REŢELE ELECTRICE

REŢELE ELECTRICE

Introducere
Conductoare, cabluri electrice, codificare cabluri
2.3.1. Linii electrice în cablu (LEC)
Cabluri pentru LEC, elemente de conectică (manşoane, cutii terminale)
Pozarea cablurilor
2.3.2. Linii electrice aeriene (LEA)
Cabluri preizolate, stâlpi, console, coronament, ar mături, cleme, izolatoare,separatoare (de
linie, de secţionare), sistemul de balizare Protecţia LEA împotriva supratensiunilor (eclatoare,
descărcătoare ZnO)
2.3.3. Echipamentele unei linii (LEA) de 400kV
Echipamente : pentru LES , pentru trecerea LES-LEC, pentru LEC, pentru protecţia LEA
2.3.4. Topologii ale reţelelor electrice
Reţele radiale (buclate, complex buclate)
2.3.5. Referinţa de potenţial a reţelelor electrice
Reţea cu neutrul (izolat, legat direct la pământ, compensat), tratarea nulului (cu rezistor, cu
bobină de stingere), perturbarea reţelelor de telecomunicaţii
2.3.6. Sisteme automate de conectare/deconectare
Sisteme automate de: anclanşare a rezervei (AAR), declanşare de sacrificiu (DAS ), de
reanclanşare rapidă (RAR)
REŢELE ELECTRICE

Reţeaua electrică reprezintă un ansamblu de linii electrice, dintr-o zonă geografică,

conectate între ele. [DEX]
 
Linia electrică reprezintă un ansamblu de elemente fizice care au sarcina de a transporta
energia electrică, dintr-un punct în altul, prin intermediul elementelor conductoare.
Pe lângă elementele conductoare – pentru transportul propriu-zis al energiei, sistemul
numit “linie electric ă” are în componen ţă elemente de susţinere, sisteme de protecţie şi
elemente de comutaţie.
Uneori liniile electrice sunt însoţite de linii de protecţie şi linii de telecomunicaţii pentru
transportul datelor (date privind starea sistemului sau de altă natură).
 
Notă. Transportul energiei electrice, la puteri mici, se poate face şi wireless (fără
conductori). Spre exemplu tagurile pasive de radiofrecvenţă RFID îşi alimentează circuitele
electronice prin redresarea undei electromagnetice (la frecvenţa de 125kHz sau 13.65MHz)
generată de cititorul tagului (aflat la distanţă nu prea mare de tag).
 REŢELE ELECTRICE

Liniile electrice în funcţie locul în care sunt plasate pot fi:

 
· linii aeriene LEA,
· linii subterane LES (cu denumirea alternativă LEC - linii electrice în cablu).
 
Notă. Clasificarea nu include liniile din interiorul clădirilor de locuit sau cu
funcţii sociale (birouri, magazine, ş.a.), linii care pot fi:
· îngropate - plasate sub tencuială, în canale prin ziduri sau sub pardoseală,
· aparente - plasate în canale din material plastic pe suprafaţa peretelui.
O altă clasificare a liniilor se face în funcţie de nivelul tensiunii şi anume: linii de JT,
linii de MT şi linii de IT.
 
Oricare ar fi tipul liniei un element nu poate lipsi şi anume ansamblul
conductorilor prin care se face transportul energiei electrice.
REŢELE ELECTRICE

Conductoarele liniilor electrice, după funcţia pe care o îndeplinesc pot fi:

