TEHNICI DE INTERVENŢIE

1. Tehnici de identificare a gândurilor

iraţionale
A. Tehnica întrebărilor directe
- La ce te gândeşti când acest gând te face anxios?
- Ce îţi trece prin minte atunci când eşti anxios?
B. Tehnica imageriei dirijate
- Clientul este rugat să îşi imagineze cât mai real o
situaţie în care apar problemele. Ulterior, i se cere
să descrie cât mai amănunţit situaţia respectivă şi
să îşi observe reacţiile emoţionale. Când apare
sau retrăieşte respectiva reacţie emoţională,
clientul sau pacientul este întrebat la ce se
gândeşte în acel moment, astfel încât acel gând îi
generează reacţia emoţională
C. Tehnica jocului de rol
Consilierul sau terapeutul joacă rolul unei persoane
reale cu care clientul are interacţiuni în viaţa sa iar
pacientul joacă propriul său rol. Această tehnică îl va
ajuta pe client să conştientizeze gândurile iraţionale
care îi afectează performanţele în viaţa de zi cu zi.
Indicată atunci când subiectul are probleme de
interacţiune socială sau nu reuşeşte să îşi
conştientizeze gândurile.
D. Tehnica observării reacţiilor clientului- pacientului în
cadrul şedinţei
Orice schimbare a stării psihologice pe parcursul
şedinţei este o ocazie de a întreba subiectul cu
privire la ce gândeşte în momentul respectiv, astfel
încât i-au fost produse acele reacţii emoţionale.
E. Tehnica înregistrări gândurilor
Subiectului i se cere să completeze un formular în
care notează între şedinţe, ori de câte ori trăieşte o
emoţie negativă puternică, care e situaţia, ce a
simţit, ce a gândit, ce altceva ar putea gândi astfel
încât să reducă intensitatea emoţiei negative
resimţite.
F. Tehnica inferenţei terapeutice
Dacă subiectului îi este greu sau refuză să verbalizeze
gândurile iraţionale, putem spune: Bun, hai să
vedem ce gânduri ar putea avea o persoană care
simte asta, sau dacă eu aş simţi asta, la ce m-aş
gândi de aş simţi asta? Şi oare tu ce puteai gândi?
2. TEHNICI DE MODIFICARE A GÂNDURILOR
IRAŢIONALE
TEHNICI : logice, empirice, pragmatice.
A. TEHNICILE LOGICE
- Care e logica la ceea ce crezi?
- Cum poţi argumenta asta?
- Cum urmează asta logic?
- Este logic ceea ce spui?
B. TEHNICILE EMPIRICE
- Pe ce te bazezi când spui asta?
- Cum poţi demonstra asta?
- Care sunt dovezile care susţin ceea ce tu gândeşti?
- Unde scrie asta?
c. Tehnicile pragmatice
- Îţi foloseşte să gândeşti aşa?
- Cum te ajută acest gând?
- Fă o analiză costuri- beneficii ale acestui
gând!
ALTE TEHNICI
Cântece
1. Voltaj – poţi să pierzi în viaţă tot, te ridici la
loc
2. Stratan – În viaţă nu-i aşa cum ar trebui să
fie
Iraţional- Cargo – Nu pot trăi fără tine
Proverbe
Pentru stilul cognitiv raţional:
- Cât trăieşte omul speră
- Unele aşteptăm altele vin
- Tot răul spre bine
- Dracu nu e atât de negru precum pare
- Şi răul prinde câteodată bine la ceva.
Pentru stilul cognitiv iraţional
- Ce începe rău se termină rău
- Fiecare trebuie să-şi poarte crucea.
- Tehnica experimentelor comportamentale
- Tehnici de distragere atenţională
- Exerciţiul de atac al ruşinii
- Procedura rezolvării de probleme: identificare,
scop, generare soluţii, considerarea
consecinţelor, decizia pentru cea mai bună
alternativă, implementarea, verificarea.
TEHNICI DE INTERVENŢIE LA NIVEL
COMPORTAMENTAL
1. Tehnica întăririi pozitive- identificate în funcţie de
ceea ce îi place subiectului, sau ce şi-ar dori.
Tipuri de întăriri: obiecte, activităţi preferate,
sociale (laudă, atenţie, zâmbet), feedback,
simbolice (diplome, buline, trofee).
Reguli:
1. Intărirea să fie percepută ca fiind consecinţa
comportamentului şi nu a determinant a lui
2. Sursele de acordare a întăririlor să fie
convergente
3. Întărirea să fie menţinută la parametri superiori
2. Tehnica întăririi negative – creşte ocurenţa unui
comportament dacă acest lucru ne ajută să evităm
pedeapsa.
3. Tehnica modelării- învăţarea unui comportament fără
a-l experienţia direct, observând consecinţele în cazul
altor persoane.
4. Tehnica Premark – ideea de bază – o activitate cu o
frecvenţă mare poate funcţiona ca întărire pentru o
activitate cu o frecvenţă mai mică a cărei frecvenţă
dorim să o creştem. Regulă: activitatea cu frecvenţă
mare trebuie să succeadă imediat comportamentul cu
frecvenţă redusă pe care dorim să-l accelerăm- â
5. Tehnica contractului – înţelegerea dintre părţi în care
se stabilesc comportamentele ţintă ale fiecărei părţi şi
consecinţele respectării – nerespectării lor.
6. Tehnica de control a stimulilor
7. Tehnica pedepsei – Reguli: să urmeze imediat după
comportamentul dezadaptativ, să fie intensă, să fie
precedată de un avertisment, să fie administrată
non agresiv, calm, să fie întărit comportamentul
opus, comportamentul pedepsit să nu primească
alte întăriri pozitive.
6. Tehnica time-out – a izolării – Reguli: time-out
redus temporar, să nu apară întăriri pozitive în
cursul său dar nici negative.
7. Tehnica saţierii
8. Tehnica excesivei corecţii
9. TEHNICA PARADOXALĂ
10. Tehnica penalizării – permis de conducere
11. Tehnica blocajului – Stop, nu te mai gândi la ele!
12. TEHNICA HIPERVENTILAŢEI
13. Tehnici de control a respiraţiei
14. Tehnica expunerii la stimulul fobic –
inhibiţia de stingere
15. Tehnica implozivă
16. Tehnica desensibilizării progresive –
expunere pe fondul relaxării
17. Tehnica expunerii gradate
 DEPRINDERI FUNDAMENTALE DE CONSILIERE
- Consilierea are la bază ascultarea eficientă.

- Relaţia de încredere.

