”Principii de curățenie,

dezinfecție și sterilizare în
unitățile sanitare”

Autor:
Conf. univ. dr. Monica Țânțu
• ORDIN pentru aprobarea Normelor tehnice privind curăţarea,
dezinfecţia şi sterilizarea în unităţile sanitare publice şi private,
tehnicii de lucru şi interpretare pentru testele de evaluare a eficienţei
procedurii de curăţenie şi dezinfecţie, procedurilor recomandate
pentru dezinfecţia mâinilor, în funcţie de nivelul de risc, metodelor de
aplicare a dezinfectantelor chimice în funcţie de suportul care
urmează să fie tratat şi a metodelor de evaluare a derulării şi
eficienţei procesului de sterilizare nr. 961/2016
Definitii
a) curăţare — etapa preliminară obligatorie, permanentă şi
sistematică în cadrul oricărei activităţi sau proceduri de îndepărtare
a murdăriei (materie organică şi anorganică) de pe suprafeţe
(inclusiv tegumente) sau obiecte, prin operaţiuni mecanice sau
manuale, utilizându-se agenţi fizici şi/sau chimici, care se efectuează
în unităţile sanitare de orice tip, astfel încât activitatea medicală să
se desfăşoare în condiţii optime de securitate;
b) dezinfecţie — procedura de distrugere a majorităţii
microorganismelor patogene sau nepatogene de pe orice suprafeţe
(inclusiv tegumente), utilizându-se agenţi fizici şi/sau chimici;
c) produsele biocide utilizate în domeniul medical pentru dezinfecţie
(tip de produs 1 şi 2) sunt produse care conţin substanţe active definite
în Regulamentul UE nr. 528/2012 al Parlamentului European şi al
Consiliului din 22 mai 2012 privind punerea la dispoziţie pe piaţă şi
utilizarea produselor biocide şi plasate pe piaţă conform prevederilor
art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 617/2014 privind stabilirea cadrului
instituţional şi a unor măsuri pentru punerea în aplicare a
Regulamentului (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European şi al
Consiliului din 22 mai 2012 privind punerea la dispoziţie pe piaţă şi
utilizarea produselor biocide, cu modificările şi completările ulterioare;
d) dezinfecţie de nivel înalt— procedura de dezinfecţie prin care se
realizează distrugerea bacteriilor în formă vegetativă, fungilor,
virusurilor, micobacteriilor şi a majorităţii sporilor bacterieni; această
formă de dezinfecţie se poate aplica şi dispozitivelor medicale
reutilizabile, destinate manevrelor invazive, şi care nu suportă
autoclavarea;
e) dezinfecţie de nivel intermediar (mediu) — procedura de dezinfecţie
prin care se realizează distrugerea bacteriilor în formă vegetativă, a
fungilor, a micobacteriilor şi a virusurilor, fără acţiune asupra sporilor
bacterieni;
f) dezinfecţie de nivel scăzut — procedura de dezinfecţie prin care se
realizează distrugerea majorităţii bacteriilor în formă vegetativă, a unor
fungi şi a unor virusuri, fără acţiune asupra micobacteriilor, sporilor de
orice tip, virusurilor neanvelopate şi a mucegaiurilor;
g) antiseptic — produsul biocid care fie inhibă dezvoltarea, fie distruge
microoganismele la nivelul tegumentelor/mucoaselor intacte pentru
prevenirea sau limitarea infecţiilor;
h) biofilm — un strat subţire de microorganisme care aderă puternic la
suprafeţe organice sau anorganice şi care este foarte rezistent la un
unele substanţe biocide;
i) sterilizare — operaţiunea prin care sunt distruse toate
microorganismele, inclusiv sporii bacterieni, de pe obiectele
contaminate, rezultatul acestei operaţiuni fiind starea de sterilitate.
 Curăţarea
• (1) Curăţenia reprezintă rezultatul aplicării corecte a unui program de curăţare.
• (2) Suprafeţele şi obiectele pe care se evidenţiază macro-sau microscopic materii
organice ori anorganice se definesc ca suprafeţe şi obiecte murdare.
