Deficienta Mintala Prezentare

Descărcați ca ppt, pdf sau txt
Descărcați ca ppt, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 34

Dizabilitatea intelectuală

Definiţie

Majoritatea specialiştilor o propun pe cea dată


în 1973 de Asociaţia Americană a Deficienţei
Mintale (A.A.D.M.).
Aceasta ţine cont de trei criterii: funcţionarea
intelectuală semnificativ inferioară mediei,
deficitul comportamentului adaptativ şi
manifestarea deficienţei în cursul perioadei
de dezvoltare.
Se caracterizează prin funcţionare intelectuală semnificativ
sub medie, care se manifestă concomitent cu limitări
asociate în două sau mai multe dintre următoarele arii de
abilităţi adaptative:
 comunicare
 autoservire
 viaţa acasă (în gospodărie)
 abilităţi sociale
 viaţa în comunitate
 autodirecţionarea (independenţa, autonomia)
 sănătatea şi securitatea personală
 capacitatea de învăţare teoretică
 timpul liber
 munca.
Criteriul funcţionării intelectuale semnificativ inferioare
mediei indică faptul că pentru ca o persoană să fie
diagnosticată ca d.m., ea trebuie să obţină un QI
inferior sau egal cu 70 în cadrul administrării unuia
sau mai multor teste standardizate de inteligenţă
generală.
Măsurarea QI permite, de asemenea, precizarea mai
multor nivele de d.m. (uşoară, moderată, severă,
profundă).
Nivel de inteligenţă

1961 1973 1983

< 85 <70 < 70-75


Dezavantaje ale testării C.I.

 Există un risc pentru biasare culturală, din


cauza naturaii verbale ridicate a testului şi a
reflectării criteriilor şi standardelor
persoanelor de clasă mijlocie engleze.
 C.I. Este un concept dinamic
 Supraestimarea valorii C.I. ca fiind singurul
indicator al performanţei unei persoane
reduce valoarea celorlalţi factori precum cei
adaptativi.
2002 Definiţia AADM

 Caracterizată prin limitări semnificative în


funcţionarea intelectuală şi comportamentul
adaptativ
 Comportamentul adaptativ exprimat îm
abilităţi conceptuale, sociale şi adaptative
practice
 Apare înainte de 18 ani
5 Asumpţii ale definiţiei AAMR din
2002
 Limitările apar în accesarea mediului şi a comunităţii.
Se ia în considerare vârsta, cultura
 Limitările adesea co-există cu abilităţile
 Identificarea profilurilor şi a limitărilor
 Evaluările valide vor lua în considerare diferenţele în
cultură, limbă, precum şi în comunicarte, factori
senzoriali, motori şi factori comportamentali
 Cu sprijin personalizat adecvat, funcţionarea unei
persoane cu DM se va îmbunătăţi
Comportamentul adaptativ

 Instrumentele de testare
 AAMR Scala Comportamentului adaptativ- şcoală
 AAMR Scala Comportamentului adaptativ- familie şi
comunitate
 Scala de Maturitate socială Vineland
Sunt evaluate aspecte ale repsonsabilităţii personale,
abilităţi de viaţă cotidiană, adaptarea socială,
comportamanetele dezadaptative în momentul
apariţiei lor în cadrul solicitărilor cotidiene.
În legătură cu evaluarea comportamentului
adaptativ în diagnosticarea şi clasificarea DM,
Nihira (1985) subliniază faptul că utilizarea unei
astfel de evaluări înseamnă în mod implicit că
d.m. nu este o situaţie permanentă.
Un individ poate să răspundă la un moment dat
criteriilor, dar să nu mai răspundă într-un alt
moment, ca urmare a modificărilor
comportamentului adaptativ sau a aşteptărilor
din partea mediului.
 Conform manualului DSM-III, deficitele de
dezvoltare pot să se manifeste printr-o
încetinire, o oprire sau o neterminare a
dezvoltării, dar şi printr-o regresie.
Criterii de clasificare

 Perspectiva etiologică
 Stabilită prin cauze medicale sau biologice
 Deficit intelectual
 Determinare prin testare IQ
 Perspectiva educaţională
 Bazată pe rezultate educaţionale anticipate
(coeficient de educabilitate)?
 Nivelul de suport
 Intermitent, limitat, extins, natural sau formal
Etiologia

 Cauze prenatale: înainte de naştere


 Cauze perinatale: în momentul naşterii
 Cauze postnatale: după naştere
Cauze prenatale

 Cromozomial  X Fragil, Sindromul


Down
 Metabolic  Tay-Sachs, Prader
Willi
 Fenilcetonurie,
 Nutriţional
galactosemie
 Virusul rubeolic,
 Infecţii sifilis, factorul Rh,
citomegalovirus
Cariotipul uman
Sindromul X fragil

 Sindromul X fragil este cauzat de mutaţia


cromozomului X în gena numită Fragile X
Mental Retardation 1 (FRM1).
 În momentul în care aceasta genă nu mai
produce proteina necesară dezvoltării
creierului, se produce mutaţia din care se
dezvoltă acest sindrom.
 Semnele şi simptomele afecţiunii se împart in
5 categorii:
• Probleme de inteligenţă şi învăţare
• Psihice
• Sociale si emoţionale
• De comunicare şi limbaj
• Senzoriale.
Trisomia 21
Factorii de mediu

 Prenatal  Sindromul alcoolic


fetal
 Abuz de substanţe
 Postnatal  Neglijare/ abuz
 Traume la nivelul
capului
 Malnutriţie
 Deprivare mediu
Funcţionare cerebrală deficitară