- Comportamentul de asistare implică un

comportament verbal şi unul nonverbal.
- Scopul acestui comportament este să
demonstrezi clientului că îl asculţi şi să îl
încurajezi să vorbească liber.
 CE ESTE ASCULTAREA?
Când îţi cer să mă asculţi, iar tu începi să-mi dai sfaturi,
n-ai făcut ce-ţi ceream.
Când îţi cer să mă asculţi, iar tu începi să-mi spui de ce
nu ar trebui să simt asta, îmi batjocoreşti
sentimentele.
Când îţi cer să mă asculţi, iar tu simţi că trebuie să faci
ceva pentru a-mi rezolva problema, atunci mă
abandonezi, oricât de ciudat ar părea.
Ascultă, tot ce îţi cer este să mă asculţi, nu să vorbeşti
sau să faci ceva; îşi cer doar să mă asculţi.
Sfaturile sunt ieftine: pentru şase franci o să am în
acelaşi ziar poşta sentimentală şi horoscopul.
Pot acţiona singur; nu sunt neputincios.
Poate un pic descurajat sau şovăitor,
dar nu impotent.
Când faci pentru mine ceea ce pot şi
trebuie să fac singur contribui la teama
mea, îmi accentuezi inadecvarea. Dar
când accepţi ca pe un simplu fapt că
simt ceea ce simt, pot înceta să te
conving şi pot încerca să încep să
înţeleg ce e în spatele sentimentelor
„iraţionale”.
• Dacă asta e clar, răspunsurile devin evidente
şi nu am nevoie de sfaturi. Sentimentele
iraţionale devin inteligibile când înţelegem ce
e dincolo de ele. Poate de aceea rugăciunea
funcţionează câteodată pentru unele
persoane, căci Zeul e mut. El sau Ea nu dă
sfaturi, El sau Ea nu încearcă să aranjeze
treburile. El doar ascultă şi te lasă să-şi rezolvi
singur problema.
• Atunci, te rog, ascultă-mă şi auzi-mă. Iar dacă
vrei să vorbeşti, aşteaptă numai o clipă şi te
voi asculta….

TEXT INDIAN ANONIM.

I. Ascultarea eficientă – este constituită din
dimensiuni specifice şi observabile.

1. Contact vizual
2. Vocea
3. Limbajul corporal atenţional
4. Urmărirea mesajului verbal.
 II. Invitaţia deschisă de a vorbi
1. Întrebări deschise:
CE?
CUM?
CARE?
AI PUTEA?
DE CE?
-întrebările vizează toate componentele:
- GÂNDURI
- EMOŢII
- COMPORTAMENTE
- MANIFESTĂRI FIZIOLOGICE (dacă este
cazul)
 1. Întrebări închise – utilitate
- Clienţi care verbalizează puţin
- Clienţi depresivi
- Atunci când am nevoie de informaţii
specifice, clare.
Exemplul concret.
- Scara abstractului
- Limbaj simplu, uşor, accesibil, poveste
coerentă.
- Recomandat limbajul de interfaţă.
 REGULI LEGATE DE ÎNTREBĂRI
1.Nu pun mai mult de o întrebare o dată.
2.Întrebările să nu fie intruzive
3.Întrebările să fie relevante
4.Întrebările sau tonul să nu fie acuzator
5.Întrebările să nu inducă anumite categorii de
răspunsuri sau să nu conţină răspunsul
6.Întrebările să fie scurte şi clare
7.Să existe un scop clar în spatele lor
 III. CLARIFICAREA
1. Încurajarea minimală :
- Verbală – îhîm, da, şi, continuă, spune-mi mai
multe despre asta
- nonverbală – mişcări aprobatoare ale capului
- Tăcerea – timpul de latenţă al răspunsului.
1. Parafrazarea- structură corectă
- Numele clientului/pronumele tu/dvs.
- Esenţa a ceea ce a spus folosind cuvintele lui
CHEIE
- Verificarea dacă am înţeles bine
1. Parafrazare vs. interpretare
IV. REFLECTAREA EMOŢIILOR ŞI SENTIMENTELOR
– Denumirea corectă a emoţiilor şi sentimentelor
- Emoţii de bază
- Emoţii mixte, confuze (tulburat, confuz, combinaţii
de emoţii diferite).
- Sentimente exprimate prin metafore
- Sentimente exprimate nonverbal
1. Denumim emoţiile sau sentimentele.
2. Folosim o structură frazală.
3. Folosim parafrazarea alături de reflectare. Spui că
te simţi …. când… după ce…. Şi NU DIN CAUZĂ
CĂ!
4. Verificarea
5. Timpul prezent.
V. Sumarizarea
- Presupune a îmbina gânduri, emoţii,
comportamente.
Scop: verificăm acurateţea înţelegerii noastre şi
clientul poate observa propriile sale distorsiuni.
Utilă:
1. La începutul şedinţei.
2. Când informaţiile sunt complexe.
3. Pentru a face trecerea de la un subiect la altul.
4. La sfârşitul interviului.
5. Pentru a prezenta informaţii obţinute în cadrul mai
multor interviuri.
 CEI 5 PAŞI AI INTERVIULUI
STRUCTURAT
1. Raport şi structurare.
2. Definirea problemei.
3. Stabilirea scopurilor.
4. Generarea alternativelor.
5. Generalizarea sau transferul
învăţării.
 DEPRINDERILE FUNDAMENTALE DE INFLUENŢARE
1. SFA şi căutarea aspectelor pozitive relevante pentru rezolvarea
problemei. (efectul miriapodului).
2. Focalizarea (pe client, pe consilier, pe problemă, pe problemă, pe alte
persoane, pe context, pe familie).
3. Confruntarea
4. Directivarea
5. Destăinuirea şi feed-back-ul
Destăinuirea:
- Sinceritate
- Relevanţă
- Timp prezent
- Verificarea.
Feed-back eficient:
- Fii concret şi specific nu vag şi general.
- Nu judeca.
- Focalizează-te pe competenţe, referă-te la comportamente.
- Subliniază faptele, nu impresiile.
- Verifică modul în care feed-back-ul este recepţionat.
6. Reformularea, interpretarea – schimbarea semnificaţiei poveştii.
 CALITĂŢILE UNUI BUN ASCULTĂTOR
Pentru a fi un bun ascultător trebuie să ai o serie de calităţi:
1. EMPATIA
• „abilitatea de a trece în locul celuilalt” de a vedea lucrurile aşa
cum el le vede, de a simţi ceea ce el simte, să vezi lumea din
perspectiva sa fără a pierde din vedere propria ta
perspectivă;
• a fi capabil să te concentrezi pe a înţelege cealaltă
persoană şi modul în care îşi experimentează viaţa;
• Nu este suficient să înţelegi perspectiva celuilalt ci trebuie să-i
şi comunici acest lucru prin intermediul limbajului verbal şi non-
verbal;
• A fi empatic presupune a accepta cealaltă persoană, a crea o
legătură cu ea, a forma o relaţie, a-i permite persoanei să se
deschidă şi să exploreze chestiunile problematice din propria sa
dezvoltare sau viaţă;
 
