulcerat, fara halou congestiv;
adenopatie prezenta.

ulceratiile tuberculoase mai intinse, mai superficiale, contur

anfractuos zdrentuit, suprafata granulara cu depozite dispersate
neregulat, putin dureroase; ademopatie prezenta

aftele majore atipice de la pacientii cu imunodeficiente (HIV, leucoze

acute, imunosupresie terapeutica). Au un aspect mai aton, fara halou
congestiv; deseori sunt infectate cu citomegalovirus.

ulceratiile traumatice apar in special la nivelul marginilor limbii;

cauzele pot fi usor decelate.
3. Aftele herpetiforme si aftoza acuta trebuie diferentiate de:

eruptia herpetica primara este insotita de alterarea starii generale,

febra, adenopatie. Este precedata de vezicule, intereseaza foarte des
rosul de buza, gingiile si palatul dur prezinta ulceratii mici, grupate in
manunchiuri, care conflueaza in leziuni neregulate. Citologia exfoliativa
evidentiaza celule modificate viral prin efect citopatic, in timp ce in
aftoza acuta citologia prezinta un aspect nespecific.

herpangina este de origine virala; se manifesta sub forma de eruptie

de vezicule si ulceratii pe palatul moale si istmul faringian. Poate fi
precedata si insotita de stare generala alterata, febra, dureri
abdominale si greturi. Eruptia nu intereseaza zonele anterioare ale
cavitatii bucale.

eritemul polimorf genereaza leziuni ulcerativ buloase acute,

sangerande, simetrice, pe un fond intens congestiv, dispuse mai
frecvent in zonele anterioare ale cavitatii bucale si pe rosul de buza.
 Bilantul pacientilor cu aftoza va cuprinde:
Examen hematologic cu dozare de hemoglobina, acid folic, Vit B6,
serologic (HIV, VDRL etc.)
Examen gastroenterologic ORL, oftalmologic si reumatologic in cazul
suspiciunii unor afectiuni generale
Teste de hipersensibilitate in cazul suspicionarii unor alergii la
alimente sau produse de igiena dentara.
 Tratament
Principii generale

Avand in vedere etiologia in buna masura necunoscuta, aftele bucale

nu beneficiaza de un tratament satisfacator. Se poate efectua un
tratament etiologic numai in cazul aftelor aparute in cadrul unor
afectiuni generale (maladia Crohn, intoleranta la gluten, deficiente
vitaminice etc.).

La pacientii cu afte minore aparute ocazional este necesar doar un

tratament simptomatic, datorita gradului redus de disconfort. Ca
atitudine generala, trebuie recomandat pacientilor sa evite alimentele
cunoscute ca generatoare de afte (branzeturi fermentate, ciocolata,
alune, nuci etc.). Pacientii vor fi sfatuiti sa observe tipurile de alimente
producatoare de afte.

De asemenea, trebuie suprimate spinele iritative locale si focarele de

infectie dentara. Aftoza severa (sau complexa) trebuie diferentiata de
multiplele afectiuni generale insotite de eruptii aftoase.
 Hetsinger si Mc Carthy 2005 propun urmatorul protocol de
investigatii pentru pacientii cu astfel de leziuni: in cazul aftelor
severe, tratamentul vizeaza urmatoarele obiective:

a) Ameliorarea simptomatologiei si combaterea infectiei

b) Ameliorarea alimentatiei

c) Vindecarea leziunilor existente

d) Scurtarea perioadei de evolutie

e) Prevenirea unor noi pusee

 Aceste deziderate se realizeaza pe cale locala si generala, de cele
mai multe ori concomitent, in functie de gravitatea leziunilor.
Astfel, Ship si colab sugereaza trei linii de tratament, in functie
de gravitatea afectiunii:

I. Prima linie terapeutica

a) Creme, geluri si unguente topice vor contine corticoizi de
potenta mare, cum sunt Triamcinolonul, fluocinocidul sau
clobetazolul, inglobati in adezivi de mucoasa cum sunt Orabase
si isobutil-cianoacrilatul. Preparatele vor fi aplicate pe leziuni de
3-4 ori pe zi, pana la ameliorarea simptomatologiei, dar nu mai
mult de 2 saptamani. Utilizarea lor indelungata favorizeaza
aparitia candidozei bucale.
b) Bai de gura si solutii pentru clatit pot fi folosite singure sau in asociere
cu preparatele topice. Sunt indicate in leziunile intinse din formele
acute sau in leziunile plasate in zonele greu accesibile, cum sunt baza
limbii, palatul sau amigdalele. Au fost recomandate dexametazona (0,5
mg la 5 ml) in ape de gura, in asociere cu anestezice topice, antibiotice
si antifungice.

