ACIDUL URIC

rezident Bianca Axente

farmacie
clinică
an I
Cuprins 
1. Acidul uric

2. Determinarea acidului uric din sânge

2.a. Dozarea acidului uric prin metoda enzimatică
2.b. Dozarea acidului uric din ser cu reactiv fosfo-wolframic
2.c. Determinarea acidului uric prin metoda standardizată
2.d. Interferențe
2.e. Recomandări pentru determinarea acidului uric

3. Determinarea acidului uric din urină

3.a. Determinarea acidului uric din urină prin metoda Hopkins-
Ronchese modificată de Danmet
3.b. Interferențe
3.c. Recomandări pentru determinarea acidului uric urinar

4. Valori normale ale acidului uric

5. Valori patologice ale acidului uric

1.Acidul uric rezultă din degradarea acizilor nucleici din aport
exogen, din sinteza și ulterior degradarea acizilor nucleici din organism -
ultimul produs de degradare al bazelor purinice.
ACIZI NUCLEICI

BAZE PURINICE

NUCLEOPROTEINE

GUANINĂ ADENINĂ

HIPOXANTINĂ

xantin-oxidaza- - - - - - - - - - -

XANTINĂ

xantin-oxidaza- - - - - - - - - - -

ACID URIC
Acidul uric

 transportat prin plasmă sub formă de urat de sodiu

 eliminat din organism - predominant pe cale renală (în

proporție redusă pe cale digestivă)

 în cursul pasajului său renal - filtrat glomerular și

ulterior reabsorbit activ la diverse nivele tubulare
  Se face din sângele venos/ a jeun

 există variații diurne – dimineața valoarea obținută

pentru acidul uric seric este mai mare decât seara
2.Determinarea Metode de determinare a acidului uric în ser:
acidului uric din a) Dozarea acidului uric prin metoda enzimatică
sânge b) Dozarea acidului uric din ser cu reactiv fosfo-
wolframic
c) Determinarea acidului uric prin metoda
standardizată.
Interferențe

Creștere
• stresul emoțional, exercițiul fizic intens, post
• obezitate, în insuficiență renală, hipotiroidie, rinichi polichistic
• distrucții importante de nucleoproteine: leucemii, mielom multiplu,
neoplazii diseminate
• anemii hemolitice, pneumonii în rezoluție
• la aproximativ 80% din pacienții cu nivel seric ridicat al trigliceridelor.

Scădere
• pacienții spitalizați, statusul postoperator (chirurgia gastrointestinală)
• în unele cazuri de diabetul zaharat
• utilizarea substanțelor de contrast radiologice - creșterea eliminării urinare
• poate indica o condiție patologică neobservată.
Medicamente care pot să crească/ scadă valorile acidului uric:

Creștere
acid nicotinic (doze mari), blocanti betaadrenergici
corticosteroizi (în leucemii acute), ciclosporina, diazoxid
diuretice, epinefrina, etanol, etambutol, fenotiazine, norepinefrina,
pirazinamida, salicilati (doze mici),
unele antineoplazice
teofilina.
Scădere
acid ascorbic, alfametildopa, alopurinol, aspirina, desferoxamin
corticosteroizi, dietilstilbestrol, enalapril, ibuprofen
indometacin, manitol, probenecid, spironolactona, verapamil
Recomandări pentru determinarea acidului uric seric

• insuficiența renală și litiaza renală

• antecedente heredocolaterale de gută (25% din
rudele pacienților cu gută au acid uric crescut)
• diagnosticul și monitorizarea tratamentului în gută
• monitorizarea tratamentelor cunoscute a modifica
nivelurile acidului uric (citostatice) pentru evitarea
depunerilor renale de urați cu posibila inducere a
insuficienței renale
• evaluarea distrucțiilor tisulare
• monitorizarea toxemiei de sarcină
 se face din eșantion din urina /24 ore și o probă de urină
spontană(preferabil prima urină de dimineața)
acidul uric - excretat prin urină după ce la nivelul nefronului a fost
filtrat și apoi reabsorbit și secretat/ puțin solubil în apă.
cristalele de urați precipită la concentrații crescute în jurul unui
nucleu (hematii, fibrină, bacterii, celule epiteliale) producând litiază
renală urică
3.Determinarea nivelul ac.uric urinar reflectă cantitatea de purine din dietă, precum
și degradarea endogenă a acizilor nucleici
acidului uric din
urină Metode de determinare a acidului uric în urină:

a) Reacție cu reactiv fosfo-wolframic

b) Metoda spectrofotometrică (enzimatică colorimetrică)
c) Metoda Hopkins-Ronchese modificată de Danmet.
Interferențe

Creștere
• efort fizic, alimentație bogată în purine
• medicamente:
• acid ascorbic, asparaginaza, aspirina, cortizon,
dietilstilbestrol, fenitoin, litiu, manitol, mercaptopurina,
metrotexat, probenecid, sulfametoxazol, triamteren,
verapamil.