• Curăţarea se realizează cu detergenţi, produse de întreţinere şi produse de curăţat.
• În utilizarea produselor folosite în activitatea de curăţare se respectă următoarele
reguli fundamentale:
• a) respectarea tuturor recomandărilor producătorului;
• b) respectarea normelor generale de protecţie a muncii, conform prevederilor
legale în vigoare;
• c) se interzice amestecul produselor;
• d) se interzice păstrarea produselor de curăţare în ambalaje alimentare;
• e) produsele se distribuie la locul de utilizare, respectiv la nivelul secţiilor sau
compartimentelor, în ambalajul original sau în recipiente special destinate,
etichetate cu identificarea produsului.
• Urmărirea şi controlul programului de curăţare revin personalului
unităţii sanitare, care, conform legislaţiei în vigoare, este responsabil
cu prevenirea, supravegherea şi limitarea infecţiilor asociate
îngrijirilor medicale din unitate.
• Programul de curăţare este parte integrantă a planului propriu
unităţii sanitare de prevenire, supraveghere şi limitare a infecţiilor
asociate îngrijirilor medicale.
• Ustensilele de curăţare vor fi special dedicate fiecărei zone de risc
identificate pe harta riscurilor în unitatea sanitară.
 În fiecare secţie sau compartiment trebuie să existe încăperi special destinate pentru:
a) spaţiu pentru produse şi ustensile aflate în rulaj şi pregătirea activităţii de curăţare;
b) spaţiu de depozitare/dezinfecţie a ustensilelor şi materialelor utilizate.

Spaţiul de depozitare şi pregătire din secţii/ compartimente trebuie să îndeplinească următoarele

condiţii:
a) pavimentul şi pereţii să fie impermeabili şi uşor de curăţat;
b) să existe aerisire naturală;
c) să existe iluminat corespunzător;
d) zona de depozitare să permită aranjarea în ordine a materialelor de curăţare şi accesul uşor la
acestea;
e) să aibă o suprafaţă care să permite desfăşurarea activităţii de pregătire a ustensilelor şi a materialelor
utilizate în procedura de curăţare;
f) să deţină sursă de apă rece şi caldă;
g) să existe chiuvetă, dotată cu dispenser cu săpun lichid, pentru igiena personalului care efectuează
curăţarea.
• Spaţiul de depozitare/dezinfecţie a ustensilelor şi materialelor utilizate
din secţii/compartimente trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) pavimentul şi pereţii să fie impermeabili şi uşor de curăţat;
b) să existe aerisire naturală;
c) să existe iluminat corespunzător;
d) să existe cuvă sau bazin cu apă pentru dezinfecţia şi spălarea ustensilelor
folosite la efectuarea curăţării sau maşini de spălat cu uscător;
e) să existe suport uscător pentru mănuşile de menaj, mopuri, perii şi alte
ustensile;
f) să existe chiuvetă, dotată cu dispenser cu săpun lichid, pentru igiena
personalului care efectuează curăţarea;
g) să existe pubelă şi saci colectori de unică folosinţă pentru deşeuri,
conform legislaţiei în vigoare.
• Întreţinerea ustensilelor folosite pentru efectuarea curăţării se face
după fiecare operaţiune de curăţare şi la sfârşitul zilei de lucru.
• Ustensilele utilizate se spală, se curăţă, se dezinfectează şi se usucă,
cu respectarea circuitelor funcţionale.
• Curăţarea şi dezinfecţia ustensilelor complexe se efectuează conform
recomandărilor producătorului.
• Personalul care execută operaţiunile de curăţare şi dezinfecţie a
materialului de curăţare trebuie să poarte mănuşi de menaj sau
mănuşi de latex.
 Dezinfecţia
• Dezinfecţia este procedura care se aplică numai după curăţare şi este urmată de
clătire, după caz. Excepţia este reprezentată de situaţia în care suportul care
trebuie tratat a fost contaminat cu produse biologice. în această situaţie prima
etapă este de dezinfecţie, apoi se realizează curăţarea urmată de încă o etapă de
dezinfecţie şi clătire, după caz.
