TEMA: PROFESIA DE

PEDAGOG SOCIAL
A realizat: Loghin Zinaida
Ciclul II master
Grupa: Management Educational
 Ce este Pedagogie Socială?
 Constituie o drectie de evoluție a pedagogiei , care
poate fi identificată istoric la granita dintre sec XIX-XX.
 Pedagogia socialã este consideratã ca fiind cel de-al
treilea domeniu al educaţiei care se ocupã atât în teorie
cât şi în practicã de situaţiile de viaţã dificile ale
oamenilor consideraţi izolat sau ca grup şi de mediul
lor de viaţã. Sarcina specificã a pedagogiei sociale
constã în crearea pentru aceşti oameni, respectiv
grupuri, de premise pentru depãşirea situaţiilor grele
cu care se confruntã. Aceasta se realizeazã printr-o
funcţie de intermediere între necesitãţile individului şi
cele ale societãţii.
 Ce este pedagog social?
 Pedagogul social este o persoanã de referinţã în relaţiile cu copiii sau tinerii în cadrul unei
comunitãţi educative;
 Pedagogul social înţelege educaţia ca pe un proces conştient şi orientat spre un scop, acest
lucru solicitând angajamentul sãu perseverent, generos şi optimist;
 Pedagogul social îşi însuşeşte cunoştinţe de specialitate în domeniul psihologiei,
pedagogiei, sociologiei, precum şi temeinice cunoştinţe de culturã generalã, cu scopul de a
le aplica în practica educaţionalã. În plus el dezvoltã capacitãţi practice de acţiune
educativã;
 Pedagogul social este calificat pentru a completa sau prelua parţial sau total sarcinile
familiei copilului. Totodatã el îşi asumã rolul de completare sau de substituire a acestei
familii.
 Pedagogul social planificã, realizeazã şi evalueazã procesul dezvoltãrii copilului / tânãrului;
 El îl ajutã sã devinã un adult conştient de sine, responsabil şi integrat în societate. Copilul
este sprijinit pe toate planurile dezvoltãrii sale (biologic, intelectual, moral, afectiv,
comportamental, artistic şi social), pentru ca în momentul pãrãsirii instituţiei de protecţie sã
fie apt pentru o existenţã autonomã;
 Pedagogul social conduce şi evalueazã procesul dezvoltãrii vieţii sociale a grupei de copii /
tineri;
 Pedagogul social cunoaşte competenţele şi sarcinile specialiştilor şi ale autoritãţilor şi poate
decide, la nevoie, în interesul copilului, forma de colaborare cu aceştia;
 Pedagogul social este responsabil atât în faţa copilului sau tânãrului cât şi în faţa societãţii.
 Activităţile educaţionale realizate de către pedagogul social
necesită o serie de competenţe, care transpun în practică
anumite cunoştinţe teoretice şi valori, una dintre care este
competenţa de relaţionare. 102 Competenţa de relaţionare
reprezintă un ansamblu de abilităţi care definesc facilitatea
interacţională şi capacitatea de a menţine raporturi relativ
echilibrate cu un interlocutor Competenţa de relaţionare
reprezintă o componentă a competenţei sociale.
Competenţa socială este asigurată de ansamblul de abilităţi
necesare optimizării relaţionării interumane, elemente
structurale ale competenţei de relaţionare: capacitatea de a
adopta un rol diferit; capacitatea de a influenţa uşor un
grup, precum şi indivizi izolaţi; capacitatea de a stabili uşor
şi adecvat relaţii cu ceilalţi; capacitatea de a comunica uşor
şi eficient cu grupul şi cu indivizii separat; capacitatea de a
utiliza adecvat puterea şi autoritatea; capacitatea de adopta
uşor diferite stiluri de conducere.
 Rolul Pedagogului Social
 Planifică, realizează şi evaluează procesele de dezvoltare educativă a
copilului instituţionalizat.
 • Realizează interviuri cu subiecţii utilizând modul de comunicare
adecvat caracteristicilor psiho – sociale ale acestora.
 • Preia dosarul copilului întocmit în urma evaluării primare şi îl studiază
împreună cu membrii echipei pluridisciplinare identifcaţi pe baza
recomandărilor asistentului social responsabil de instrumentalizarea
cazului.
