Formarea conștiinței

istorice

Ciprian Zenoveiov
Vlad Ciocoiu
Andrei Radu
1
Razvan Niculescu
Mihai Grigore
Introducere

2
• Dacă pe întreaga perioadă a epocii medievale conştiinţa supremă era cea religioasă, manifestată prin
apartenenţa la un ansamblu de valori spirituale ce ţineau de domeniul sacrului, începând cu Umanismul
Renascentist se va naşte un alt tip de conştiinţă, şi anume, conştiinţa istorică.
• O astfel de conştiinţă, credem noi, reprezintă atât înţelegerea identităţii trecutului şi a tradiţiei istorice,
cât şi a comunităţii de interese, de scopuri şi idealuri. Conştiinţa istorică se impune odată cu apariţia
Umanismului Renascentist, tocmai pentru că acest curent pune foarte mult accent pe ideea că omul este
înzestrat cu raţiune de extracţie divină şi de aceea trebuie să-şi cunoască existenţa, lumea în care
trăieşte, să-şi construiască o ierarhie valorică într-un univers al său.
• Cu alte cuvinte, omul devine cosmogonul propriului univers şi, în consecinţă, îşi va putea domina
existenţa prin cunoaştere şi prin ştiinţă.
• Conştiinţa istorică se naşte din încercarea de a construi identitatea unui popor, a unei naţiuni, prin
raportare la alte popoare, la alte naţiuni. Câteva dimensiuni specifice acestei raportări sunt: situarea în
timp şi în spaţiu, evenimentele istorice, limba, cultura şi civilizaţia, mentalităţile.

3
• Procesul a fost posibil datorita formarii lor umaniste, construite pe doua izvoare: un umanism
renascentist , insusit in universitatile europene:la Lwow si la Bar in Polonia, de Miron Costin, la Padova
in Italia , de Stolnicul Constantin Cantacuzino , si la Academia Patriarhiei Ortodoxe din
Constantinopol de Dimitrie Cantemir .
• Celalalt izvor l-a constituit umanismul popular, cristalizat in literatura populara si valorificat de Ion
Neculce, ,,amestec de cultură de târgoveţi şi de înţelepciune ţărănească … La usturătura cuvintelor se
adaugă filosofia proverbelor acumulate ca la Creangă, de astă dată din izvor popular.”
(G.Calinescu, ,,Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent’’)

4
• Inflorirea remarcabila a scrierilor cu caracter istoriografic din secolul al
XVII -lea si primele decenii ale celui urmator(vreme in care elita
carturareasca din Moldova ca si din Tara Romaneasca traverseaza o criza
reala de contiinta ce indeamna la meditatie asupra timpului) nu a
reprezentat nicidecum un fenomen conjunctural. Nivelul, diversitatea,
varietatea modalitatilor de abordare demonstreaza ca produsele literare
ale acestei epoci de varf sunt firesti impliniri ale unor preocupari ce se
definesc prin durata si constanta.
• Inca din secolul al XVI- lea se manifesta in cultura romaneasca un acut
sentiment al istoriei (indiciu sigur al aparitiei si inchegarii constiintei
nationale), care ii anima, cu aceeasi intensitate, pe oamenii politici, ca si
pe carturari. Intoarcerea catre propriul trecut, tentativele de intelegere a
duratei,consolidarea legaturilor cu inaintasii si punerea in valoare a
traditiilor nationale(toate semne ale perenitatii,ale unei permanente
constientizate) sunt forme de manifestare ale ideii de apartenenta a
prezentului la cursul istoriei.
5
Personalitați prezente in
concept