• în orice activitate de dezinfecţie se aplică măsurile de protecţie a muncii, conform
prevederilor legislaţiei în vigoare, pentru a preveni accidentele şi intoxicaţiile.
• — Dezinfecţia prin căldură uscată sau flambarea este utilizată exclusiv în
laboratorul de microbiologie.
• — Dezinfecţia prin căldură umedă se utilizează numai în cazul spălării automatizate
a lenjeriei şi a veselei, cu condiţia atingerii unei temperaturi de peste 90 grade C.
• — Dezinfecţia cu raze ultraviolete este indicată în dezinfecţia suprafeţelor netede
şi a aerului în boxe de laborator, săli de operaţii, alte spaţii închise, pentru
completarea măsurilor de curăţare şi dezinfecţie chimică.
• Dezinfecţia prin mijloace chimice se realizează prin utilizarea
produselor biocide.
• Produsele biocide utilizate pentru dezinfecţie în unităţile sanitare se
încadrează în grupa principală I, tip de produs 1 şi 2, conform
prevederilor Regulamentului (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului
European şi al Consiliului din 22 mai 2012 privind punerea la
dispoziţie pe piaţă şi utilizarea produselor biocide.
• în unităţile sanitare, în afara produselor tip 1 şi 2, se mai utilizează şi
produse biocide tip 4, 14 şi 18 (menţinerea igienei în zona de
distribuţie şi preparare a alimentelor sau cele utilizate în activităţile de
deratizare şi pentru acţiunile de dezinsecţie).
Produsele biocide încadrate în tipul 1 de produs sunt utilizate pentru:
a) dezinfecţia igienică a mâinilor prin spălare;
b) dezinfecţia igienică a mâinilor prin frecare;
c) dezinfecţia pielii intacte.
Produsele biocide încadrate în tipul 2 de produs sunt utilizate pentru:
a) dezinfecţia suprafeţelor;
b) dezinfecţia manuală a dispozitivelor medicale, dezinfecţia prin
imersie, dezinfecţia la maşini automate;
c) dezinfecţia lenjeriei/material moale.
• În funcţie de eficacitate, de timpul de contact şi de concentraţia
utilizată, nivelurile de dezinfecţie sunt:
a) dezinfecţie de nivel înalt;
b) dezinfecţie de nivel intermediar;
c) dezinfecţie de nivel scăzut.
Este obligatorie respectarea concentraţiilor şi a timpului de contact
specificate în avizul produsului.
Etapele dezinfecţiei de tip înalt aplicate instrumentarului care nu suportă
autoclavarea sunt:
d) dezinfecţie, cel puţin de nivel mediu;
e) curăţare;
f) dezinfecţie de tip înalt prin imersie;
g) clătire cu apă sterilă.
• Soluţia chimică utilizată pentru dezinfecţia înaltă a instrumentarului care nu suportă
autoclavarea se va folosi maximum 48 de ore sau 30 de cicluri de la preparare, cu
condiţia menţinerii în cuve cu capac.
• în cazul soluţiilor pentru care producătorul indică mai mult de 30 de cicluri de
dezinfecţie sau un termen de valabilitate mai mare de 48 de ore, după expirarea
termenelor de valabilitate precizate, este obligatorie testarea concentraţiei soluţiei
cu benzi indicatoare speciale la începutul fiecărei proceduri.
• Procedurile de dezinfecţie înaltă a dispozitivelor medicale termosensibile sunt
înregistrate întrun registru special, denumit Registrul de dezinfecţie înaltă a
instrumentarului, în care se completează următoarele date:
a) produsul utilizat şi concentraţia de lucru;
b) data şi ora preparării soluţiei de lucru;
c) ora începerii fiecărei proceduri (ciclu) de dezinfecţie;
d) lista dispozitivelor medicale imersate la fiecare procedură;
e) ora încheierii fiecărei proceduri;
f) testarea cu bandelete a valabilităţii soluţiei, dacă a fost efectuată;
g) numele şi semnătura persoanei responsabile de efectuarea procedurii.
