PLASMA

CEA DE A 4-A  STARE DE AGREGARE A SUBSTANTEI

NOTIUNI GENERALE:
În fizică, plasma reprezintă o stare a
materiei, fiind constituită
din ioni, electroni și particule neutre
(atomi sau molecule), denumite generic
neutri. Poate fi considerată ca fiind
un gaz total sau parțial ionizat, pe ansamblu
neutru din punct de vedere electric. Totuși,
este văzută ca o stare de agregare distinctă,
având proprietăți
specifice. Temperatura plasmei obținute în
laborator poate lua valori diferite pentru
fiecare tip de particulă constituentă. De
asemenea, aprinderea plasmei depinde de
numeroși parametri (concentrație, câmp Lampă cu plasmă
electric extern), fiind imposibilă stabilirea Culorile se datorează relaxării electronilor din stări
unei temperaturi la care are loc trecerea excitate în stări cu energie mai mică. Spectrul emis este
caracteristic gazului ionizat.
materiei din stare gazoasă în plasmă.
LAMPA CU PLASMA:
•     Datorită sarcinilor electrice libere, plasma conduce curentul electric și este puternic
influențată de prezența câmpurilor magnetice externe. În urma ciocnirilor dintre
electroni și atomi pot apărea fenomene de excitare a atomilor, urmate
de emisie de radiație electromagnetică. Dacă frecvența radiației emise are valori în
domeniul vizibil, se pot observa fenomene luminoase. Atunci
când energia electronilor este suficient de mare, atomii sunt ionizați, creându-se noi
sarcini, pozitive și negative.
•     Plasma este considerată, într-o bună aproximație, un mediu neutru format din
particule pozitive și negative. O definiție mai riguroasă impune respectarea anumitor
criterii. Acestea se stabilesc în funcție de lungimea de ecranare Debye ce reprezintă
distanța pe care sunt ecranate câmpurile electrice externe.
•     Pe scurt, plasma este un sistem fizic format dintr-un număr foarte mare de
particule neutre (atomi în stare fundamentală sau în stări excitate, fotoni) și particule
încărcate electric (ioni pozitivi și negativi, electroni) ale căror proprietăți sunt
determinate de interacțiunile colective și care, macroscopic, apare neutră din punct
de vedere electric.
PLASMA IN
NATURA:
Se estimează că aproximativ 99% din
materia Universului este plasmă.
Stelele sunt alcătuite din plasme
dense, fierbinți, în timp ce materia
interstelară este o plasmă rarefiată și
rece. Temperaturile ridicate din
interiorul stelelor permit formarea
reacțiilor de fuziune nucleară ce
asigură eliberarea unor cantități
imense de energie. Fenomenele care
au loc în plasmă determină emisia de Pete solare fotografiate în UV. Particulele din
radiație electromagneticăîn domeniul plasmă se orientează după direcția liniilor
de câmp magnetic
vizibil, de aici și strălucirea
caracteristică stelelor.
 • În condițiile de la suprafața Pământului, însă,
(presiuni de aproximativ 10^5 N/m2, temperaturi
de 300 K), plasma nu există în mod obișnuit. Ea
se formează în timpul fulgerelor sau trăsnetelor,
pentru scurt timp. Diferențele mari de potențial
între nori sau nori și pământ determină ionizarea
moleculelor din aer și apariția unui curent
electric. Atomii excitați emit radiație vizibilă.
TRĂSNET DEASUPRA ORADEI
• O cantitate importantă de plasmă este prezentă
în ionosferă. Aici radiațiile UV și X provenite de
la Soare determină disocierea și ionizarea moleculelor
din atmosferă. Au loc numeroase descărcări electrice și
deplasări ale sarcinilor datorită câmpului magnetic
terestru. Plasma rezultată se extinde în spațiu, în zona
inferioară a magnetosferei, alcătuind plasmasfera.
• Un fenomen spectaculos ce are loc în ionosferă îl
reprezintă aurorele polare. Acestea se formează în
urma interacțiunii dintre particulele cuprinse în
magnetosferă și cele din ionosferă. Particulele încărcate
provenite din vântul solar sunt captate de câmpul
magnetic al Pământului și dirijate spre poli, de-a lungul
liniilor de câmp. Aici concentrația lor devine suficient de
mare pentru a putea produce ionizări și excitări.
Radiațiile emise de atomii excitați în urma ciocnirilor
inelastice cu particulele energetice din plasmă pot avea
lungimi de undă în domeniul vizibil. Astfel pot fi
observate pe cer, cu ochiul liber, zone luminoase de
diferite culori, în special roșu sau verde,
datorate oxigenului atomic.
UTILIZAREA PLASMEI:

• Lămpile cu descărcare în gaz:

Sunt utilizate, atât în iluminatul public, cât și al locuințelor, datorită randamentului mare față de becurile cu
incandescență. Cele mai comune tuburi conțin un gaz nobil inert, argon sau neon, și vapori de mercur. Plasma
astfel obținută emite în UV
• Ecranul cu plasmă:
Este utilizat în construcția televizoarelor, a monitoarelor și a tabelelor de afișaj. Pixelii sunt redați cu ajutorul unei
rețele de mici incinte în care se formează plasma.
• Fuziunea nucleară:
Datorită energiilor mari ale particulelor din plasmă este posibil ca două nuclee să se apropie suficient de mult
pentru a depăși bariera electrostatică si de a forma un nou nucleu, cu masă atomică mai mare. Fenomenul poartă
numele de fuziune nucleară și se produce cu degajarea unei cantități imense de energie datorată defectului de
masă. Temperaturile extrem de ridicate nu permit contactul plasmei cu pereții unei incinte deoarece aceasta s-ar
topi. Reacția necontrolată a fost utilizată la contrucția bombelor cu hidrogen. Pentru utilizarea energiei în scopuri
pașnice este necesară controlarea reacției de fuziune. Pentru aceasta, plasma trebuie confinată, adică menținută
într-un volum bine determinat cu ajutorul câmpurilor electromagnetice sau al laserilor.