c) Tetraciclina se foloseste in asociere cu un corticoid si cu un antifungic

in ape de gura compuse (ex. Triamcinolon acetonid 50 mg, tetraciclina
suspensie 2,5 g, nistatin 500.000-1.000.000 U in 100 ml de apa
cloroformata). Pacientul clateste aproximativ 3-4 minute de 3-4 ori pe
zi.

d) Antisepticele se recomanda clorhexidina, solutie apoasa 0,05%-0,2%

sau in preparate standardizate: Listerina, Hextril, Corsodil, Plack-out,
conform instructiunilor insotitoare.

e) Evitarea alimentelor, bauturilor sau substantelor producatoare de afte,

cum ar fi lauril-sulfatul de sodiu, un detergent folosit curent in pastele
de dinti, cunoscut ca generator de afte.
f) Antiinflamatoarele: acidul salicilic poate fi folosit in clatiri bucale de 4
ori pe zi, inaintea meselor. Se foloseste o tableta de aspirina
efervescenta de 500 mg la pahar cu apa. De asemenea, se pot
folosi preparatele pe baza de musetel.

g) Anestezicele locale: xilocaina 0,5%-2% se poate folosi in bai de gura

sau se adauga in formulele magistrale compozite.

h) Cauterizarea leziunilor aftoase se foloseste nitratul de Ag 20-30%

sau acidul tricloceratic (solutie 10-15%) in atingeri stricte ale
ulceratiilor, dupa uscarea prealabila a mucoasei. Se face o aplicatie
pe timp de 3-5 zile. Cauterizarile, atat chimice, cat si cu laser sau cu
electrocauterul, au ca scop transformarea aftei in plaga, care astfel
se va vindeca mai repede.

Nota: Obligatoriu, tot in aceasta etapa se va face tratamentul

afectiunilor generale asociate. Aceasta va duce implicit si la
ameliorarea afectiunilor bucale.
 II. A doua linie terapeutica
Se va institui atunci cand prima etapa terapeutica s-a dovedit a fi
ineficienta sau rezultatele sale sunt instabile, in principal la pacientii
seronegativi. Are in vedere corticoterapia generala, in combinatie cu
tratamentele locale. Se utilizeaza predisonul 1 mg/kgc/zi, urmata de
reducerea progresiva a dozei. Va fi instituita numai in cazurile de aftoza
grava, daca nu exista contraindicatii generale. Datorita multiplelor
efecte secundare, este preferabil sa fie facuta in servicii medicale
specializate.

III. A treia linie terapeutica

Este rezervata formelor grave, acute, cu episoade repetate si forme
clinice extinse, preucm si aftelor HIV. Scopul sau este scurtarea
episoadelor acute si prevenirea recidivelor. Au fost propuse
urmatoarele medicamente, administrate pe cale generala:

Levamisolul, in doze de 150 mg zilnic, cu rezultate variabile

Antimalaricele de sinteza (Plaquenil) au ca efect scurtarea

episoadelor lezionale.
 Izoprinozina au fost raportate rezultate pozitive intr-un procent de
peste 30% din cazuri. Medicamentul scurteaza durata episoadelor
acute, prelungeste intervalele dintre doua pusee si amelioreaza
simptomatologia clinica.

Colchicina, utilizat ca inhibitor al chemotactismului

polimorfonuclearelor neutrofile, a dat rezultate pozitive atat in aftoza
recidivanta, cat si in maladia Behcet.