6
● Se vorbeste, in general, despre umanismul cronicarilor.
Termenul de ,,cronicari’’ se foloseste pentru o serie intreaga de
autori de scrieri istorice. Doar citind cateva nume din seriile
demult constituite din ‘cronicarii’ moldoveni si munteni,
constatam ca apar convocati in acelasi spatiu Grigore Ureche,
Miron Costin si Ion Neculce(moldoveni) iar dintre munteni:
Radu Greceanu, Radu Popescu,Constantin Cantacuzino, Zilot
Românul si autorul ,,Letopisetului cantacuzinesc’’, care este
probabil Stoica Ludescu .
● Operele din secolul al XVII-lea ale celor trei mari moldoveni
reprezinta contributii fundamentale la stradania de
instapanire a limbii nationale in cultura, la cizelarea tiparelor
stilistice ale scrisului romanesc. Aceasta perioada instaleaza ,,in
conceptia teoretica si in opera practica’’a istoricilor romani o
perspectiva integratoare.
7
 Grigore Ureche(1590-1677)
● E primul cronicar moldovean de seama, a carui opera a infruntat timpurile,
ajungind pana la noi. Era fiul lui Nestor Ureche, boier instruit detinind
functii politice importante la sfirsitul veacului al XVI-lea, in repetate randuri
purtator de soli la Poarta Otomana, mare vornic al Tarii de Jos pe vremea
domniei lui Eremia Movila.Cronicarul de mai tirziu a invatat carte la Lwow,
unde a studiat istoria, geografia, limbile clasice latina si greaca, retorica si
poetica. A murit in anul 1647 si a fost inmormantat intr-o cripta de la
manastirea Bistrita din Moldova.
● Grigore Ureche este cunoscut in istoria literaturii si a culturii romanesti
printr-o singura opera ,,Carte ce se cheama letopiset,ce intr-insa spune cursul
anilor si descalecarea Tarii Moldovei si viata domnilor” – prima cronica in
limba romana a Moldovei, care prezinta istoria tarii de la 1359 pana in anul
1594, scrisa spre sfarsitul vietii sale. Cronicarul motiveaza scrierea acestui
letopiset din simplul pretext ,,ca sî nu se înece...anii cei trecuţi” si sa lase
urmasilor amanunte despre cele ce au fost sa se petreaca in anii de demult, dar
si din grija ca acestia sa nu ramana “asemenea fiarelor si dobitoacelor celor
mute si fară minte”
8
● E de accentuat importanta pe care o acorda cronicarul istoriei in trezirea si cresterea
constiintei nationale a poporului, "Letopisetul Tarii Moldovei" constituind
inceputul istoriografiei in limba romana.Grigore Ureche a consemnat in mod
obiectiv evenimentele si intimplarile cele mai importante, tinind foarte mult sa fie
nu un "scriitoriu de cuvinte deşarte ce de dereptate".â
● Manuscrisul original al lui Grigore Ureche nu s-a pastrat, cronica fiind transmisa in
forma prelucrata, cu o seama de interpolari, a lui Simion Dascalu – nici aceasta
pastrata original – varianta care a suferit si ea adaosurle altor interpolatori ca Misail
Calugarul si Axinte Uricariul. Textul, asa cum il avem astazi, este precedat atat de
“predoslovia” lui Grigore Ureche (redata in parte in stil indirect de Simion
Dascalul), cat si de cea a lui Simion Dascalul, destul de confuza si contradictorie,
permitand multiple si variate interpretari.

9
 Miron Costin(1633-1691)
● Dintre cronicarii secolului al XVII-lea şi începutul celui de-al XVIII-lea s-a
remarcat si Miron Costin, cărturar şi om politic, reprezentant ilustru al
umanismului românesc din epoca de aur a culturii medievale naţionale.
● S-a nascut in anul 1633, iar copilaria si adolescenta le-a petrecut in Polonia.A studiat
la colegiul iezuit din Bar, un orasel la granita cu Moldova. Miron Costin se intoarce
in Moldova in jurul anului 1651. Prin cultura sa, prin inteligenta, cronicarul s-a
impus in divanurile domnesti primind deseori misiuni diplomatice. In 1683, Miron
Costin se vede silit sa se refugieze in Polonia. Revine in tara odata cu inscaunarea
lui Constantin Cantemir, chemat de fratele sau, Velicico. Familia Costinestilor
intra insa in conflict cu domnitorul, iar din porunca lui Constantin Cantemir sunt
decapitati Velicico mai inati si mai apoi Miron Costin.
● Episodul uciderii cronicarului este relatat de Ion Neculce: cronicarul se afla la mosia
sa Barbosi,indurerat intrucat ii murise sotia. Miron Costin piere (ca si victima a
uneltirilor Cuparestilor si a ambitiilor de domnie a fratelui sau)de moarte
napraznica in anul 1691, la varsta de numai 58 de ani.