– active, având rolul de transport a energiei electrice,
– de gardă, având funcţia de protecţie sau funcţia de transport a datelor.
Pentru ca pierderile energetice să fie mici, materiale conductoare folosite trebuie să aibă rezistivitate
mică. Datorită faptului că liniile electrice au lungime mare pentru ca să nu se rupă, se impune să aibă o
rezistenţă mecanică suficient de mare. O altă condiţie în alegerea materialului conductor se referă la
cost (spre exemplu costul materialului conductor, pentru LEA, reprezintă 30,…,50% din total).
Materialele uzuale pentru conductoarele liniilor sunt: cuprul, aluminiul şi aliaje ale acestuia sau
oţelul protejat împotriva coroziunii (acoperit cu Zn, Al sau Cu).
Cuprul are rezistivitate mică (0,018 Wmm2/m), rezistenţă mecanică medie şi preţ de cost mare.
Aluminiul are rezistivitate mică (0,029 Wmm2/m), rezistenţă mecanică şi preţ de cost mai mic decât
al cuprului.
Oţelul (fier cu 0.1,…,0.15% carbon) o are rezistivitate nu prea mică (0,013 Wmm2/m) dar e folosit
pentru că rezistenţa mecanică este foarte mare.
Un exemplu de aliaj al aluminiului, folosit la LEA datorită rezistenţei mecanice destul de mari, este
aldrey conţinând aluminiu la care se adaug ă 0.7%Mg, 0.6%Si şi 0.25%Fe.

 
 REŢELE ELECTRICE

Conductoarele neizolate sunt sub formă de bare sau sub formă de fire răsucite (funii). În cazul LEA se
folosesc conductori răsuciţi din aluminiu în centrul cărora, în scopul creşterii rezistenţei mecanice a
funiei, se plasează un conductor din oţel.
Conductoarele izolate sunt formate din unul sau mai multe fire conductoare răsucite prevăzute cu izolaţie
la exterior.
Izolaţia conductoarelor poate fi din hârtie, cauciuc, împletitur ă textilă, PVC(Poly Vinyl Chloride), XLPE
(Cross-Linked Polyethylene), ş.a.
 
Cablul electric, este format din unul sau mai multe conductoare izolate în exteriorul cărora se află o
manta şi unul sau mai multe învelişuri de protecţie.
Principalele caracteristici electrice ale cablului electric se referă la: tensiunea nominală, curentul maxim
pentru o temperatură dată, temperatura maximă de lucru, tensiunea de exploatare (valoarea maximă),
tensiunea de izolaţie (a conductorului activ faţă de mantaua metalică, de fapt faţă de pământ).
 REŢELE ELECTRICE

  Cablul din figura 2.28a este format

din unul sau mai multe fire
conductoare răsucite (1), prevăzute
cu izolaţie din PVC (2), înveliş
izolator comun (3), manta interioară
(4), armătură pentru creşterea
rezistenţei metalice din bandă de
oţel (5), manta exterioară din
PVC(6). Cu excepţia reperelor 1 şi
2 celelalte pot lipsi în cazul unor
tipuri de conductoare.

  

  În figura 2.28b este prezentat un

cablu de tipul ACYAbY (F), din
cupru sau aluminiu, cu patru
conductori funie, are aceeaşi
structură ca şi cablul din figura
2.28a.
REŢELE ELECTRICE

Codificarea cablurilor se face cu 4 grupe de litere şi 2 grupe de cifre.

Grupurile de literele indică:
- materialul din care este realizat conductorul ( A aluminiul, C – cuprul, AC – aluminiu sau cupru);
- domeniul de utilizare ( F – instala ţii electrice fixe, M – instalaţii electrice mobile, C - la JT/ MT, CC – pentru
comanda si control,
T - de telecomunicaţii);
- materialele izolatoare ( Y – PVC, C – cauciuc, H – hârtie,
T. - împletitură textilă) şi materialele de protecţie (E – ecran, B sau Ab - armatură din banda de oţel, P -
manta din plumb, S - manta PVC îngroşată);
- regimul de execuţie (U – u şoară, M – medie, G – grea)
Grupurile de cifre specifică:
- numărul de conductoare din cablu;
- secţiunea exprimată în mm2.
 
Exemplu. Cablul CYAbY(F) 3x85 este din C - cupru masiv, Y – izolaţie din PVC, Ab - armat cu bandă
de oţel, Y - manta PVC, F - pentru instalaţii fixe, cu 3 conductori, fiecare conductor cu secţiunea de 85
mm2.
REŢELE ELECTRICE

2.3.1. Linii electrice în cablu (LEC)

 
Cablurile pentru liniile electrice subterane LES (numite şi în cablu LEC)
sunt formate din:
- conductoare răsucite, din cupru sau aluminiu;
- izolaţia conductoarelor, din hârtie impregnat ă, materiale plastice sau cauciuc;
- ecranul de protecţie;
- mantaua de protecţie din PVC sau plumb;
- armătură din bandă de oţel;
- înfăşurare din iută impregnată, pentru protecţia împotriva umezelii.
 