Talidomida, medicament cu efecte teratogene severe, este rezervat

formelor grave de aftoza Behcet si aftelor majore cronice, intalnite la
pacientii HIV pozitivi. Tratamentul se va face numai in cadrul unor
protocoale terapeutice speciale.
 Sindromul Behcet

Sindromul Behcet (SB) este o afectiune complexa, multisistemica. El se

caracterizeaza clinic prin triada: ulceratii orale, genitale si uveita. Este
mai frecevent intalnit in Turcia si Japonia, la adultii tineri de sex
masculin.
 Epidemiologie

Incidenta sindromului Behcet este rara, un caz la 100000 de locuitori,

in Occident. Frecventa este de 10 ori mai mare in tarile din bazinul
mediteranean si sud-estul Asiei. Este rara in Europa de Est si SUA (0,1-
7,5 pacienti la 100000). Incidenta este crescuta la anumite grupuri
etnice (extremul Orient).

Sunt afectate frevent ambele sexe, desi se descrie pe serii mari de

pacienti o preponderenta masculina (1,5-5 B la 1F). Sexul masculin
este si un factor de risc pentru maladie severa. Factorul familial a fost
implicat la 1-18% din pacienti, mai ales in Turcia, Israel, Coreea.

Boala poate aparea la orice varsta, dar este tipica in decada a treia de
viata. Au fost raportate cateva cazuri la nou-nascuti si copii. Aparitia
bolii la o varsta mai tanara este asociata cu o gravitate mai mare a ei.
 Etiopatogenie
Sunt implicati factori etiologici multipli. Boala are un determinism
genetic, fiind mai frecventa la persoane cu HLA-B5 si in special HLA-
B51 (B5101).

Factorul genetic nu poate fi singurul implicat in etiologia bolii ( o

treime din pacientii cu boala Behcet, chiar din tarile cu risc crescut,
nu au aceasta gena). Este mai frecventa in anumite arii geografice
(estul bazinului mediteranean, estul Asiei, China, Coreea, Japonia).

In prezent se stie ca boala nu este de natura infectioasa,

contagioasa sau cu transmitere sexuala. In boala Behcet s-au pus in
evidenta modificari imunologice asemanatoare cu cele din
stomatita aftoasa recidivanta si in special disfunctii ale limfocitelor
T supresoare, modificari ale complementului seric si cresterea
mobilitatii leucocitelor PMN. Aspecte ca altralgia si vasculita
leucocitoclazica sugereaza un mecanism mediat de complexe imune
circulante.
 Aspect clinic

Sindromul Behcet are o evolutie cronica, ce afecteaza mai multe

organe, iar uneori poate pune viata in pericol.

Tabloul clinic este complet la aproximativ 15 luni de la debutul

simptomatologiei. Multiple semne si simptome nespecifice, care pot
avea un caracter recidivant, pot preceda debutul ulceratiilor orale cu 6
luni pana la 5 ani. Acestea pot fi stare generala alterata, apatie,
anorexie, pierdere in greutate, transpiratii profuze (variatii de
temperatura), limfadenopatie.

Leziunile bucale: stomatita aftoasa recidivanta, intalnita in 90-100%

din cazuri. Este cea mai frecventa manifestare din SB si de obicei
prima aparuta. Se prezinta clinic ca afte minore cu caracter recidivant
si topografie caracteristica aftelor. Se mai poate observa si eritem al
mucoasei orale. Totusi, doar o mica parte din pacientii cu afte
recidivante vor dezvolta un SB. Nu se poate stabili care dintre ei vor
face SB si cand va surveni tranzitia.
 Genital: ulceratii dureroase, recidivante, care tind sa se vindece cu
cicatrici. Se intalnesc in 64-88% din cazurile de SB. Ulceratiile genitale
sunt mai frecvente si de dimensiuni mai mari la femeile cu SB si se
aseamana clinic cu cele din cavitatea bucala. La barbati sunt mai
frecvent localizate pe scrot si penis si la ambele sexe pot fi localizate
perianal.