2. SINCERITATEA
• Autenticitatea, a fi ceea ce pari;
• Poate că în viaţa de zi cu zi decidem să nu fim întotdeauna
sinceri deoarece considerăm că a fi onest nu este neapărat
în avantajul nostru sau al celeilalte persoane; se poate să fi
învăţat acest lucru în dezvoltarea noastră şi să ajungem
chiar să ne temem de reacţiile potenţiale ale celorlalţi;
• Putem să ne ascundem emoţiile sub mecanisme defensive
cum ar fi: umorul, evitarea, sarcasmul, atacul celorlalţi;
• Masca pe care am purta-o ca şi consilieri nu ar face
altceva decât să îngreuneze tot procesul, persoanele
cărora le acordăm ajutorul speriindu-se de mască,
neavând încredere să se deschidă pentru că nu ştiu dacă vor
fi acceptate sau judecate;
3. GÂNDIREA CRITICĂ
• A reflecta asupra propriilor idei şi asupra
ideilor celorlalţi;
• A revizui din când în când propriile atitudini, a
le actualiza dacă este cazul;
• Să nu crezi tot ceea ce auzi sau citeşti;
• Toate teoriile şi cercetările sunt aproximări,
nici una nu reprezintă adevărul ultim;
• La fel, ceea ce funcţionează pentru o anumită
persoană într-o anumită situaţie poate să nu
funcţioneze pentru altă persoană;
4. RESPECTUL
• Pentru a ajuta persoanele să ne vorbească liber, trebuie să
ne cultivăm o atitudine de acceptare, să valorizăm persoana
şi să îi acordăm respect ei şi problemelor cu care se
confruntă;
• Indivizilor care sunt foarte critici cu ceilalţi în general
le lipseşte stima de sine, deşi acest lucru poate să nu fie
vizibil la prima vedere;
• Adesea ceea ce detestăm cel mai mult la ceilalţi este
tocmai ceea ce nu ne place la noi;
• Dacă ajungem să ne acceptăm pe noi, scade şansa de a fi
evaluativi cu ceilalţi;
• Este util să conştientizăm tendinţa noastră de a judeca
oamenii şi să o minimalizăm;
5. INTEGRITATE
• De la consilieri se aşteaptă să se comporte corect, onest, moral
în raport cu cei cărora le acordă ajutorul;
• Şi dacă nu putem respecta sau accepta cealaltă
persoană, ce facem, îi comunicăm acest lucru?
• Suntem noi într-adevăr un etalon la care să îi raportăm pe
ceilalţi? Deţinem noi ajutorul absolut?
• Nu este mai util să suspendăm/amânăm judecata până când
cunoaştem mai bine persoana, poate astfel comportamentul ei
devine mai explicabil şi în consecinţă mai uşor de accepta
• Dificil atunci când apar contradicţii majore cu propriile noastre
valori şi credinţe.
• Să conştientizăm că şi noi şi ceilalţi avem dreptul de a avea
propriile valori şi credinţe, să respectăm, chiar dacă nu
aprobăm.
6. REZISTENŢA
• A-i ajuta pe ceilalţi prin intermediul dialogului este
mai dificil decât oamenii pot realiza;
• Trebuie să învăţăm să rămânem cu sufletul deschis
dar în acelaşi timp să ne protejăm;
• E nevoie să facem faţă solicitărilor cu care suntem
bombardaţi;
• Atenţie la odihnă, relaxare, suport social, a avea
grijă de tine;
• A cere tu la rândul tău ajutorul unui psiholog dacă şi
când te confrunţi cu situaţii sau momente dificile.
• A înceta activitatea în situaţiile în care din varii
motive tinzi să fii centrat exclusiv asupra propriei
persoane;
7. MODESTIA
• Există riscul să ni se pară că doar oamenii care vin la noi au probleme
însă nu trebuie să uităm că, în calitate de fiinţe umane, fiecare putem să
ne pierdem încrederea, să greşim, să fim defensivi, să ne purtăm
prosteşte;
• Dacă am experimenta anumite probleme, cu cine am decide să stăm de
vorbă, cu cineva care pozează în perfecţiune sau cu cineva care pare
să înţeleagă ce înseamnă să fii vulnerabil?
• Dacă ţinem cont de propriile noastre eşecuri şi realizăm că nu suntem
persoane superioare celorlalţi care ne cer ajutorul, ne va fi mult mai
uşor să vedem problema din perspectiva celorlalţi;
• Poate să ne seducă ideea de a ne auto-percepe ca fiind cei competenţi,
care au toate răspunsurile, care ştiu ceea ce e cel mai bine;
• Ideea este că indiferent cât de competenţi am fi, nu avem cum să fim
siguri că ştim automat ceea ce e mai bine pentru o altă
persoană;
• Să nu uităm că întotdeauna există mai mult de o modalitate de a
aborda o problemă;
8. CORECTITUDINEA
• A-i trata pe oameni într-un mod egal;
• A nu considera că o persoană este superioară
sau inferioară alteia;
9.ÎNŢELEPCIUNEA
• presupune judecată şi prudenţă, cunoaştere,
bun simţ, învăţare, speculare, percepţie
spirituală;
• presupune a fi bine informat dar în acelaşi
timp să-ţi păstrezi mintea deschisă;
• a nu sări la concluzii şi evaluări;
10. CURAJUL
• a asculta deficultăţile celorlalţi presupune adesea curaj;
• a avea curaj presupune şi a-ţi expune propriile îndoieli, frici,
greşeli, incertitudini; 
11. COMPETENŢA
• este o combinaţie de cunoştinţe şi deprinderi însoţite de a
şti când să le foloseşti;
• este necesar să te informezi continuu, să încerci să te ţii la
curent, să citeşti, să participi la formări;
• trebuie să-i punctezi celeilalte persoane lucrurile astfel încât
să se înţeleagă mai bine şi să conştientizeze resursele pe
care le are;
• a înţelege şi accepta propriile tale limite este cel puţin la fel
de important;
12. ASERTIVITATEA
• a-ţi urmări propriile drepturi şi interese fără
a le încălca pe cele ale altora;
• a fi veritabil, sincer faţă de propria
persoană, a vorbi direct atunci când este
cazul, fără a fi agresiv şi fără a-ţi impune
ideile în mod forţat;
• presupune a-ţi asuma responsabilitatea
pentru propriile tale poziţii şi reacţii;
• a auzi şi a accepta ceea ce alte persoane au
de spus, fără a fi defensiv şi fără a fi excesiv
de afectat de acest lucru;
 MODELUL AJUTORULUI ÎN 3 PAŞI

PASUL 1- CONSTRUIREA RELAŢIEI

• Consiliatul se simte valoros, înţeles, este pregătit să aibă
încredere în consilier, capabil să îşi spună povestea;
PASUL 2- EXPLORAREA ŞI CLARIFICAREA
• Consiliatul este capabil să vorbească şi să exploreze, înţelege
mai clar ceea ce simte, gândeşte, modul în care se comportă, ia
în considerare şi alege noi modalităţi;
PASUL 3- ACŢIUNEA ŞI ÎNCHEIEREA
• Consiliatul a generat obiective şi planuri de acţiune clare,
realizabile, face ceea ce decide să facă şi verifică modul în care
alternativa aleasă a funcţionat;
  PASUL 1- PRERECHIZITE PENTRU DEZVOLTAREA
RAPORTULUI DE LUCRU
• Discutarea scopului şi limitelor relaţiei de acordare de ajutor;
• A înţelege şi a lucra ţinând cont de cadrul de referinţă al
clientului;
• A parafraza şi a sumariza, ceea ce indică faptul că acordăm
atenţie;
• Reflectarea gândurilor, conţinuturilor şi a emoţiilor;
• Poziţie corporală în oglindă;
• Comunicarea non-verbală indică încurajare, căldură,
acceptare;
• Observare atentă;
• Cât mai multe întrebări deschise care îl ajută pe vorbitor să
îşi elaboreze povestea, să o dezvolte şi să completeze
informaţiile lipsă;
 PASUL DOI – EXPLORAREA ŞI CLARIFICAREA
• Clarificarea se realizează prin intermediul a cât mai
multe întrebări deschise;
• Este necesar să cerem cât mai multe exemple
concrete;
• Să încurajăm vorbitorul să fie cât mai specific;
• Să oferim perspective alternative şi să evidenţiem
rolul disturbator al discursului negativ;
• Confruntarea, punctarea discrepanţelor;
• Să folosim auto-dezvăluirea când şi dacă este cazul;
• Să identificăm obiectivele;
• Să ajutăm la identificarea şi menţinerea motivaţiei.
 PASUL TREI – ACŢIUNEA ŞI ÎNCHEIEREA
• Planificarea acţiunii;
• Strategii şi deprinderi de rezolvare de
probleme;
• Suport şi încurajare;
• Discutarea potenţialelor blocaje;
• Renegocierea;
• Evaluarea;
• Pregătirea pentru situaţii viitoare
asemănătoare.
MODELUL CELOR CINCI PAŞI:

1.RAPORT ŞI STRUCTURARE
2.DEFINIREA PROBLEMEI
3.STABILIREA SCOPULUI
4.GENERAREA DE ALTERNATIVE
5.ALEGEREA ŞI IMPLEMENTAREA
ALTERNATIVEI
 MANAGEMENTUL PROCESULUI DE ACORDARE DE AJUTOR

1. Managementul începutului şedinţei :

• modul în care întâmpini, saluţi persoana, o inviţi să ia loc pot fi
cruciale; din primele momente persoana poate decide dacă îţi
poate vorbi despre detalii şi sentimente personale (şi cât de
mult poate dezvălui), stabilind dacă poate avea încredere în
tine;
2. Managementul timpului –şedinţa să nu fie prea lungă şi
plictisitoare sau frustrant de scurtă: 50 de minute şedinţe
individuale, 90 de minute şedinţe de cuplu şi grup.
- anunţarea şi pregătirea sfârşitului şedinţei: sintetizarea
informaţiilor şi evitarea sfârşitului abrupt.
3. Managementul barierelor- limitele contractului terapeutic,
drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi;
 
 COMPORTAMENTE DEFENSIVE SAU GREŞELI PE CARE LE
AM/FAC ŞI CARE MĂ POT AFECTA ÎN RELAŢIA
CONSILIERE
1.SFĂTUIREA
- eşti marele rezolvator de probleme, gata să ajuţi şi să
dai sugestii.
- Nu trebuie să auzi mai mult de câteva propoziţii până când
începi să cauţi deja cel mai bun sfat;
- totuşi, în timp ce „coci” sugestiile şi te străduieşti să
convingi persoanele să încerce pur şi simplu ceea ce
recomanzi, poţi pierde din vedere ceea ce este cu adevărat
important; persoana care îţi cere ajutorul se poate simţi în
continuare singură pentru că nu poţi asculta şi să fii pur şi
simplu acolo pentru ea;
- nu ai auzit emoţiile şi nu ai înţeles durerea persoanei;
2. A AVEA DREPTATE – a folosi orice argumente, a distorsiona
lucrurile, a ataca, a acuza sau a inventa scuze, a reproşa
lucruri din trecut doar pentru a evita să recunoşti că te-ai
înşelat;
• Nu poţi asculta critici, nu poţi fi corectat, nu poţi să primeşti
sugestii pentru a te schimba;
• Convingerile tale sunt de neclinitit, şi câtă vreme nu vei
recunoaşte că greşelile sunt greşeli, vei continua să le faci;
3. COMPARAREA: să asculţi este foarte dificil dacă tot timpul
eşti preocupat să stabileşti cine este mai deştept, mai
competent, mai sănătos din punct de vedere emoţional, tu sau
cealaltă persoană.
• Unii oameni se focalizează pe a stabili cine a suferit mai mult
sau cine este victima;
• Periculos să te centrezi pe tine
• La fel o capcană să raportezi o persoană la alta;
4. DERAIAREA – schimbarea bruscă a
subiectului mai ales atunci când te plictiseşte
sau te simţi inconfortabil discutând despre un
subiect;
o altă modalitate pentru deraiare o constituie
gluma; folosirea unei glume pentru a evita
disconfortul sau anxietatea pe care ar putea-o
presupune ascultarea celeilalte persoane;
5. VISATUL: asculţi pe jumătate şi ceea ce o
persoană spune poate să îţi amintească subit
de o experienţă personală şi te pierzi în
gânduri;
6. FILTRAREA/ SELECTIVITATEA- asculţi anumite lucruri,
nu şi altele. Partenerul urcă în maşinăm, vezi că e bine
dispus şi începe să vorbească despre ceea ce i s-a întâmplat,
tu nu mai asculţi după ce ai constatat că e bine dispus.
• Aud doar ceea ce îmi convine, ignor mesajul negativ.
7. IDENTIFICAREA – raportezi tot ceea ce persoana spune la
propria ta experienţă; tot ce auzi îţi reaminteşte de ceva ce
ai simţit, făcut sau suferit.
8. JUDECAREA- etichetele negative au o putere enormă; dacă
etichetezi pe cineva ca fiind prost, nebun, neinteresant îl vei
percepe selectiv conform etichetei aplicate.
• O regulă de bază a ascultării este să evaluezi doar după ce
ai ascultat tot conţinutul mesajului.
9. CITIREA MINŢII: nu prea asculţi ceea ce persoanele
spun ci eşti preocupat să îţi dai seama ce simt sau
gândesc în realitate; acorzi mai puţină atenţie
cuvintelor şi mai multă atenţie intonaţiei şi indiciilor
subtile din dorinţa de a ajunge la adevăr.
10. PLACAREA: Da, da sigur, ştiu, sigur că da, da,
chiar? Vrei să fii drăguţ, plăcut, suportiv. Vrei ca
oamenii să te placă, aşa că eşti de-acord cu tot din
start fără a analiza în detaliu ce ţi se spune.
11. REPETIŢIA: Nu ai timp să asculţi dacă repeţi în
minte ce vei spune. Toată atenţia ta este centrată
asupra următorului tău comentariu, vrei să pari cu
orice preţ interesant.Unii exersează un întreg lanţ de
răspunsuri: „ Eu voi spune asta şi el va spune asta si
apoi eu voi spune...”.
12. DUELUL- acest mecanism te determină să
dezbaţi şi să te cerţi cu oamenii.
• Cealaltă persoană nu are niciodată impresia
că ai auzit-o pentru că erai prea preocupat să
nu fii de acord.
• De fapt, te focalizezi pe căutarea unor lucruri
cu care să nu fii de acord.
• Foloseşti remarci acide sau sarcastice pentru
a discredita punctul de vedere al celeilalte
persoane.
 ASERTIVITATE
• Comportamentul asertiv- este comportamentul ce îi permite
unei persoane să acţioneze cât mai bine în interes propriu, să
îşi apere punctul de vedere, să-şi exprime sentimentele sincer
şi să se folosească de propriile drepturi fără a le nega pe ale
celorlalţi. (Cottraux, 2003, apud Dafinoiu & Vargha, 2005).
• Astfel, comportamentul asertiv se caracterizează prin (Dafinoiu
& Vargha, 2005):
1. Auto-valorizarea, credinţa în dreptul de a-ţi exprima propriile
opinii şi de a acţiona pentru satisfacerea propriilor nevoi.
2. Capacitatea de a comunica, de a împărtăşi propriile experienţe
cu ceilalţi- mai degrabă decât a păstra totul pentru tine.
3. Respectarea drepturilor şi a nevoilor celorlalţi.
4. Capacitatea de a alege cum să răspunzi oamenilor şi
situaţiilor.
5. Sentimente confortabile în raport cu propria persoană .
 Comportamentul asertiv
ASPECTE VERBALE
• Comportament verbal ce reflectă decizia de a
ţine cont de dorinţele celorlalţi promovându-se
în acelaşi timp dorinţele proprii.
• Poate să implice compromisul astfel încât
ambele părţi să obţină un beneficiu
• Comportament verbal care exprimă direct
dorinţele, aşteptările şi sentimentele
• Comportament verbal socialmente acceptat
 ASPECTE NONVERBALE
Comportamentul asertiv
• Contact vizual: direct, fără a fixa interlocutorul
• Postura- cu faţa orientată spre interlocutor sau aşezat
oblic, păstrând o poziţie simetrică, corpul poate fi înclinat
uşor spre interlocutor
• Gestică: relaxată, mişcări calme, ce accentuează
comunicarea verbală
• Distanţă- aproximativ 0.5- 1 m- o distanţă adecvată
conversaţiei
• Latenţă- răspunsuri formulate fără ezitare după ce
interlocutorul a terminat de vorbit
• Vocea- fermă, volum suficient fără a fi prea ridicată, bine
modulată, viteză normală.
 Comportament agresiv
• Comportament verbal ce reflectă decizia de a
nu ţine cont de dorinţele celorlalţi; nu ia
deloc în calcul compromisul ci are tendinţa
de a-şi impune dorinţele şi proiectele
proprii
• Cel mai adesea nu implică o exprimare
deschisă a dorinţelor, aşteptărilor şi
sentimentelor
• Comportamentul verbal este frecvent
inadecvat din punct de vedere social.
 ASPECTE NONVERBALE
Comportamentul agresiv
• Contact vizual: fără expresie, strâns, rece,
care fixează interlocutorul
• Postura- rigidă, încordată, corp tensionat,
picioare depărtate, poziţie asimetrică
• Gestică: mâini încleştate sau pe şolduri;
gesturi abrupte sau largi, gesturi directive
• Distanţă - mai mică de 0.5 m.
• Latenţă- foarte scurtă, întreruperi frecvente
• Vocea- foarte ridicată, ritm rapid
 Comportament pasiv
ASPECTE VERBALE
• Comportament verbal ce exprimă decizia de a nu
ţine cont de dorinţele personale concomitent cu
permisiunea acordată celorlalţi să-şi promoveze
dorinţele şi proiectele
• Implică fin incapacitatea de a exprima dorinţele,
aşteptările şi sentimentele fie exprimarea indirectă a
acestora- fapt ce poate să determine comunicarea
lor într-o manieră defensivă, parcă cerând scuze, ori
la minimalizarea importanţei lor.
ASPECTE NONVERBALE
Comportamentul pasiv
• Contact vizual: priveşte în jos sau aiurea.
• Postura- nu stă în faţa interlocutorului; rigidă,
defensivă.
• Gestică: mâini neliniştite, mişcări ezitante, neliniştite,
gesturi de mică anvergură orientate spre propriul
corp.
• Distanţă- mai mare de 1 m.
• Latenţă- pauză mare între momentul în care
interlocutorul a terminat ceea ce a avut de spus şi a
răspuns
• Vocea- volum foarte scăzut, monotonă, ritm scăzut
 SITUAŢII:
• Ceri o marire de salariu
• Te desparti de partener inainte de nunta