10
● Miron Costin s-a afirmat si ca poet : a scris in romaneste, poemul “Viata Lumii”, si in poloneza,”Poema
despre Moldova si Tara Romaneasca”. Directiile de creatie, proiectate sau realizate vor guverna rotunjirea
operei costiniene, compusa in limba romana,polona si latina: “versuri inaugurale”(de felul celor din
Letopiset) comunicand ideea descendentei romane a romanilor, publicate de Dosoftei in Psalitirea in
versuri (1673); meditatii stihuite,precum Apostrof si Stihuri impotriva zavistei; discursuri in latineste;
carti de istorie in limba polona- Cronica Tarilor Moldovei si Munteniei (1677),zisa si Cronica Polona, si
Istorie in versuri polone despre Moldova si Tara Romaneasca din 1684, cunoscuta si sub titlul ,,Poema
polona’-si romana-,,De neamul moldovenilor,, din ce tara au iesit stramosii lor.
● O alta opera a sa care stăruie în mod deosebit asupra originilor neamului nostru, este ,,Letopisetul Tarii
Moldovei’’: de la a doua domnie a lui Aron Voda (1595), pana la urcarea pe tron a lui Dabija Voda. De la
1595 pana spre sfarsitul domniei lui Vasile Lupu, evenimentele sunt relatate dupa surse poloneze si traditii
autohtone. Evenimentele ultimilor opt ani cuprinsi in cronica sunt povestite din propriile amintiri.

11
● Pe langa “Letopiset”,Costin a scris si lucrarea “De neamul
moldovenilor...”;originalul nu a fost descoperit, s-au pastrat
doar copii. Este o scriere polemica, un raspuns documentat la o
interpolare din cronica lui Ureche, apartinand lui Simion
Dascalul. Acesta strecurase informatia ca stramosii romanilor ar
fi fost puscariasii din Roma, colonizati pe aceste pamanturi,dupa
cucerirea Daciei de catre romani. Textul lui Simion Dascalul
este plin de anacronisme: colonizarea acestor puscariasi s-ar fi
facut la cererea unui crai ungur,Laslau, care “s-au sculat si s-au
dus la imparatul Ramului,de s-au cersut oaste intru ajutoriu
impotriva” tatarilor, care contropisera Moldova si incercau sa
treaca muntii, in Ardeal. Aceste anacronisme sunt semnalate de
Miron Costin in lucrarea sa.

12
13
 Ion Neculce(1672-1745)
● Cronicarul moldovean, Ion Neculce nu a avut sansa ca ceilalti doi cronicari sa
se formeze in Polonia. Ramane orfan la noua ani si pleaca la rude in
Muntenia. Astfel, are posibilitatea sa constate ca si in Muntenia se vorbea
limba romana. Se inrudeste cu familia Cantemir si, mai tarziu, va fi sfetnicul
de taina, prietenul si indrumatorul lui Dimitrie Cantemir. Peregrineaza
impreuna cu Cantemir in Rusia timp de sapte ani, dupa ce domnitorul a fost
invins de turci la Stanilesti (1771) si a trebuit sa se autoexileze in aceasta tara.
● Deasemenea mai pribegeste inca 2 ani prin lume, dupa care revine in
Moldova; ii sunt inapoiate titlurile si averile, iar la batranete incepe sa scrie
Letopisetul de acolo de unde l-a lasat Miron Constin. Lucrarea de căpetenie a
lui Neculce - în afară de compilarea cronicilor anterioare - este Letopiseţul
Tării Moldovei de la Dabija Voda până la domnia lui Ion Mavrocordat .
Acesta cuprinde evenimentele din 1662 până la 1743, la care a fost mai
totdeauna părtaş sau le-a cunoscut de aproape.