Liniile electrice în cablu se pozează în şanţuri sau canale, pe un pat de nisip. Deasupra cablului se pune
nisip (10 cm), cărămizi sau plăci de beton, pentru protecţie, după care se astupă şanţul (cu pământ).
 
Pentru realizarea conexiunilor între tronsoane de cablu se folosesc manşoane de legătură , care
sunt cutii ermetice din fontă, tablă, cauciuc sau materiale plastice pentru protejarea conexiunii electrice
împotriva umezelii.
 REŢELE ELECTRICE

 Manşoanele de
derivaţie, permit
continuarea liniei
principale şi conectarea
unei linii secundare,
vezi figura 2.29.
 Cutiile terminale
se prevăd la capetele
liniei, având rolul de a
permite conectarea
liniei la instalaţiile
electrice.
   Manşoanele
şi cutiile terminale sunt
din fontă, tablă, plumb
sau materiale plastice.

Fig. 2.29.
REŢELE ELECTRICE

2.3.2. Linii electrice aeriene (LEA)

 
Pentru construcţia liniilor electrice LEA sunt necesare : cabluri, stâlpi, console, izolatori, arm ături şi cleme.
La acestea se adaugă componentele necesare sistemelor de protecţie a liniei şi a vieţuitoarelor (om şi animale)
precum şi elemente de comutare.
 
Traseul liniilor aeriene, este delimitat faţă de axul acestora de zone de siguranţă (culoarul de sub linie) a căror
lăţime depinde de tensiunea liniei, zona fiind majorată la trecerea liniei prin zone forestiere.
Astfel zona de protecţie pentru LEA cu tensiune de 1,…,110 kV este de 24m, pentru LEA220kV este de 55m,
iar pentru LEA400kV este de 75m.
Distanţa minimă a LEA faţă de clădirile locuite este de 327m pentru LEA cu tensiune de 1,…,110 kV şi de
427m pentru LEA220kV. [ordinul 4/2007 ANRE]
 
Cablurile LEA sunt izolate pentru linii de JT şi linii de MT şi sunt neizolate sau preizolate pentru linii de MT
şi linii de IT.
Conductoarele se numesc preizolate, pentru că au o izolaţie slabă care nu garantează securitatea omului la
atingerea cablului (spre deosebire de cele izolate) dar permit micşorarea distanţei dintre conductori şi nu determină
scurtcircuite la căderea vegetaţiei forestiere peste conductori.
 
Cele mai utilizate cabluri pentru linii de MT sunt Ol-Al cu material conductor din aluminiu (Al) multifilar şi
inimă de oţel (Ol), cu secţiunea de 50,…,120 mm 2, aşa încât pot fi utilizate la deschideri de pân ă la 100m (între
elementele de susţinere).
 REŢELE ELECTRICE

  Stâlpii liniilor aeriene, au

rolul de a susţine cablurile
electrice, îndepărtându-le
de p ământ. Sunt realiza ţi
din beton armat cu
secţiune circulară sau
dreptunghiulară (figura
2.30b), din oţel zincat cu
zăbrele (2.30c), din tablă
de oţel sau din lemn
(2.30a).

  

  Înălţimea stâlpilor pentru

linii de MT este de 12,
…,14 m, iar pentru linii de
JT înălţimea stâlpilor este
de 10,…,11.2 m.
Fig. 2.30.
REŢELE ELECTRICE

Consolele, au rolul de susţinere a izolatorilor pe care se fixează cablurile liniei. Sunt realizate din oţel zincat şi
se fixează de stâlpi cu bride sau cu buloane, realizând coronamentul stâlpilor.
Prin coronament se înţeleg elementele de susţinere a izolatorilor (şi implicit a conductorilor) precum şi
poziţionarea în spaţiu a acestora.