• Muzica din vecini tare si deranjanta
• O persoana intra in fata ta la rand
• Mecanicul te suprataxeaza pentru reparatia masinii
• Seful te critica pentru un lucru pe care nu l-ai facut
• Esti la cinema si persoana din fata ii povesteste
amicului tot filmul
• Urci in taxi si taximetristul fumeaza si lasa geamul
deschis desi e iarna
 RECAPITULARE
• Pozitie deschisa, preferabil in oglinda cu clientul (daca pozitia
clientului nu este inchisa).
• Contact vizual sustinut, pauze naturale. Atentie la tendinta de
a privi in podea sau tavan atunci cand ma gandesc la
urmatoarea intrebare sau cand subiectele sunt inconfortabile.
• Ton vocal adecvat (nici prea incet nici prea tare). Atentie la
balbaieli, ezitari, ritm. Accentuam cuvintele cheie, folosim
corect intonatia.
• Urmarirea mesajului verbal – intrebarile sunt coerente,
vizeaza un anumit punct,urmeaza logic, nu schimb brusc
subiectul.
Intrebarile :
- sunt preponderent deschise (Ce, Cum, Care, Ai putea).
- Pun intrebari inchise (la care se raspunde scurt, cu da sau nu sau pentru
care ofer variantele de raspuns) doar in situatiile in care doresc sa scot la
iveala informatii concrete.
- Daca pun intrebarea deschisa DE CE stiu ca ea are un timp de latenta mai
lung si scoate la iveala justificari nu cauze.
- Intrebarile mele vizeaza deopotriva gandurile, emotiile, comportamentele
clientului.
- Fac distinctia si ajut clientul sa distinga intrea ganduri, emotii si
comportamente.
- Daca pun o intrebare despre ganduri si imi raspunde cu emotii sau invers,
clarific si reiau intrebarea ( De exemplu: Asta este ceea ce gandesti. Dar ce
simti in legatura cu asta?). Ele ma ajuta sa inteleg modul in care clientul isi
defineste si prezinta problema precum si sa obtin informatii relevante cu
privire la aceasta.
- Pun o singura intrebare, nu intrerup clientul.
- NU UIT SA CER EXEMPLE CONCRETE pentru
a observa cum problema se manifesta (Ai
putea sa imi dai un exemplu concret?).
- Intrebarile nu sunt intruzive, nu critica, nu
judeca persoana.
- Dorinta mea este sa analizez problema la
modul cat mai concret.
- Intrebarile mele nu includ in ele raspunsul si
nu induc un anumit raspuns.
• Incurajez minimal verbal, nonverbal (TOT TIMPUL), folosesc
tacerea ca si incurajare atunci cand este cazul.
• Folosesc cat mai multe parafrazari dupa structura corecta:
• Folosesc numele clientului, pronumele personal sau de
politete
• esenta a ceea ce clientul mi-a spus folosind cuvintele lui
cheie si la sfarsit verific.
• Parafrazez dupa cateva propozitii pentru a clarifica pentru
mine si pentru client informatiile.
• NU FAC INTERPRETARI. Interpretarile reprezinta perspectiva
consilierului, ci retransmit esenta a ceea ce CLIENTUL A
SPUS.
• Identific si denumesc corect emotiile transmise verbal (emotii
simple, mixte sau prin metafore).
• In cazul emotiilor mixte prin intrebari incerc sa identific corect
emotiile componente.
• Folosesc reflectarea emotiilor si sentimentelor pentru TOATE
emotiile transmise verbal sau nonverbal (prin mimica, gestica,
postura).
• Verific acceptiunea pe care o are clientul asupra metaforelor
folosite, prin reflectarile pe care le fac. De exemplu daca imi
spune: Eram un cazan plin cu dinamită! Spun: Deci Corina,
inteleg ca ai fost furioasa cand....
• Sumarizez, punand impreuna informatiile transmise intr-o
perioada mai lunga de timp.
• Daca mi-am organizat informatia prin parafrazari imi va fi usor
sa sumarizez.
• Nu uit ca scopul meu este sa fac lucrurile mai clare pentru
client.
PENTRU INTERVIU FOLOSESC URMATOAREA
STRUCTURA:
1.RAPORT SI STRUCTURARE
– ma prezint, discut generalitati cu clientul, il
intreb daca a mai fost in consiliere si apoi ii
prezint urmatorii 4 pasi.
De exemplu ii spun: In cadrul acestei sedinte
vom incerca sa vedem care este problema ta,
ce ti-ai dori sa se schimbe, vom incerca sa
generam impreuna cat mai multe solutii din
care vom alege una si vom stabili cum o vei
pune in practica.
2. DEFINIREA PROBLEMEI
- Pot incepe cu intrebarea: Despre ce ti-ai dori
sa vorbim astazi?
- Folosesc deprinderile de consiliere enumerate
anterior pentru a defini problema.
- Daca sunt mai multe probleme, le separ, ii
arat clientului care sunt enumerandu-le, ii
explic ca le vom lua pe rand si il rog sa imi
spuna cu care doreste sa incepem.
- NU LUCREZ PE MAI MULTE PROBLEME DE-
O DATA.
3. STABILIREA SCOPULUI
– Scopul este intotdeauna al clientului, trebuie
sa fie realizabil, concret si sa se preteze la o
sedinta de consiliere.
- Realizarea scopului trebuie sa tina de client.
- Singura modalitate corecta de identificare a
scopului este aceea de a intreba clientul : Ce
ti-ai dori sa se schimbe? Cum ar arata situatia
aceasta daca ar fi rezolvata? Ce te astepti sa
obtii de la aceasta sedinta de consiliere? Care
este scopul tau?
4. GENERAREA ALTERNATIVELOR.
- Intreb clientul ce a incercat sa faca pana acum
pentru a rezolva problema.
- Discut modul de a pune in practica alternativele
incercate.
- Generez in minte noi alternative si EXCLUSIV PRIN
INTEMEDIUL INTREBARILOR SI A EXPLICATIILOR
FARA A DA SFATURI SUB FORMA DE INTREBARI
conduc si clientul sa descopere alte alternative.
- In acest punct ma intereseaza sa gandesc divergent,
sa generez cat mai multe alternative, nu sa caut
alternativa perfecta. Este un soi de brainstorming.
5. ALEGEREA SI IMPLEMENTAREA ALTERNATIVEI
– pentru fiecare alternativa generata discut potentialele
consecinte.
- Cer clientului sa aleaga una pe care doreste sa o puna in
practica.
- Discut la modul concret: Ce va face? Cand va face? Cum va
face? In ce conditii? Cu cine? Ce l-ar putea opri? Ce dificultati
ar putea intampina? Cum s-ar putea auto-boicota? Cum ar
putea depasi acele dificultati?
- Pot sa folosesc jocul de rol, tehnica scaunului gol, ma
gandesc la teme de casa pe care pot sa le dau clientului. La
urmatoarea sedinta sumarizez cele discutate anterior si
verific daca alternativa aleasa a functionat.
- Daca nu, caut mai multe alternative.
 A-I ÎNŢELEGE PE CEILALŢI
Indivizii diferă între ei în funcţie de:
• Cultură – naţională, regională sau locală
• Influenţe economice şi socio-politice
• Istoric de familie, atitudini şi valori de familie,
roluri şi reguli de familie, locul în interiorul
familiei
• Experienţe educaţionale
• Experienţe în cadrul grupului de covârstnici
• Predispoziţii biologice
• Personalitate şi atribute
MODELUL BEST-I
• Body – corp
• Emotion- emoţie
• Sensation- senzaţie
• Thinking- gândire
• Imagery – imaginaţie
MODELUL BEST-R
• Egan – vorbeşte despre gânduri, emoţii şi sentimente ca despre cele trei
insule ale experienţei şi ele trebuie puse în legătură în cadrul procesului
de acordare de ajutor pentru a obţine o perspectivă de ansamblu.
• Când oamenii îşi spun povestea, adesea neglijează unele dintre ele. Cel
mai adesea, tindem să comunicăm în termeni de comportamente de tipul:
„Ea a spus ... şi apoi eu am spus... şi ea a făcut... şi apoi eu am făcut”,
punând rar accentul pe relaţiile emoţionale.
• Există şi oameni care pun exclusiv accentul pe trăirile emoţionale,
nedându-şi seama că gândurile şi comportamentele lor le creează
probleme.
Aceste modele sunt utile pentru a ne aminti dimensiunile importante.
Body – corp
• Imagine corporală, griji legate de starea de sănătate, comportamente
auto-abuzive (abuz de alcool, droguri, tulburări de comportament
alimentar);
• tulburări de somn, de alimentaţie şi ingestie de substanţă, panică, ticuri,
control exagerat.
• O persoană cu o stimă de sine scăzută poate să fie supra-îngijită, nici un
fir de păr să nu fie nelalocul său, pentru a compensa şi a evita să fie
judecată sau etichetată;
• sau o stimă de sine scăzută poate fi reflectată de lipsa contactului vizual,
o poziţie plecată.
• încurajarea clienţilor să aibă grijă de propriul corp, să facă exerciţii, să fie
atenţi la ceea ce mănâncă, să doarmă corect îi ajută să se confrunte mai
bine cu problemele;
• oamenii pot ajunge în punctul de a exagera cu sportul fiind dependenţi
de descărcarea de endorfine şi de senzaţia de control pe care care o
aduce; atenţie la folosirea anabolizantelor;
 Emotion – emoţii
• orice problemă include o componentă emoţională
• deşi sunt adesea trecute cu vederea, ele reprezintă o parte importantă a
problemei;