14
● În prefaţă ne spune că până la Duca-Vodă s-a slujit de diferitele izvoare ce a aflat
pe la unii şi alţii, "iar de la Duca-Vodă cel bătrân înainte până unde s-o vedea, la
domnia lui Ion Vodă Mavrocordat, nici de pre un izvor a nimănui, ce am scris
singur dintru a mea ştiinţă, câte s-au tâmplat de au fost în viaţa mea.
● Nu mi-au trebuit istoric străin să cetesc şi să scriu că au fost scrise în inima mea".
Letopiseţul este precedat de câteva file ce poartă titlul: "O seamă de cuvinte ce
sunt auzite din om în om, de oameni vechi şi bătrâni şi în letopiseţe nu sunt
scrise...". Aici se cuprind o sumă de tradiţiuni relative la diferiţi domni şi care au
format subiectele legendelor şi poemelor din literatura noastră modernă,
precum: Daniil Sihastru de Bolintineanu, Aprodul Purice de Negruzzi, Altarul
mănăstirii Putna de Alecsandri, Cupa lui Ştefan de Bolintineanul, Dumbrava
roşie de Alecsandri, Visul lui Petru Rareş de Alecsandri si asa mai departe.

15
16
 Constantin Cantacuzino(1655-1716)
● Stolnicul Constantin Cantacuzino a fost un diplomat, nobil, istoric şi geograf din
Ţara Românească (n. 1655 – d. 1716). El a fost fiul postelnicului Cantacuzino, grec de
origine, şi al Elenei, fiica lui Radu Şerban. Fratele Şerban Cantacuzino, nepotul
Constantin Brâncoveanu şi fiul său Ştefan Cantacuzino au fost domni ai Ţării
Româneşti. Stolnicul Cantacuzino a fost un reprezentat de seamă al umanismului
în spaţiul cultural român.
● Prin studiile începute, după uciderea tatălui în 1663, la Adrianopol şi
Constantinopol şi desăvârşite începând cu 1667 la Padova el devine un excelent
cunoscător al culturii italiene, având cunoştinţe temeinice de limbă italiană şi
latină, şi al sferei culturii greceşti. S-a păstrat un jurnal al învâţăcelului din timpul
studiului la Padova, care îl menţionează pe un instructor de origine albaneză,
Caludi. Tânărul a dobândit renumele unui om erudit în Italia, el este menţionat ca
învăţat din Louvain de către scriitorul Antonio Lupis.
● Ulterior el a fost consultat cu privire la istoria Ţării Româneşti de către generalul
austriac Ferdinand Marsigli (1658-1730, originar din Bologna), care se va remarca
printr-o monumentală descriere geografică şi istorică a ţinuturilor cursului
mijlociu şi inferior al Dunării.
17
 Letopisețul cantacuzinesc

● Scurtele note analistice despre începuturi, o prescurtare a biografiei lui Nifon, istoria lui Mihai Viteazul,epoca tratată
de Matei Basarab pana la Mihnea III Radul, toate acestea au fost adunate laolaltă de un cronicar de la sfârşitul
secolului al XVII - lea, de Stoica Ludescu ( se presupune)care a implinit din partea sa letopiseţul până la sfrâşitul
domniei lui Şerban Cantacuzino. Cum această implinire are caracterul unei cronici de familie, ostile altei părţi, s-a
dat acestei porţiuni(1654-1688) numele de cronica Cantacuzinilor.
● Trecând peste legenda lui Radu Negru(aflată la inceputul compilaţiei logofatului), putem observa, că şi în vechile
anale moldovne, o listă a domnitorilor până la Radu cel Mare cu anii de domnie si uneori cu ctitoriile şi războaiele
lor(Ludescu copiază desigur din vechiul letopiseţ). De la Radu cel Mare înainte compilaţia lui Stoica Ludescu
reproduce, dacă nu cumva această parte era deja cuprinsă în vechile anale pământene, un fragment din viaţa
patriarhului Nifon, scrisă de Gavril, preotul Muntelui Athos în care viaţa sfântului se impleteşte cu istoria Ţării
Româneşti sub domniile lui Radu cel Mare , Mihnea cel Rau, Vlad Vodă cel Tânăr si Neagoe Basarab. Dupa Neagoe
Basarab compilaţia trece in revista domniile urmatoare concentrând expunerea, asupra luptelor fratricide dintre
ficţiunile boiereşti in jurul scaunelor boiereşti. Astfel, din frământări, din sânge şi din suferinţe se ţese istoria Ţării
Române şi până la Mihai Viteazul.