 Prenatal  Anencefalie
 Hidrocefalie
 Microcefalie

 Postnatal  Neurofribromatoză
 Scleroză tuberoasă
Factori perinatali

 Tulburări  Greutate mică


gestaţionale  Prematuritate

 Hipoxie
 Complicaţii
 Traume la naştere
neonatale  Convulsii
 Stress respirator
 Travaliu prelungit
Factori postnatali

 Intoxicaţii  Intoxicaţii cu plumb

 Complicaţii ale  Encefalite


infecţiilor  Oreion, pojar
 Meningită
 Oreion, pojar,
varicelă
Caracteristici ale DI
Vâscozitatea genetică (Inhelder, 1963) care se referă la
incapacitatea
 de a se desprinde de stadiile iniţiale ale dezvoltării
cognitive, încetinirea şi stagnarea, înainte de a atinge
stadiile ulterioare de dezvoltare.
Heterocronia (descrisă de R.Zazzo) - 'dizarmonie' în
devoltare,
 inegalităţi în ritmurile dezvoltării diferitelor componente
psihice.
Caracterul limitat al 'proximei dezvoltari' (Gh.Radu), limitarea
fiind proporţională cu gravitatea deficitului intelectual
(Vigotski). O consecinţă este şi capacitatea redusă de a
utiliza sprijinul care i se acordă în învăţare.
Inerţia şi rigiditatea reacţiilor adaptative şi comportamentale
CLASIFICAREA DIZABILITĂȚII
INTELECTUALE
Intelect de limită : 70-85
 Dezvoltare psihomotorie aparent normală

 Existenţa unei inteligenţe net inferioare mediei.

 Posibilitatea existenţei unor deficienţe parţiale care

nu permit urmarea învăţăm. De masă.


 Necesitatea unui ajutor educativ adecvat.

 Posibilitatea practicării unor meserii simple.

 În perioadele dificile necesită îndrumare.


Dizabilitate intelectuală uşoară: 50-55-70
Este dificilă distingerea de copilul normal înainte de vârsta şcolară.
Retard uşor în dezvoltarea senzorio-motorie şi a limbajului.
Dezvoltare bună a contactelor sociale.
Capacitatea achiziţionării de cunoştinţe şcolare care nu depăşesc
însă nivelul celor de clasa a VI-a.
În urma unei educaţii speciale se poate forma o competenţă socială
şi profesională bună.
În condiţii de stres, este necesară asistenţă,îndrumare.
Dizabilitate intelectuală moderată:35-50-55
Dezvoltare motorie relativ satisfăcătoare.
Posibilă comunicarea prin limbaj.
Autonomie satisfăcătoare.
Necesitatea acordării unei asistenţe moderate.
Incapacitatea achiziţionării unui număr suficient de
cunoştinţe şcolare (în mică măsură – lectură, scris,
calcul, în general în adolescenţă).
Capacitatea executării unei munci calificate în general
în atelier protejat.
Incapacitate de a duce o viaţă independentă.
Dizabilitate intelectuală severă: 25-35
 Slabă dezvoltare motorie.
 Limbaj minim, posibilităţi reduse de comunicare.
 Imposibilitatea achiziţiei independenţei personale.
 Posibilitatea comunicării prin limbaj, educării în
vederea achiziţionării obişnuinţelor elementare de
igienă.
 Posibilitatea câştigării unei autonomii parţiale într-un
mediu protejat
 Necesită supraveghere constantă.
Dizabilitate intelectuală profundă: 0-25
Retardare profundă.

Capacitate foarte slabă de funcţionare în domeniul


senzorio-motor.
Nevoia de îngrijire permanentă

Existenţa unei oarecare dezvoltări motorii.

Imposibilitatea achiziţiei autonomiei personale.

Dezvoltarea limbajului este nulă sau precară.

Necesită îngrijire permanentă.


Programe educaţionale

Curriculum funcţional
 Abilităţi de viaţă cotidiană
 Abilităţi aplicate la situaţii de viaţă concrete şi
cotidiene, practice
 Adecvate vârstei cronologice
 Curriculum adaptat
Analiza de sarcini

 Identificarea elementelor componenet pentru


realizarea unei sarcini.
 Identificarea pre-achiziţiilor necesare
 Evaluarea gradului de stăpânire
 Generalizarea deprinderii
Învăţarea prin cooperare

 Activitate structurată de către cadrul didactic


 Grupuri mici, heterogene
 Implicare activă în realizarea obiectivelor
 Contribuţia personală în funcţie de abilitate
 Pregătirea poate necesita timp mai îndelungat
 Recunoaştere şi apreciere pe baza perfomanţei grupului
 Succesul individual contribuie la rezultatul grupului
Scaffolding (asistenţa instrucţională)

Parcurgerea a 3 etape (cu aplicaţie la


rezolvarea unei probleme la matematica):
 incapacitatea de a rezolva;

 rezolvarea problemei cu sprijin;

 rezolvarea independentă.

Reducerea treptată a sprijinului.


Adulţi cu DM

 Normalizare
 Maximizarea controlului personal asupra vieţii în
cadrul normelor societăţii
 Auto- determinare
 Luarea de decizii în mod independent
 Self-advocacy
 Exprimarea nevoilor şi intereselor
Reflecţii
 Dezvoltarea activităţilor în cadrul comunităţii
 Nevoia cerscută pentru tehnologia asistată
 Evaluarea calităţii vieţii şi normalizarea
 Învăţământul inclusiv
 Auto-determinare şi self-advocacy (auto-
reprezentare)
 Aspecte etice
 Cercetare biomedicală

S-ar putea să vă placă și