• un iceberg are la suprafaţă un vârf care reprezintă 1/9 din totalul lui;
adesea acesta este echivalentul a ceea ce oamenii comunică emoţional;
• dezvoltarea unui vocabular care să descrie sentimente şi emoţii este
foarte util, pentru a demonstra empatia, pentru a încuraja persoana să-şi
recunoască şi accepte sentimentele şi pentru a promova o explorare mai
profundă;

• dacă se trece prea repede la soluţii, neţinându-se cont de emoţii,

demersul de acordare de ajutor poate fi blocat sau sabotat;
• pot fi de multe ori ascunse dar sunt la fel de dureroase pentru persoana
care le trăieşte. Ele pot fi experimentate ca fiind înspăimântătoare, de
necontrolat. Soluţia poate fi să pară rece, retrasă, lipsită de vitalitate.
 Sensation – senzaţii
• distresul emoţional este însoţit de emoţii însă
pentru oameni este mai uşor de acceptat
senzaţiile de pe fondul tulburărilor fizice
decât a celor psihice;
• ideea de durere fizică este mult mai uşor de
acceptat în comparaţie cu ideea de durere
psihică.
• dureri de cap, musculare, probleme digestive,
atacuri de panică.
 Thinking – gândirea
• în cadrul problemelor este tipic întâlnită gândirea de tip
catastrofic sau dezastru, anticipările negative, generalizări
• apar gânduri şi credinţe ilogice, iraţionale cu privire la sine,
alţii, viaţă
• : „Sunt inutil”, „O merit”, „Trebuie”, „Toată lumea”, „Tot
timpul”, „Dar dacă...?”
• Când gândeşti greşit îţi produci distres emoţional, iar când
trăieşti distresul emoţional eşti mai puţin capabil să te
concentrezi şi să gândeşti coerent.
• Adesea gândeşte prea îngust, se pierde în detalii, pierde
perspectiva de ansamblu, analizează alternativele într-o
manieră nevrotică (crede că există o singură soluţie,
perfectă).
 Imagery – imaginaţie
• Adesea clienţii vor decide să descrie lucrurile
prin intermediul altor lucruri: metaforele,
analogiile, paralele, comparaţiile sunt adesea
prezente în discursul clienţilor;
• dacă sunt îngrijoraţi, au tot felul de scenarii
negative; pot apărea coşmarurile.