• Igiena mâinilor şi dezinfecţia pielii se realizează după cum urmează:
a) spălarea simplă igienică a mâinilor se face utilizându-se apă şi săpun
lichid; această procedură nu este un substitut pentru dezinfecţia
igienică a mâinilor.
b) dezinfecţia igienică a mâinilor se face prin spălare sau frecare,
utilizându-se de rutină un produs antiseptic de preferat pe bază de
alcooli; în cazurile de infecţie cu Clostridium difficile dezinfecţia
igienică a mâinilor se face cu apă şi săpun, nu cu soluţii alcoolice;
c) dezinfecţia chirurgicală a mâinilor prin spălare sau prin frecare este
procedura care se realizează numai după dezinfecţia igienică a mâinilor,
utilizându-se un produs antiseptic.
• Criteriile de utilizare şi păstrare corectă a produselor antiseptice sunt următoarele:
a) un produs se utilizează numai în scopul pentru care a fost avizat;
b) se respectă întocmai indicaţiile de utilizare de pe eticheta produsului;
c) se respectă întocmai concentraţia şi timpul de contact precizate în avizul produsului;
d) pe flacon se notează data şi ora deschiderii şi data-limită până la care produsul poate
fi utilizat în conformitate cu recomandările producătorului;
e) la fiecare utilizare, flaconul trebuie deschis şi închis corect;
f) flaconul se manipulează cu atenţie; în cazul flacoanelor cu antiseptic este interzisă
atingerea gurii flaconului, pentru a se evita contaminarea;
g) este interzisă transvazarea în alt flacon;
h) este interzisă recondiţionarea flaconului;
i) este interzisă completarea unui flacon pe jumătate golit în alt flacon;
j) este interzisă amestecarea, precum şi utilizarea succesivă a două produse diferite;
k) se recomandă alegerea produselor care se utilizează ca atare şi nu necesită diluţie;
l) sunt de preferat produsele condiţionate în flacoane cu cantitate mică;
m) flacoanele trebuie păstrate la adăpost de lumină şi departe de surse de căldură.
• Criteriile de alegere corectă a dezinfectantelor sunt următoarele:
a) spectrul de activitate adaptat obiectivelor fixate;
b) timpul de acţiune;
c) în funcţie de secţia din unitatea sanitară în care sunt utilizate, dezinfectantele trebuie
să aibă eficienţă şi în prezenţa substanţelor interferenţe: sânge, puroi, vomă, diaree, apă
dură, materii organice;
d) să aibă remanenţă cât mai mare pe suprafeţe;
e) să fie compatibile cu materialele pe care se vor utiliza;
f) gradul de periculozitate (foarte toxic, toxic, nociv, coroziv, iritant, oxidant, foarte
inflamabil şi inflamabil) pentru personal şi pacienţi;
g) să fie uşor de utilizat;
h) să fie stabile în timp;
i) natura suportului care urmează să fie tratat;
j) riscul de a fi inactivat de diferite substanţe sau condiţii de mediu, aşa cum este prevăzut
în fişa tehnică produsului;
k) să fie biodegradabile în acord cu cerinţele de mediu.
• Reguli generale de practică ale dezinfecţiei:
a) dezinfecţia completează curăţarea, dar nu o suplineşte şi nu poate înlocui
sterilizarea sau dezinfecţia de tip înalt în cazul dispozitivelor termosensibile;
b) pentru dezinfecţia în focar se utilizează dezinfectante cu acţiune asupra
agentului patogen incriminat sau presupus;
c) utilizarea dezinfectantelor se face respectându-se normele de protecţie a
muncii, care să prevină accidentele şi intoxicaţiile;
d) personalul care utilizează în mod curent dezinfectantele trebuie instruit
cu privire la noile proceduri sau la noile produse dezinfectante;
e) în fiecare încăpere în care se efectuează operaţiuni de curăţare şi
dezinfecţie trebuie să existe în mod obligatoriu un grafic zilnic orar, în care
personalul responsabil va înregistra tipul operaţiunii, ora de efectuare şi
semnătura; aceste persoane trebuie să cunoască în orice moment
denumirea dezinfectantului utilizat, data preparării soluţiei de lucru şi
timpul de acţiune, precum şi concentraţia de lucru.