În figura 2.31 sunt prezentate câteva

coronamente pentru stâlpi metalici
( a – cu simplu circuit şi b - cu dublu
circuit), unde liniile orizontale
reprezintă consolele stâlpului.

Fig. 2.31.
 REŢELE ELECTRICE

 
Izolatoarele, sunt elemente dielectrice, cu rezistenţă mecanică suficient
de mare ca să permită susţinerea materialului conductor şi cu rezistenţă
electrică suficient de mare să nu permită scurgeri de curent către
suportul pe care sunt montaţi. În majoritatea cazurilor au formă de taler,
cu elemente metalice de prindere la capete. Pentru tensiuni mari se
 
formează lanţuri de talere.

 
Materialele folosite în construcţia izolatorilor sunt: porţelanul,
steatitul, sticla călită, materiale compozite (siliconice) sau mase
plastice. Există tendinţa de înlocuire a izolatorilor din materiale casante
(sticlă, ceramică) cu izolatoare siliconice din materiale compozite.
 
 

 
Izolatoarele compozite au un miez central filiform din fibră de
sticlă de capetele căruia se ataşează prin sertizare armăturile (din fier Fig. 2.32.
forjat zincat). Miezul este acoperit, prin turnare sub presiune, cu
cauciuc siliconic realizându-se talerele izolatorului, vezi figura 2. 32
[http://www.cerasind.ro/]
REŢELE ELECTRICE

Izolatoarele îndeplinesc una din funcţiile: de suport, de suspensie

sau de trecere.
 
Clemele, sunt în contact cu calea de curent, având rolul de a fixa
cablurile de izolatoare sau de a realiza conectarea mecanică a două
cabluri între ele.
 
Armăturile sunt elemente care permit fixarea izolatoarelor de stâlpi,
distanţarea conductoarelor fasciculare şi formarea lanţurilor de
izolatoare. Îndeplinesc una din funcţiile: de protecţie a izolatoarelor
de efectele arcului electric, de minimizare a fenomenului corona şi
de a nu micşora vibraţiile conductoarelor.
Fig. 2.32.
În figura 2.33 sunt prezentate:
a - izolator din cauciuc siliconic pentru MT,
b. - clamă universală din aluminiu pentru MT [www.bogdan-
boniplast.ro] ,
c. - clemă derivaţie cu dinţi pentru JT. [http://tekotehnic.ro]
 REŢELE ELECTRICE

Separatorul de linie, pentru o LEA de alimentare a unei staţii de transformare, are rolul de a deconecta
barele staţiei de la LEA şi prin CLP va conecta barele la pământ. Astfel se pot efectua lucr ări în siguranţă la
echipamentele din interiorul staţiei.
În cazul trecerii de la LEA la LES separatorul se montează pe stâlpul de trecere LEA/LES cu CLP orientat
spre cutiile terminale ale LES.
Separatoarele de secţionare a LEA se montează aşa încât tronsoanele de linie să nu fie mai mari de 5km.
 
Protecţia LEA împotriva supratensiunilor
 
Protecţia liniilor la efectele supratensiunilor atmosferice se face prin conectarea cât mai rapid la p ământ a
undei de supratensiune, cu ajutorul eclatoarelor cu coarne sau a descărcătoarelor ZnO (mai scumpe).
 
Eclatoarele cu coarne sunt constituite din doi conductori neizolaţi în V (numiţi coarne) montaţi pe un
suport izolator. Un corn este în contact electric cu conductorul liniei, iar celălalt este conectat la pământ.
Supratensiunea determină străpungerea aerului dintre cele două coarne conectând linia, prin cele dou ă
coarne şi aer la pământ. Dup ă trecerea undei de supratensiune, se restabileşte tensiunea nominală a liniei,
tensiune care nu poate străpunge aerul dintre cele două coarne.
Descărcătorul de supratensiune ZnO, este un dispozitiv (varistor) de protecţie la supratensiuni, a cărei
rezistenţă electrică are valori foarte mari pân ă la o tensiune limită (atât pentru valori pozitive cât şi negative)
iar pentru tensiuni mai mari ca tensiunea limită rezistenţa dispozitivului are valori foarte mici.
 