18
 Dimitrie Cantemir(1673-1723)
● Dimitrie Cantemir este scriitor, istoric, om de stiinta, domnitor, o personalitate
enciclopedica din secolul al XVIII-lea, reprezentant de seama al umanismului romanesc.
S-a nascut in familia razesului Constantin Cantemir, care, de la slujba de ispravnic de
codru, a ajuns pe tronul Moldovei , fiind fratele lui Antioh Cantemir, de asemenea
domn al Moldovei intre 1695-1700 si 1705 si 1707.
● În anul 1714 incepe scrierea cartii “Descriptio Moldaviae”, terminata in 1716 si publicata
53 de ani mai tarziu. Cartea are trei parti, prima geografica, a doua politica, a treia despre
religie si scrieri, limba vorbita, scoli, obiceiuri, relevand calitatile moldovenilor (veselia,
ospitalitatea), defectele (irascibilitatea si fatalitatea), diferite rituri si zeitati: Lado, Mano,
Zana, Dragaica, Ursitele, Sanzienele, fiind amintit pentru prima oara mitul
Zburatorului, fiinta supranaturala inzestrata cu o putere deosebita, aceea de a insufla
sentimentul dragostei la tinerele fete. Cartea devine un adevarat monument inchinat
etnografiei si geografiei unui intreg popor. Savantul-poliglot, care, dupa cum spunea
Voltaire, “reunea talentele grecilor vechi, stiinta literelor si a armelor”, nu s-a limitat
doar la studierea istoriei propriului popor. Cunoscator al multor limbi, Dimitrie
Cantemir a manifestat un viu interes pentru istoria universala. Un loc considerabil in
opera lui revine ideilor si conceptelor privind originea diferitor popoare, rolului lor in
dezvoltarea civilizatiei. 19
● Cantemir a pus temelia constiintei de sine a culturii romane in calitate de
cultura europeana, intr-o vreme cand Occidentul isi definea el insusi acest
spirit european, Dimitrie Cantemir a traversat experienta unei sinteze
personale intre cele doua spatii culturale - oriental si occidental - si a intuit
in profunzime caracteristica europeana a culturii poporului sau. Acesta este
meritul lui cel mai mare.
● El a contribuit la constientizarea apartenentei spatiului romanesc la aceasta
unitate. Ii datoram faptul de a fi deschis peste timp arcul de cer care ne
situeaza in plina lumina europeana si ne permite sa pastram activ spiritul
critic al culturii romane, consolidata pe linia mediana dintre Orient si
Occident. Putem constata ca lucrarile lui Dimitrie Cantemir propun un stil
erudit si, in general,retoric. Valoarea lor se impune de lor se impune de la
nivelul amplu, documentar, prin idei progresiste, prin spirit enciclopedic.

20
21
 -manual
-www.academia.edu
-www.wikipedia.org
-www.studentaincluj.wordpress.com/tag/grigore-ureche/
-www.lb0romana.wordpress.com/2013/08/31/
grigore-ureche-letopisetul-tarii-moldovei/

Bibliografie: -www.e-referate.ro
-https://studentaincluj.wordpress.com/2013/05/01/

22