• La prepararea şi utilizarea soluţiilor dezinfectante sunt necesare:
a) cunoaşterea exactă a concentraţiei de lucru în funcţie de suportul
supus dezinfecţiei;
b) folosirea de recipiente curate;
c) utilizarea soluţiilor de lucru în cadrul perioadei de stabilitate şi
eficacitate, conform unei corecte practici medicale, pentru a se
evita contaminarea şi degradarea sau inactivarea lor.

Efectuarea controlului chimic şi bacteriologic, prin sondaj, al soluţiilor

dezinfectante în curs de utilizare se realizează prin intermediul
bandeletelor test aferente produsului.
• Alegerea metodei de dezinfecţie şi/sau sterilizare pentru suprafeţe,
instrumentar şi echipamente trebuie să ţină cont de categoria din care
acestea fac parte: noncritice, semicritice şi critice.
• Suprafeţele, instrumentarul şi echipamentele sunt clasificate după cum
urmează:
a) critice — cele care vin în contact cu ţesuturile corpului uman sau
penetrează ţesuturile, inclusiv sistemul vascular, în mod normal sterile.
Exemple: instrumentarul chirurgical, inclusiv instrumentarul stomatologic,
materialul utilizat pentru suturi, trusele pentru asistenţă la naştere,
echipamentul personalului din sălile de operaţii, câmpuri operatorii, meşele şi
tampoanele, tuburile de dren, implanturile, acele şi seringile, cateterele
cardiace şi urinare, dispozitivele pentru hemodializă, toate dispozitivele
intravasculare, endoscoapele flexibile sau rigide utilizate în proceduri invazive,
echipamentul pentru biopsie asociat endoscoapelor, acele pentru
acupunctură, acele utilizate în neurologie; aceste dispozitive trebuie sterilizate;
b) semicritice — care vin în contact cu mucoase intacte şi nu penetrează bariera
tegumentară, cu excepţia mucoasei periodontale sau pielea având soluţii de
continuitate.
Acestea ar trebui să beneficieze de cel puţin dezinfecţie la nivel mediu.
Exemple: suprafaţa interioară a incubatoarelor pentru copii şi dispozitivele ataşate
acestora (mască de oxigen, umidificator), endoscoapele flexibile şi rigide utilizate
exclusiv ca dispozitive pentru imagistică, laringoscoapele, tuburile endotraheale,
echipamentul de anestezie şi respiraţie asistată, diafragmele, termometrele de
sticlă, termometrele electronice, ventuzele, vârfurile de la seringile auriculare,
specul nazal, specul vaginal, abaiselang-urile, instrumentele utilizate pentru
montarea dispozitivelor anticoncepţionale, accesoriile pompiţelorde lapte.
Suprafeţele inerte din secţii şi laboratoare, stropite cu sânge, fecale sau cu alte
secreţii şi/sau excreţii potenţial patogene, şi căzile de hidroterapie utilizate pentru
pacienţii a căror piele prezintă soluţii de continuitate sunt considerate semicritice;
c) noncritice — care nu vin frecvent în contact cu pacientul sau care vin
în contact numai cu pielea intactă a acestuia. Aceste dispozitive trebuie
să fie curăţate şi trebuie aplicată o dezinfecţie scăzută.
Exemple: stetoscoape, ploşti, urinare, manşeta de la tensiometru,
specul auricular, suprafeţele hemodializoarelor care vin în contact cu
dializatul, cadrele pentru invalizi, suprafeţele dispozitivelor medicale
care sunt atinse şi de personalul medical în timpul procedurii, orice alte
tipuri de suporturi.
Suprafeţele inerte, cum sunt pavimentele, pereţii, mobilierul de spital,
obiectele sanitare ş.a., se încadrează în categoria noncritice.