 REŢELE ELECTRICE

Eclatoarele şi descărcătoarele de supratensiune se conectează între linia

protejată şi o priză de pământ.

În caz de supratensiune descărcătorul conectează linia la pământ,

generând un scurtcircuit care declan şează siguranţele fuzibile sau
întrerupătorul automat (prevăzut cu releu maximal de curent).
În figura 2.34 sunt prezentate un suport cu siguranţe fuzibile (pentru
63A), izolatori şi descărcătoare de supratensiune (la 50kV şi un curent de 10kA)
pentru linii de medie tensiune (24kV). [www.energobit.ro]
Curentul se închide la pământ prin descărcător şi corpul stâlpilor metalici
sau prin elementele metalice ale stâlpilor de beton. În cazul stâlpilor de lemn se
realizează prize de pământ, la fiecare 1 km, la care se conectează consola
stâlpului pentru a crea o cale de închidere a curentului.
 
Descărcătoarele se montează pe stâlpi din loc în loc, la bornele
echipamentelor de comutare telecomandate, la intrarea LEA în staţiile de
transformare şi la trecerea de la LEA la LES.
Protecţia împotriva LEA aparatelor de zbor
  Fig. 2.34.
Sistemul de balizare, este un sistem auxiliar al LEA, având rolul de a face
vizibilă linia electrică pentru aparatele aflate în zbor, la traversarea drumurilor
naţionale, căilor ferate şi a cursurilor de apă. În acest scop stâlpii aferenţi vor fi
vopsiţi în culori alb-roşu (fâ șii de câte 3m) iar pe conductorul de protecţie se
vor monta balize sferice din sticlă (cu diametrul de 600 mm), alternând din 50
în 50 m.
 
2.3.3. Echipamentele unei linii aeriene (LEA) de 400kV
 
Linia LEA/LES de 400kV Gutinaş – Smârdan [ www.anpm.ro] simplu circuit pentru un curent de maximum 1995A (la
temperatura finală a conductorilor de 700C), este formată din două tronsoane:
· un tronson de linie electrică subterană în cablu LES 400 kV, între staţia de transformare Gutinaş şi stâlpul terminal nr.1, cu
lungimea de 2.5 km;
· un tronson de linie electrică aeriană LEA , între stâlpul terminal nr.1 şi celula din staţia transformare Smârdan400/110 kV , cu
lungimea de cca. 138 km.
 
· Echipamente pentru LES linia electrică subterană în cablu:
– 3 cabluri monofazate din cupru, având fiecare sec ţiunea de 2500 mm2, cu izolaţie de tipul XLPE (polietilenă reticulară);
– 3 cutii terminale din material compozit (montate în staţia Gutinaş);
– 12 manşoane de înnădire;
– 3 descărcătoare care vor fi montate în derivaţie, în staţia Gutinaş;
– seturi de cleme şi accesorii necesare montării/fixării cablurilor, cutiilor terminale şi manşoanelor;
– sistem de monitorizare a temperaturii în cablu;
– un conductor de însoţire (protecţie), de tipul ALOL 170/95 mm2 ;
– un cablu de protecţie cu fibră optică înglobată de tipul OPGW.
· Echipamente pentru trecerea de la LES la LEA (platforma de tranziţie):
– 3 cutii terminale din material compozit, montate pe stâlpul termina l nr. 1 al LEA 400 kV;
– 3 descărcătoare, montate în derivaţie la conectarea LES.
 REŢELE ELECTRICE

· Echipamente pentru LEA linia electrică aeriană:

– 433 stâlpi cu z ăbrele , din oţel laminat cu înălţimea pân ă la punctul
de prindere a conductorului de 21 m şi cu coronament de tipul
” DONAU”;
– 3 conductoare active (faze), fiecare fază fiind formată din 3 conductoare tip ALOLS de 300/69 mm2 (funie
din aluminiu –o ţel), protejate împotriva coroziunii prin zincare sau prin acoperire cu aluminiu ;
– 2 conductoare de protecţie 1 x 170/95 mm2 ALOL (sau un conductor tipul ACS 95 mm2 şi un conductor
tipul OPGW), conectaţi la prize de pământ;
– lanţuri de izolatoare din materiale compozite pentru 3 conductoare pe fază, tipul ALOL 300/69 mm2
(rezistente la o forţă de tracţiune de 210kN);
– cutii de joncţiune pentru cablul OPGW (cablul se livrează în tronsoane de 4.5km);
 
· Echipamente pentru protecţia LEA :
– distanţiere de amortizare, pentru oscilaţii de unde scurte şi de unde medii,
– antivibratoare tip Stockbridge cu 4 frecvenţe de rezonanţă, pentru oscilaţii de unde scurte.
– prize de pământ pentru stâlpi , din platbandă de oţel zincat 40 x 6 mm, cu rezistenţa de maximum 10 W ;
 REŢELE ELECTRICE

2.3.4. Topologii ale reţelelor electrice

 
Reţelele, fie de transport fie de distribuţie, din
punctul de vedere al topologiei pot fi:
 
· reţele radiale, sunt caracterizate prin faptul că liniile
electrice pleacă dintr-un punct, către diferite
destinaţii;
· reţele buclate, sunt caracterizate prin faptul că o
linie pleacă dintr-un punct şi altă linie se întoarce în
acelaşi punct;
· reţele complex buclate, au în componenţă reţele
buclate şi reţele radiale. Fig. 2.35.
 
Alimentarea cu energie electrică a reţelei se poate face
pe la un singur capăt (punctul A), pe la două capete (A
şi B) sau în mai multe puncte (A,B şi C), vezi figurile
de mai jos.
Reţelele radiale pentru medie tensiune MT , pot fi
simple, ca în figura 2.35a sau ramificate, ca în figura
2.35b.
REŢELE ELECTRICE

Reţelele radiale pentru

joasă tensiune JT, pot fi
cu tablou general de
distribuţie TDG în
postul de transformare
PT ca în figura 2.36a
sau cu linii magistrale,
ca în figura 2.36b.

Alimentarea reţelei radiale numai pe la un capăt, în caz de defect al unui element,

determină întreruperea alimentării tuturor consumatorilor. Pentru ca o parte din consumatori să Fig. 2.36.
rămân ă alimentaţi, pe linia de energie electrică se montează separatore de secţionare. După
identificarea elementului defect se deschide separatorul şi consumatorii din aval (către punctul
de alimentare) vor fi alimentaţi.
Alimentarea reţelei radiale din mai multe puncte, în caz de defect al unui element,
permite deconectarea numai a ramificaţiei defecte, restul consumatorilor rămânând alimenta ţi.
Este posibilă o astfel de manevră pentru că fiecare ramificaţie este prevăzută cu separatore de
linie.
REŢELE ELECTRICE

În figura 2.37 sunt prezentate

două configuraţii de reţele
buclate, în a - cu mai multe
puncte de alimentare şi în b - cu
un singur punct de alimentare
(numită reţea în inel).

Fig. 2.37.

Reţeaua buclată cu mai multe puncte de alimentare permite reconfigurarea în caz de defect al unui element,
aşa încât s ă rămân ă alimentaţi cât mai mul ţi consumatori (prin manevrarea separatoarelor de linie).
Reţeaua în inel, având un singur punct de alimentare, are neajunsurile reţelei radiale cu un singur punct de
alimentare. Se adoptă fie o soluţie fie cealaltă în funcţie de poziţia spaţială a consumatorilor în raport cu punctul
de alimentare.
REŢELE ELECTRICE

2.3.5. Referinţa de potenţial a reţelelor electrice

 
Există mai multe posibilităţi de abordare a problemei nulului (referinţa de potenţial a reţelelor) de
unde derivă şi tipul reţelei:
- reţea cu neutrul izolat, când nu exist ă nici o legătură a reţelei cu pământul (re ţele de MT la care
curentul de scurtcircuit e mic);
- reţea cu neutrul legat direct la pământ (reţele de JT, IT);
- reţea compensată (reţele de MT, IT), la care neutrul reţelei este conectat la pământ prin intermediul
unui rezistor de limitare sau a unei reactanţe inductive – numit ă bobină de stingere .