Behaviour – comportamente
• Comportamentele problematice apar atunci
când oamenii au probleme;
• Se accentuează anumite comportamente.
 Environment – mediu
• Trebuie să evităm să ne gândim la problemele
unei persoane în termeni psihologici şi
individuali puri ci vrem să vedem persoana şi
problema sa integrată într-un context.
• Trebuie să respectăm valorile şi credinţele
clienţilor noştri.
• Uneori problema se găseşte la nivelul
mediului, de exemplu doi soţi care lucrează în
ture.
• Foarte ordonaţi sau dezordonaţi
 Spirit
• Scopul şi sensul în viaţă, sentimentul
apartenenţei, răspunsul la întrebarea cine
suntem, în ce credem;
• Poate apărea pierderea sensului şi a
încrederii.
• Evenimentele majore din viaţă conduc adesea
la o criză sau o re-evaluare a credinţelor şi a
identităţii, la o reconfigurare a priorităţilor în
viaţă.
 Time – timpul
• Trebuie să răspundem la întrebarea „ De ce acum?
De ce caută ajutorul tocmai acum?”
• Cel mai adesea oamenii caută ajutor după ce au trăit
multă vreme cu problema pe care o au, ce
precipitează acum?
• Cât este de motivat clientul dacă este împins de la
spate să participe la consiliere?
• Momentul din viaţă- etapa de viaţă – o femeie care
naşte.
• Dacă problema e de mult instalată, este mai dificil să
se intervină.
• Se focalizează excesiv pe anumite momente din
timp.
 Relationships – relaţii
• Fie experimentează dificultăţi relaţionale, fie
problema creează dificultăţi la nivelul relaţiilor
(exemplu: problemele de la muncă sau de
acasă).

• Încurajaţi clienţii să-şi dezvolte suportul

social; apartenenţa la un grup corelată pozitiv
cu o stare emoţională de bine.
Tipuri de probleme
Confruntarea cu schimbările
• Perioadele de tranziţie pot fi dificile (o nouă
slujbă, schimbarea locuinţei, o persoană
apropiată diagnosticată cu o boală gravă, un
părinte care moare, un apropiat are un
accident, copilul se căsătoreşte);
• Schimbarea poate anxieta, poate presupune
luare de decizii care pe unii îi poate pur şi
paraliza.
• Lipsa deprinderilor de rezolvare de probleme
sau de luare de decizii.
 Confruntarea cu pierderea
• Legată de schimbare şi tranziţie
• Multe dacă nu toate schimbările din viaţă implică o formă de
pierdere, chiar şi cele pozitive (pierderea unui pattern familiar).
• Ne bombardăm şi suntem bombardaţi cu „ar trebui”, „ nu ar
trebui”.

Confruntarea cu stadiile vieţii

• A merge la şcoală
• A pleca de acasă şi a fi independent
• A te angaja
• A te muta cu iubitul(a)
• A deveni părinte
• A te pensiona
 
 Confruntarea cu problemele sexuale
• Identitate şi orientare sexuală
• Disfuncţii sexuale
• Anxietatea şi auto-evaluările pe această temă

Confruntarea cu probleme relaţionale

• Relaţia de cauză- efect
• Schimbări comportamentale.