Scădere
• medicamente
• acetazolamida, acid etacrinic, alopurinol, azatioprina, etambutol,
furosemid, fenofibrat, guaifenesin, halofenat, fenilbutazona (efect slab),
probenecid, tiazide.
 Recomandări pentru determinarea acidului uric urinar

• litiaza renală – diagnostic/ recurență

• monitorizarea persoanelor cu gută
• nefrolitiaza urică poate complica colita ulceroasă, boala Crohn și bypass-ul chirurgical jejunoileal
• Pacienții tineri care prezintă artrită gutoasă și nefrolitiază sau cei care excretă >1000 mg acid uric/24
ore ar trebui evaluați pentru deficiența ereditară a enzimei hipoxantin-guanin-fosforiboziltransferaza

4.Valori normale ale acidului uric

VN în ser: bărbați < 7 mg/dL

femei < 5,7mg/dL
1 – 3 mg/dL copii

VN în urină: 0,25-0,80 g acid uric/24 ore - adulți în funcție de vârstă și de alimentație

37-92 mg/dL (în prima urină de dimineață)
0,20-0,30 g acid uric/24 ore - copii sub 1 an
5.Valori patologice ale acidului uric în ser
Crescute
Creșterea producției de acid uric
regim alimentar bogat în purine
anomalii enzimatice cu caracter genetic(Huricemii primare) – sdr. Lesch-Nyhan
degradare accelerată a acizilor nucleici celulari(Huricemii secundare)-leucemii, radioterapie,chimioterapie
Scăderea eliminării renale a acidului uric
insuficiență renală, scăderea secreției tubulare(Huricemie familială sau idiopatică, inhibiția competitivă a
secreției tubulare a ac. uric de către acidul lactic,beta-hidroxibutirat, medicamente
Alte situații patologice
obezitate, diabet zaharat, boli cardiovasculare
rabdomioliză (efort fizic intens, arsuri, sindrom de strivire, IMA),
boală renală polichistică, hipotiroidie, hiper- și hipoparatiroidism, toxemia de sarcină, hiperlipoproteinemie,
alcoolism, șoc, metastaze etc
Valori patologice ale acidului uric în ser
Scăzute
Excreția accentuată
medicamente uricozurice, care scad reabsorbția tubulară a ac. uric: probenecid,
sulfinpirazona, aspirina (peste 4 g/zi), corticosteroizi, ACTH, estrogeni, anticoagulante.

Producție scăzută
Alopurinol ce inhibă xantinoxidaza, insuficiența hepatică, deficit genetic de xantinoxidază
(hipoxantina și xantina se elimină în urină ca produși finali ai catabolismului purinelor-
xantinurie ereditară)

Alte situații patologice

afecțiuni hepatice severe, boala Wilson, sindrom Fanconi, intoxicație cu plumb, adulți
sănătoși cu defect izolat de transport tubular al acidului uric (mutația „câinelui dalmațian”).
Valori patologice ale acidului uric în urină

Crescute gută
afecțiuni însoțite de citoliză masivă (leucemie, limfomatoză, policitemie,
anemie hemolitică), arsuri grave, tratamente radioterapice
boli care produc hipercatabolismul nucleoproteinelor celulare,
administrarea de medicamente uricozurice

Scăzute insuficiență renală , intoxicații cu plumb, cetoacidoză, acidoză lactică,

înaintea crizelor de gută, deficiența de acid folic.
Semnificație diagnostică

Patologia acidului uric este dominată de gută.

Hiperuricemiile - uricogeneze crescute/ unei reduceri a
uricoeliminării renale sau acestor două patogenii care acționează
concomitent.
Hiperuricemia - tabloul clinic al gutei care se manifestă prin
precipitarea cristalelor de acid uric în țesuturi moi și
periarticulare producând inflamarea acestora (”tofi” gutoși).
Dozarea acidului uric este folosită ca test pentru evaluarea
funcției renale. Creatinina și ureea – mult mai fidele
Valorile ureei - influențate de dietă, catabolism proteic,
status hormonal.
Semnificație diagnostică

Modificările acidului uric sunt paralele cu ale celorlalți doi compuși azotați
neproteici, fiind crescute când sunt afectate formarea sau excreția urinei, indiferent
de cauza determinantă

Raportul acid uric/creatinină dintr-o probă de urină spontană poate fi util și în

diferențierea insuficienței renale acute secundară nefropatiei gutoase de cea
indusă de alte cauze

Dozarea acidului uric are valoare în diagnosticul și monitorizarea tratamentului

în gută și ca indicator al catabolismului masiv al acizilor nucleici în toxemia
gravidică, după radioterapia tumorilor, după tratamentul cu agenți citotoxici.

Cantitatea de acid uric ca și pH-ul urinei sunt factori ce pot determina

formarea calculilor urinari urici, prin precipitarea uratului acid de sodiu la pH acid
 Bibliografie
1. Cristea AN. Tratat de farmacologie ediția 1. 2011.
2. Ionescu C, Stan R. Analiza unor parametrii biochimici în laboratorul clinic. Editura Risoprint;
2012.
3. Informații generale. Available from: https://www.synevo.ro/acid-uric seric/?
fbclid=IwAR0WpJwt3iJdmEWBFWCxUkcH_vQ8BydXBl7G5cKV1hx_oUqZGLGywAq9Km0
4. Roșoiu N. Metode și tehnici de laborator în biochimie. Biochimie clinică (valoare diagnostică) vol
2. 2010. 344–628 p.
5. Academic [Internet]. Available from:
https://www.academia.edu/21273500/Caiet_de_laborator?
fbclid=IwAR2umkNqXezQURMyc1F_n5Nq0_u1HTQ9EC_JLU9ye8YhcDbVZnA0XyRB2gQ
6. L L. Biochimie Medicală. 2007.
7. Gîlcă M, Vîrgolici B. Elemente de biochimie clinică. Editura Universitară ”Carol Davila” București;
2015.
8. No Title [Internet]. Available from: https://www.analimed.ro/analize-medicale/urina/acid-uric
urinar/?fbclid=IwAR2_sIQv0LM_lTA0028lcUAhRr7T5JTtl632RDB0Fm4BpP1BoOgZNnSYXa0
Vă mulțumesc pentru
atenție!