Reţelele de înaltă şi foarte înaltă tensiune (110 kV, 220 kV, 400 kV , 750kV ) au neutrul
transformatoarelor legat direct la pământ .
Se adoptă această soluţie pentru că celelalte metode determină apariţia de supratensiuni
mari, ceea ce ar necesita întărirea izolaţiei conductorilor (cu costului mari) pentru ca să nu se
străpungă. În cazul reţelelor cu cabluri neizolate ar trebui crescută distanţa dintre conductori.
REŢELE ELECTRICE

Dacă una din faze, spre exemplu faza 1 din figura

2.38, este conectată la pământ va apărea o legătură
galvanică (prin pământ) între punctul de nul N al
secundarului transformatorului şi tensiunea de pe
faza 1 (U1N), ceea ce determină apariţia unui curent
de valoare mare pe faza respectivă - curentul de
scurtcircuit Isc.
Pe durata scurtcircuitului tensiunile fazelor
sănătoase rămân egale cu tensiunea de fază a reţelei
(U2N=Uf , U3N= Uf ). Însemnă că nu vor fi afectaţi
consumatorii de pe aceste faze. Numai U1N =0 va
avea potenţialul pământului şi respectivii
consumatori vor fi fără alimentare.
Reţelele sunt prevăzute cu sisteme de detectare a defectului (scurtcircuitului) şi cu echipamente RAR
(dispozitive de Reanclanşare Automată Rapidă), pentru îndepărtarea rapidă a stării de defect în cazul
defectelor pasagere de scrută durată. Astfel reţeaua este scoasă de sub tensiune, arcul electric se stinge
rapid iar supratensiunile tranzitorii nu depăşesc 1,8U f în punctul de conectare a fazei la pământ.
REŢELE ELECTRICE

Reţelele de joasă tensiune (230V/400V) , deoarece alimentează atât consumatori trifazaţi cât şi
consumatori monofazaţi, sunt cu neutrul legat direct la pământ . În acest caz problema prioritară este de
protecţie a omului.
Reţelele de consumatori monofazaţi sunt prevăzute cu un conductor suplimentar de nul - de protecţie,
care se conectează direct la neutrul secundarului transformatorului de joasă tensiune (JT) din postul de
transformare.
În reţelele de medie tensiune (0.6 kV, 1 kV , 6 kV , 10 kV , 20kV), unde costul izolaţiei nu este mare,
dacă curentul de scurcircuit la pământ este mai mic de 10 A, se adoptă soluţia neutrului izolat.
Figura 2.39 prezintă calea curentului de scurtcircuit a fazei 1 la pământ. Se constată că avem căi de
curenţi I 20 , I30 prin capacităţile parazite ale conductorilor în raport cu pământul.

Fig. 2.39.
 REŢELE ELECTRICE

Rezultă că reţeaua electrică poate funcţiona şi cu o faza conectată la pământ.

Imediat după apariţia defectului apar fenomene tranzitorii de scurtă durată care determină supratensiuni mai
mici de 2,5U f . Arcul electric se va stinge de la sine şi reţelele de telecomunicaţii nu vor fi afectate.
Pentru ca izolaţia conductorilor să reziste la supratensiunile datorate scurtcircuitului, aceasta este întărită şi
reţelele sunt prevăzute cu dispozitive de testare a calităţii izolaţiei conductorilor electrici.
Eliminarea defectului este făcută de sisteme (complexe) de protecţie selectivă.