Leziuni oculare: sunt intalnite la circa 70% din pacienti si in general

apar dupa ulceratiile orale. In 10% din cazuri, inflamatia intraoculara
este simptomul initial de prezentare si rareori pot sa nu fie insotite de
ulceratii orale. Cea mai frecventa manifestare oculara este iridociclita.
Alte manifestari pot fi: uveita, uveita+conjuctivita (la debut), vasculita
retiniana (uveita posterioara), atrofia optica. Ulceratiile conjunctivale
sunt rare. De obicei sunt afectati ambii ochi, desi a fost descrisa si
afectare unioculara la 6% din pacienti.
 Leziunile cutanate apar la 60% din pacienti si pot fi de mai multe
tipuri: eritem nodos, pustule si papulo-pustule, noduli acneiformi.
Dupa venopunctie, la anumiti pacienti apar pustule (test de patergie);
acesta este considerat a fi caracteristic pentru SB

Leziunile din SNC: sunt de obicei in parenchim si sunt date de

inflamatia venelor mici si se manifesta clinic ca disfunctie focala sau
diseminata a SNC. Sunt de obicei subtentoriale si include:
meningoencefalita, infarctul cerebral, psihoze, paralizii de nervi
cranieni, semi- sau tetrapareza. Leziunile neparenchimatoase
afecteaza venele mari si pot duce la tromboza de sinus dural si
hipertensiune intracraniana. Evolutia clinica, tratamentul si
prognosticul acestor doua forme majore sunt diferite.

Articulatiile, epididimul, inima, tractul intestinal, sistemul vascular, ca

si multe alte sisteme pot fi afectate. Tromboza de vene mari (sau de
vena cava inferioara si sinus venos) pot pune viata pacientului in
pericol.
 Complicatii

Boala are o evolutie cronica, cu exacerbari neprevazute si remisiuni.

Desi frecventa si severitatea atacurilor se reduc in timp, prognosticul
este imprevizibil. Afectarile oculare pot duce la orbire.

Efectele bolii pot fi cumulative, in special pentru leziunile neurologice,

vasculare si oculare. Mortalitatea este scazuta, dar poate fi de
leziunile neurologice, tromboze, ruptura de anevrism arterial sau de
complicatiile imunoterapiei. Pacientii de sex masculin cu debut
precoce par a avea un prognostic mai sever, cu o agravare a bolii in cca
20% din cazuri. In fata acestor potentiale complicatii severe, se
impune inceperea de urgenta a tratamentului bolnavilor cu S.B.
 Diagnostic

SB este o afectiune rara, cu manifestari nespecifice, iar diagnosticul

este dificil la debut. De obicei el este pus pe afectarea concomitenta a
cel putin doua din urmatoarele zone: oral, genital si ocular.

Ulceratii orale similare se pot intalni si in alte maladii cu afectare

multisistemica si care trebuie excluse cand se stabileste diagnosticul.
SB este adesea dificil de diferentiat de stomatita aftoasa recidivanta.

Ulceratii genitale si orale pot aparea in deficienta de folati, dar lipsesc

alte aspecte clinice caracteristice SB. Leziuni orale, genitale si orale
recidivante pot fi intalnite si in eritemul polimorf, iar uneori in colita
ulcerativa si alte afectiuni.
Criteriile internationale pentru clasificarea SB:

Ulceratii orale recidivante ( ulcere aftoase dureroase, testare herpetica

negativa) la aproape 100% din pacienti

Plus oricare doua din urmatoarele patru criterii:

1. ulceratii genitale recidivante (asemanatoare ulceratiilor orale, de obicei

dureroase, cu test negativ pentru herpes)

2. inflamatie oculara (uveita, vasculita retiniana);

3. leziuni cutanate (eritem nodos, pseudo-foliculite, leziuni papulo-
pustuloase sau noduli acneiformi);

4. test de patergie pozitiv, efectuat in faza activa a bolii.

Nu exista teste de diagnostic sigure pe care sa ne bazam in

identificarea SB, doar anumite modificari imunologice. Pacientul
trebuie supus unui consult medical multidisciplinar.

Diagnostic diferential pentru sindromul oculo-muco-cutanat:

Eritem polimorf: eroziuni si leziuni in tinta (target)
Pemfigoid (bule si eroziuni)
Pemfigus (eroziuni si bule flasce)
Herpes simplex etc.
 Tratament

Au fost incercate multiple tratamente, in special in cazurile cu afectare

multisistemica. Dintre acestea amintim urmatoarele: corticoterapia
sistemica (in perioadele de acutizare), azatioprina, colchicina,
ciclosporina si tacrolimus etc.

Leziunile orale se trateaza simptomatic, ca o stomatita acuta

recidivanta. Corticoizii utilizati topic reprezinta terapia de electie.