• Dezinfecţia curentă şi/sau terminală, efectuată numai cu
dezinfectanţi de nivel înalt, este obligatorie în:
a) secţiile de spitalizare a cazurilor de boli transmisibile;
b) situaţia evoluţiei unor cazuri de infecţii asociate asistenţei medicale;
c) situaţiile de risc epidemiologie (evidenţierea cu ajutorul
laboratorului a circulaţiei microorganismelor patogene);
d) secţiile cu risc înalt: secţii unde sunt asistaţi pacienţi
imunodeprimaţi, arşi, neonatologie, prematuri, secţii unde se
practică grefe/transplant (de măduvă, cardiace, renale etc.), secţii
de oncologie şi oncohematologie);
e) blocul operator, blocul de naşteri;
f) secţiile de reanimare, terapie intensivă;
g) serviciile de urgenţă, ambulanţă, locul unde se triază lenjeria.
Sterilizarea
• Instrumente critice
• Este interzisă reprocesarea în vederea reutilizării a dispozitivelor şi
materialelor de unică folosinţă.
• Toate dispozitivele medicale şi materialele care urmează a fi sterilizate
trebuie curăţate şi dezinfectate înainte de a fi supuse unui proces de
sterilizare standardizat.
• Organizarea activităţilor propriu-zise de sterilizare, precum şi a activităţilor
conexe, respectiv curăţarea, dezinfecţia şi împachetarea, stocarea şi livrarea,
va ţine cont de necesitatea respectării circuitelor funcţionale. Este interzisă
realizarea acestor activităţi în alte spaţii decât cele desemnate.
• Serviciul de sterilizare din unităţile sanitare de orice tip trebuie să fie
amenajat într-un spaţiu special destinat, în vederea desfăşurării activităţilor
din etapele menţionate.
• Organizarea activităţii serviciilor de sterilizare cuprinde:
a) asigurarea spaţiilor derulării activităţii, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
b) circuitele funcţionale, recipientele şi mijloacele de transport;
c) asigurarea condiţiilor de calitate a mediului în care se desfăşoară procesul de
sterilizare;
d) verificarea stării de funcţionare a aparaturii;
e) sistemul de control al procesului;
f) procedurile de marcare şi asigurarea trasabilităţii produselor finite;
g) tratarea neconformităţilor procesului de sterilizare;
h) înregistrarea şi arhivarea datelor privind parcursul procesului, cu menţionarea
datei primirii produsului de sterilizat, secţia de provenienţă, numărul tranşei de
sterilizare, data trimiterii pe secţie a produsului sterilizat, numele persoanei
care a efectuat sterilizarea;
i) instruirea personalului;
j) asigurarea echipamentului de protecţie al personalului.
• Circuitele se stabilesc astfel încât să asigure securitatea personalului, a mediului
şi integritatea dispozitivelor medicale.
• în unităţile de asistenţă medicală, sterilizarea se realizează prin metode fizice
(abur sub presiune), precum şi prin metode combinate fizico-chimice (plasma).
• Sterilizarea cu aburi sub presiune trebuie să fie metoda de elecţie, dacă
dispozitivul medical suportă această procedură.
• Metoda fizico-chimică (plasma, care utilizează ca agent de sterilizare peroxidul de
hidrogen) se poate utiliza pentru sterilizarea instrumentarului care nu suportă
autoclavarea.
• Sterilizarea se realizează numai cu aparate autorizate şi avizate conform
prevederilor legale în vigoare.
• Presiunea, temperatura şi timpul de sterilizare reprezintă valori de siguranţă
pentru eficacitatea sterilizării în funcţie de aparat.
• Trebuie respectate instrucţiunile de utilizare din cartea tehnică a aparatului cu
privire la temperatura, presiunea şi timpul de sterilizare recomandate de
producător, în funcţie de tipurile de materiale de sterilizat ambalate.
• Personalul medical responsabil cu respectarea calităţii procedurilor de
sterilizare va fi instruit şi calificat pentru fiecare tip de aparat de
sterilizat şi va face dovada de certificare a acestui lucru.
• Instrucţiunile de utilizare pentru fiecare sterilizator se vor afişa la loc
vizibil.
