Patologia Pleoapelor

Curs 2012
 Generalităţi

Definiţie : Pleoapele sunt lamele cutaneo-musculo-membranoase, ce

acoperă şi protejează partea anterioară a globului ocular,
pleoapa superioară fiind mobilă
Structura pleoapelor

 pielea
 ţesut celular subcutanat ( conjunctiv lax)
 strat muscular striat ( m. orbicular)
 strat celular intermediar (ţesut lax)
 strat fibros (poziţia corecta , tonus)
 stratul fibrelor musculare netede ( m. tarsal sup, m.Muller)
 stratul mucos ( conjunctiva palpebrală)
3 categorii de glande

 Tarsale Meibomius ( sebacee, tubulo-acinoase, alungite)

 Ciliare Zeiss ( sebacee , in teaca foliculara a cililor)

 Sudoripare Moll ( apocrine, in apropierea marginii

libere a pleoapelor)
Vascularizaţia pleoapelor
 Arterială : artera supraorbitară şi suborbitară
 Venoasă:
- reţea pretarsală care drenează sîngele spre vena
facială şi vena temporală superficială
- reţea retrotarsală care drenează sîngele venos
spre venele orbitei

Inervaţia pleoapelor
 ramură din nv. facial ( m. orbicular)
 nv. oculomotor comun ( m. ridicator al pleoapei)
 nv. trigemen ( sensibilitatea pleoapei)
 Afecţiuni congenitale ale pleoapelor
 Epicantul - “ cuta mongoloidă”

- cută de piele verticală, semilunară

- acoperă unghiul intern al fantei palpebrale

- patologii asociate: strabism, ptoză, defecte ale nasului

 Tratament : chirurgical
 Afecţiuni congenitale ale pleoapelor

 Colobomul
- lipsă de substanţă palpebrală
- intereseaza toate straturile pleoapei
- forma triunghiulară, cu baza la nivelul marginii libere
- uni/bilateral
Tratamentul : scop protector / scop curativ
 Afecţiuni congenitale ale pleoapelor

Ptoza - căderea pleoapei superioare;

- unilaterală / bilaterală
 Clinic

- lipsa şanţului orbito-palpebral

- afectarea acuităţii vizuale prin acoperirea axului vizual
 Tratament : chirurgical ( scurtarea m. ridicător )
 Tulburări de motilitate ale pleoapelor
Blefarospasmul – contracţia spastică, exagerată a orbicularului
pleoapelor. 2 forme clinice:
- Blefarospasmul reflex – apare prin iritaţia ramurilor senzitive
ale trigemenului, ce se transmit nucleului facial. Cauze oculare:
traumatisme ale ochiului, leziuni inflamatorii. Casuze
extraoculare: afecţiuni ORL, dentare, tumori, hemoragii.
- Blefarospasmul simptomatic – provocat de leziuni nervoase
care determină iritaţia facialului: fracturile bazei craniului,
abcese cerebrale, tumori intracraniene, tetanos, spasmofilie.
Lagoftalmia paralitică: consecinţa paraliziei faciale de tip
periferic. Pleoapa inferioară este uşor căzută cu eversarea
punctului lacrimal inferior şi epiforă. Corneea rămîne parţial
descoperită, - risc de ulcer corneean – motiv pt care se
recomandă blefarorafie.
 Infecţii ale marginilor libere ale pleoapelor

 Blefaritele

- inflamaţii acute/ cronice

- interesează tegumentul şi conjunctiva la nivelul
joncţiunii lor, precum şi foliculul pilos împreună cu
glandele anexe

Cauze:
- vicii de refracţie (astigmatismul, hipermetropia)
- iritaţii mecanice
- praf, frig, căldură, substanţe chimice
- factori predispozanţi: infecţii CRS
alergii (cosmetice, bacteriene)
Forme clinice:

 Blefarita eritematoasă
Se manifestă prin: edem discret al marginii libere a pleoapelor, hiperemie,
usturimi, prurit, senzaţie de arsură.
Constituţional se întîlneşte la persoane blonde, cu piele albă şi vicii de refracţie – în
special astigmatism.
Simptomatologia se accentuează într-o atmosferă cu fum sau praf, după insomnii, efort
ocular intens.