Tratarea nulului
 
Prin tratarea neutrului reţelelor electrice se înţelege modul în care este conectat punctul de nul al reţelelor
electrice trifazate la pământ.
Tratarea nulului se face dacă curentul de scurtcircuit este mare (şi curenţii capacitivi depăşesc
10A)
reţeaua devine reţea compensată.
Metoda se aplică la reţelele MT (0.6 kV, 1 kV , 6 kV , 10 kV , 20kV) şi la reţelele IT cu
tensiunea de
110kV (unde, în condiţii normale, reţeaua este cu neutrul izolat).
REŢELE ELECTRICE

Reţele cu neutrul legat la pământ prin reactan ţă acordată (bobină de stingere), se obţin prin conectarea unei
inductivităţi L între punctul neutru al transformatorului şi pământ, ca în figura 2.40 (unde este eviden ţiată starea de
defect – conectare a fazei 1 la p ământ.
În aceste condiţii tensiunea de pe bobină devine egală cu tensiunea fazei 1
(U N 0 = U f ) , ceea determină curentul I L care prin pământ se sumează cu curentul IC (prin capacităţile parazite ale
liniilor sănătoase). Curentul
rezultant se închide prin bobina de stingere, pământ şi faza defectă. Cei doi curenţi sunt în opoziţie de fază.
REŢELE ELECTRICE
 REŢELE ELECTRICE

Observaţie. Din punctul de vedre al protecţiei personalului instalaţiile electrice sunt de 3 tipuri:
¨ instalaţii tip IT , pentru reţele cu neutrul izolat (I), în care protecţia se face prin legarea la pământ ( T);
¨ instalaţii tip TT , pentru reţele cu neutrul legat la pământ ( T), în care protecţia se face prin legarea la pământ
( T);
¨ instalaţii tip TN , pentru reţele cu neutrul legat la pământ ( T), în care metoda de protecţie constă în legarea la
conductorul de nul de protecţie (N) – altul decât nulul de lucru al re ţelei.
 
Nota. Conductorul de nul de protecţie, se conectează direct la neutrul secundarului transformatorului (de
joasă tensiune) din postul de transformare.

2.3.6. Sisteme automate de conectare/deconectare

În cadrul paragrafului vor fi analizate câteva sistemele automate clasice şi anume:

· AAR – sistemul de conectare a alimentării din sursa de rezervă atunci când sursa principală intră în regim de
avarie;
· DAS – sistemul de deconectare automată a unor linii, în cazul când sursa nu mai poate alimenta toţi
consumatorii;
· RAR – sistemul de eliminare a defectelor pasagere, deconectând linia pe durata scurtă a defectului şi
reconectându-o automat (la sursa de energie).
 REŢELE ELECTRICE

Sisteme de anclanşare automată a rezervei (AAR)

 

În cazul consumatorilor importanţi (din clasa zero sau unu), care nu permit lipsa alimentarii cu energie electrică (la MT
sau JT) decât pe intervale foarte mici de timp, instalaţia la consumator este prevăzută cu două surse de alimentare.
O sursă este principală iar cealaltă, de putere mai mică, este secundară (sau de rezervă) preluând, în caz de defect
(lipsa tensiunii) al s ursei principale, alimentarea cu energie numai a consumatorilor vitali. Restul consumatorilor
(auxiliari), rămân f ără alimentare cu energie electrică.
 
Sistemul AAR este un sistem automat care comută consumatorii vitali de pe sursa principală pe sursa de rezervă şi
invers (este numit AAR bidirecţional).
Senzorul care declanşează procesul de comutare este constituit din relee minimale temporizate de
tensiune(câte unul pe fiec are fază). Dacă tensiunea pe una din fazele sursei principale scade cu 30% din
valoarea nominală şi se menţine, AAR comută alimentarea consumatorilor pe sursa de rezervă. Comutarea
consumatorilor înapoi pe sursa principală se face automat, la revenirea tensiunii sursei principale în limite
normale.
Dacă comutarea de pe sursa de rezervă pe cea principală se face manual sistemul AAR este
unidirecţional.
Pentru prevenirea oscilaţiilor comutarea de pe o sursă de alimentare pe cealaltă se face temporizat.
REŢELE ELECTRICE
REŢELE ELECTRICE
REŢELE ELECTRICE
REŢELE ELECTRICE