 • Evaluează pe baza interviului şi a dosarului întocmit de asistentul
social situaţia copilului şi a familiei/aparţinătorilor, posibilităţile şi
dificultăţile cu care aceştia se confruntă.
 • Stabileşte punctele critice ale cazului şi identifică sursele de informare
în funcţie de mediul de provenienţă al copilului şi de particularităţile
situaţiei.
 • Redactează fişa de caracterizare a copilului.
 • Propune soluţii pentru integrarea familială, socială şi şcolară a
copilului şi stabileşte strategia de soluţionare, tipul de servicii şi
activităţile specifice în funcţie de specificul cazului.
 • Stabileşte programul întâlniri în colaborare cu membrii echipei
pluridisciplinare şi fixează termene de realizare pentru activităţile
propuse.
 • Comunică familiei/aparţinătorilor implicaţiile de natură
psihică/emoţională asupra copilului instituţionalizat.
 • Elaborează şi stabileşte împreună cu familia/aparţinătorii un program
de intervenţie personalizat şi descrie copilului etapele programului şi
rezultatele care vor fi obţinute în urma fiecărei etape.
 • Acordă copilului ajutor în pregătirea activităţilor şcolare în scopul
facilitării procesului de integrare şcolară a acestuia.
 Pedagogul social este perceput în calitate de agent al acţiunii educative; obiect
unor investigaţii pluri dimensionale – pedagogice, psihologice, psihosociale, şi
axiologice. Aceste studii definesc dimensiunile profesionalismului agentului
educațional, gradul în care un pedagog stăpîneşte un cuantum de competenţe ce-i
asigură dezvoltarea continuă în profesia sa şi eficienţa profesională .
 În funcţie de obiectivele prevăzute în Codul Educației RM, pedagogul este
responsabil de
exercitarea anumitor roluri în activitatea educaţională:
 furnizor de informaţii;
 resursă/expert al actului educativ (analizează, consultă);
 cercetător (se documentează, reflectează studiind fenomene educaţionale,
personalitatea
educatului, experimentează, inovează practica educațională);
 agent motivator (facilitează iniţiative, animează interesul, curiozitatea şi dorinţa
educatului pentru autoeducație);
 manager (negociază/gestionează grupul de benificiari, relaţiile cu colegii,
părinţii ş.a);
 consilier (observă, îndrumă persuasiv, oferă sfaturi/ soluţii/ strategii);
 tehnician/metodolog (proiectează, realizează activităţi educaţionale, elaborează
mijloace
didactice, defineşte progresul educatului, utilizează audiovizualul);
 Atributii si responsabilitati pedagogului
social.
 crearea, respectiv dobândirea de premise pentru satisfacerea
nevoilor primare umane în planurile: fizic, sufletesc şi intelectual
pentru clienţii lor (noţiunea de client se referã la copiii şi tinerii
din casele de copii, actual centre de plasament, care sunt ajutaţi şi
sprijiniţi de un pedagog social);
 planificarea, realizarea şi verificarea proceselor de dezvoltare
educativã ale fiecãrui individ şi ale convieţuirii sociale a grupului;
 colaborarea cu parteneri din interiorul şi exteriorul instituţiilor,
colegi de breaslã, asistenţi sociali, pãrinţi, profesori, medici,
psihologi;
 desfãşurarea muncilor administrative şi organizatorice, precum
actualizarea dosarelor personale, întocmirea de rapoarte, munca
de concepţie, ş.a.
 Sarcinile Pedagogului social.
 Asigurarea, menținerea și întărirea sănătății fizice, psihologice, sociale, morale a
individului;
 Formarea conștiinței morale, calități morale, orientări și atitudini semnificative
social în autodeterminarea vieții și comportament moral;
 Crearea de condiții favorabile în micro-societate pentru dezvoltarea abilită ților și
realizarea capacităților unei persoane, potențialul său pozitiv în sferele de via ță
utile social, prevenirea situațiilor fără fund în dezvoltarea personală;
 Furnizarea de asistență și sprijin social, psihologic și pedagogic cuprinzător;
 Crearea unui spațiu educațional confortabil, umanizat în micro-societate.