 Blefarita scuamoasă
Caracterizată prin: hiperemia marginii libere , acoperite de scuame, asemănătoare
cu mătreaţa, ce pot
fi îndepărtate uşor cu un tampon de vată, dar se refac repede. Ulterior, pielea rămîne
uscată şi lucioasă (zonă predispusă la suprainfecţii).
Evoluţie : cronică , constă în hipertrofierea marginii libere palpebrale însoţită de
eversia punctului lacrimal şi epiforă.
 Blefarita ulceroasă - este datorată înfecţiei cu stafilococ a foliculilor
piloşi la nivelul marginii ciliare, producînd o foliculită manifestată prin
microabcese ciliare şi ulceraţii.
Microabcesele se deschid spontan şi se transformă în cruste galbene aderente
ce înglobează cilii.După îndepărtare, rămîn ulceraţii cu margini roşii,
sîngerînde.
După cicatrizarea ulceraţiilor, cilii nu se mai refac datorită distrugerii
foliculului pilos.
Cilii restanţi îşi pot schimba orientarea , deviind spre globul ocular,
producînd trichiaza.
Complicaţii: alopecia ciliară, orjeletul, şalazionul, hipertrofia marginii ciliare
cu eversiunea punctului lacrimal inferior, conjunctivite, cheratite.
 Tratamentul blefaritelor

 Profilactic : evitarea factorilor nocivi, fum, praf, frig; se vor purta

ochelari de protecţie şi corecţie în cazul viciilor de refracţie, se va
evita efortul ocular prelungit.

 General : suprimarea infecţiilor de vecinătate, antihistaminice,

vitaminoterapie, tratamentul afecţiunilor asociate.

 Local :
În blefarita eritematoasă - instilatii de coliruri decongestionante şi
emoliente, antiinflamatoare si antibiotice
În blefarita scuamoasă şi ulceroasă se vor îndepărta crustele şi secreţia
glandelor sebacee ce acoperă marginea pleoapei, se vor instila
soluţii antibiotice, antiinflamatoare.

Igiena Pleoapelor!!!!!!!
 Orjeletul extern reprezintă inflamaţia acută, circumscrisă a
glandele pilosebacee ale lui Zeiss, de etiologie stafilococică.
Manifestările clinice constau în:
- senzaţie de căldură, jenă, înţepături la nivelul pleoapelor.
Obiectiv:
- edem palpebral inflamator, hiperemie,
- regiunea este dureroasă, spontan şi la palpare.
- tumefacţia ajunge uneori la dimensiuni mari,
- adenopatie preauriculară sau submaxilară, dureroasă
- după cîteva zile, apare un punct galben,
ce creşte rapid, se transformă în pustulă,
care se sparge, elimininîndu-se o
colectie purulentă.
Apoi edemul local dispare,
ulceraţia se cicatrizează.
 Orjeletul intern - inflamaţie supurativă, acută, a glandelor
Meibomius, cu o evoluţie clinică mai aceentuată decît a celui
extern, cu durată mai lungă, iar abcesul format are tendinţa de a
se deschide la exterior prin conjunctivă. Cînd infecţia se
propagă la mai mulţi foliculi piloşi, avem orjelete multiple,
constituind hordeoloza.

Tratament – local şi general cu antibiotice şi antiinflamatoare, cu

aplicaţii locale de comprese calde, pentru a grăbi colectarea. În
formele recidivante se recomandă, pentru desensibilizare,
utililizarea vaccinului antistafilococic.
 Şalazionul : inflamaţie cronică, consecinţa retenţiei secreţiei
glandelor Meibomius. Apar ca o consecinţă a
blefaroconjunctivitelor cronice sau orjeletelor interne.
 Clinic: mica tumoretă, dură, ce proemină sub piele, care se mişcă
liberă deasupra pielii, fiind fixată la tars.