Controlarea unor emoţii dificile

• Panică, furie, lacrimi, schimbări dispoziţionale, lipsă de
energie, tristeţe.
• Se pot simţi dezorientaţi, îngrijoraţi, extenuaţi şi izolaţi
• Pot crede că emoţiile lor sunt anormale sau inacceptabile
 Ce sunt ideile iraţionale
• • Credinţe despre viaţă care ne împiedică să ne dezvoltăm
din punct de vedere emoţional.
• • Etichete pe care le avem în minte despre modul în care
credem că ar trebui să fie viaţa pentru noi sau pentru alţii.
• • Opinii şi valori nefondate în care credem şi care nu se află
în armonie cu realitatea din jurul nostru.
• • Seturi negative de răspunsuri automate pe care le trimitem
atunci când ne confruntăm cu situaţii stresante.
• Modalităţi stereotipe de soluţionare a problemelor pe care
le utilizăm pentru a face faţă presiunilor vieţii.
• Idei, credinţe, sentimente, valori, opinii, prejudecăţi cu care
am fost crescuţi şi pe care ne-am obişnuit atât de mult să le
utilizăm când avem diferite probleme, încât nu mai realizăm că
acestea sunt neproductive sau chiar contraproductive.
• • Modalităţi autoprotective de acţiune care la suprafaţă par
corespunzătoare situaţiilor respective, dar care de fapt au
consecinţe neutre sau chiar negative pentru noi.
• Modalităţi contraproductive de gândire care oferă confort
şi siguranţă pe termen scurt, dar nu rezolvă sau chiar exacerbează
problemele pe termen lung.
• • Modalităţi negative sau pesimiste de a percepe
experienţele neplăcute ale vieţii precum pierderea, conflictul,
asumarea riscurilor, respingerea, acceptarea schimbărilor.
• Mesaje pe care le primim de-a lungul vieţii în mod formal
sau informal din partea societăţii, comunităţii, culturii, grupului
de referinţă, vecinilor, bisericii, reţelei sociale, familiei,
rudelor, scolii, serviciului; acestea sunt ineficiente în
rezolvarea problemelor noastre curente, dar fiind foarte
ataşaţi de ele, ne simţim de cele mai multe ori incapabili de a
le respinge. Ele pot fi foarte clare sau pot fi ascunse în
subconştientul nostru.
• • Concluzii despre viaţă pe care le-am dezvoltat de-a lungul
timpului, trăind într-un mediu iraţional.
• • Aşteptări nerealiste cu referire la propria persoană sau la
alţii care produc în cele din urmă multă suferinţă
 Cum putem recunoaşte existenţa ideilor iraţionale
• • Ne găsim prinşi într-un cerc vicios când încercăm să ne
rezolvăm problemele.
• • Simţim că fiecare încercare pe care o facem pentru a
rezolva problema care ne deranjează duce la amplificarea acesteia.
• • Suferim în tăcere, de mult timp, din cauza unei probleme
şi nu am făcut nici un pas spre a cere ajutorul de a rezolva problema
respectivă.
• • Ne-am decis să adoptăm o soluţie creativă de rezolvare a
problemei, dar simţim că suntem incapabili să o implementăm.
• • Alegem să urmăm o anumită modalitate de acţiune, dar
observăm că suntem nefericiţi cu alegerea realizată, în acelaşi timp
evităm să căutăm alte alternative.
• • Ne temem să urmăm anumite direcţii de acţiune deoarece
considerăm că ne vom simţii vinovaţi când vom proceda astfel.
• • Realizăm că am devenit aproape obsedaţi de o anumită
problemă cu toate acestea nu facem nimic pentru a o rezolva.
• • Ne simţim imobilizaţi în faţa problemei pe care o avem.
• • Începem să gândim că singura modalitate de a face faţă
problemei este aceea de a o evita, ignora, nega, de a ne
preface că nu ar exista.
• • Descoperim că putem găsi argumente pentru ambele
aspecte ale problemei şi devenim incapabili de a lua o decizie.
 Mesajul Perfecţiunii
• Aproape toată lumea consideră că este mult mai bine să nu laşi lucrurile
la voia întâmplării şi să iei în consideraţie cât mai multe amănunte.
Extrema acestei atitudini este aceea că:
• TREBUIE SĂ FACI TOTUL PERFECT
• Sub influenţa acestui mesaj, o persoană poate ajunge să trăiască
încordat şi tensionat, cu teama de a nu uita ceva anume.
• Va relua lucrurile de mai multe ori şi va reveni asupra deciziilor, va
încerca să controleze totul.
• Toate acestea deoarece se va conduce după o convingere
eronată şi distructivă, aceea că o fiinţă omenească poate să facă
întotdeauna lucrurile perfect.
• Năzuinţa spre perfecţiune este foarte importantă în
dezvoltarea şi în activitatea tuturor, dar dacă vom
încerca permanent să facem lucrurile în mod
impecabil, fie ele profesionale sau personale, atunci
vom fi inevitabil stresaţi, foarte stresaţi, din ce în ce
mai stresaţi.
• Aşadar, străduiţi-vă să fiţi impecabili, dar îngăduiţi-
vă din când în când să mai şi greşiţi.
Deci nu uitaţi că oamenii:
• NU POT FACE ÎNTOTDEAUNA LUCRURILE PERFECT
 Mesajul Prieteniei
• Aproape toată lumea consideră că este mult mai bine să fii
în relaţii bune cu ceilalţi, să cunoşti cât mai mulţi oameni şi să-i faci
pe aceştia să aibă o părere bună despre tine. Extrema acestei
atitudini este aceea că:
• TREBUIE SĂ LE FACI PE PLAC CELORLALŢI
• Sub influenţa acestui mesaj o persoană poate ajunge să
renunţe la multe lucruri, doar ca să nu-i decepţioneze pe ceilalţi. Se
va strădui să-i satisfacă pe ceilalţi, chiar dacă va face lucruri care
nu-i convin şi pe care mai târziu le regretă.
• Nu va îndrăzni să refuze pe nimeni şi ar putea ajunge chiar să prezinte
deformat realitatea, doar ca să nu fie dezagreabil. Va încerca să-i
mulţumească pe toţi
• Toate acestea deoarece se va conduce după o convingere
eronată şi distructivă, aceea că există un mod de a le face
tuturor pe plac.
• Năzuinţa spre prietenie este foarte importantă în viaţa
tuturor, dar dacă vom încerca permanent să le facem tuturor
plăcere, doar pentru a ne asigura prietenia acestora, atunci
vom fi inevitabil stresaţi, foarte stresaţi, din ce în ce mai
stresaţi.
• Aşadar, străduiţi-vă să aveţi relaţii bune (mai ales cu şefii),
dar îngăduiţi-vă din când în când să mai aveţi şi câte un
„duşman”.
• Prin urmare nu uitaţi că:
• NU SE POATE SĂ LE FACI PE PLAC TUTUROR
 Mesajul Implicării
• Cu toţii ştim că puţine lucruri se pot face în viaţă fără să
depui efort, iar dacă vrei să reuşeşti trebuie să munceşti, să te
agiţi, să perseverezi, să depui efort, să te străduieşti cu
înverşunare. Extrema acestei atitudini este aceea că:
• TREBUIE SĂ TE STRĂDUIEŞTI ŞI MAI MULT
• Sub influenţa acestui mesaj, o persoană poate ajunge să
considere că eforturile pe care le face ca să realizeze ceva sunt
cele mai importante lucruri din viaţa sa. Va ajunge să complice
totul, va dori să fie compătimit, se va enerva uşor şi va încerca
să fie mereu împotrivă.
• Toate acestea deoarece se va conduce după o convingere
eronată şi distructivă, aceea că o persoană care se străduieşte
din răsputeri sfârşeşte întotdeauna prin a reuşi.
• Dorinţa de reuşită reprezintă unul din motoarele vieţii, dar
dacă ne vom încrâncena în această dorinţă de a face mereu mai
mult, atunci vom fi inevitabil stresaţi, foarte stresaţi, din ce în
ce mai stresaţi.
• Aşadar, străduiţi-vă să faceţi eforturi, dar îngăduiţi-vă din
când în când să mai aveţi şi câte o pauză.
În concluzie nu uitaţi că:
• EFORTUL DEPUS NU GARANTEAZĂ REUŞITA
 Mesajul Controlului
• Aproape toată lumea consideră că este mult mai bine să
deţii controlul, să fii puternic, să nu depinzi de ceilalţi şi să nu ai
vulnerabilităţi. Extrema acestei atitudine este aceea că:
• TREBUIE SĂ NU ARĂŢI NIMIC DIN CEEA CE SIMŢI
• Sub influenţa acestui mesaj, o persoană poate ajunge să fie
rigidă şi falsă, purtând o anumită mască, chiar şi atunci când se
bucură.
• Nu va mai avea încredere în ceilalţi, va fi foarte rezervată
şi va încerca să-şi ascundă emoţiile.
• Toate acestea deoarece se va conduce după o convingere
eronată şi distructivă, aceea că este important să laşi impresia
că
eşti puternic.
• Nevoia de control comportamental este foarte importantă în
viaţa tuturor, dar dacă vom încerca permanent să ne ascundem
şi
să ne anulăm trăirile, crezând că, astfel, îi vom face pe ceilalţi
să
ne respecte, atunci vom fi inevitabil stresaţi, foarte stresaţi, din
ce
în ce mai stresaţi.
• Aşadar, străduiţi-vă să vă controlaţi emoţiile, dar îngăduiţi-vă
din când în când să le arătaţi celorlalţi că sunteţi un om şi nu o
maşină.
• Deci nu uitaţi că:
EXPRIMAREA EMOŢIILOR ESTE NORMALĂ
• Mesajul Urgenţei
• Trăim într-o lume în care timpul trece parcă din ce în ce mai
repede, iar pentru a te descurca este bine să fii mai dinamic şi
să nu pierzi vremea. Extrema acestei atitudine este aceea că:
• TREBUIE SĂ TE GRĂBEŞTI PERMANENT
• Sub influenţa acestui mesaj, o persoană poate ajunge să fie
foarte agitată şi instabilă, mereu în grabă şi fugă, uneori chiar
întârziind doar pentru a fi obligat să alerge.
• Toate acestea deoarece se va conduce după o convingere
eronată şi distructivă, aceea că oamenii competenţi se mişcă
repede.
• Nevoia de timp este astăzi foarte imperioasă, dar dacă vom
• încerca permanent să ne grăbim şi să facem totul programat
şi calculat la secundă, atunci vom fi inevitabil stresaţi, foarte
stresaţi, din ce în ce mai stresaţi.
• Aşadar, străduiţi-vă să lucraţi repede, dar îngăduiţi-vă din
când în când să lucraţi lent şi să savuraţi ceea ce faceţi.
• Deci nu uitaţi că:

DACĂ VĂ GRĂBIŢI ŞI VIAŢA VA TRECE MAI REPEDE