• Controlul sterilizării se efectuează după cum urmează:
• a) cu indicatorii fizico-chimici;
• b) cu testul de verificare a penetrării aburului (testul Bowie & Dick,
pentru autoclavă);
• c) cu indicatorii biologici.
• Pentru fiecare ciclu de sterilizare evaluarea eficacităţii sterilizării se
realizează astfel:
• a) pe tot parcursul ciclului complet de sterilizare se urmăreşte pe panoul de
comandă şi se notează temperatura şi presiunea atinse pentru fiecare fază a
ciclului sau se analizează diagrama;
• b) se citeşte virarea culorii indicatorului pentru temperatură de pe banda
adezivă; se citeşte virarea culorii indicatorului „integrator” pentru
sterilizatorul cu abur sub presiune, care controlează timpul, temperatura şi
saturaţia vaporilor.
• Cu periodicitate zilnică, evaluarea eficacităţii sterilizării se realizează astfel:
a) se controlează calitatea penetrării aburului cu ajutorul testului Bowie &
Dick, dacă se efectuează sterilizarea materialului moale;
b) se efectuează controlul cu indicator biologic (Bacillus stearothermophyllus)
pentru autoclavele din staţiile de sterilizare sau pentru autoclavele care nu
sunt echipate cu dispozitiv automat de înregistrare (diagrama).
• Durata menţinerii sterilităţii materialelor ambalate în cutii metalice
perforate sau în casolete cu colier este de 24 de ore de la sterilizare,
cu condiţia menţinerii acestora închise. Excepţie fac ambalajele dure
pentru care producătorul precizează o altă durată de valabilitate, cu
condiţia menţinerii acestora în condiţiile precizate de producător.

• Durata menţinerii sterilităţii materialelor ambalate în pungi hârtie—

plastic sudate este de două luni de la sterilizare, cu condiţia
menţinerii integrităţii ambalajului, cu excepţia celor pentru care
producătorul specifică o altă perioadă de valabilitate, cu condiţia
menţinerii condiţiilor specificate de acesta.
• Asistenta medicală responsabilă cu sterilizarea va fi instruită şi
acreditată să lucreze cu aparate sub presiune.
• Sterilizarea apei pentru spălarea chirurgicală se efectuează în autoclavă
pentru sterilizarea apei, potrivit instrucţiunilor de utilizare din cartea
tehnică a acesteia, la o presiune de sterilizare de 1,5 bari şi un timp de
sterilizare de 30 de minute, precum şi prin intermediul diferitelor
aparate, filtre sau alte dispozitive autorizate în acest scop conform legii
• Sterilizarea prin metode fizice şi fizico-chimice se înregistrează în
Registrul de evidenţă a sterilizării, care conţine: data şi numărul
aparatului, conţinutul şi numărul obiectelor din şarjă, numărul şarjei,
temperatura şi, după caz, presiunea la care s-a efectuat sterilizarea, ora
de începere şi de încheiere a ciclului (durata), rezultatele indicatorilor
fizico-chimici şi rezultatul testelor biologice, semnătura persoanei
responsabile cu sterilizarea şi care eliberează materialul steril.
Testele de evaluare a eficienţei procedurii de curăţenie şi dezinfecţie

• Teste de autocontrol = teste efectuate de o unitate sanitară în vederea cunoaşterii

circulaţiei germenilor patogeni în mediul spitalicesc şi a evaluării eficienţei
procedurilor de curăţenie şi dezinfecţie cu scopul prevenirii apariţiei infecţiilor
asociate îngrijirilor medicale. Acestea cuprind:
• Teste de sterilitate = teste efectuate pentru controlul sterilităţii a instrumentarului
şi altor materiale sanitare prin proceduri de sterilizare fizică şi chimică;
• Teste de aeromicrofloră - teste efectuate pentru controlul gradului de încărcare a
aerului cu floră microbiană atmosferică în zonele de risc;
• Teste de sanitaţie = teste de verificare a eficienţei curăţeniei şi dezinfecţiei
suprafeţelor şi altor materiale (de exemplu, lenjerie) efectuate în cadrul unităţii
sanitare.