 Principalele direcții ale activităților sociale și educa ționale:
 Crearea condițiilor sociale care compensează experiența nefavorabilă de socializare
și condițiile de viață nefavorabile ale copiilor și familiilor acestora;
 Furnizarea de asistență cuprinzătoare menită să creeze condi ții sociale și
pedagogice favorabile în instituțiile de învățământ și alte institu ții ale sistemului de
educație și protecție socială;
 Furnizarea de diagnostice, corecții și consiliere pe probleme sociale și pedagogice
pentru copii și familiile expuse riscului;
 Prevenirea și reabilitarea socio-pedagogică a copiilor și adolescenților deficien ți și
defavorizați social;
 Lucrul cu copiii cu dizabilități;
 Lucrul cu copiii supradotați;
 Organizarea de activități sportive și recreative, de agrement și alte activită ți pentru copii,
adolescenți, adulți;
 Consultanță și asistență specializată în definirea profesională;
 Activitate culturală și educativă în rândul populației pentru promovarea și explicarea unui
stil de viață sănătos;
 Implementarea unui sistem de măsuri preventive, prevenirea și eliminarea influen țelor
desocializante directe și indirecte ale societății;
 Prevenirea protecției sociale și pedagogice a copiilor;
 Cercetări socio-pedagogice pentru a identifica problemele sociale și personale ale copiilor
de toate vârstele, lucrează la clasele de corecție pedagogică;
 Prevenirea atitudinilor negative ale adulților față de copii, asistență în rezolvarea
conflictelor dintre profesori și elevi, părinți și copii etc.
 Activitatea socio-pedagogică organizată corect presupune orientarea către personalitate,
individualitate, dezvăluirea forțelor esențiale ale copilului, oferindu-i asisten ță socio-
psihologică și pedagogică cuprinzătoare în rezolvarea problemelor personale și, cel mai
important, în realizarea sa ca subiect al propriei vieți.
 Activitatea socio-pedagogică ar trebui să fie întotdeauna orientată către un anumit copil,
spre rezolvarea problemelor sale individuale apărute în procesul de socializare, integrare în
societate.
 Un pedagog social ar trebui să fie capabil să identifice demnitatea personalității, „câmpul
problematic” al copilului, să prezică și să proiecteze posibile opțiuni pentru dezvoltarea
acestuia, să influențeze sfera nevoii motivaționale pentru a induce dorin ța de auto-
perfecționare, autoeducare și pentru a activa mecanismul intern de reglementare.
 Concluzii generale:
 Pedagogul social este perceput în calitate de agent al acţiunii educative;
obiect unor investigaţii pluridimensionale – pedagogice, psihologice,
psihosociale, şi axiologice.
 Pedagogul social este responsabil de exercitarea anumitor roluri în
activitatea
educaţională: furnizor de informaţii; resursă/expert al actului educatv;
cercetător; agent motivator; manager; consilier; tehnician/metodolog;
evaluator.
 Referenţial profesional înseamnă o fişă a competenţelor profesionale,
ce-i permit
agentului educațional realizarea cu succes a obiectivelor educative şi
poate servi, drept cadru de referinţă pentru formatorii de agenți
educaționali.
 Calitatea serviciilor educaţionale prestate de agentului educa țional
depinde de nivelul de competenţe formate pe durata pregătirii iniţiale şi
continue.
  Formarea psihopedagogică a pedagogului social în calitate de
agent al educației este
obligatorie. Aceasta este preocuparea instituţiilor specializate.
 Multitudinea competenţelor profesionale ale pedagogului social
derivă din rolurile
acestuia şi prin conexiunea lor la nivelul formării stilului individual.
 Prin competenţa profesională înţelegem capacităţile cognitive,
afective, motivaţionale şi
manageriale care interacţionează cu trăsăturile de personalitate ale
agentului educațional
conferindu-i acestuia calităţile necesare pentru activitate
profesională eficientă care ar
asigura realizarea obiectivelor educaţionale de către majoritatea
beneficiarilor de servicii
educaținale, iar performanţele obţinute să se situeze aproape de
nivelul maxim al
potenţialului intelectual al fiecărui educat.