 Tratament : exclusiv chirurgical,

constînd în extirparea şalazionului,
fie pe cale cutanată sau comjunctivală.
 Deviaţiile pleoapelor
 Entropionul – reprezintă răsfrîngerea înăuntru a marginii
palpebrale inferioare, cilii fiind orientaţi către conjunctiva bulbară
şi cornee, pe care le irită permanent.

Există 2 forme clinice:

- Entropionul spastic – întîlnit mai ales la bătrîni, fiind consecinţa
contracţiei spastice a muşchiului Riolan, la persoane care au
avut inflamaţii palpebrale cronice sau pansamente oculare
prelungite.

Obiectiv: marginea ciliară a pleoapei nu este vizibilă,

hiperemia conjunctivei bubare, lăcrimare.

 Tratament : indepărtarea cauzelor locale, şi

refacerea anatomică a pleoapei, chirurgical.
Entropionul cicatricial – apare prin scurtarea conjunctivei
tarsale a pleoapei inferioare, consecinţă a retracţiei
cicatriciale a pleoapei (trahom, arsuri fizico-chimice).

Prin orientarea cililor spre cornee se instalează

simptomatologia trichiazisului (dureri oculare, lăcrimare,
fotofobie, scăderea acuităţii vizuale).

Tratamentul – doar chirurgical şi constă în refacerea

planurilor anatomice palpebrale, astfel încît poziţia
cililor să revină la normal şi implicit se suprimă iritaţia
corneei.
 Ectropionul - reprezintă răsfrîngerea spre exterior a marginii
ciliare palpebrale inferioare, astfel încît conjunctiva tarsală este
expusă aerului, aceasta îngroşîndu-se şi luînd aspectul unui
epiteliu pavimentos (epidermizarea conjunctivei).

Datorită eversării punctului lacrimal inferior, lacrimile se scurg pe

obraz (epiforă). Prin expunerea parţială a corneei pot apărea
ulcere corneene.
Forme clinice:
 Ectropion spastic : frecvent la copii, in cursul unei inflamaţii ac/cr
a conjunctivei, dispărînd odată cu afecţiunea cauzală.

 Ectropion cicatricial: apare după afecţiuni palpebrale ce produc

mari pierderi cutanate, urmate de cicatrici retractile (arsuri,
traumatisme, osteoperiostite, tumori, pustulă marginală).
Tratament : chirurgical – blefaroplastie – care înlocuieşte ţesutul
cutanat distrus.

 Ectropion paralitic – apare datorită paraliziei facialului, de lungă

durată, urmat de instalarea keratitei lagoftalmice.
Tratament : chirurgical – blefarorafie sau blefaroplastie .

 Ectropion senil, totdeauna bilateral, fiind consecinţa relaxării

ţesuturilor palpebrale. Prin iritaţia cronică indusă acesta se
accentuează şi mai mult, necesitînd intervenţie chirurgicală ce
constă în blefaroplastie .
 Tumorile pleoapelor
 Tumori congenitale :
- angiomul simplu ( cavernos) – ca o formă particulară a bolii
Sturge-Weber, cînd se asociază angiomatoza feţei, a retinei şi
tulburări neurologice.
Tumori castigate
1) Tumori epiteliale benigne
- papiloame ( plane, pediculate):
- xantelasma: pete galbene, proeminente, neregulate
Tratament- extirpare, în scop estetic
2) Tumori epiteliale maligne
 Carcinomul bazo-celular apare ca un nodul cenuşiu, cu
suprafaţă uniformă, cu baza largă, nedepăşind dermul pielii pe
care rămîne mobil. În fazele evansate se ulcerează şi se acoperă
de cruste galbene, murdarer. Tumoră este nedureoasă, iar în
fazele tardive se însoţeşte de adenoaptia loco-regională.

 Carcinomul spino-celular – cu dezvoltare infiltrativă, care

după ce distruge o mare parte a pleoapelor, pătrunde în orbită
şi sinusurile feţei. Reprezintă forma cu prognosticul cel mai
grav.
- Tratament : radioterapie de contact, diatermocoagulare, cu
extirpare chirurgicală largă urmată de plastii palpebrale
reconstructive.
În cazul invadării orbitei se practică exenteraţia acesteia.